Virtutile unui crestin

1

VIRTUTILE UNUI CRESTIN

Crestinul nu este ceva deosebit, extraordinar, el este un om normal. Si ca sa vedem

cat mai exact ce inseamna a fi un om normal, cred ca e bine sa plecam de la definitia normalului:

Normal - Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.

Dumnezeu a creat pe om normal si nu ii cere mai mult decat sa traiasca normal, firesc, natural, asa dupa cum l-a creat. Vedem din viata pe care am trait-o pe pamant unde duc exagerarile, acel mod de viata absolut anormal pe care il duc multi oameni, si nimeni nu cred ca si-ar dori sa traiasca intr-un loc in care aceste lucruri sa dureze vesnic.

“Iadul poate fi o locuinta. Dar cu siguranta nu va fi un loc de odihna.”

( Thomas Watson )

Voi incerca in continuare sa analizez insusirile unui om, si le voi raporta la normalitate, la ceea ce este firesc si natural. Totodata voi arata si consecintele ce decurg din devierile de la normalitate. Aceste consecinte eu le-am impartit in doua ramuri , una este modul in care ele afecteaza sufletul, si modul in care ele afecteaza trupul.

Psihic - Structură sufletească proprie unui individ.

Nu cred ca se poate vorbi despre „structura sufleteasca” daca nu ar exista sufletul. Prin urmare stiinta accepta faptul ca un om are doua componente: corp si suflet.

Trebuie sa precizez faptul ca explicatiile pe care le voi da in continuare, vor avea la baza atat stiinta cat si invatatura crestina. Spre deosebire de ce cred unii, stiinta nu este deloc in opozitie cu invatatura crestina , ba dimpotriva, ambele se bazeaza pe adevar, deci nu au cum sa fie diferite. Crestinii studiaza si lucrarile stiintifice la fel cum studiaza si invatatura crestina

"Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?”

(Pildele lui Solomon – 1/22)

Crestinii mai stiu ceva – stiinta nu este nici rea nici buna, cei care se folosesc de ea pot fi rai sau buni si o folosesc in rau sau in bine dupa felul lor de a fi. De aceea exista lucruri bune si lucruri rele facute toate cu ajutorul stiintei.

Voi prezenta in continuare cele mai cunoscute si importante dintre insusirile firesti pe care trebuie sa le aiba un om, pe care le-am notat cu litere mari si subliniate (NEINFRICAREA) si starile sufletesti care apar in urma devierii de la modul de viata firesc, pe care le-am notat cu litere mici si nesubliniate (Frica).

2

NEINFRICAREA

Neinfricarea - Lipsă de teamă, curaj, indrazneala.

“Numai atunci cand nu ne mai este frica incepem cu adevarat sa traim.”

(Dorothy Thompson)

Neinfricarea , tradusa printr-un curaj exagerat nu este deloc un lucru bun, si asta pentru ca “exagerat” nu inseamna “normal, firesc”. Frica este răspunsul vital, fundamental al ființei umane la un pericol fizic sau emoțional și, totodată, o emoție crucială pentru evoluția omenirii. Dacă nu ar exista senzația de frică, nu am fi capabili să ne protejăm de pericolele care apar și care pot avea consecințe grave. Există și anumite situații când frica apare în mod nejustificat.Voi da niste exemple de situatii care de felul lor nu ar trebui sa provoace frica, si de care unii au in mod nejustificat o anume teama obsesiva si nemotivata, mai mica sau mai mare:

• teama de a pleca singur de acasă; • teama de mulțime; • teama de spații închise sau deschise; • teama de utilizare a mijloacelor de transport; • teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; • teama de a vorbi sau a manca in public • teama ca temerile de mai sus ar putea fi observate de altii

Frica Frica - Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau

imaginar;

Desigur, toată lumea îşi face griji la un moment dat în privinţa sănătăţii, banilor şi problemelor de familie sau altor lucruri. Aceaste îngrijorări, deşi ne produc o stare neplăcută ne pot ajuta să căutăm şi să găsim soluţii pentru problemele pe care le întâmpinăm. Exista insa si personae îngrijorate vizavi de mai multe aspecte ale vieţii, adesea resimţind o teama crescută faţă de pericole nerealiste, evenimente care au o probabilitate foarte mică de apariţie sau care nu pot fi niciodată controlate de acţiunile unui om (ex. catastrofe naturale, criza financiară etc.). Aceste persoane întâmpină dificultăţi mari in relațiile cu ceilalți, deoarece sunt permanent agitaţi şi nerăbdători, deoarece sunt copleşiţi de griji. Daca acest tip de teama nerealista este pemanentizata atunci apar probleme cu adevarat ingrijoratoare:

• oboseala si slăbiciune din cauza consumului de energie ridicat pe care le reclamă ingrijorările constante;

• dificultăţi la adormire sau la trezire, • au simptome ca : nod în gât, tensiune musculară, migrene, simptome

gastrointestinale etc.; • consideră că totul va merge rău, ceea ce îi determină să fie hipervigilenţi, adesea

nemaiputând să se bucure de viaţă, fiind mereu atenţi la potenţialele pericole

Eu m-am referit aici la acea frica, care apare in mod nejustificat, si care poate imbraca si forme severe, daunatoare sufletului si corpului. Cred ca Roosevelt la asta s-a gandit cand a spus:

3

“Singurul lucru de care trebuie sa ne temem este insasi frica.”

