Sergiu AndreevNadejda Andreev

Chişinău 2010

SanitaŒia ecologic‡SanitaŒia ecologic‡ConcepŒia EcoSanToaletele uscate cu colectarea separat‡ a excreŒiilorUtilizarea deşeurilor umane Šn agricultur‡

3

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Pentru majoritatea dintre noi sanitaţia înseamnă să stai pe vasul toaletei, apoi să speli excreţiile cu apă în sistemul de canalizare ori să le laşi să cadă în groapa adâncă a latrinei. În ambele cazuri, excreţiile sunt eliminate din anturajul nostru în cel mai rapid şi convenabil mod, astfel încât să nu ne mai amintim de ele. În viaţa noastră sunt lucruri mult mai importante de făcut, nu-i aşa? De exemplu, bunăstarea mate-rială, sănătatea, grija faţă de urmaşi, securitatea, asigurarea unui viitor decent etc. Aparent aveţi dreptate. V-aţi gândit însă vreodată că toate acestea sunt în strânsă legătură cu sanitaţia şi în mare măsură depind de sanitaţie, acel domeniu, pe care îl considerăm mai puţin important? Sistemele de canalizare şi tratare sunt sofisticate şi foarte costisitoare, poluarea mediului este aproape inevitabilă, resursele de apă potabilă sunt irosite fără milă. Toaletele de tip latrină poluează apele freatice cu nitraţi, nu corespund normelor sanitare elementare, produc miros urât, favorizează dezvoltarea insectelor transmiţătoare de boli etc.

Sistemele convenţionale de sanitaţie sunt tot mai mult criticate pentru lipsă de durabilitate: fezabilitate mică, imperfecţiune tehnolo-gică, impact negativ asupra mediului şi riscuri pentru sănătatea po-pulaţiei. Ele modifică dezastruos mediul înconjurător, în loc să se in-tegreze natural în funcţionarea sănătoasă a ecosistemului. Populaţia globului creşte vertiginos, mărind proporţional şi cantitatea de de-şeuri umane, lucru care deja a provocat catastrofe ecologice şi crize sociale grave în multe ţări, inclusiv în Republica Moldova.

Omenirea este în căutarea unei soluţii pentru a reduce cantitatea de deşeuri umane şi a diminua impactul lor asupra mediului şi sănătăţii populaţiei. Problema este atât de gravă, încât Naţiunile Unite au inclus redresarea problemelor legate de sanitaţie în lista Scopurilor Dezvoltării Mileniului, care prevăd reducerea sărăciei şi dezvoltarea durabilă. Astfel, către anul 2015 se preconizează reducerea în jumătate a proporţiei po-pulaţiei care nu are acces la apă potabilă şi sanitaţie elementară.

Având în vedere faptul că creşterea populaţiei nu poate fi oprită, avem doar două opţiuni:

să investim finanţe mari în funcţionarea normală a infrastructurii •de sanitaţie convenţională în orice colţ al lumii;să reutilizăm deşeurile umane.•

Sistemele convenţionale de sanitaţie nu asigură durabilitate şi sunt dăună­toare pentru mediu

Introducere

Responsabil de ediţie: Sergiu AndreevRedactor: Nadejda AndreevCorectori: Natalia Negară, Vitalie SamoilDesign şi machetare: Alexandru Ermurache, Sergiu AndreevCoperta şi ilustraţii: Alexandru Ermurache

CZU 502/504:643.524A 52

© WiSDOM, 2009, 2010

ISBN 978-9975-9813-1-6

Andreev, SergiuSanitaţia ecologică : Concepţia EcoSan. Toaletele uscate cu colectarea separată a excreţiilor. Utilizarea Deşeurilor umane în agricultură. / Sergiu Andreev, Nadejda Andreev ; resp. ed.: Sergiu Andreev ; WiSDOM, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Coop. – Ed. a 2-a. – Ch. : Femeile în Dezvoltarea Durabilă a Moldovei AO, 2010 (Combinatul Poligr.). – 56 p. – (Apă şi sănătate) Bibliogr.: p. 56. – 1200 ex. ISBN 978-9975-9813-1-6. - - 1. Mediul înconjurător – Sanitaţie. 2. Toalete – Igienă.502/504:643.524A52

Această broşură face parte din setul educational Apă şi Sănătate şi se distribuie gratuit. Este publicată de Asociaţia WiSDOM cu suportulfinanciar al Agenţiei Elveţiene de Dezvoltare şi Cooperare, în cadrulProiectului Elveţiei de Apă şi Sanitaţie în Moldova (ApaSan).

4

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

5

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Prima opţiune, după cum vă puteţi da seama, este o abordare utopică. Cea de-a doua însă pare să fie logică, dar sună un pic bizar. Cum se poate ca excreţiile umane, pe care dintotdeauna le-am consi-derat deşeuri inutile şi periculoase, printr-o abordare nouă să devină resurse valoroase? Răspunsul se află în cunoştinţele noastre din şcoa-lă. Reutilizarea substanţelor şi a energiei care se conţin în deşeurile produse de fiinţele vii sunt procese care stau la baza funcţionării ori-cărui ecosistem.

O nouă abordare – sanitaţia ecologică sau durabilă, mai numită şi EcoSan, vine să ne schimbe viziunile asupra sanitaţiei. Ea se bazea-ză pe principiile reutilizării deşeurilor umane în agricultură, asigu-rând totodată igiena şi confortul pe care ni-l dorim.

Dragi cititori, această publicaţie este destinată fiecăruia dintre voi, indiferent de vârstă, studii sau ocupaţie, deoarece sănătatea, me-diul curat şi prosperitatea materială sunt probleme care vă privesc personal. Aici veţi găsi informaţii utile, care ar putea să vă schimbe viziunea asupra lucrurilor, să vă facă să luaţi atitudine pentru a realiza schimbări în mai bine.

EcoSan este o concepţie relativ nouă. Nu putem aştepta o ac-ceptare de către toată populaţia Moldovei a principiilor EcoSan şi soluţionarea imediată a problemelor legate de sanitaţie şi sănătate. Însă sperăm că prin publicarea acestei broşuri, vom contribui într-o măsură oarecare la eforturile întreprinse de organizaţiile partenere WiDOM, Ecotox, Direcţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare şi organizaţia Solidaritatea Europeană pentru Apă din Moldova de a promova cele mai progresiste sisteme de sanitaţie durabilă pentru un viitor prosper.

Excreţiile umane conţin substanţe valoroase şi

energie, de aceea trebuie să fie considerate mai degrabă

resurse, decât deşeuri

Definiţia sanitaţiei

Sanitația este definită ca ansamblu de măsuri pentru protecţia sănă-tăţii omului şi asanarea mediului, legate de asigurarea igienei şi gesti-onarea eficientă a deşeurilor umane. Măsurile de protecție a sănătății pot fi atât la nivel de sisteme inginereşti complicate (de ex. rețele de canalizare, stații de tratare etc.), cât şi la nivel de tehnologii simple (de ex. latrine, fose septice etc.) ori chiar la nivel de practicare a igienei personale (de ex. spălatul pe mâini cu săpun). Din definiţie reiese că scopurile sanitaţiei cuprind două domenii:

protecţia sănătăţii omului prin eliminarea pericolului produs de •deşeurile umane;protecţia mediului şi a resurselor acvatice prin eliminarea •potenţialei daune cauzate de gestionarea deşeurilor umane.

Tradiţional, în primul rând ne gândim la sănătatea şi confortul pro-priu, şi în ultimul rând la impactul sanitaţiei asupra mediului.În general sanitaţia cuprinde:

practici şi norme de igienă;•gestionarea apelor menajere;•gestionarea apelor negre (amestecului dintre excreţiile umane, •apele gri şi apele industriale);gestionarea excreţiilor umane separate;•gestionarea apelor gri.•

Această publicație se referă la un domeniu mai îngust al sanitației – toaletele şi gestionarea excrețiilor umane. De aceea în continuare accentul va fi pus mai mult pe aceste teme, subiectele ce țin de ges-tionarea altor deşeuri menajere fiind examinate mai superficial sau chiar omise.

Sanitaţia – ansamblu de măsuri pentru protecţia sănătăţii omului şi asanarea mediului, legate de asigurarea igienei şi gestionarea eficientă a deşeurilor umane

6

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

7

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Caracteristica excreţiilor umane

Pentru a şti cum să gestionăm eficient deşeurile umane, astfel încât să asigurăm igiena şi confortul adecvat, să evităm poluarea mediului şi să reducem cheltuielile, este bine să cunoaştem mai multe despre aceste deşeuri.

NutrienţiiMai întâi e nevoie să descifrăm cuvântul nutrient, care în continuare va fi utilizat de multe ori.

Cu toţii ne aducem aminte din şcoală că din totalitatea de ele-mente chimice existente, o parte constituie materialul din care sunt construite organismele vii. Aceste substanţe se numesc nutrienţi. Distingem trei categorii de nutrienţi: nutrienţii neminerali – oxige-nul, carbonul şi hidrogenul; macronutrienţii – azotul, fosforul, kaliul, sulful, calciul şi magneziul; micronutrienţii – elementele vitale pen-tru organism, dar care sunt necesare în cantităţi foarte mici, de ex. borul, cuprul, manganul, fierul, zincul, molibdenul etc.

Nutrienţii neminerali se găsesc în cantităţi nelimitate sub formă de apă şi bioxid de car-bon, pe care planta le asimilează uşor, cu ajutorul energiei solare, pe când nutrienţii minerali (ma-cro- şi micronutrienţii) se găsesc doar în cantităţi limitate în sol şi în apa care alimentează rădă-cinile plantelor. În continuare, când vom vorbi despre nutrienţi, vom avea în vedere doar nutri-enţii minerali, adică macro- şi micronutrienţii.

Aşadar, unul dintre lucruri-le pe care trebuie să le luăm în considerare când vorbim despre deşe-urile umane, este cantitatea şi calitatea nutrienţilor care se conţin în ele. Întoarcerea nutrienţilor în natură în modul firesc va asigura creş-terea plantelor pe care le vom consuma. Însă dacă aceşti nutrienţi vor

Nutrienţii sunt elemente chimice sau compuşi

care pot fi metabolizaţi de către organism pentru a produce energie şi a­şi

construi ţesuturile

fi plasaţi în locuri nepotrivite, atunci vom produce un dezechilibru în ecosistem, care va duce la cataclisme dezastruoase.

Agenţii PatogeniSanitaţia presupune eliminarea riscului infectării cu agenţii patogenidin deşeurile umane. Aceştia sunt în majoritate bacterii, viruşi, pro-tozoare şi viermi intestinali. Cea mai mare parte a bolilor de pe glob sunt legate de calitatea apei potabile şi de igiena neadecvată. Anual, peste 2 milioane de oameni, majoritatea având vârsta sub 5 ani, mor din cauza bolilor diareice. Aproximativ 6000 de copii mor în fiecare zi. Conform unor estimări, două treimi din costurile tratamentului medical sunt utilizate pentru tratarea bolilor diareice.

Cea mai mare parte a bolilor de pe glob sunt legate de calitatea proastă a apei potabile şi de igiena neadecvată

Agenţii patogeni din deşeurile umane

Agenţii patogeni sunt prezenţi, în proporţii diferite, atât în ex-creţii, cât şi în apele menajere. Pentru a crea condiţii adecvate de igie-nă, trebuie să cunoaştem căile de transmitere a agenţilor patogeni din deşeurile umane în mediul înconjurător şi la oameni, iar apoi să apli-căm bariere de interceptare a surselor de transmitere. În diagramele de mai jos sunt prezentate căile de transmitere, precum şi barierele necesare pentru prevenirea răspândirii agenţilor patogeni.

Prin cunoaşterea căilor de transmitere a agenţilor patogeni putem gestiona eficient igiena şi controlul infecţiilor

Diagrama „F”Căile de transmitere a agenţilor patogeni şi barierele ce pot fi aplicate

8

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

9

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

UrinaUrina reprezintă fracţia lichidă a excreţiilor şi este produsă de rinichi prin filtrarea sângelui şi amestecarea cu excesul de apă din organism. La excretare, urina are culoare galbenă şi nu miroase urât, însă la păstrare, pe măsură ce ureea este descompusă de către bacterii în amoniac şi bioxid de carbon, ea capătă un miros înţepător. În mare parte urina constă din apă, aproximativ 93-96%, şi diverse substanţe în formă solubilă. Din punct de vedere al conţinutului de nutrienţi, urina este cel mai valoros produs al excreţiilor umane. În ea se con-ţine cea mai mare parte a azotului şi a fosforului, uşor asimilabile de către plante. În medie, o persoană produce cam 500-550 litri de urină anual, iar calculat pentru o familie, formată din 4 persoane, cantitatea este de circa 2000-2200 litri pe an. Cantitatea de nutrienţi excretaţi o dată cu urina de către o persoană timp de un an este de 2.5-4.3 kg de azot (N), 0.4-1.0 kg de fosfor (P) şi 0.9-1.0 kg de potasiu (K).

Din punct de vedere al conţinutului de nutrienţi

(N şi P), urina este cel mai valoros produs al

excreţiilor umane

Masele fecaleÎn urma digerării hranei, o parte din energie este consumată de că-tre organism, iar excreţiile, în cea mai mare parte fecalele, păstrează aproximativ 50% din energia iniţială. Respectiv din toată hrana con-sumată o mare parte a energiei rămâne pentru a fi descompusă de către organismele detritofage din ecosistem.

Fecalele sunt relativ bogate în nutrienți minerali şi substanțe organice care pot fi degradate, de exemplu prin compostare.

Comparativ cu urina, fecalele sunt mai sărace în nutrienţi, însă cu mult mai bogate în conţinutul de patogeni. În ele se conţine apro-ximativ 1010 microorganisme pe gram, multe dintre acestea fiind patogene. Riscurile pentru sănătate sunt asociate în primul rând cu fecalele, de aceea este foarte important ca acestea să fie colectate, de-pozitate şi igienizate corespunzător.

Un adult excretă aproximativ 50 kg fecale pe an, ceea ce este echivalent cu 25 kg de îngrăşăminte comerciale cu azot, fosfor şi potasiu.

Fecalele sunt mai sărace în nutrienţi, însă cu mult mai bogate în conţinutul de patogeni

Comparativ cu celelalte deşeuri umane, urina este considerată un produs relativ steril. Cantitatea de agenţi patogeni conţinută în urina oamenilor sănătoşi este atât de mică, încât de cele mai dese ori poate fi neglijată. Astfel, în general, urina poate fi utilizată în calitate de fertilizator imediat după colectare. Există totuşi oarecare riscuri de transmitere a unor agenţi patogeni, dacă urina a fost colectată de la persoane cu boli acute specifice. De aceea este recomandată tratarea urinei înainte de utilizare.

