Editori:Silviu DragomirvaSilE DEm. ZamfirEScumagDalEna mărculEScuDirector:crina DrăghiciDesign:alExE PoPEScuDirector producţie:criStian clauDiu cobanredactor:aurElia năStaSE

Dtp:gabriEla chircEacorectură:lorina chiţanroDica PEtcu

titlu: forever Young. The Science of nutrigenomics for glowing, Wrinkle-free Skin and radiant health at Every ageautor: nicholas Perricone, m.D.

copyright © 2010 by Dr. nicholas Perricone Prezenta ediţie s-a publicat prin acord cu atria books, divizie a grupului Simon & Schuster, inc., new York, u.S.a

copyright © lifestyle Publishing, 2012 pentru prezenta ediţie

lifestyle Publishing face parte din grupul Editorial trei

c.P. 27-0490, bucureştitel./fax: +4 021 300 60 90e-mail: comenzi@edituratrei.rowww.lifestylepublishing.ro

iSbn 978-606-8309-13-2

Descrierea ciP a bibliotecii naţionale a românieiPERRICONE, NICHOLAS Veşnic tânăr. Nutrigenomica: soluția pentru o sănătate radiantă la orice vârstă / nicholas Perricone; trad.: ancuţa ianc. - bucureşti: lifestyle, 2012 iSbn 978-606-8309-13-2 i. ianc, ancuţa (trad.)

613.26 641.55:613.26

lui nikola tesla,om de ştiinţă, umanist, geniu uitat

7

Cuprins

Introducere ....................................................................9

Capitolul unu. Secţia de terapie intensivă, un nou laborator de cercetare anti-îmbătrânire ................. 13

Capitolul doi. introducere în nutrigenomică ............34

Capitolul trei. „miracolul metabolic“. cum să scăpăm de grăsime şi să ne păstrăm masa musculară şi osoasă ............................................... 91

Capitolul patru. Strategii topice şi nutriţionale noi pentru reînnoire, reparare şi întinerire .........141

Capitolul cinci. importanţa sănătăţii oaselor .......... 199

Capitolul şase. abordarea menopauzei din punctul de vedere al conceptului „veşnic tânăr“ ............... 251

Capitolul şapte. Yoga pentru frumuseţe, sănătate şi longevitate .........................................268

Capitolul opt. bucătăria şi reţetele de tip „veşnic tânăr“ ............................................ 321

Un cuvânt la final ......................................................389

Mulţumiri .................................................................390

Resurse .....................................................................393

Literatură recomandată ............................................. 410

9

Introducere

Îmi vine greu să cred că prima mea carte, The Wrinkle Cure, a fost publicată acum mai bine de zece ani, însă timpul are un stil propriu de a trece pe nesimţite. De fapt, el pare să se scurgă tot mai repede cu fiecare an. De la interesul de care s-a bucurat prima mea carte, m-am devotat în continuare încer-cării de a încetini curgerea timpului sau măcar de a micşora tributul pe care corpul nostru i-l plăteşte. În The Wrinkle Cure, am prezentat pentru prima dată teoria conform căreia infla-maţia se află la baza îmbătrânirii şi a afecţiunilor asociate îna-intării în vârstă. această inflamaţie se prezintă sub un spectru larg, care variază de la forme uşoare la forme accentuate. in-flamaţiile uşoare sunt cele care apar la nivel celular şi nu sunt vizibile cu ochiul liber. Ele pot fi observate, doar microscopic sau submicroscopic, la nivel molecular. la capătul spectrului, unde se află inflamaţia accentuată, procesul inflamator este vizibil sub forma înroşirii sau a umflării, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul unei răni sau al unei arsuri solare.

În The Wrinkle Cure am explicat că această inflamaţie ce-lulară, de grad redus, subclinică, este principalul vinovat pentru disfuncţia celulelor, care conduce la disfuncţia or-ganelor, la îmbătrânire şi la moarte. În plus, am identificat această inflamaţie subclinică, de grad redus, ca stând la baza unor afecţiuni variate asociate cu înaintarea în vârstă, cum ar fi ateroscleroza, diabetul, diferite forme de cancer, boala alzheimer şi alte afecţiuni neurologice, precum şi a ridării pielii.

