RELAŢIA ŞCOALĂ – FAMILIE. APLICAŢIE: ŞEDINŢA CU PĂRINŢII

Lucrarea porneşte de la o evidenţă incontestabilă: „o şcoală de calitate şi de succes nu poate fi înţeleasă astăzi în afara unei redimensionări a relaţiei şcoală

– familie”. Răspunsul la întrebarea: „Cine îl educă pe copilul tranziţiei româneşti?” îl putem identifica analizând realitatea cotidiană şi statisticile de specialitate, care conturează tabloul unei societăţi în suferinţă. Sănătatea fizică şi psihică a copiilor şi tinerilor se află în pericol. Familia, şcoala, anturajul şi audiovizualul – cele patru medii de viaţă curentă ale copilului – înregistrează un declin în planul valorilor pedagogice.

Voi exemplifica foarte scurt cele prezentate:

RELAŢIA ŞCOALĂ – FAMILIE. APLICAŢIE: ŞEDINŢA CU PĂRINŢII

1. În familie – şomajul, sărăcia şi numărul crescând de familii dezorganizate, liberalismul prost înţeles al educaţiei se răsfrâng asupra copilului, determinând „anemierea” morală a acestuia, slăbirea afecţiunii părinteşti, afectarea echilibrului psihic al protagoniştilor, abandonul şcolar, vagabondajul, delicvenţa.

2. În şcoală – deşi există un consens explicit în ceea ce priveşte prioritatea formativului asupra informativului, o programă şi un consilier educativ, preocupările educative, în general sunt neglijate; dirigenţia este, mai mult ca oricând o cenuşăreasă, consilierea şi orientarea reprezintă doar concepte frumoase, activităţile extracurriculare sunt rare.

3. Anturajul – este puternic marcat de climatul social: delicvenţa juvenilă este în creştere; fumatul, consumul de droguri şi vagabondajul au câştigat teren printre tineri de vârste fragede; violenţa, pornografia şi promiscuitatea au invadat strada.

4.Audiovizualul – transmite adoraţia pentru o nouă „cultură”, în care valorile perene ocupă din ce în ce mai puţin loc.

RELAŢIA ŞCOALĂ – FAMILIE. APLICAŢIE: ŞEDINŢA CU PĂRINŢII

Realitatea pare să confirme supoziţia „Este relaţia şcoală – familie o relaţie periclitată în societatea românească actuală?”

Cauzele sunt variabile:

a. Climatul familial s-a deteriorat sub presiunea şomajului, grijilor materiale, pierderii încrederii în valori;

b. Părinţii sunt încă victime ale vechii mentalităţi conform căreia absolvirea şcolii este garantată din start. Ei aşteaptă „totul” de la şcoală;

c. Neînţelegându-şi corect rolurile – mai exact, noile roluri – cadrele didactice şi părinţii se învinovăţesc reciproc;

d. Oferta educaţională a şcolii este redusă sau inadecvată în raport cu aşteptările şi nevoile de educaţie ale părinţilor;

e. Suntem nevoiţi să constatăm eşecul şcolar al multor elevi din clasele sociale defavorizate

RELAŢIA ŞCOALĂ – FAMILIE. APLICAŢIE: ŞEDINŢA CU PĂRINŢII

Conjuncţia şcoală – familie este fundamentată pe finalităţi primordiale şi pe obiective comune.

Pentru realizarea acestui parteneriat un rol foarte important, de liant, îl are profesorul diriginte.

