Embed Size (px)
DESCRIPTION
Revista Scolii 27 "Principesa Ileana" - Revista nr 8
Citation preview
CRONICILE ŞCOLII 27
REVISTĂ ŞCOLARĂ NUMĂRUL 8
REVISTĂ EDITATĂ DE ELEVII CLASEI a VII-a C
Coordonator profesor psihopedagog Elena Şerbănoiu
2010
AMBASADORII MEDIULUI - Echipajul şcolii noastre în Ţara lui Andrei, prof. coordonator
Daniela Gândac
Salutare, dragilor!
Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul!!!
Parcă ieri ne plimbam pe malul mării căutând scoici, parcă ieri cutreieram pădurea din Ţara lui Andrei sau urcam voiniceşte pe cărări de munte…
Parcă ieri suna clopoţelul, chemându-ne din cele patru zări - gălăgioşi şi veseli, din nou alergând pe holurile şcolii (da, stim, asta cu alergatul pe holuri nu e voie! O folosim doar aşa… ca licenţă poetică )…
… Şi iată-ne… tocmai pe final de noiembrie… Deja undeva prin nordul ţării a nins ca-n poveşti (am văzut la TV!)… e semn că mâine-poimâine scoatem săniuţa din debara… căutăm brazi şi cadouri.
Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul!!!
Poate pentru că am fost prinşi între abundenţa de teme şi nevoile noastre de a ne implica în multe proiecte interesante…
Pagini din viaţa noastră se vor dezvălui la un simplu clik… AICI … in numarul 8 al Revistei Şcolii 27.
Prin urmare, dragii noştri, suntem din nou împreună.
Ne-a fost dor de VOI!
te însoţeşte şi în acest an şcolar... aducându-ţi aproape poveştile tale şi ale colegilor tăi. Stim că ne-am cam lasat aşteptaţi... ca marile vedete ... dar azi suntem AICI din nou... veseli şi nerăbdatori să
povestim... DIN VARĂ până ÎN IARNĂ!!!
Aşa că pregătiţi-vă să citiţi în paginile acestui număr al Revistei: REMEMBER – Din vacanţa de vară, Un vis în ŢARA LUI ANDREI – echipajul şcolii noastre în tabara de la Cheia, INFOrmatii despre activităţi şi proiecte derulate în şcoală, ÎNŢELESURI ŞI TRADIŢII, CREAŢIE ARTISTICĂ, LA PAS PRIN ŞCOALĂ, activităţi extraşcolare, lecţii de viaţă, din lumea animalelor, călători şi călătorii, detectivi de vedete, sport, jocuri...
Vă reamintim că puteţi intra în echipa Cronicilor,
trimiţând articole
pe adresa [email protected]
Cu drag,
Eh, dragii nostri cititori, iata ca au trecut vreo 3 luni de cand a
inceput scoala si revista inca nu a dat semne de viata (desi, cu
siguranta, ne-ati vazut misunand pe holuri in cautare de subiecte
de povestit) . Ei, ce vreti, ne intram si noi usurel in ritm si
suntem lenevosi dupa vacanta de vara (daca ne-ar lasa parintii si
profesorii am fi lenevosi de la un capat la celalalt al anului
scolar...). Cu toate astea echipa noastra se bucura pentru ca ne reapucam serios de scos reviste [lunar sau nu, vedem noi...(pentru ca acum suntem a VII-a si cam
trebuie sa ne ocupam si de invatatura) dar ne straduim].
Acest numar ne aduna iar in jurul povestilor cu entuziasm si ne readuce repede in pielea unor
ziaristi adevarati.
O sa incercam de asemenea sa onoram promisiunea facuta anul scolar trecut: ,, Vom ajunge sa
fim iubiti de toti elevii din scoala ’’ (nu ne laudam dar am mai
bifat cativa ).
Acest inceput de an scolar a fost unul plin de noutati: doamna State a
a devenit directoare, doamna Oprescu a parasit scoala la fel ca multe alte doamne profesoare, au venit alte doamne noi, cu care a trebuit sa ne obisnuim (ceea ce
din fericire a mers struna), a venit alta generatie de boboci de clasa I,
dezorientati ca si noi la vremea aceea si au plecat colegii
de a VIII-a (pacat, abia ne imprietenisem...) etc.
Asa ca, dupa cum vedeti, avem o gramada de comentat impreuna, subiecte pentru revista sunt din
belsug, asteapta doar sa fie scrise. Si inca vrem sa ne ajutati! Puteti trimite orice articole pe e-mail-ul
Impreuna putem face multe,
s-a vazut asta cu prisosinta la concursul “Tara lui Andrei”!
Nu am castigat noi, dar poate impreuna gasim calea de a repara
terenul de sport al scolii, cine stie?, poate apare un concurs intre
revistele scolilor din Bucuresti si trebuie sa fim pregatiti sa castigam. Sanse avem, dar pentru asta e nevoie
de efortul tuturor.
Se zice ca in ranita oricarui soldat sta bastonul de maresal,
la fel putem spune ca oricine tine in mana un stilou poate scrie
un articol foarte bun pentru
“Cronicile Scolii 27”
Va salut si
Horia Velciu (7C)
In 13 septembrie … a început şcoala!
Elevii, părinţii şi cadrele didactice încep un nou an şcolar!
Este primul lucru care te intampina atunci cand esti asteptat cu drag, fie intr-o casa, fie intr-un loc ce iti va deveni la fel de apropiat. A inceput un nou an scolar, in aceeasi veche locatie a Scolii cu clasele I-VIII, nr.27, “Principesa Ileana”. Spun veche pentru ca au trecut mai bine de 100 de ani de cand functioneaza scoala in aceasta zona. Pe strazile orasului ma intalnesc deseori cu absolventii acesteia, fie ca au terminat de un an sau doi, fie tinand de mana propriul copilas sau nepotii. Ceea ce vreau sa va transmit acum este ca imi doresc pentru toti cei care calca pragul acestei institutii, elevi, parinti sau profesori, sa fie un an scolar cu cat mai multe impliniri, cu realizari de care sa fim mandri si care sa ne reprezinte. Va doresc de asemenea sa cunoasteti daruirea dascalilor scolii noastre, buna lor pregatire profesionala . Mult succes tuturor!
Director profesor ELENA STATE
Scurta vacanta s-a incheiat… Scoala a inceput, iar Cronicile au revenit cu noi vesti si noi inceputuri… Deocamdata, ca sa mai traim cateva clipe de vara, ne-am decis sa va dezvaluim cum si-au petrecut-o elevii din scoala noastra… Ana si Andreea Yang:
In aceasta vacanta eu impreuna cu sora mea am fost in China, o tara minunata. Acolo noi am vizitat Marele zid chinezesc aflat in orasul Beijing, capitala Chinei.Am mai vizitat si Armata de Teracota unde se aflau peste 5000 de soldati de teracota, poarta orasului interzis si templul Shaolin
Cristina Rotaru: Pentru mine, vacanta aceasta a fost una de neuitat! Am fost in multe locuri din tara. Am vizitat impreuna cu tata Targu Jiu, Sibiul, Bistrita, Satu Mare, iar pe drum am intrat Salina de la Turda si in alte
pesteri. In rest am mers la tara in Covasna si am stat in Bucuresti. Vacanta mi-am incheiat-o mergand in tabara ecologica din Tara lui Andrei unde m-am simtit foarte bine.
Cristina Leasa: In vara aceasta am ras non-stop. Am fost in tabara la Bistrita Nasaud. Acolo mi-am serbat ziua, ne-am manjit cu frisca, am cantat la karaoke, m-am balacit la piscina alturi de colegii mei si am facut excurisii la Cluj si Vatra Dornei. Am fost cu dansurile intr-un turneu de 3 saptamani in Scotia, Aberdeen. La dus am trecut prin Viena, Praga, Regensbourg Luxemburg
Bruxelles, Leuven, Cambridge, Edinbourgh, iar la intoarcere ne-am oprit pe la Glasgow, Cesterm, Oxford, Stockport, Londra, Strassbourg, Paris, Loussane,
Milano si Venetia.Intr-un cuvant am avut o vacanta frumoasa si amuzanta. Denisa Stanciucu: Vara aceasta am avut parte de o vacanta frumoasa dar scurta ca de obcei. Am inotat alaturi de familia mea, la mare, in statiunea Mamaia si am petrecut timp cu prietenii mei de acasa. In final am incheiat vacanta de vara cu Tabara din Tara lui Andrei de care pot spune ca nu o voi uita niciodata.
Cezara Panait: In vara acestui an am fost la Paris. M-am plimbat destul si am vizitat obiectivele turistice principale : Turnul Effel, Arcul de Triumf, Catedrala Notre Dame, bazilica Sacre Coeur, muzeul statuilor de ceara, muzeul Louvre, palatul Versailles, Place de la Concorde, gradinile Tuileries etc. Am fost si in
Tabara lui Andrei, unde ne-am distrat toti enorm. Ce sa mai zic, am avut o super vacanta. Miruna Cristescu: Vacanta de anul acesta le-a intrecut totusi pe toate. Grecia,o tara fumoasa…Prieteni; Distractie, Inot, Plaja, Scufundari, Pescuit ... intr-un cuvant – “de toate” . Alexandru Iancu: Din vara aceasta cel mai mult
mi-a placut ca am stat 2 saptamani si un pic la mare, profitand de apa marii cat se poate de mult. Vremea a tinut cu mine asa ca soarele a fost fierbinte, iar valurile mari. Exact cum imi place mie. Seara mai mergeam si intr-un oras frumos, Constanta. In conlcuzie pot sa va spun ca aceasta vara a fost una frumoasa.
Articol realizat de Rotaru Cristina, 7C. Multumim pentru descrieri si poze.