Veşnic tânăr10

colegii mei şi medicina convenţională în general au ţinut piept cu tărie ideii conexiunii dintre inflamaţie, îmbătrâ-nire şi boală. Din fericire, în ultimul deceniu, s-au schimbat multe şi, în acest răstimp, numeroase studii au validat acest concept. acum sunt create tot mai multe intervenţii terape-utice care să contracareze inflamaţia subclinică, prelungind astfel şi perioada în care ne bucurăm de sănătate, şi durata vieţii.

Conexiunea diabet/îmbătrânire

unul dintre modelele pe care le-am folosit ca prototip al îmbătrânirii accelerate este diabetul. Studierea diabe-tului m-a ajutat să înţeleg efectele pe care le au valorile fluctuante ale glucozei sangvine şi rolul lor în producerea de radicali liberi, ceea ce conduce la glicare şi inflamaţie. glicarea este un proces biochimic inflamator, care se pro-duce în momentul în care o moleculă de glucoză (zahăr) se leagă de o moleculă de proteină, fără ca acest lucru să fie influenţat de enzime. termenul de specialitate pentru aceste legături zahăr/proteine este agE, acronimul pentru produşi finali de glicare avansată (Advanced Glycation End Products). glicarea şi agE exercită efecte extrem de nocive asupra tuturor sistemelor de organe, inclusiv asupra pielii. agE pot cauza rigidizarea pereţilor arteriali, ateroscle-roză, cataractă, afectare neurologică, complicaţii diabetice, o piele ridată, lăsată şi multe altele. Inflamația şi glicarea, pe care le‑am observat la diabeticii a căror boală nu era controlată în mod adecvat, i‑au făcut pe aceşti pacienți să îmbătrânească cu o treime mai repede decât popu‑lația generală.

11

Abordarea „veşnic tânăr“ a îmbătrânirii

Diabetul necontrolat sau controlat insuficient nu este sin-gurul model al îmbătrânirii accelerate. odată cu intrarea în noul deceniu, mi-am îndreptat atenţia asupra unui alt model de îmbătrânire accelerată. acest model mi-a oferit informa-ţiile de care aveam nevoie pentru a dezvolta intervenţii te-rapeutice noi, care să încetinească în continuare procesul de îmbătrânire şi să reducă radical instalarea afecţiunilor asociate înaintării în vârstă. inculpatul este o infecţie siste-mică acută, severă, cunoscută sub denumirea de septicemie, care conduce la şocul septic, al cărui debut şi a cărui evoluţie se aseamănă îndeaproape cu modificările din organism ob-servate pe parcursul procesului de îmbătrânire. Septicemia duce la apariția de tulburări care au loc la nivel celular şi imită îndeaproape, într‑o perioadă de timp mai scurtă, ceea ce se întâmplă în organismul uman în decursul pro‑cesului normal de îmbătrânire de‑a lungul unor perioade de timp de ordinul anilor şi deceniilor.

Înţelegerea modului în care îmbătrânim la nivelul ce-lulelor ne oferă informaţiile de care avem nevoie pentru a întârzia sau chiar a inversa acest proces. În Veşnic tânăr veţi afla despre ştiinţa nutrigenomicii şi despre modul în care anumite alimente şi substanţe foarte speciale pot schimba felul în care îmbătrânim mental şi fizic. Nutrigenomica este studiul modului în care nutriția afectează expri‑marea genelor şi a modului în care anumiți nutrienți pot să activeze genele care blochează bolile şi să facă inactive genele care provoacă îmbătrânirea accelerată şi îmbolnă‑virea. După cum le-am spus adesea pacienţilor, cititorilor şi spectatorilor mei, izvorul tinereţii s-ar putea să nu fie mai departe decât următoarea masă!