(Franklin D. Roosevelt)

Deosebit de important, cred eu, este sa lamurim cat mai exact ce trebuie sa intelegem prin „frica de Dumnezeu”, si asta deoarece lumea spune ca Dumnezeu este bun cu noi, iar cugetul nostru spune ca nu trebuie sa ne fie frica de cineva care este bun cu noi.

„În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.”

(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan – 4/18)

„Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.”


Pentru crestini „frica de Dumnezeu”este foarte bine definita in versetele ce urmeaza :

„Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu”.

(Proverbe – 8/13)

Daca luam ca definitie versetul de mai sus , atunci au inteles foarte clar si versetele care urmeaza:

„Frica Domnului este mărire şi laudă şi veselie şi cunună de bucurie. Frica Domnului va desfăta inima şi va da veselie şi bucurie şi lungime de zile.

(Cartea înțelepciunii lui Solomon – 1/10,11)

“Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii.”

(Epistola a doua catre Timotei a Sf. Apostol Pavel – 1/7)

“Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, şi mai mult decât toată mărirea, preţul ei.”

(Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) – 40/30)

Oricine isi poate imagina ca in rai nu exista frica, dar faptul ca exista in schimb dragostea si intelepciunea, care decurg din ura fata de rau (care este “frica de Dumnezeu”), este ceva absolut normal. Parerea mea este ca expresia “frica de Dumnezeu” este tradusa in lb. romana gresit sau aproximativ. In original cred ca expresia suna mult mai aproape de inteles.

Panica Panica - Spaimă, frică mare de care este cuprinsă subit (și fără temei) o persoană

sau o colectivitate.

„Ei care ziceau că pot să gonească din inima bolnavă spaimele şi tulburările, chiar ei zăceau acum plini de ruşinoasă spaimă.”

(Cartea înțelepciunii lui Solomon – 17/8)

4

Semnele și simptomele unui atac de panică pot include:

• anxietate. • ritmul cardiac crescut; • probleme de respirație sau senzație de sufocare; • amețeli; • senzație de șoc, amorțeală sau furnicături; • înroșirea bruscă sau frisoane; • diaree; • senzația de pierdere controlului; • teama de moarte. • transpirația palmelor sau transpirație exagerată • Tremur • Frisoane • Dureri de stomac • Greață, stare de vomă • Dificultăți de vorbire, voce tremurată, voce răgușită • Uscăciunea gurii • Palpitații

BUCURIA

Bucurie,- Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească.

Bucuria este starea fireasca a omului. Tot ce este opus bucuriei ii aduc omului numai necazuri

„Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.”

(Faptele Sfinților Apostoli – 2/46)

„Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”

(Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel – 14/17)

Antonime pentru bucurie – durere sufleteasca, întristare, mahnă, necaz, supărare, tristețe

Tristetea Tristete s. f.- Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune;

„Nu planta copacul tristeţii în inima ta. Reciteşte în fiecare dimineaţă cartea bucuriei.”

(Omar Khayyam).

Principalele inconveniente care apar din cauza tristetei

• lipsă de speranță și o perspectiva negative asupra vietii • sentimente de vinovăție • pierderea interesului pentru activitățile desfășurate zilnic și evitarea activităților

sociale

5

• probleme de atenție și concentrare • oboseală sau senzație de lipsă de energie • reducerea stimei de sine • afectarea calității somnului • tulburări ale apetitului (diminuare)

Supararea A se supara - a se mâhni, a se necăji, a se amărî, a se întrista.

Un exemplu grăitor al efectului distructiv pe care supărarea îl poate avea asupra corpului este cunoscuta expresie ''a muri de inimă rea''. Tocmai micile supărări cotidiene acumulate pot fi cele care îşi lasă cel mai mult amprenta asupra corpului şi sufletelor oamenilor. Supararile pot actiona in mod diferit asupra oamenilor si pot provoca probleme de sanatate de la senzatii de tremur, agitatie, spasme ale muschilor care inconjoara esofagul (senzatia de nod in gat), pana la paralizarea unor portiuni din miocard (sindromul inimii zdrobite)

MODESTIA

Intre a te subaprecia si a te supraaprecia exista normalul, adica estimarea corecta a propriei persoane .

Modestia; Însușirea de a fi modest - simț, sentiment care ne face să nu exagerăm valoarea ideilor și a acțiunilor noastre.