Cantitatea de patogeni conţinută în urina oamenilor

sănătoşi este atât de mică, încât poate fi neglijată

Datorită calităţilor sale deosebite urina este pe bună dreptate numită „lichid magic” sau „aur lichid”

10

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

11

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Toaleta, împreună cu tehnologiile de tratare a deşeurilor umane, este in-venţia care a avut cel mai mare impact asupra civilizaţiei umane. Ea a fă-cut posibilă convieţuirea comunităţilor dense, lucru pe care nu l-a putut realiza nicio altă invenţie modernă, fie mecanică sau electronică. Se spu-ne că toaleta a făcut legătura dintre primitivism şi civilizaţie, dintre or-dine şi dezordine. Imaginaţi-vă cum ar fi viaţa unui oraş cu milioane de locuitori, dacă fiecare locatar al clădirilor cu multe etaje ar folosi spaţiul din jurul blocului pentru a-şi satisface nevoile fiziologice sau, şi mai rău, dacă în fiecare zi ar arunca de la balcon dejecţiile peste capul trecătorilor. Din cauza simplităţii şi utilizării atât de frecvente, majoritatea oamenilor cred că toaletele au existat întotdeauna şi erau răspândite pretutindeni.

Necesitatea de sanitaţie a apărut încă din străvechi timpuri, când oamenii trăiau în triburi mici şi începeau să devină tot mai sedentari. O dată cu creşterea populaţiei a apărut nevoia de a scăpa de deşeurile umane, mai ales de excreţiile umane, care fiind concentrate pe un te-ritoriu restrâns al aşezămintelor, constituiau o problemă pentru locui-tori. Pe atunci nevoia de sanitaţie era argumentată prin mirosul şi este-tica neplăcută a excreţiilor, care nu aveau ce căuta în sălaşul omului.

Cele mai vechi sisteme de sanitaţie au fost create în oraşele anti-ce Harappa, Mohenjo-Daro şi Rakhigarhi din Civilizaţia Indusului.

Toaleta a făcut legăturadintre primitivism şi

civilizaţie, dintre ordine şidezordine, fiind invenţiacu cel mai mare impact

asupra umanităţii

Sanitaţia este un atribut alcivilizaţiei şi există din cele mai

străvechi timpuri

Mai târziu romanii antici au inventat cel mai performant sis-tem de sanitaţie din acele timpuri. Apa din râurile învecinate era dis-tribuită prin reţeaua de apeducte (aquaeductus) locuitorilor Romei, iar după utilizare, împreună cu deşeurile din baie, latrine, havuzuri publice, spălătorii, era evacuată din oraş prin reţeaua de canale sub-terane, care în oraşul Roma era cunoscută sub denumirea de Cloaca Maxima, după care deversată iarăşi în râu. Romanii sunt probabil pri-mii care au împuternicit un organ public special, care să se ocupe de întreţinerea sistemului de aprovizionare cu apă şi sanitaţie. Atitudinea deosebit de serioasă a romanilor faţă de sanitaţie o demonstrează şi existenţa în mitologia romană a zeiţei Cloacina sau Venus Cloacina – patroana canalizărilor.

Sanitaţia convenţională O succintă trecere în revistă

Sistemul de sanitaţie centralizată din perioada Civilizaţiei Indusului

Acestea datează cu trei milenii în urmă. Casele aveau încăperi speciale pentru baie şi toaletă, din care deşeurile purtate de apă se scur-geau prin canale parţial acoperite de-a lungul străzilor principale.

Latrină publică tipicădin Roma antică

Sistemul în general era atât de performant, încât conceptual a supravieţuit până în zilele noastre, fiind înlocuit de sisteme mai mo-derne abia relativ recent. Este oportun de menţionat, că după mai mult de două mii de ani de la invenţia sistemului roman de sanitaţie, multe oraşe şi sate actuale, inclusiv din Moldova, nici până acum nu dispun de astfel de facilităţi.

Cel mai performant şi sofisticat sistem de sanitaţie din antichitate a existat în Roma antică. Curios este faptul, că mai mult de jumătate din populaţia globului nu dispune nici astăzi de astfel de sisteme.

Prin sistemul de canalizare Cloaca Maxima al oraşului

antic Roma, deşeurile umane erau deversate

direct in râu

12

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

13

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Astăzi putem întâlni toată gama de abordări în sanitaţie, de la cea mai primitivă, constând în defecarea şi urinarea la aer liber (tradiţională şi foarte răspândită în unele ţări) şi terminând cu cele mai sofisticate sisteme de canalizare şi tratare. Aceste abordări depind de mai mulţi fac-tori, printre care cei de bază sunt nivelul de trai şi cultura. Să nu uităm că sanitaţia cuprinde şi domeniul de igienă, care este abordată în mod diferit de diverse popoare cu cultură şi nivel de dezvoltare diferite.

Sistemele de sanitaţie in situSistemele de sanitaţie in situ sunt considerate acele sisteme, în care toate activităţile de gestionare a deşeurilor umane se realizează în acelaşi loc sau în nemijlocita apropiere de sursa formării lor. Aceste sisteme pot fi întâlnite în aşezămintele unde nu există sisteme de canalizare, staţii de tratare etc., adică nu este posibilă realizarea unei sanitaţii de tip cen-tralizat. În majoritatea localităţilor rurale din Republica Moldova, din cauza lipsei infrastructurilor centralizate, sanitaţia se realizează pe loc, pe teritoriul fiecărei gospodării individuale sau local public.

Excreţiile umane sunt de obicei colectate şi depozitate în gropi simple, numite haznale, iar apele gri sunt de cele mai multe ori deversate pe teritoriul gospodăriei, fără a fi cumva tratate. Toaletele, fie ele publice sau din gospodăriile individuale, au aproximativ aceeaşi construcţie ti-pică: încăperi speciale pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, situate de asupra unor gropi. Aceste toalete se mai numesc latrine cu hazna. Sunt dintre cele mai simple, ieftine, dar şi primitive toalete existente.

În Moldova, cele mai răs­pândite sisteme de sanitaţie

in situ sunt toaletele cu hazna, care sunt prezente aproape

în fiecare gospodărie din spaţiul rural

Calitatea proastă a apei din fântâni se datorează poluării cu substanţe nocive şi agenţi patogeni, provenite din toaletele cu hazna. Amplasarea toaletei la o distanţă cât mai mare fară de sursa de apă potabilă nu fereşte fântânile de poluare. Pânza apelor freatice este poluată de toate toaletele cu hazna din localitate.

Toaletă cu hazna tipică din localităţile rurale ale Republicii Moldova

Pe lângă avantajul costului mic şi cel al simplităţii, latrinele cu hazna prezintă un şir de dezavantaje şi limitări. Eliminarea perico-lului produs de excreţiile umane este realizat parţial. Pe de o parte, muştele, care se dezvoltă în excreţiile din hazna, fiind vectori impor-tanţi de transmitere a agenţilor patogeni, şi lipsa tradiţională în latri-ne a facilităţilor de spălare pe mâini, prezintă pericole reale pentru să-nătatea omului. Pe de altă parte, latrinele cu hazna nu elimină, ci mai degrabă agravează prejudiciul adus mediului ambiant. Fiind dispuse la o oarecare adâncime, excreţiile umane penetrează stratul de sol,

Toalete cu aerisire îmbunătăţită – se de-osebesc de toaletele cu hazna doar prin faptul că sunt înzestrate cu un sistem per-formant de ventilare pasivă, fapt ce elimină unul dintre neajunsurile latrinelor – mirosul neplăcut.

Toalete cu compostarea excreţiilor – se referă la un tip de sanitaţie durabila, care prevede utilizarea excreţiilor în calitate de îngrăşământ, după o procesare specială a lor prin compostare.

Toalete uscate cu colectarea separată a ex-creţiilor – vom vorbi despre ele în continuare.

„Toalete zburătoare” – în unele ţări, în aşezările temporare fără facilităţi sanitare

elementare, a devenit o tradiţie utilizarea pungilor de polietilenă în calitate de toale-tă expres. Aceste pungi, umplute cu excre-ţii umane, sunt aruncate cât mai departe, de unde provine şi denumirea. În unele ţări (Uganda, Kenya şi Tanzania) problema toa-letelor zburătoare a devenit atât de gravă, încât autorităţile au interzis producerea şi importul pungilor de plastic.

Toalete suspendate, sau „toalete elicopter” – răspândite în Filipine, Indonezia, Bangladeş şi alte ţări tropicale învecinate. Constau din încă-peri improvizate pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, plasate pe piloni de lemn deasupra albiei râului. Excrementele cad în râu şi sunt transportate de apă mai departe de sursă.

Alte tipuri de toalete in situ:

14

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

15

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

poluând pânza freatică, din care se alimentează fântânile. După cum se ştie, fântânile sunt unica sursă de apă potabilă pentru majoritatea locuitorilor de la sate. Trebuie să menţionăm faptul că conform unor surse oficiale aproximativ 90% din fântânile din Moldova sunt poluate cu nitraţi şi alte substanţe toxice, precum şi cu agenţi patogeni, astfel încât sunt inacceptabile pentru a fi utilizate ca surse de apă potabilă.

Dintre alte limitări ale latrinelor cu hazna sunt prezenţa mirosu-lui urât şi aspectul estetic neplăcut. Acestea din urmă au determinat înrădăcinarea atitudinii negative faţă de problema gestionării excreţi-ilor umane. Din cauza mirosului neplăcut toaletele sunt de obicei am-plasate în locuri ferite, mai departe de casă, iar curăţenia se menţine cu o mai puţină stăruinţă.

Sistemele de sanitaţie ex situÎn cazul în care vorbim despre colectarea şi transportarea deşeurilor umane în alte locuri, departe de sursă, avem in vedere un tip spe-cial de sanitaţie – ex situ. Apariţia unei astfel de abordări în istoria dezvoltării omenirii a fost un progres enorm. Evacuarea centralizată a deşeurilor umane de pe teritoriul oraşelor a apărut ca răspuns la acutizarea problemelor de sanitaţie, legate de izbucnirea frecventă a epidemiilor, mirosul insuportabil etc. A fost găsit şi un mijloc de transport ieftin şi comod pentru aceste deşeuri – apa. Astfel au fost create sisteme de canale deschise, mai apoi canale subterane, pentru ca până la urmă acestea să fie înlocuite cu reţele complicate de ţevi interconectate.

Problema a fost deplasată din oraş în afara lui, în vecinătatea altor localităţi, terenurilor agricole etc., ceea ce nu putea să nu stâr-nească nemulţumirea populaţiei locale. De aceea oamenii au început să se gândească la posibilitatea tratării deşeurilor acumulate, pentru a le face mai puţin periculoase.

Tratarea apelor menajere este un proces complicat şi foarte cos-tisitor, şi nu fiecare comunitate îşi poate permite acest lucru. De ace-ea, din lipsa capacităţii de finanţare a staţiilor de tratare, în ţările în curs de dezvoltare 95% din apele menajere sunt deversate în mediu fără nici un fel de tratare.

În general, apele menajere aduse prin sistemele de canalizare au o compoziţie atât de complexă şi variabilă, încât nu pot fi tratate aşa cum sunt, fără a implica procese de tratare separată a diferitor componente. Deosebim tratare mecanică, biologică şi fizico-chimică a apelor menajere. Există trei etape principale de tratare a apelor menajere: primară, secundară şi terţiară.

90% din fântânile din Moldova sunt poluate cu nitraţi din cauza toaletelor cu hazna

Mirosul neplăcut şi prezenţa vizibilă a excreţiilor dimi nu­

ează mult dorinţa de a îngriji latrinele, de aici şi neglijenţa

măsurilor de igienă

Ex situ înseamnă gestio­narea deşeurilor umane în

afara sursei, departe de locul de origine

Nu este suficientă doar deplasarea deşeurilor

umane în afara localităţilor. Apele menajere trebuie sa fie tratate, pentru a le face mai

puţin periculoase.

Tratarea apelor mena­jere este complicata

şi costisitoare, implică procesarea separată a diferitor componente,

realizată în etape

Tratarea primară elimină mecanic materialele aflate în suspen-sie, spuma şi sedimentul (resturile alimentare, tot felul de particule minuscule organice şi neorganice, grăsimi şi detergenţi, nisip, pietriş şi alte obiecte). Acestea din urmă sunt tratate separat. Tratarea secun-dară constă în degradarea biologică a substanţelor organice, conţinu-te în apele menajere rezultate din tratarea primară. Sunt utilizate teh-nologii relativ complicate, care implică procese separate de degradare cu ajutorul microorganismelor aerobe şi anaerobe. În această etapă se realizează mineralizarea apelor menajere şi eliminarea nutrienţilor principali: a azotului şi fosforului.

O staţie funcţională de tratare a apelor menajere

Tratarea apelor menajere se efectuează în mai multe etape

16

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

17

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Suplimentar, apele rezultate sunt tratate terţiar, pentru a asigura o calitate mai bună a efluentului, care urmează să fie deversat în me-diu. Acesta mai conţine cantităţi considerabile de nutrienţi, care sunt eliminaţi prin metode biologice şi fizico-chimice. O ultimă fază mai poate fi dezinfectarea efluentului prin clorinare sau ozonare.

În concluzie, în cazul sistemelor centralizate de sanitaţie ex situ, deşeurile umane sunt adunate împreună, dizolvate în cantităţi con-siderabile de apă şi amestecate, iar după transportarea prin sisteme complicate şi costisitoare de canalizare spre staţiile de tratare, sunt iarăşi separate, pentru a fi tratate fiecare în parte, utilizând tehnologii complicate, echipament scump şi consumând energie.

Sanitaţia convenţională şi ciclul nutrienţilor

Aproape toate sistemele de sanitaţie actuale, fie centralizate, fie in situ, au un şir de dezavantaje legate de faptul că problema este abordată unilate-ral, adică numai prin prisma confortului şi securităţii omului, dar nu şi a naturii. Realitatea este că noi locuim înconjuraţi de natură, fiind parte din ecosistem. Deplasând deşeurile umane mai departe de locuinţele noastre sau depozitându-le mai adânc în pământ, noi de fapt aducem prejudicii mediului înconjurător, respectiv, în mod indirect, şi nouă înşine.

Ecosistemul este un mecanism extrem de complex, care funcţio-nează neîntrerupt datorită capacităţii sale de autoreglare şi de menţine-re a stabilităţii. În capitolele anterioare am vorbit despre nutrienţi (ma-cro- şi micronutrienţi), acele elemente biogene, din care sunt construite corpurile organismelor vii. Folosind energia solară, ecosistemul asigură un circuit continuu al acestor substanţe între natura vie şi mediu.

Omul, ca organism viu şi element al ecosistemului, se supune ace-loraşi legi ale naturii. La fel ca şi animalele sălbatice, el participă în cir-cuitul nutrienţilor, adică se hrăneşte cu alte organisme sau produse ali-mentare, create din acestea, şi elimină prin excreţii nutrienţii neutilizaţi. Însă inteligenţa şi tendinţa spre asigurarea confortului l-a făcut să de-limiteze clar locurile de unde îşi ia hrana de cele unde aruncă deşeurile.

Ultimele estimări au arătat că rezervele globale de minereuri de fosfor sunt aproape complet epuizate. Ne putem aştepta ca în urmă-torul deceniu îngrăşămintele cu fosfor să dispară de pe piaţă sau ca preţul lor să crească enorm. În asemenea condiţii, numai ţările dez-voltate îşi vor permite să utilizeze îngrăşăminte cu fosfor, pe când ţările mai sărace nu vor putea realiza o agricultură competitivă, şi vor sărăci şi mai mult.

