Teste chim tox-2013-2014-1-1

Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică 09.3.1-16

Materiale referitoare la evaluarea cunoştinţelor (bilete de examinare, probleme de situaţie, copiile borderourilor)

RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 1 / 53

“CONFIRM" Decanul facultăţii Farmacie,

USMF "Nicolae Testemiţanu"din RM, conferenţiar universitar

__________ Nicolae Ciobanu

«___» ________ 2013

Discutate si aprobate la şedinţa Catedrei chimia farmaceutica si toxicologica

Proces verbal № _5_ din «_29_» _11 2013 Şef de catedră, profesor universitar

_____________ Vladimir Valica

T E S T E

pentru examenul la la disciplina “Chimie toxicologică” pentru studenţii anului IV, anul universitar 2013-2014



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 2 / 53

1. Partea generală

1. CS Compuşii toxici se clasifică conform: A. Acţiunii farmacologice a substanţelor toxice asupra organismului uman B. Proprietăţilor fizico-chimice a substanţelor toxice: solubilitate, volatilitate, temperatură de fierbere, posibilitatea

de a forma compuşi azeotropi C. Metodelor de izolare a substanţelor toxice din materialul biologic în dependenţă de proprietăţile fizico-chimice D. Structurii chimice ale substanţelor toxice, proprietăţilor acide (bazice), tautometriei imido-imidole E. Alegerii obiectului de cercetat în dependenţă de mecanismul depozitării substanţei toxice în organism şi a

metaboliţilor săi 2. CS Noţiunea de compus „toxic” include:

A. Acţiunea substanţei asupra organismului uman ori animal B. Comportarea în organism, căile de pătrundere şi toxicocinetica C. Orice substanţă, care introdusă în organism duce la boală ori deces D. Orice substanţa medicamentoasă E. Substanţă cu acţiune puternică asupra organismului

3. CM Direcţiile principale în analiza chimico-toxicologică sunt: A. Analiza preparatelor farmaceutice B. Expertiza chimico-legală C. Diagnosticul toxicomaniilor şi narcomaniilor D. Analiza alimentelor şi certificarea lor E. Diagnosticul intoxicaţiilor acute

4. CM În analiza chimico-toxicologică ca obiecte de cercetare serveşte: A. Organele interne, sânge, masele vomitive B. Analiza biochimică a sângelui C. Sîngele, urina D. Îmbrăcămintea, apă, aerul E. Substanţele medicamentoase, fragmente de plante

5. CM Sarcinile chimiei toxicologice sunt: A. Elaborarea şi perfecţionarea metodelor de izolare şi analiză a toxicilor şi metaboliţilor în organe, ţesuturi, lichide

biologice B. Elaborarea metodelor de purificare a substanţelor izolate din biomateriale C. Studierea metodelor de identificare şi determinare cantitativă a substanţelor toxice cu scopul aplicării lor în

analiza chimico-toxicologică D. Perfecţionarea metodelor de analiză a substanţelor medicamentoase, a monografiilor farmacopeice, elaborarea

metodelor de izolare, purificare a extracţiilor de substanţe medicamentoase şi narcotice de origine vegetală, cu scopul obţinerii de substanţe medicamentoase

E. Elaborarea metodelor de sinteză a substanţelor toxice 6. CM Pentru determinarea compuşilor toxici izolaţi din materialul biologic se aplică metodele:

A. Determinarea punctului de topire B. Determinarea solubilităţii C. Screening cromatografic D. Cromatografia gaz-lichidă E. Cromatografia de excludere sterică (pe coloană)

7. CM Chimia toxicologică se ocupă de: A. Studierea şi elaborarea metodelor de analiză a corpurilor delicte B. Analiza produselor alimentare cu scopul certificării lor C. Acordarea ajutorului organelor de justiţie D. Analiza lichidelor biologice cu scopul diagnosticării intoxicaţiei E. Acordarea ajutorului organelor ministerului Sănătăţii cu scopul preîntîmpinării intoxicaţiilor cu diverse

combinaţii chimice 8. CM Rolul analizei toxicologice în centrele de tratare a intoxicaţiilor acute a persoanelor vii:

A. Analiza organelor interne cu scop de a stabili pricina decesului B. Analiza repetată a lichidelor biologice cu scopul de a stabili eficacitatea metodei de detoxifiere C. Ajutor organelor de justiţie la descoperirea crimelor D. Ajutor medicului în diagnosticul intoxicaţiei E. Determinarea gradului şi a stadiului de intoxicaţie cu substanţe toxice (absorbţia, eliminarea) la pacient

9. CM Expertiza chimico-toxicologică include: A. Studierea actelor însoţitoare, verificarea integrităţii ambalajului, ştampilelor şi corespunderea descrierii din

documente



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 3 / 53

B. Izolarea toxicului din obiecte, purificarea extracţiilor, efectuarea analizei calitative şi cantitative C. Studierea aspectului exterior al materialului, a compoziţiei morfologice, a mirosului, culoarii, conservării,

prezenţa substanţelor străine D. Prelevarea probelor pentru analiză E. Producerea de probe preliminare, aprecierea rezultatelor lor, întocmirea planului expertizei pentru substanţele

toxice 10. CM Planul expertizei se întocmeşte în baza:

A. Sarcinilor puse faţă de expert B. Datele actelor însoţitoare C. Rezultatele studierii exterioare a materialului D. Mirosul, culoarea, pH-ul, prezenţa substanţelor străine E. Declaraţiile depuse de martori

11. CM Pentru izolarea toxicilor din materialul biologic se folosesc solvenţii: A. Apa acidulată B. Alcoolul acidulat C. Dimetiformamida D. Formaldehida E. Fenolul

2. Toxicocinetica 1. CS Compuşii toxici cu conţinut de azot şi caracter acid se absorb mai uşor din:

A. Cavitatea bucală B. Stomac C. Intestinul subţire D. Intestinul gros E. Esofag

2. CS Compuşii toxici cu caracter bazic se absorb mai rapid din: A. Din stomac B. Din intestin C. Din esofag D. Din vezica biliară E. Prin mucoasa bucală

3. CS Absorbţia compuşilor prin membranele de tipul I este favorizată de: A. Polaritate B. Anioni C. Solubilitate în apă D. Solubilitate în lipide E. Afinitate către proteinele plasmatice

4. CS Acţiunea toxică a compuşilor toxici se măreşte la legarea de receptori prin legătura: A. Covalentă B. Ionică C. De hidrogen D. Coordinativă E. Van-der-Vals

5. CS Absorbţia compuşilor toxici prin plămâni este determinată de: A. Solubilitatea în apă B. Proprietăţile acido bazice C. Volatilitatea D. Legarea cu proteinele din plasma sângelui E. Gradul puternic de ionizare

6. CS Viteza absorbţiei din stomac se determină după: A. Gradul mare de ionizare B. Interacţiunea cu enzimele stomacale C. Solubilitatea în apă D. Molecule de dimensiuni mari E. Gradul mic de ionizare

7. CS În organism se absoarbe prin plămâni: A. Codeina B. Cafeina C. Tetraclorura de carbon D. Cloralhidrat



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 4 / 53

E. Barbital

8. CS Compuşii solubili în lipide se acumulează în: A. Ficat B. Rinichi C. Ţesutul adipos D. Muşchi E. Inimă

9. CS Proprietăţile substanţelor exogene în rezultatul biotransformării sunt modificate, şi anume: A. Metaboliţii lor sunt mai polari B. Metaboliţii lor sunt mai puţin polari C. Metaboliţii lor sunt mai bine solubili în lipide, decît substanţele iniţiale D. Se micşorează solubilitatea metaboliţilor în apă E. Se măreşte toxicitatea substanţelor iniţiale

10. CM În analiza chimico-toxicologică pentru purificarea maceratelor apoase sau alcoolice se aplică metodele: A. Extragerea cu reextragere B. Cromatografia gaz-lichidă şi lichidă de înaltă performanţă C. Precipitarea proteinelor D. Recristalizarea E. Centrifugarea, filtrarea

11. CM Metabolismul substanţelor toxice şi narcotice în organism este îndreptat spre: A. Micşorarea solubilităţii în lichidele biologice B. Micşorarea solubilităţii în lipide şi mărirea solubilităţii în lichidele biologice şi apă C. Mărirea acţiunii biologice D. Micşorarea acţiunii biologice (toxicităţii) E. Mărirea vitezei de traversare prin membrane

12. CM Asupra eliminării compuşilor toxici prin rinichi cu urina acţionează pozitiv: A. Gradul mare de disociere a moleculelor B. Solubilitatea în apă C. Solubilitatea în lipide D. Masa moleculară mică E. Masa moleculară mare

13. CM Prima fază de biotransformare a compuşilor toxici în organism este însoţită de reacţiile: A. De oxidare B. De schimb C. De reducere D. De hidroliză E. De sinteză (conjugare)

14. CM Eliminarea compuşilor toxici din organism prin fiere este facilitată de către: A. Masa moleculară mare B. Dimensiunile mari ale moleculelor C. Dimensiunile mici ale moleculelor D. Solubilitatea în lipide E. Solubilitatea în apă

15. CM Asupra extracţiei complete a alcaloizilor din extracţiile apoase cu solvenţi organici influenţează: A. Constanta de disociere B. pH maceratului alcoolic-apos C. Natura solventului D. Natura substanţei E. Concentraţia substanţei

16. CM Viteza de eliminare a compuşilor cu caracter acid (barbituraţii) prin rinichi cu urina depinde de: A. Solubilitatea în apă B. Solubilitatea în lipide C. pH urinei D. Dimensiunile mici ale moleculelor E. Gradul de ionizare ale moleculelor

17. CM În decursul biotransformării toxicilor are loc: A. Micşorarea toxicităţii lor B. Micşorarea solubilităţii în lichidele biologice C. Mărirea solubilităţii în lichide biologice D. Mărirea solubilităţii în lipide



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 5 / 53

E. Micşorarea solubilităţii în lipide

18. CM Indicaţi proprietăţile compuşilor toxici ce favorizează eliminarea lor prin rinichi cu urina: A. Dimensiunea mare a moleculei B. Masa moleculară mică C. Solubilitatea în lipide D. Solubilitatea în apă E. Gradul mic de ionizare

19. CM Viteza de eliminare a compuşilor cu caracter slab bazic prin rinichi depinde de: A. Solubilitatea în apă B. Solubilitatea în lipide C. Gradul de ionizare a substanţei D. pH urinei E. Dimensiunile mici ale moleculei

20. CM Prin intestin se elimină substanţele: A. Cu masa moleculară mare B. Cu masa moleculară mică C. Ce nu se absorb în sânge la ingerarea per os D. Ce se elimină cu fierea din ficat E. Ce nimeresc în intestin prin membrana lui

3. Grupa compuşilor care se separă din materialul biologic cu solvenţi polari

1. CS Izolarea din materialul biologic cu apă alcalinizată este posibilă pentru:

A. Derivaţii acidului barbituric B. Efedrina, stricnina, cafeina C. Acizi minerali, nitriţii, nitraţii D. Halogenoderivaţii, pesticidele, fluorurile E. Derivaţii morfinanului

2. CS Derivaţii barbituricelor se extrag maximal cu cloroform din mediul apos la pH=2,0-2,5, deoarece: A. La pH=2-2,5 nu se extrag cu cloroform proteinele, peptidele B. Fiindcă alte substanţe toxice nu se extrag în aceleaşi condiţii C. La pH=2-2,5 barbiturice sunt în forma monoimidolică D. La pH=2-2,5 barbituricele sunt solubile în solvenţi organici şi au tautomerie lactamică E. La pH=2-2,5 barbituricele sunt în formă diimidolă şi sunt solubile în cloroform

3. CS În cazul intoxicaţiilor o mare parte a compuşilor medicamentoşi se absorb din tractul digestiv sub formă de: A. Molecule disociate B. Complexe cu proteine C. Molecule nedisociată D. Produse de biotransformare ionizate E. Conjugaţi

4. CS Compuşii medicamentoşi, absorbiţi în sânge din tractul gastro-intestinal, se leagă cu: A. Tiouree B. Hidraţii de carbon C. Microelemente D. Proteine E. Vitamine

5. CS În cromatografia pe strat subţire cu reactivul Marquis se developează: A. Nitrazepam B. Atropina C. Codeina D. Scopolamina E. Nicotina

6. CS În cromatografia pe strat subţire formează produse colorate cu difenilcarbazida şi sulfatul de mercur derivaţii: A. Indolului B. Purinei C. Acidului barbituric D. Pirazolonei E. Acidului salicilic



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 6 / 53

7. CS Serveşte ca test preliminar pentru depistarea barbituraţilor reacţia cu:

A. Dicromat de potasiu B. Reactivul Marquis C. Reactivul Frohde D. Soluţia amoniacală de nitrat de cobalt E. Clorura de fier (III)

8. CS Din extracţiile apoase a biomaterialului cu cloroform la pH 2-3 se extrage: A. Efedrina B. Cocaina C. Heroina D. Clordiazepoxid E. Cafeina

9. CS Cu sarea Reinecke formează cristale: A. Pahicarpina B. Atropina C. Papaverina D. Acidul meconic E. Cafeina

10. CS Efedrina formează un precipitat microcristalin cu: A. Sarea Reinecke B. Reactivul Dragendorff C. Rodanura de amoniu D. Iodura de cadmiu E. Rodanura de cobalt

11. CS Indicaţi substanţa ce formează conjugat cu H2SO4: A. Acidul benzoic B. Barbitalul C. Morfina D. Nitrazepamul E. Pahicarpina

12. CS Aconitina se izolează din materialul biologic prin: A. Macerarea cu apă acidulată B. Mineralizare C. Antrenarea cu vapori de apă D. Macerarea cu solvenţi organici E. Dializă

13. CS Pahicarpina se izolează din materialul biologic prin: A. Mineralizare B. Antrenarea cu vapori de apă C. Extragerea cu solvenţi organici nepolari D. Dializă cu antrenarea ulterioară E. Macerarea cu alcool acidulat ori apă acidulată

14. CS Pentru identificarea derivaţilor pirazolonei placa cromatografică se pulverizează cu soluţie de: A. Difenilcarbazidă B. Sulfat de mercur C. Clorură de fer (III) D. Reactivul Marquis E. Acid sulfuric

15. CS Obţinerea precipitatelor amorfe la interacţiunea extractului din biomaterial cu reactivii de precipitare alcaloidali, denotă prezenţa: A. Prezenţa unui alcaloid anumit B. Prezenţa unui compus organic ce conţine azot C. Absenţa alcaloizilor D. Absenţa compusului organic ce conţine azot E. Prezenţa pesticidelor fosfororganice

16. CS Izolarea cafeinei din materialul biologic se realizează prin: A. Mineralizare B. Macerare cu apă acidulată ori alcool acidulat C. Antrenare cu vapori de apă D. Macerare cu apă, apoi dializă



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 7 / 53

E. Extragerea cu solvenţi organici nepolari

17. CS Conţinut de sulf în moleculă are: A. Atropina B. Nicotinamida C. Aminazina D. Morfina E. Codeina

18. CS Trimepiridina în analiza cromatografiei pe strat subţire se revelează cu: A. Reactivul Dragendorff B. Difenilcarbazida C. Clorură de fer (III) D. Reactivul Marquis E. Reactivul Frohde

19. CS Din şirul 1,4-benzodiazepinelor prin reacţia de formare a azocolorantului nu poate fi determinat: A. Clordiazepoxidul B. Nitrazepamul C. Diazepamul D. Oxazepamul E. Fenazepamul

20. CS Prin reacţia de formare a azocolorantului poate fi determinat: A. Analgina B. Barbitalul C. Diprazina D. Clordiazepoxida E. Chinina