“ Care este prima datorie a omului ? Raspunsul este simplu : sa fie el insusi”

(Henrik Ibsen)

Putem deveni ființe cu adevărat valoroase numai dacă avem un suflet bun, care ne ajută să înfruntăm problemele vieții cu înțelepciune și modestie. Nu este necesar să căutăm explicații complexe pentru un lucru atât de simplu și fundamental. Nu trebuie niciodata sa te gandesti că ești mai bun decât ceilalți, pentru că nu vei reuși decât să-i îndepărtezi pe toți de tine, si pe tine de Dumnezeu. A cauta fericirea printr-o falsa modestie , inseamna a merge sigur spre esec.

“Falsa modestie este un lucru mult mai nesuferit decat orice laudarosenie.”

(Christoph Lichtenberg)

Cine nu se comporta firesc, normal, adica modest, se comporta nefiresc, adica arogant, fudul, viclean, încrezut, infatuat, înfumurat, îngâmfat, lăudăros, mândru, grandoman, orgolios, trufaș, vanitos, prezumțios, semeț, prefacut.

Dar sa analizam putin cateva dintre aceste devieri de la normalitate a comportamentului uman:

Grandomania Grandomanul îşi construieste o imagine de om puternic, potent din toate punctele de

vedere, de om foarte inteligent, descurcăreţ şi talentat. Cine îndrăzneşte să susţină că nu ar fi aşa, devine brusc (indiferent cine ar fi) indezirabil, prost, fraier, incapabil. Grandomanul fiind indragostit de propria imagine, el trebuie sa fie permanent in centrul atentiei. El nu greseste niciodata, mereu considera ca este vina altcuiva, nu este responsabil pentru actiuniile sale si nu invata nimic in ciuda dezastrului pe care il provoaca in jurul sau.

6

Nu tolereaza nici cea mai mica critica , nici macar atunci cand este constructiva si adresata politicos. De fapt viata sa este o intreaga mascarada creata in scopul de a ascunde fata de ceilalti adevaratul lui fel de a fi, pe care l-a inlocuit cu un alt fel de a fi , unul fals, care emite pretentii din ce in ce mai mari si nu este multumit niciodata.

Ingamfarea Ingamfat adj. - Care are o părere foarte bună despre sine;

Iar eu as spue ca ingamfat inseamna a avea o parere exagerat de buna despre sine, o parere care face pe cel in cauza sa arate ca un curcan infoiat, (ca forma si nu ca frumusete).

“Urâta îngâmfare în vorbe mari se exprimă, dar e ca cerşetoarea în haine de regină.”

( Alexander Pope)

Pitagora scria ca in cetati intra mai intai luxul , apoi ingamfarea si trufia, iar dupa aceea pierzania. Ingamfarea este un sentiment nesocotit, in baza caruia ne aratam noua insine altfel decat suntem.

Trufia Trufia s. f. - Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare;

Trufia înseamnă o acordare de credit nefirească faţă de persoana noastră . Increderea în puterile noastre, în însuşirile proprii este absolut necesară unei vieţi rodnice, cu condiţia ca această încredere să nu treacă dincolo de limitele fireşti ale fiintei noastre. Din lipsa de conştiinţă şi discernământ a omului s-a născut această stare de tristă suferinţă a vieţii morale care se exprimă prin trufie.

“Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii.”


“Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea. De aceea te-am aruncat la pământ şi te voi da înaintea regilor spre batjocură.”

(Iezechiel – 28/17)

M-am temut mereu de oamenii care se dau experti, care numai nu te iau de guler sa-ti arate ei “cum se face”,care nu stiu cum sa-ti spuna mai clar cat sunt ei de speciali. Cand expertul simte nevoia sa strige, inseamna ca altfel nu se aude, nu se vede. Din aceasta necesitate de a fi vizibil cu orice pret apar devierile de la modestie spre grandomanie, ingamfare, trufie, etc.

“Prostul face tot ce poate ca sa nu treaca neobservat. “

(Tudor Musatescu)

Fudulia Fudulie f. - mândrie deșartă și bătătoare la ochi, incantare de sine, trufie desarta.

De la nimic nu se da la o parte omul fudul pentru a arata cat de departe a ajuns el, pentru ca cei din jur sa crape de ciuda. Si originea fuduliei vine tot din dorinta de a fi apreciat

7

de cei din jur. Daca aceasta dorinta este alimentata de aprecierile celor care vor sa faca pe plac fudulului, atunci aceasta dorinta creste, creste, pana ajunge de nestavilit.

“Daca prostul nu-I fudul, nu-I prost destul”

(Din popor)

“Ca sa-si arate plosca, fudulul bea apa pana moare”

(Citate celebre si maxime despre fudulie)

Aceste doua citate, cred eu ca explica destul de bine cum arata aceasta anomalie comportamentala care se numeste fudulie.

