EDUCAȚIAîn istoria Bisericii Adventiste

„Atunci cand îsi revizuieste trecutul … poporul lui Dumnezeu trebuie sa vada ca Domnul repeta mereu metodele Sale de lucru cu oamenii. Ei ar trebui sa înteleaga avertismentele date si ar trebui sa se fereasca de repetarea greselilor facute de altii. Renuntand la independenta lor, ei trebuie sa se încreada în El, pentru a evita dezonorarea Numele Sau. La fiecare victorie pe care Satana o castiga, sunt puse în primejdie multe suflete.”

Marturii, vol. 7, 208

SCOPUL EDUCAȚIEI

CE ESTE ADEVĂRATA EDUCAȚIE?

• adevarata educatie este caracterizata de dezvoltarea armonioasa a tuturor facultatilor omului care conduce înspre o pregatire adecvata pentru aceasta viata si pentru cea viitoare

✒

„Ideile noastre legate de educaţie sunt prea înguste şi superficiale. Se face simţită nevoia unei sfere mai largi, a unui ţel mai înalt. Adevărata educaţie înseamnă mai mult decât urmarea unei anumite şcoli. Înseamnă mai mult decât pregătirea pentru viaţa care există acum. Ea are de-a face cu întreaga făptură şi cu toată perioada în care îi este cu putinţă omului să trăiască. Este dezvoltarea armonioasă a puterilor fizice, mintale şi spirituale. Îl pregăteşte pe elev pentru bucuria slujirii în această lume şi pentru bucuria mai înaltă a unei slujiri mai largi în lumea care va veni.”

Educație, 13

Biserica care neglijează nevoile impuse de o educație adevărată nu poate spera să supraviețuiască testului timpului. A neglija acest factor important înseamnă a tăia biserica de la sursa dezvoltării ei și a produce o criză de identitate spirituală în rândul tinerilor care mai apoi urmează să ajungă implicați în viața bisericii.

„În anii timpurii ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, tinerii au întâlnit câteva probleme. Adventismul era nepopular din cauza asocierii cu mișcarea milerită și păzirea Sabatului zilei a șaptea. Ca rezultat, copiii adventiști erau supuși, în școlile publice și în vecinătate, unei persecuții meschine din partea celorlalți copii.”

Lessons in Denominational History, pagina 175

„Situația era încărcată cu pericol pentru tinerii aflați în dezvoltare în acele zile. A fost necesar ca acestor tineri să li se dea o viziune care să-i țină credincioși credinței lor în ciuda opoziției și a lipsei de oportunități. Un factor care a ajutat la rezolvarea acestei probleme a fost faptul că mulți din liderii adventiști erau tineri. Când au început lucrarea pentru prima dată James White avea sub 25 de ani, Ellen G. Harmon (mai târziu Ellen ≪White) și J.N. Andrews aveau sub 20 de ani. J.N. Loughborough, care s-a alăturat adventismului un pic mai târziu, a început să predice în 1852 la vârsta de 20 de ani. Unii din lucrătorii din conducere aveau aproximativ aceeași vârstă. ≫ [1] În mod natural, acești lideri au avut pentru tineri o simpatie care i-a condus să fac planuri pentru dezvoltarea și binele lor.”

[1] - M.E. Andross, Story of the Advent Message, 131, 135-147, 183.

Lessons in Denominational History, pagina 175

YOUTH’S INSTRUCTO

R„În ciuda tinereții pionierilor, pentru asigurarea avantajelor educaționale pentru tineri, s-a făcut puțin în timpul primelor două decade ale bisericii rămășiței, cu excepția eforturilor făcute prin revista Youth's Instructor. Este ușor de înțeles acest lucru, cunoscând faptul că pionierii erau ocupați în alte activități. Nu își neglijau copiii neapărat, dar mințile lor erau obsorbite de alte îndatoriri.”

Lessons in Denominational History, pagina 175

JAMES WHITE20 august 1857

Primul apel, făcut pentru existența școlilor Adventiste de Ziua a Șaptea, pentru care există un raport, se găsește într-un editorial din Review and Herald, scris de James White:

REVIEW AND HERALD, 20 AUGUST 1857

„Ce se poate face pentru copiii noștri? Nu este de folos să ascundem faptul că doar o mică parte a copiilor păzitorilor Sabatului își formează caractere pentru viața veșnică în împărăția lui Dumnezeu.”