Sistemele convenţionale

actuale nu sunt prietenoase cu

mediul ambiant

În ecosistem nutrienţii migrează de la un

organism viu la altul şi în mediul ambiant, formând

un ciclu continuu

Omul este parte a ecosistemului, la fel ca şi

celelalte organisme vii

În viitorul apropiat omenirea se va confrunta cu grave probleme legate de epuizarea rezervelor

de fosfor

Cu ajutorul rădăcinilor plantele iau din sol nutrienţii pe care îi folosesc pentru creşte-re. Animalele nu au capacitatea de a face acelaşi lucru, de aceea nutrienţii pătrund în organismul animal doar în urma consu-mării plantelor sau a altor animale care au consumat plante. Nutrienţii sunt transmişi de la un organism la altul prin lanţuri trofi-ce. Plantele cresc neîntrerupt, de aceea au nevoie permanent de „materiale de con-strucţie”. Corpul multor animale, inclusiv al omului, creşte pana la o anumită limită, fo-losind o parte din nutrienţii din hrană, după care creşterea încetineşte sau se opreşte. Apoi, organismul animal nu mai are nevoie de aceeaşi cantitate de „materiale de con-strucţie”, de aceea surplusul de nutrienţi

este eliminat din organism prin excreţii. Pe această cale nutrienţii se întorc în mediul ambiant pentru a servi drept hrană pentru organismele detritofage, care descompun rămăşitele organice până la substanţe sim-ple, iarăşi uşor asimilabile de către plante. Acest ciclu este menţinut de energia pe care plantele o depozitează sub forma de legături chimice ale moleculelor organice. Această energie este utilizata ulterior de către consumatorii ecosistemului, de la er-bivori la detritofagi, după fiecare nivel ră-mânând tot mai putină energie. Observaţi că energia se consumă, pe când cantitatea nutrienţilor rămâne constantă. Nutrienţii se reîntorc în acelaşi loc de unde au fost luaţi, pentru a asigura continuitatea ciclului.

18

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

19

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Sanitatia EcologicaDefiniţia spune că Sanitaţia Ecologică este un sistem de gestionare a deşeurilor umane, în care nutrienţii sunt reciclaţi şi reutilizaţi în agri-cultură, cu risc minim de poluare a mediului ambiant şi cu ameninţa-re minimă pentru sănătatea omului. Prin reutilizarea intenţionată a nutrienţilor, ciclul lor natural se restabileşte, ceea ce este benefic atât pentru ecosistem, cât şi pentru economia comunităţii.

Sanitaţia ecologică restabileşte ciclul natural al nutrienţilor, asigurând totodată igiena, confortul şi avantajul economic

Creşterea cerealelor se realizează pe tere-nuri agricole, produsele alimentare sunt consumate în localităţi, iar deşeurile sunt transportate în cu totul altă parte. Astfel, ciclul nutrienţilor se întrerupe, realizân-du-se, în consecinţă, un flux al nutrienţilor dintr-un loc în altul. După fiecare colectare a roadelor terenurile agricole sărăcesc sub-stanţial în ceea ce priveşte cantitatea de

nutrienţi. De aceea, pentru a menţine pro-ductivitatea acestor terenuri, omul aplică îngrăşăminte minerale scumpe, aduse din locuri îndepărtate, care suplinesc deficitul creat. În schimb nutrienţii valoroşi, conţi-nuţi în deşeurile umane, sunt transportaţi cât mai departe de locul lor de proveni-enţă şi depozitaţi în cantităţi periculoase pentru mediu.

Dacă facem o legătură între ruperea ciclului nutrienţilor şi criza care ne aşteaptă, ne dăm seama că vinovată de această criză se face sanitaţia convenţională, care este lipsită de durabilitate. Epuizarea rezervelor de minereuri de fosfor nu înseamnă de fapt că fosforul a dispărut din natură. Fiind nutrient al organismelor vii, fosforul a migrat de la un organism la altul, ajungând în excreţii, iar omul, con- de la un organism la altul, ajungând în excreţii, iar omul, con-siderându-l deşeu, prin sanitaţia convenţională îl deplasează departe de locul de origine.

În capitolul precedent am văzut că concepţia tradiţională, con-form căreia excreţiile umane sunt tratate drept deşeu, este incorec-tă. Sistemele de sanitaţie convenţională sunt depăşite şi nedurabile. În locul paradigmei greşite trebuie să vină una nouă, corectă. Dacă facem totul invers şi schimbăm sanitaţia în aşa fel, încât deşeurile umane să fie considerate drept resursă, atunci obţinem o paradigmă nouă, cea a sanitaţiei ecologice.

Există o legătură între epuizarea resurselor de

îngrăşăminte cu fosfor şi sanitaţia convenţională

În sanitaţia ecologică se renunţă la practica dezastruoasă de creare a fluxului artificial al nutrienţilor. Prin gestionarea durabilă a deşeurilor umane se restabileşte circuitul firesc al acestora în ecosistem. Excreţiile oamenilor conţin cantităţi importante de nutrienţi. De aceea reutilizarea acestora aduce beneficii economice prin faptul

că se poate renunţa parţial sau complet la utilizarea îngrăşămintelor minerale comerciale. În sanitaţia ecologică deşeuri-. În sanitaţia ecologică deşeuri-le umane nu mai sunt depozitate în canti-tăţi mari, periculoase pentru mediu şi să-nătatea omului. În acelaşi timp consumul apei potabile pentru scopuri menajere este redus esenţial.

20

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

21

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Dintre toate toaletele durabile, acele, la baza cărora stă principiul coelc-tării separate a excreţiilor, sunt cu siguranţă cele mai bune. Separarea la nivel de sursă a urinei de masele fecale este probabil cea mai ingenioasă şi simplă tehnologie aplicată în sistemele de sanitaţie ecologică.

Invenţia colectării separate a excrețiilor aparţine chinezilor, care încă cincisprezece secole în urmă au început să folosească vase de to-aletă speciale, care permiteau colectarea separată a urinei şi a maselor fecale cu scopul utilizării lor ulterioare în calitate de îngrăşământ.

Separarea excreţiilor la nivel de sursă este cea mai ingenioasă şi simplă tehnologie aplicată în sanitaţia ecologică

15 secole în urmă chinezii au început să utilizeze excreţiile umane separate în calitate de îngrăşământ

Colectarea separată a excreţiilor

Vasul de toaletă cu colectarea separată a excreţiilor utilizat în

China antică

La sfârşitul secolului XIX, în Suedia au fost pe larg utilizate aşa-numitele toalete Marino cu colectarea separată a excreţiilor. Numai în Stockholm erau în jur de 20000 de astfel de toalete. Urina era co-lectată separat de masele fecale pentru a reduce volumul fracţiei usca-te, respectiv de micşora viteza umplerii coşului, dar totodată şi pentru a scăpa de mirosul neplăcut pe care îl produce amestecul ambelor fracţii ale excreţiilor.

Atât în China, cât şi în Suedia, excreţiile separate erau utilizate în agricultură fără a fi oarecum igienizate. Abordarea modernă EcoSan

În Suedia la sfârşitul sec. XIX excreţiile erau colectate separat în primul rând cu scopul micşorării volumului, dar şi eliminarea mirosului neplăcut al deşeurilor umane

În sistemul EcoSan ecxreţiile colectate separat sunt igienizate înainte de utilizare

Vasul de toaletă Marino cu colectarea separată a excreţiilor

de la sfârşitul secolului XIX

presupune, pe lângă colectarea separată a excreţiilor, şi igienizarea lor înainte de utilizare.

Deoarece este cunoscut faptul că deşeurile umane pot fertiliza apro-ximativ acea suprafaţă de terenuri agricole de care are nevoie omul pen-tru supravieţuire, atunci reiese că aplicând sanitaţia ecologică, putem să reducem considerabil sau chiar să renunţăm la cumpărarea îngrăşămin-telor minerale şi organice, şi astfel să economisim resurse financiare.

Totodată, reutilizarea decentralizată a deşeurilor umane poate exclude necesitatea de a avea staţii centralizate de tratare şi sisteme de canalizare. Deşeurile din toalete, băi şi bucătării nu vor mai fi de-pozitate sau deversate pentru a produce eventuale daune mediului ambiant.

Cu sanitaţia ecologică se poate renunţa la

cumpărarea de îngrăşămin te şi se pot

economisi bani

Sanitaţia ecologică este prietenoasă cu

mediul ambiant

22

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

23

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Există mai multe tipuri de toaletă cu coelctarea separată a excre-ţiilor, dintre care cele mai larg răspândite sunt toaletele cu spălarea maselor fecale şi toaletele uscate.

Toalete cu spălarea maselor fecale. Sunt utilizate de obicei în localităţi periurbane în unele ţări dezvoltate, precum Suedia, Finlanda, Norvegia. Sunt destinate persoanelor particulare sau loca-lurilor publice, unde se practică colectarea urinei pentru utilizare în calitate de îngrăşământ, însă nu se doreşte sau nu există posibilitatea colectării şi gestionării separate a materiilor fecale. Astfel, aceste to-alete prezintă un compromis între veceurile cu scurgere şi toaletele uscate. Se utilizează vase WC speciale, care au două camere, separate de un sept pentru captarea urinei şi fecalelor. Compartimentul ma-selor fecale este înzestrat cu mecanism de spălare cu ajutorul apei a fecalelor în sistemul de canalizare.

Toalete uscate cu colectarea separată a excre-ţiilor (TUCSE). Sunt cele mai răspândite toalete în care excreţi-ile sunt colectate separat. Chiar din denumire reiese că aceste toalete nu folosesc apă pentru spălarea maselor fecale şi a urinei. Mai mult, masele fecale sunt uscate intenţionat. Toaletele uscate sunt destinate pentru realizarea reciclării excreţiilor, asigurând totodată cele mai în-alte norme sanitare şi de confort. Fiind potrivite pentru cea mai mare parte a populaţiei din Moldova, în special pentru locuitorii de la sate, unde nu există sisteme centralizate de sanitaţie, iar apele freatice sunt poluate de toaletele cu hazna, în capitolele următoare ne vom opri în mod special anume la descrierea acestor toalete.

În unele toalete cu colectarea separată a excreţiilor urina este

colectată separat, iar masele fecale sunt spălate

în sistemul de canalizare

În toaletele uscate cu colectarea separată a

excreţiilor sanitaţia este realizată la cele mai înalte

standarde de igienă şi confort, este exclusă irosirea apei, iar toţi

nutrienţii sunt reciclaţi

Reducerea volumului• . Excreţiile ocupă mai puţin volum dacă fracţia maselor fecale nu este ameste-cată cu urină. În plus, uscarea şi descompunerea lor ulterioară micşorează şi mai mult volumul.

Reducerea sau excluderea mirosului neplăcut• . Excreţiile păstrate separat vor mirosi mai puţin, ceea ce face ca toaleta să fie lipsită de miros ne-plăcut. Gestionarea, care implică manipularea cu excreţii, este mai confortabilă. La păstrarea mase-lor fecale uscate mirosul neplăcut se reduce în câ-teva zile, iar peste 1-2 luni de compostare în stare uscată mirosul dispare complet.

Prevenirea transmiterii agenților patogeni• . Păstrarea maselor fecale uscate exclude riscul

Beneficiile colectării şi păstrării separate a fracţiilor de excreţii:

ConstrucţiaÎn general, toaleta uscată cu colectarea separata a excreţiilor poate fi construită din diverse materiale, de la lemn sau alte materiale uşoare şi ieftine, până la cărămidă şi beton armat. Totul depinde de dimensi-unile toaletei, gustul, bugetul sau alte preferinţe ale proprietarului.

Componentele. Toaleta uscată este formată din trei părţi prin-cipale: camera toaletei, camera în care sunt colectate masele fecale şi re-zervorul pentru urină. Acestea sunt amplasate în compartimentele ce-lor două niveluri ale toaletei. Primul, care se află la nivelul pământului

TUCSE sunt construite pe două niveluri structurale. Nivelul de jos este utilizat pentru colectarea excreţiilor, iar cel de sus este camera propriu­zisă a toaletei.

Toaletele uscate cu colectarea separată a excreţiilor

şi are înălţimea de cel puţin 50 cm, este un postament de asupra căruia se construieşte cel de-al doilea nivel – unde se află camera toaletei.

Camera toaletei uscate este în linii generale la fel ca şi camera oricărei alte toalete, cu unica deosebire esenţială – are vas de toaletă special pentru colectarea separată a excreţiilor şi o găleată cu materi-al acoperitor. Fiecare proprietar îşi amenajează camera toaletei după placul său. Se recomandă instalarea în interior a unui lavoar pentru spălarea mâinilor şi a unui pisoar pentru bărbaţi.

Camera toaletei uscate dispune de un vas de toaletă special, care permite colectarea separată a excreţiilor

Schema generală a TUCSE

Camera toaletei

Vasultoaletei

Ventilaţia

Rezervorulpentru urină

Containerulpentrumase fecale

scurgerilor fluidului cu patogeni în apele freatice şi mediul extern.

Manipularea şi utilizarea excre țiilor este mai •puțin periculoasă. Mulţi agenţi patogeni, fiind adaptaţi să trăiască în mediul semilichid al excreţii-lor, mor atunci când sunt păstraţi mult timp în con-diţii uscate. În plus, deshidratarea maselor fecale duce la dezvoltarea altor microorganisme, care suprimă activitatea celor patogene.

Proporționarea îngrăşămintelor• . Utilizarea în mod separat a urinei şi a maselor fecale în calitate de îngrăşământ este convenabilă din punct de ve-dere al proporţionării precise la aplicare.

24

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

25

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Camera pentru colectarea şi păstrarea maselor fecale se află în compartimentul de la nivelul de jos, sub camera toaletei. În ea se adu-nă excrementele solide, fie într-o ladă specială, fie direct pe podeaua camerei. Funcţia principală este de a colecta şi păstra uscate aceste excremente, care cad prin gaura vasului de toaletă. Funcţia secundară

este de a igieniza masele fecale colectate prin păstrarea timp de o pe-rioadă îndelungată în condiţii uscate şi bine aerisite. La unele modele de toaletă uscată în primul nivel sunt construite nu una, dar două camere, care sunt utilizate pe rând.

Rezervorul pentru colectarea şi păstrarea urinei poate fi amplasat în diferite locuri. În varianta cea mai compactă acesta este situat chiar în interiorul postamentului. În alte cazuri rezervorul poate sta într-o

Vasul pentru colectarea şi păstrarea urinei poate fi de dimensiuni diferite şi poate

fi amplasat în locuri diferite, în funcţie de posibilităţi

şi necesităţi

Toalete uscate cu una şi cu două camere.

Diferite modalitati de amplasare a rezervoarelor pentru urina

Compartimentul de jos al toaletei este destinat colectării

şi igienizării maselor fecale

groapă alături de toaletă. Însuşi rezervorul este un vas pentru păstra-rea lichidelor, care poate avea dimensiuni şi forme diferite, în funcţie de mărimea toaletei şi preferinţele proprietarului, de la canistră de 20-30 litri, până la butoi de plastic sau cisternă subterană betonată.