Veşnic tânăr12

Prin observarea modelelor accelerate de îmbătrânire, cum ar fi diabetul insuficient controlat şi septicemia, şi după ce am studiat şi am aplicat nutrigenomica, am dez-voltat strategii menite, dacă nu să vă menţină mereu tineri, să vă ajute să arătaţi şi vă simţiţi cât de bine se poate multe zeci de ani de acum încolo.

vă mulţumesc că mă însoţiţi în această călătorie care vă va schimba viaţa.

nicholas Perricone, medic dermatologmadison, connecticut

ianuarie 2010

13

Capitolul unu

Secția de terapie intensivă, un nou laborator de cercetare antiîmbătrânire

tocmai se crăpa de ziuă. Era 16 februarie, o zi rece şi mo-horâtă, cu cer apăsător. valurile întunecate şi mânioase se spărgeau de stâncile din long island Sounds, ca semn pre-vestitor al altor lucruri rele ce aveau să urmeze. Pentru new York şi connecticut era anunţată o altă furtună de zăpadă, care avea să facă din iarna lui 2010 una greu de uitat, din florida până în maine. aş fi avut chef să evadez la tropice, dar datoria era datorie.

aceasta era ziua când trebuia să predau manuscrisul noii mele cărţi, Veşnic tânăr. Eram mândru că scrisesem o carte care aborda un subiect cu totul nou şi totuşi uşor de înţeles, mai ales că ştiinţa ar putea fi privită ca fiind greoaie. Ştiam că nu exista alt mod de a spune această poveste. oamenii aveau nevoie de strategii pentru a stăvili semnele extrem de degenerative ale îmbătrânirii şi cred că este important să explic recomandările pe care le fac, care au, toate, bază ştiinţifică.

În timp ce savuram o cană de ceai şi citeam ştirile de pe internet, mi-a atras atenţia un titlu din ziarul englez Finan-cial Times scris cu litere de-o şchioapă: „oamenii de ştiinţă au descoperit secretul îmbătrânirii”. articolul explica modul în care unul dintre cele mai mari puzzle-uri din biologie — cum şi de ce îmbătrânesc celulele vii — a fost rezolvat de o echipă internaţională cu sediul central la universitatea

Veşnic tânăr14

newcastle din marea britanie. utilizând un mod de abor-dare complex de tip „biologia sistemelor”, cercetătorii, în colaborare cu oamenii de ştiinţă de la universitatea din ulm, germania, îşi propuseseră să descopere cauza din care celulele devin senescente sau, cu alte cuvinte, îmbătrânesc. cercetările, publicate în revista Molecular Systems Biology, au arătat că, atunci când o celulă care îmbătrâneşte detec-tează lezări majore ale aDn, ce ar putea fi rezultatul uzurii generale a vieţii de zi cu zi, trimite semnale interne. aceste semnale de distrugere stimulează mitocondria celulei, ele-mentul responsabil de producerea de energie, să sintetizeze molecule de radicali liberi, care îi ordonă celulei fie să se autodistrugă, fie să înceteze să se mai înmulţească. cauza din care acest fenomen se produce este evitarea distrugerii aDn, care ar duce la apariţia cancerului.

aşa cum veţi descoperi în paginile acestei cărţi, sunt convins că bolile răvăşitoare şi distrugerea celulelor aso-ciate îmbătrânirii îşi au rădăcinile în mitocondrii. Sunt de aceeaşi părere cu rezultatele cercetărilor efectuate la universitatea newcastle, deoarece acestea îmi validează propriile cercetări cu privire la cauza din care îmbătrânim şi la modul în care se produce îmbătrânirea. Publicarea acestui studiu exact în momentul predării manuscrisului meu către editor a fost foarte emoţionantă, deoarece des-coperirile cercetătorilor se referă exact la subiectul care stă la baza acestei cărţi.

Eu am depăşit explicaţiile ştiinţifice ale cauzei din care îmbătrânim, căutând modalităţi practice de a interveni în acest proces. În Veşnic tânăr veţi afla strategii noi, eficiente şi sigure, de a proteja mitocondria, aDn-ul mitocondrial şi celelalte elemente ale celulei de această moarte progra-mată, cunoscută sub denumirea de apoptoză, începând

15

cu puterile terapeutice miraculoase ale niacinamidei (vi-tamina b3).

