Lecţia a XIII-a

Analiza documentelorPlanul lecţiei

■ Ce este un document social?

■ Clasificarea documentelor sociale

■ Documente scrise necifrice □ Biografia socială

■ Documente scrise cifrice □ Recensământul populaţiei

BibliografieChelcea, Septimiu [2001](2006) Metodologia cercetării sociologice

(ediţia a III-a, pp. 507-562). Bucureşti: Editura Economică.Dimitrie Gusti şi Traian Herseni (eds.)[1940](2002) Îndrumări

pentru monografiile sociologice (ediţia a II-a). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.

Lenclud, Gérard [1991] (1999) Documentul etnografic. În P. Bonte şi M. Izard (eds.). Dicţionar de etnologie şi antropologie. Iaşi: Editura Polirom.

Stahl, Henri H. (1974) Teoria şi practica investigaţiilor sociale (vol. 1). Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.Stahl, Henri H. [1934](2001) Tehnica monografiei sociologice.

Bucureşti: Editura SNSPA.

■ Ce este un document social?

◘ Termenul de „document“:

● în limbajul comun – act oficial cu ajutorul căruia poate fi probat un fapt, poate fi recunoscut un drept sau stabilită o obligaţie.

● în sociologie – accepţia originară (lat. documentum, de la docere, a indica) – semnifică un obiect sau un text care oferă o informaţie.

▲ Documentele sociologice, asemenea celor etnografice sau istorice, au o natură dublă, dată fiind poziţia lor intermediară între faptul studiat şi cercetător.

□ „Conţinutul său [documentului – n.n.] există independent de observaţia care îl constituie în mărturie, dar el nu accede la demnitatea de document […] decât în măsura în care cercetătorul este capabil să-l utilizeze ca indiciu, adică să-l facă inteligibil şi semnificativ totodată prin intermediul întrebării care i se pune“ (Gérard Lenclud, 1991/1999, 435).

Charles Seignobos (La Méthode historique appliquée aux sciences sociales. Paris: Felix Alcan.1901, 17)

▲ Documentul: „o urmă lăsată de un fapt“.◘ Urmele lăsate de faptele anterioare pot fi de două tipuri: ● urme directe (de exemplu o clădire, o instalaţie

industrială etc.), rezultate din activitatea productivă a oamenilor;

● urme indirecte (texte, acte oficiale etc.). ▼ Ştiinţele sociale, cercetând raporturile abstracte dintre

fapte, nu trebuie să se intereseze de obiectele materiale, de urmele directe ale activităţii productive.

▼ În ştiinţele sociale nu ar fi utilizabile decât textele scrise.

Charles Seignobos (1854–1942)

Histoire narrative et descriptive de la Grèce ancienne (1892).

Histoire politique de l'Europe contemporaine (1897).

La Méthode historique appliquée aux science sociales, Alcan (1901).

Études de politique et d'histoire, PUF (1934).

Histoire sincère de la Nation française (1937).

Essai d’une Histoire comparée des peuples de l’Europe (1938).

▲ Problema: cum se trece de la cunoaşterea „urmei“ la cunoaşterea faptului, de la document la realitatea socială?

◘ Analiza documentelor sociale: ● metoda nonreactivă, la care cercetătorul apelează după

ce fenomenele sociale s-au produs, astfel că derularea lor nu a suferit nicio modificare datorată studiului, prezenţei sau intervenţiei analistului vieţii sociale.

□ În literatura anglo-saxonă, prin termenul „unobtrusive research“, de regulă, se face referire la analiza conţinutului, analiza statisticilor existente şi analizele comparativ-istorice (Earl R. Babbie, 1975/1992, 311), ca şi la analiza arhivelor, a documentelor publice şi private, analiza secundară (Guy R. Sedlack şi Jay Stanley, 1992, 295).

Unobtrusive Measures: Nonreactive Research in the Social Sciences Autori:Eugene J. WebbDonald T. Campbell Richard D. Schwartz Lee Sechrest (1966/2000)

■ Clasificarea documentelor sociale◘ Theodore Caplow (1970, 186): după obiectul de studiu al

sociologului: individul, colectivitatea, organizaţia. ● documentele personale, rezervate strict utilizării de

către însuşi autorul lor sau de către un cerc restrâns de persoane (spre exemplu, jurnale de însemnări zilnice, carnete de note, corespondenţă etc.)