Vasul toaletei. Orice toaletă uscată trebuie să fie înzestrată cu vas de toaletă special, care permite colectarea separată a urinei şi a maselor fecale. Există mai multe tipuri de vase de toaletă cu coec-tarea separată a excrețiilor. Însă ceea ce le caracterizează în comun şi totodată le deosebesc de vasele WC tradiţionale este prezenţa septului, care desparte camera de colectare a urinei de cea în care se colectează masele fecale.

Există mai multe tipuri de vase de toaletă cu colectarea separată a excreţiilor

Ventilaţia. Unul dintre criteriile de bază ale confortului pe care îl poate oferi toaleta este lipsa mirosului neplăcut, atât în momentul utilizării toaletei, cât şi după aceasta. Am menţionat anterior, că în toaletele uscate, spre deosebire de cele cu hazna, masele fecale produc mult mai puţin miros. Totuşi, pentru a exclude pătrunderea rămă-şiţelor de miros în camera closetului, este nevoie să aerisim corect încăperea. Aceasta se realizează prin construirea unui sistem simplu şi ingenios de ventilaţie.

Pentru ca aerul proaspăt, adus dinafara toaletei, să dezlocuiască eficient aerul cu miros urât din camera toaletei, în toaletele tradi-ţionale se folosesc sisteme de ventilaţie, care creează un flux de aer din exterior în interior. Aerul curat se amestecă cu cel mirositor şi iese în afară, fiind înlocuit de cantităţi noi de aer curat, astfel până la aerisirea completă a încăperii. Dezavantajul acestor sisteme de ven-tilaţie este că mirosul se evacuează treptat, abia după ce a pătruns în camera closetului.

Ventilaţia are menirea de a exclude eventualul miros neplăcut produs de excreţiile umane

În toaletele tradiţionale mirosul urât, care este deja prezent în încăpere, este dezlocuit de aerul proaspăt prin amestecare şi evacuare treptată

Vase de toaletă pentru TUCSE

26

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

27

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Toaletele uscate permit evacuarea mirosului neplăcut înainte ca acesta să ajungă în camera closetului. Aceasta se realizează foarte simplu. Din schema de mai sus se vede, că mirosul urât este evacuat nu din încăperea, unde se află omul, ci direct din camera, unde sunt colectate masele fecale. Datorită depresiunii formate, se creează un flux de aer curat, care pătrunde din încăperea closetului în camera de jos prin gaura vasului toaletei.

În funcţie de mecanismul creării fluxului de aer, ventilaţia poate fi de tip pasiv sau activ, fiecare având avantajele şi dezavantajele sale. Ventilaţia pasivă se bazează pe fenomenul deplasării în sus pe verti-cală a aerului cald. Exploatând acest fenomen, putem crea un flux de aer asigurat de diferenţa de temperatură între aerul din încăpere şi cel de afară. Dezavantajul este că atunci când diferenţa de temperatură este mică sau uneori inversă, fluxul de aer poate să se oprească sau să se deplaseze invers, ceea ce poate duce la apariţia mirosului neplăcut în closet. În cazul ventilaţiei active, acest neajuns este înlăturat prin pomparea aerului cu ajutorul unui ventilator electric. Vă daţi bine seama că acest tip de ventilaţie are neajunsul său: consumul energiei electrice. Probabil cea mai rezonabilă soluţie pentru situaţiile când uneori ventilaţia pasivă nu este suficientă, este utilizarea ambelor tipuri. Însă şi în acest caz avem unele neajunsuri sau limitări, legate de faptul că includerea sau oprirea ventilaţiei active necesită fie impli-

Atât ventilaţia pasivă, cât şi cea activă au avantajele

şi dezavantajele lor. În unele cazuri utilizarea

ambelor tipuri poate fi o soluţie rezonabilă.

Două abordări diferite în realizarea ventilaţiei pasive. În primul caz mirosul neplăcut este diluat cu aer curat, iar în al doilea evacuarea mirosului neplăcut se face înainte de a pătrunde în camera toaletei.

În toaletele uscate mirosul neplăcut este evacuat direct din camera maselor fecale, înainte ca acesta să ajungă

în camera toaletei

carea conştientă a omului, fie utilizarea echipamentului suplimentar pentru automatizarea procesului.

Amplasarea toaletei. În timp ce apartamentele din blocu-rile cu multe etaje oferă doar un singur loc predestinat pentru am-plasarea toaletei, în gospodăriile individuale fiecare proprietar are libertatea să aleagă din mai multe opţiuni, pentru a găsi locul cel mai convenabil. Deşi fiecare caz va depinde de condiţiile şi preferinţele specifice ale fiecăruia, există totuşi o serie de recomandări care vă vor ajuta să amplasaţi toaleta în cel mai potrivit loc.

Toaleta detașată de casă. Este expusă condițiilor meteo din

patru părți. Accesul până la toaletă este pe dinafară. Spațiul este utili-

zat irațional.

Toaleta atașată de casă cu in-trare separată din curte.

Un perete este comun cu peretele casei. Accesul la toaletă este pe

dinafară. Distanța până la toaletă este mai mică.

Toaleta atașată de casă cu intrarea din casă. Economie de

spațiu. Confortul accesului din interiorul casei. Trei pereți sunt

expuşi condițiilor meteo.

Toaleta amplasată în casă. Confort maximal. Utilizarea cea

mai rațională a spațiului. Toți pereții sunt încălziți.

28

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

29

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Utilizarea toaletei uscateFie că vrem sau nu, dar o parte din viaţa noastră o petrecem în toaletă. O facem regulat de câteva ori pe zi, în fiecare zi şi în toate zilele din viaţa noastră. În casă pot exista camere în care intrăm mai rar decât în toaletă. Fiind atât de solicitată şi întrebuinţată, toaleta necesită o atitudine deosebită.

O toaletă defectă sau nefuncţională ne va crea mari proble-me, mai ales în momentele când avem cea mai mare nevoie de ea. O toaletă murdară, pe lângă faptul că nu este igienică, ne creează un sentiment de aversiune şi ne diminuează mult dorinţa de a o utiliza. Aşadar, menţinerea toaletei în stare curată şi funcţională este o ne-cesitate categorică şi de obicei se realizează prin respectarea de către utilizatori a unor reguli de utilizare şi îngrijire.

Toaleta uscată cu colectarea separată a excreţiilor în general va fi utilizată la fel ca şi celelalte toalete, dar cu unele deosebiri esenţiale.

Evitarea amestecării fracţiilor uscată şi umedă a excreţiilor. În primul rând trebuie să nu uităm că vasul toaletei este unul special, care are o formă deosebită şi permite separarea fracţiei umede, adică a urinei, de cea uscată. Gaura mare este pentru fecale, iar cea mică doar pentru urină. Pentru a evita amestecarea şi contaminarea acestor fracţii trebuie să ne aşezăm corect pe vasul toaletei cu colectarea separată a excreţiilor. Este foarte important ca urina să nu nimerească în compartimentul maselor fecale, pentru a le păstra uscate.

După cum vă aduceţi aminte din capitolele anterioare, urina este aproape sterilă şi poate fi utilizată fie netratată, fie după o păstrare un timp nu prea îndelungat. Pătrunderea chiar şi a unei cantităţi neîn-semnate de mase fecale în urină o va contamina puternic. De aceea se va evita în mod categoric pătrunderea maselor fecale în comparti-mentul pentru urină.

Trebuie de ţinut cont şi de comportamentul tipic al bărbaţilor de a urina din picioare. De aceea, pentru a evita utilizarea incorectă a toaletei, se recomandă instalarea unui pisoar.

O toaletă neîngrijită diminuează mult dorinţa

de a o utiliza

Îngrijirea toaletei este o necesitate categorică şi se realizează prin respectarea

regulilor de utilizare şi îngrijire

Trebuie să ne aşezăm corect pe vasul toaletei, pentru

a evita amestecarea urinei cu masele fecale

Pătrunderea chiar şi a unei cantităţi

neînsemnate de mase fecale în urină o va contamina puternic

Utilizarea materialului acoperitor. În camera toaletei trebuie să existe o găleată cu material acoperitor şi un căuş de dimensi-uni potrivite ca să încapă în ea. Pentru a păstra uscat materialul acope-ritor, găleata trebuie să fie acoperită cu un capac. În calitate de material acoperitor vom folosi diverse materiale, care absorb umezeala şi acoperă uniform suprafaţa pe care sunt aplicate.Vom da o scurtă caracteristică a celor mai recomandate materiale:Nisipul – acoperă relativ bine, dar ab-

soarbe foarte rău umezeala. De ace-ea este folosit destul de rar, doar în cazul, când nu avem la îndemână alte materiale mai bune.

Solul – dacă e bine uscat şi cernut, este un material acoperitor foarte bun, cu calităţi de acoperire şi deshi-dratare excelente. Totodată este important să menţionăm, că în sol se conţin foarte multe microorganisme detritofage, ceea ce ajută la descompunerea mai rapidă a maselor fecale.

Cenuşa de lemn – un material cu calităţi excelente de acoperire şi deshidratare. Cenuşa măreşte substanţial pH-ul maselor feca-le, ceea ce creează un mediu nefavorabil pentru supravieţuirea patogenilor. Un neajuns important este faptul, că cenuşa este mineralizată total şi nu se supune descompunerii biologice. De aceea, pentru a grăbi procesul de descompunere al maselor fecale, se recomandă utilizarea cenuşii în amestec cu alte mate-riale acoperitoare, precum rumeguşul sau solul.

Rumeguşul de lemn – acoperă şi deshidratează relativ bine. Fiind în stare organică nedegradată, se descompune împreună cu masele fecale. Mai bine de utilizat rumeguş mărunt, la consistenţă ase-mănător cu tărâţele. În procesul descompunerii rumeguşul cre-ează un mediu puţin acid, de aceea se recomandă să fie utilizat împreună cu cenuşă.

După cum vedeţi, pentru acoperirea maselor fecale pot fi folosite atât materiale separate, cât şi amestecul lor. Pentru a obţine un efect ma-xim se recomandă amestecarea în proporţii care ar asigura acoperi-rea uniformă şi uscarea maselor fecale, ar ajuta la descompunerea şi contribui la igienizarea lor. După părerea autorilor, cel mai potrivit material acoperitor este amestecul de sol şi cenuşă în proporţie de 2:1 – 3:1 sau amestecul similar de rumeguş cu cenuşă.

Materialul acoperitor cu calităţi absorbante şi de acoperire trebuie să fie prezent în orice toaletă uscată EcoSan

Se recomandă amestecarea diferitor materiale în proporţii care ar asigura acoperirea, uscarea, descompu nerea şi igieni zarea ma selor fecale

30

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

31

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

La acoperirea maselor fecale, după fiecare utilizare a toaletei, se va urmări ca materialul acoperitor să nu nimerească în comparti-mentul pentru urină al vasului toaletei.

Întreţinerea curăţeniei. Având în vedere că toaleta uscată cu colectarea separată a excreţiilor „se teme de apă”, spălarea utilajului şi inventarului trebuie să fie efectuată cu precauţie. Vasul toaletei poate fi curăţit cu o cârpă sau un burete umed, evitând scurgerea lichidului în masele fecale. Compartimentul pentru urină al vasului toaletei şi pisoarul este recomandat să fie curăţite zilnic, la sfârşitul zilei, folosind un burete înmuiat în soluţie slabă de oţet (la 1 l de apă adăugaţi 1 pahar de oţet). Este foarte util să pulverizăm din când în când cu soluţie de oţet în interiorul pisoarului, folosind un pulverizator mic de plastic.

Spălarea vasului toaletei se va efectua evitând scurgerea lichidului în compartimentul

maselor fecale

Pentru a evita mirosul neplăcut care poate veni de la pisoar, se recomandă ca după fiecare utilizare să se toarne o jumătate de pahar cu apă sau soluţie de oţet. De aceea este bine ca acest pahar şi rezerva de apă să fie întotdeauna prezente lângă pisoar.

Podeaua toaletei, pereţii, conductele, exteriorul pisoarului şi al vasului de toaletă trebuie curăţate regulat cu apă şi eventual cu puţină sodă caustică sau detergent. La sfârşitul fiecărei săptămâni se va ve-rifica compartimentul cu masele fecale. Cu un băţ sau cu o lopată se va nivela moviliţa care se formează la căderea excrementelor. După aceasta se va adăuga material acoperitor astfel ca fecalele să fie acope-rite în întregime. Uşile compartimentului de jos trebuie să fie închise bine pentru a evita pătrunderea muştelor.

Este important să ținem minte despre măsurile de precauţie la curăţirea toaletei. Vă recomandăm să îmbrăcaţi mănuşi de cauciuc şi să spălaţi bine utilajele după ce le folosiţi.

Moviliţa care se formează la căderea excrementelor se va nivela cu un băţ sau

cu o lopată

Ustensile de îngrijire a toaletei uscate

Colectarea excreţiilorÎn toaletele uscate, excreţiile disociate în fracţii separate sunt depo-zitate corespunzător naturii şi destinaţiei lor. În unele cazuri acestea sunt păstrate un timp minimal, după care sunt extrase pentru proce-sare suplimentară. În alte cazuri excreţiile se păstrează timp îndelun-gat, pentru a fi igienizate pe loc. Respectiv, în fiecare caz aparte, este nevoie de un anumit spaţiu şi utilaje destinate depozitării excreţiilor.

Urina este colectată din pisoar şi compartimentul pentru fracţia lichidă a vasului de toaletă, după care, prin conducte speciale, este transportată spre locul de depozitare. În calitate de conducte pot fi utilizate atât ţevi rigide multistrat (numite şi ţevi Pexal sau ţevi meta-loplast) sau din polipropilenă, cât şi furtunuri sau tuburi flexibile.

Excreţiile disociate în fracţii separate sunt depozitate corespunzător naturii şi destinaţiei lor

Este indicată utilizarea conductelor cu suprafaţa interioară nete-dă, pentru a nu reţine urina. Cu acelaşi scop conductele trebuie să fie înclinate cu cel puţin 1,5 grade spre vasul de depozitare. Dacă urina se reţine pe pereţii conductelor sau într-un eventual sifon, format de curbura cu înclinaţie inversă a conductei, acest loc poate cu timpul să se blocheze din cauza depunerilor sedimentate.

Pentru evitarea unei eventuale pătrunderi a mirosului de amo-niac din vasul de depozitare a urinei prin conductă, se utilizează

Prin ţevi rigide sau tuburi flexibile cu suprafaţa interioară netedă urina se transportă spre locul de depozitare

Exemple de conducte pentru urină

Utilizarea supapei din prezervativ

32

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

33

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

tehnologii simple, precum instalarea supapelor sau oprirea evaporării amoniacului. În condiţii de casă supapa poate fi confecţionată din-tr-un prezervativ, vârful căruia trebuie să fie tăiat pentru a lăsa urina să curgă. Se instalează la unirea pisoarului cu conducta.