Un nou model de înțelegere a îmbătrânirii

am avut primele experienţe cu pacienţi grav bolnavi în pe-rioada în care eram student la universitatea de medicină din michigan. În timpul stagiului de medicină internă, în special în săptămânile pe care le-am petrecut la secţia de te-rapie intensivă, am ajuns să cunosc foarte bine septicemia, una dintre cauzele cele mai frecvente ale decesului.

cunoscută şi ca bacteriemie gram-negativă şi bacteriemie gram-pozitivă, septicemia apare în momentul în care agenţi infecţioşi, cum ar fi bacteriile sau fungi ori produşii infec-ţiei, precum toxinele bacteriene, pătrund în organism, cel mai adesea printr-o plagă sau incizie. Dacă trece neobser-vată, această infecţie sistemică conduce la o stare cunoscută sub numele de şoc septic, care are ca rezultat hipotensiunea sau scăderea dramatică a presiunii sângelui, dereglarea ni-velului de zahăr din sânge şi disfuncţii multiple ale unor organe ca inima, rinichii, ficatul şi plămânii.

Legătura dintre septicemie, inflamație şi îmbătrânire

În 1981, pe când studiam medicina, încercam să înţeleg ce anume cauza afectarea organelor vitale în timpul şocului septic. această întrebare era o adevărată provocare atât pentru fizicieni, cât şi pentru oamenii de ştiinţă. cercetările arătau faptul că modificările metabolice produse la nivelul celulelor reprezintă cauzele primordiale ale disfuncţiei şi slăbiciunii organelor. S-a căzut de acord că aceste tulburări

Veşnic tânăr16

metabolice fundamentale erau rezultatul unei oxigenări in-adecvate a ţesuturilor şi al unei afectări a capacităţii orga-nismului de a controla nivelul glicemiei sangvine. această combinaţie de simptome a fost ulterior cunoscută sub denumirea de sindromul disfuncţiilor multiple de organ (MODS — Multiple Organ Dysfunction Syndrome). ipoteza emisă cel mai frecvent era că sindromul disfuncţiilor mul-tiple de organ este rezultatul hipoxiei tisulare, o stare în care organele vitale nu primesc oxigenul care să satisfacă necesarul. Să înaintăm în pas rapid către un nou mileniu: conceptul nivelului inadecvat de oxigen asigurat organelor vitale în calitate de cauză fundamentală a moDS este pus acum în mod foarte serios sub semnul întrebării.

astăzi, oamenii de ştiinţă cred că fluxul sangvin asigură organelor vitale o cantitate adecvată de oxigen în timpul septicemiei şi şocului septic. Problema este că celulele sunt incapabile să utilizeze acest oxigen, chiar dacă le este asi-gurat în cantităţi adecvate. incapacitatea organelor vitale de a utiliza oxigenul este o disfuncţie celulară la nivelul unor mici organite, cunoscute sub denumirea de mitocondrii. această problemă a nivelului scăzut de oxigen celular este denumită hipoxie citopatică. Exact aşa cum hipoxia citopa-tică este mult mai importantă în generarea moDS decât s-a crezut vreodată în trecut, şi eu sugerez că hipoxia citopa-tică, după cum se observă şi în modificările celulare din ca-drul procesului de îmbătrânire, este cu mult mai importantă pentru degenerarea sistemelor de organe decât s-a crezut până acum.

odată ce am ajuns la această concluzie, am fost obligat să-mi pun următoarea întrebare: dacă celulele nu pot utiliza oxigenul, unde anume în celulă se găseşte defectul? răs-punsul este în mitocondrie.