● documentele publice, destinate tuturor (cărţi, ziare, reviste, anuare, cântece populare)

● documentele oficializate, specifice tuturor societăţilor alfabetizate, unde prin sigilii, semnătură sau ştampilă se asigură veridicitatea informaţiei (spre exemplu, acte, certificate, diplome etc.)

● documente “de prima mână” (originale) ● documente “de mâna a doua” (în care informaţia

provine de la un intermediar, nu de la observatorul direct).

Povara documentelor scrise

◘ Madeleine Grawitz (1972, 559):● Documentele scrise □ documentele oficiale □ documentele distribuite sau vândute

(publicitate, anuare, opere literare etc.) □ documentele private (între care enumeră şi

documentele personale).● Documentele de altă natură (desene, înregistrări,

obiecte, fotografii, filme).

◘ Kenneth D. Bailey (1978/1982, 301):

● Documente primare (scrise de persoanele care au trăit anumite experienţe de viaţă).

● Documente secundare (realizate de persoanele care nu au fost prezente la evenimentele descrise).

◘ Septimiu Chelcea (1985, 14): ● forma (natura lor) ● conţinutul ● destinatarul ● emitentul

▲Ultimele două criterii sunt aplicabile doar categoriei documentelor scrise, documentele nescrise putând fi suficient de relevant clasificate după forma (natura) şi conţinutul (funcţia) lor.

◘ Documente scrise necifrice

● Documentele scrise necifrice publice oficialeDocumentele istorice, poruncile domneşti, actele

vistieriei, rapoartele consulare sau registrele de vamă servesc la reconstituirea trecutului.

Nicolae Iorga (Adevăr şi greşeală în scrierea istoriei, 1935):

„Actele publice nu sunt făcute pentru a-ţi spune adevărul, ci pentru a susţine un interes, ... ele s-au scris într-o anumită atmosferă de interese, de care nu poate scăpa cine a redactat“.

□ Constituţia României (1866, 1923, 1938, 1946,1952, 1965, 1991, 2003) □ Monitorul Oficial al României (legi, hotărâri, moţiuni,

decrete, ordonanţele de urgenţă, acte normative şi alte acte menţionate de legea de de organizare şi funcţionare a Monitorului Oficial).

▲ Primul număr apare în 8/20 decembrie 1832, sub redactarea lui Ion Heliade-Rădulescu; se numea “Buletin gazetă administrativă” (cu litere chirilice)

▲ Din 1839 Monitorul Oficial (cu litere latine) □ Decretele prezidenţiale□ Declaraţiile Parlamentului României□ Hotărârile Guvernului□ Ordonanţele de urgenţă

8 decembrie Ziua Constitutiei României

Cuprins1. Principii generale2. Drepturile, libertăţile şi

îndatoririle fundamentale 3. Autorităţile publice 4. Economia şi finanţele publice 5. Curtea Constituţională 6. Integrarea euroatlantică 7. Revizuirea Constituţiei 8. Dispoziţii finale şi tranzitorii

Delegaţii la Convenţia Constituţională din 1787 pentru Constituţia SUA."Scene at the Signing of the Constitution of the United States" pictură de Howard Chandler Christy (1940)

● Documentele scrise necifrice publice neoficiale □ Monografiile sociologice Henri H. Stahl (1974, 23): „E cu neputinţă de admis ca un

sociolog să nu fi citit şi studiat Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir sau Storia delle moderne revoluzioni della Valachia (1718) a lui Del Chiaro.“

Primele monografii de judeţe – Judeţul Dorohoi, 1866 (539 p.), Judeţul Mehedinţi, 1868 (368 p.) şi Agricultura în Judeţul Putna, 1878 – sunt datorate personalităţii marcante a lui Ion Ionescu de la Brad (1818–1891).

Ion Chelcea (1934) Monografierea comunelor este de dată la fel de veche ca şi cea a judeţelor.

Vasile Gr. Borgovanu (1892) – prima monografie a unei comune (Monografia comunei Ilva Mare, în Revista nouă, pp. 314-349) (aminteşte că încă din 1863 exista un manuscris al monografiei comunei Ilva Mare întocmit de Pavel Galan).