Un diriginte conştient de rolul său esenţial în educaţia părinţilor acţionează astfel:

a. Cunoaşte şi organizează colectivul de părinţi pe clasă; b. Stabileşte programul activităţilor cu familia (întâlniri

colective, consultaţii individuale etc.) şi îi consultă pe părinţi, reţinând propuneri şi sugestii venite din partea acestora;

c. Definitivează tematica generală a adunărilor colective cu părinţii – cele obligatorii – centrate pe situaţii instructiv –educative specifice clasei pe care o conduce;

d. Mediază eventualele stări conflictuale apărute în relaţia profesor – elev – părinte;

e. Pregăteşte şi conduce adunările colective, armonizează posibilele puncte de vedere discordante;

f. Ţine permanent legătura cu părinţii (prin vizite, corespondenţă etc.) şi îi contactează prompt în situaţii speciale (abateri disciplinare, tensiuni în stare incipientă etc.);

g. În urma cunoaşterii elevilor săi, realizează caracterizările individuale şi de grup:

h. Îi invită pe părinţi la şcoală şi îi antrenează ca parteneri (îi consultă, le acordă drept de opinie şi de decizie, le dă sfaturi) în soluţionarea unor probleme ale clasei/şcolii;

i. Iniţiază şi conduce programul de educaţie a părinţilor clasei sale, în raport cu nevoile lor de educaţie;

RELAŢIA ŞCOALĂ – FAMILIE. APLICAŢIE: ŞEDINŢA CU PĂRINŢII

Moto: “Prezenţa părinţilor poate transforma cultura şcolii” S.L. Lightfoot

Forme de colaborare a dirigintelui cu familia:a. Întâlniri programate de diriginţi (cu toţi

părinţii clasei, cu un grup de părinţi, numai cu părinţii unui copil);

b. Întâlniri întâmplătoare (în pauze, la terminarea orelor, pe stradă etc.);

c. Convorbiri telefonice; d. Corespondenţă;e. Vizite la domiciliu; f. Activităţi nonformale (excursii, acţiuni

sportive, cercuri, concursuri, serbări, aniversări, momente festive etc.);

g. Consultaţii la cererea părinţilor;

Părinţii vor veni cu interes, chiar cu plăcere la şcoală şi vor participa la discuţii numai atunci când:

• Nu vor fi săpuniţi şi îngropaţi în reproşuri;

• Nu vor fi trataţi ca nişte inculţi, incapabili de a-şi creşte copilul fără ajutorul şcolii;

• Dirigintele va recunoaşte cu obiectivitate şi greşelile şcolii;

• Dirigintele va renunţa la aerele de superioritate, la aroganţa cu care îşi etalează opiniile sau la atitudinea populist – demagogică;

• Copilul nu va fi stigmatizat în faţa celorlalţi părinţi;

• Dirigintele va renunţa la lecturi pedagogice interminabile şi triade, încurajând expunerea opiniilor celor prezenţi şi dezbaterea;

• Dirigintele îşi respectă promisiunile şi oferă soluţii realiste, a căror rezolvare va fi urmărită până la capăt;

• Imaginea dirigintelui este completată de cea a unui profesor competent;

Aplicaţie: Şedinţa cu părinţii

Tema: Gestionarea unei situaţii de criză educaţională la clasa unde sunt diriginte: „Ţinuta şi comportamentul în diferite ocazii”, bazată pe tehnica interacţiunii observate: tehnica acvariului.

Principiile care este necesar să guverneze intervenţia managerială de soluţionare este bine să fie următoarele: sinceritate, cooperare, beneficiu comun. Situaţia de criză am identificat-o treptat, pe de o parte din colaborarea cu părinţii (şedinţe,

lectorate, vizite la domiciliu, excursii, telefoane etc.), iar pe de altă parte din discuţiile zilnice cu elevii mei. Situaţia de criză se referă la „pretenţiile”legate de ţinută, comportament ale copiilor, care depăşesc situaţia financiară a părinţilor şi care nu ţin cont de locul de desfăşurare a diferitelor activităţi.

Ascultând cu atenţie ambele „părţi”, am încercat să gestionez situaţia creată şi să găsesc câteva strategii de intervenţie. Printre altele am dat un test elevilor, iar din interpretarea lui să înţeleg dacă situaţia cu părinţii este „războinică”, normală sau exagerată din alte puncte de vedere.