Umilinta In Biblie gasim umilinta ca fiind o virtute . Nu stiu daca este o eroare de traducere ,

sau cineva interesat a introdus aceasta insusire ca fiind virtute , dar din punct de vedere logic nu este normal sa fii umil sau sa te umilesti . Dar sa vedem definitia :

Umil – A fi inferior altora, a adopta o atitudine plecată, supusă, smerită, lipsit de importanță, neînsemnat,

Crestinii nu sunt inferiori celorlalti oameni , nici neinsemnati sau lipsiti de importanta , iar daca cineva lasa sa se vada ca este mai prejos decat este el in realitate , inseamna ca se preface , iar prefacatoria este o insusire pe care numai diavolul spune ca este bine sa o ai. La fel este si cu celelalte insusiri care decurg din subaprecierea fata de tine insuti.

Dumnezeu nu apreciaza umilinta , si asta reiese din urmatorul verset:

“Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.”

(Isaia – 58/5-10)

Acest fel de comportament nefiresc prin care unii posteau , Dumnezeu il numeste “fatarnicie”:

“Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.”

(Sfanta Evanghelie dupa Matei – 6/16-18)

“unge capul tău şi faţa ta o spală” – asta nu inseamna umilinta

8

IUBIREA Sa vedem cum este definita iubirea in invatatura crestina:

“Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire.”

(A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan – 1/6)

A umbla dupa poruncile lui Dumnezeu inseamna a avea si a respecta toate insusirile unui crestin. De aceea iubirea este cea mai importanta porunca , deoarece le cuprinde pe toate celelalte.

“Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni,”

(Epistola catre Coloseni a Sf. Apostol Pavel – 3/23)

“Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.”

(Sfânta Evanghelie după Ioan – 15/13)

“Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.”

(Sfânta Evanghelie după Marcu – 12/31)

Einstein nu a vorbit prea mult despre iubire în timpul vieții. El a ales să scrie despre acest lucru într-o scrisoare adresată fiicei sale. Scrisoarea este una dintre cele 1400 de scrisori donate în anii 1980 de Lieserl, fiica lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicate decât după minim două decenii de la moartea tatălui său. În scrisoare, Albert Einstein dezvăluie că cea mai puternică forță din univers este Iubirea.

“Când am propus teoria relativității, foarte puțini oameni m-au înțeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanității acum se va ciocni de neînțelegerea și prejudecățile din această lume.Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.

Există o forță extrem de puternică pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală. Este forța care include și guverneaza totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers și încă nu a fost identificată de noi. Această forță universală este IUBIREA. Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului au uitat cea mai puternică forță nevăzută. Iubirea este Lumina care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc. Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune și revelează. Pentru iubire noi trăim și murim. Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire.

Această forță explică totul și oferă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singura energie din univers pe care ființa umană nu a învățat să o controleze după voința sa.

Pentru a evidenția iubirea, am creat o simplă substituire în cea mai faimoasă ecuație de-a mea. Dacă în loc de E=mc², acceptăm că Energia pentru a vindeca întreaga lume poate fi obținută din multiplicarea Iubirii cu viteza luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia ca iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nicio limită.

9

După eșecul umanității în a utiliza și controla celelalte forțe din univers, care pâna la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înșine cu o altă formă de energie…

Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieții, dacă vrem să salvăm lumea și fiecare ființă conștientă ce trăiește, atunci iubirea este unicul răspuns. Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul și lăcomia care devastează planeta.

Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie așteaptă să fie eliberată. Când o să învățăm să oferim și să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul și orice, deoarece iubirea este chintesența vieții.

Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în liniște pentru tine întreaga mea viață. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îți împărtășesc că Te Iubesc și datorită ție am ajuns la răspunsul suprem!

Tatăl tău, Albert Einstein”

La polul opus al iubirii se afla ura si indiferenta.

Ura Ura - Sentiment puternic de ostilitate, atitudine dușmănoasă față de cineva sau de

ceva.

Ura fiind un sentiment al vieţii neîmplinite, după cum spunea un filozof umanist german, născut la începutul secolului XX-lea, poate duce chiar la moarte şi aceasta deoarece stările sufleteşti sunt cele care ne îmbolnăvesc trupul.

Răul trebuie evitat în viață, nicidecum „învățat”, întrucât el se opune binelui; natura noastră umană intră în contradicție cu răul care nu face altceva decât să ne provoace o stare de inconfort, putând ajunge la disperare, revoltă și chiar moarte. Începi să urăști de cele mai multe ori atunci când ți se face o nedreptate, pentru că ura este produsul unei vieţi rănite. Când ne sunt trădate speranţele, începem să urâm trădarea şi trădătorii. Iar când se face dreptate din timp, ura dispare.