Vacanţa de vară la munte… Elena Tudorache, 7 C
… Cu ce să încep……???? Pe 25 august am plecat la munte, la Bradetu, in judetul Arges. Am plecat in viteza… pe autostrada Bucuresti-Pitesti. Pe la ora 11 am ajuns. Imediat dupa ce ne-am instalat am plecat sa vizitam lacul Vidraru. Drumul era foarte prost. Dupa vreo 7 km ne-am oprit si am intrebat care este drumul care duce la lac. Gata informati am plecat mai departe. Dupa vreo 2h de mers… ne-a fost clar ca ne-am ratacit. Intorcandu-ne ne-am intalnit cu un camion care cara lemne de pe munte. Soferul ne-a spus ca acela este un drum
forestier. In dreapta noastra era prapastie, iar in stanga erau pereti ai muntelui. Ca sa putem trece noi, camionul a intrat in copaci. A fost un moment tensionat si familia mea era speriata. Mai ales mama. Pana la urma am trecut si ne-am intors la hotel. Linistiti de-acum ne-am hotarat sa facem un gratar in aer liber. Dupa ce am mancat si ne-am jucat, am revenit la hotel.
A doua zi, ne-am dus sa vizitam Manastirea Curtea de Argeş, construită de Neagoe Basarab. În imediata vecinătate, susură neîntrerupt izvorul basmului, pe care localnicii îl numesc "Fântâna lui Manole". Această denumire poartă peste timpuri povestea me�terului, care, neputând coborî de pe biserică după isprăvirea ei, - luându-i-se scările -, �i-ar fi făcut aripi din �indrilă �i, ca un alt Icar, a sărit de pe acoperi�ul sfântului loca�, la temelia căruia se spune că-�i zidise propria so�ie. În locul în care s-ar fi prăbu�it, sufletul său s-a preschimbat într-un izvor. Am facut poze si am cumparat suveniruri.
Dupa 2h ne-am intors la masina,
am cumparat un cozonac de Boromir si am plecat spre hotel unde am stat pana seara, deoarece eram obositi… de drum si de aerul tare de munte.
In a treia zi ne-am avantat spre Manastirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Bătrân. O manastire foarte frumosa, cu calugari si maicute.
Lacasul avea a curte imensa, plina de flori si iarba,
foarte ingrijite. A fost foarte frumos. In spatele manastirii curgea potolit Oltul. In urmatoarea zi am vrut sa mergem pe TransFagarasan, dar ni s-a parut prea periculos deoarece pe-o parte si pe cealalta a soselei era numai apa, asa ca am ramas la hotel, am facut gratar si am jucat fotbal.
A cincea zi am iesit pe la 9 din camera si am sarit garduletul care separa soseaua. Dupa el se gasea un rau foarte mic. Am coborat si m-am jucat impreuna cu sora mea in apa foarte rece si limpede precum cristalul, apoi m-am dus la un izvor sulfuros din spatele hotelului
si la o cascanda micuta in care era sa cad. Un pusti de vreo 7 ani a alunecat de pe o piatra uda si ca sa-l tin sa nu cada am bagat piciorul in apa. Spre fericirea mea… si-a lui… l-am prins.
Mai spre seara am urcat pe munte, un traseu de vreo 2-3 km, la cules mure si fragi. Ne-am tot oprit sa facem poze. Parintii erau obositi, asa ca noi am urcat in continuare, iar ei ne-au asteptat la poalele muntelui. A fost o zi foarte frumoasa!
Aceasta a fost vacanta mea la munte, la Bradetu. Un loc foarte frumos. Aer curat, padure si carari pierdute printre copaci. Mure, fragi si flori. Triluri de pasari si gaze belsug. Aer proaspat si rauri cristaline. Locuri interesante de vizitat. Habar n-am daca povestea mea v-a facut sa va doriti sa ajungeti acolo. Ramane doar sa sper… ca o veti face si ca va veti distra.
IMAGINEA SFINTILOR IN SUFLETUL COPIILOR Proiect de parteneriat între Şcoala cu clasele I –VIII Nr 62, Şcoala cu clasele I –VIII Nr 27 "Principesa Ileana" si Biserica Sfantul Ioan Botezatorul - avizat ISMB. Adresabilitatea:
- beneficiarii directi: elevii claselor a IV-a - a VII- a de la scolile partenere ,
- beneficiarii indirecti: parintii elevilor, cadrele didactice, unitatile scolare
Perioada de desfasurare: octombrie 2010- iunie 2011 Scopul parteneriatului : sansa elevilor de la cele doua unitati scolare din sectorul 2 Bucuresti de a desfasura activitati educative extrascolare impreuna Obiectivele parteneriatului : • Cultivarea spiritului de colaborare şi respect reciproc ; • Exersarea deprinderilor de expresie artistica, de comunicare. Derulează proiectul ariile curriculare Om si societate si Arte.
Coordonator de proiect: consilier şcolar Elena Şerbănoiu.
M-am trezit si ce sa vad?! Sunt in camera mea. Asta inseamna ca totul a fost numai un vis de sase zile?
Probabil ca da... ce-i drept unul superb!
Sa va zic cum a inceput povestea:
Ei bine, dupa un drum lung, de cateva ore, am ajuns intr-o tara necunoscuta unde noi, Ambasadorii Mediului, am fost
intampinati de patru triburi: unul rosu, unul galben, unul verde si unul albastru. Cum noua
triburile ne plac, ne-am integrat fara probleme. Dupa ce am facut cunostinta cu celelalte echipe si ne-am
familiarizat cu programul pe care urma sa-l avem, am asistat la povestea despre doi baieti, Andrei si Mihai,
care gasesc patru cristale in scorbura unui copac, pe care din pacate le pierd.
In fiecare zi noi am avut misiunea de a gasi, pe rand, cele patru cristale.
La “Ziua Focului” am tras cu arcul, am practicat paint-ball si
ne-am ghidat dupa codul morse ca sa le furam cristalul bastinaselor din tribul “Rada-rada” (Teo cu drept de autor la
nume!), in timp ce ele isi exersau dansul paduchilor.
La “Ziua Pamantului”, dupa ce am facut cunostinta cu Mury si Matei, am mers la muzeul
“Flori de mina” unde ei ne-au prezentat fiecare cristal in parte si am ramas complet impresionati de frumusetea lor.
Apoi ne-au invatat diverse noduri, care ne-au ajutat sa construim un pod (ii multumim lui Voce pentru ca ne-a ajutat
la construirea lui), o scara si un scaun, care culmea, au rezistat.
Am invatat sa ne orientam cu busola si in final, am gasit cristalul pamantului sau, cum i se mai spune, turmalina.
Ziua Aerelor pardon “Ziua aerului” a fost de departe cea mai amuzanta. Am facut moristi de vanturi... ma scuzati de vant :D si fiecare dupa caz a invatat sa fie sau sa faca parasute
eco. Dupa asta am mers pe podul indian (curios ca nu a cazut
nimeni!) si ne-am dat cu tiroliana reusind pana la urma sa dam de urma cristalului aerului.
Ziua Aerelor pardon “Ziua aerului” a fost de departe cea mai amuzanta.Am facut moristi de vanturi... ma scuzati de vant :D si fiecare dupa caz a invatat sa fie sau sa faca parasute eco.Dupa asta am mers pe podul indian (curios ca nu a cazut
Am escaladat muntii vreo 12 km (stiu, o
nimica toata! “cel putin asa se vocifera prin
spate”) la “Ziua Apei”, am vizitat fabrica de
apa “Keia” si am calatorit in timp la
nepotii nostri din viitor.
Observati desigur ca par mai batrani decat
strabunicii nostri si asta nu din cauza varstei, ci
din cauza ca nu se hidrateaza, la ei nu mai
exista apa.
In toate aceste activitati au avut grija de noi, Nana (C’mon dude!), Ema (elefant, emotiv, energic), Iulia si Cristina.
In fiecare seara, multumita lui Voce (care a fost amabil sa ne ajute cand am avut nevoie), am avut stiri video, unde am fost pe rand cu totii, bastinasi, extraterestrii, pitzi si le-am facut o
vizita nepotilor nostri din 2080. Am observat ca nu o duc prea bine, e criza de apa la ei!
Ne-au mai incantat cu prezenta si Maciupiciu si Dj Razvan (care ne facea sa dansam in fiecare seara).
Si bineinteles (acum chiar vorbesc serios!) cum putem sa uitam de Doamna Daniela Gandac care ne este ca o mama. Avea atata grija de noi si in fiecare seara venea sa ne sarute pe
frunte, urandu-ne noapte buna! Va iubim, Doamna♥!
La sfarsit cu totii am devenit cetateni ai Tarii lui Andrei (am primit chiar medalii!) si fiecaruia ne parea rau ca se
termina.
Suntem mandri ca la concursul din ultima
seara, Maria si Ioan au castigat Miss si Mister
TLA. Bravo lor!!!
A fost un vis asa frumos din care speram sa nu ne mai trezim vreodata, asa ca : Cine e curata cu flori pe strazi si alei Nu are granite si e acolo unde vrei? Oare cine ? E chiar TARA LUI ANDREI!
Material realizat de: Diana-Alexa Constantin Clasa a VIII-a B
Buna ziua, dragi cititori ai revistei noastre “Cronicile scolii 27”!