21. CS Variaţiile de absorbţie în UV a morfinei se observă la cercetarea soluţiei: A. Morfinei în acid sulfuric şi soluţia morfinei în cloroform B. Alcoolice de morfină şi soluţia morfinei în acid clorhidric C. Alcoolice de morfină şi soluţia morfinei în acid sulfuric D. Alcoolice de morfină şi soluţia morfinei în bază E. Alcoolice de morfină şi soluţia morfinei în cloroform

22. CS În materialul cadaveric a fost identificată ecgonina şi acidul benzoic în urma intoxicării cu: A. Chinină B. Morfină C. Etilmorfină D. Efedrină E. Cocaină

23. CS Prezenţa 2-amino-5-brombenzofenonei denotă intoxicaţia cu: A. Diazepam B. Oxazepam C. Fenazepam D. Clordiazepoxid E. Prometazina

24. CS Ecgonina şi acidul benzoic sunt metaboliţii: A. Morfinei B. Cocainei C. Atropinei D. Aminazinei E. Tizercinei

25. CS În organismul uman se descompune cu formare de fenobarbital şi acid aromatic: A. Barbitalul B. Benzonalul C. Hexenalul D. Amobarbitalul E. Pentobarbitalul

26. CS În doze toxice provoacă mărirea tensiunii arteriale: A. Papaverina B. Efedrina C. Clorpromazina D. Etlimorfina



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 8 / 53

E. Teofilina

27. CS Stricnina se conţine în: A. Papaver somniferum B. Erytrhroxylon coca C. Atropa Belladonna D. Nicotiana tabacum E. Strychnos nux vomica

28. CS Acţiunea toxică selectivă a stricninei se reflectă prin: A. Somnolenţă B. Convulsii tonico-clonice C. Hipotonie D. Suprimarea centrul tusiv E. Acţiune asupra centrului vomitiv

29. CS Scăderea bruscă a tensiunii arteriale e provocată de: A. Papaverină B. Efedrină C. Anabazină D. Morfină E. Barbital

30. CS Derivat din grupa purinelor este: A. Pahicarpina B. Anabazina C. Aminazina D. Cafeina E. Novocaina

31. CS Din şirul barbituraţilor, procesului de biotransformare cu viteză mică şi nesemnificativ în organismul uman se supune: A. Fenobarbital B. Amobarbital sodic C. Barbital D. Pentobarbital sodic E. Benzonal

32. CS Clordiazepoxidul din extracţia bazică se identifică prin reacţia: A. Cu reactivul Dragendorff B. De hidroliză până la benzofenonă şi obţinerea ulterioară a azocolorantului C. De hidroliză până la benzofenonă şi rezultatul negativ al reacţiei de obţinere a azocolorantului D. Proba murexidă E. Cu clorură de fer (III)

33. CS Testele farmacologice se efectuează pentru: A. Alcooli alifatici B. Fenoli C. Barbiturice D. Alcaloizi E. Halogenderivaţi volatili

34. CS La izolarea toxicelor conform metodei Cramarenco materialul biologic se prelucrează cu: A. Acid clorhidric B. Alcalii C. Acid sulfuric D. Acid oxalic E. Acid tartric

35. CS Etilmorfina se identifică cu reactivii: A. FeCl3 B. CH2O+H2SO4conc. C. H2SO4conc. D. Soluţie amoniacală de nitrat de cobalt E. Reacţia de obţinere a murexidului

36. CS Derivaţii de pirazolonă se identifică prin reacţia cu: A. FeCl3 B. CH2O+H2SO4conc. C. Soluţia amoniacală de nitrat de cobalt



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 9 / 53

D. H2SO4conc. E. De obţinere a murexidului

37. CS Trimepiridina se identifică prin reacţia: A. Cu reactivul CH2O+H2SO4conc. B. Cu soluţia de FeCl3 C. Cu soluţia amoniacală de nitrat de cobalt D. De obţinere a azocolorantului E. De obţinere a taleochininei

38. CS Pentru identificarea clordiazepoxidului se aplică reacţia de: A. Formare a murexidului B. Formare a azocolorantului după hidroliza preparatului C. Formare a azocolorantului fără hidroliză preparatului D. Recristalizare cu H2SO4 conc. E. Formare a microcristalelor cu reactivul Dragendorff

39. CS Coloraţie roşie-purpurie se obţine la interacţiunea soluţiei de FeCl3 cu: A. Stricnina B. Fenazona (antipirina) C. Procaina (novocaina) D. Fenobarbitalul E. Aminofenazona

40. CS Atropina formează precipitat cristalin cu soluţia de: A. CdI2 B. KBiI4 C. NH4[Cr(NH3)2(CHS)4] (sarea Reineke) D. Co(CNS)2 E. NH4CNS

41. CS Reacţia cu rodanură de cobalt cu formarea de precipitat microcristalin denotă prezenţa: A. Morfinei B. Pahicarpinei C. Chininei D. Atropinei E. Efedrinei

42. CS Pentru izolarea derivaţilor de tropan din materialul biologic se aplică metoda: A. Izolarea cu apă acidulată cu acid sulfuric B. Mineralizarea cu H2SO4 şi HNO3 C. Izolarea cu etanol acidulat cu acid fosforic D. Antrenarea cu vapori de apă E. Izolarea cu apă alcanizată

43. CS Acidul tropanic se obţine în rezultatul biotransfomării atropinei prin reacţia de: A. Hidroliză B. S-oxidare C. O-oxidare D. Reducere E. Conjugarea cu acid glucuronic

44. CS Depistarea benzoilecgoninei în urină şi sînge confirmă intoxicaţia cu: A. Morfină B. Cocaină C. Scopolamină D. Clorpromazină E. Oxazepam

45. CS Cel mai rapid se elimină din organism (are timpul de înjumătăţire mai mic): A. Clordiazepoxidul B. Fenazepamul C. Oxazepamul D. Nitrazepamul E. Diazepamul

46. CS Calea principală de biotransformare a amidopirinei(aminofenazonă) este reacţia de: A. N-dezalchilare B. O- dezalchilare C. Reducere



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 10 / 53

D. Conjugare cu glicin E. Conjugare cu sulfaţi

47. CS În organismul uman formează conjugaţi cu glicina: A. Acizii carboxilici aromatici B. Alcoolii C. Fenolii D. Acizi carboxilici alifatici E. Aminoderivaţi

48. CS Fenazona pe cromatoplacă se identifică la developarea cu: A. Difenilcarbazidă B. HgSO4 C. FeCl3 D. Reactivul Marquis E. Reactivul Fröhde

49. CS Clorpromazina se izolează din sânge prin metoda: A. Macerarea cu alcool acidulat B. Antrenare cu vapori de apă C. Mineralizare D. Dializă şi apoi distilare E. Macerare cu solvenţi organici nepolari

50. CS Purificarea extracţiei apoase de substanţe medicamentoase (barbituraţi) din materialul biologic conform metodei Popova se efectuează prin: A. Precipitarea proteinelor cu alcool B. Precipitarea proteinelor cu electroliţi C. Cromatografia pe coloană cu gel D. Cromatografia pe strat subţire E. Extragerea lipidelor, pigmenţilor

51. CS Prin metoda cromatografiei pe strat subţire derivaţii de purină se revelează cu: A. Sol. H2SO4 B. Reactivul Dragendorff C. Difenilcarbazida în CHCl3 D. HgSO4 în H2SO4 E. CH2O+H2SO4conc.

52. CS Cristale caracteristice cu KMnO4 formează: A. Teofilina B. Cocaina C. Cafeina D. Morfina E. Codeina

53. CS Cocaina se conţine în planta: A. Papaver somniferum B. Nicotiana tabacum C. Strychnos nux vomica D. Eriytroxylon Coca E. Atropa Belladonna

54. CS Sursă de nicotină serveşte: A. Papaver somniferum B. Erytroxylon Coca C. Atropa Belladonna D. Nicotiana tabacum E. Ephedra

55. CS Dilatarea vaselor şi micşorarea bruscă a tensiunii arteriale sunt produse de dozele toxice de: A. Stricnină B. Codeină C. Nitrazepam D. Papaverină E. Apomorfină

56. CS Pentru identificarea trimeperidinei în extrasul cloroformic se aplică reacţia cu: A. FeCl3 B. Nitrat de cobalt



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 11 / 53

C. Formarea azocolorantului D. CH2O+H2SO4 conc. E. CuSO4

57. CS Reacţia Vitali-Morin nu se aplică în analiza chimico-toxicologică pentru: A. Atropina B. Chinina C. Scopolamina D. Tetracaina E. Stricnina

58. CS Testul farmacologic este inclus în analiza chimico-toxicologică pentru: A. Fenoli B. Nitrazepam C. Nicotină D. Barbital E. Acid salicilic

59. CS Testul farmacologic este efectuat obligatoriu suplimentar la analiza chimico-toxicologică pentru: A. Fenazonă B. Chinină C. Stricnină D. Papaverină E. Amobarbital sodic

60. CS Cristale caracteristice cu KMnO4 formează: A. Codeina B. Cafeina C. Aconitina D. Morfina E. Chinina

61. CS Testul farmacologic pe broască se efectuează pentru argumentarea intoxicaţiei cu: A. Scopolamină B. Nicotină C. Papaverină D. Codeină E. Amobarbital sodic

62. CS Testul farmacologic pe broască se efectuează pentru argumentarea intoxicaţiei cu: A. Pahicarpină B. Codeină C. Stricnină D. Fenobarbital E. Fenacetină

63. CS Stricnina formează produse colorate ale reacţiilor cu: A. Reactiv Frohde B. Reactiv Marquis C. H2SO4 conc. D. Reactiv Mandelin(vanadat de amoniu în acid sulfuric) E. HNO3 conc.

64. CS În urma identificării fenobarbitalului şi acidului benzoic în materialul biologic se confirmă intoxicaţia cu: A. Barbamil (amobarbital sodic) B. Cocaină C. Benzonal D. Fenazepam E. Atropina

65. CS Acidul meconic intră în componenţa: A. Opiului B. Omnoponului C. Aconitinei D. Aminofilinei E. Etilmercurclorura (granozanului)

66. CS Reacţia de obţinere a azocolorantului este reacţia de bază în analiza chimico-toxicologică pentru: A. Cafeină B. Codeină



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 12 / 53

C. Procaină D. Tetracaina E. Amobarbital sodic

67. CS Formarea spoturilor de culoare purpurie în urma prelucrării plăcii cromatografice cu acid sulfuric concentrat denotă prezenţa: A. Aminafenazonei B. Atropinei C. Prometazinei D. Morfinei E. Barbitalului

68. CS Din extrasul apos a materialului biologic la pH 2-3 se extrage în cloroform: A. Efedrina B. Chinina C. Heroina D. Clordiazepoxidul E. Cafeina

69. CS Conform reacţiei de sulfooxidare se petrece metabolismul: A. Oxazepamului B. Cocainei C. Levomepromazinei D. Aminofenazonei E. Pahicarpinei

70. CS Către derivaţii de 1,4-benzdiazepinelor se referă: A. Teobromina B. Fenazepamul C. Fenobarbitalul D. Trimeperidina E. Prometazina

71. CS În procesul biotransformării acidul sulfuric se conjugă doar cu: A. Acizii aromatici B. Aldehidele C. Fenolii D. Nitroderivaţii E. Aminoderivaţii

72. CS Cristale caracteristice cu reactivul Dragendorff formează: A. Atropina B. Morfina C. Efedrina D. Barbitalul E. Acidul salicilic

73. CS Determinarea în lichidele biologice a 2-amino-5-clorbenzofenonei denotă intoxicaţia cu: A. Morfină B. Oxazepam C. Fenazepam D. Efedrină E. Tetracaină

74. CS Substanţele medicamentoase cu conţinut de azot conform metodei Cramarenco se izolează din materialul biologic cu: A. Alcool etilic B. Apă acidulată cu acid sulfuric C. Acetonă D. Benzen E. Cloroform

75. CS Cu scopul izolării barbituricelor din materialul biologic se aplică: A. Metoda de mineralizare B. Antrenarea cu vapori de apă C. Izolarea cu apă alcalinizată (Metoda Valov) D. Extragere cu solvenţi nepolari E. Macerarea cu apă şi apoi dializa

76. CS Determinarea în lichidele biologice a 2-metilamino-5-clorbenzofenonei denotă intoxicaţia cu:



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 13 / 53

A. Clordiazepoxid B. Oxazepam C. Nitrazepam D. Diazepam E. Clorpromazina

77. CS În componenţa opiului intră: A. Prometazina (diprazina) B. Fenazepamul C. Narcotina D. Pahicarpina E. Cafeina

78. CM Purificarea extracţiilor organice a barbituraţilor din extracţiile apoase acide are loc prin metodele: A. Reextragerea B. Precipitarea proteinelor cu alcool etilic C. Sublimarea D. Cromatografia pe strat subţire E. Încălzirea pe baia de apă

79. CM Purificarea extracţiilor organice (cloroformice) bazice se efectuează prin metodele: A. Precipitarea proteinelor cu alcool etilic B. Cromatografia pe strat subţire C. Reextragerea D. Centrifugarea E. Sublimarea

80. CM Factorii ce influenţează asupra eficacităţii izolării substanţelor medicamentoase din materialul biologic în prima etapă (macerarea cu solvenţi polari) sunt: A. Natura extragentului B. Durata şi numărul de macerări C. Prezenţa electroliţilor D. pH-ul mediului E. Concentraţia substanţei medicamentoase

81. CM Factorii ce influenţează asupra eficacităţii izolării substanţelor medicamentoase în solvenţi polari din extracţiile apoase a biomaterialului sunt: A. pH-ul soluţiei apoase B. Concentraţia substanţei medicamentoase C. Prezenţa electroliţilor D. Durata şi numărul de extracţii E. Natura extragentului

82. CM Intoxicaţia cu medicamente este determinată de: A. Solubilitatea bună în lichidele biologice B. Suprafaţa mare de absorbţie în cavitatea bucală C. Automedicaţia, accesul liber la medicamente D. Folosirea fără prescrierea medicală E. Păstrarea în condiţii casnice neadecvate

83. CM Atribuirea compuşilor la substanţe narcotice se bazează pe criteriile: A. Sociale B. Farmaceutice C. Juridice D. Formula de structură E. Medicale

84. CM Produşi coloraţi în urma reacţiei cu clorura de fier (III) în acid sulfuric diluat formează: A. Derivaţii pirazolonei B. Derivaţii tropanului C. Derivaţii fenotiazinei D. Codeina, etilmorfina E. Derivaţii chinolinei

85. CM Cu reactivul Dragendorff formează cristale caracteristice: A. Chinina B. Aminofenazona (Amidopirina) C. Pentobarbital sodic(Etaminal sodic) D. Nicotina



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 14 / 53

E. Efedrina

86. CM În cazul intoxicaţiilor cu narcotice sunt indicate pentru expertiză probele de: A. Salivă B. Lavagiile mâinilor, buzelor, seringelor C. Urină D. Sânge E. Haine

87. CM Indicaţi cei mai sensibili reactivii generali de precipitare către majoritatea alcaloizilor în analiza preliminară: A. Sarea Reineke B. Acidul fosfovolframic, fosfomolibdenic C. Reactivii Dragendorff, Bouchardat, Mayer D. Acidul clorplatinic, cloraurinic E. Acidul tricloracetic

88. CM La analiza substanţelor narcotice în materialul biologic se efectuează hidroliza acidă (urină) sau acidularea pînă la pH-ul 2,0-2,5 cu scopul: A. De a rupe legătura dintre proteine şi substanţa narcotică B. De a distruge conjugaţii cu acidul glucuronic, acetic C. De a crea un anumit pH D. Preîntîmpinarea pierderii substanţa narcotică la analiza ulterioară E. De a transforma substanţa narcotică în bază, bine solubilă în solvent organic