Au fost iniţiate concursuri de către revistele vremii, iar cele mai merituoase monografii au fost premiate: Monografia comunei Orlat de Romul Simu (1895) şi Monografia economică culturală a comunei Gura Râului de Ioachim Munteanu (1896).

Sub conducerea lui Dimitrie Gusti, prima cercetare monografică în comuna Goicea Mare

(1924-1925)Studiile cu caracter monografic publicate în Arhiva

pentru ştiinţa şi reforma socială (apărută în 1919) sau în Sociologie Românească (apărută în 1936).

Viitorul Social (1972-1989)Sociologie Românească (serie nouă, 1990)Revista Română de Sociologie etc.

□ Mass-media

„Presa liberă reprezintă ochiul mereu treaz al spiritului poporului, întruchiparea încrederii unui popor în sine însuşi, legăturile grăitoare care leagă individul de stat şi de lumea întreagă; ea este întruchiparea culturii care transfigurează lupta materială, ridicând-o la rangul de luptă spirituală, şi care idealizează forma ei materială, brută. Libertatea presei este spovedania deschisă a unui popor faţă de el însuşi şi, după cum se ştie, forţa care rezidă în mărturisire este izbăvitoare. Ea este oglinda spirituală în care un popor se vede pe el însuşi, iar cunoaşterea de sine este prima condiţie a înţelepciunii. Ea este spiritul statului, care poate fi adus în orice colibă cu cheltuieli mai mici decât mijloacele materiale de iluminat.Ea este omnilaterală, omniprezentă, atotştiutoare. Ea este lumea ideală care ţâşneşte în permanenţă din lumea reală şi, sub forma unui spirit tot mai bogat, se varsă înapoi în ea, însufleţind-o din nou“. Karl Marx, Dezbaterile în legătură cu libertatea presei. Gazeta Renană, nr. 139 din 19 mai 1842

Karl Marx (1818 – 1883)Teze asupra lui Feuerbach, 1845 Ideologia germană, 1846 Mizeria filozofiei, 1847Manifestul partidului comunist, 1848

Bazele critice ale economiei politice, 1858 Capitalul (vol. 1 în 1867; vol. 2, 3, 4 postum)

● Documentele scrise necifrice personale neoficiale □ Foi de zestre, spiţe de neam, însemnări zilnice,

scrisori, jurnale intime, biografii etc.Gordon W. Allport (1942, XII): “documentele

personale” = df. „orice destăinuire înregistrată care, intenţionat sau neintenţionat, oferă informaţii referitoare la structura, dinamica şi funcţionarea vieţii mintale a autorului“.

◘ Distincţie între: ● first-person documents ● third-person documents

● Documente scrise necifrice personale oficiale

□ Certificat de naştere, carte de identitate, certificat de căsătorie, actele de proprietate, paşaport, adeverinţele şi dovezile eliberate de autorităţi.

□ Acte de danie, testamente, inventare de gospodării.

▲Înaintea înfiinţării oficiilor de stare civilă, prin prevederile Regulamentului organic (1832), evidenţa botezurilor, a căsătoriilor şi înmormântărilor era ţinută în aşa-numitele „metrice“ bisericeşti.

Scrisoare de

dragoste, pictură (1920)

de Norman

Rockwell(1894 –1978)

Cele patru libertăţi (ulei pe pânză, 116,2 cm × 90 cm)) de Norman Rockwell (1943)

Libertatea de expresie, de reuniune, de a dori, eliberarea de frică

Documentele personale: valoare şi limite ◙ Valorificare: ca bază intuitivă, pentru elaborarea

ipotezelor, ca material ilustrativ, pentru verificarea ipotezelor, pentru înţelegerea concretă a motivaţiei sociopsihologice, pentru orientarea cercetării spre alte teme (Robert C. Angell, 1945).

Herbert G. Blumer (1939): cerinţe metodologice pentru cercetările bazate pe studiul documentelor personale: reprezentativitatea, adecvarea la tema de cercetare, reliabilitatea (fidelitatea) şi validitatea.

▲ Documentele personale au importanţă pentru ştiinţă doar dacă există într-un număr suficient de mare.