M-am gandit sa adun niste impresii la cald de la cetatenii nostri din Tara lui Andrei asa ca, mai jos va las sa le descoperiti opiniile scrise
integral chiar de ei. Si, cine stie poate, dupa ce o sa cititi ce au scris ei,
veti dori si voi sa deveniti membrii ai acestei comunitati eco . Buna, ma numesc Padina Maria de la clasa 6 A si am fost in
tabara “Tara lui Andrei”. A fost , foarte frumos. La inceput , erau foarte multi copii
necunoscuti , din alte 3 parti ale Romaniei. Am fost organizati in 4 echipe : echipa albastra (noi , scoala 27 ) , echipa galbena ,
echipa rosie si echipa verde. Am desfasurat multe activitati interesante: am realizat in fiecare seara cate o stire video si una scrisa , am derulat
multe activitati, cum ar fi : am facut moristi , am prajit oua cu lupa ( dar in zadar , in 2 ore nu s-a prajit decat...nimic : D ).
Am scris numele echipei cu ajutorul unei lupe, am facut panouri si multe altele.
In ultima seara , cand am ajuns la focul de tabara, cu melancolie in suflete, parca simteam ca totul s-a terminat... dar
nu a fost asa , ne amintim si in timpul scolii
poznele facute de noi .
Eu cred ca a fost una dintre cele mai frumoase tabere in care am fost! cu ajutorul
voluntarilor nostri (Ema, Nana, Cristina si Iulia), echipa ALBASTRA a reusit sa salveze spiritele naturii.Mi-a placut
mult ziua pamantului pentru ca am invatat sa folosesc busola si m-a amuzat foarte tare momentul in care am construit diferite
obiecte (scaune, scari, poduri) din lemnele gasite in padure padure . A fost foarte interesant "nodul gordian" care
m-a "incurcat" bine de tot. Sper sa merg si anul acesta, si ar trebui sa mergeti si voi.
Hai albastru! PS: am fost cei mai tari !
Andrei Blanaru
Hmmmm....Nici nu stiu cu ce sa incep... A fost cea mai frumoasa tabara in care am mers.M-am imprietenit cu multi copii cu care mai tin si astazi legatura.Am invatat sa folosesc busola (inainte habar nu aveam!) si cum sa trag cu arcul (am nimerit o singura data in cercul din mijloc ).
Am invatat cum sa construiesc o scara doar din lemne si sfoara si pot spune ca ne-a iesit destul de bine din moment ce
a reusit sa sustina un adult. Am avut ocazia sa ma dau cu tiroliana si sa trec peste podul indian, lucruri pe care nu ai putea sa le faci in fiecare zi. Cazarea a fost foarte buna si
mancarea la fel. Ideea cu discoteca si masa de biliard a fost geniala.
In incheiere , pot spune ca aceasta tabara a fost o experienta de viata placuta pentru fiecare dintre noi.
Iulia Mincu
Buna! Sunt Ioana Casandroiu de la 6A.
Sunt unul din copiii care au fost in tabara din tara lui Andrei. Tabara a fost SUPER!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Dimineata faceam "experimente" si diferite activitati in curtea hotelului Cheia.
Dupa-amiaza mergeam in mici sau mari excursii pentru a descoperi cristalele. (al apei, al pamantului, al aerului, al
focului). Seara aveam stirea scrisa si cea video dupe care "disco".
Totul a fost PERFECT !!!!!!!!!!
Tabara lui Andrei – tabara care mi-a schimbat multe perceptii. In aceasta tabara am realizat
cat de frumos este sa fii natural. Trezindu-ma in zori si vazand imprejurul meu o prijeliste minunata – un peisaj muntos, alaturi de vegetatia bogata ,cum numai in poze rare vezi , am inceput
sa detest locul plin de masini, aglomeratie , poluare numit Bucuresti.
In tabara lui Andrei am cunoscut tot felul de oameni, cu care m-am inteles de minune si de la care am invatat multe lucruri (sa fac diferite noduri
mai mult sau mai putin complexe, sa construiesc impreuna cu colegii mei un scaun din lemnele pe care le-am adunat si le-am modificat impreuna, julindu-ne , dar simtind numai bucurie). Nu mai retin numarul unghiilor pe care
mi le-am rupt in diversele noastre activitati, dar a meritat. Am invatat sa beau apa plata , in loc de nelipsita , mult iubita,
Coca-Cola. Voluntarii, baietii de la outdoor si persoanele care s-au ocupat
de tot ce tinea de aceasta tabara , au fost de nota 10. Ce mi-a placut : 1. Ca era aer curat
2. Activitatiile din zilele tematice 3. Stirile din fiecare zi
4. Ca m-am distrat 5. Ca era discoteca
6. Ca m-am imprietenit cu alte persoane 7. Ca ne sicanam cu Cosmin
8. Ca am avut cele mai bune voluntare 9. Ca dna Gandac a fost de nota 100 10.Ca am fost cea mai buna echipa
11. Ca am avut cel mai amplu si de viitor proiect
Nu as putea spune ca mi-a displacut ceva in aceasta tabara, poate doar daca ma refer la mancare – broccoli si carnea de
vita ! A fost o experienta de care ma bucur ca am avut parte si pe care chiar vreau sa o repet. De abia astept tabara din 2011!
Panait Cezara Alexandra
Aceasta tabara a fost una dintre cele mai frumoase experiente pe care le-am trait. A fost
cu mult peste orice asteptare pe care o aveam. Totul a fost organizat pana in cel mai mic detaliu, iar voluntarii si cei din
echipa Tara Lui Andrei au fost super. In fiecare zi am invatat o multime de lucruri folositoare. Pur si simplu nu aveai cum sa
te plictisesti. Chiar daca eram obositi dupa o zi incarcata mereu ne "trezeam" pentru a dansa pe ritmurile puse de DJ la
discoteca. Focul de tabara a fost plin de voie buna, iar concursul de Miss&Mister plin de surprize. Daca ar fi sa regret
un lucru, acela ar fi ca tabara a tinut doar o saptamana :-). Mereu voi ramane cu aceasta frumoasa amintire in minte si de-abia astept ca vara viitoare sa ma intorc in "Tara Lui Andrei".
Claudia Ivascu
P.S. : Goooo Blueeeeee!!!!
Pt mine experienta din cadrul Taberei lui Andrei a fost una foarte placuta.
Ne-am distrat foarte mult si am invatat diverse lucruri despre foc,aer,apa si pamant. Ziua mea preferata a fost ce in care a trebuit sa gasim cristalul aerului. Ne-am dat cu tiroliana si a fost minunat dar asta nu inseamna ca si celelalte lucruri pe
care le-am facut au fost mai prejos. Am lucrat in Echipa si am realizat afise, costume din materiale
reciclabile, am facut diferite experimente si, cel mai importat, lucru ne-am si distrat.
Toma Cosmina Andreea
A fost o tabara minunata, ne-am distrat pe cinste, am invatat multe lucruri, dar am si primit cateva mustrari.
Cred ca a fost cea mai frumoasa tabara in care am fost pana acum, avand un program stabilit, extenuant dar foarte
distractiv si educativ. Dimineata, activitatile din curtea hotelului Cheia ne-au ajutat sa descoperim multe lucruri pe
care nu le stiam. Am invatat ca un ou se poate praji cu lupa la soare [ DOAR daca ai nervi de otel], am invatat sa facem
moristi de apa din farfurii de plastic, iar concursurile educative ne-au largit orizonturile ecologice. Dupa masa de
pranz, plecam in cautarea spiritelor zilelor respective pe coclauri, pe dealuri si printre munti, pe drumuri si prin paduri.
La sfarsitul fiecarei zile, se prezentau stirile video si cele scrise, foarte interesante si amuzante de altfel [ dar, normal ca ale noastre au fost cele mai bune >:]. Dupa o ora petrecuta in sala principala, amortiti de tot, urcam sa ne schimbam pentru
discoteca, unde ne faceam de cap. Apoi, obositi [sau nu] mergeam la culcare [sau nu] , sau mai stateam si palavrageam
despre cele intamplate, sau mai saream balcoane din camera in camera, sau mai fugeam pe holuri dupa vreun strigoi [ criminal
si nebun cu cutitul in mana]. Una peste alta, a fost o experienta de neuitat alaturi de cele patru voluntare ale noastre : Nana, Ema, Cristina si Iulia si, bineinteles. de doamna noastra draga, doamna Gandac. Cu siguranta voi tine minte aceasta tabara si sa speram ca vom
merge si la anul! Profir Oana clasa a 8-a C
Tara lui Andrei a fost o noua idee, o experienta minunata. Si totul a inceput cu un proiect ,
multa munca, si o reusita. Si cand te gandesti ca am plecat toti tematori, cu multe bagaje
si curiozitati , stiind ca o sa ne simtim bine cu totii . Dar cand am dat de toti ceilalti am stiut ca va fi si mai bine.
La inceput a fost competitie , si ne-am straduit si am experimentat.
Am invatat sa fim actori , am facut stiri si am devenit reporteri. Tribul rada-rada a amuzat tot publicul dar mai
ales actorii care s-au simtit minunat. Am invatat si lucruri noi: sa folosim o busola si sa tragem cu arcul, sa ne orientam prin padure si chiar sa prajim un ou cu
lupa , lucruri esentiale. Ne-am facut prieteni noi , prin toata tara si am invatat cate ceva de la fiecare , iar anul viitor vrem sa ii revedem sa ne
simtim si mai bine. Fiecare moment a fost de neuitat , fiecare lucru invatat a fost
cu folos .Si amintirile vor ramane pentru totdeauna. Ne dorim din nou sa fim cu totii , in jurul unui foc calduros de tabara si sa cantam si sa povestim , iar a doua zi sa plangem ca ne indreptam spre casa. O sapatmana a fost prea putin pentru
noi sa facem tot ce ne-am propus. Un an va fi prea mult de asteptat pana sa ne intoarcem .
Insa singurele cuvinte care pot defini experienta unica prin care am trecut noi si colegii nostrii sunt :
..:: AMINTIRI DE NEUITAT::..
