Prof. Solomon Violeta

– Cercul de Cultura si civilizatie romaneasca -

La români sărbătorile de iarnă se desfăşoară între

24 decembrie şi 7 ianuarie şi au ca puncte

centrale zilele Crăciunului, Anului Nou şi

Bobotezei.

Caracteristica lor cea mai importantă este

repertoriul neasemuit de bogat îndatine şi credinţe, în realizări artistice literare, muzicale,

coregrafice: colindele, colindele de copii,

urãrile de belşug şi recoltă bogată cu Plugul, Pluguşorul, Sorcova, Vasilca,

jocurile cu măşti (Capra, Cerbul, Brezaia, Turca), cântecele de stea

Cercetãtorii sunt unanimi în a aprecia cã

manifestãrile augurale dureazã 12 zile, adicã de la Ajunul Crãciunului - 24 decembrie şi

pânã la Ajunul Bobotezei - 5

ianuarie.

Pregãtirile însă pentru acest "timp al trecerii" se fac cu mult înainte.

30 noiembrie - în calendarul ortodox - Sfântul Andrei

În aceastã zi, fetele încearcã semnele propriului destin:

cautã chipul viitorului soţ în forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit şi apoi brusc solidificat prin turnarea în apã; stau peste noapte în faţa unei oglinzi, mãrginite de douã

lumânãri, pânã ce zãresc chipul viitorului bãrbat; pun busuioc sub pernã şi apoi se culcã, sperând sã-şi

viseze soţul

Tot în aceastã zi, în Moldova se stabilesc raporturile dintre cetele de flãcãi şi gazda unde urmeazã sã se adune

componenţii grupului de colindatori. Obligaţiile grupului erau diverse: cãrau apã, spãrgeau şi cãrau lemne, curãţau prin

gospodãrie şi în grajdul animalelor etc.

În aceastã zi, toţi românii pun la încolţit grâu în câteva farfurioare, în funcţie de câţi membri sunt în familie, iar la Anul Nou se interpreteazã norocul ce-l va avea fiecare în

funcţie de înãlţimea firelor de grâu.

6 decembrie - în calendarul ortodox: Sfântul Nicolae

În seara din ajun - 5 decembrie, pãrintii pun în încãltãmintea copiilor, pe care aceştia si-o pregãtesc cu mare grijã,

cadouri diverse: bomboane, jucãrii, mici obiecte de îmbrãcãminte.

În unele locuri exista obiceiul de a se pune alãturi si o nuielusã împodobitã

cu panglici colorate si margele, cu efect moralizator.

Tot în aceastã zi, în anumite yone din Muntenia si Transilvania se

organizeazã cetele de flãcãi, în vederea spctacolelor de Crãciun.

20 decembrie - în calendarul ortodox - Sfântul Ignat

Ziua de Ignat, numita si Ignatul porcilor, este ziua în care, conform traditiei, se taie porcul de Craciun.

Taranii pastreaza înca datina din batrâni si la 20 decembrie se prinde si se înjunghie porcul, se pârleste, se jupuieste si

se prepara carnea pentru sarbatorile de iarna.

24 decembrie - Ajunul Crãciunului

În dimineaţa acestei zile, pânã aproape de miezul zilei, cete de copii între 5 şi 14 ani merg cu "Moş Ajunul", un text

augural scurt, rostit la fiecare casã şi care anunţã deschiderea seriei de colinde si de practici uzitate în aceastã

perioadã.

Seara, cete de copii merg cu "Steaua", textul fiind de facturã

religioasã.

Ca obiect de recuzitã, ceata poartã o stea, luminatã din spate cu o

lumânare. Steaua are în centrul ei o reproducere de pe cunoscuta scenã a

Naşterii Domnului.