O altă metodă este oprirea evaporării amoniacului din rezervor prin acoperirea urinei cu puţin ulei. Pentru un vas mai mic este suficien-tă o linguriţă de ulei de floarea soarelui, iar pentru rezervoare mai mari – 1-3 linguri de ulei. De asemenea o metodă eficientă de oprire a circu-laţiei aerului mirositor prin conductă este plasarea capătului conductei la fundul vasului. Astfel, ţinând permanent capătul conductei plonjat în lichid, vom exclude orice circulaţie a vaporilor de amoniac.

Ca fracţie fluidă şi destul de volatilă, urina trebuie să fie colectată în vase speciale de plastic, metal inox sau alt material impermeabil şi ne-corodabil. Amoniacul se evaporă uşor de pe suprafaţa urinei depozitate.

De aceea, pentru a evita pierderile de azot din urină, se recomandă ca vasele să fie închise, după posibili-tate, cât mai bine. Dacă se preconi-zează păstrarea îndelungată a urinei în cantităţi mari, atunci, respectiv, şi vasul va trebui să fie de dimensiuni şi rezistenţă mai mare. În acest caz se utilizează butoaie, cisterne sau fose impermeabile confecţionate din beton. Acestea sunt plasate în pământ în nemijlocita apropiere de toaletă, asigurând accesul liber pentru ca să se poată efectua extra-gerea mecanizată a urinei.

Fiind un produs relativ steril din punct de vedere al conţinutu-lui de patogeni, urina este deseori utilizată fără a fi păstrată mult timp. În acest caz se folosesc vase mai mici de dimensiuni diferite, în funcţie de frecvenţa extragerii uri-nei. Este recomandată utilizarea canistrelor. Acestea sunt comode pentru manipulare şi transportare, au o suprafaţă mică de evaporare şi pot fi închise cu capac.

Pentru a opri pătrunderea mirosului neplăcut de

amoniac prin conducta urinei se utilizează aşa

metode cum ar fi: aplicarea supapelor, acoperirea urinei cu ulei şi plasarea capătului

conductei la fundul rezervorului

Urina se colectează în vase speciale de plastic, metal inox sau alt material impermeabil

şi ne­corodabil

În cazul utilizării frecvente, fără păstrare, a urinei, se recomandă

utilizarea canistrelor

Recipienţi pentru colectarea urinei

Masele fecale. La toaletele uscate cu colectarea separată a ex-creţiilor, în funcţie de construcţia lor, fecalele se colectează sub vasul de toaletă fie pe podeaua camerei pentru materii fecale, fie în contai-nere deschise. De obicei în toaletele fără container masele fecale sunt depozitate şi igienizate pe loc. De aceea ele sunt prevăzute cu două ca-

mere pentru colectarea fecalelor, care sunt utilizate pe rând. Când o cameră se umple şi nu mai poa-te fi utilizată, începe să fie utilizată cea de-a doua. În acest caz vasul toaletei se schimbă deasupra celei de-a doua cameră. Prima cameră, plină cu mase fecale uscate, este lăsată pentru a se composta, în timp ce cea de-a doua se umple.

Avantajul acestui sistem este că întreg procesul de tratare a ma-selor fecale se petrece pe loc, fără a recurge la manipulări suplimenta-re. Simplitatea construcţiei şi gestionării a făcut ca acest tip de toaletă uscată să fie unul dintre cele mai des utilizate. Totuşi pe lângă aceste avantaje toaleta uscată cu două camere pentru fecale are şi unele dez-avantaje sau limitări importante. Dintre acestea vom menţiona în pri-mul rând dificultatea manipulării maselor fecale, legată de anumite riscuri igienice. Este dificil de a menţine curaţi pereţii camerelor, care sunt în contact direct cu fecalele. Amestecarea şi scoaterea materiei compostate se efectuează manual, utilizând lopata sau altă unealtă similară, ceea ce este periculos pentru om.

În alt tip de toaletă uscată cu colectarea separată a excreţiilor sunt utilizate containere. Acestea pot fi lăzi de plastic, metal, sau lemn, găleţi sau coşuri de dimensiuni şi forme diferite.

Fecalele se colectează fie pe podeaua camerei pentru materii fecale, fie în containere deschise

Fiind cel mai popular sistem de colectare a maselor fecale, toaleta uscată cu două camere are şi unele dezavantaje sau limitări importante

Colectarea în containere deschise permite gestionarea mai flexibilă şi manipularea mai uşoară a compostului de toaletă

Unul dintre avantajele principale ale utilizării containerelor este posi-bilitatea manipulării frecvente a cantităților porționate de mase fecale acu-mulate. Toaletele de acest tip sunt mai mici ca dimensiuni, iar construcția şi amplasarea elementelor sale este mai bine organizată şi compactă.

Recipienţi pentru colectarea maselor fecale

34

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

35

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Igienizarea excreţiilorCunoaşterea şi înţelegerea factorilor de mediu care influenţează su-pravieţuirea sau distrugerea patogenilor este importantă pentru ale-gerea metodei eficiente de igienizare a excreţiilor. În tabelul de mai jos vă prezentăm cei mai importanţi dintre aceşti factori.

Factorul Efectul

Timpul După excreţie, cu timpul numărul microorganisme-lor scade continuu cu viteză variabilă. Unele organis-me, ca de exemplu bacteriile, în anumite condiţii fa-vorabile, pot să-şi continue dezvoltarea şi multiplica-rea, numărul lor scăzând totuşi în timp. Protozoarele şi viruşii sunt incapabili să se dezvolte fără gazdă, în mediul extern. De aceea numărul lor nu va creşte. Helminţii au nevoie de o perioadă latentă înainte de a deveni infecţioşi. Către acel timp, aflându-se în afa-ra gazdei, numărul lor va descreşte substanţial.

Temperatura Majoritatea agenţilor patogeni supravieţuiesc la tem-peraturi normale, însă mor foarte rapid la tempera-turi mai înalte de 40°C-50°C. Astfel de temperaturi pot fi obţinute prin încălzirea artificială a excreţiilor, de pildă prin compostarea lor exotermică.

Schimbarea pH-ului

Majoritatea agenţilor patogeni sunt adaptaţi la mediul neutru pH (7), fiind sensibili la schimbarea condiţii-lor spre puternic acide sau alcaline. Adăugarea varu-lui sau a cenuşii duce la creşterea pH-ului, ce are ca rezultat inactivarea patogenilor. Cu cât mai mare este pH-ul, cu atât mai rapid sunt inactivaţi patogenii.

Amoniacul (NH3)

În condiţii naturale, amoniacul produs de bacterii sau prin hidroliză este dezastruos pentru alte organisme. Există tehnologii de tratare a maselor fecale, bazate pe adăugarea amoniacului provenit din urină.

Umiditatea scăzută

Umiditatea determină în mare măsură supravieţu-irea organismelor în masele fecale şi sol. Fecalele umede favorizează supravieţuirea microorganisme-lor, pe când acele uscate dimpotrivă.

Radiaţia solară /ultravioletă

Radiaţia ultravioletă reduce numărul patogenilor şi este folosită în tratarea atât a apei potabile, cât şi a apelor menajere.

Prezenţa altor orga nisme

Organismele sunt afectate unele de altele prin com-petiţie, predatorism sau eliberarea substanţelor antagoniste.

În funcţie de tehnologia colectării şi a păstrării, se aplică metode diferite de igienizare a excreţiilor umane. Pentru urină este suficientă păstrarea timp de minimum 2 săptămâni la temperaturi relativ înalte ale mediului ambiant (de exemplu, pe timp de vară), sau 6 luni la temperaturi mai joase (din toamnă până în primăvară). Cu timpul se elimină tot mai mult amoniac, care distruge patogenii rămaşi.

Masele fecale se igienizează ceva mai complicat. Ele conţin un număr mare de organisme patogene, care sunt în diferită măsură rezistente la factorii de mediu. Tratarea maselor fecale poate fi reali- la factorii de mediu. Tratarea maselor fecale poate fi reali-zată prin păstrare îndelungată, tratare chimică, tratare termică, com-postare sau prin combinaţiile acestora.

Păstrarea îndelungată. Păstrarea un anumit timp a ma-selor fecale duce la reducerea patogenilor, care mor în mod natural. Această reducere depinde de condiţiile de păstrare şi de spectrul de microorganisme prezente. Inactivarea patogenilor este influenţată de temperatura mediului, pH, umiditatea şi competiţia biologică. Astfel, doar în anumite condiţii favorabile păstrarea îndelungată va avea efectul aşteptat. O eficienţă mai mare se obţine dacă păstrăm masele fecale cât mai uscate şi la temperaturi înalte, iar materialul acoperitor care a fost folosit în timpul acumulării maselor fecale, a fost unul care contribuie la creşterea pH-ului. Deoarece mulţi parametri ai condiţi-ilor de mediu sunt destul de dificil de controlat, păstrarea este consi-derată a fi o metodă nesigură de igienizare.

Tratarea chimică. Majoritatea organismelor se dezvoltă bine în mediu neutru, pH (6-8), şi pot fi inactivate dacă mărim sau mic-şorăm substanţial aciditatea. pH-ul afectează activitatea enzimelor şi ionizarea chimicalelor, favorizând pe această cale transportul sub-stanţelor toxice în celulele agenţilor patogeni.

Creşterea pH-ului în conţinutul maselor fecale se obţine prin adăugarea cenuşii de lemn, varului stins, sau a altor substanţe cal-caroase. Acestea sunt incluse în compoziţia materialului acoperitor în proporţii diferite, în funcţie de metodica de igienizare utilizată sau preferinţele şi posibilităţile proprietarului. Dacă tratarea ulteri-oară presupune doar păstrarea îndelungată, atunci adăugarea sub-stanţelor care măresc nivelul pH-ului este cât se poate de oportună. Dacă însă se preconizează compostarea exotermă, atunci adăugarea unor cantităţi mari de cenuşă sau substanţe calcaroase, care nu sunt biodegradabile, ar duce la diminuarea proceselor de compostare şi la compromiterea igienizării.

Urina se igienizează prin păstrarea timp de 2 săptămâni ­ 6 luni, în funcţie de temperatura mediului ambiant

Păstrarea îndelungată reduce numărul patogenilor, care mor în mod natural, dar mai rapid sub influenţa temperaturii, umidităţii, pH­ului ridicat şi a competiţiei biologice

Tratarea chimică presupune mărirea pH­ului prin adăugarea cenuşii şi a varului stins

36

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

37

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Tratarea termică. Diferite temperaturi afectează în mod dife-rit dezvoltarea şi supravieţuirea patogenilor. Cu cât temperatura este mai înaltă, cu atât patogenii sunt inactivaţi mai rapid. Ca tehnologie utilizată separat, tratarea termică stă la baza incinerării şi pasteuriză-rii maselor fecale, proceduri ce vor fi descrise în continuare. Mai des, tratarea termică este utilizată în combinaţie cu alte metode sau ca parte a acestora, ca de exemplu în compostarea exotermică.

Compostarea. Compostul, o substanţă sfărâmicioasă sau amorfă, de culoare brună sau neagră, bogată în humus, este un produs stabil, rezultat din descompunerea materiei organice. Respectiv, com-postarea este procesul de producere a compostului. Descompunerea sau, cum se mai spune în alţi termeni, mineralizarea materiei orga-nice, se produce de către organismele detritivore: microorganisme, viermi, artropode. Pe lângă faptul că se formează humus, în procesul descompunerii materiei organice are loc înlocuirea prin succesiune a comunităţilor de organisme, care se aflau în materiile organice, cu alte comunităţi de organisme, caracteristice humusului. Astfel, dacă în materia organică, de exemplu în masele fecale, erau prezente co-munităţi cu mulţi patogeni, după compostare acestea sunt substituite de altele ne-patogene. Reeşind din aceasta, compostarea este o meto-dă de igienizare a materiei fecale.

Compostarea este un proces de producere a humusului în con-diţii controlate de către om. În funcţie de posibilităţi, aptitudini, dar şi de alţi factori, sunt utilizate două tehnologii diferite: compostarea exotermă şi compostarea lentă. Diferenţa esenţială este în faptul că la compostarea exotermă în procesul descompunerii intense a ma-teriei organice se produce căldură, iar la compostarea lentă – nu. Compostarea exotermă este mai eficientă din punct de vedere al dis-trugerii patogenilor, datorită temperaturii înalte şi a eliminărilor de amoniac. Îmbinarea tratării termice şi chimice care are loc la com-postarea exotermă, face ca igienizarea să se producă mult mai rapid decât la compostarea lentă.

Condiţiile necesare pentru compostarea exotermă sunt:Conţinutul înalt de substanţe organice. Se recomandă utilizarea în

toaletă a materialului acoperitor bogat în substanţe organice bi-odegradabile, cel mai bine rumeguş de lemn. Pentru a menţine temperatura înaltă în procesul compostării, dacă este necesar, se face condiţionarea sau, cu alte cuvinte, alimentarea cu substanţe bogate în materie organică biodegradabilă.

Inactivarea patogenilor este în relaţie directă

cu temperatura

Prin compostare, pe lângă descompunerea materiei

organice, are loc înlocuirea prin succesiune a patogenilor

cu organisme, caracteristice humusului, astfel realizându­

se igienizarea materialului compostat

Sunt utilizate două tehnologii de com postare ­

lentă şi exotermă, ultima fiind mai rapidă şi

mai eficientă

Umiditatea ridicată. Descompunerea eficientă a materiei organice are loc numai în condiţii umede.

Aerisirea. Compostarea se petrece în condiţii aerobe. De aceea tre-buie să se asigure pătrunderea aerului în masa compostată. Se recomandă menţinerea structurii afânate şi poroase a materia-lului supus compostării. Dacă este necesar se face amestecarea periodică a acestui material, precum şi adăugarea ierbii sau a frunzelor uscate, pentru a asigura structura afânată şi pătrun-derea aerului.

Menţinerea temperaturii înalte. Agenţii patogeni sunt distruşi nu-mai dacă temperatura în procesul compostării este menţinută la cel puţin 50°C. Pentru a păstra temperatura materialului com-postat suficient de înaltă, se recomandă izolarea termică a lăzii de compost. O deosebită atenţie menţinerii temperaturii înalte în lada de compost trebuie acordată în perioadele reci ale anului.

Pentru a realiza o compostare exotermă eficientă a excreţiilor umane, sunt necesare anumite cunoştinţe, îndemânare şi monitorizare zilnică. Dacă compostarea va decurge fără căldură suficientă, atunci igieniza-rea nu va avea loc. De aceea se recomandă utilizarea acestei tehnologii de compostare numai persoanelor capabile să realizeze acest lucru.

Compostarea lentă este un proces asemănător cu descompune-rea materiei organice în natură. Ea se petrece încet, fără eliminare masivă de căldură. Deoarece artropodele, viermii şi alte organisme pluricelulare sunt incapabile să suporte temperaturi înalte, acestea nu participă la compostarea exotermă. În schimb pot fi implicate la compostarea lentă. Pentru igienizarea maselor fecale, la gestionarea toaletelor uscate cu colectarea separată a excreţiilor, se utilizează compostarea lentă efectuată în două etape.