89. CM Pentru izolarea din materialul biologic a anabazinei, nicotinei se aplică metodele: A. Cu apă alcalinizată (metoda Valov) B. Dializă C. Cu apă acidulată D. Antrenare cu vapori de apă E. Mineralizare

90. CM Pentru identificarea morfinei în sânge se aplică metodele: A. Cromatografia pe strat subţire B. Culoare cu reactivul Marquis şi Frohde C. Culoare cu clorura ferică (III) D. Reacţii microcristaloscopice E. Fluorescenţa în UV

91. CM Narcomania cu opiu se stabileşte prin determinarea în extracţiile lichidelor biologice (sînge,urină) a: A. Scopolaminei B. Papaverinei C. Codeinei D. Morfinei E. Etilmorfinei

92. CM Sunt folosite ca narcotice preparatele: A. Morfina B. Cafeina C. Codeina D. Heroina E. Papaverina

93. CM Pentru identificarea diprazinei, derivat de fenotiazină servesc reacţiile cu: A. FeCl3 B. Reactivul Marquis C. H2SO4conc. D. Soluţie amoniacală de nitrat de cobalt E. Soluţie de NaOH

94. CM Pentru identificarea teofilinei servesc reacţiile: A. Cu hidroxid de sodiu B. Formarea azocolorantului C. Microcristaloscopice cu acid sulfuric concentrat D. Formarea murexidului E. Cu reactivul Frohde

95. CM Produs colorat cu reactivul Marquis formează: A. Morfina B. Fenobarbitalul



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 15 / 53

C. Cafeina D. Clorpromazina E. Papaverina

96. CM Pentru identificarea chininei se aplică: A. Fluorescenţa în UV a extracţiei în acid sulfuric B. Cromatografia pe strat subţire C. Reacţia cu acid acetic D. Obţinerea hidroxamaţilor E. Formarea murexidului

97. CM Dozarea barbituricelor în analiza chimico-toxicologica se efectuează prin metodele: A. Titrarea în mediu anhidru B. Spectrofotometria diferenţială în UV C. Fotocolorimetria după reacţia de obţinere a azocolorantului D. Gravimetria conform precipitatului obţinut după evaporarea extractului cloroformic E. Fotocolorimetria după reacţia cu sărurile de cobalt în mediul de izopropilamină

98. CM Schema analizei preliminare de determinare a alcaloizilor în extractul bazic, obţinut prin metoda Cramarenco include: A. Reacţia cu reactivii de culoare Marquis, Frőhde, Mandelin B. Reacţiile microcristaloscopice C. Reacţiile cu reactivii generali de precipitare D. CSS (screening) în sistemele generale de migrare E. Spectrofotometria în UV

99. CM Pentru argumentarea prezenţei alcaloizilor izolaţi după metoda Cramarenco se aplică: A. Reacţiile cu reactivii alcaloidali B. Cromatografia pe strat subţire (screening) în sistemele selective C. Reacţiile microcristalografice D. Spectrofotometria în UV E. Reacţiile cromogenice

100. CM Analiza preliminară la prezenţa alcaloizilor în extrasul organic din materialul biologic include: A. Obţinerea precipitatului cu reactivul Dragendorff B. Reacţia cu acid fosforomolibdenic C. Reacţia Vitali-Morin D. CSS în sistemele generale de migrare E. CSS în sistemele selective de migrare

101. CM Biotransformarea cafeinei în organismul uman se petrece conform reacţiilor: A. Oxidare B. N-dezalchilare C. Reducere D. Sulfoxidare E. Hidroliza

102. CM Biotransformării prin reacţiile de sulfooxidare se supun: A. Oxazepam B. Cocaina C. Clorpromazina D. Levomepromazina E. Fenazona

103. CM Developarea barbituricilor pe cromatoplacă se efectuează cu: A. Reactivul Marquis B. Difenilcarbazida C. Reactivul Dragendorff D. Sulfatul de mercur în acid sulfuric E. Clorura de fier (III)

104. CM Purificarea maceratului apos cu conţinut de substanţe medicamentoase după metoda Cramarenco include: A. Precipitarea proteinelor cu alcool etilic B. Cromatografia pe coloană C. Centrifugarea D. Cromatografia pe strat subţire E. Precipitarea proteinelor cu electroliţi



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 16 / 53

105. CM Indicaţi derivaţii de 1,4- benzodiazepine:

A. Clordiazepoxid B. Clorpromazină C. Nitrazepam D. Trimeperidina E. Prometazina

106. CM Rapid se instalează paralizia SNC, convulsii sub influenţa dozelor toxice de: A. Fenobarbital B. Nicotină C. Clorpromazină D. Papaverină E. Stricnină

107. CM Reacţiile pentru identificarea codeinei sunt: A. Reacţia cu FeCl3 cu obţinerea coloraţiei violete B. Cu reactivii generali de precipitare C. Cromatografia pe strat subţire, revelare cu H2SO4 conc. D. Cu reactivul Mandelin E. Cu reactivul Marquis

108. CM Indicaţi alcaloizii în stare lichidă: A. Anabazina B. Nicotina C. Chinina D. Pahicarpina E. Etilmorfina

109. CM Prin reacţia Vitali-Moren pot fi determinate în materialul biologic substanţele medicamentoase: A. Teofilina B. Scopolamina C. Cocaina D. Atropina E. Tetracaina (dicaina)

110. CM Produşi coloraţi în urma reacţiei (minimum cu unul dintre ei) dintre reactivii: H2SO4 conc., HNO3 conc., reactivul Marquis, Frohde, Mandeline, formează: A. Morfina B. Atropina C. Clorpromazina D. Aminofenazona E. Oxazepam

111. CM Prezenţa atropinei în extrasul organic din materialul biologic se argumentează prin: A. Coloraţie albastră cu reactivul Marquis B. Coloraţie albastră-violetă cu clorura de fier C. Reacţia pozitivă Vitali-Morin D. Reacţia microcristaloscopică cu acid picric E. Reacţia microcristaloscopică cu sarea Reinecke

112. CM Nu se pot extrage cu cloroform din soluţia alcalinizată (cu hidroxid de sodiu) alcaloizii: A. Atropina B. Chinina C. Morfina D. Teobromina E. Stricnina

113. CM Prezenţa stricninei în extrasul organic din materialul biologic se argumentează prin: A. Precipitat cafeniu cu reactivul Dragendorff B. Reacţia cu K2Cr2O7 C. Precipitat alb cu reactivul Dragendorff D. Reacţia cu reactivul Mandelin E. Reacţia Vitali-Morin

114. CM Indicaţi produsele de biotransformare a fenazonei (antipirinei): A. 4-aminoantipirina B. 4-hidroxiantipirina C. O-glucuronid antipirină D. 4 etoxiantipirină



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 17 / 53

E. 4 acetaminoantipirină

115. CM Indicaţi pH-ul de extrage a chininei şi reacţiile de identificare: A. pH=1-3 B. pH=9-10 C. Fluorescenţă albastră a soluţiei de H2SO4 în UV D. Fluorescenţă galben-verzuie în UV E. Reacţia de oxidare cu brom

116. CM Acţiunea toxică a papaverinei asupra organismului se caracterizează prin: A. Sedativ B. Hipotonie C. Hipertonie D. Aritmie E. Vertij

117. CM Biotransformarea diazepamului în organism are loc prin reacţiile: A. N-dezalchilare B. O-dezalchilare C. De hidroxilare D. De reducere E. De metilare

118. CM Prin macerarea cu solvenţi polari din materialul biologic se izolează: A. Fenolul B. Permanganatul de potasiu C. Teobromina D. Etanol E. Pentobaritalul (etaminalul sodic)

119. CM Nu se pot extrage cu cloroform din soluţii alcalinizate (cu hidroxid de sodiu) alcaloizii: A. Codeina B. Morfina C. Narcotina D. Papaverina E. Teobromina

120. CM Reacţiile de identificare a morfinei în materialul biologic sunt cu: A. FeCl3 şi obţinerea coloraţiei albastre B. FeCl3 şi obţinerea coloraţiei roşie-brună C. CH2O + H2SO4 conc. D. Reactivul Mandelin E. H2SO4 conc.

121. CM Reacţiile de identificare a amobarbitalului sodic (barbamil) în materialul biologic sunt: A. De recristalizare din H2SO4 conc. B. Microcristaloscopică cu clorzinciod C. Microcristaloscopică cu reactivul feriod D. Microcristaloscopică cu reactivul cuprupiridină E. Microcristaloscopică cu soluţie alcoolică acidă de KI

122. CM Cristale caracteristice cu reactivul Dragendorff formează: A. Chinina B. Efedrina C. Papaverina D. Atropina E. Nicotina

123. CM Reacţia Vitali-Moren se aplică la identificarea: A. Stricninei B. Codeinei C. Scopolaminei D. Tetracainei (dicaina) E. Chininei

124. CM Testele farmacologice pe animale sunt obligatoriu introduse în analiza chimico-toxicologică a: A. Fenolului B. Nicotinei C. Nitrazepamului D. Atropinei



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 18 / 53

E. Chininei

125. CM Pentru identificarea barbituricelor în materialul biologic se aplică reacţiile: A. Cu săruri de cobalt şi izopropilamină B. Vitali-Morin C. Murexidă D. Formarea esterilor E. Recristalizarea din H2SO4 conc.

126. CM Prin reacţia de N-dezalchilare se metabolizează substanţele: A. Pahicarpina B. Diazepamul C. Codeina D. Clordiazepoxidul E. Papaverina

127. CM Identificarea cafeinei în materialul biologic se efectuează prin reacţiile: A. De formare a azocolorantului B. De formare a murexidului C. Vitali-Morin D. De obţinere a precipitatului cu reactivul Dragendorff E. Microcristaloscopică cu HgCl2

128. CM În compoziţia opiului intră: A. Atropina B. Morfina C. Codeina D. Acidul meconic E. Papaverina

129. CM Biotransformarea după tipul reacţiei de sulfooxidare este caracteristică pentru: A. Clorpromazina B. Codeina C. Pahicarpina D. Levomopramazina (tizercina) E. Papaverina

130. CM Intoxicaţia cu stricnină se argumentează prin reacţiile: A. Coloraţia roşie cu H2SO4 conc. B. Striuri violete cu K2Cr2O7 în H2SO4 conc. C. Coloraţie verde cu reactivul Marquis D. Coloraţie albastră-violetă ce trece în roşu cu reactivul Mandelin E. Vitali-Morin

131. CM La hidroliză în prezenţă de acid clorhidric 6 N a 1,4-bentodiazepinelor produse identice formează: A. Diazepamul B. Clordiazepoxidul C. Oxazepamul D. Nitrazepamul E. Fenazepamul

132. CM Cu reactivul Dragendorff cristale caracteristice formează: A. Morfina B. Nicotina C. Chinina D. Anabazina E. Efedrina

133. CM Prezenţa cocainei se argumentează prin reacţiile: A. Cu reactivul Marquis - coloraţie roşie B. Cu reactivul Dragendorff - precipitat amorf C. Vitali-Morin - coloraţie violetă D. Vitali-Morin – lipsa coloraţiei E. Cu KMnO4 - precipitat cristalin

134. CM Alcaloizii opiului pe cromatoplacă se revelează cu: A. H2SO4 conc. B. Reactivul Dragendorff C. Reactivul Marquis D. Difenilcarbazonă



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 19 / 53

E. Rezorcina în mediu alcalin

135. CM Conform fluorescenţei caracteristice în mediul acid pot fi determinate substanţele: A. Novocaina B. Diazepamul C. Etilmorfina D. Nitrazepamul E. Chinina

136. CM Fenobarbitalul se identifică prin reacţiile: A. Cu sărurile de cobalt B. Proba murexidă C. Microcristaloscopică cu sărurile de cupru, piridină D. Reacristalizarea din H2SO4 conc. E. Microcristaloscopică cu reactivul feriod

137. CM Din grupa 1,4 – benzodiazepine fac parte: A. Codeina B. Clordiazepoxida C. Nitrazepamul D. Oxazepamul E. Clorpromazin

138. CM Pentru identificarea nicotinei se aplică reacţiile: A. Cu reactivul Marquis - culoare roşie-purpurie B. Cu reactivul Dragendorff - cristale în formă de păsări zburătoare C. Fluorescenţă albastră în UV D. Cu sarea Reineke - cristale E. Specifică cu HNO3 conc.

139. CM Reacţia cu apa de brom se admite pentru identificarea: A. Morfinei B. Chininei C. Anilinei D. Cloroformului E. Alcoolului etilic

140. CM Pentru revelarea clorpromazinei pe cromatoplacă se aplică reactivii: A. Difenilcarbazida B. FeCl3 C. H2SO4 diluat D. Expunerea în UV E. Soluţie alcoolică de NaOH

141. CM Omnoponul conţine: A. Morfină B. Codeină C. Acid meconic D. Papaverină E. Atropină

142. CM Extracţia maximală de barbituraţi cu solvenţi organici din maceratul apos se petrece la: A. pH=1-3 B. Cu eter C. Cu tetraclorura de carbon D. Cu benzen E. pH=5-7

143. CM Compuşii cu conţinut de azot se izolează din materialul biologic cu: A. Apă acidulată B. Alcool etilic acidulat C. Alcool metilic D. Benzen E. Cloroform

144. CM În mediul acid au fluorescenţă: A. Clordiazepoxidul B. Prometazina (diprazina) C. Chinina D. Trimeperidina(promedolul)



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 20 / 53

E. Atropina

145. CM Papaverina se conţine în: A. Strychnos nux vomica B. Opiu C. Omnopon D. Eritroxilon coca E. Atropa Belladona

146. CM Reacţiile de identificare a barbitalului sunt: A. De recristalizare din H2SO4 conc. B. Cu sărurile de cobalt C. Microcristaloscopică cu reactivul feriod D. Microcristaloscopică cu clorzinciod E. Microcristaloscopică cu sărueile de cupru şi piridină

147. CM Intoxicaţia cu efedrină se argumentează prin reacţiile cu: A. Reactivul Dragendorff - precipitat cristalin B. Rodanură de amoniu - precipitat cristalin C. Săruri de cupru şi sulfura de carbon D. 2,4 - dinitroclorbenzen E. Reactivul Dragendorff - precipitat amorf

148. CM Prin antrenare cu vapori de apă se separă: A. Atropina B. Fenazona C. Anabazina D. HgCl2 E. Nicotina

149. CM Identificarea amobarbitalului sodic se efectuează prin metodele fizico-chimice: A. Refractometria B. Spectroscopia în IR C. Renghenografia D. Spectrofotometria în UV E. Cromatografia pe strat subţire

150. CM Reacţiile de identificare a acidului salicilic în materialul biologic sunt: A. De obţinere a esterilor B. Cu FeCl3 - formarea coloraţiei albastru-violet C. Cu FeCl3 - formarea coloraţiei verzi D. Cu reactivul Nessler E. Cu apa de brom

151. CM În grupa narcoticelor sunt incluse: A. HgCl2 B. Omnoponul C. Trimeperidina D. Fenolul E. Dipterex (clorofos)

152. CM Acţiunea toxicomanică posedă substanţele: A. As2O3 B. HgCl2 C. Clorpromazina D. Diazepamul E. Fenolul

153. CM Metodele de purificare a maceratului apos din biomaterial conform metodei Cramarenco sunt: A. Centrifugarea B. Filtrarea C. Saturarea cu sulfat de amoniu D. Cromatografia pe coloană E. Electroforeza

154. CM Metodele de purificare a extractului cu solvenţi organici din biomaterial la cercetarea prezenţei barbituricelor: A. Sublimare B. Cromatografia pe coloană C. Cromatografia pe strat subţire



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 21 / 53

D. Metoda de reextragere E. Electrodializa

155. CM În analiza chimico-toxicologică a derivaţilor de purină se folosesc reacţiile cu: A. FeCl3 B. CH2O+H2SO4conc. (reactivul Marquis) C. Soluţia amoniacală de nitrat de cobalt D. Proba murexidă E. Reactivul Dragendorff

156. CM Barbitalul se poate identifica prin reacţiile cu: A. Reactivul Frőhde B. Recristalizare din H2SO4conc. C. Reactivul Marquis D. Clorzinciod E. Formarea azocolorantului

157. CM Cu reactivul Frohde se identifică substanţele: A. Cafeina B. Barbitalul C. Metilmorfina (codeina) D. Clordiazepoxid E. Procaina

158. CM Reacţia de obţinere a azocolorantului este pozitivă pentru substanţele: A. Cafeina B. Amobarbitalul sodic C. Codeina D. Clordiazepoxid E. Procaina

159. CM Cu reactivul Marquis nu formează produşi coloraţi substanţele: A. Morfina B. Atropina C. Aminofenazona (amidopirina) D. Papaverina E. Pahicarpina

160. CM Fenobarbitalul se identifică conform reacţiilor microcristaloscopice cu: A. FeCl3 B. H2SO4conc. C. CH2O+H2SO4conc.(reactivul Marquis) D. Reactivul feriod E. Soluţie alcoolică acidulată de KI

161. CM Pentru identificarea în biomaterial atît a clorpromazinei, cît şi a morfinei servesc reactivii: A. FeCl3 B. Reactivul cuprupiridină C. CH2O+H2SO4conc. (reactivul Marquis) D. Soluţia amoniacală de nitrat de cobalt E. Formarea murexidului

162. CM În analiza chimico-toxicologică a materialului biologic pentru fenobarbital se folosesc reacţiile: A. De obţinere a azocolorantului B. Cu K2Cr2O7 şi H2SO4 conc. C. Cu soluţia amoniacală de nitrat de cobalt D. Reactivul Marquis E. H2SO4conc.

