Colegii Secolul XIX. Poetul X iese din tavernă la braţ cu două madame. Chiar la intrare e

întins în bîltoacă un om beat tuflă. Madamele îl abordează pe poet: „O, domnule X, am auzit despre tine că poţi

descrie orice situaţie poetic, prin cuvinte frumoase. Arată-ne această artă! Rugăm, rugăm, rugăm!”

X stă un pic pe gînduri şi spune: „În calea vieţii noastre e lungit Un jalnic corp, un neînsufleţit! Nici voi, nici tu, nici eu nu l-am ştiut. El zace-aici, uitat de toţi şi ud.”

Beatul, ridicîndi-şi brusc capul din bîltoacă: „A, tu eşti, X?! Eu rima ţi-o aud! Dar jalnic nu sînt eu acum, ci tu! Ciudatule, mă miri! Ce-ţi pasă ţie? Ai două mîndre, dar te rozi cu mine!”

X, îndemnînd în grabă: „Haideţi, haideţi, madamelor. Acesta e Y – colegul.”

Andrei Onea 27 Noiembrie 2012