Prima şi cea mai îndelungată etapă se petrece în condiţii usca-te. Masele fecale sunt păstrate timp de cel puţin 1,5-2 ani în lada de colectare sau în una din camerele pentru mase fecale a toaletei. Acest timp este suficient pentru distrugerea majorităţii patogenilor şi creării unui compost relativ steril. Este cunoscut însă faptul că ouăle unor hel-minţi patogeni, fiind extrem de rezistente, pot supravieţui în condiţiile compostării uscate timp de mai mulţi ani. De aceea se recomandă o procesare suplimentară prin compostare în condiţii umede. Datorită faptului că la compostarea umedă sunt implicate mai multe orga-nisme pluricelulare, în special râmele, această etapă se mai numeşte vermicompostare. Trecând prin tractul digestiv al organismelor care se hrănesc cu resturile organice, ouăle de helminţi sunt distruse definitiv.

Igienizarea prin compos­tare exotermă este indicată numai persoanelor instruite şi experimentate în acest domeniu

Compostarea lentă decurge în mod natural, cu implicarea artropodelor, viermilor şi a altor organisme pluricelulare

Compostarea lentă se realizează în două etape – compostarea uscată şi cea umedă (vermicompostarea)

38

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

39

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Datorită tehnologiei foarte simple, precum şi a necesităţii mici de manipulare şi implicare a omului, igienizarea prin compostare len-tă este cea mai des utilizată. Această tehnologie este cea mai accesibilă şi pentru gospodăriile individuale din Republica Moldova.

Incinerarea. Nici un agent patogen nu supravieţuieşte în urma in-cinerării. De aceea simpla ardere a maselor fecale este considerată ca fiind cea mai sigură metodă de igienizare. Totuşi, fiind atât de simplă, metoda are limitările şi dificultăţile sale. În primul rând, la ardere materia organică se mineralizează prin carbonizare, iar produsul nu este altceva decât cenu-şă, care este un fertilizator incomparabil mai slab decât humusul obţinut prin compostare. Într-al doilea rând la arderea maselor fecale se elimină o cantitate mare de fum, care conţine foarte multe substanţe nocive. Într-al treilea, dar nu în ultimul rând, incinerarea necesită consum de energie, ceea ce este mai puţin avantajos din punct de vedere economic.

Pasteurizarea. Pasteurizarea maselor fecale reprezintă o tratare termică de scurtă durată, la temperaturi suficient de înalte pentru a dis-truge cea mai mare parte a organismelor vii, însă evitând incinerarea sau alterarea termică a masei organice. Astfel, după pasteurizare, ma-sele fecale sunt destul de bine igienizate, însă sunt nepregătite pentru a fi utilizate în calitate de îngrăşământ. Pentru aceasta masa pasteurizată necesită o tratare suplimentară prin compostare. Avantajul acestei me-tode este în faptul că procesul de igienizare decurge foarte rapid, iar produsul obţinut, chiar dacă reprezintă materie organică nedegradată, poate fi eliberat în mediul ambiant fără riscuri. Neajunsurile sunt teh-nologia relativ complicată, necesitatea monitorizării procesului, pre-cum şi consumul de energie. Fiind totuşi un domeniu de perspectivă, în prezent se efectuează cercetări pentru elaborarea unei tehnologii simple şi accesibile de pasteurizare, care va înlătura neajunsurile menţionate.

Utilizarea excreţiilor în calitate de îngrăşământ

Unul dintre scopurile principale a sanitaţiei ecologice este reciclarea nu-trienţilor. De aceea tot ce se va acumula sub vasul de toaletă, atât în fracţia lichidă, cât şi în cea solidă, urmează să fie utilizat în beneficiul omului şi al naturii. În capitolele anterioare am menţionat deja că atât în urina, cât şi în fecalele excretate de un singur om timp de un an, se conţine apro-ximativ acea cantitate de nutrienţi, care poate asigura creşterea plantelor agricole în cantitatea suficientă pentru a hrăni acest om timp de un an. Acest ciclu perpetuu poate fi realizat doar prin gestionarea corectă a ex-ciclu perpetuu poate fi realizat doar prin gestionarea corectă a ex- perpetuu poate fi realizat doar prin gestionarea corectă a ex-creţiilor umane şi utilizarea lor în agricultură în calitate de îngrăşământ.

Compostarea lentă în două etape este cea mai

recomandată pentru gospodăriile individuale din Republica Moldova

Incinerarea este cea mai sigură metodă de igienizare, însă şi

nu şi cea mai avantajoasă din punct de vedere a păstrării

nutrienţilor, poluării mediului şi eficienţei economice

Deşi tehnologiile actuale de pasteurizare sunt relativ dificile, acestea reprezintă

un domeniu de perspectivă pentru igienizarea

maselor fecale

Excreţiile umane trebuie să fie utilizate

în beneficiul mutual al omului şi al naturii

Concepţia modernă de reutilizare a excreţiilor umane, privită din punctul de vedere al sanitaţiei ecologice, presupune în mod obligatoriu igienizarea lor înainte de a fi utilizate în agricultură. O atenţie deosebită trebuie să se acorde şi măsurilor de precauţie, atunci când se manipulează cu excreţiile neprelucrate, dar şi atunci când se manipulează cu produsul obţinut din tratarea acestora. Să nu uităm că unii patogeni sunt extrem de rezistenţi şi pot supravieţui un timp îndelungat în condiţii nefavorabile.

În afară de igienizare, tratarea excreţiilor are ca scop descom-punerea materiei organice până la substanţe uşor asimilabile de către plante. Pe lângă faptul că excreţiile sunt surse valoroase de nutrienţi minerali, acestea mai conţin şi materie organică. După tratarea prin compostare a maselor fecale, materia organică reziduală poate fi gă-sită în humusul de compost. Fiind un amestec de substanţe organice, care nu mai pot fi supuse descompunerii, humusul de compost repre-zintă o materie vitală pentru creşterea plantelor.

Masele fecale compos-tate. Tratarea corectă a mase-lor fecale include aproape obliga-toriu şi procesul de compostare, indiferent de tipul utilizat. Prin acesta se creează un produs bogat în nutrienţi (N, P, K ş. a.) în for-mă asimilabilă de către plante, precum şi humusul de compost. Cel mai valoros compost se ob-ţine prin compostarea exotermă a fecalelor cu aplicarea ulterioară a vermicompostării.

Înainte de a fi utilizate în agricultură excreţiile sunt igienizate în mod obligatoriu

La tratarea excreţiilor prin compostare materia organică este descompusă până la humus valoros

Prin compostarea maselor fecale se creează un produs bogat în nutrienţi şi humus

Anual la nivel global sunt comercializate aproximativ 130 milioane tone de îngrăşăminte, 63% dintre acestea fiind vândute ţărilor în curs de dezvoltare. Circa 78 milioane tone din această cantitate sunt îngrăşăminte de azot şi 13,7 milioane tone de fosfor. Restul sunt potasiu, sulf şi micronutrienţi. Excreţiile celor peste 6 miliarde de oameni de pe planetă conţin 27 mil. tone de azot şi 3 mil. tone de fosfor. Aceasta înseamnă că aproximativ o treime din necesităţile în azot şi aproximativ 22% din necesităţile de fosfor pot fi substituite cu azotul şi fosforul din excreţiile umane.

Spicuiri din Recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru utilizarea în siguranţă a apelor uzate, excreţiilor şi apelor gri. Vol. 4.

Informaţie

40

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

41

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Compostul de toaletă reprezintă o masă sfărâmicioasă, de culoa-re brună întunecată, asemănătoare solului atât la consistenţă şi culoa-re, cât şi la miros. Modul de utilizare a acestuia variază în funcţie de necesitate şi posibilităţi. De cele mai dese ori compostul este produs cu scopul fertilizării şi condiţionării solului din grădină. Aplicarea lui poate fi realizată atât prin amestecarea cu solul supus fertilizării, cât şi prin înlocuirea acestuia.

Măsurile de precauţie sunt esenţiale, având în vedere riscul unei posibile infectări cu patogeni. Anume din aceste considerente se re-comandă ca fertilizarea cu compost de toaletă să se efectueze în anu-mite condiţii agricole. Astfel, cele mai indicate sunt culturile perene, arborii şi arbuştii, plantele anuale care nu se consumă proaspete. De asemenea, compostul de toaletă poate fi utilizat la îngrăşarea gazoa-nelor şi a suprafeţelor cu flori decorative.

Urina.Cea mai mare cantitate de nutrienţi esenţiali se conţine în urină. Ea poate fi utilizată ca îngrăşământ al culturilor nefixatoare de azot. În urină nutrienţii se află în formă ionică. Urina este asimilată de că-tre plante la fel de uşor precum îngrăşămintele minerale comerciale. Cantitatea anuală de azot produsă de o persoană este suficientă pen-tru fertilizarea unei suprafeţe de 300-400 m². Totodată conform re-comandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pe aceeaşi suprafaţă poate fi aplicată şi o cantitate de 3-4 ori mai mare.

Influenţa urinei ca îngrăşământ asupra roadelor depinde în mare măsură de starea solului. Ca şi la aplicarea îngrăşămintelor minerale, efectul aplicării urinei este mai mic dacă solul este sărac în materie organică. Humusul, datorită compoziţiei optimale de substanţe or-ganice şi prezenţei microorganismelor specializate, este un mediu favorabil pentru creşterea capacităţii de asimilare de către plante a nutrienţilor. De aceea, în cazul solurilor sărace în materie organică, se recomandă utilizarea urinei împreuna cu compostul de toaletă.

Urina poate fi utilizată atât nediluată, cât şi diluată cu apă în pro-porţii diferite. Se aplică de două sau de mai multe ori pe an, astfel încât volumul total al urinei nediluate să fie de aproximativ 2 litri la 1 m² pe an. Pentru a face un calcul mai precis al dozei optimale de urină, care trebuie aplicată pe un anumit teren agricol, este necesar să cunoaştem concen-traţia azotului din urină, precum şi cantitatea nutrienţilor prezenţi în sol. Când concentraţia de azot în urină nu este cunoscută, atunci se conside-ră concentraţia medie de 3-7 g/l de azot la momentul micţiunii.

Compostul este produs cu scopul fertilizării

şi condiţionării solului din grădină

Pentru a evita eventualele riscuri de infectare,

fertilizarea cu compost de toaletă trebuie să se

efectueze în anumite condiţii agricole

În cazul solurilor sărace în materie organică, se

recomandă utilizarea urinei împreuna cu compostul

de toaletă

Urina se aplică cu ajutorul unui furtun sau al unei stropitori de grădină direct la rădăcina plantei, evitând stropirea frunzelor. Imediat după aplicare se acoperă cu un strat subţire de pământ. Incorporarea în sol pe această cale reduce evaporarea amoniacului, care poate duce la pierderi de circa 70% de azot. Totodată prin îngroparea urinei în sol se exclude orice miros neplăcut, cauzat de evaporarea amoniacu-lui. Acelaşi efect se poate obţine dacă urina se aplică înainte de ploaie. În acest caz îngroparea în sol nu mai este atât de necesară.

Plantele care asimilează cel mai mult azot, precum spanacul, var-za creaţă, porumbul şi alte cereale, solicită cel mai mult îngrăşământ cu azot. Respectiv acestea sunt si cele mai indicate culturi agricole, la care se poate aplica urina. Alte culturi de asemenea pot beneficia de fertilizarea cu urină, însă într-o măsură mai moderată şi cu o preca-uţie mai mare.

Există însă culturi (soia, fasolea şi alte leguminoase), care dato-rită convieţuirii mutuale cu anumite bacterii, sunt capabile singure să acumuleze azotul fixat din aer de aceste bacterii şi să-l depoziteze în formaţiuni speciale ale rădăcinilor. Solul pe care s-au cultivat astfel de culturi este suficient de bogat în azot, de aceea aplicarea pe el a urinei este cel puţin inutilă, iar de cele mai dese ori contraindicată.

La aplicare, urina se acoperă cu pământ, pentru a evita eventualele pierderi de azot prin evaporare

Cele mai indicate culturi pentru fertilizarea cu urină sunt acele care solicită cel mai mult azot. Se va evita fertilizarea cu urină a culturilor capabile să fixeze singure azotul.

42

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

43

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Agent patogen – agent biologic, care pătrunzând într-un orga-nism animal sau vegetal, pro-voacă manifestări patologice.

Ape gri – o parte din apele me-najere, care sunt generate din activităţile casnice, cum ar fi spălarea veselei, hainelor, mâi-nilor şi a corpului.

Ape negre – o parte din apele menajere, care, pe lângă alte deşeuri, conțin mase fecale şi urină.

Ape menajere – orice soluție apoasă creată prin influiența antropogenă negativă

Biodegradare – proces în urma căruia substanțele organice sunt descompuse de către organis-mele vii cu ajutorul enzime-lor; proces de descompunere, de distrugere a unui produs biodegradabil.

Canalizare – totalitatea lucrărilor tehnice executate pentru colec-tarea şi evacuarea apelor uzate dintr-un oraş sau dintr-un cen-tru industrial.

Ciclul nutrienţilor – calea par-cursă de nutrient prin compo-nentele vie si nevie ale ecosiste-mului, asigurându-se reciclarea perpetuă a acestuia. Ciclul biogeochimic.

Compost – îngrăşământ agri-col natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale şi animale.

Glosar

Compostare – operaţia de prepa-rare a compostului.

Detritivor – organism heterotrof, care sunt specializate în des-compunerea materiei organice. Saprofag.

Deșeuri umane – un tip special de deşeuri care se referă la pro-dusele excreției omului, precum urina şi fecalele.

Efluent - soluţie lichidă care iese dintr-un recipient sau instalație.

Eutrofizare – Creşterea produc-tivităţii biologice a bazinelor acvatice, cauzată de acumu-larea excesivă a nutrienţilor. Eutrofizarea duce la degradarea calităţii apei şi creşterea excesi-vă de alge.

Ex situ – care este realizat în afara mediului natural, departe de locul originii.

Excrement – materii fecale

Excreţie – eliminare din organism a produselor provenite din ac-tivitatea metabolică. Produsul eliminat.

Fecale – materie rezultată din di-gestie, care se elimină din cor-pul oamenilor sau al animalelor prin anus; excrement.

Fertilizant – Îngrăşământ.

Fracţie – parte dintr-un tot întreg. Dacă vorbim despre excreţie fracţia este partea separată soli-dă sau lichidă a acesteia. Masele

fecale reprezintă fracţia solidă, pe când urina – fracţia lichidă.

Hazna – bazin subteran (groapă) de dimensiuni reduse, folosit pentru colectarea deşeurilor umane.

Humus – amestec de substanţe or-ganice amorfe aflat în sol, care îi condiţionează fertilitatea şi care este rezultat din transfor-marea materialului vegetal sub acţiunea microorganismelor.

Igieniza – a înlătura dintr-un anu-mit loc microorganismele prin curăţire sau dezinfectare; a face să fie igienic.

In situ – realizat în mediul natural, la faţa locului.

Îngrășământ – Compus chimic, care este aplicat pe terenuri agricole pentru a mări ferti-litatea lor. Există Î. organice (formate din substanțe organi-ce) şi Î. minerale (formate din substanțe neorganice simple).