163. CM Produşi coloraţi cu reactivul Marquis formează substanţele: A. Stricnina B. Fenazona C. Procaina D. Trimeperidina E. Etilmorfina

164. CM Stricnina poate fi identificată prin reacţiile cu: A. Reactivul Marquis B. Reactivul Mandelin C. K2Cr2O7+H2SO4conc.



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 22 / 53

D. De obţinere a azocolorantului E. FeCl3

165. CM La pH 8 - 10 din macerat în solventul organic (cloroform) se extrag substanţele: A. Heroina B. Clordiazepoxidul C. Teobromina D. Amobarbitalul sodic E. Pahicarpina

166. CM Nicotina poate fi identificată prin reacţiile cu: A. KI B. CdCl2 C. KBiI4 (reactivul Draghendorff) D. NH4[Cr(NH3)2CHS)4] (sarea Reineke) E. Co(CNS)2 (rodanură de cobalt)

167. CM Papaverina poate fi identificată prin reacţiile cu: A. NH4[Cr(NH3)2(CHS)4] (sarea Reineke) B. KBiI4 C. CdCl2 D. CdI2 E. Co(CNS)2 (rodanură de cobalt)

168. CM Chinina poate fi identificată prin reacţiile cu: A. NH4[Cr(NH3)2(CHS)4](sarea Reineke) B. KBiI4 (reactivul Draghendorff) C. NH4CNS D. CdI2 E. Co(CNS)2

169. CM Morfina poate fi determinat în materialul biologic prin reacţiile: A. Cu reactivul Dragendorff B. Cu rodanură de amoniu C. Cu rodanură de cobalt D. Pelagri E. Cu clorură de fer (III)

170. CM Biotransformarea amobarbitalului sodic în organism are loc prin reacţiile de: A. N-demetilare B. O-demetilare C. Oxidare aromatică D. Oxidare alifatică până la alcooli E. Oxidare până la acizi organici

171. CM Biotransformarea nitrozepamului sodic are loc prin reacţiile de: A. Oxidare B. Reducere C. Conjugarea cu acid glucuronic (O-glucuronid) D. Conjugarea cu acid acetic E. Hidroliza până la benzofenonă

172. CM Căile de biotransformare a aminelor aromatice în organism sunt reacţiile de: A. Conjugare cu glicin B. Conjugare cu sulfaţi C. Acetilare D. Conjugare cu acid glucuronic E. Reducere

173. CM Din organism se elimină sub formă de glucuronizi substanţele: A. Alcoolii B. Fenolii C. Acizi aromatici carbonici D. Aminoderivaţii E. Nitroderivaţii

174. CM Se elimină din organism sub formă de conjugaţi metilaţi: A. Fenolii B. Crezolii



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 23 / 53

C. Aminele alifatice D. Aminele aromatice E. Nitroderivaţii

175. CM Clordiazepoxidul prin metoda cromatografiei pe strat subţire se revelează cu: A. Reactivul Marquis B. Reactivul Dragendorff C. Hidroliza pe placă şi apoi reacţia de obţinere a azocolorantului D. Clorură de fer (III) E. Difenilcarbazida

176. CM Trimepiridina (promedol) prin metoda cromatografiei pe strat subţire se revelează cu: A. FeCl3 B. H2SO4 conc. C. KBiI4 (reactiv Draghendorff) D. CH2O+H2SO4conc.(reactivul Marquis) E. HgSO4 în H2SO4

177. CM Clorpromazina (aminazina) prin metoda cromatografiei pe strat subţire se revelează cu: A. Difenilcarbazida B. HgSO4 C. H2SO4 conc. + C2H5OH (9:1) D. FeCl3 E. HCl

178. CM Purificarea maceratului apos obţinut conform metodei Stas - Otto modificată se efectuează prin: A. Precipitarea proteinelor cu alcool etilic B. Precipitarea proteinelor cu electroliţi C. Extragerea lipidelor, pigmenţilor D. Cromatografia pe coloană E. Cromatografia pe strat subţire

179. CM Derivaţii fenotiazinei pe cromatoplacă se revelează cu: A. Soluţia de H2SO4 şi C2H5OH (9:1) B. Soluţia de FeCl3 C. Difenilcarbazida D. HgSO4 E. CH2O+H2SO4conc.(reactivul Marquis)

180. CM Derivaţii acidului barbituric pot fi depistaţi pe placa cromatograficăm prin revelarea cu: A. KBiI4 (reactivul Draghendorff) B. CH2O+H2SO4conc.(reactivul Marquis) C. Difenilcarbazida în CHCl3 D. HgSO4 în H2SO4 E. FeCl3

181. CM Reacţia de obţinere a murexidului e pozitivă pentru: A. Morfină B. Trimeperidină C. Teofilină D. Cafeină E. Teobromină

182. CM Prin obţinerea produselor colorate cu FeCl3 pot fi identificate substanţele: A. Papaverina B. Morfina C. Acidul salicilic D. Fenolul E. Acidul acetic

183. CM În papaver somniferum se găsesc următorii alcoloizi: A. Morfina B. Cocaina C. Papaverina D. Codeina E. Narcotina

184. CM Atropina se conţine în plantele: A. Papaver somniferum B. Atropa Belladonna



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 24 / 53

C. Scopolia Carniolica D. Nicotiana rustica E. Strychnos nux vomica

185. CM În analiza chimico-toxicologică la obţinerea microcristalelor cu reactivul Draghendorff se determină substanţelor: A. Atropina B. Nicotina C. Efedrina D. Barbitalul E. Anabazina

186. CM Indicaţi metodele de izolare din materialul biologic a substanţelor medicamentoase cu conţinut de azot, care sunt folosite în practica medico-legală: A. Mineralizarea B. Dializa şi apoi distilarea C. Macerarea cu apă acidulată D. Macerarea cu alcool acidulat E. Antrenare cu vapori de apă

187. CM Toxicitatea barbitalului se manifestă prin: A. Suprimarea SNC B. Excitarea SNC C. Acţiune toxica asupra capilarelor creierului D. Starea de comă E. Starea de anestezie

188. CM Reacţiile specifice de identificare a brucinei sunt cu: A. Reactivul Dragendorff - microcristale în formă de păsări zburătoare B. HNO3conc. C. Reactivul Erdman (H2SO4conc.+HNO3conc.) D. Fluorescenţă albastră în UV E. Reactivul Marquis (CH2O+H2SO4conc.)

189. CM La obţinerea produşilor coloraţi cu acid azotic concentrat pot fi identificate substanţele: A. Brucina B. Apomorfina C. Cafeina D. Clorpromazina E. Prometazina

190. CM Fluorescenţă caracteristică în UV după prelucrarea cu acizi posedă substanţele: A. Chinina B. Diazepamul C. Clordiazepoxidul D. Morfina E. Rezerpina

191. CM La depistarea 2-amino-5-clorbenzofenonei se argumentează intoxicaţia cu: A. Clordiazepoxid B. Morfină C. Oxazepam D. Diazepam E. Stricnină

192. CM Nitrozepamul în analiza chimico-toxicologică se identifică prin reacţiile: A. Cu reactivul Marquis B. Hidroliza până la benzofenonă C. De formare a azocolorantului din benzofenonă D. Temperatura de topire E. Cromatografia pe strat subţire

193. CM Aminofenazona în analiza chimico-toxicologică se identifică conform reacţiilor: A. De formare a iodoformului B. Proba murexidă C. Cu FeCl3 D. Cu AgNO3 E. Formarea indigoului



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 25 / 53

4. Grupa substanţelor toxice ce se separă din material biologic prin antrenare cu vapori de apă

1. CS Reacţia caracteristică doar pentru alcoolul izoamilic este cu: A. Permanganat de potasiu B. Bicromat de potasiu C. Aldehida salicilică D. Acidul acetic E. Hidroxid de sodiu

2. CS În analiza chimico-toxicologică prezenţa alcoolului etilic este negată prin reacţia cu: A. Acidul acetic B. Bicromat de potasiu C. Iod şi obţinerea unui produs colorat D. Iod cu formarea precipitatului de culoare galbenă şi miros caracteristic E. Clorura de benzoil

3. CS Injectarea unei probe cu o cantitate exactă de substanţă în cromatograful de gaze este necesară la construirea graficului de calibrare prin metoda:

A. Standardului intern B. Calibrării absolute C. De normare a ariilor D. De neutralizare E. De calcul a timpului de retenţie relativ

4. CS La izolarea tetraetilplumbului din materialul biologic prin metoda antrenării cu vapori de apă este necesar: A. Acidularea materialului biologic cu H3PO4 B. În distilat de adaugat iod C. În distilat de adaugat soluţie hidroxid de sodiu D. În distilat de adaugat NaHCO3 E. În distilat de adaugat H2SO4

5. CS Produsul biotransformării etilenglicolului ce duce la necroza tubilor renali este: A. Aldehida glicolică B. Acidul oxalic (oxalat de calciu) C. Acidul glicolic D. Acidul formic E. Dioxidul de carbon

6. CS Pentru izolarea toxicilor volatili materialul biologic se acidulează până la pH: A. 1,0 B. 2,0-2,5 C. 7,0-8,0 D. 9,0-10,0 E. 11,0-13,0

7. CS Salicilatul de metil se determină în distilat după: A. Culoarea soluţiei B. Culoarea precipitatului C. Miros D. Eliminarea bulelor de gaz E. Temperatura de topire

8. CS Substanţa toxică ce se conţine în sâmburii de migdal-amar, vişine, zarzăre este: A. Fenol B. Acid benzoic C. Acid cianhidric D. Acid salicilic E. Crezol

9. CS În procesul izolării prin metoda antrenării cu apă tetraetilul de plumb se colectează în colba cu conţinut de soluţie:

A. Alcoolică de iod B. Acid clorhidric C. Hidroxid de potasiu D. Apă purificată E. Hidroxid de sodiu

10. CS Din grupul halogeno – derivaţilor ca substanţă solidă se prezintă: A. Cloroform



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 26 / 53

B. Tetraclorura de carbon C. Cloralhidrat D. Dicloretan E. Tricloracetilena

11. CS Pentru dozarea alcoolului etilic în sânge, urină prin gaz-cromatografie se aplică metoda: A. De etalonare B. Standardului intern C. De normare a ariilor D. De calcul a timpului de retenţie E. De neutralizare

12. CS Acetona se identifică prin reacţia: A. De obţinere a azocolorantului B. De obţinere a benzoizonitrilului C. Cu clorura de fer (III) D. Cu reactivi comuni de precipitare E. De obţinere a iodoformului

13. CS Reacţia de biosinteză, ce prezintă faza II de metabolizare, se numeşte: A. Dezalchilarea B. Conjugare C. Desulfurare D. Hidroliză E. Reducere

14. CS În urma metabolizării etanolului cel mai toxic produs este: A. Bioxidul de carbon B. Acidul acetic C. Aldehida acetică D. Etilglucuronidul E. Apa

15. CS Reacţia caracteristică doar pentru cloralhidrat este: A. Cu reactivul Fehling B. Cu reactivul Nessler C. De formare a benzoizonitrilului D. Cu rezorcină E. Cu piridină

16. CS Orbirea poate surveni în urma intoxicaţiei cu: A. Acid cianhidric B. Alcool metilic C. Alcool etilic D. Fenol E. Tetraclorura de carbon

17. CS La izolarea alcoolilor alifatici, fenolului, cloroformului prin metoda antrenării cu vapori de apă materialul biologic se prelucrează cu soluţia de: A. Acid sulfuric B. Carbonat de sodiu C. Acid tartric D. Amoniac E. Acid acetic

18. CS Encefalopatia saturnină poate fi provocată de către substanţa: A. C2H5OH B. CH3OH C. Pb(C2H5)4 D. HOCH2 – CH2OH E. C2H4Cl

19. CS Pentru fenoli cea mai sensibilă reacţie este: A. De obţinere a indofenolului B. De obţinere a azocolorantului C. Cu clorura de fer (III) D. Cu brom E. De obţinere a fenolatului

20. CS Formarea rodanurii de fier argumentează prezenţa în biomaterial al:



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 27 / 53

A. Etilenglicolului B. Alcoolului etilic C. Cianurii de potasiu D. Fenolului E. Acidului acetic

21. CS Reacţia specifică pentru cianuri şi acid cianhidric este: A. Cu FeSO4 - formarea precipitatului negru B. Cu FeSO4 - formarea coloraţiei albastre şi a precipitatului albastru C. Cu reactivul Fehling D. De obţinere a esterilor E. Cu reactivul Nessler

22. CS Benzenul ca extragent selectiv se foloseşte la izolarea: A. Alcoolului etilic B. Acidului acetic C. Fenolului D. Etilenglicolului E. Cloralhidratului

23. CS Indicaţi metoda de izolare a tetraetilplumbului din materialul biologic: A. Extracţia cu solvenţi organici B. Antrenarea cu vapori de apă C. Mineralizarea uscată D. Distructivă E. Cu utilizarea dializei

24. CS Benzoizonitrilul prezintă: A. Substanţă volatilă cu miros plăcut B. Precipitat de culoare galbenă C. Lichid de culoare cafenie D. Substanţă volatilă cu miros neplăcut E. Lichid incolor

25. CS Culoare de oliv a urinei confirmă intoxicaţia cu: A. Tetraclorura de carbon B. Fenol C. Anilină D. Cianură de potasiu E. Acid acetic

26. CS În organismul uman mai rapid se descompune: A. Alcoolul metilic B. Alcoolul etilic C. Alcoolul izoamilic D. Alcool propilic E. Alcoolul butilic

27. CS Acţiunea toxică selectivă a etilenglicolului şi produşilor săi de metabolizare este: A. Toxic pentru ficat B. Toxic pentru rinichi C. Toxic pentru sânge D. Toxic gastrointestinal E. Acţionează asupra ţesutului osos