Ura nu a fost si nu este altceva decat un instrument de distrugere! Este un sentiment josnic, chiar sub nivelul "animalitatii" si este nedemna de specia umana! Este in acelasi timp si "ridicola" prin faptul ca nu rezolva nimic niciodata si nu genereaza decat o si mai mare "ura". Ce rezolva cineva daca uraste de ex. o persoana? Persoana respectiva doarme linistita, iar cel ce o uraste se invarte seara de pe o parte pe alta neputand adormi de ganduri,si uite asa, ura devine un sentiment distructiv mai ales pentru cel ce uraste

Indiferenta

Indiferenta - lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală.

„Indiferenta inseamna un univers al nimicului, in care nimeni nu este bine primit, in care iubirea de aproapele este nicaieri, unde niciunde nu intalnesti un om caruia sa-i pese.”

(CrestinOrtodox.ro)

10

Absenţa implicării şi a oricăror alte sentimente. Aceasta este indiferenţa. Nu mai e nici stare, nici trăire. E cea mai tristă absenţă, care de fapt nu arată şi nu exprimă nimic.

SINCERITATEA

Sincer - Care exprimă întocmai ceea ce gândește, care acționează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse;

Sinceritatea este fundamentul oricărei relații. Sinceritatea este probabil cea mai apreciată trăsătură umană. Atât genul feminin, cât și cel masculin, în perspectiva unui viitor parteneriat emoționat, fie el romantic sau de simplă amiciție, declară că își dorește alături o persoană sinceră.

Etimologia acestui cuvânt ne spune foarte multe despre implicațiile pe care le presupune sinceritatea. În Roma antică, etalonul calității pentru olărie era o inscripție în lemn sau proclamată vocal de comercianți: sine cera! În latină, „sine cera” înseamnă fără ceară. Pentru a păstra apa în ele, vasele din lut trebuiau să fie dintr-o singură bucată, și, bineînțeles, fără fisuri. Pentru că se întâmpla ca un vas să se fisureze din diferite motive, se folosea ceara pentru ascunderea fisurilor. În contact cu apa, aceasta se înmuia, iar fisurile scăpau apă, vasul fiind de nefolosit. “Sine cera” era, așadar, garanția unui obiect veritabil. Metaforic vorbind, a fi sincer înseamnă a fi „fără ceară”, respectiv fără o mască menită escamotării. Masca poate fi diversă. De la ascunderea propriilor interese, gânduri, emoții, acțiuni, trăsături nu tocmai plăcute de caracter, până la machiajul acela atât de agresiv că ascunde, la propriu, trăsăturile naturale ale feței.

Sinceritatea face ca transmiterea unui mesaj sa fie în conformitate cu propria ta ființă în toate datele ei esențiale. Sinceritatea nu-ți dă dreptul să-ți dai drumul la gură și să spui fix ce-ți trece prin cap fără nici o considerație față de sentimentele celor din jurul tău. Un adevarat crestin poate sa o faca, deoarece prin cap ii trec doar lucruri bune, lucruri care nu supara, nu jignesc, nu critica, nu ranesc deci el va spune lucruri care sunt in conformitate cu el insusi , cu invatatura crestina care l-a format. Pe acest lucru se bazeaza libertatea crestina, acea libertate care ii da dreptul unui crestin sa faca absolut orice voieste el.

Opusul sinceritatii este fatarnicia

Fatarnicia Fatarnic - ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean,trombonist, fals.

“Omul făţarnic întotdeauna una are în inimă şi alta pe limbă. Una spune, alta gândeşte, una te sfătuieşte, alta plănuieşte, una îţi arată că este şi alta este de fapt.”

(Arhimadritul Cleopa Ilie – Cuvinte duhovnicesti)

Cate chipuri ia fatarnicia din dorinta de a ascunde adevarata intentie a fatarnicului! Una din tehnicile folosite de fatarnic pentru a-si ascunde adevarata intentie si a-si atinge scopul este manipularea. Iata cateva metode de manipulare:

• Minciuna: Pe moment e greu de spus dacă cineva minte, deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că indivizii cu unele tipuri de personalitate sunt experți în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate.

• Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propagandă.

11

• Negarea: Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău. • Minimizarea: Un tip de negare cuplată cu raționalizare. Manipulatorul spune că

comportamentul lui/ei nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu spunând că o insultă a fost doar o glumă.

• Atenția sau neatenția selectivă: Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunând lucruri cum ar fi „Nu vreau să aud”.

• Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.

• Evaziunea: Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigui.

• Intimidarea mascată: Manipulatorul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).

• Culpabilizarea: Un tip aparte de tactică de intimidare. Un manipulator se adresează conștiinței victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și îndoială de sine.

• Rușinarea: Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprigă, un ton al vocii neplăcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.

• Jucarea rolului de victimă ("sărmanul/a de mine"): Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.

• Învinovățirea victimei: Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.

• Jucarea rolului de servitor: Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.

• Seducția: Manipulatorii folosesc șarmul superficial, lauda, măgulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.

• Proiectarea vinii (datul vinii pe alții): Manipulatorul găsește un țap ispășitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.