Latrină – încăpere specială pentru satisfacerea nevoilor fiziologice (fără canalizare).

Macronutrienţi (macroele-mente) – nutrienţi esenţiali, utilizaţi în cantităţi mari de către organisme. Sunt două categorii de macronutrienţi: Macronutrienţii neminerali (carbonul, oxigenul şi hidroge-nul) şi Macronutrienţii minerali (azotul, fosforul, kaliul, sulful, calciul şi magneziul). Surplusul de macronutrienţi minerali pre-

zenţi în apele de suprafaţă pot provoca eutrofizarea acestora.

Micronutrienţi (microelemen-te) – nutrienţi minerali, care se găsesc în cantităţi foarte mici în sol şi în organism. Micronutrienţii intră în compo-ziţia hormonilor, a enzimelor, a fermenţilor etc. şi joacă un rol important în stimularea funcţii-lor biologice.

Micţiune – Eliminare a urinei; urinare.

Nutrienţi – elemente chimice ori compuşi care pot fi metaboli-zaţi de către organism pentru a produce energie şi a-şi con-strui ţesuturile. Nutrienţii se împart în două categorii: ma-cronutrienţi şi micronutrienţi. Unii nutrienţi dacă se află în concentraţii mari pot fi toxici. Sinonim: Bioelemente.

Sanitar – care se referă la sănătate, la igiena publică.

Sanitaţie – ansamblu de măsuri pentru protecţia sănătăţii omu-lui şi asanarea mediului, legate de asigurarea igienei şi gesti-onarea eficientă a deşeurilor umane.

Sanitaţie convenţională – prac-tici de sanitaţie care sunt în conformitate cu standardele şi concepţiile clasice, înrădăcinate de mult timp în societate. S.c. în forma ei actuală este înţelea-să ca totalitatea activităţilor de eliminare a deşeurilor umane

44

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

45

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

şi asigurarea igienei, securi-tăţii şi confortului. Deşeurile sunt considerate periculoase şi inutile. Astfel S.c. actuală este o abordare conservativă şi depăşită, fi ind lipsită de sub-depăşită, fi ind lipsită de sub-, fiind lipsită de sub-stratul durabilităţii.

Sanitaţie durabilă – vezi sanita-ţie ecologică

Sanitaţie ecologică – sistem de gestionare a deşeurilor umane, în care nutrienţii sunt reciclaţi şi reutilizaţi în agricultură, cu risc minim de poluare a me-diului ambiant şi cu amenin-ţare minimă pentru sănătatea omului.

Toaletă – încăpere specială pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. Closet.

TUCSE – Denumirea abreviată a toaletei uscate cu colectarea se-parata a excreţiilor, care funcţi-onează fără apă. Toaletă uscată. Eng. UDDT.

Urină – fracţia lichidă a excreţiilor care este produsă de rinichi prin filtrarea sângelui şi ames-tecarea cu excesul de apă din organism.

Vas toaletă – recipient de cerami-că, masă plastică, lemn, beton,

sau alte materiale rigide, desti-nat pentru colectarea excrețiilor umane. După modul de uti-lizare există două tipuri prin-cipale de vase de toaletă: vase în formă de piedestal/scaun şi vase de tip turcesc (utilizate în poziţia stat pe vine).

Vas WC – vas de toaletă, în care excrețiile sunt spălate cu apă. La ieşire conducta este îndoiată în formă de „S” sau „U” pentru a crea un sifon şi a împiedica pătrunderea mirosului neplăcut din sistemul de canalizare.

Veceu – Din pronunţarea ro-mânească a iniţialelor Water Closet. Toaletă în care excreţi-ile sunt spălate în sistemul de canalizare cu ajutorul unui jet de apă. Scurgerea în formă de „U” sau „S” a vasului veceului asigură blocarea pătrunderii mirosului neplăcut din sistemul de canalizare.

Vermicompostare – compostare lentă cu participarea râmelor.

Proprietarul unei case individuale şi al unui lot de grădină de 8 ari în jurul casei şi-a construit o toaletă uscată cu colectarea separată a ex-creţiilor. Lângă casă, la distanţa de 10 m de toaletă, se află o fântână, care este utilizată pentru nevoile gospodăriei. Apa, fiind poluată cu nitraţi de mai mulţi ani, nu este potabilă. Familia proprietarului este formată din 2 persoane adulte şi 2 copii de vârstă şcolară. Recent casa proprietarului a fost conectată la apeductul central, care se alimen-tează din fântâni arteziene. Canalizarea centralizată şi infrastructura de colectare a deşeurilor nu există. Proprietarul este ferm convins că EcoSan este soluţia cea mai potrivită pentru familia sa şi e conştient de beneficiile aduse mediului ambiant prin excluderea poluării ape-lor freatice şi, respectiv, a fântânilor cu nitraţi. Fiind foarte motivat de a restabili calitatea apei din fântână, proprietarul încearcă să-şi împărtăşească experienţa pozitivă şi să promoveze implementarea sistemelor de sanitaţie ecologică în rândul vecinilor săi.

• Minimizarea riscurilor de sănătate asociate cu utilizarea toaletei;Economisirea apei potabile; •Protecţia apelor freatice; •Producerea îngrăşămintelor din excreţiile acumulate.•

Toaletă uscată cu colectarea separată a excreţiilor cu o singură came-ră de colectare a maselor fecale.

Familia proprietarului, formată din 2 persoane adulte şi 2 copii, ex-cretă timp de un an aproximativ 1500 kg de urină şi 180 kg de mase fecale (având în vedere că copiii se vor duce uneori şi la toaleta şcolii), ceea ce constituie aproximativ 200 kg de îngrăşământ cu azot anual.

Proprietarul a calculat cât de des se va umplea canistra cu uri-nă: 1500 kg / 40 litri = 37,5 canistre pe an. Dacă împărţim cifra la 12 luni ale anului, iese că în fiecare lună canistra se va umplea de aproximativ 3 ori. Dacă punem în calcul că după umplerea canistrei urina se va păstra încă 1,5 săptămâni, atunci sunt suficiente 2 canis-tre pentru a asigura colectarea şi tratarea neîntreruptă a urinei pe parcursul anului.

InformaţII generale

Scopurile

TIpul ToaleTeI

calcule

Anexa I Un model tip de implementare a sistemului de

sanitaţie EcoSan în gospodăriile individuale

46

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

47

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Pentru masele fecale s-a calculat câte containere cu capacitatea de 80 de litri se vor umplea timp de un an. Având în vedere că va fi folo-sită şi o cantitate de aproximativ 20 kg de material acoperitor, atunci: 200 kg / 80 kg ≈ 2,5 containere. Pentru a asigura compostarea maselor fecale în condiţii uscate timp de 1,5 ani, va fi nevoie de utilizat pe rând cel puţin 5 containere. Proprietarul a considerat că îi va fi incomod să tină 5 lăzi simultan în compartimentul de jos al toaletei. De aceea a ho-tărât să construiască o ladă pentru compostare în grădină, unde, după o anumită perioadă de păstrare în container, masele fecale să fie mutate în lada de compost pentru continuarea tratării. Lada de compost e con-fecţionată din lemn şi e formată din două camere a câte 500 litri fiecare. Este amplasată pe un postament puţin mai ridicat deasupra nivelului pământului, este ferită de ploaie şi de accesul copiilor. În acest mod, va fi suficient de utilizat doar 3 lăzi de colectare a maselor fecale.

Proprietarul a făcut un calcul privind dozarea urinei la aplicarea ca îngrăşământ în grădina sa. Suprafaţa lotului său cu tot cu casă, construcţiile auxiliare şi curte, este de 10 ari. Terenul agricol ocupă aproximativ 8 ari, adică 800 m². Respectiv: 1500 L / 800 m² ≈ 1,88 l/m². Aşadar este suficientă aplicarea dozei de aproximativ 2 litri de urină pe metru pătrat pe an, după cum se şi recomandă.

Toaleta este anexată de casă, cu intrarea din casă. Dimensiunile – 2 m lun-gime, 1,5 m lăţime şi 3,2 m înălţime (inclusiv 0,7 m înălţimea postamen-tului). Fundaţia, colţurile postamentului şi podeaua sunt confecţionate din beton armat. Pereţii din bolţar de beton vibropresat (Fortan, 40x20x12). Acoperişul într-o singură pantă, confecţionat din ţiglă metalică. Uşa con-fecţionată din lemn. Pereţii dinafară sunt tencuiţi şi vopsiţi. Pereţii in in-terior parţial cu faianţă, parţial tencuiţi şi vopsiţi. Un perete este înzestrat cu o ferestruică din cărămidă de sticlă. Instalaţiile sanitare includ: un vas de toaletă uscată de tip piedestal, confecţionat din beton, un vas pisoar de ceramică, un lavoar de ceramică cu robinet. Acestea sunt amplasate în aşa mod, încât pisoarul să se afle la cea mai mare distanţă posibilă faţă de vasul toaletei. În compartimentul de jos, sunt plasate 3 lăzi de plastic de 80 litri pentru acumularea maselor fecale, unul sub vasul toaletei, iar altele două de rezervă stau alături. La fundul fiecărei lăzi sunt montate câte 4 rotile mobile. Canistrele de câte 40 de litri pentru colectarea urinei se află în ace-laşi compartiment cu masele fecale. Conductele pentru urină sunt confec-ţionate din furtun flexibil de plastic cu diametrul de 32 mm. Conducta ventilaţiei, confecţionată din ţeavă de PVC cu diametrul de 110 mm, este conectată cu camera pentru colectarea maselor fecale şi scoasă pe dinafară deasupra acoperişului, cu 1,5 m mai sus faţă de înălţimea lui.

ConsTruCţIa

Vasul toaletei este înzestrat cu inel şi capac, confecţionate individual din placă de polistiren extrudat cu grosimea de 20 mm. Lângă vasul de toaletă se află găleata cu material acoperitor şi găleata pentru materiale igienice utilizate (hârtie igienică, absorbante ş. a.). În găleata cu mate-rial acoperitor se află o lopăţică mică. Pe perete, în nemijlocita apropi-ere de vasul toaletei, este montat suportul cu hârtie igienică. Deasupra lavoarului pe perete este montată o oglindă, suportul pentru săpun şi cuierul pentru prosop. Lângă pisoar se află un pulverizator cu soluţie diluată de oţet pentru spălarea pisoarului. Interiorul este prevăzut cu iluminator electric. Pe suprafaţa interioară a uşii proprietarul a montat o planşetă cu informaţii despre modul de utilizare a toaletei uscate cu colectarea separată a excreţiilor, pentru a instrui eventualii musafiri.

În calitate de material acoperitor se utilizează amestec de rumeguş mă-runt şi cenuşă de lemn în proporţii de 4:1. Întreţinerea curăţeniei zilni-ce şi săptămânale în interiorul toaletei este în grija soţiei proprietarului. De curăţenia generală, schimbarea lăzilor pentru mase fecale, alte ma-nipulări dificile şi aprovizionarea toaletei cu rezerve de material acope-ritor răspunde soţul. Fiecare membru al familiei este responsabil de uti-lizarea corectă a vasului de toaletă cu colectarea separată a excreţiilor.

Urina este utilizată după o păstrare de cel puţin 1,5 săptămâni în canistră. Pe timpul păstrării canistra este ţinută închisă, pentru a evita evaporarea amoniacului şi, respectiv, diminuarea conţinutului de azot. Lăzile pen-tru colectarea maselor fecale sunt utilizate pe rând. Când una se umple, este dată la o parte pentru păstrare şi în locul ei este pusă alta. Durata păstrării este de 1,5 ani, după care compostul uscat este mutat într-o ladă de compost, unde împreună cu resturile alimentare de la bucătărie continuă să se composteze în condiţii umede, în prezenţa râmelor.

După fiecare umplere a canistrei, cam de 3 ori pe lună, urina este di-luată în proporţie de 1:1 cu apă şi aplicată pe terenul agricol de lângă casă. Conform calculelor personale, dar şi recomandărilor, proprie-tarul aplică aproximativ 2 litri de urină nediluată pe 1 m² timp de un an. După tratare, compostul de toaletă este amestecat cu pământ şi depozitat în fundul grădinii pentru utilizare ulterioară la fertilizarea şi condiţionarea solului. Acest sol se utilizează în primul rând la plan-tarea arborilor şi arbuştilor de cultură.

InTerIorul şI acceSoriile

ÎnTreţInerea

TraTarea exCreţIIlor

uTIlIzarea urIneI şI a ComposTuluI de ToaleTă

48

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

49

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Reprezintă un centru independent de resurse şi companie de con-sultanţă angajată în promovarea dezvoltării durabile în ţările în curs de dezvoltare şi în ţările în tranziţie, care lucrează în domeniul co-operării, dezvoltării şi ajutorului umanitar. Din momentul creării sale în 1978 Skat prestează servicii de expertiză tehnică de înaltă calitate, servicii de susţinere în administrare şi de edifi care a capaci-, servicii de susţinere în administrare şi de edificare a capaci-tăţilor agenţiilor bilaterale şi multilaterale de dezvoltare şi organiza-ţiilor ne-guvernmentale. În 2008 Skat a fost selectată prin concurs în calitate de implementator al Proiectului Elveţiei de Apă şi Sanitaţie în Moldova, ApaSan, finanţat de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare (SDC). În Moldova Skat este reprezentată de filiala din Moldova a Fundaţiei Skat din Elveţia. Skat implementează proiecte similare de apă şi sanitaţie în Ucraina şi Bosnia-Herzegovina.

Skat Phone: +41 71 228 54 54Fax: +41 71 228 54 55Web: http://www.skat.ch/http://www.skat-foundation.org/

Vadianstrasse 42CH-9000 St. GallenSwitzerland

Este o organizaţie care promovează principiile dezvoltării durabile în Moldova, pledând pentru o atitudine înţeleaptă faţă de present şi viitor, cât şi implicarea femeilor în dezvoltare. În domeniul sani-taţiei ecologice asociaţia realizează activităţi de educare şi instruire a comunităţilor rurale, oferirea de consultaţii privind construcţia şi menţinerea sistemelor EcoSan. Produce şi distribuie materiale edu-caţionale în domeniul sanitaţiei ecologice. A elaborat un website în domeniul EcoSan.

Asociaţia WISDOM Tel.: 386280E-mail: wisdom2004@gmail.comWeb: http://www.wisdom.md/http://www.ecosan.md/

C.P. 409, Chişinău MD-2004 Republica Moldova

Skat

WiSDoM

Anexa II Organizaţii active în domeniul sanitaţiei ecologice în Moldova

Asociaţia ecotoxicologilor din Moldova ECOTOX. Proiectele realizate de asociaţia ECOTOX se referă la monitorizărea calităţii apei, protecţia sănătăţii şi conştientizarea populaţiei privind starea mediului ambiant. În domeniul sanitaţiei ecologice se axează pe educarea şi conştientiza-rea, instruirea cît şi oferirea de consultaţii privind sistemele EcoSan.

