Basarabia în viaţa politică a româniei

Basarabia în viaţa politicĂ a României

1918-1940

Etapele integrării Basarabiei în viaţa politică a României

• În consecinţa reintegrării în spaţiul românesc, teritoriul dintre Prut şi

Nistru s-a încadrat plenar în viaţa politică a României. Prin voturile

exprimate în alegerile parlamentare din 1919, 1920 şi 1922, populaţia

Basarabiei şi-a manifestat ataşamentul faţă de forţele politice exponente

ale intereselor sale. Astfel, în cadrul primelor alegeri parlamentare din

istoria României întregite (noiembrie 1919), din cei 500.879 de basarabeni

înscrişi pe listele electorale s-au prezentat la urne 361.588 sau 72.30% din

total, ceea ce a însemnat în realitate manifestarea adeziunii la noul regim

politic românesc. 90 de deputaţi şi 37 de senatori basarabeni aleşi în

primul Parlament al României Mari reprezentau toate etniile conlocuitoare

şi raportul de forţe pe arena politică a Basarabiei, 80% din deputaţi şi

94,6% din senatori figurând pe listele Partidului Ţărănesc.


• Deputaţii şi senatorii Basarabiei aleşi în

1922 au participat la elaborarea

principalelor legi de consolidare a

statului naţional unitar, printre care

Constituţia din 29 martie 1923, Legea

învăţământului primar de stat (din 26

iulie 1924), Legea de unificare

administrativă (din 14 iunie 1925) etc.


• Un aspect esenţial al integrării Basarabiei în viaţa politică a

României a reprezentat fuziunea partidelor politice basarabene,

organizate într-o fază imediat următoare Unirii, conform principiului

regional, cu formaţiunile politice apropiate ca obiective şi concepţii

programatice din ţară, în scopul promovării intereselor naţionale

majore. Către sfârşitul anului 1923, în Basarabia erau prezente cele

mai importante forţe politice din România - Partidul Naţional

Liberal, Partidul Ţărănesc, Partidul Poporului şi Partidul Naţional

Român, difuzând în mediul populaţiei locale, fie şi dintr-o

perspectivă de partizanat politic, valorile şi principiile democraţiei şi

aducând mai multă lumină asupra adevăratelor interese naţionale

ale societăţii româneşti.


• Alegerile din iunie 1926 au fost primele la care au

participat partidele politice din Basarabia în calitate de

filiale ale partidelor din România. La acea dată numărul

partidelor şi grupărilor politice basarabene ce concurau

pentru obţinerea mandatelor de deputaţi şi senatori se

micşorase de două ori. De-a lungul întregii perioade

interbelice activismul politic al populaţiei Basarabiei a fost

relativ stabil: în alegerile pentru Adunarea Deputaţilor

procentul votanţilor a variat între 70-77%, iar în Senat -

între 54-75%.

Partidele politice din Basarabia

• De rând cu Partidul Naţional Liberal, Partidul Ţărănesc,

Partidul Poporului şi Partidul Naţional Român, care au

întrunit în permanenţă adeziunea majorităţii electoratului

local, în Basarabia interbelică au mai existat şi diverse

organizaţii socialiste, comuniste, revoluţionare, care însă

n-au reuşit să pună bazele unui partid viabil. Majoritatea

formaţiunilor de extremă stângă erau finanţate de

Moscova şi promovau politica acesteia. Dependenţa

aceasta a continuat şi după intrarea organizaţiei

bolşevice din Basarabia în componenţa Partidului

Comunist din România (august, 1922).


Au funcţionat, de asemenea, şi câteva formaţiuni

politice de extremă dreaptă. Astfel, în decembrie 1920 a

fost înfiinţată Liga Creştinilor Basarabeni care, în 1923,

s-a încadrat în Liga Apărării Naţional-Creştine

(L.A.N.C), creată de prof. A.C. Cuza în acelaşi an. În

cadrul alegerilor din iunie 1926, L.A.N.C. a obţinut în

Basarabia 2,03% din totalul voturilor, în 1927 - 2,32% şi

în 1928 - 1,43%.

La începutul anilor '30 se atestă o anumită creştere a

influenţei Mişcării Legionare, în special în judeţele de

sud ale Basarabiei. La alegerile din vara anului 1931,

Mişcarea Legionară a obţinut 24,03% din voturi în

judeţul Cahul şi 14,66% în judeţul Ismail.


• O importantă influenţă în Basarabia a avut-o şi Partidul Naţional Creştin

(P.N.C.). Cele mai active organizaţii judeţene ale P.N.C. în Basarabia au

fost cele din Bălţi, care în 1937 avea circa 15.000 membri, din Orhei şi

Soroca. În timpul alegerilor din 1937 P.N.C. a obţinut în Basarabia

22,37% din voturi. Privită pe ansamblul perioadei interbelice, viaţa

politică din Basarabia integrată în competiţia politică naţională a servit

populaţiei lecţii de alfabetizare, familiarizând-o atât cu regulile jocului

democratic, cât şi - inevitabil - cu viciile inerente democraţiei româneşti

în proces de constituire. Oamenii politici basarabeni - Pan Halippa, Ion

Pelivan, Ion Inculeţ, Constantin Stere etc. - au participat mereu, fie de la

tribuna parlamentară, fie din scaunul ministerial sau din cel al opoziţiei la

dezbaterile celor mai importante chestiuni ale ţării, contribuind prin

atitudinile adoptate şi prin eforturile depuse la fortificarea transparenţei

regimului, la consolidarea politică a societăţii româneşti. Erau supuse

criticii duritatea şi corupţia organelor administrative din Basarabia.