Cristescu Miruna
Tabara din Tara lui Andrei a fost o experienta unica pe care sigur nu o voi uita foarte curand. Lucrul cel mai bun a fost ca am putut sa aratam ca suntem ecologisti si ca am venit acolo
pentru a ne uni fortele si a salva natura , dar......nu am uitat sa ne distram mai ales ca am avut si cu cine
: voluntarii care ne-au suportat pe parcursul intregii tabere: Nana ,Cristina , Iulia , Ema si bineinteles Cosmin.
Ne-am facut prieteni din diverse orase cu care ne-am inteles
foarte bine. Asemanarea cu o tabara de cercetasi a facut-o unica in fiecare zi aventurandu-ne pentru gasirea cristaluilui valoros specific: pamantului , apei , aerului, si focului. Baietii de la
out-door ne-au instruit si ne-au invatat cum sa folosim o busola, sa scapam din nodul gordian(ce mi-a dat mari batai de
cap), am invatat chiar sa construim o pluta, scaun si scara esentiale pentru supravietuirea din natura si am simtit vantul in par cand am zburat ''deasupra lumii'' cu ajutorul tirolianei. Codul "morse" ne-a ajutat si el pentru a pune cap la cap un puzzel si a gasi cristalul. Am trait cu totii emotii serioase la aflarea castigatorilor concursului "Miss si Mister" Tara lui
Andrei si am plans bineinteles la despartire.
Una peste alta tabara a fost minunata si sunt multumita ca am avut ocazia sa ajut la un proiect ce sper eu va salva Terra:).
Toma Andra-Miruna
Pentru mine tabara a fost o experienta de neuitat pe care am petrecut-o alaturi de colegi. La inceput a fost mai ciudat dar pe parcurs m-am acomodat si chiar mi-a placut foarte mult.
Ceea ce mi s-a parut cel mai frumos a fost drumul spre fabrică, chiar daca am avut neplacerea de a nu avea cu ce sa
fotografiez peisajele.
Rotaru Cristina Emanuela, 7 C
Cand am aflat ca vom merge in Tabara din Tara
lui Andrei eram foarte entuziasmata ca vom sta o saptamana alaturi de colegii nostri de scoala si de Doamna profesoara
Daniela Gandac. Desi atunci cand am ajuns in tabara nu prea mi-a placut deoarece regulile mi se pareau prea multe si cam stricte, pe parcurs m-am obisnuit, am inteles scopul lor si a
inceput sa imi placa. In calitate de cetatean al Tarii lui Andrei pot spune ca a fost o
tabara extraordinara si imi pare tare rau ca s-a incheiat. Stanciucu Denisa, clasa a VII-a C
Despre tabara din Tara lui Andrei ar fi atatea lucruri de zis incat nici nu stiu de unde sa incep.
Poate multi au luat in ras toate actiunile noastre ecologice si au spus ca Tara lui Andrei este pentru copii mici, dar eu chiar nu pot sa le dau dreptate. Am fost in multe tabere pana acum, inclusiv in Grecia si chiar daca toate mi-au placut foarte mult,
parca nu e acelasi lucru cu Tara lui Andrei. Am fost foarte norocosi sa castigam un loc acolo.
Totul era aprope perfect. Nu am fost nevoiti sa asteptam sa ne cazam. Camere erau curate, aerisite, bine mobilate si iluminate
si, in plus, aveam o priveliste superba. Mancam la ore fixe,
numai lucruri sanatoase, gatite ca la mama acasa, pana si apa ne era asigurata. Desfasuram tot felul de activitati pe timpul
zilei, menite sa ne ajute in cautarea cristalelor.
Am invatat sa stragem cu arcul si cu pistolul de paintball, am confectionat zmee, parasute, obiecte din lut, am facut
experimente, am plantat copaci , am facut drumetii prin padure, am traversat podul indian si ne-am dat cu tiroliana,
din lemne si sfori am facut un scaun, un pod mic si o scara si am invatat sa ne orientam folosind corect o harta si o busola. Seara, dupa cina, era prezentarea stirilor unde fiecare echipa
arata ce lucruri au realizat in timpul zilei, dupa care urma discoteca. La sfarsit, s-a organizat un concurs: "Miss si Mister Tabara lui Andrei". Ne-am confectionat costume din materiale eco si ne-am distrat foarte bine la fiecare proba. Nici macar nu am mai simtit competitita, doar distractia. Ce-i drept nu prea
am avut timp liber, dar nu cred ca am fi avut nevoie de el. Chiar m-am simtit bine si sper sa mai avem si la anul o sansa
pentru ca mi-ar parea chiar rau sa nu fie asa. Maria Simionescu
Tara lui Andrei, steaua de pe cerul responsabilitatii sociale, copacul cel mai verde al padurii,
a reprezentat un proiect deosebit, ce merita continuat si la care sigur vom mai participa. Accesibil tuturor, singurul mod in care ai putea sa-l ignori ar fi doar nepasarea ce din pacate
este in voga in epoca vitezei. Acest proiect ar putea reprezenta colacul de salvare al planetei, ce imi vine greu sa
spun dar se indreapta spre o catastrofa mai mare decat Titanicul.
Proiectul are la baza o idee geniala, ce combinata cu alte activitati adorate de copii poate instrui noua generatie,
responsabila de repararea greselilor din prezent."Ce mult ar conta daca-i fi si tu asa..."
Ioan Budea, clasa a VIII-a C
Impresii din...Tara lui Andrei!
Fiecare zi,fiecare reusita sau fiecare nereusita,fiecare cristal gasit,au fost momente in care am pretuit ca traiesc pe o
planeta atat de unica si spectaculoasa. Aici am invatat cu adevarat ce inseamna a lucra in echipa,
ce inseamna a proteja natura,a munci pentru ceva. Aici,firavele albastrele si-au murdarit manusile roz de pamant,
reusind sa planteze copacei. Aici am triumfat in fata provocarilor: am urmarit calea apei prin padure, am trecut pe instabilul pod indian cu frica, am
coborat cu tiroliana de care ne temeam cu totii ,toate acestea cu ajutorul unei particele din noi ce ne impingea spre peripetii. Aceea particica din noi se numea CURAJ : curajul de care am
dat cu totii dovada, dovada ca acesta exista cu adevarat in noi.Am trecut printr-o experienta ce mi-o voi aminti cu drag
toata viata iar cand voi fi intrebata "Ce e Tara lui Andrei?Unde e?" voi raspunde intelept "Tara lui Andrei e acolo
unde vrei!".Este locul ce 4 echipe:Albastru,Verde,Galben si Rosu l-au creeat.E locul unde trebuie sa crezi ca sa
existe,locul ce se hraneste cu speranta noastra de a salva ceea ce noi numim "Casa", este locul magic ce nu are granite.
Acum a ramas un "A fost odata..".Ne e dor de Tara lui Andrei .Ne e dor de colegii nostrii din alte judete.Ne e dor de
voluntari.Dar mereu imi spun in minte ca "nu are granite,e acolo unde vrei",caci sunt Cetatean in Tara lui Andrei pe
viata! Ellyza
In concluzie, as vrea sa spun si eu cateva cuvinte despre aceasta tabara, unde am avut marea onoare sa particip. Pot zice ca, a fost o lectie de viata si, ca, in fiecare zi ne umpleam traista de amintiri cu fel de fel de lucruri atat de frumoase si practic, cu cunostinte care, cu siguranta, ne vor ajuta in viata cotidiana. Peste ani, cand vom creste, o sa putem sa-i invatam si sa-i educam pe urmasii nostrii, sa aiba un spirit ecologic si civic bine dezvoltat si care, la randul lor, “sa-i slefuiasca ca pe niste cristale” pe urmasii urmasilor lor cu aceleasi sfaturi peste care nu se poate trece, tocmai cu indiferenta. Acum suntem siguri ca in cazul in care ne vom pierde in padure, vom sti sa ne orientam si sa gasim drumul cel bun dupa toate invataturile acumulate.
Tabara din Tara lui Andrei mi s-a parut un vis superb, o amintire mai pretioasa decat un diamant pe care as vrea sa o traiesc din nou si din nou ... Fiecare zi era ca o fila dintr-un basm in care intelegeam sa ne gandim la lucruri simple cum ar fi aceste patru simboluri : FOC, PAMANT, APA, AER.. Invatam cum sa le protejam si sa le ocrotim de lumea indiferenta care le distruge fiind pe deplin acaparata de “Imperiul Banilor”. Din pacate uitam ca atunci cand taiem un copac e ca si cand am zgaria Terra cu rani adanci, iar aceasta sufera si lacrimile ei sunt ploile interminabile care ne sunt trimise de sus, poate cine stie o sa ne deschidem ochii!?
Dar revenind la aceasta extraordinara tabara sper din tot sufletul sa avem prilejul de a participa la anul si cu ajutorul lui Dumnezeu sa si castigam! Va sfatuiesc sa participati si voi, scumpi cititori si elevi ai scolii NR. 27, la actiuni de acest gen pentru ca va veti imbogati experienta de viata si veti fi fericiti ca ati facut o fapta buna...
Este nemaipomenit cand esti rasplatit cu o tabara atat de frumoasa! Asa ca... sa visati, sa visati, sa visati si sa va realizati visele pentru ca “Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, reusesti negresit!”
Material realizat de: Diana-Alexa Constantin, 8 B
Proiectul “Mediul nostru este lumea ta!” îşi propune realizarea unei campanii
de informare pentru sensibilizarea populaţiei şcolare asupra protejarii
mediului, urmărind elaborarea unui mecanism ,,umanizat” de comunicare a
informaţiei, transformarea şcolilor implicate în puncte focar ale campaniei,
oferind un exemplu de bună practică în informarea şi înţelegerea valorilor
educaţiei ecologice, formarea unor lideri de opinie, capabili să pledeze pentru
acestea.