James White citează apoi un articol dintr-un ziar educațional al Statului care descrie corupția și viciul care există în școlile publice. Și-a continuat apoi editorialul insinuând că deși aceste școli sunt nesănătoase, ar fi cu mult mai rău să iei copiii din școli, nelăsându-i să urmeze școlile publice, și să-i lași să hoinărească pe străzi. Apoi el a propus o soluție.

„Ambele rele pot fi remediate. Copiii noștri pot fi separați de influența otrăvitoare a școlilor și a străzii. În multe locuri, păzitorii Sabatului pot angaja învățători evlavioși , care, împreună cu eforturile unite ale părinților acasă, pot conta mult în călăuzirea copiilor pe calea virtuții și sfințirii. Și dacă va fi foarte scump? Își vor împinge părinții copiii lor dragi pe căile viciului de dragul salvării unor bănuți? Dumnezeu interzice acest lucru! ... Noi ca popor considerăm că trebuie să ne separăm de lume și bisericile căzute, ca nu cumva asocierea cu ei să ne întunece mintea și să ne distrugă credința. ... Dacă aceasta este datoria noastră, atunci avem această datorie față de copiii noștri. Să ieșim noi din Babilon, dar să ne lăsăm copii în urmă?”

James White

„Prima scoala adventista a început în anul 1853, la Buck’s Bridge, New York, cu 8 ani înainte de organizarea denominatiunii Adventiste de Ziua a Șaptea. A fost începuta de un numar mic de familii din biserica care doreau ceva mai bun pentru copiii lor decat ceea ce se obtinea în scolile publice. Școala de la Buck’s Bridge a fost mai degraba o initiativa de familie, nu una sustinuta de biserica. … Dupa o functionare de 3 ani, cu învatator diferit în fiecare an, scoala s-a închis. Experimente educationale ulterioare au avut loc dupa formarea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, în mod special la Battle Creek, Michigan, acolo unde era sediul bisericii. Majoritatea experimentelor au avut o viata scurta si nu au fost sustinute puternic de biserica. Totusi, în 1868, Biserica Adventista de la Battle Creek l-a angajat oficial pe Goodloe Harper Bell, un fost student al colegiului reformat Oberlin, sa înceapa o scoala. Biserica si-a retras suportul dupa un an, dar Bell a continuat sa administreze independent scoala. ”

Encyclopedia of Educational Reform and Dissent, editat de Thomas C. Hunt,James C. Carper,Thomas J. Lasley, II,C. Daniel Raisch, 819

John Byington Martha (Byington) Amadon

Goodloe Harper Bell

„Metoda atat de populara de a umple mintea elevului cu lucruri nepractice si de a-l forta sa parcurga unele cursuri doar pentru achizitionarea unei diplome nu reprezinta adevarata educatie. Adevarata educatie începe din interior, cu lucruri practice. Ea construieste si formeaza caracterul care în aceasta viata se va arata într-o lucrare grandioasa, buna si nobila pentru lume. Școala din South Lancaster se straduieste sa atinga acest ideal.”

G.H. Bell, Review, 26 decembrie 1882

COLEGIUL BATTLE CREEK„A fost destul de dificil pentru noua scoala sa se adapteze planului de învatamant schitat de Ellen White în 1872. Sistemul de educatie al vremii era unul clasic, punandu-se accent pe cunostinte clasice, matematici, limbile antice, filozofie si unele materii de stiinte. Mesajul ei sfatuia pentru o programa care sa includa instruirea practica si formarea caracterului. Multi dintre educatorii bisericii adventiste de la început au esuat în implementarea acestui plan în practica bisericii.”

Lessons in Denominational History, p. 181

„Draga frate si sora Prescott,

Am avut povara speciala a unei marturii pe care sa o dam tinerilor si întregii biserici cu privire la modul în care îsi petrec sarbatorile, cum îsi folosesc banii si cu privire la timpul lor; apoi a venit din America un ziar din Battle Creek, plin cu descrieri ale jocurilor lor, jucate pe perimetrul scolii, ca si cum ar fi fost esential ca aceasta cunostinta sa fie dusa tarii. …M-am asteptat sa aud ca o mare lucrare a fost facuta dupa coborarea Duhului Sfant, ca va fi o iesire a studentilor plina de zel, dragoste si devotiune adanca, manifestate pentru a face un bine real … Vreau sa îti spun, l-am vazut pe Satana triumfand cu privire la intrarea în planurile sale prin jocuri, planuri pe care le va utiliza sa însele suflete pentru ruina lor vesnica. … Ma simt rusinata ca în inima lucrarii exista lucruri a caror influenta conduce la uitarea lui Dumnezeu.”