17

Mitocondria cea puternică

mitocondriile sunt elemente celulare micuţe, care produc energie. Ele funcţionează ca nişte furnale micro-scopice, transformând hrana în combustibil, şi sunt res-ponsabile de întreaga producţie de energie din organism. majoritatea oxigenului furnizat celulelor este utilizată de mitocondrie pentru a sintetiza o substanţă chimică, denu-mită adenozin trifosfat sau atP. atP este molecula de sto-care şi de transfer a energiei, care este esenţială vieţii. aşa cum am prezentat în una dintre cărţile mele anterioare, Dr. Perricone’s 7 Secrets to Beauty, Health, and Longevity, mitocon-driile funcţionale au o importanţă vitală pentru menţinerea unui corp sănătos şi a unui ten frumos.

O privire mai detaliată asupra funcției mitocondriei

Deşi micuță, mitocondria joacă un rol uriaş în organism, fiind elementul celular producător de energie. Pentru a îndeplini această sarcină, mitocondriile consumă 90% din oxigenul necesar organismelor noastre.

Chimia radicalilor liberi

mulţi oameni sunt derutaţi când este vorba despre radicalii liberi. Ei ştiu că aceştia sunt dăunători şi că sunt distruşi de antioxidanţi. Dacă veţi înţelege chimia radicalilor liberi, veţi avea o imagine mult mai bună a procesului de îmbătrânire.

atomii şi moleculele posedă cea mai mare sta-bilitate atunci când, în stratul extern al învelişului

Veşnic tânăr18

electronic, gravitează o pereche de electroni. În mo-mentul în care o moleculă sau un atom pierde unul dintre aceşti electroni, devine radical liber. misiunea sa în viaţă a devenit acum să caute un alt atom sau o altă moleculă de care să se lege. orice substanţă care fură electroni de la o altă moleculă este cunoscută sub denumirea de agent oxidant sau electrofil. radicalii liberi pot vătăma ţesuturile, membranele celulare şi aDn-ul, alterând acest stoc de informaţie genetică, lucru care poate duce la iniţierea anumitor tipuri de cancer.

radicalii liberi pot de asemenea să oxideze lipi-dele care se află în compoziţia membranei peretelui celular şi a membranelor care învelesc mitocondria şi nucleul. această oxidare poate să genereze disfuncţie celulară şi să afecteze semnificativ sistemul imunitar şi organe importante, cum ar fi creierul, inima, rini-chii şi pancreasul. radicalii liberi contribuie la apa-riţia a cel puţin 50 de afecţiuni majore care includ ateroscleroza, afecţiunile cardiace, artrita reumatoidă şi afecţiunile pulmonare, precum şi îmbătrânirea ac-celerată. Deşi radicalii liberi trăiesc doar o fracţiune de secundă, această cascadă inflamatorie, pe care o generează, durează ore sau zile.

antioxidanţii, care includ vitamina c, acidul alfa-lipoic şi coenzima Q10, sunt cunoscuţi ca agenţi reducători. Ei neutralizează radicalii liberi şi lasă în locul lor radicali liberi antioxidanţi mult mai be nigni. Din nefericire, mitocondriile reprezintă sediul producerii continue a radicalilor liberi şi sunt foarte sensibile la fenomenele distructive care pot fi cauzate de aceştia. Dacă sperăm să ne păstrăm

19

nivelul de funcţionare a organismului din tinereţe şi să prevenim bolile, este extrem de important să căutăm agenţi şi antioxidanţi care să protejeze mi-tocondria de distrugerile cauzate de radicalii liberi.

aşa cum am menţionat, oxigenul este utilizat pentru oxidarea combustibilului sau pentru arderea hranei în scopul sintetizării de atP, care este moneda energetică a celulei. Procesul de producere a atP în mitocondrie este cunoscut sub numele de fosforilare oxidativă şi are loc în regiunea mitocondriei denumită lanţul de transport al elec-tronilor. În cadrul lanţului de transport al electronilor, atP este sintetizat în cinci etape. Dacă acest lanţ este întrerupt în orice fel, rezultatul constă în producerea de radicali li-beri, ceea ce alterează în continuare lanţul de transport al electronilor, cauzând distrugeri ireparabile mitocondriei. lezarea mitocondriei şi întreruperea lanţului de trans-port al electronilor sunt primele evenimente observate în septicemie. Dacă trec neobservate, acestea au ca urmare colapsul sistemic total, insuficienţa multiplă de organ şi decesul.