Am organizat o întâlnire „părinţi – elevi” şi am pregătit metoda acvariului pentru a discuta cu participanţii diverse aspecte.

Aplicaţie: Şedinţa cu părinţii

Am organizat mobilierul corespunzător: două cercuri concentrice, în interior este grupa de discuţie sau demonstraţie, care prezintă tema: „Ţinuta şi comportamentul în diferite ocazii”, o să las în cercul interior 3 scaune libere pentru ca participanţii din cerul exterior să poată lua parte la discuţie, după care să se întoarcă la locul lor. Cercul exterior constituie grupul celor care urmăresc desfăşurarea discuţiei.

Voi prezenta participanţilor situaţiile identificate. Voi explica participanţilor că opiniile exprimate în discuţia din acvariu nu trebuie să fie personală, ei pot juca diverse „roluri” pentru a face discuţia mai interesantă. Pentru a lua locul unei persoane din cercul interior (am început cu 4), oricare din observatori va face schimb cu unul din ei, sau va lua un loc pe scaunul liber.

Această metodă este utilă şi recomandată atunci când purtătorii de cuvânt ai grupurilor cu opinii diferite vor să facă în acest mod schimb de argumente. În acvariu este posibilă o discuţie cursivă datorită numărului redus al celor din cerul interior. Permite celor tăcuţi să preia rolul de observatori şi să treacă în cerul exterior.

Aplicaţie: Şedinţa cu părinţii

Referitor la ţinută şi comportament în diferite ocazii, atât elevii cât şi părinţii au ales să prezinte – comportament şi maniere în biserică.

Din respect pentru Domnul nostru Isus Hristos, Maica Domnului si Biserica Domnului, pentru cei care se roagă aici, pentru Tradiţia Sfânta si obiceiurile strămoşeşti ale credinţei Ortodoxe, ca de altfel si din respect de sine, ţinuta modesta si comportamentul corespunzător sunt absolut necesare pentru toţi credincioşii, membri si vizitatorii.

1. Venirea târziu la biserică - Cel mai bine ar fi sa ajungeţi la biserica înainte de începerea slujbei religioase, dar din motive neştiute a devenit o obişnuinţa sau mai bine zis un obicei nepoliticos pentru mulţi sa vina mai târziu la biserica. Dacă ajungeţi la biserica după ce începe slujba, încercaţi să intraţi in biserica în linişte şi fiţi atenţi la ce se întâmplă in jurul d-voastră/în biserica.

2. Plecarea de la Biserică înaintea binecuvântării finale - Plecarea de la biserica înaintea binecuvântării finale pe lângă faptul ca e nepoliticos, ne lipseşte de binecuvântarea propriu-zisa.

 Slujba religioasa are un început (Binecuvântata este împărăţia..) şi un sfârşit (In pace să ieşim..). Plecarea imediat după Împărtăşanie este ca şi cum am trata biserica - Casa Domnului - ca un restaurant fast-food unde venim şi plecam când vrem. Trăim intr-o lume in rapidă mişcare în care se pare că ne grăbim din loc in loc, dar, in prezenta lui Dumnezeu trebuie să încercam să ne împotrivim acestei grabe de a trece repede de la un lucru la altul din agenda noastră zilnică.

3. Ştergeţi rujul de pe buze când veniţi la biserică -  La urma urmei Dumnezeu nu este impresionat de cât de atractivă apăreţi în exterior - prin vestimentaţie sau cu machiaj - ci de cât de atractivă sunteţi în suflet - podoabele noastre interioare - de caracter bun şi credinţa/pietate/smerenie.

4. Vorbirea în biserică sau în timpul slujbei - Pe lângă faptul că e lipsă de respect faţă de Dumnezeu, în acelaşi timp e lipsa de respect şi pentru ceilalţi credincioşi care se roagă in biserică. Comunicaţi cu Dumnezeu când sunteţi în biserică prin rugăciuni, cântece religioase, mulţumiri şi cu prietenii conversaţi după slujba pe hol sau după ce ieşiţi din biserică.