Grupul ţintă este constituit din 500 persoane (460 de elevi cu vârste
cuprinse între 10 şi 18 ani care provin din 4 şcoli - ale Sectorului 2 şi 3,
Bucureşti şi 40 cadre didactice).
Principalele activităţi vor fi: sesiuni de comunicări ştiinţifice, distribuirea
materialelor informative, activităţi de ecologizare, intalniri cu personalitati
din administratia locala.
Proiectul este derulat in perioada octombrie 2010 - iunie 2011 de către Liceul
Teoretic “Dante Alighieri” si Scoala Nr. 27 “Principesa Ileana” in parteneriat
cu Colegiul Tehnic ”Mihai Bravu” si Scoala de hipoacuzici.
Proiect avizat de ISMB.
Coordonator de proiect prof. Daniela Gândac
Septembrie, ''Rapciune'' este luna ce deschide usa toamnei, cu
vreme schimbatoare. Totodata este si luna vinului - ''Vinitel'' acum strangadu-se rodul viilor. Dat fiind ca acum incepe un nou anotimp, traditiile populare fac iarasi legatura intre luni si vreme. Astfel, daca de ''Rapciune'' e cald, atunci luna urmatoare, ''Brumarel'' timpul va fi rece si cu multa umezeala. Daca tuna in septembrie e semn de multa zapada in ''Faurar''. Daca in septembrie infloresc scaietii, atunci toamna va fi lunga si frumoasa. Daca randunelele se duc repede, atunci e semn ca si iarna e aproape.
In calendarul popular, luna septembrie face trecerea catre toamna, odata cu ziua de 1 septembrie, care, pe vremuri, reprezenta si inceputul anului bisericesc, fiind considerata luna cea mai importanta pentru cei care au trudit pamantul, acum fiind culese roadele muncii de peste an.
Este timpul cand, in drumul catre Sfanta Marie Mica si apoi catre Ziua Crucii, se grupeaza o serie intreaga de activitati prin care oamenii isi depoziteaza in camara proviziile pentru iarna.
Luna octombrie sau Brumarel, in traditia populara, anunta venirea sezonului rece, iar sarbatorile acestei luni cuprind o serie de ritualuri si practici specifice perioadei de trecere de la toamna la iarna. In prima zi a lunii, traditia il praznuieste pe Sfantul Procoava, cel despre care se spune ca acopera iarna pamantul cu zapada pentru ca acesta sa aiba destula apa cand se desprimavareaza, holdele sa aiba spic bogat si gradinile sa fie rodnice.
Legenda populara spune ca Sf. Procoava a fost un pustnic ce petrecea adeseori in rugaciune in varful unui stalp si era protejat miraculos de fenomenele meteorologice. Nu era atins de ploaie sau de ninsoare si nici nu ingheta.
In traditia populara, sfantul le ajuta pe tinerele care i se inchina daruindu-le cosite bogate si cununa de mireasa cat mai curand. Femeile credincioase tin post in aceasta zi, pentru a le fi ascultate rugaciunile. Traditiile si credintele dedicate acestei perioade sunt, in mare parte, concentrate in jurul celor doua mari sarbatori religioase: Sfanta Paraschiva, pe 14 octombrie, dar, mai ales, Sfantul Dumitru, pe 26 octombrie.
Proiectul PRIMAVARA SCOLILOR
Un an intreg, din primăvară până-n toamnă, au greblat, au curaţat, au strâns frunze, au plantat flori şi au lucrat cu sârg in parcul Plumbuita.
Munca lor s-a finalizat cu o diplomă de participare ce a fost inmânată într-o frumoasă zi de sâmbată de către domnul primar Neculai Onţanu in cadrul festivităţii de premiere ce a avut loc in sala de festivităţi a
Colegiul Naţional Mihai Viteazul.
Felicitări tuturor, copii şi profesori, pentru munca depusă!
Elevul FORMAT, INFORMAT, EDUCAT, pregătit pentru standardele pe care societatea viitorului le propune.
Evaluarea Naţională în Educaţie la noi în şcoală.
NE MANDRIM CU REZULTATE FOARTE BUNE!!!
În colaborare cu Poliţia Capitalei şi Poliţia de Proximitate, la clasele 7 A, 7 B şi 7 C s-a derulat activitatea „Tentaţiile adolescenţei. Codul Penal pe înţelesul tuturor”.
Activitatea este parte componentă a proiectului „Ceea ce ne răneşte...”, proiect de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar.
Vineri, 29 octombrie 2010, doamna consilier Elena Serbanoiu a organizat în şcoală şedinţa metodică a profesorilor consilieri şcolari din sectorul 2.
Marcela Călineci a prezentat lecţia de consiliere “DELETE Violenţa”.
Elevii clasei a IV-a B (profesor pentru învăţământ primar Vali Iatan) au răspuns întrebării “Ce este violenţa?” (ameninţă, intimidează, ironizează pe alţii; manifestă agresivitate fizică faţă de alţii; distruge bunurile celorlalţi; relaţionează defectuos cu alţii - nu ţine de supravieţuire; încalcă drepturile celorlalţi), au lucrat în ateliere (Detectiv Portrete) şi au găsit soluţii pentru a combate comportamentul violent (câteva soluţii : comunicarea, încrederea în sine, persoanele resursă, medierea conflictelor, exprimarea emoţiilor, evenimentele educaţionale, toleranţă, empatie, simţul umorului…).
Începand de anul trecut a fost dezvoltat în Romania proiectul Safer Internet Plus, un program european ce are în vedere creşterea conştientizarii şi responzabilizarii copiilor, părinţilor şi a profesorilor în ceea ce priveste navigarea pe Internet.
Printr-un parteneriat cu Organizaţia Salvaţi Copiii, anul acesta programul Safer Internet Plus se derulează şi în şcoala noastră. Coordonator de proiect – consilier şcolar Elena Şerbănoiu
„Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigran�ilor irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, de�i în unele �ări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii cre�tine a tuturor sfin�ilor, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în �ările unde predomină cre�tinismul occidental — catolic �i protestant, deoarece în aceste culte cre�tine, ziua
tuturor sfin�ilor este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje �i colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenin�are că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte �ări, Halloween este serbat prin parade �i carnavaluri.” (sursa Wikipedia)
Halloween-ul s-a sărbătorit şi în şcoala noastră!
Poze cu elevii clasei a IV-a C, profesor învăţământ primar Mirela Rădulescu.
PeTrEcErE HaLlOwEeN
Pe data de 29 octombrie 2010, clasa nostra, 6B, impreuna cu domnul diriginte Baraitaru Pompiliu si cu clasa doamnei Reiter Mihaela am organizat o mega-petrecere de Halloween cu tot felul de costumatii si muzica pe alese. De asemenea am facut o parada a costumelor si cativa dintre noi au castigat. Va vom prezenta fiecare participant si costumatia lui. Incepem cu profii: Domnul diriginte Baraitaru: Vrajitorul din Oz
Fete: 1.Bianca Truta: mireasa vampir insangerata 2.Patricia Vasile: vampirita moderna 3. Ioana Marinita: vapirita clasica 4.Stefana Micu: punk girl 5 Catalia Anghel: pirat 6.Andreea Ionita: Emonica:P 7.Georgiana Crangea: vampirita sinucigasa 8.Ana Turcu: Cat women 9.Alexandra Onose: vrajitoare 10.Ana Patriche:super-eroina 11.Isabela Marian: fata in negru
Baieti: 1.Alexandru Cojocaru: schelet 2.Eduard Cornea: pirat 3.Vlad Denes: moartea in persoana! :)) 4.Mihai Grigoras: vampir partial moart :P 5.Eusebiu Timofte: fantoma 6.Cristian Baltag: inca o moarte :) 7.Alexandru Barbu: Dracula 8.Mohamed Kansat: araboiu' coooool! 9.Bashir Amin: ink un pirat 10.Catalin Dancescu: aaaaa, un mos urat si zbarcit!!! :)) =)) 11.Andrei Vincenzo: om normal :)) A fost o petrecere foarte reusita si speram k tuturor le-a placut! De asemenea, am avut dovleci sculptati, decoratiuni, mancare delicioasa si le multumim mamelor noastre: Daniela Truta, Gabriela Vasile, Mihaela Marinita si doamnei Onose... Suntem foarte recunoscatori domnului nostru diriginte, Baraitaru Pompiliu, dar si doamnei Reiter Mihaela. Le multumim tuturor elevilor ca ne-au ajutat donand o suma de bani si tatalui elevului Eusebiu Timofte fiindca ne-a adus laptop-ul sau pe care am pus muzica!
Articol scris de: Bianca Truta Patricia Vasile de la clasa a VI-a B
CAPCANA (COMPORTAMENTELOR)
Era odată un sat atacat deseori de mistreti. In fiecare zi, acestia intrau in sat si provocau mari distrugeri in incercarea lor de a-si gasi hrana. Satenii au incercat diferite metode pentru a-i indeparta sau a-i vana, dar fara prea mult noroc.
Intr-o zi, un intelept dintr-un sat vecin a venit sa-i sfatuiasca pentru a scapa de mistreti. El le-a cerut satenilor sa ii asculte intocmai sfaturile si instructiunile. Pentru ca deja incercasera pana atunci tot ce le statuse in puteri, satenii au acceptat. Inteleptul le-a spus acestora sa adune mancare pentru mistreti din toate gospodariile si sa o puna in mijlocul unui camp.
Ei i-au urmat sfatul si indata au vazut sute de mistreti apropiindu-se de locul unde fusese asezata mancarea. Mistretii s-au aratat mai intai ingrijorati, dar odata ce au luat primele inghitituri au prins curaj si s-au intors in acel loc si in zilele urmatoare.