Steaua

Obiceiul face parte din sfera urãrilor augurale si se desfasoara în seara de Ajun a Crãciunului. De obicei, cei care merg cu Steaua sunt copii între 7 - 14 ani. Acest obicei are conotatii religioase

referitoare la nasterea Domnului. Steaua sus rãsareCa o tainã mare,Steaua lumineazãŞi adevereazã,Steaua strãluceşte Şi lumii vesteşteCã astãzi curata,PreanevinovataFecioara Maria,Naşte pe MessiaIn ţara vestitã Bethleem numitã.Magii cum zãrirãSteaua şi pornirã

Mergând dupã razãPe Hristos sã-l vazã.Şi dacã sosirã,Îndatã-l gãsirã,La Dânsul intrarãŞi se închinarãCu daruri gãtiteLui Hristos menite,Luând fiecare,Bucurie mare.Care bucurieŞi la noi sã fieDe la tinereţe Pân'la bãtrâneţe

Colindatul

Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sãrbãtorilor de Anul Nou. La colindat participã tot satul traditional, desi efectiv

colindã doar copiii si flãcãii, constituiti în cete. Ceata este alcãtuitã dupã o orânduialã bine stabilitã, având o ierarhie

proprie, un conducãtor si un loc de întâlnire. Ea este structura care stãpâneste, în timpul sãrbãtorilor Anului Nou,

viata satului. Tot ce se petrece în aceastã perioadã trebuie sã aibã un caracter augural, colindele

caracterizându-se prin crearea unei atmosfere pline de optimism în care se formuleazã dorinte si nãzuinte ale oamenilor, acesta

atingând chiar limitele fabulosului.

Iatã Urarea piţãrãilor (colindãtori copii) din Hunedoara:

"Câţi cãrbuni în vatrã,Atâţia peţitori la fatã,

Câte pietre pe râu,Atâtea stoguri de grâu;Câte aşchii la tãietor,

Atâţia copii dupã cuptor."

Darul oferit de gazde colindãtorilor este colacul, el însusi

semn de belşug şi roade bogate.

Trei pãstori

Trei pãstori se întâlnirã / bisRaza soareluiFloarea soareluiŞi aşa se sfãtuirã:

Haideţi faţilor sã mergem / bisRaza soareluiFloarea soareluiFloricele sã culegem

Şi sã facem o cununã / bisRaza soareluiFloarea soareluiS-o împletim cu voie bunã

Şi s-o ducem lui Hristos / bisRaza soareluiFloarea soareluiSã ne fie de folosLa anul şi la mulţi ani!

O, ce veste minunatã

O, ce veste minunatãÎn Bethleem ni s-aratãC-astãzi s-a nãscut Cel fãr de-nceputCum au spus prorocii

C-astãzi s-a nãscutCel fãr de-nceputCum au spus prorocii:Cã la Bethleem MariaSãvârşind cãlãtoriaIntr-un mic sãlaşDin acest oraşA nãscut ea pe HristosPe fiul cel fãr de numeTatãl l-a trimis în lumeSã se nascãŞi sã creascãSã ne mântuiascãSã se nascãŞi sã creascãSã ne mântuiascã.

Capra

Capra e socotitã de români ca animalul care dã semne dacã vremea va fi bunã sau rea.

Jocul "caprei" (omorârea, bocirea , înmormântarea, învierea) a fost, la origine, un ceremonial grav, un element de cult, devenind astazi un ritual menit sã aducã rodnicie anului

care urmeazã, spor de animale în turmele pãstorilor, si succesul recoltelor.

În zilele noastre, jocul a rãmas un pretext pentru una dintre tradiţionalele manifestãri artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, de

înveselire a gospodarilor şi prilej de urãri bune pentru Anul Nou. În satele şi comunele maramureşene se practicã douã tipuri distincte de

"caprã": - jocul caprei bazat numai pe acompaniament muzical ( la Ieud - un singur

fluieraş; la Botiza - patru sau şase fluieraşi); - jocul caprei inclus într-un spectacol popular complex

Ca şi celelalte jocuri cu mãşti practicate în timpul sãrbãtorilor de iarnã, şi în jocul "caprei" şi-au fãcut loc, pe lângã mãştile clasice (capra, ciobanul, ţiganul), mãştile de "draci" şi "moşi" care, prin stigãte, chiote, mişcãri caraghioase, mãresc nota de umor şi veselie, dând uneori o nuanţã de

grotesc.