◘ Documente scrise cifrice“Dacă cifrele nu guvernează lumea, cel puţin ele ne

arată cum e guvernată“ (Mihai Eminescu)

◙ Documente scrise cifrice publice oficiale □ Recensămintele populaţiei, ale locuinţelor şi

animalelor, statistica stării civile, vechile catagrafii şi urbarii (registre oficiale de proprietate funciară), actele administrative, dările de seamă statistice, balanţa cheltuielilor şi încasărilor etc. sunt tot atâtea documente cifrice oficiale cu caracter public.

Recensământul populaţiei

“Recensământul” = df. „înregistrarea populaţiei la un moment dat împreună cu o serie de caracteristici demografice şi socioeconomice: domiciliul, vârsta, sexul, starea civilă, cetăţenia, nivelul de instruire, locul de muncă, categoria socială, ocupaţia etc., organizată în vederea determinării numărului, structurii şi repartizării teritoriale a populaţiei.“ (Vladimir Trebici, 1975, 69)

◘ Din istoricul recensămintelor□ În Antichitate ● Egipt: primul recensământ în 1400 î.e.n. ● După textele biblice, Moise a dispus efectuarea

recensământului evreilor în deşertul din Peninsula Sinai (1491 î.e.n.).

● Recensământul regelui David (1017 î.e.n.). ● Grecia: primul recensământ, la Atena, în 313

î.e.n. ● Roma: recensămintele – numite census – au fost

introduse în timpul lui Servius Tullius (578–534 î.e.n.).

□ În Evul Mediu ● Primele recensăminte consemnate sunt cele din

Nürnberg (1449), Quebec (1666), Prusia (1701). ● În secolul al XVIII-lea: recensămintele din Suedia

(1749) şi SUA (1790). ● Începând cu secolul al XIX-lea se poate vorbi de

generalizarea recensămintelor şi de efectuarea lor după metodologii moderne.

▼Sociologul şi statisticianul belgian Adolphe Quetelet (1796–1874) a condus primele recensăminte din Franţa, Anglia şi Belgia şi a organizat, împreună cu W. Farr, primul Congres Internaţional de Statistică (Bruxelles, 1853).

▲Congresul Internaţional de Statistică de la St. Petersburg (1872), la care s-au adoptat „normele internaţionale minime“ pentru recensăminte: precizarea noţiunilor, caracterul nominal, simultaneitatea, conţinutul: sexul, vârsta, starea civilă, profesia etc. (Sanielevici, 1931, 576).

Adolphe Quetelet (1796–1874)

Sur l'homme et le développement de ses facultés, ou Essai de physique sociale (2 vol.), 1835.

A Treatise on Man and the Development of His Faculties, 1842.

Du système social et des lois qui le régissent,1848.

Sur la statistique morale et les principes qui doivent en former la base, 1848.

□ În prezent▲ Anuarul demografic ONU: numărul ţărilor care

până în 1963 efectuaseră cel puţin un recensământ era de 192 (faţă de 51 în 1855).

▲ Cu prilejul Anului Mondial al Populaţiei (1974), s-a perfectat Programul african de recensământ pentru efectuarea înregistrării totale a populaţiei şi în ţările în care nu avusese loc, până la acea dată, nici un recensământ.

▼ Recensămintele se efectuează în prezent pe baza metodologiei ONU, pentru comparabilitate, de preferinţă din zece în zece ani (în anii terminaţi cu 0 sau 5).

□ Din istoricul recensămintelor în România ● După cucerirea Daciei, cens-ul dispus de împăratul Traian. ● Prima înregistrare a populaţiei în limba română: Catastiful

din 1591 al domnitorului Petru Şchiopul. ● În 1713, sub domnia lui Constantin Brâncoveanu, se

efectuează o cuprinzătoare înregistrare a populaţiei. ▼Din secolul al XVIII-lea se păstrează catagrafii (fiscale

sau religioase) ale localităţilor şi conscripţii (fiscale, militare), ca şi urbarii, registre de dijme, aşezăminte domneşti etc.

● Prima catagrafie în Ţara Românească: 1739. ● Catagrafia din 1820 din Moldova – un adevărat

recensământ general al populaţiei. ▲Regulamentul organic: primului organ de statistică (1831). ● În 1838, primul recensământ modern din ţara noastră.

▲ Până în prezent, s-au efectuat douăsprezece recensăminte.