28. CS Reacţia sensibilă şi caracteristică pentru aldehida formică este cu: A. Acid fuxinosulfuros şi obţinerea coloraţiei verzi B. Acid fuxinosulfuros şi obţinerea coloraţiei albastră-violetă C. Fenol - formarea precipitatului negru D. Acid azotic E. Reactivul Nessler

29. CS Aminoacizii se elimină prin rinichi din organism în urma modificării funcţiei dezaminării ficatului în cazul intoxicaţiei cu: A. Cloroform B. Tetraclorura de carbon C. Cloralhidrat D. Dicloretan E. Tricloretilena



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 28 / 53

30. CS Coma superficială este confirmată în urma dozării alcoolului etilic de către valorile concentraţiei sale în

sînge (Cs) şi urină (Cu): A. Сu/Сs=0,97-1 B. Сu/Сs=1,22-1,34 C. Сu/Сs=1,5 D. Сu=1,5 %о E. Сs=3,0 %о

31. CS În analiza chimico-toxicologică a intoxicaţiei cu alcool etilic se aplică metoda: A. Cromatografică pe strat subţire B. Titrimetrică în mediu anhidru C. Spectrofotometrică în UV D. Gaz-cromatografică E. Imunoenzimatică

32. CS Parametrul ce serveşte la determinarea identităţii substanţelor volatile prin metoda gaz-cromatografică este: A. Rezultatul reacţiilor chimice preliminare B. Aria picului de pe cromatogramă C. Timpul de retenţie a substanţe în coloana fazei staţionare D. Înălţimea picului de pe cromatogramă E. Lăţimea picului

33. CS La izolarea dicloretanului din biomaterial este aplicată metoda: A. Izolarea cu alcool acidulat ori apă acidulată B. Extragerea cu solvenţi organici C. Macerarea cu solvenţi polari D. Macerarea cu apă şi petrecerea ulterioară a dializei E. Antrenarea cu vapori de apă şi concentrarea ulterioară cu ajutorul deflegmatorului

34. CS Halogenoderivaţii se izolează prin metoda: A. Extragerea cu solvenţi organici B. Antrenarea cu vapori de apă C. Extragerea cu apă D. Mineralizare E. Extragerea cu solvenţi polari

35. CS Dacă la analiza distilatului sunt pozitive reacţia cu nitroprusiatul de sodiu şi reacţia de obţinere a iodoformului se confirmă:

A. Prezenţa alcoolului etilic B. Prezenţa fenolului C. Lipsa acetonei D. Prezenţa acetonei E. Prezenţa aldehidei formice

36. CS Indicaţi substanţa psihotropă ce se separă prin antrenare cu vapori de apă: A. Acidul acetic B. Cianura de potasiu C. Anilina D. Plumbtetraetilul E. Fenolul

37. CS Viteza reacţiei de biotransformare a alcoolului etilic depinde de concentraţia totală sub influenţa enzimei: A. Alcooldehidrogenaza B. Catalaza C. Sistemul microzomial de oxidare D. Aldehidehidrogenaza E. Reductaza

38. CS Prin formarea azocoloranţilor se identifică: A. Aminofenazona (amidopirina) B. Acetona C. Atropina D. Cloroformul E. Anilina

39. CS Reacţia obţinerii albastrului de Berlin se foloseşte la identificarea:

A. Alcaloizilor



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 29 / 53

B. Acetonei C. Cianurilor D. Acidului acetic E. Atropinei

40. CS Testele farmacologice se folosesc la analiza: A. Hidrocarburilor aromatice B. Alcaloizilor C. Derivaţilor fenotiazinici D. Cianurilor E. Alcoolilor alifatici

41. CS Etilenglicolul în lichidele tehnice se determină prin reacţia: A. De formare a rodanurii de fier B. Cu sulfat de cupru C. Cu formarea esterilor D. Cu clorură de fier (III) E. Cu rezorcină

42. CS Indicaţi proprietatea fizică ce caracterizează cloralhidratul: A. Lichid cu gust dulce B. Lichid care fierbe la o temperatură ridicată C. Substanţă solidă ce se topeşte la o temperatură joasă D. Lichid ce fierbe la o temperatură joasă E. Lichid uleios cu gust dulce

43. CS Din materialul biologic prin metoda antrenării cu vapori de apă în prezenţa acidului fosforic se extrage: A. Etanolul B. Cloroformul C. Acidul cianhidric D. Acidul acetic E. Acetona

44. CS Biotransformarea alcoolului izoamilic are loc conform reacţiei: A. Reducere B. Oxidare C. Hidroliza D. O-dezalchilare E. Transformarea în rodanuri

45. CS Biotransformarea etilenglicolului are loc conform reacţiei: A. Oxidare B. Reducere C. Acetilare D. Hidroliză E. O-dezalchilare

46. CS Pentru izolarea toxicilor din materialul biologic prin metoda antrenării cu vapori de apă se adaugă soluţia de: A. Acid sulfuric B. Hidroxid de sodiu C. Amoniac D. Acid oxalic E. Acid azotic

47. CS Precipitatul de culoare albă obţinut la interacţiunea apei de brom cu distilatul confirmă intoxicaţia cu: A. Etanol B. Fenol C. Acidul acetic D. Barbital E. Acidul cianhidric

48. CS Prin reacţia distilatului cu clorura de fier, apariţia culorii albastră-violetă, care dispare la adăugarea etanolului se confirmă prezenţa: A. Acidului salicilic B. Fenolului C. Anilinei D. Acidului acetic E. Etilenglicolului



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 30 / 53

49. CS Indicaţi metoda de izolare a plumtetraetilului din materialul cadaveric:

A. Mineralizarea uscată B. Antrenarea cu vapori de apă C. Macerare cu solvenţi polari D. Extragerea cu solvenţi nepolari E. Distructivă a materialului biologic

50. CS Distilatul ce conţine acid cianhidric se colectează: A. Într-un balon gol B. În soluţie de hidroxid de sodiu C. În soluţie de acid sufuric D. În soluţie de carbonat de sodiu E. În soluţie de acid oxalic

51. CS Dacă în urină în a cincea zi a fost determinat acidul formic intoxicaţia a fost provocată de către: A. Fenol B. Etanol C. Metanol D. Cloroform E. Acetonă

52. CS Miros neplăcut şi toxicitate majoră uleiului de fuzel îi oferă: A. Alcoolul izopropilic B. 2-metil-butanol-4 C. 2-metil-butanol-1 D. Alcoolul izobutilic E. Alcoolul metilic

53. CS Aminoacizii se elimină prin rinichi în urma modificării funcţiei dezaminării ficatului de către halogenderivaţii: A. Cloroform B. Tetraclorura de carbon C. 1,1-dicloretan D. 1,2-dicloretan E. Cloralhidrat

54. CS În scopul identificării toxicilor volatili reacţia de declorinare se aplică pentru: A. Aldehida formică B. Tetraclorura de carbon C. Fenol D. Acetonă E. Acid acetic

55. CS Reacţia de declorinare este pozitivă pentru: A. Cloroform B. Anilină C. Benzen D. Acetonă E. Alcool etilic

56. CS Dacă reacţia cu rezorcină, reactiv Fehling, acid cromotropic şi acid fuxinsulfuros a fost pozitivă, intoxicaţia a fost provocată de către: A. Cloroform B. Cloralhidrat C. Aldehida formică D. Dicloretan E. Tetraclorura de carbon

57. CS Cloroformul, dicloretanul în organism se acumulează în: A. Ficat B. Rinichi C. Ţesut adipos D. Muşchi E. Sânge

58. CS Dacă reacţiile de declorinare, cu reactivul Fehling şi reactivul Nessler sunt pozitive, intoxicaţia a fost produsă de către: A. CCl4 B. Cloralhidrat



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 31 / 53

C. CH2O D. Cloroform E. C2H4Cl2

59. CS Prezenţa cantităţilor toxice de fenol în material cadaveric putrefiant este confirmat prin reacţia: A. De obţinere a esterului B. Cu FeCl3 C. De obţinere a azocolorantului D. Cu brom E. De obţinere a benzoizonitrilului

60. CS Prin reacţia de obţinere a indigoului poate fi identificat: A. Dipterexul (clorofos) B. Fenolul C. Crezolii D. Acetona E. Etilenglicolul

61. CS Metoda gaz-cromatografică se foloseşte la determinarea cantitativă a substanţei: A. Alcoolul metilic B. Alcoolul etilic C. Cloroform D. Alcoolul izoamilic E. Acidul acetic

62. CS Dacă la analiza distilatului s-a obţinut un precipitat alb cu apa de brom şi o coloraţie albastră-violet cu clorură de fier se confirmă prezenţa: A. Etanolului B. Fenolului C. Fenolului şi anilinei D. Acidului cianhidric E. Aldehidei formice

63. CS Izolarea s-a efectuat prin antrenarea cu vapori de apă în prezenţa acidului fosforic, este suspiciune la o intoxicaţie cu: A. Acid cianhidric B. Dicloretan C. Fenol D. Etilenglicol E. Acid acetic

64. CM Indicaţi produşii de biotransformare a metanolului: A. C2H5OH B. CH2O C. CH3COOH D. HCOOH E. CH3COH

65. CM Intoxicaţia cu acid acetic se remarcă prin: A. Coloraţia roşie a urinei B. Cantitate mărită a proteinelor în urină C. Coloraţie oliv a urinei D. Hemoliza eritrocitelor E. Deces prin paralizia respiraţiei

66. CM Prin antrenare cu vapori de apă din materialul biologic se izolează: A. Compuşii metalelor B. Alcoolii alifatici C. Alcaloizii D. Pesticidele organofosforice E. Hidrocarburile aromatice

67. CM Acţiunea toxică a alcoolului etilic asupra organismului uman se manifestă prin: A. Inhibarea centrilor inferiori B. Inhibarea centrilor superiori C. Hipertermie D. Deprimă SNC E. Scăderea temperaturii corporale

68. CM În cromatografia gaz-lichidă viteza de migrare a compuşilor volatili de separare depinde de:



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 32 / 53

A. Prezenţa alcaloizilor în amestec B. Solubilitatea în faza lichidă C. Conductibilitatea termică a gazului D. Forma particulelor fazei staţionare E. Procesul sorbţiei şi desorbţiei

69. CM Conform reacţiei cu iod în biomaterial se determină: A. Alcoolul etilic B. Alcoolul metilic C. Acetona D. Aldehida formică E. Tetraclorura de carbon

70. CM Indicaţi toxicii ce provoacă hemoliza şi deteriorarea eretrocitelor: A. Nitritul de sodiu B. Chinina C. Acidul acetic D. Barbitalul E. Hidrogenul arseniat

71. CM Oxidarea până la aldehida formică se foloseşte pentru determinarea substanţelor: A. Etilenglicol B. Cloralhidrat C. Alcool metilic D. Cloroform E. Fenol

72. CM Prin reacţia cu apa de brom se identifică substanţele: A. Fenolul B. Acidul acetic C. Crezolii D. Etilenglicolul E. Anilina

73. CM Prezenţa alcoolului izoamilic se confirmă prin reacţia cu: A. Acid acetic B. Hidroxid de sodiu C. Oxidanţi D. Iod E. Aldehide aromatice

74. CM Indicaţi toxicii ce acţionează nemijlocit asupra sângelui: A. Hidrogen arseniat B. Anilina C. Diclorura de mercur D. Nitrobenzenul E. Monoxidul de carbon

75. CM Pentru determinarea cianurilor din materialul biologic se aplică reacţiile: A. Cu sulfat de fer (II şi III) B. Obţinerea esterilor C. Obţinerea rodanurii de fier D. Cu rezorcină E. Obţinerea albastrului de benzidină

76. CM Obţinerea benzoizonitrilului denotă prezenţa în biomaterial a substanţelor: A. Tetraclorurii de carbon B. Cloralhidratului C. Dicloretanului D. Anilinei E. Fenolului

77. CM Reacţia pozitivă a reducerii cuprului (reactivul Fehling) determină prezenţa în distilat a substanţelor: A. Tetraclorurii de carbon B. Cloformului C. Cloralhidratului D. Dicloretanului E. Fenolului

78. CM Izolarea alcoolului etilic are loc cu ajutorul metodelor:



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 33 / 53

A. Mineralizarea umedă B. Antrenarea cu vapori de apă C. Antrenarea cu vapori de apă în prezenţa clorurii de sodiu D. Macerarea cu solvenţi polari E. Metoda distructivă

79. CM Timpul relativ de retenţie a substanţei în coloana cromatografului de gaze depinde de: A. Natura substanţei B. Viteza gazului vector C. Natura fazei staţionare D. Temperatura termostatului cu coloane E. Temperatura injectorului

80. CM Identificarea aldehidei formice în materialul biologic se efectuează prin reacţiile: A. Cu codeină B. Cu acidul fuxinosulfuros C. Cu rezorcină D. Cu hidroxidul de sodiu E. Formarea benzoizonitrilului

81. CM Pentru identificarea anilinei se folosesc reacţiile: A. Cu brom B. Formarea indofenolului C. Cu iod D. Formarea benzoizonitrilului E. Reacţia cu clorura de fier (III)

82. CM Prin antrenare cu vapori de apă se izolează substanţele: A. Alcoolul etilic B. Oxidul de arsen C. Crezolii D. Fenobarbitalul E. Stricnina

83. CM Indicaţi toxicii ce modifică proprietăţile hemoglobinei: A. Nitritul de sodiu B. Anilina C. Tetraclorura de carbon D. Monoxidul de carbon E. Alcoolul metilic

84. CM Prin reacţia de formare a esterilor pot fi depistate substanţele: A. CH3OH B. CH3COOH C. Izo-C5H11OH D. Acetona E. C6H5OH

85. CM Prin reacţia de formare a benzoizonitrilului pot fi depistate substanţele: A. CCl4 B. C2H4Cl2 C. Cloralhidratul D. CHCl3 E. CH2O

86. CM Coma profundă acută este confirmată de valorile în sînge (Cs) şi urină (Cu) a alcoolului etilic: A. Сu/Сs=1,22-1,34 B. Сu/Сs=0,97-1 C. Сu/Сs=1,54 D. Сu=3 %о E. Сs=3,5 %о

87. CM Prin reacţia cu rezorcina în mediul alcalin pot fi depistate substanţele: A. Alcoolul etilic B. Dipterexul (clorofos) C. Aldehida formică D. Dicloretanul E. Acidul acetic

88. CM Indicaţi metaboliţii alcoolului metilic:



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 34 / 53

A. Acidul formic B. Acidul acetic C. Alcoolul etilic D. Aldehida formică E. Dimetilformamida

89. CM Prin reacţia de reducere a ionilor de cupru (II) pot fi depistate substanţele: A. Alcoolul metilic B. Aldehida formică C. Alcoolul izoamilic D. Cloroformul E. Cloralhidratul

90. CM Indicaţi proprietăţile fizice ale etilenglicolului: A. Substanţă solidă cu temperatura joasă de topire B. Lichid cu temperatura de fierbere joasă C. Lichid vâscos dulce D. Lichid cu temperatura înaltă de fierbere E. Lichid cu gust amar

91. CM Reacţiile de identificare a alcoolului metilic în distilat sunt: A. Cu acid salicilic B. De formare a iodoformului C. Cu acid acetic D. De oxidare cu KMnO4 şi identificarea produsului obţinut E. Cu rezorcina

92. CM Reacţiile pentru identificarea fenolilor sunt: A. Formarea sărurilor B. Obţinerea indofenolului C. Formarea hidroxamaţilor D. Reacţia cu FeCl3 E. Reacţia cu CuSO4

93. CM Reacţia de obţinere a indigoului se aplică la determinarea substanţelor: A. Fenol B. Acetonă C. Acid acetic D. Alcool etilic E. Dipterex(clorofos)

94. CM În doze toxice pot provoca methemoglobenia substanţele: A. Benzenul B. Nitritul de sodiu C. Anilina D. Hidrogenul arseniat E. Monoxidul de carbon