In fiecare zi, satenii puneau cat mai multa mancare… iar mistretii veneau acolo sa manance. Dupa un timp, inteleptul le-a cerut oamenilor sa ridice patru stalpi mari care sa marcheze locul.
Mistretii erau prea preocupati de manancare si n-au observat. Dupa cateva saptamani, mistretii aveau deja obiceiul de a veni sa manace mancarea pusa de sateni fara sa mai dea atentie locului unde ea se gasea asezata. Inteleptul a pus apoi oamenii sa imprejmuiasca cu un gard campul si sa faca o poarta mare pe unde sa poata intra mistretii sa manance. In cele din urma, satenii au reusit sa termine gardul si atunci au inchis poarta, prinzand mistretii inauntru. Mistretii fusesera invinsi!
Morala: Comportamentele pe care le dezvoltam au un sens, o utilitate intr-un anumit context. Pe de o parte, economisim energie si timp folosindu-le. Pe de alta parte… din pacate de prea multe ori continuam sa folosim comportamentele deja invatate si atunci cand contextul se schimba, si astfel obiceiurile pe care le avem se transforma in capcane.
Unul dintre lucrurile care ii deosebesc pe oamenii de succes de ceilalti oameni este acuitatea: capacitatea de a observa prompt schimbarile contextului in care evolueaza. Ca urmare, ei pot actiona de fiecare data in consecinta, fara a lasa obiceiurile pe care le au sa se transforme in capcane.
Buna! Cateva clase ale scolii noastre au
participat la un seminar intitulat “Gandeste cutezator”in cadrul proiectului"Impreuna pentru o sanatate mai buna", inspirat dupa cartea marelui neuchirurg American, Benjamin Carson. Pentru ca nu toate clasele au participat, ne-am gandit sa scriem acest articol pentru voi. Seminarul ne-a vorbit despre cat de grea a fost viata lui Ben Carson, si cu toate acestea el a reusit in viata. Ne-au prezentat modalitatiile pe care le-a urmat si pe le-a tiparit in cartea lui numita” Think Big” (Gandeste Cutezator) Fiecare litera reprezinta cate un indemn pentru viata: T- Talent, H-Honesty -Cinste, I-Insight -Perspicacitate,N-Nice-Amabilitate), K-Knowlwdge -Cunostinte,B-Books-Carti),I-In-depht learning = Studiu aprofundat),G-God-Dumnezeu)
Ben Carson s-a nascut pe data de 19 septembrie 1951. Acesta a avut o copilarie grea, parintii lui divortand cand el avea doar 8 ani. De atunci acesta a locuit numai cu
mama si fratele sau. Chiar
daca la inceput acestuia I s-a parut foarte urat si greu, cu timpul acesta s-a acomodat, dandu-si seama ca le era mult mai bine.
Mama lui, Sonia Carson, lucrand in casele boierilor si vazand cat de multe carti au acestia, a descoperit ca invatatul si cititul te ajuta sa reusesti in viata. Din moment ce ea a avut doar 3 clase si s-a casatorit de tanara s-a gandit ca baietii ei sa nu faca aceeasi graseala, astfel impunandu-le o serie de reguli, pe care la inceput ei nu o agreau. Prima dintre ele a fost aceea de a invata table inmultirii, ea urmand sa ii asculte in fiecare seara.
Urmatoarele reguli au fost: faptul ca trebuiau sa ia note peste cota medie, sa nu se uite la mai mult de trei emisiuni pe saptamana, sa citeasca doua carti pe saptamana, iar in weekend sa le povesteasca mamei lor.
Intr-o zi, la scoala, profesorul lor de biologie, Domnul Jaeck a adus o roca si i-a intrebat pe elevi cum se numeste. In timp ce ceilalti colegi nu stiau raspunsul Ben tocmai terminase de citit o carte din acest domeniu si chiar daca a fost intimidat, acesta i-a dat profesorului raspunsul corect. Din acest moment Ben a fost mai increzator, iar ceilalti colegi nu l-au mai tachinat la biologie.
In urma unei intamplari, Ben si-a dat seama ca, precum ii spunea mama lui : “Daca stii sa citesti, poti gasi raspunsul la orce intrebare”, si ca si el poate citi foarte bine despre orice, impumutand carti de la biblioteca. Astfel el s-a hotarat sa invete tot mai bine si si-a ales unul dintre cele mai grele domenii, neurochirurgia.
Ben Carson este licentian la Universitatii Yale si al Facultatii Medicina de la Universitea din Michigan. Doctor Carson este cunoascut in intreaga lume pentru “ Prima separare a unor gemeni siamezi uniti in partea superioara a
capului”, Acest caz l-a facut celebru in lume.
Fostul presedinte al Americii, George Walker Bush, i-a inmanat medalia de onoare. Pentru a-i inspira pe ceilalti, Ben Carson a scris cateva carti, dintre care 2 ne-au fost prezentate in limba romana (Gandeste Cutezator si Maini Inzestrate), iar clasele participante au avut ocazia de a le achizitiona.
Crisu& Deni: Ben Carson este unul dintre oamenii pe care ii putem considera demni de a ne fi model in viata. Petre Andrei: Parerea mea este ca Ben Carson este un om inteligent, descurcaret, cu multa incredere in sine, care poate sa faca lucruri extraordinare. Costovici Teodora: Cred ca Ben Carson si-a facut propriul destin o poveste ce parea irealizabila pentru un copil in scoala generala. Aceasta ne da un exemplu de comportament, incredere in sine si curaj pe care ar trebui sa il adoptam daca visele noastre ne prezinta lucruri marete si incredibile. Daca el si-a transformat viata in arta, asa putem si noi. Yang Andreea: Parerea mea este ca, Ben Carson, de la inceput nu a avut o viata tocmai usoara. Acesta a avut multa vointa pentru ca a ajuns un doctor asa de bun, iar familia lui l-a sprijinit foarte mult ceea ce este un lucru bun.
Petrescu Stefan: “Eu cred ca Ben Carson este un om ambitios care a reusit sa ajunga un mare chirurg poate chiar cel mai mare din lume care reuseste sa se separe de la viata sa de ghetou si sa reuseasca sa devina cel mai bun in domeniul sau. Eu cred ca el a reusit in viata datorita in special mamei sale care l-a ajutat sa invete, astfel a reusit sa isi intemeieze o familie si sa si-o intretina.” Moise Catalina: “Ben Carson este in acelasi timp un exemplu pentru oameni cat si o dezamagire pentru altii, deoarece nu multa lume are norocul lui.” Velciu Horia: “Este un model excelent de redresare sociala” Mara Andreea: Ben Carson este un om care a urcat spre succes pas cu pas. El ar trebui sa fie un exemplu pentru noi toti. Si-a ascultat cand era mic cea mai apropiata fiinta, aceea fiind mama lui, acum MULTUMINDU-I pentru drumul croit spre succes. Articol realizat de Cristina Rotaru, 7C
Reteta dragostei: se iau 200 g de afectiune
- 2 linguri de incredere - 40 g de bunatate - se tin 20 minute in cuptorul
minunilor - deasupra se pune glazura de
iubire Si gata! Aceasta este reteta dragostei! Amestec impotriva deochiului: Ai nevoie de: o radacina de ghiocel;
- trei frunze de arbore de cauciuc
- 30 ml apa de mare - 10 ml suc de rodie
Preparare: Se amesteca apa de mare cu sucul de rodie dupa care se adauga radacina pisata impreuna cu cele trei frunze taiate marunt. Se unge persoana respectiva pe frunte, articulatii si de acum va fi proejat impotriva deochiului! Atentie!!!! Functioneaza doar in noptile de vineri cu semiluna.
Cum sa scapi de stres? Veti gasi aici cea mai buna modalitate pentru a scapa de stres. Ai nevoie de: - putin ulei de masline;
- cateva picaturi de roua; - o lingurita de sare
Din amestec se pune cate un pic in mancare si cam intr-o saptamana vei scapa de stres! Cea mai buna cale de a nu uita! Acest sfat este pentru cei care de obicei uita lectiile de "azi pana maine" Seara, inainte de culcare, se citeste bine lectia. Se ia o bucatica de paine si se pune in caiet sau carte, la pagina unde se afla lectia, si se spune de trei ori: "Cum nu uit sa mananc paine, nu uit nici lectia!". Se pune sub perna! Vei vedea dimineata k iti vei aminti tot! Truta Bianca clasa a VI-a B
Recital pentru copiii cu dizabilităţi În ziua de 3 noiembrie 2010 am fost cu Corul de Copii Radio să cântăm pentru un grup de copii care aveau dizabilităţi sau erau orfani. Locul unde am cântat se numeşte „Club Fabrica”. Acest club se află în Piaţa Unirii. Am cântat pentru aproximativ 50 de copii. Aceştia erau aşezaţi în faţa scenei pe nişte scaune speciale. Îmbrăcămintea lor, a copiilor, era compusă dintr-un tricou verde şi blugi. Sala era cam cât 5 săli de clasă din şcoala noastră. Era plină. Acolo se aflau şi profesorii care îi ajutau pe copiii cu dizabilităţi. Profesorii erau în număr de 6. Corul de Copii Radio nu s-a prezentat în intregime ci, din 50 de copii, au venit numai 25. Am sosit la club pe seară şi vremea era foarte frumoasă. Prezentator a fost una dintre doamnele profesoare care aveau grijă de acei copii. Am cantat 3 piese:
Repetitie pentru concert, Jocul din Oas, Can You Hear Me.