● La 29 decembrie 1930 se înregistrează pentru prima dată populaţia şi caracteristicile ei simultan în toate provinciile istorice româneşti.

● Recensăminte: 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002.

▼ La recensământul populaţiei şi locuinţelor din 18 martie 2002 s-au urmărit aflarea numărului, structurii demografice şi structurii socioeconomice a populaţiei, precum şi stabilirea numărului şi structurii clădirilor, locuinţelor şi gospodăriilor.

În perioada intercenzitară, volumul total al populaţiei a scăzut cu 1129061, fiind de 21680974 de persoane (bărbaţi – 10568741; femei – 11112233).

Alte documente scrise cifrice publice oficiale □ Anuarul statistic al României: prima apariţie – 1902.Din 1922 apare cu regularitate.▲ În prezent, Anuarul statistic al României, realizat bilingv (română şi

engleză), cuprinde, în afara unei note metodologice generale, 23 de capitole: 1) Geografie, meteorologie şi mediu înconjurător; 2) Populaţie; 3) Piaţa forţei de muncă; 4) Veniturile, cheltuielile şi consumul populaţiei; 5) Locuinţe şi utilităţi publice; 6) Securitate şi asistenţă socială; 7) Sănătate; 8) Educaţie; 9) Cultură şi sport; 10) Preţuri; 11) Conturi naţionale; 12) Investiţii şi imobilizări corporale; 13) Cercetare-dezvoltare şi inovare; 14) Agricultură şi silvicultură; 15) Activitatea întreprinderii; 16) Industrie şi construcţii; 17) Transporturi, poştă şi telecomunicaţii; 18) Comerţ exterior; 19) Comerţ interior şi servicii de piaţă; 20) Turism; 21) Finanţe; 22) Justiţie; 23) Statistică internaţională.

▲ Anuarul statistic al României apare, de regulă, în primul semestru al anului următor ultimului an înregistrat.

◘ I. Measnicov şi V.V. Protopopescu (1938): ● Indicatorul statistic al satelor şi unităţilor administrative

din România (apărut în 1922) oferă date despre structura populaţiei, numărul clădirilor, gospodăriilor, locurilor de muncă şi întreprinderilor comerciale şi industriale din fiecare sat, oraş, plasă şi judeţ;

● Buletinul demografic al României (apărut în 1932); ● Buletinul statistic al Eforiei Spitalelor Civile (apărut în

1938); ● Statistica învăţământului din România (apărută în 1922); ● Buletinul muncii (apărut în 1920). ● În afara acestor surse de informaţii statistice, cei care

studiază viaţa socială din trecut pot face apel la publicaţiile Institutului Central de Statistică (de exemplu, Breviarul statistic al României, 1938).

În prezent▲ Statistica publică este fondată pe principiile adoptate la

14 aprilie 1994 de către Comisia de Statistică a Naţiunilor Unite: imparţialitate, relevanţă, eficienţă, confidenţialitate statistică şi transparenţă.

▲ Institutul Naţional de Statistică (2002): autonomia activităţii de organizare şi de coordonare a statisticii oficiale.

▲ Regulamentul Consiliului European (CE, nr. 322/1997): datele statistice trebuie să fie actuale, de încredere, pertinente şi comparabile între ţările membre şi candidate la UE.

▲ INS publică: Anuarul statistic al României, Conturi naţionale, Anuarul de comerţ exterior al României, Mediul înconjurător în România, Aspecte privind calitatea vieţii populaţiei, Analize demografice, Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), România în cifre – breviar statistic, Buletin statistic CESTAT, Buletin statistic lunar, Revista de statistică ş.a.

◙ Documente scrise cifrice publice neoficiale ● Ziare (Financiarul ş.a.) ● Reviste (World Development Report, Population ş.a.) ● Emisiunile TV ● Cărţi (T. Herseni, coord. Cercetări de psihosociologie

concretă la Boldeşti, 1975)

◙ Documente scrise cifrice personale oficiale ● Deciziile de încadrare, de trecere într-o altă categorie de

salarizare etc.