95. CM Timpul de retenţie corectat a substanţei în coloana cromatografului de gaze depinde de: A. Natura substanţei B. Natura fazei staţionare C. Temperatura coloanei D. Temperatura injectorului E. Viteza gazului vector

96. CM Prin reacţia cu reactivul Fehling pot fi depistate toxicii: A. Alcoolul metilic B. Aldehida formică C. Cloroformul D. Cloralhidratul E. Alcoolul etilic

97. CM Metanolul metabolizează în: A. CH2O B. C2H5OH C. CH3COOH D. HCOOH E. CH3COH

98. CM Cu rezorcina în mediul alcalin formează produse colorate:



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 35 / 53

A. CH3OH B. CCl4 C. Dipterex (clorofos) D. CHCl3 E. CH2O

99. CM Reacţiile pentru depistarea fenolului în materialul biologic sunt: A. Cu iod B. Cu brom C. Cu FeCl3 şi obţinerea coloraţiei albastru-violet D. De formare a indofenolului E. Cu FeCl3 cu obţinerea coloraţiei roz

100. CM În analiza chimico-toxicologică a acidului acetic se aplică: A. Reacţie de formare a iodoformului B. Reacţia de formare a indigolului C. Proba murexidă D. Reacţia cu brom E. Reacţia cu alcoolul etilic

101. CM Cu scopul identificării alcoolului izoamilic în distilat se aplică reacţiile: A. Cu aldehida salicilică B. Obţinerea acetatului de izoamil C. Oxidarea pînă la aldehida izovalerianică D. Formarea acetilenidei de cupru E. Formarea iodoformului

102. CM Calcularea concentraţiei alcoolului etilic prin metoda gaz-cromatografică se efectuează cu ajutorul parametrilor: A. Timpul de retenţie B. Aria picului C. Înălţimea picului D. Cu ajutorul standardului intern E. Volumul de retenţie a gazului

103. CM Se confirmă prezenţa în distilat a cloroformului, cloralhidratului şi tetraclorurii de carbon prin rezultatul pozitiv al reacţiilor: A. De declorinare B. Formarea benzoizonitrilului C. Oxidare pînă la acetaldehidă D. Formarea tribromfenolului E. Cu reactivul Marquis

104. CM Reacţiile prin care se confirmă prezenţa cloroformului şi acetonei în distilat sunt: A. Formarea iodoformului, acetatului de etil, aldehidei acetice B. Formarea iodoformului, reacţia cu nitroprusiat de sodiu şi furfurolă C. Cu apă de brom, formarea indofenoluluii, cu clorură ferică(III) D. De declorinare, formarea benzoizonitrilului, cu rezorcina, cu reactivul Fehling E. Formarea izoamilacetatului şi a aldehidei izovalerianice

105. CM Prezenţa metanolul şi acidul cianhidric se confirmă prin reacţiile: A. Obţinerea iodoformului, cu nitroprusiat de sodiu B. Obţinerea albastrului de Berlin C. Oxidarea pînă la aldehida formică şi identificarea cu a)codeina b) acid fuxinosulfuros D. Obţinerea salicilatului de metil E. Obţinerea acetatului de amil şi a aldehidei izovalerianice

106. CM Alcoolul etilic şi cloralhidratul în distilat se determină prin reacţiile: A. Formarea benzoizonitrilului; declorinare; cu rezorcină; cu reactivul Fehling şi Nessler B. Cu clorura de fer (III), formarea indigoului, obţinerea oxidului de cacodil C. Oxidarea cu periodat de potasiu şi identificarea aldehidei formice formate D. Formarea iodoformului, acetaldehidei, etilacetatului E. Formarea acetilenidei de cupru, cu reactivul Nessler

107. CM Prezenţa alcoolului etilic în materialul biologic se argumentează prin reacţiile cu: A. Iod în mediu alcalin B. Dicromat de potasiu C. Acidul acetic D. Reactivul Fehling



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 36 / 53

E. Acidul benzoic

108. CM La analiza cloroformului şi dicloretanului în materialul biologic se folosesc metodele: A. Cromatografia gaz-lichidă B. Cromatografia cu schimb de ioni C. Argintometria D. Complexonometria E. Descompunerea în mediu alcalin

109. CM Metabolizarea fenolul se petrece prin reacţiile: A. De oxidare B. Conjugare cu acid glucuronic C. Reducere D. Hidroliză E. O-dezalchilare

110. CM Dozarea etanolului în materialul biologic se efectuează prin metodele: A. Fotocolorimetria B. Gravimetria C. Cromatografia gaz-lichidă D. Colorimetria vizuală E. Metoda enzimatică

111. CM Pentru diagnosticarea comei acute sau superficiale, alcoolului etilic se dozează din probele biologice: A. Salivă B. Aer expirat C. Sânge D. Urină E. Mase vomitive

112. CM Enzimele sub influenţa cărora viteza de biotransformare a alcoolului etilic este constantă şi nu depinde de concentraţia totală din organism sunt: A. Alcooldehidrogenaza B. Catalaza C. Sistemul microsomial de oxidare D. Aldehiddehidrogenaza E. Reductaza

113. CM Anilina se identifică prin reacţiile: A. De obţinere a iodoformului B. Cu clorura de fier (III) C. De obţinere a benzoizonitrilului D. De obţinere a azocoloranţilor E. Cu rezorcina

114. CM Prin reacţia de formare a benzoizonitrilului sunt depistaţi toxicii: A. Atropina B. Cloroformul C. Anilina D. Fenazona E. Acetona

115. CM În analiza chimico-tozicologică a acidului acetic se aplică reacţiile: A. Cu rezorcină B. Formarea esterilor C. Cu clorură de fier (III) D. Cu reactivul Fehling E. De obţinere a iodoformului

116. CM Metoda cromatografiei gaz-lichidă se aplică la depistarea toxicilor: A. Cianura de potasiu B. Benzen C. Dicloretanul D. Clorura de mercur E. Alcoolul izoamilic

117. CM În analiza chimico-toxicologică a alcoolului etilic se aplică: A. Reacţia de obţinere a iodoformului B. Reacţia de obţinere a indigoului C. Reacţia cu apa de brom



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 37 / 53

D. Proba murexidă E. Reacţia cu acid acetic

118. CM Pentru determinarea anilinei în materialul biologic se aplică: A. Coloraţie violetă ce dispare la adăugare de FeCl3 B. Reacţia cu apa de brom C. Reacţia de obţinere a azocolorantului D. Proba murexidă E. Reacţii de obţinere a iodoformului

119. CM Indicaţi proprietăţile fizice ale plumbtetraetilului: A. Lichid care fierbe la temperatură înaltă B. Lichid cu gust dulce C. Miros de fructe la diluare D. Substanţă solidă E. Lichid ce fierbe la temperatură joasă

120. CM Indicaţi proprietăţile fizice ale etilenglicolului: A. Substanţă solidă ce se topeşte la o temperatură joasă B. Lichid uleios incolor C. Lichid cu gust amar D. Lichid cu gust dulceag E. Lichid cu temperatura de fierbere ridicată

121. CM Indicaţi proprietăţile fizice ale acidului cianhidric: A. Lichid care fierbe la o temperatură înaltă B. Lichid incolor ce fierbe la o temperatură joasă C. Uşor se amestecă cu apă D. Are miros de migdale amare E. Substanţa solida ce se topeşte la o temperatură joasă

122. CM Indicaţi proprietăţile fizice ale fenolului: A. Masă cristalină cu miros caracteristic B. Lichid ce fierbe la o temperatură înaltă C. Se colorează în roz în prezenţa aerului D. Lichid cu gust dulceag E. Miros de fructe la diluare

123. CM Indicaţi proprietăţile fizice ale cloralhidratului: A. Lichid ce fierbe la o temperatură înaltă B. Cristale incolore cu miros înţepător C. Solubil în apă şi etanol D. Lichid cu temperatură de fierbere joasă E. Are miros de migdale amare

124. CM Proprietăţile fizice ale cloroformului sunt: A. Lichid ce fierbe la o temperatură înaltă B. Lichid ce fierbe la o temperatură joasă C. Are miros caracteristic D. E mai greu decât apa E. Lichid cu gust dulceag

125. CM Indicaţi reacţiile prin care se determină acidul cianhidric şi acetonă: A. Obţinerea salicilatului de metil B. Obţinerea benzoizonitrilului şi reacţia cu rezorcină C. De obţinere a albastrului de Berlin D. Formarea iodoformului, coloraţie caracteristică cu nitroprusiat de sodiu E. Cu piridină

126. CM Etilenglicolul se caracterizează prin proprietăţile fizice: A. Lichid uleios incolor B. Lichid cu gust dulceag C. Lichid cu gust amar D. Substanţă solidă E. Lichid cu temperatura de fierbere ridicată

127. CM Prezenţa alcoolilor alifatici se confirmă prin metode şi reacţii: A. Complexonometria B. Cromatografia gaz-lichidă C. Cu reactivii comuni de precipitare



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 38 / 53

D. Cromatografia cu schimb ionic E. Reacţii de oxido-reducere

128. CM Prezenţa crezolilor şi a etanolului se confirmă prin: A. Reacţia de obţinere a azocolorantului B. Reacţia cu apa de brom şi reacţia cu clorură de fier (III) C. Reacţia de obţinerea iodoformului şi esterilor cu acid acetic şi benzoic D. Reacţia de obţinere a benzoizonitrilului şi cu reactivul Fehling E. Reacţia de obţinere a indofenolului

129. CM Indicaţi reacţiile de identificare a dicloretanului în materialul biologic: A. De declorinare B. De obţinere de ester C. De obţinere a etilenglicolului D. Cu acidul fuxinsulfuros E. De obţinere a acetilenidei de cupru

130. CM Biotransformarea acidului cianhidric şi cianurilor decurge conform reacţiilor de: A. Hidroliză B. Oxidare C. Adiţia la substanţele cu conţinut de grupa aldehidă D. Cu cisteină E. Transformarea în rodanuri

131. CM Biotransformarea aldehidei formice decurge conform reacţiilor de: A. Oxidare B. Reducere C. Adiţia la substanţele cu gruparea aldehidă D. Conjugarea cu acidul sulfuric E. Hidroliza

132. CM Indicaţi toxicii ce acţionează asupra sîngelui prin deteriorarea eretrocitelor, ducînd la hemoliză: A. Acidul acetic B. Etilenglicolul C. Hidrogenul arseniat D. Nitritul de sodiu E. Oxidul de carbon

133. CM Indicaţi toxicii ce acţionează seleciv asupra ficatului: A. Dicloretanul B. Tetraclorura de carbon C. Fenolul D. Crezolii E. Oxidul de carbon

134. CM Indicaţi toxicii ce acţionează seleciv asupra sângelui: A. HgCl2 B. CO C. CHCl3 D. AsH3 E. NaNO2

135. CM Indicaţi toxicii ce se identifică prin oxidarea lor până la aldehida formică: A. Acidul acetic B. Alcoolul izoamilic C. Etilenglicolul D. Alcoolul metilic E. Acidul cianhidric

136. CM Indicaţi toxicii ce se identifică prin oxidarea lor până la aldehide: A. Alcoolul metilic B. Plumbtetraetilul C. Etilenglicolul D. Tetraclorura de carbon E. Alcoolul etilic

137. CM Prezenţa dicloretanului în materialul biologic se argumentează prin: A. Reacţia cu reactivul Fehling B. Reacţia de declorinare C. Cromatografia gaz-lichidă



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 39 / 53

D. Reacţia de obţinere a acetilenidei de cupru E. Reacţia de obţinere a esterilor

138. CM Lipsa alcoolului izoamilic în materialul biologic se argumentează prin: A. Cromatografia gaz-lichidă B. Reacţia cu reactivul Fehling C. Reacţia cu aldehida salicilică D. Reacţia cu iod E. Reacţia cu rezorcină

139. CM Produşii biotransformării etilenglicolului sunt: A. Benzenul B. Acidul oxalic C. Acidul formic D. Acidul glicolic E. Aldehida formică

140. CM Indicaţi proprietăţile fizice ale iodoformului: A. Miros caracteristic B. Precipitat galben C. Precipitat cafeniu D. Coloraţia verde a soluţiei E. Cristale negre

141. CM Pentru identificarea alcoolilor alifatici se aplică reacţiile de: A. Obţinere a azocoloranţilor B. Oxidare C. Esterificare D. Reducere E. Obţinere a alcoolaţilor

142. CM Din materialul biologic se separă prin metode specifice toxicii: A. Cloroformul B. Acidul acetic C. Metanolul D. Etilenglicolul E. Tetraclorura de carbon

143. CM Se separă prin antrenare cu vapori de apă toxicii din materialul biologic: A. Alcool izoamilic B. Hexaclorciclohexanul C. Crezolii(metilfenolii) D. Barbitalul E. Clorura de mercur

144. CM Fenolul se identifică prin reacţiile: A. Reacţia cu brom B. Reacţia cu iod C. Proba murexidă D. Reacţia cu clorură de fier(III) E. Reacţia de formare a indofenolului

145. CM Indicaţi cum acţionează etanolul asupra organismului uman: A. Hipertermie B. Deprimarea SNC C. Relaxarea centrilor inferiori D. Stimularea centrilor infreriori E. Hipotermie

146. CM Cu reactivul Fehling interacţionează substanţele: A. C2H5OH B. CHCl3 C. CCl4 D. CH2O E. CCl3CH(OH)2

147. CM În organismul uman se descompun pînă la aldehide substanţele: A. Acidul cianhidric B. Alcoolul metilic C. Fenolul



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 40 / 53

D. Alcoolul izoamilic E. Cloroformul

148. CM În componenţa uleiului de fuzel intră: A. 2-metilbutanol-4 B. 2-metilbutaanol-1 C. Alcoolul izobutilic D. Alcoolul etilic E. Alcoolul propilic normal

149. CM În componenţa uleiului de fuzel intră: A. Alcoolul propilic B. 2-Metilbutanol-4 C. 2-Metilbutanol-1 D. Alcoolul izobutilic E. Benzenul

150. CM Acţiunea narcotică slabă posedă: A. Acidul cianhidric B. Alcoolul etilic C. Cloroformul D. Acidul acetic E. Acetona

151. CM Cu reactivul Fehling interacţionează substanţele: A. Alcoolul izoamilic B. Cloroformul C. Aldehida formică D. Acidul acetic E. Dicloretanul

152. CM Colorează urina în oliv produsele de biotransformare a fenolului: A. Fenolul conjugat cu acidul sulfuric B. Hidrochinona C. Fenolul conjugat cu acidul glucuronic D. Chinona E. Chinhidronă

153. CM Produsele de metabolizare a cloralhidratului sunt: A. Tricloretanolul B. Acidul tricloracetic C. Acidul dicloracetic D. Acidul tricloretoxiglucuronic E. Dicloretanolul

154. CM Metabolizarea cloralhidratului decurge conform reacţiilor de: A. Oxidare B. Hidroliza C. Reducere D. Conjugarea cu acidul glucuronic E. Conjugarea cu glicina

155. CM Produsele de biotransformare a dicloretanului sunt: A. Monocloretanolul B. Acidul monocloracetic C. Cloracetaldehida D. Conjugatul cu glicina E. Dicloretanolul

156. CM Alcoolul metilic se confirmă în prezenţa alcoolului etilic prin: A. Reacţia de oxidare până la aldehida formică B. Reacţia de obţinere a iodoformului C. Metoda gaz-cromatografică D. Reacţia de obţinere a salicilatului de metil E. Reacţia cu rezorcină



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 41 / 53

5. Analiza chimico-toxicologică a metalelor toxice

1. CS Pentru izolarea mercurului din materialul biologic se aplică metoda: A. Mineralizarea cu H2SO4 şi HNO3 B. Mineralizarea prin ardere C. Calcinare D. Metoda de distrugere a materialului biologic cu HNO3, H2SO4, C2H5OH E. Metoda de mineralizare cu HNO3, H2SO4, HClO4