• Simularea inocenței: Manipulatorul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei mintală.

• Simularea confuziei: Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.

• Afișarea furiei: Manipulatorul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține lucrul respectiv.

12

A te feri de toate metodele de care se folosesc manipulatorii, pare a fi imposibil. Totusi Iisus ne invata cum sa procedam:

“Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.”

(Sfânta Evanghelie după Matei – 5/37)

Asta ar insemna ca tot arsenalul manipulatorului sa se loveasca de un zid care nu stie decat de „da” si „nu”, nemaifiind influientat de avalansa de cuvinte cu care de fapt manipulatorul incearca sa te faca sa iesi din realitate si de a gandi in virtualul pregatit de el, virtual folosit pentru a-si atinge scopurile lui.

Prefacatoria Prefacatoria - Mod de comportare sau de manifestare a unei persoane, lipsita de

sinceritate, opusa adevăratelor sale convingeri și sentimente, adoptat cu scopul de a induce în eroare sau a înșela buna-credință a cuiva

Vorbind, exprimându-ne, de fapt comunicăm ceea ce credem. Fără o dovadă concretă, nimeni nu poate pune la îndoială sinceritatea celui care vorbeste. Prefacutul isi ascunde propria identitate exact in spatele acestei logici exprimata mai sus. El de fapt nu urmareste altceva decat sa obtina avantaje. Unul din avantajele pe care vrea sa le obtina este imaginea publica, si asta deoarece imaginea publica falsa este un paravan foarte bun pentru el ca sa-si ascunda adevaratul fel de a fi.

“Moartea înghite totul, până şi imaginea în care ai trăit.”

(Teodor Dume)

Viclenia Viclean - Care se poartă, vorbește fără sinceritate, ascunzându-și adevăratele intenții

reprobabile

“Viclenia este expresia răului deghizat în bine.”

(Alexandra Mihalache)

Viclenia este o atitudine inselatoare, specifica celor care cauta sa profite de pe urma celor de langa ei. Viclenia este practicata si de cei care cauta sa para celorlalti mai buni decat sunt, ea fiind asociata adesea cu perfidia, ipocrizia, falsitatea, siretenia, tertipul si oricare alte manevre iscusite, prin care se cauta inselarea cuiva.

“Viclenia este arma celor slabi, care caută să-şi asigure un avantaj printr-un şiretlic.”

(Vasile Vulpaşu)

Viclenia se naste din ura, manie, dorinta de inavutire, suferință sufleteasca, neajuns, si lista poate continua . Omul viclean nu ataca pe fata pe cei pe care ii urasc , el se preface ca le vrea binele dar in sinea lui tese tot felul de capcane in care sa-si prinda victima.

Sf. Vasile cel Mare ne indeamna sa ne ferim de cei care ne lingusesc sau ne intra in voie mai mult decat trebuie. Nu-i usor sa scapi de acesti oameni, spunea Sf. Vasile si nici sa te pazesti de ranile facute de ei pentru ca sub masca prieteniei, au adanc ascunsa rautatea lor.

13

„Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele şi pentru cele bune te va huli.”


Aparent, celor vicleni le merge bine, iesind mai tot timpul in castig, in dauna celor de langa ei, insa, in realitate, acestia nu fac decat sa-si pregateasca un viitor situat la periferia societatii, loc in care , parasit de lume, isi va trai ultima parte a vietii.

CINSTEA

Cinstea este una dintre cele mai complexe virtuți, tocmai pentru că, la rândul ei, sintetizează multe alte virtuți. Omul cinstit nu minte, și nici nu tăinuiește despre sine o realitate care, aflată de către ceilalți, l-ar putea leza. Iar când e vorba despre ceilalți, nu-i lingușește, dar nici nu ascunde eventuala lor fraudă sau abuz: omul cinstit nu e complicele nimănui, indiferent de prețul pe care l-ar avea de plătit pentru gestul respectiv. Nu este fățarnic sau duplicitar, nu defăimează pe cineva și nici nu răspândește informații false, nu înșală, nu umblă cu tertipuri, cu vicleșuguri, nu măsluiește, nu răstălmăcește, nu fură, din modestie el vrea să aibă doar ce este a lui, și ceea ce a dobândit pe drept, nu încalcă drepturile nimănui, iși vede de munca lui, pe care o face cu sârguință, dăruire, seninătate și bucurie.

“Omul cel drept în calea sa şi cel ce grăieşte cuvinte de cinste, care dă la o parte câştigul cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage şi mită nu primeşte, care-şi astupă urechile când aude fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi ca să nu mai vadă răul, Acela va locui pe înălţimi, Şi stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine i se va da şi apa nu-i va lipsi.”

(Isaia 33/16)

Necinstea Necinste - escrocherie, hoție, șarlatanie, pungășie, înșelăciune, trișare, trădare,

ipocrizie, șiretenie, viclenie, mituire, calcare de cuvant.