Foaie verde şi-o alunã Bunã ziua, ziua bunãIa deschideţi porţileSã intre cãpriţeleŢa, ţa, ţa, cãpriţã ţaNu te da nu te lãsaŢa, ţa, ţa, cãpriţã ţaCapra noastrã-i cu mãrgeiCu cercei cu catifeliJoacã vesel cãpriţaToţi îs bucuroşi de ea.Ţa, ţa, ţa, cãpriţã ţaNu te da nu te lãsaŢa, ţa, ţa, cãpriţã ţaŞi plecai şi eu la târgPe cãpriţa ce s-o vândŞi mergând pe drum, mergând Aud din urmã strigând:

Cumpãrãtorul:- De vânzare-i capra bade?Ciobanul:- De vânzare!Cumpãrãtorul:- Şi cât vrei pe ea?Ciobanul:- 800 de lei!Cumpãrãtorul:- E blândã, nu împunge?

Ciobanul:- E blândã, nu împunge. (capra îl împunge pe cumpãrãtor)Cumpãrãtorul:- Eu îţi dau 400 de lei pe ea pentru cã împunge.Ciobanul:- De cât sã-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine îi dau un par în cap. (o loveşte cu bãţul, capra cade şi nu

mai mişcã)

Capra

Alaiul:- Vãleu, capra noastrã a murit!Ţa, ţa, ţa, cãpriţã ţaTe-o lovit vreo boalã grea Sau pe unde-i colindat Veste rea tu ai aflat.Ciobanul:- Bãã, da capra nu-i moartã şi nu din pãliturã a leşinat, ce din cele ce-o aflat.Alaiul:Scoalã tu cãpriţa mea Faptele s-or îndreptaŞi-acum haide sã plecãm Şi-alte case colindãmŢa, ţa, ţa, cãpriţã ţaNu te da nu te lãsaŢa, ţa, ţa, cãpriţã ţa.

(Cules din com.Ţepu, jud.Galaţi.)

31 decembrie

Este ziua în care se umblã cu "Plugul" şi "Plugusorul", primul aparţinând flãcãilor, cel de al doilea copiilor.

Textul urãrii este similar, el punând în evidenţã un "manual" versificat al practicilor agricole, dovadã cã odinioarã Anul Nou se

sãrbãtorea la 1 martie. Ceata celor mari, flãcãi şi proaspeţi însuraţi, poartã cu ei, de la casã la casã, un plug înhãmat la doi boi,

trãgând simbolic în curtea fiecãrei case câte o brazdã. Dintre obiectele de

recuzitã, mai fac parte un bici şi clopote de la animale, cu care se

produc zgomote de mare intensitate la diferite momente ale rostirii textului. Cetele de copii au cu ele numai bici şi

clopotei, uneori şi un plug de lemn miniaturizat.

În seara acestei zile, se practicã o serie de obiceiuri, menite sã interpreteze

potenţialul agricol al anului care începe, cel mai utilizat fiind "calendarul de

ceapã". Se iau 12 foi din douã jumãtãţi ale unei cepe şi se pune în fiecare aceeaşi cantitate de sare. A doua zi dimineaţa, cel

mai vârstnic bãrbat din familie interpreteazã dupã cantitatea de apã

adunatã în fiecare foaie care dintre lunile anului viitor va fi cea mai ploioasã şi care

cea mai secetoasã. Tot în aceastã searã, pentru aflarea propriului destin se practicã o serie de obiceiuri, similare cu acelea din noaptea spre ziua

Sfântului Andrei (30 noiembrie). De la lãsarea întunericului şi pânã la ivirea zorilor lumina nu trebuie stinsã în nici o casã şi nimeni nu

are voie sã doarmã.

