APLICAREA REFORMEI AGRAREDIN 1864 ÎN FOSTUL ŢINUT PUTNA

CUPRINS

I. INTRODUCERE. ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI ŞI IZVOARELE LUCRĂRII

II. PROBLEMA AGRARĂ ÎN ŢINUTUL PUTNA ÎN PERIOADA 1830-1864

III. APLICAREA LEGII RURALE DIN 14 AUGUST 1864 ÎN FOSTULŢINUT PUTNA

BIBLIOGRAFIE

"Ţăranul român-e pretutindeni păstrătorul efectiv al teritoriului naţional....pentru ţăranul nostru pământul nu e un obiect de exploatare, ci o forţă vie faţă de care nutreşte un sentiment straniu de admiraţie şi teamă. El se simte zămislit şi născut din acest pământ ca o plantă fermecată care nu se poate topi în vecii vecilor. De aceea, pământul e însuşi rostul lui de-a fi.

[...]Cu cât se înmulţeau suferinţele şi treceau vremurile, ţăranul nostru s-a îndărătnicit în răbdare. Dragostea lui de pământ s-a învârtoşat.Ţărâna se amesteca necontenit cu cenuşa şi oasele înaintaşilor, iar văzduhul se umplea cu umbrele şi sufletele lor.... Nimeni nu-i mai putea clinti din loc, nici o putere şi nici o schingiuire."(L.Rebreanu,Laudă ţăranului român,Bucureşti, 1940,p.5-6)

I. INTRODUCERE. ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI ŞI IZVOARELE LUCRĂRII

Istoria a scris în paginile ei numeroase momente cruciale în care ţărănimea a fost principala purtătoare a stindardului luptei pentru dreptate socială, unitate şi independenţă naţională.

Tergiversarea rezolvării problemei agrare ar fi aruncat ţara într-o perioadă de anarhie, de interminabile acuzaţii şi dispute politice, care ar fi degenerat într-o puternică răscoală a maselor.

Prin reforma agrară din 1864 "se înlătura primejdia unor răscoale ţărăneşti, căci pe alocurea ţăranii refuzau boierescu şi-şi îndreptau coasele în formă de suliţă."[1]

N. Iorga, Constatări istorice cu privire la viața agrară a românilor, București, 1908, p.67

II. PROBLEMA AGRARĂ ÎN ŢINUTUL PUTNA ÎN PERIOADA 1830-1864

Ţăranii aveau dreptul la pământ 'îndestul" din ogor, pe care şi 1-a luat în trecut, fără ca stăpânul să-1 poată opri, apoi proprietarii intervin delimitând pământul de clacă şi de dijmă.

Tendinţa de comasare a terenurilor se accentuează, legea precizând că locurile de casă se vor strânge în vetre: "aceste locuri de casă şi grădină vor fi de acum alăturate unele către altele şi la locul însemnat de proprietar."[1]

H.Radu, P.I.Orha, Documente din istoria românilor. Bucureşti, 1996, p.249.

Situaţia ţăranilor clăcaşi din Moldova

Suprafeţele deţinute de clăcaşi în Moldova reprezentau la jumătatea secolului trecut doar 37,4% din suprafaţa tuturor terenurilor, respectiv 477,447 fălci din totalul de 1.279.221 fălci, suprafaţă insuficientă pentru a asigura hrana a aproximativ 950.000 de persoane, reprezentând aproximativ trei sferturi din populaţia totală a ţării.[1]

[1] Ecaterina Negruzi Munteanu, Op. cit. p.6l.

III. APLICAREA LEGII RURALE DIN 14 AUGUST 1864 ÎN FOSTUL ŢINUT PUTNA

Art.1” Sătenii clăcaşi sunt şi răman deplini proprietaripe locurile supuse posesiunii lor,

În întinderea ce se hotărăşteprin legile înfiinţă”

Ţăranii erau împărţiţi în funcţie de numărul de viteîn:

•Fruntaşi•Mijlocaşi•Codaşi

Imagini de epocă

Scrisoarea deputaţilorPontaşi din Moldova

Deputaţii săteni din Adunarea Ad-hoc a Moldovei

Bibliografie

I.IZVOAREa) INEDITEb) EDITEII.LUCRĂRI GENERALEIII. LUCRĂRI SPECIALE

Rezumat lucrare, prof. Mariana Dascălu