Micul nostru recital s-a terminat cu aplauze furtunoase din partea celor din sală dar mai ales din partea copiilor. La final am primit un tricou pe care scria: “ Pinocchio se face mare, da-i încă o şansă. Eu cred despre acei copii că dacă sunt ajutaţi în continuare, vor reuşi în viaţă, vor învăţa o meserie şi îşi vor putea întemeia o familie. 16 noiembrie 2010
Ştefan Petrescu clasa a VII-a C
Elevii clasei a VII-a C au prezentat profesorilor consilieri din sectorul 2 o activitate din
cadrul proiectului „Încă o şansă”, realizarea şi promovarea unui spectacol şcolar prin
metoda teatrului forum.
Elevii au abordat în mod creativ şi interactiv o temă socială.
Proiectul a pornit de la ideea “Teatrului Oprimaţilor” (creat de Augusto Boal) şi propune
o proiecţie a realităţii care poate fi schimbată de spect-actori.
De-acum pornesc într-un mini-turneu… la clasele 5-8 din şcoală.
- Salut! Dupa o lunga si poate chiar binemeritata pauza am revenit cu stiri foarte proaspete si nu numai… Am adus cu noi sinsila!!! Ce este o sinsila???... Ei bine
stim ca este ceva intre iepure, veverita si sobolan… Hai sa aflam mai multe despre ea!!!
In primul rand iti zicem ca numele acestui mic mamifer rozator poate fi scris in mai multe feluri: sinsila, chinchila, cincila sau chinchilla.
Primele locuri in care acest animal nocturn a fost vazut au fost Chile, Bolivia, Argentina si Peru din America de Sud.
Cu timpul, sinsila a ajuns si in Spania. Aici, in secolul al XVI-lea, locuitorii, stiind de locul provenientei ei si de indienii chincha de acolo, au botezat-o dupa ei.
Fiind un mamifer erbivor prefera plantele verzi dar si tulpinile copacilor tineri si scoartele uscate.
Alcatuire externa: Corp: 25-30cm - cap - are ochi negri si stralucitori - lobii urechilor sunt medii - botul turtit si rotund prezinta mustati lungi, nas si gura. -trunchi - cilindric - este lipit de cap, neavand gat. -membre- anterioare - scurte - prezinta 4 degete - posterioare -seamna cu ale cangurului - lungi - prezinta 5 degete
Sinsila traieste la munte, in pesteri si printre stanci, in grupuri de aproximativ 100 de
membri.
Deoarece este un animal
vanat de anumite pasari si animale isi foloseste stufoasa coada pentru a face sarituri mari. Iar blana o foloseste pentru a-i tine cald in iernile aprige.
Pentru ca sinsilele sunt adorabile si au o blana foarte frumoasa si pretioasa, fiind cea mai fina din lume, ele sunt capturate pentru a fi animale de companie sau inmultite si apoi omorate pentru a le lua blana si uneori carnea. Ca animale de companie, traiesc in jur de 15-20 de ani. Daca vrei sa ai o sinsila ca animal de companie, ar trebui sa stii ca se simte mai in sigurata daca il tii cu spatele lipit pe abdomen decat daca il tii in mana.
Cele mai cunoscute specii sunt:
1. Chinchilla laniger este apreciata pentru blana sa; este cea mai rapandita printre crescatori; blana este gri-deschis pe spate si alb murdar pe burta; cantareste circa 400g; masoara aproximativ 28cm; parul de pe coada este gros si lung de aprope 7 cm.
2. Chinchilla brevicaudata
este mare; are circa 32cm lungime; blana este alb-galbuie pe abdomen si pe o parte din membre, iar gri-albastruie pe spate.
3. Chinchilla regala a fost cea
mai mare dintre ele, iar blana era de culoare albastra pe spate si alba pe burta si membre.
Cata & Crisu:
Noi consideram sinsila ca fiind un animal nerespectat si mult prea exploatat pentru blana si adorabilitatea sa, fiindu-i greu sa mai traiasca liber. Doamna de bio, Ciorba Maria: Sinsila este un animal care trebuie ocrotit si iubit chiar daca este neapreciat de unii oameni pentru faptul ca seamana cu sobolanul. Stanciucu Denisa: “Cu toate ca este o corcitura intre veverita, iepure si sobolan, sinsila, acest micut rozator, este un animal foarte dragut. Chinchilla este unul din animalele mele preferate.” Yang Andreea: “Sinsila este unul dintre animalele mele preferate, mai ales cele albe. Parerea mea este ca acest animal mic si dragut merita sa aiba un stapan ca voi.”
Petrache Ionela: “Sinsila este un animal super dragut.” Bajenaru Diana: “ Mie mi se pare ca cea mai frumoasa sinsila este cea alba ca zapada, un specimen superb cu un botic adorabil. Este unul dintre rozatoarele mele preferate, dar multe imi sunt pe plac. Atata am de spus despre aceasta veverita-sobolan” Costovici Teodora: “Sinsila este un animal superb, mititel si rotund, ca o piersicuta coapta si pufoasa. Iubesc aceasta rasa de rozator pentru ca e o companie placuta. Iubesc Chinchilla!” Yang Ana: “E un animal dragut si pufos cu o infatisare speciala de rozator, ceva intre iepure si veverita.”
Tudorache Elena: Mie imi place sinsila deoarece este un animal mic si frumos, cu o blana superba, fina si pufoasa. Mi-as dori sa am o sinsila deoarece mi se pare un animal de companie potrivit pentru copiii de varsta mea. Toate parerile elevilor au fost culese de la 7C.
Multumim !
Acest articol a fost realizat de Moise Catalina si Rotaru Cristina,
7C.
Eu am mai multe animale de companie acasa, printre care, un caine pe nume Scotty si un motan pe nume Christofor.
Scotty este un cocker spaniel, prepelicar scotocitor, de 2 ani si 3 luni, de culoare alba cu pete negre. Are o fire foarte jucausa, la masa este un cersator si jumatate, dar este un caine de paza foarte bun. Ca educatie stie a sada si sa stea cateodata in pozitia “culcat”, dar speram sa vrea sa le invete si pe celelalte. Ceea ce imi place la el foarte mult este ca atunci cand il mangai este cuminte si sta intr-o pozitie foarte mandra, iar eu sunt sigura ca el chiar asa se simte. Christofor este un motan norocos, de 5 ani si aproximativ 4 luni, salvat de tatal meu de pe o strada pe care treceau camioane. Este foarte independent si dispare cu zilele, iar apoi vine foarte jerpelit acasa si sta cateva zile la mine in pat pentru a se reface. Este un motan lenes ca toti ceilalti, dar lui ii place sa se joace cu labele pe tastatura de la calculator.
Daca ai sau cunosti animale haioase, nu ezita si trimite-ne povesti haioase cu ele sau descrierile lor. In pagina urmatoare veti gasi poze cu cei doi, facute acum cateva zile. Am incercat sa fac un fel de banda desenata (pozata) cu ele. Sper sa va amuzati…
Articol realizat de Rotaru Cristina, 7C
Noi am invatat la biologie si chimie de fotosinteza,nu? Aceasta este realizate de plante la lumina soarelui,nu? Da…
Ei bine eu va demonstrez ca nu este adevarat! Nu doar plantele o fac! Si pisicile!
Ce bine e la soare…!
Dar vine cineva… Hei pisi-planta!
Ce faci? Pot sa ma relaxes si eu cu tine?
Heeei! Lasa-ma sa dorm si eu putin la soare!!! Sau ma supar!!!
Nu vrei?! Bine… Lasa ca vezi tu ce te zgarii eu!!! Miau!!
Bine… daca nu vrei sa ma lasi sa dorm langa tine atunci ma duc intr-un loc moale, numai al meu!
-Buna! In acest articol ne-am gandit sa va prezentam adevaratul simbol viu al continentului African, si anume zebra.
Acestea au un aspect destul de ciudat datorita dungilor ce le brazdeaza intregul corp. Exista trei specii numite: Grevy, zebra de campie si zebra de munte. Din stramosi, zebrele au avut marimea unor vulpi, iar de –a lungul timpului picioarele lor s-au alungit si au devenit din ce in ce mai inalte, datorita faptului ca ele trebuiau sa alerge mereu de pradatori.
Zebra lui Grevy masoara 1,60 m inaltime, cantareste aproximativ 400 kg, are cele mai fine si mai apropiate dungi decat celelalte specii, si de aceea ele sunt cele mai vantate, fiind pe cale de disparitie.
Zebrele de campie pot fi intalnite in zonele cu savane impadurite. Ele sunt cele mai numeroase dintre zebrele salbatice si au o familie destul de numeroasa. Acestea
pot alerga foarte repde ajungand la 60 de km pe ora, au un auz excelent datorita urechilor mari, mobile si au o vedere ce le permit sa observe totul din jurul lor.
Zebrele de munte traiesc in muntii ce marginesc Desertul Namibiei, au dimensiuni destul de reduse si sunt si ele pe cale de disparitie.
Curiozitati:
Stiati ca…
…zebrele comunica cu ajutorul miscarilor urechilor
…zebra lui Grevy este numita dupa presedintele francez Jules Grevy, care a primit in anul 1882 un astfel de exemplar
…zebrele se recunosc intre ele dupa asezarea specifica a dungilor de pe spate
…puii de zebra sunt intarcati ( nu li se mai da voie sa alapteze) la sase-sapte luni
…unele zebra au si dungi cafenii
Pareri:
Deny & Andu: “Zebra este un animal foarte elegant si are un aspect ametitor datorita numeroaselor sale dungi.” Rotaru Cristina 7C: “Mie mi se pare ca zebra este un animal foarte misterios datorita multitudinii sale de dungi pe care le poarta. Este un animal fascinant pentru ca, chiar daca toate zebrele sunt diferite ele se pot recunoaste intre ele.” Dna. prof. Serbanoiu Elena: “Niciun animal nu are o imagine atat de distinctiva ca zebra! Imi place acest animal, in mod special, pentru comportamentul lui social. Zebrele se recunosc unele pe altele in functie de dungile unice pe care le au. Ele traiesc impreuna, in turme si se apara unele pe altele atunci cand sunt atacate de pradatori. E o lectie frumoasa... de acceptare a individualitatii si de comunicare si cooperare intr-un grup.” Fogliata Andrei 7C: “Parerea mea este ca zebra este un animal magnific si colorat cu dungi in alb si negru, ierbivor si pot spune ca imi place si ca mi-as dori sa o privesc de aproape.”