Deşi poate părea contraproductiv, energia produsă în mitocondrie este sursa cea mai importantă de sinteză a ra-dicalilor liberi din celulă. acesta este rezultatul unui proces metabolic care transformă hrana şi oxigenul în apă şi atP. Deoarece producerea energiei are loc în lanţul de transport al electronilor, în interiorul membranei mitocondriale, aproximativ 5% dintre electroni se pierd. aşa se creează ra-dicalii liberi, care au efecte nocive atât asupra mitocondriei, cât şi asupra celulei.

Veşnic tânăr20

Strategii terapeutice privind mitocondria în contextul bolilor şi al îmbătrânirii

Deşi ideea că radicalii liberi sunt responsabili de declan-şarea unui răspuns inflamator la nivelul celulelor şi mole-culelor era privită cu scepticism atunci când am prezentat-o în lucrarea The Wrinkle Cure, acum este acceptată ca o dogmă până şi de cei mai conservatori oameni de ştiinţă. ideea că radicalii liberi şi inflamaţia cauzează disfuncţia celulelor şi accelerează procesul de îmbătrânire este considerată de ase-menea informaţie de cultură generală.

Strategii de protecție a mitocondriei

Dacă doriţi să încetiniţi procesul de îmbătrânire şi să vă păs-traţi funcţionarea corpului şi o stare optimă de sănătate, este necesar să protejaţi mitocondriile şi celulele de radi-calii liberi. antioxidanţii mitocondriali şi substanţele care neutralizează radicalii liberi pot contracara efectele nocive ale cascadei inflamatorii.

Antioxidanții mitocondriali şi substanțele care neutralizează radicalii liberi

antioxidanţii mitocondriali reprezintă o abordare terape-utică a tratamentului septicemiei acute şi al îmbătrânirii. acest lucru are o importanţă majoră pentru că orice afec-tare a mitocondriei are ca rezultat o scădere a producţiei de energie. o celulă tânără este caracterizată de o producţie mare de energie. Spre deosebire de aceasta, celulelor bă-trâne le este caracteristică o producţie mică de energie şi incapacitatea de a se autorepara.

21

Glutationul, regele antioxidanților

celulele şi-au dezvoltat un sistem de apărare pentru a se proteja de fenomenele distructive cauzate de radicalii liberi. acesta constă în antioxidanţi şi enzime care pot neutraliza radicalii liberi ai oxigenului. una dintre substanţele-cheie pentru protecţia celulară este glutationul. glutationul este o tripeptidă, o moleculă compusă din trei aminoacizi, şi este cel mai important sistem protector antioxidant, care se gă-seşte în cantitatea cea mai mare în celulele corpului nostru. având o importanţă deosebită în apărarea celulelor împo-triva radicalilor liberi care generează inflamaţia, precum şi împotriva stresului oxidativ, glutationul sare în ajutor de fiecare dată când o celulă este supusă unui stres oxidativ major, aşa cum este denumit excesul de radicali liberi. mi-tocondriile depind de glutationul din celule pentru a fi pro-tejate. Produs în citosol, porţiunea lichidă a celulei, acest glutation trebuie transferat în mitocondrii pentru a le apăra împotriva radicalilor liberi, cunoscuţi şi sub denumirea de specii reactive de oxigen (SRO). glutationul este cel mai im-portant sistem de apărare antioxidantă a organismului.

Descoperirea glutationului

un progres foarte important în utilizarea gluta-tionului este reprezentat de o moleculă recent sin-tetizată, care s-a dovedit a avea o capacitate de pro-tecţie extrem de ridicată la nivelul celulelor. acest derivat al glutationului este cunoscut sub denumirea de S-acil-glutation. noua moleculă este formată dintr-un acid gras ataşat la molecula de glutation. combinaţia de acid gras cu glutation facilitează