Oameni politici basarabeni

Halippa Pantelimon (1 august 1883, Cubolta,

jud. Soroca - 30 aprilie 1979, Bucureşti).

Urmează şcoala primară în satul natal, şcoala

spirituală din Edineţ şi Seminarul teologic din

Chişinău, apoi se înscrie la Facultatea de

Ştiinţe Naturale a Universităţii din Dorpat

(Estonia). În 1905 se află în fruntea unui grup

de studenţi ce-şi propune redeşteptarea

spiritului naţional al românilor basarabeni.

Exmatriculat, Halippa se întoarce la Chişinău

şi contribuie la apariţia publicaţiei "Basarabia"

(1906). Este arestat de autorităţile ţariste şi

dus la închisoarea Butârski din Moscova.


Reuşeşte să-şi încheie studiile universitare la Facultatea de Litere din Iaşi (1908-1912).

Revenit la Chişinău, iniţiază şi conduce revista (apoi ziarul) "Cuvânt moldovenesc" (1913).

Halippa joacă un rol important în mişcarea naţională a românilor din Basarabia şi în unirea

acesteia cu Ţara: secretar general al Partidului Naţional Moldovenesc (aprilie 1917);

vicepreşedinte (21 noiembrie 1917) şi preşedinte (25 noiembrie 1918) al Sfatului Ţării;

preşedinte al Partidului Ţărănesc din Basarabia (august 1918 - mai 1921); membru

corespondent al Academiei Române (15 octombrie 1918); deputat în Parlamentul României

(din 1919) şi senator. În iulie 1921 se angajează politic în cadrele Partidului Ţărănesc

(I.Mihalache), iar după 1926 în acelea ale Partidului Naţional Ţărănesc. A ocupat o serie de

posturi ministeriale importante (Ministru de Stat, Ministru al Lucrărilor Publice etc.). După

război Halippa este de mai multe ori arestat în legătură cu procesele fruntaşilor P.N.Ţ. În

noaptea de 5/6 mai 1950 este arestat din nou şi întemniţat la Sighet, până în iunie 1952,

când este predat autorităţilor U.R.S.S. Este condamnat la 25 de ani muncă silnică în

Siberia. Predat din nou guvernului român (1955), este închis la Gherla (până în ; 1957).

După eliberare, Halippa îşi redactează memoriile privind Sfatul Ţării şi unirea Basarabiei

cu România.


Inculeţ Ion (5 aprilie 1884, jud. Lăpuşna -18

noiembrie 1940, Bucureşti). Învaţă la Seminarul

teologic din Chişinău, pe care-l absolveşte în 1906.

Se înscrie apoi la Facultatea de Teologie din Iuriev,

de unde trece la Facultatea de Ştiinţe din Petersburg

unde studiază fizica şi matematica. În 1914 ocupă

postul de fizician la Observatorul meteorologic

principal din Rusia şi pe acela de profesor la Şcoala

comercială din Pctrograd; candidează apoi la postul

de profesor de fizică la Facultatea de Ştiinţe din

acelaşi oraş. Adept al ideilor socialiste, după

izbucnirea revoluţiei ruse din 1917, Inculeţ intră în

Partidul Socialist - Revoluţionar şi este ales membru

în Sovietul deputaţilor, muncitorilor, ţăranilor şi

soldaţilor.


În august 1917 se întoarce la Chişinău, fiind numit ajutor de comisar gubemial al

Basarabiei. Este ales preşedinte al Sfatului Ţării (21 noiembrie 1917 - 27 martie

1918) şi preşedinte al Republicii Moldoveneşti (2 decembrie 1917). Contribuie la

actul de unire a Basarabiei cu România (27 martie 1918), fiind desemnat

ministru al acestei provincii în guvernul român. Membru al Academiei Române

(10 octombrie 1918). În perioada 1918-1940 a ocupat o serie de funcţii

ministeriale importante în guvernele României (Ministru de Stat, Ministru al

Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri etc.).

Deputat (din 1919) şi senator. Din ianuarie 1923 Inculeţ se încadrează în

Partidul Naţional Liberal, devenind unul dintre membrii marcanţi ai acestuia.

După ultimatumul U.R.S.S. care a dus la ruperea Basarabiei din trupul ţării,

Inculeţ este chemat din nou în guvern, ca Ministru Secretar de Stat (28 iunie - 4

iulie 1940).

Anexe

Nr. voturi % din total Nr.

mandate

% din

total

Partidul Ţărănesc 2.441.804 79,3 72 80,0

Partidul Independent

429.227 14,0 11 12,3

Partidul Dcmocrat-

Muncitoresc

135.451 4,4 3 3,3

Partidul

Conservator-

Naţionalist

74.627 2,3 4 4,4

Rezultatele scrutinului parlamentar din noiembrie 1919 în Basarabia pentru alegerile în Adunarea Deputaţilor (2-4

noiembrie 1919)

Education

Basarabia în viaţa politică a româniei