Plugul

În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flãcãi si de bãrbati de curând însurati pleacã cu Plugul - strãvechi obicei agrar

derivat dintr-o practicã primitivã, trecut printr-un rit de fertilitate, a ajuns o urare obişnuitã de recolte bogate în anul

care abia începe. Urarea de plugusor este de fapt un adevãrat poem care deschide

cu har, recurgând la elemente fabuloase, toate muncile agricole.

Obiceiul contribuie la veselia generalã a sãrbãtorilor de Anul

Nou, colorând desfãşurarea acestei sãrbãtori cu acele

elemente care ilustreazã una din principalele ocupatii ale poporului

nostru - agricultura.

Pluguşorul copiilor

Pluguşorul copiilor este un obicei stãvechi agrar, care se practicã mai cu seamã în Moldova, legat de manifestãrile augurale

ocazionate de întâmpinarea noului an. În ajunul Anului Nou cetele de copii intrã din casã în casã sã ureze purtând bice (harapnice) din

care pocnesc, clopoţei, tãlãngi,etc. Urarea este un lung poem în versuri care prezintã succesiunea muncilor agricole - de la aratul

ogorului pânã la coptul colacilor.

"Mâine anul se-nnoieşte,Pluguşorul se porneşte

Şi-om începe a ura, Pe la case a colinda.

Iarna-i grea, omãtu-i mare,Semne bune anul are;

Semne bune de belşug,Pentru brazda de sub plug."

1 ianuarie - Sfântul Vasile cel Mare

În cursul diminetii acestei zile, grupuri de copii merg cu “Sorcova”, confectionatã din flori de hârtie.

Se rosteste un text scurt augural, lovindu-se usor cu sorcova pe

umãrul celui cãruia i se ureazã.

Odinioarã, sorcova era un mãnunchi de nuiele înverzite,

aceasta fiind adevãrata semnificatie a gestului augural -

tinerete, vigoare, belsug.

Sorcova

Obicei augural din ciclul manifestãrilor închinate întâmpinãrii Anului Nou. Însemnul ritual este alcãtuit dintr-un bãt sau o ramurã

verde, împodobitã. Obiceiul se practicã de cãtre un bãiat, iar gazdelor li se adreseazã urãri de bun augur, invocându-se

sãnãtatea, belsugul si prosperitatea:"Sorcova, vesela,Sã trãiţi, sã-mbãtrâniţi,Peste varã, primãvarã,Ca un pãr, ca un mãr,Ca un fir de trandafir"Tare ca piatra,Iute ca sãgeata,Tare ca fierul,Iute ca oţelul.La anul şi la mulţi ani!

5 ianuarie - Ajunul Bobotezei (Botezul Domnului)

Preotul merge din casã în casã si stropeste cu apã sfintitã casa, acareturile si pe cei ai casei. Pe o masã, se aseazã tot felul de

bucate din care preotul trebuie mãcar sã guste pentru a le sfinti. O mânã de fân si de grãunte se pune sub fata de masã, apoi aceasta se amestecã se

amestecã cu hrana care se dã animalelor si pãsãrilor.

Fetele cer preotului putin busuioc pe care îl vor folosi ulterior la o serie de

practici de atras iubirea flãcãilor.

6 ianuarie - Botezul Domnului

Se zice cã în aceastã zi, o datã cu sfintirea de cãtre preot a apei (aghiazma mare), sunt sfintite toate apele pãmântului.

Aglomeratia umanã din aceastã zi la bisericã, întrecând în numãr participarea credinciosilor la oricare slujbã de peste an si unicã în tot spatiul crestin, se explicã prin faptul cã fiecare doreste sã-si ducã acasã mãcar o sticlã cu apã

sfintitã, care are numeroase întrebuintãri:se stropesc cu ea vitele, se dã celor

bolnavi, se pune putin în prima scaldã a copilului nou-nãscut, este

parte componentã a unor amestecuri folosite în vrãji si

farmece, se stropeste cu ea prin casã în caz de furtunã si trãsnete

etc.