2. CS Etilmercurclorura are acţiune asupra: A. Ficatului B. Rinichilor C. Creierului D. Intestinului E. Plămâinilor

3. CS Condiţia optimă pentru obţinerea precipitatului de sulfat de bariu din mineralizat este: A. Mediul neutru B. Mediul bazic C. Mediul acid cu soluţia de 20% H2SO4 D. Prezenţa cloroformului E. Prezenţa sulfatului de amoniu

4. CS Valoare medico-legală negativă la cercetarea zincului în biomaterial o are reacţia cu: A. Dietilditiocarbaminatul de sodiu B. Ditizona C. Difenilcarbazida D. Obţinerea sulfurii de zinc E. Ferocianura de potasiu

5. CS Proba preliminară de identificare a bismutului în mineralizat se efectuează conform reacţiilor cu: A. Tiouree, cu oxichinolină B. Dietilditiocarbamat de sodiu C. Clorura de ceziu şi iodura de potasiu D. Clorura de fer E. Clorura de aur şi clorura de rubidiu

6. CS Apariţia precipitatului în mineralizat dovedeşte prezenţa: A. Taliului B. Zincului C. Cuprului D. Plumbului E. Stibiului

7. CS Prin metoda mineralizării se determină grupa: A. Barbiturice B. Metale grele şi arsen C. Alcaloizi D. Alcooli din rîndul alifatic E. Fenotiazinele

8. CS După diluarea mineralizatului cu apă cad sub formă de precipitat: A. BaSO4 şi MnSO4 B. BaSO4 şi PbSO4 C. Compuşii stibiului D. CdSO4 şi ZnSO4 E. CuSO4 şi Ag2SO4

9. CS Pentru controlul denitraţiei se efectuează reacţia cu: A. Difenilcarbazon B. Ditizonă C. Tiouree D. Dietilditiocarbamat de plumb E. Difenilamină

10. CS Pentru separarea sulfatului de plumb de sulfatul de bariu folosim solubilizarea (sulfatului de plumb) în: A. Soluţie de acid acetic B. Soluţie de acid clorhidric C. Soluţie de acid sulfuric D. Acetat de amoniu în soluţie de acid acetic



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 42 / 53

E. Soluţie de hidroxid de amoniu

11. CS Reacţia preventivă pentru identificarea bismutului este cu: A. Acetat de cupru B. Ditizonă C. Cromat de kaliu D. Rodizonat de sodiu E. 8-oxichinolină

12. CS Determinarea mercurului în destructat se efectuează cu: A. Persulfat de amoniu B. Tiouree C. Ditizonă D. Difenilcarbazidă E. Rodizonat de sodiu

13. CS În analiza chimico-toxicologică plumbul se extrage în cloroform sub formă de: A. Dietilditiocarbamat de plumb B. Ditizonat de plumb C. Compus complex cu verdele de malahită D. Compus complex cu trilon B E. Compus complex cu difenilcarbazida

14. CS În analiza fracţionată cuprul se extrage din mineralizat sub formă de: A. Ditizonat de cupru B. Dietilditiocarbamat de cupru C. Compus complex cu verdele de malahită D. Compus complex cu rodizonat de sodiu E. Compus complex cu difenilcarbazida

15. CS Culoare caracteristică cu dietilcarbaminatul formează: A. Plumbul B. Manganul C. Zincul D. Cuprul E. Cromul

16. CS Sulfatul de bariu este solubil în: A. Acizi minerali B. Acetat de amoniu C. Carbonaţi a metalelor alcaline D. Acid acetic E. Cloroform

17. CS Verdele de Paris are compoziţia: A. Cu2As2O5 B. Cu(OCOCH3) ⋅ 3Cu(AsO2)2 C. CuSO4⋅ Ca(OH)2 D. CuCl2⋅ Ca(OH)2 E. Cu(OCOCH3)2

18. CS 2,3- dimercaptopropansulfonatul de sodiu - antidot în intoxicaţia cu: A. Stibiu B. Clor C. Sodiu D. Mercur E. Arsen

19. CS Argintul se separă din mineralizat sub formă unui precipitat cu formula : A. Ag2SO4 B. AgCl C. AgI D. Ag2CO3 E. AgBr

20. CS La titrarea complexonometrică a bismutului este utilizat ca indicator: A. Fenoftaleina B. Cristalinul violet C. Albastru de bromfenol



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 43 / 53

D. Pirocatehin violet, tiouree E. Metiloranj

21. CS Reextracţia zincului (trecerea lui în soluţie apoasă) din dietilditiocarbamatul său se efectuează cu: A. Hidroxid de sodiu B. Clorură de sodiu C. Bromură de sodiu D. Acid clorhidric E. Clorură de mercur

22. CS În procesul mineralizării acidul sulfuric are rol de oxidant: A. În prima fază de distrugere a materialului biologic B. În faza a doua de oxidare a materialului biologic C. Nu posedă proprietăţi oxidative D. Nu se descompune în SO2 şi H2O2 E. Nu se descompune în prima fază a mineralizării

23. CS Sulfatul cărui metal greu are culoarea albastră: A. Cupru B. Plumb C. Crom (III) D. Crom (VI) E. Bariu

24. CS Dietilditiocarbamatul de cupru se formează în urma reacţiei cu dietilditiocarbaminatul de: A. Mercur B. Plumb C. Sodiu D. Argint E. Calciu

25. CS Cromul se determină în mineralizat prin reacţia cu: A. Sulfură de sodiu B. Difenilcarbazida C. Tiouree D. Rodizonat de sodiu E. Oxichinolină

26. CS Sulfatul de plumb este solubil în: A. Cloroform B. Hidroxid de sodiu C. Acetat de amoniu D. Alcool etilic E. Eter

27. CS Ionii de plumb se izolează din soluţia apoasă de acetat de plumb cu: A. Dietilditiocarbaminatul de sodiu B. Soluţie cloroformică de ditizonă C. Difenilcarbazida D. Oxichinolină E. Tiouree

28. CS Hidrogenul arseniat reprezintă: A. Substanţa de culoare albă B. Substanţă de culoare cenuşie C. Substanţa de culoare galbenă D. Gaz E. Lichid

29. CS Compus complex de culoare galbenă cu tiourea formează: A. Bariul B. Plumbul C. Manganul D. Zincul E. Bismutul

30. CS Depunerea de arsen din tubul Marsch se dizolvă: A. Alcool B. Eter C. Cloroform



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 44 / 53

D. Benzen E. Hipoclorură de sodiu

31. CS Hidrogenul arseniat arde cu o flacără: A. Albastră B. Roşie C. Galbenă D. Verde E. Neagră

32. CS Depunerea de stibiu în tubul Marsh este colorată în: A. Galben B. Brun C. Brun-gri D. Negru mat E. Roşie

33. CS Ionii de stibiu şi taliu reacţionează cu: A. (DDTC)Na B. Verdele de briliant C. Difenilcarbazida D. Ditizona E. 8-oxichinolina

34. CS Zincul din mineralizat se extrage sub formă de: A. Nitrat B. Acetat C. Ditizonat D. Dietilditiocarbamat E. Sulfat

35. CS Perforarea septului nazal este o urmare provocată de acţiunea îndelungată a dozelor toxice a vaporilor de: A. Bariu B. Plumb C. Mangan D. Crom E. Arsen

36. CS Mascarea ionilor de mangan, la identificarea ionilor de crom, se efectuează în prezenţa de: A. Acid ascorbic B. Tiosulfat de sodiu C. Azid de sodiu D. Clorură de sodiu E. Benzidină

37. CS Clorura de argint este solubilă în: A. Acid clorhidric B. Acid azotic C. Hidroxid de sodiu D. Acid sulfuric E. Hidroxid de amoniu

38. CS Tubul reducător (tubul Marsch) este confecţionat din: A. Masă plastică B. Oţel inoxidabil C. Sticlă termorezistentă sau cuarţ D. Sticlă obişnuită E. Din cupru

39. CS Cadmiul din mineralizat se extrage sub formă de: A. Acetat B. Sulfat C. Ditizonat D. Nitrat E. Dietilditiocarbamat

40. CS La interacţiunea cu sulfura de sodiu un precipitat alb formează ionii de: A. Cadmiu B. Plumb C. Zinc



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 45 / 53

D. Taliu E. Argint

41. CS Culoarea verde-gri a precipitatului obţinut la mineralizarea materialului biologic se datorează compuşilor de: A. Mangan B. Calciu C. Cupru D. Crom E. Taliu

42. CM Prezenţa stibiului este argumentată prin reacţiile cu: A. Ditizonă B. Tiouree C. Verde de briliant ori verdele de malahită D. Tiosulfat de sodiu E. Difenilcarbazidă

43. CM Identificarea arsenului se petrece prin reacţiile: A. Zangher-Blec B. Marsch C. Cu ditizonă D. Cu dietilditiocarbaminat de argint E. Difenilcarbazidă

44. CM În prezent ca amestecuri de reactivi pentru efectuarea mineralizării sunt utilizaţi: A. KClO3, HCl B. H2SO4, HNO3 C. H2SO4, HNO3, HClO4 D. H2SO4, H2O2 E. K2Cr2O7, H2SO4

45. CM Pentru ionii de cupru sunt veridice determinările: A. Cuprul se extrage din mineralizat sub formă de dietilditiocarbaminat de cupru B. Din compusul complex (DDTC)2Cu, cuprul este substituit cu clorura de mercur (II) C. Coloraţia roşie a (DDTC)2Cu D. Dozarea cuprului cu ditizonă E. Reacţia cu ditizonă are importanţă negativă

46. CM Analiza chimico-toxicologică a manganului include: A. Mineralizarea cu H2SO4, HNO3 B. La diluarea mineralizatului se obţine un precipitat C. Reacţia cu periodat de potasiu D. Reacţia cu dietilditiocarbaminat de argint în piridină E. Reacţia cu persulfat de amoniu

47. CM Către metode de izolare a compuşilor metalici din materialul biologic se referă: A. Distrucţia B. Mineralizarea uscată C. Topirea D. Mineralizare cu H2SO4, HNO3 E. Mineralizare cu H2SO4, HNO3, HClO4

48. CM Indicaţi condiţiile optime de izolare a ionilor de cuprului din mineralizat: A. pH mineralizatului 1 B. pH mineralizatului 3 C. Folosirea dietilditiocarbaminatului de plumb D. Reacţia cu clorura de sodiu E. pH mineralizatului 7

49. CM Analiza fracţionată a biomaterialului pentru ionii de bariu include determinările: A. Identificarea după culoarea verde a flăcării, după reducerea sulfatului de bariu B. Sulfatul de bariu e insolubil în carbonaţi C. Cristale caracteristice a sulfatului de bariu D. Dozarea fotocolorimetrică E. Metoda gravimetrică

50. CM Indicaţi condiţiile de petrecere a reacţiei Zangher-Blec: A. Prezenţa clorurii de staniu B. Zinc cuprat



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 46 / 53

C. Prezenţa acidului sulfuric D. Reacţia decurge în mediu alcalin E. Prezenţa clorurii de mercur

51. CM Indicaţi afirmaţiile corecte ce se referă la identificarea taliului: A. Taliul se identifică cu verdele de briliant ori cu verde de malahită B. Sulfura de taliu e solubilă în mediu acid C. Taliul formează compus complex cu ditizona D. Compuşii taliului duc la alopecie E. Ditizonatul de taliu e de culoare verde

52. CM Cu scopul identificării cromului în materialul biologic se aplică reacţiile: A. Cu ditizona B. Cu difenilcarbazida C. Cu tiouree D. Cu ferocianura E. De obţinere a percromaţilor

53. CM În cazul intoxicaţiilor cu nitrat de mercur cumularea mercurului are loc în: A. Creier B. Ficat C. Rinichi D. Stomac E. Sânge

54. CM Lipsa bismutului în materialul biologic se demonstrează prin rezultatul negativ al reacţiei: A. De formare a ditizonatului de bismut B. De formare a compusului complex cu oxichinolină C. De formare a dietilditiocarbamatului de bismut D. Cu tiouree E. Cu acid sulfuric concentrat

55. CM Din mineralizat se separă sub formă de dietilditiocarbamaţi: A. Plumbul B. Bismutul C. Argintul D. Cadmiul E. Zincul

56. CM Prezenţa ionilor de cadmiu în mineralizat se argumentează prin reacţia cu: A. Ditizonă B. Difenilcarbazida C. Sulfura de sodiu, cu formarea precipitatului galben D. Sulfura de sodiu, cu formarea precipitatului alb E. Ferocianură de potasiu

57. CM Ditizona se foloseşte în analiza fracţionată cu scopul extragerii sau identificării ionilor de: A. Plumb B. Argint C. Zinc D. Stibiu E. Mercur

58. CM În analiza fracţionată a mineralizatului cu verdele de malahit se determină: A. Cuprul B. Taliul C. Cromul D. Stibiul E. Bismutul

59. CM Analiza fracţionată a biomaterialului pentru ionii de cupru include determinările: A. Cuprul se identifică cu dietilditiocarbamatul de plumb B. Cuprul se identifică cu ditizona C. Separarea cuprului din mineralizat la pH=8,5 D. Cuprul este substituit din dietilditiocarbamatul de cupru cu clorura de mercur (II) E. Dietilditiocarbamatul de cupru este de culoare roşie

60. CM În analiza fracţionată pot fi identificaţi ca constituienţi normali în organism cationii: A. Cuprul B. Zincul



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 47 / 53

C. Argintul D. Manganul E. Plumbul

61. CM Cauza a intoxicaţiilor cu sulfatul de bariu, folosit ca contrast radiologic poate fi datorat impurităţilor de: A. Calciu şi fer B. Săruri solubile – clorură de bariu, carbonat de bariu C. Clorură de sodiu D. Compuşi ai arsenului E. Compuşi ai mercurului

62. CM Indicaţi principiile fundamentale ale analizei fracţionate a mineralizatului: A. Metoda e bazată pe legea lui Dalton B. Metoda e bazată pe şirul metalelor după Tananaev C. La efectuarea reacţiilor sunt folosiţi reactivi sensibili, pentru mascarea unor cationi, ce interferează D. Se folosesc reacţiile redox, formarea asociaţilor ionici, compuşilor complecşi cu ditizona şi cu sărurile de

dietilditiocarbamaţi E. Mercurul se determină separat după distrugerea materialului biologic

63. CM Indicaţi particularităţile analizei fracţionate a mineralizatului pentru cationii metalici: A. Pentru analiză se ia un organ determinat – ficat sau rinichi, şi nu amestecul acestora B. La efectuarea reacţiilor se ia un volum exact de mineralizat C. Pentru identificarea cationilor se folosesc nu mai puţin de 2 reacţii (de bază şi de confirmare) D. Pentru determinarea mercurului se foloseşte reacţia cu sulfat de sodiu E. La efectuarea reacţiilor se maschează cationii, ce interferează

64. CM Pentru izolarea compuşilor metalelor sunt aplicate metodele: A. Antrenarea cu vapori de apă din materialul acidulat B. Mineralizarea cu HNO3, H2SO4, şi HClO4 ori cu HNO3 şi H2SO4 C. Metoda de destrugere a materialului biologic la analiza Hg D. Calcinarea cu Na2CO3 şi NaNO3 E. Extragerea cu solvenţi organici

65. CM Indicaţi care sunt avantajele metodei analiza fracţionată a mineralizatului faţă de analiza sistematică: A. Nu necesită separarea cationilor pe grupe B. Cationul se identifică în prezenţa celorlalţi cationi ori se extrage selectiv C. Metoda fracţionată e foarte sensibilă D. E bazată pe regula lui Tananaev E. Metoda nu necesită dozare