◙ Documente scrise cifrice personale neoficiale ● Listele de venituri şi cheltuieli ale familiei

Documentele scrise cifrice: valoare şi limite ◘ Valoarea informativă a datelor statistice sociale

depinde de: ● sistemul de recoltare şi prelucrare a datelor

statistice. ● „vizibilitatea“ faptelor, fenomenelor şi proceselor

sociale.□ Statisticile criminalităţii: există crime fără victime

(E. Schur, 1965). ▲ Nu numai în ceea ce priveşte statistica delincvenţei

vizibilitatea fenomenelor ce urmează a fi înregistrate condiţionează valabilitatea datelor şi deci importanţa documentelor cifrice.

▲Aspectul cantitativ real al fenomenelor se impune a fi estimat pornind de la datele statistice înregistrate, adăugându-se sau scăzându-se „fenomenele ascunse“.

▲ Trebuie avută în vedere semnificaţia unităţii statistice. De exemplu, statistica lecturii (Robert Escarpit, 1980, 15).

◙ Charles Seignobos (1901, 34): să nu confundăm noţiunile „precis“ şi „exact“. Opoziţia dintre „vag“ şi „exact“ (sau adevărat) a dus la concluzia identităţii dintre „precis“ şi „exact“, ceea ce este fals.

◙ Henri H. Stahl (1974, 304) a atras atenţia asupra distincţiei dintre „precis“ şi „exact“.

◘ Valoarea documentelor cifrice, în afara autenticităţii informaţiei primare, constă şi în completitudinea lor.

● Trunchierea informaţiei statistice reprezintă forma benignă a „minciunii statistice“.

▲ Prin trunchiere, chiar înregistrarea „precisă“ şi

„exactă“ a faptelor, fenomenelor şi proceselor sociale, departe de a furniza informaţii corecte, dezinformează, ascunde adevărul.

◘ Informaţiile statistice trebuie: ● să fie verificate d.p.d.v. al autenticităţii ● să fie integrate cu alte informaţii, astfel încât să obţină

o descriere cantitativ-calitativă a vieţii sociale în dinamică.

◙ Constantin Noica (1985, 175): „În veacul nostru am mers din exactitate tot spre exactitate“, în loc „să mergem din exactitate spre adevăr“.

Dacă exactitatea agresivă se opune unilateral adevărului, acesta rămâne neîmplinit în afara exactităţii.

Adevăr fără exactitate nu poate fi; exactitate fără adevăr, da! ▲ „Să fim prudenţi în faţa exactităţii goale“ (Constantin

Noica 1985, 170).

Documente vizuale

Banks, Marcus (2001) Visual Methods in Social Research. Londra: Sage Publications.

Chelcea, Septimiu [2001](2006) Fotografia. În S. Chelcea. Metodologia cercetării sociologice (ediţia a III-a, pp. 419-423). Bucureşti: Editura Economică.

Milgram, Stanley (1979) L’acte photographique: une psychologie leve le voile. Psychologie, 112, 7-14.

Pink, Sarah (2001) Doing Visual Ethnography. Images, Media and Representation in Research. Londra: Sage Publications.

Bibliografie selectivăBabbie, Earl R. [1975](1992) The Practice of Social

Research (ediţia a VI-a). Belmont: Wadsworth Company.Bailey, Kenneth D. [1978](1982) Methods of Social

Research (ediţia a II-a). New York: The Free Press.Caplow, Theodore (1970) L’Enquête sociologique. Paris:

Armand Colin. Chelcea, Ion (1933) Literatura monografică a satelor noastre

şi problemele în legătură cu studiul satului românesc. Momente principale. Satul şi şcoala. 7.

Chelcea, Septimiu (coord.) (1985) Semnificaţia documentelor sociale. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Escarpit, Robert [1974](1980) De la sociologia literaturii la teoria comunicării. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Grawitz, Madeleine (1972) Méthodes des sciences sociales. Paris: Dalloz.

Noica, Constantin. (1985). Exactitate şi adevăr. În Cartea interferenţelor (pp. 170-177). Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Sanders, William B. (1974) The Sociologist as Detectiv.An Introduction to Research Metods. New York: Praeger.

Sedlack, Guy R. şi Stanley Jay (1992) Social Research. Theory and Methods. Boston: Allyn and Bacon.

Seignobos, Charles (1901) La Méthode historique appliquée aux sciences sociales. Paris: Felix Alcan.

Trebici, Vladimir (1975) Mică enciclopedie de demografie. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.