5. Îmbrăcămintea/vestimentaţia de dumineca -  Ar trebui să-i arătam respect lui Dumnezeu prin cea mai decentă îmbrăcăminte de-a noastră şi nu prin îmbrăcămintea de zi cu zi. Ar trebui să ne îmbrăcăm modest,nu într-un mod corespunzător care să atragă atenţia asupra noastră. Îmbrăcămintea noastră ar trebui întotdeauna sa fie de bun creştin - in special la biserica.

6. Pantalonii scurţi nu sunt acceptaţi în biserică - la biserică, valabil atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi şi copii peste 12 ani. Fustele purtate de femei ar trebui sa fie peste genunchi, nu sunt acceptate tricourile sau bluzele fără mâneci, bluzele care se leagă după gât sau topurile care dezvăluie părţi intime ale corpului. Bărbaţii ar trebui să poarte pantaloni lungi, gen costum, nu îmbrăcăminte sport sau ca de plajă, sau orice alt articol de îmbrăcăminte necorespunzător. Nu sunt permise tricourile cu imprimeuri, cu logo – uri, moto-uri sau poze imprimate.

Rochiile trebuie sa fie decente si modeste. Nu sunt premise topurile mulate, rochiile cu bretele sau fustele scurte (mini) sau rochiile mulate pe corp. Rochiile are trebui sa fie decente, nu cu spatele gol sau decolteurile prea mari. Daca femeile poarta pantaloni la biserica, ar trebui sa fie numai pantaloni de costum decent, modest, nu blugi sau pantaloni sport. Nu sunt acceptaţi pantalonii scurţi de nici un fel la biserică.

7. Vă rugăm închideţi telefoanele mobile când intraţi în biserică;

8. Fumatul este interzis oriunde în biserică şi în afara bisericii, în special pe treptele bisericii sau în curtea bisericii;

Desigur sunt multe alte aspecte care ar putea fi detaliate in aceasta prezentare . Să ţineţi minte întotdeauna că sunteţi la biserică pentru al venera pe Dumnezeu şi Sfânta Treime. Preotul spune: Cu frica de Dumnezeu si cu credinţă şi iubire apropiaţi-vă! Lăsaţi ca aceste cuvinte sfinte să vă călăuzească în credinţa voastră. Dacă urmaţi aceste simple călăuziri mai mult ca sigur că aveţi destulă etică bisericească sau tot ce vă trebuie pentru un bun comportament în biserică.

Aplicaţie: Şedinţa cu părinţii

Voi încheia această aplicaţie în momentul când consider că am epuizat toate argumentele, şi că şi-a atins scopul, că la dialogul din acvariu au participat un număr corespunzător de părinţi şi elevi sau voi observa că participanţii din acvariu nu mai manifestă interes pentru discuţie.

La încheierea activităţii voi pregăti o temă de reflexie care va conţine întrebări ca: „Cum v-aţi simţit pe parcursul aplicaţiei? De ce aţi înlocuit o anumită persoană? De ce aţi intervenit în discuţie?

Observând participanţii am remarcat surpriza şi satisfacţia pe care au avut-o, când după epuizarea permanentă a ideilor, chiar ei pot produce idei deosebit de utile, creative, interesante. Aceste stări au dus la o coeziune în grup şi la o flexibilitate între cele două grupuri. Voi folosi situaţiile apărute în cadrul tehnicii acvariului şi voi provoca participanţii să concluzioneze ei însăşi despre influenţei pe care o are calitatea climatului familial în rezolvarea situaţiilor de criză educaţională.

Această tehnică îmbină cele mai bune elemente din tehnicile meselor rotunde, tehnica panel, forum, simpozion, asigurând un mediu controlat, dar dinamic, în care se pot exprima un evantai larg de idei şi de sentimente.