Asociaţia Ecotox Tel.: 737509E-mail: ecotox@yahoo.comelzubcov@mail.ru

Elena Zubcov str. Academiei 1, ChişinăuRepublica Moldova

Solidaritate Europeană pentru Apă în Moldova (SEAM) este o or-ganizaţie filială a ONGului internaţional Solidarité Eau Europe (SEE), cu sediul în Franţa. Începând cu anul 2006, desfăşoară proiecte de sensibilizare şi de parteneriat, ce au ca scop ameliorarea condiţiilor de acces la apa potabilă şi sanitaţie în localităţile rurale ale Moldovei în mod decentralizat, prin implicarea activă a tinerilor. SEAM or-ganizează activităţi locale si europene pentru a favoriza cooperarea actorilor privind apa si sanitaţia (Parlamentul European al Tinerilor pentru Apă în 2006, Saptamîna Solidarităţii Europene pentru Apă în 2007, forumul regional „Igiena şi sanitaria în satul nostru: ce soluţii?” în 2008, expediţia tinerilor pe rîul Nîrnova în 2009). Elaborează şi dis-tribuie materiale educaţionale în domeniul apei, igienei şi sanitaţiei.

SEAM Tel.: +373 69 59 15 45E-mail: contact.seam@see-swe.orgWeb: http://www.see-swe.org/

Galina Budu-Cazimirs. Vorniceni, r. StrăşeniRepublica Moldova

Întreprindere care oferă servicii de construcţie şi în domeniul sanita-ţiei ecologice. Experienţă în construcţia de toalete uscate la şcolile din Băcşeni, Valea Treisteni, Soltăneşti, Nimoreni şi primăria Boldureşti.

„NICA” S.R.L. Tel.: +373 79 56 34 63or. Nisporeni, str. Tirgului 7Republica Moldova

Construcţia toaletei uscate la şcoala din s. Vorniceni

„Angriconix” S.R.L. Tel.: +373 79 47 18 96mun. Chişinăustr. Independenţei 10/3, ap. 81

asociaţia ecoToX

SeaM

„nica”S.r.l.

„angriconix” S.r.l.

50

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

51

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Institutul de Mediu din Stocholm – Stockholm Environment Institute (SEI) este un institut internaţional de cercetare, specializat în domeniul mediului şi dezvoltării rii durabile, care activează la nivel naţional, regional şi global. Programele de cercetare ale SEI au scopul de a clarifica cerinţele, strategiile şi politicile pentru o tranziţie spre o dezvoltare durabilă.Prin fondarea şi coordonarea programului de cercetare şi dezvoltare EcoSanRes cu suportul financiar acordat de SIDA, SEI a creat într-un timp record o bază modernă de cercetare şi a întreprins acţiuni-pilot complexe de promovare a soluţiilor alternative în domeniul sanitaţiei, inclusiv în ce priveşte utilizarea sistemelor cu sau fără apă, controlul, ma-nagementul şi reciclarea nutrienţilor din deşeurile umane. Actualmente institutul a devenit un lider global în gestionarea programelor de dez-voltare în domeniul sanitaţiei ecologice privind crearea reţelelor, con-solidarea capacităţilor şi implementarea proiectelor pilor din China, Africa şi America Latină.

Stockholm Environment InstituteKräftriket 2B Tel.: +46 (0)8 674 7070

Fax: +46 (0)8 674 7020Web: http://www.sei.se/

10691 StockholmSweden

German Development Cooperation - reprezinta o iniţiativă de coo-perare în domeniul dezvoltării durabile care activează la nivel global. Obiectivul principal al organizaţiei este îmbunatătirea condiţiilor de viaţă a populaţiei aplicînd principiile dezvoltării durabile. GTZ consi-dera sanitaţia ecologică ca o nouă abordare cu potenţial mare de solu-ţionare a crizei globale în domeniul apei şi sanitaţiei, cât şi atingereaScopurilor Dezvoltării Mileniului în domeniul aprovizionării cu apă şi sanitaţie. Activităţile GTZ în domeniul sanitaţiei ecologice sunt axate pe: crearea unei reţele globale în domeniul ecosanitaţiei prin colectarea, dezvoltarea şi diseminarea cunoştinţelor şi informaţiilor, oferirea suportului în elaborarea şi implementarea cercetărilor şi a proiectelor demonstraţionale.

Sei

gTZ

Anexa IIIOrganizaţii internaționale active în domeniul sanitaţiei ecologice

Construcţia toaletei uscate la şcoala din s. Fundul Galbenei

„Moldsercon” S.R.L.mun. Chişinăustr. Igor Vieru 17/1, ap.3

Construcţia toaletei uscate la şcoala din s. Stolniceni

„Anvecomex” S.R.L.r-nul Hincesti, s. Carpinenistr. Independenţei 1020

Produce vase de toaletă din beton pentru TUCSE. Pot fi procurate la un preţ rezonabil.

„Artceramica” S.R.L. Tel.: +373 264 65 619r-nul Nisporeni, s. VărzăreştiRepublica Moldova

Produce şi comercializează rezervoare din plastic pentru urină

„Boncom” S.R.L.mun. Chişinăustr. Podgorenilor 41

Comercializează ventilatoare mecanice acţionate de forţa vântului

„Smiit” S.R.L.mun. Chişinău, str. Cucorilor 14

„moldsercon” S.r.l.

Tel.: +373 69 125296

Tel.: +373 79162584

„anvecomex” S.r.l.

„artceramica” S.r.l.

„Boncom” s.r.l.

„smiit” s.r.l.

Tel.: +373 22 43-60-77

Tel.: +373 22 43-60-77

52

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

53

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

International Environment House I (IEH I), 9Chemin des Anémones Tel.: +41 22 917 86 57

Web: http://www.wsscc.org/

1219 ChâtelaineGeneva, Switzerland

Alianţa pentru Sanitaţie Durabilă reprezintă o reţea de organizaţii care s-au reunit în 2007 pentru susţinerea anului internaţional al sa-nitaţiei. Scopul principal al SuSanA este de a contribui la dezvoltarea Scopurilor Dezvoltării Milenare prin promovarea sistemelor de sani-taţie care funcţionează după principiile dezvoltării durabile.

SuSanA Web: http://www.susana.org/E-mail: info@susana.org

Centrul Internaţional în domeniul Apei şi Sanitaţiei - IRC oferă servicii de informare, dezvoltă şi facilitează formarea de noi cunoş-tinţe, pledînd pentru abordări inovatoare în sectorul de apă şi sani-taţie. IRC a sprijinit dezvoltarea centrelor de resurse în ţările în curs de dezvoltare din Africa, Asia, Europa de Est şi America Latină, prin consolidarea capacităţilor, învăţarea în comun, implementarea pro-gramelor de acţiune şi cercetare, prin abordări participative, servicii de consultanţă şi formare profesională, precum şi validarea informa-ţiilor. IRC deţine o echipă unică de specialişti recunoscuţi pe plan internaţional, ce activează într-o varietate de domenii din sectorul de apă şi sanitaţie, tehnologii informaţionale şi ale comunicării, ingine-rie, sociologie, antropologie, economie, şi jurnalism.

IRC – International Water and Sanitation CentreP.O. Box 82327 Tel.: +31 70 3044000

Fax: +31 70 3044044Web: http://www.irc.nl/page/104

2508 EH The Hague

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) – este autoritatea Naţiunilor Unite care este coordonează problemele de sănătate la nivel global, concepe agenda de cercetare în domeniul sănătăţii, stabileşte norme si standarde, oferă suport tehnic pentru evaluarea tendinţelor de să-nătate. OMS este prima structură internaţională care publică reco-mandări privind aplicarea excreţiilor în agricultură, acestea servind ca bază pentru dezvoltarea unor mecanisme naţionale şi internaţionale, inclusiv standarde şi reglementări legislative, şi care pot oferi un cadru normativ pentru luarea deciziilor la nivel local şi naţional.

Web: http://www.who.int/

SuSana

irc

WHo

Deutsche Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit(GTZ) GmbH Tel.: +49 6196 79-0

Tel./fax +49 6196 79-1115Web: http://www.gtz.de/en/themen/8524.htm

Dag-Hammarskjöld-Weg 1-565760 Eschborn

Women in Europe for a Common Future - Femeile din Europa pen-tru un viitor comun reprezintă o reţea de organizaţii de mediu şi de femei cu parteneri din peste 30 de tari din Asia Centrală şi Europa. WECF luptă pentru mediu sănătos pentru toţi, folosind potenţialul femeilor pentru obţinerea unui echilibru dintre mediu, sănătate şi economie. Activităţile reţelei WECF sunt bazate pe viziunea locală şi necesităţile comunităţilor. Astfel, WECF implementează soluţii la nivel local şi influenţează politica la nivel internaţional. Activităţile WECF în domeniul sanitaţiei ecologice ţin de implementarea strate-giilor şi a proiectelor concrete împreună cu partenerii locali, construc-ţia TUCSE în şcoli şi gospodării individuale, organizarea programe-lor de instruire în domeniu, producerea şi distribuirea materialelor educaţionale, activităţi de lobbying şi advocacy la nivel local şi inter-naţional în domeniul sanitaţiei ecologice.

WECF The NetherlandsCP 13047 Tel.: +31-30-2310300

Fax: +31-30-2340878Web: http://www.wecf.eu/

3507 LA, UtrechtThe Netherlands

Consiliul de Colaborare privind Aprovizionarea cu Apă şi Sanitaţie (WSSCC) – este o organizaţie de parteneriat globală care contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de trai a populaţiei sărace. WSSCC îm-bunătăţeşte colaborarea între agenţii sectoriale şi de profesionişti în jurul problemelor de alimentare cu apă şi sanitaţie şi contribuie la realizarea obiectivelor mai largi de eradicare a sărăciei, îmbunătăţirea sănătăţii şi a mediului, egalitatea de gen şi obiective de dezvoltare pe termen lung, dezvoltarea economică şi socială. WSSCC a fost creat în 1990 printr-o Rezoluţie a Adunării Generale a Naţiunilor Unite şi este găzduită de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Cu mem-bri din mai mult de 80 de tari, WSSCC are legitimitatea şi flexibili-tatea unei organizatii non-guvernamentale. Prin crearea de reţele şi de cunoştinţe de management, de Advocacy şi comunicare şi Fondul Global în domeniul Sanitaţiei, WSSCC oferă avangarda nivelului de cunoştinţe, dezbatere şi influenţă în pentru apă, instalaţii sanitare şi de igienă pentru toţi.

WecF

WSScc

54

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

55

San

itaţ

ie e

colo

gic

ă

Organizaţia Mondială a Toaletelor – World Toilet Organization (WTO), este o organizaţie non-profit ce activează la nivel global an-gajată în îmbunătăţirea condiţiilor de sanitaţie în întreaga lume. WTO este de asemenea una dintre puţinele organizaţii care se concentrează asupra toaletelor în loc de apă. Fondată în 2001, cu 15 membri, este acum membră cu 171 de organizaţii din 56 de ţări care conlucrează în vederea eliminării tabuurilor legate de toalete şi asigurarea unei sanitaţii durabile. WTO a fost creată ca o reţea globală de servicii şi o platformă în care toate organizaţiile care activează în domeniul sanitaţiei pot învăţa una de la un alta, influenţând prin intermediul mass-mediei guvernele, pentru a promova soluţii şi politici eficiente în domeniul sănătăţii publice. WTO a fost organizatorul a 8 summit-uri şi 2 expoziţii mondiale de mare succes în domeniul sanitaţiei.

World Toilet Organization Tel.: +65 63528921, +65 63529178 Fax: +65 63521392 E-mail: info@worldtoilet.orgWeb: http://www.worldtoilet.org/

19 Toa Payoh West Singapore 318876

WToDepartamentul pentru Apă şi Sanitaţie în ţările în curs de dezvolta-re al Institutului Federal Elveţian acvatice pentru Ştiinţă şi Tehnologie (Eawag), având scopul de a:

dezvolta, oferi şi a facilita punerea în aplicare a noilor concepte •şi tehnologii de aprovizionare cu apă şi sanitaţie ecologică;ridica capacitatea de cercetare şi expertiză profesională în ţările •cu venituri mici şi medii în domeniul de aprovizionare cu apă şi sanitaţie ecologică;sensibiliza şi consolida experienţa profesională a ţărilor cu veni-•turi mari pentru soluționarea eficientă a problemelor legate de aprovizionarea cu apă şi sanitație a țărilor în curs de dezvoltare.

Web: http://www.sandec.ch/

Asociaţia Mondială a Toaletelor Uscate din Finlanda – Global Dry Toilet Association of Finland este o asociaţie fondată în 2002 pentru a promova utilizarea toaletelor uscate. Viziunea asociaţiei este ca toa-letele uscate să devină o parte esenţială a dezvoltării durabile, asigu-rând astfel ape curate şi un mediu sănătos pentru generaţiile viitoare. Misiunea asociaţiei este de a introduce modalitatea de funcţionare a toaletelor uscate, cât şi modul de gestionare a deşeurilor şi al toa-letelor, pentru a-i face pe oameni conştienţi de beneficiile aduse de sanitaţia fără apă. Oferă instruiri şi publică numeroase materiale in-formaţionale privind utilizarea toaletelor uscate în interiorul caselor.

Global Dry Toilet Association of FinlandKauppakatu 11 C 2 nd Floor, 33200 TampereFinland

Sandec

Global dry Toilet

association

Reprezintă o reţea informaţională de programe, proiecte şi publicaţii în domeniul sanitaţiei ecologice. http://www.ecosanres.org/

Sanitation Connection. O reţea informaţională privind organizaţii ce activează în domeniul aprovizionării cu apă şi sanitaţie, programe, proiecte şi publicaţii în domeniu http://www.sanicon.net/

GTZ Ecosan - Ecological Sanitation http://www2.gtz.de/ecosan/english/links-international.htm

Un portal pentru toţi cei interesaţi de domeniul apei şi sanitaţiei, in-clusiv sanitaţia ecologică. Include o gamă largă de informaţii privind tehnologii, instituţii, reţele şi publicaţii. http://www.watsanweb.ch/

O compilare de materiale privind diferite cursuri, conferinţe, simpo-zioane, materiale de instruire în domeniu relializate de GTZ.http://www.sansed.uni-bonn.de/download/en-ecosan-capacity-building-material-2006.pdf

O enciclopedie pe Internet care oferă informații generale despre sanitația ecologică, exemple de proiecte cât şi linkuri utile.http://www.en.wikipedia.org/Ecological_sanitation

Resurse utile privind sanitaţia durabilă oferite de Organizația Mondială a Toaletelor. Aici puteţi găsi informaţii referitor la orga-nizaţiile implicate în promovarea principiilor de sanitaţie durabilă, promovarea unor toalete publice curate.http://www.worldtoilet.org/resources.asp?no=1

O reţea de cunoştinţe privind tehnologiile şi abordările de aprovizio-nare cu apă la satehttp://www.rwsn.ch/

EcoSanRes

SaniCon

GTZ Ecosan

Watsan Web

EcoSan Resource Materials

Wikipedia

Resurse WTO

Rural Water Supply Network

Anexa IV Linkuri utile Site-uri de rersurse