66. CM În cazul unui rezultat pozitiv cu verdele de malahit, prezenţa stibiului şi lipsa taliului se confirmă prin reacţiile: A. Obţinerea unui precipitat portocaliu cu tiosulfat de sodiu la încălzire B. Coloraţia roză la oxidarea cu periodat de potasiu C. Precipitat alb la încălzirea cu clorură de sodiu D. Coloraţia roză a stratului cloroformic în urma reacţiei cu difenilcarbazidă E. Reacţia cu ditizonă - nu se observă coloraţia roşie a stratului cloroformic

67. CM Prezenţa ionilor de argint în mineralizat se argumentează prin reacţiile: A. Reacţia cu sărurile de fier (III) B. Formarea hexanitritului de kaliu, cupru, plumb C. Cu tiouree şi picrat de kaliu D. Cu clorura de aur şi clorura de rubidiu E. Recristalizarea din acid sulfuric concentrat

68. CM Identificarea clorurii etilmercur în mineralizat din material biologic se efectuează prin reacţiile: A. Cu ditizonă B. Cromatografia pe strat subţire C. Cromatografia gaz-lichidă D. Microcristaloscopică cu iod E. Cu clorură de fer (III)

69. CM Indicaţi căile de pătrundere a dozelor toxice de metale în organismul uman: A. Prin rect B. Digestiv C. Prin injecţii D. Absorbţia prin tegumente şi mucoase E. Inhalarea prin aerosoli

70. CM Se concluzionează despre prezenţa în biomaterial a arseniului şi lipsa cupru prin rezultatele reacţiilor:



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 48 / 53

A. Stratul cloroformic nu s-a colorat în galben, după adăugarea la mineralizat a dietilditiocarbamatului de plumb B. Hârtia s-a colorat în cafeniu la efectuarea reacţia Zangher-Blec C. Rezultate pozitive la metoda March D. Obţinerea cristalele octaedre în tubul March E. Stratul cloroformic s-a colorat în roz cu reactivul piridinrodanuric

71. CM Compuşii anorganici ai arsenului sunt utilizaţi ca: A. Substanţe medicamentoase B. Pesticide C. Emulgatori D. Plastifianţi E. Deshidratanţi

72. CM Oxidul de arsen (III) este o substanţă: A. De culoare albă B. Cristale octaedre C. Insolubilă în apă D. Solubilă în acizi minerali E. Solubilă în apă

73. CM Dozarea compuşilor de arsen în biomaterial se efectuează prin metodele: A. Argentometrică B. Colorimetrică vizuală C. Fotometrică D. Metoda de neutralizare E. Iodometrică

74. CM Compuşii taliului sunt utilizaţi ca: A. Pesticide B. Alopecianţi (contra căderii părului) C. Solvenţi D. În sticlărie E. Pentru obţinerea aliagelor

75. CM Indicaţi proprietăţile sulfurii de arsen: A. Culoarea galbenă B. Solubilă în acid clorhidric concentrat C. Insolubilă în acid clorhidric D. Solubilă în apă E. Solubilă în solvenţi organici

76. CM Depunerea de arsen se caracterizează prin proprietăţile fizice: A. Culoarea gri-brună B. Luciu metalic C. Solubilitate în soluţie proaspăt preparată de hipoclorură de sodiu D. Solubilitate în acid azotic concentrat E. Solubilitate în apă

77. CM Reacţia Zangher-Blec: A. Are importanţă chimico-legală negativă B. Este sensibilă C. Este specifică D. Serveşte pentru determinarea cantitativă E. Poate fi folosită cu scopul de a diferenţia stibiul

78. CM Identificarea cromului în mineralizat se efectuează prin reacţiile: A. Obţinerea percromaţilor B. Reacţia cu difenilcarbazidă C. Reacţia cu ditizonă D. Reacţia cu verdele de malahită E. Obţinerea unor cristale sub formă de sulfat de crom (III)

79. CM Identificarea compuşilor plumbului după mineralizarea materialului biologic se realizează prin reacţiile: A. Obţinerea ditizonatului de plumb de culoare roşie-portocalie B. Obţinerea ditizonatul de plumb de culoare verde C. Reacţia cu clorură de ceziu şi iodură de potasiu D. Reacţia cu acetat de cupru şi nitrit de sodiu E. Reacţia de formare a precipitatelor de ioduri, cromaţi

80. CM Identificarea ionilor de bismut se efectuează conform reacţiilor microcristaloscopice cu reactivii:



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 49 / 53

A. Acid sulfuric B. Brucină şi bromură de potasiu C. Clorură de ceziu şi iodură de potasiu D. Tiouree şi acid picric E. Clorură de sodiu

81. CM Compuşii mercurului în distructat se identifică prin reacţiile cu: A. Ditizonă B. Iodura de cupru (I) C. Difenilcarabazidă D. Verde de briliant E. Tiouree

82. CM Indicaţi care din reacţiile propuse sunt veridice ce se referă la descompunerea acidului azotos: A. 2HNO2 + O = C(NH2)2 → 2N2 + CO2 + 3H2O B. HNO2 + HOSO2NH2 → N2 +HSO3NH2 + H2O C. HNO2 + NH4Cl → N2 +2H2O +HCl D. HNO2 + NaN3 + CH3COOH → N2 + N2O + CH3COONa+ H2O E. 2HNO2 + NH4OH → 3 NO + 3H2O

83. CM Sulfatul de bariu e solubil în: A. Acid clorhidric B. Acid acetic C. Carbonat de sodiu la încălzire D. Hidroxid de amoniu E. Acid sulfuric concentrat la încălzire

84. CM Indicaţi care roluri poate avea acidul sulfuric în metoda sulfonitrică de mineralizare: A. Ca deshidratant B. Ca oxidant C. Ca precipitant al compuşilor de bariu şi plumb D. Împiedică evaporarea compuşilor mercurului E. Ca precipitant a compuşilor de mangan

85. CM Diferenţierea ditizonatului de argint de ditizonatul de mercur în mediul acid se petrece conform parametrilor: A. Ditizonatul de mercur e de culoare galben-portocaliu B. Ditizonatul de argint e de culoare galbenă C. Ditizonatul de argint se descompune la adăugarea acidului clorhidric D. Ditizonatul de mercur nu se descompune la adăugarea acidului clorhidric E. Ditizonatul de mercur se descompune la adăugarea clorurii de sodiu

86. CM Ionii de mangan se determină în mineralizat conform reacţiilor cu: A. Difenilcarbazidă B. Periodat de potasiu C. Persulfat de amoniu D. Tetrarodanmercuriat de amoniu E. Reacţia cu acid sulfuric

87. CM Cu scopul determinării zincului în mineralizat sunt necesari următorii reactivi: A. Hexacianoferat (II) de potasiu B. Sulfură de sodiu C. Tetrarodanamercuriat de amoniu D. Ditizona E. Difenilcarbazida

88. CM Ionii de bismut formează cristale caracteristice cu: A. Brucină şi bromură de potasiu B. Clorură de ceziu şi iodură de potasiu C. Tiouree D. Acid picric E. Rodanură de amoniu

89. CM Zincul se identifică după următoarele reacţii:



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 50 / 53

O

O

O

O

ONa

ONa

O

O

O

O

OO

+ Ba Ba2+

A.

B. Zn 2+ + S2- → ZnS↓ C. 3Zn2+ + 2K4[Fe(CN)6] → K2Zn3[Fe(CN)6]2↓ + 2K+ D. Zn2+ + (NH4)2Hg(SCN)4 → HgZn(SCN)4↓ + 2NH4

+ E. Zn2+ + 2NH4SCN → Zn(SCN)2↓ + 2NH4

+ 90. CM Identificarea ionilor de bariu se efectuează prin reacţiile:

A. BaSO4 → recristalizarea din acid sulfuric concentrat B. BaSO4 → BaS + 2HCl → BaCl2 +2H+

BaCl2 + 2KIO3 → Ba(IO3)2 ↓ + 2KCl

C. BaSO4 + 2HCl → BaCl2 + H2SO4 D.

E. BaSO4 + 2NH4OH → Ba(OH)2 + (NH4)2SO4 91. CM Indicaţi proprietăţile fizice ale hidrogenul arseniat:

A. Gaz B. Substanţa solidă C. Lichid D. Miros de usturoi E. Fără miros

92. CM Indicaţi particularităţile reacţiei Zangher-Blec pentru compuşii arsenului: A. Este specifică B. Este sensibilă C. Se foloseşte la dozare D. Nu este specifică E. Nu este sensibilă

93. CM Metoda Marsch, utilizată la identificarea arsenului este: A. Sensibilă B. Se foloseşte pentru determinarea cantitativă a arsenului C. Nu este cea mai sensibilă D. Specifică E. Nu este specifică

94. CM Compuşii taliului se determină prin reacţiile cu: A. Ditizonă B. Verdele de malahită C. Difenilcarbazida D. Rodizonat de sodiu E. Dietilditiocarbamat de sodiu

95. CM Sulfatul de plumb este solubil în: A. Acizi minerali concentraţi B. Acetat de amoniu C. Baze D. Cloroform E. Alcool etilic

96. CM Compuşii cromului din mineralizat se identifică după reacţiile: A. Cu rodizonat de sodiu B. Formarea percromaţilor

H5C6

H5C6

N

N

N

N

N

N

N

N

C6H5

C6H5

C S Zn S C

H H



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 51 / 53

C. Cu difenilcarbazidă după oxidare D. Cu ditizonă E. Cu dietilditiocarbamat de sodiu

97. CM Compuşii manganului din mineralizat se identifică conform reacţiilor cu reactivii: A. Periodat de potasiu B. Persulfat de amoniu C. Difenilcarbazidă D. Ditizonă E. Rodizonat de sodiu

98. CM După mineralizarea biomaterialului şi dizolvarea cu apă, în precipitat pot fi: A. Compuşi ai cromului B. Sulfat de bariu C. Sulfat de plumb D. Sulfat de calciu E. Sulfat de mangan

99. CM Compuşii argintului pot fi separaţi din mineralizat şi identificaţi cu: A. Clorura de sodiu B. Ditizonă C. Verde de malahită D. Difenilcarbazidă E. Dietilditiocarbamat de sodiu

100. CM Compuşii arsenului sunt utilizaţi: A. În medicină B. În agricultură C. Ca coloranţi D. Ca deshidratanţi E. Ca emulgatori

101. CM Bismutul se determină în mineralizat după reacţiile cu: A. Clorură de fier B. Clorură de cesiu şi iodură de potasiu C. Tiouree D. Brucină şi bromură de potasiu E. Dietilditiocarbamat de plumb

102. CM Cadmiul se determină în mineralizat conform reacţiilor cu: A. Sulfură de sodiu B. Brucină şi bromură de potasiu C. Piridina şi bromură de potasiu D. Difenilcarbazidă E. Periodat de potasiu

103. CM Ionii de mercur se determină în destructat conform reacţiilor cu: A. Ditizonă B. Iodură de cupru (I) C. Difenilcarbazidă D. Dietilditiocarbamat de plumb E. Persulfat de amoniu

104. CM Stibiul se poate determina în mineralizat conform reacţiilor cu: A. Tiosulfat de sodiu B. Verdele de malahit în mediu acid C. Difenilcarbazidă D. Periodat de potasiu E. Ditizonă

105. CM Proprietăţile fizice ale AsH3 sunt: A. Gaz volatil B. Substanţă solidă C. Are miros de usturoi D. Fără miros E. Colorează flacăra în albastru

106. CM Oxidul de arsen este o substanţă: A. Amorfă B. De culoare albă



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 52 / 53

C. Cristalină D. Cristale în formă de octaedre E. De culoare galbenă

107. CM Hexacianofieratul de potasiu (II) formează precipitate cu: A. Bismutul B. Zincul C. Cadmiul D. Taliul E. Cuprul

108. CM Indicaţi cationii care la interacţiunea cu cromaţii şi bicromaţii de potasiu formează precipitate caracteristice colorate: A. Manganul B. Cuprul C. Bariul D. Plumbul E. Zincul

109. CM Clorura de ceziu şi iodura de potasiu formează precipitate cristaline caracteristice cu: A. Cromul B. Manganul C. Plumbul D. Bismutul E. Arsenul

110. CM Brucina şi bromură de potasiu formează cristale caracteristice cu: A. Bismutul B. Cadmiul C. Plumbul D. Argintul E. Arsenul

111. CM Reacţia obţinerii sulfurilor se utilizează la identificarea cationilor: A. Mangan B. Plumb C. Cadmiu D. Zinc E. Stibiu

112. CM În analiza chimico – toxicologică reacţia cu ditizonă se foloseşte la identificarea cationilor: A. Plumb B. Mangan C. Argint D. Mercur E. Zinc

113. CM Reactivii comuni de determinare atît a cationilor de cadmiu cît şi de zinc sunt: A. Cromat de potasiu B. Sulfura de sodiu C. Hexacianferat (II) de potasiu D. Ditizona E. Piridină şi bromură de potasiu

114. CM Reacţia cu iodurile metalelor alcaline se utilizează în analiza chimico – toxicologică a cationilor: A. Bariu B. Plumb C. Cadmiu D. Argint E. Bismut

115. CM Indicaţi reacţiile microcristaloscopice pentru ionii de bariu: A. Formarea sulfitului de bariu B. Formare a hidroxidului de bariu C. Recristalizarea sulfatului de bariu D. Reacţia cu rodizonat de sodiu E. Obţinerea iodatului de bariu

116. CM Indicaţi cationii care se extrag sub formă de dietilditiocarbaminaţi din mineralizat:



RED.: 01 DATA:

05.06.2009

Pag. 53 / 53

A. Cadmiu B. Zincul C. Bismutul D. Plumbul E. Bariu

117. CM Indicaţi cationii care se determină cantitativ prin metoda complexonometrică: A. Argintul B. Taliul C. Zincul D. Cadmiul E. Bismutul

118. CM Encefalopatia saturnică în intoxicaţia cronică provoacă: A. Plumbtetraetil B. Compuşi anorganici ai plumbului C. Compuşii argintului D. Compuşii cuprului E. Compuşii taliului

119. CM Indicaţi metalele care la interacţiunea cu verdele de malahit formează compuşi comlecşi: A. Bariul B. Plumbul C. Argintul D. Stibiul E. Taliul

120. CM Simptomele „febrei de fum” apare la inhalare cu compuşii metalelor: A. Argint B. Stibiu C. Cupru D. Zinc E. Crom

121. CM La determinarea bismutului în mineralizat cu reactivul 8-hidroxichinolină şi iodură de potasiu pentru mascarea cationilor ce pot interfera se adaugă următorii reactivi: A. Acid ascorbic B. Ditizonă C. Tartrat de potasiu şi sodiu D. Bromură de potasiu E. Alcool etilic

122. CM Metodele de dozare a bismutului în mineralizat sunt: A. Fotometrică cu ditizonă B. Fotometrică cu tiouree C. Gravimetrică D. Complexonometrică E. Fotometrică cu dietilditiocarbamatul de argint

123. CM Compuşii arsenului se identifică prin reacţiile: A. De reducere a compuşilor de arsen în hidrogen arseniat şi interacţiunea lui cu diclorură de mercur B. Cu tiouree C. Marsch D. Cu ditizonă E. Cu fosfaţi

124. CM Stibiul în mineralizat se identifică prin reacţiile cu: A. Molibdatul de amoniu B. Verdele de malahit C. Tiosulfatul de sodiu D. Ditizona E. Tiourea

125. CM Conform şirului lui Tananaev plumbul este substituit din dietilditiocarbamatul său de către cationii: A. Mercurul B. Argintul C. Cuprul D. Bismutul E. Nichelul

Health & Medicine

Teste chim tox-2013-2014-1-1