Sava Diana 7C: “Zebra este un animal frumos, cateodata periculos, dar pe mine ma amuza faptul ca blana ei este ca o pijama.” Todoran Alexandru 7C: “In opinia mea zebra este un animal inteligent, greu de vanat.”
Speram ca v- a placut articolul nostru…
Stanciucu Denisa
&
Yang Andreea, 7C
Robert Pattinson (Edward Cullen)
Robert Thomas-Pattinson (13 mai 1986) este actor, manechin si muzician englez, cunoscut pentru rolul sau din Harry Potter si Pocalul de Foc. El l-a interpretat pe Cedric Diggory, iar in 2007 a fost ales sa joace inca un rol fictiv, pe misteriosul Edward Cullen, din drama de succes Twiligh, scrisa de Stephanie Meyer (cuprinde 4 volume: Amurg-Twilight, Luna Noua-New Moon, Eclipsa-Eclipse si Zori de Zi- Breking Dawn). S-a nascut in Londra, Anglia. A mai aparut in rol principal in How to Be si Little Ashes!
Kristen Stewart (Bella Swan). Kristen Jaymes Stewart (9 aprilie 1990) este o actrita de cinematograf si televiziune americana. Este cunoscuta pentru rolul ei din filmul bazat pe best-sellerul lui Stephenie Meyer, Amurg unde interpreteaza rolul lui Bella Swan.Kristen si-a inceput cariera la varsta de 9 ani,cand un agent a vazut-o jucand intr-o sceneta de Craciun,la colegiu unde invata. Are un frate mai mare Cameron Stewart.
Ashley Greene (Alice Culen). Ashley Greene (21 februarie 1987) este actrita americana, cel mai bine cunoscuta pentru rolul lui Alice Cullen din Twilight. Ashley s-a nascut in Jacksonville, Florida. Ashley a
planuit initial sa devina model, dar, din cauza inaltimii sale (1, 65m) a fost refuzata. Imediat dupa ce a terminat studiile, Ashley s-a indragostit de actorie si a renuntat la modelling. Greene a mai jucat intr-un thriller; Summers Blood, in care a detinut rolul principal.
KELLAN LUTZ (Emmentt Cullen). Nume Real: Kellan Christotopher Lutz. Data Nasterii: 15 martie 1985 (25).Zodie: Pesti.Locul Nasterii: Dickinson,Dakota de Nord,SUA. Status Marital: necasatorit Inaltime:1,85m. Culoarea Ochilor: albastri.Culoarea Parului: blond
Nikki Reed(Rosalie Cullen). Nikki Reed (17.05.1988) s-a nascut in West Los Angeles, California, SUA. Este capricorn.Unul dintre rolurile importante l-a avut in anul 2008, interpretand-o pe frumoasa Rosalie Hale din filmul de succes Twilight. Aceasta a semnat pentu partea a 2-a "Luna Noua".
JACKSON RATHBONE (Jasper Cullen). Monroe Jackson Rathbone V s-a nascut in Singapore.El s-a stabilit dupa o perioada de timp sa urmeze actoria si muzica.Dupa mai multe roluri, el a jucat in filmele Molding Clay,Pray for Morning si Beautiful People. Fiind un mare iubitor de muzica,Rathbone e fascinat de mai multe stiluri diferite si isi scrie propriile cantece. De curand a jucat la The Gardenia,la Hollywood,Rathbone locuieste la Los Angeles.
Detectivi au fost… Vasile Patricia si Truta Bianca 6B
TENISUL DE CAMP-UN SPORT POPULAR
Tenisul de câmp este un sport jucat fie între doi jucători (simplu), fie între două echipe a câte doi jucători (dublu). Jucătorii folosesc o racheta pe bază de racordaj pentru a lovi o minge de cauciuc acoperită cu pâslă, peste fileu, mingea trebuind să ajungă in terenul adversarului.
Ce poti face fara racheta si minge? ALCATUIREA UNEI RACHETE:
maner gat rama racordaj
Ai nevoie si de mingi de tenis: Eeehh....acum i-acum:incepe jocul!!!
Inainte de toate sa iti prezint terenul:
Sper ca ai un adversar....
........cateva pozitii.........
pozitia de asteptare pozitia de lovire reverul Cam atat iti pot spune... Am scris acest articol pentru a va impartasi pasiunea mea pentru TENIS!!!
Sper ca v-a placut!
ALEXANDRA, 6A
deunazi am avut placuta surpriza sa fiu intrebat de catre unul din gamerii din scoala, care citise in numarul trecut despre jocul avatar, daca revista va avea o rubrica permanenta despre jocuri. Ideea nu pare rea, asa ca promit ca voi incerca sa va spun in fiecare numar parerea mea (dar la fel de bine o puteti face si voi!!!) despre cate un joc nou care imi pica in mana.
Luna aceasta hai sa fie Elder Scrolls IV: O b l i v i o n. Enjoy!
Acest joc este un rpg (Role Playing Game),
adica un joc influentat de preferintele, abordarile si abilitatile jucatorului. De altfel Oblivion este cel mai bun rpg pe care l-am jucat
(si am ceva experienta in rpg-uri). Lumea din joc este imensa cuprinzand tarmuri, munti inghetati, mlastini, paduri dese, pesteri, canale, Iadul (numit Oblivion), campii intinse lanuri de cereale si orasele (niste minunatii). In joc intalnim diferite tipuri de oameni: legionari din antichitate, pirati, renascentisti, cavaleri medievali si barbari. Acestia fac parte din factiuni (si acestea numeroase): negustori, soldati, asasini, hoti, gladiatori, satanisti, garzi imperiale, mercenari, vrajitori. Am scris toate acestea doar ca sa va faceti o idee despre cat de mare e jocul. Si totusi se misca bine.
Sa va spun totusi ceva despre poveste: dupa ce v-ati creat personajul (treaba care mie mi-a cam luat vreo ora), descoperiti ca sunteti inchisi intr-o celula. Dar isi fac aparitia
imparatul Uriel Septim si garzile sale “The Blades” care doreau sa paraseasca palatul printr-o celula goala. Insa in acea celula se afla personajul tau. Atunci imparatul spune ca te-a vazut in visele lui si te invita sa fii cu el pentru ca are incredere in tine. Pe masura ce progresezi afli ca imparatul fuge de niste asasini cu toate ca stie ca va muri. Astfel iti incredinteaza ,,Amuleta Regilor’’ (un artefact esential pentru incoronarea unui imparat) si te roaga sa ii gasesti unicul fiu ramas in viata (de existenta caruia nu stie nimeni) si sa-l ajuti sa devina imparat, iar imediat dupa asta este ucis. Povestea se continua cu lupte cu diavoli, vampiri, fantome si multe altele, dar va las pe voi sa aflati mai multe. Va spun doar atat: misiunea principala poate fi intrerupta oricand pentru a explora imperiul, a face misiuni secundare a castiga mai multa experienta, sau pentru a cumpara arme, armuri sau vraji noi. Apropo de acestea, sa stiti ca sunt foarte variate: cutite, sabii scurte, sabii lungi, sabii de doua maini, securi, ciocane, buzdugane, arcuri cu sageti si toiege, armuri din piele, din fier, din otel, zale, din blana, robe si poate mai sunt, dar nu-mi vin in minte.
Uneori veti gasi asa numitele ,,enchanted weapons’’, arme fermecate. spre exemplu: se ia un toiag se fac vraji cu fulgere asupra lui si se obtine un toiag ce arunca fulgere. Problema cu aceste arme este ca nu pot fi folosite decat
in acest fel si odata ce efectul s-a terminat trebuiesc reincarcate pentru a putea fi
considerate din nou arme. Treaba aceasta e destul de dificila daca nu stii de unde. Dar pentru ca sunteti gameri cuminti am sa va spun ca daca memoria nu ma inseala puteti gasi intr-un magazin din orasul
maritim ,,Anvil’’ o persoana care va poate reincarca armele fermecate cu ajutorul magiei. Ca veni vorba, Oblivion este unul din putinele jocuri in care m-am simtit atras atat de magie cat si de luta cu arme, motiv pentru care am decis sa le folosesc pe amandoua. Vrajile sunt foarte numeroase si cuprind multe categorii: misticism, invocare, tamaduire, iluzie si distrugere sunt doar cateva din acestea. Dupa cum probabil ati observat in pozele atasate articolului, jocul se bucura de o grafica grozava. Chiar inainte de a incepe sa ma joc, m-am trezit ca jocul evalueaza placa video a calculatorului meu pentru a se adapta capacitatii acesteia. Asa ca daca aveti o placa buna jocul ar trebui sa va dea satisfactia unei grafici grozave. IN concluzie acest joc este unul ce merita jucat fie ca sunteti fani ai genului rpg,
sau doar sunteti doritori de ceva cu care sa va ocupati timpul. Totusi aveti grija pentru ca se apropie tezele. Eu i-asi da nota 10/10 si va recomand calduros: Faceti rost de el pentru ca dupa aceea sa schimbam pareri!
Gameru’ de serviciu, Horia Velciu.
P.S.: numele meu in orice joc este Horriandrus. Acest nume l-am inventat cand jucam pentru prima data Oblivion, acum multi ani. Asa ca vedeti cum m-a inspirat acest joc!?!