A fi necinstit inseamna sa-ti placa sa inseli si sa induci in eroare pe cei din jur. Omul necinstit asculta pe la usi, scormoneste, provoaca, nascoceste minciuni, si toate acestea doar pentru a avea unele avantaje.

„Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.”


Calcare de cuvant „… n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor… Astfel, au ajuns plini de

orice fel de nelegiuire…fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească… Și, măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși, ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei ce le fac.”

(Epistola catre Romani a Sf. Ap. Pavel – 1/28-32)

Un aspect la care mulți nu dăm importanță: acela de a-ți respecta cuvântul dat. Ce înseamnă mai exact asta? Înseamnă să faci lucrul pe care l-ai zis că-l faci. Atunci când nu-ți respecți cuvântul, dai dovadă de lipsă de respect și de dragoste față de cei din jur. Respecta-ti cuvantul dat! Ce iese din gura ta reprezinta ceea ce esti tu. Daca nu respecti ceea ce spui, nu te respecti nici pe tine insuti. A-ti respecta cuvantul inseamna a fi coerent cu ceea ce gandesti si cu ceea ce faci! Astfel esti autentic si asta te face respectabil in fata

14

ta si a celorlalti. Fii un prieten bun, un om pe care oamenii se pot baza si vei fi recompensat cu încredere, respect, prietenie și altele asemenea.

„Cuvântul - pe care în picioare l-ai călcat - onoarea pe veci ţi-a întinat.”

(Nicolae Mareş)

Tradare Trădarea încrederii este unul dintre cele mai neplăcute sentimente experimentate de

ființa umană. Aceasta poate îmbrăca diverse forme:

• atunci când cineva te minte • atunci când cineva apropiat vorbește urât despre tine „pe la spate” • atunci când partenerul te înșeală • atunci când cineva căruia i-ai încredințat un secret vorbește mai departe • atunci când cineva se bagă pe sub pielea ta cu scopul de a obține ceva • atunci când te simți umilit de cineva • atunci când partenerul de afaceri te fură • atunci când cineva îți fură ideile și conceptele și le folosește în avantajul său, etc.

Etapele pe care le experimentăm după ce aflăm adevărul sunt furie, dorinta de razbunare, acceptare și iertare. E greu să ajungi la ultimele două etape pentru că primele îți inundă sufletul ziua, și mai ales noaptea, când nu poți dormi. De ce? Pentru că mintea ta reevaluează toate amintirile din noua perspectivă a aflării adevărului. Dar cu cat ramanem mai mult timp in primele trei etape cu atat ne expunem mai mult la tot felul de suferinte sufletesti, prin urmare solutia este iertarea.

BLANDETEA

Blândeţea este o virtute morală care constă într-o atitudine calmă, domoală, paşnică, prietenoasă, caldă, înţelegătoare, omenoasă faţă de cei din jur. Este o imbracaminte a inimii care trebuie cautata

“Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,”

(Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel – 3/12)

Partea opusa a bladetii cuprinde cele mai de temut insusiri ale oamenilor, insusiri care nu mai au nevoie de nici un comentariu, si anume cruzimea si ferocitatea.

Cruzime În dicționarul juridic găsim explicat cuvântul cruzime, ca fiind „manifestare de

ferocitate în comiterea unei infracțiuni, de natură să provoace suferințe chinuitoare prelungite victimei”.

De la începuturile timpului căutăm vinovați. Pe care-i ardem pe rug, îi jupuim de vii, îi tragem pe roată sau îi dăm de mâncare leilor în arenă. Pur și simplu, durerea vinovatului ne satisface. Vina celuilalt e un argument suficient pentru a-i face rău. Și, de regulă, pedeapsa pe care i-o aplicăm nu e niciodată direct proporțională cu vina lui, ci de câteva ori mai mare.

“Nu poţi fi blând decât dacă ai deopotrivă toate celelalte virtuţi. Dacă, laş, îngâmfat şi trândav fiind, n-ai adus încă vătămări prea grave vreunui semen de-al tău, e numai fiindcă

15

fericirea aproapelui tău nu s-a pus încă de-a curmezişul siguranţei, suficienţei sau tihnei tale. Orice viciu duce la cruzime”

(Platon)

Falsă este ideea că bestialitatea, cruzimea aparține oamenilor puternici, ea este exclusiv a oamenilor slabi, a omului care nu poate sta drept, a omului care nu se poate ridica la înălțimea râvnită, a omului care nu poate să discearnă între bine și rău, a omului care invidiază calitățile sau avutul celuilalt, care vrea să lovească pentru a face ca adversarul luat prin surprindere să nu mai poată reacționa, apăra și această acțiune îi dă satisfacție – falsul sentiment al victoriei. Acest om mic si speriat de competitie, ramas dezorientat, iesit complet din limitele normalului, simte nevoia de a rani pe altii, in speranta ca il va baga si pe el cineva in seama.