Ellen White catre fam. Prescott, scrisoarea 49, 2 octombrie 1893

Draga frate,

Sora Caro mi-a prezentat un subiect care îmi îndurereaza inima. …

Ți-a deschis Domnul cu îndurare ferestrele cerului si a revarsat asupra ta binecuvantare? Oh! Atunci, acela a fost timpul pentru a-i educa pe profesori si studenti cum sa pastreze favoarea pretioasa a lui Dumnezeu lucrand potrivit cu lumina crescanda si sa duca razele eu pretioase si altora. A fost data lumina cerului? Pentru ce scop a fost data? Pentru ca lumina sa straluceasca în faptele practice ale neprihanirii. … Nu cumva jocurile, recompensele si utilizarea manusilor de box, educa si pregatesc dupa directivele Satanei care conduc la posedarea atributelor sale? … Timpul este în totalitate plin de dovezi ale conflictului care va veni ca sa ne permitem sa educam tineretul în distractie si jocuri. Ma doare inima sa citesc scrisori în care se vorbeste despre aceste exercitii si unde ei scriu expresii ca ≪O, ne-am distrat asa de bine≫ sau expresii similare.”

Ellen White catre W.W. Prescott, scrisoarea 46, 5 septembrie 1893

„De ce au esuat evreii sa-l recunoasca pe Isus ca Mesia, în timp ce Vechiul Testament era plin de anticipari, tip si profetie cu privire la sosirea lui în lume? Refuzul Sanhedrinului de a-l aclama este extrem de greu de înteles, de vreme ce apostolii au spus deseori ca daca poporul ar fi stiut, nu L-ar fi crucificat pe Domnul slavei. Pentru unii este aproape imposibil sa armonizeze respingerea de catre farisei a lui Isus în timp ce ei erau recunoscuti ca liderii care stau pe scaunul lui Moise. …

Din cauza experientei dureroase prin care a trecut samanta lui Avraam în captivitatea Babilonului, timp de 70 de ani, dupa eliberarea din exilul Babilonian liderii au decis ca niciodata sa nu mai respinga sfatul cuvantului lui Dumnezeu. …

Din nefericire, în efortul lor de a familiariza poporul cu cerintele Scripturii pentru urmarea de Dumnezeu, ei s-au împiedicat de o mare piatra de poticnire. …

F.C. Gilbert

Conform istoricului Flavius Josephus, dupa ce Alexandru cel Mare s-a închinat în Templul din Ierusalim, în urma primirii pe care i-a facut-o marele preot Juddua, o prietenie mare s-a dezvoltat între greci si evrei. … Grecii i-au asigurat pe evrei ca doresc sa le fie prieteni adevarati si binefacatori. … a fost sugerat de catre greci ca evreii sa-si trimita baietii talentati la Alexandria pentru a fi pregatiti în filozofie, stiinta si învatatura grecilor. … Multi din barbatii cu influenta ai Israelului au cedat îndemnului grecilor. Ei au spus ca Dumnezeu îi va ajuta pe tineri sa fie credinciosi religiei lor si ca scolile evreiesti vor fi mai bine vazute în ochii natiunilor. … Treptat, scolile evreiesti au început sa confere grade absolventilor lor. … S-a crezut a fi necesar pentru absolventii scolilor rabinice sa-si afseze rangul purtnd îmbracaminte diferita. Încetul cu încetul s-a format o aristrocratie educationala, care a fost denumita Sanhedrin (Beth din ha-go-dol).”

F.C. Gilbert, Review and Herald, decembrie 1933,

F.C. Gilbert

„Acum, ca niciodată mai înainte, avem nevoie să înţelegem adevărata ştiinţă a educaţiei. Dacă dăm greş în a înţelege aceasta, atunci nu vom avea niciodată un loc în împărăţia iui Dumnezeu”.

Christian Educator, 1 august 1897

Educaţia înaltă se găseşte în Cuvântul viului Dumnezeu. Educaţia de care avem cel mai mult nevoie este acea educaţia care ne învaţă să ne supunem sufletele lui Dumnezeu cu toată umilinţa, care ne face capabili să primim Cuvântul lui Dumnezeu şi să credem ceea ce spune el. Cu această educaţie vom vedea mântuirea lui Dumnezeu.

Principii fundamentale ale educației creștine, 532