MILA

Mila - Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva;

Compasiunea - Sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva

Ambele definitii sunt luate din dictionar, iar dictionarul exista, si este necesar pentru ca toata lumea sa inteleaga acelasi lucru despre un anume cuvant. Am facut aceste precizari deoarece , multi inteleg diferit si aproape opus cele doua cuvinte, si sa luam un exemplu:

Mila - O emoție de superioritate, care te pune pentru o clipă în pielea personajului de care ți-e milă, te gândești cum ai simți tu în locul lui, apoi te bucuri că nu ești în situația respectivă. “Eu sunt aici, tu ești acolo”. Când simți milă, în creierul tău se secretă endorfină, care te face să te gândești “Pffiuu! Ce bine că nu sunt în locul omului.” Apoi, poate să apară frica să nu ajungi să treci și tu prin acea situație. Mila te face să te simți separat de ceilalți și împarte realitate în bine și rău, făcându-te să te simți ușurat pentru viața ta (când vezi pe altul mai nenorocit decât tine) și evitând acel rău.

Compasiunea - nu simte separarea, ci simte mai ales că suntem oameni, suntem conectați și nimeni nu e mai presus sau mai prejos decât celălalt. Când simți compasiune, îți întorci privirea către celălalt, înțelegând prin ce trece, fără să te raportezi la experiența ta și ce ai simțit sau simți tu. Nu apare ușurarea că nu ești în locul cuiva și nici frica, ci mai degrabă empatia și dorința de a da o mână de ajutor, dacă și cum poți. Totuși, ajutorul nu este forțat și coștientizezi că se poate uneori ca binele făcut să fie mai mult rău, de aceea prin compasiune, privești omul ca pe cineva capabil să se ajute singur sau să învețe să o facă și îi respecți demnitatea.”

Eu voi vorbi despre acel cuvant „mila” care este definit de dictionar, si care este cunoscut din cele mai vechi timpuri ca fiind un sentiment de intelegere si parere de rau fata de cineva aflat in suferinta.

“Celui ce este în suferinţă i se cuvine mila prietenului său,”

(Cartea lui Iov – 6/14)

“Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui.”

(Psalmi – 24/11)

16

Mila pentru toate fiintele vii este dovada ca acela care este insufletit de acest sentiment, nu va face rau altuia, ci va fi ingaduitor, si va ajuta pe fiecare dupa puterea sa.

„Mi-e milă, omule, de tine.

Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.

Mi-e milă că te istoveşti muncind.

Mi-e milă de caii care cad subt povară.

Mi-e milă de cîinele pribeag.

Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii îngheţaţi.

Mi-e milă de cerbi, căprioare şi iepuri ucişi de omul de

care mi-e milă.

Mi-e milă de vită blîndă, faţă-n faţă cu ucigaşul topor.

Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.

Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.

Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă şi

cu creierul murdar.

Mi-e milă şi de tine, înfumurat şi prost.”

(Tudor Arghezi)

“Când nu-ţi mai poate fi milă de nimeni, fie-ţi milă de tine.”

(Cornel Stelian Popa)

In opozitie cu mila se afla cruzimea, asprimea, barbaria, brutalitatea, ferocitatea, neîndurarea, răutatea, sălbăticia, violența si altele ca acestea.

BUNATATEA

Bunatatea – binefacere, bunăvoință, amabilitate, dispozitia morala de a face bine

“Fii bun ori de cate ori este posibil. Intotdeauna este posibil”

(Dalai Lama)

Omul bun nu vrea sa faca pe placul cuiva din tot dinadinsul. Binele pe care ei il face izvoraste din bunatatea lui sufleteasca nu din dorinta de a fi apreciat de altii, de a ajunge in rai, de a i se intoarce inzecit inapoi, si alte asemenea motive cu care diavolul a incercat sa faca pe oameni sa fie buni din interes si nu sa aiba in suflet bunatatea in mod firesc. Cu totii vrem sa fim inconjurati de oameni buni, pentru a avea puterea sa luptam zi de zi pentru noi si pentru cei pe care ii iubim. Cred ca acesta este rolul bisericii, sa stranga la un loc oamenii buni, pentru a se bucura cu totii de viata.

Opus bunatii este rautatea si perversitatea.

17

Rautatea Rautate – a afirma ceva cu rautate si ironie, a face rau altora, a spune vorbe

usturatoare, a planui si a face fapte rele.

“Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.”

(Psalmi - 72/7)

Să ne ferească Dumnezeu de acea suspiciune rea care ne face să vedem în semenii noştri numai părţile proaste: în mişcări, în gesturi, priviri, voce, comportament, în fiece cuvânt. Dar asta nu inseamna ca nu exista oameni cu adevarat rai.

Avem de-a face de multe ori in viata cu oameni rai. Sigur, rautatea umana imbraca diferite forme si are diferite grade. Sunt oameni rai care inca au o constiinta si ca atare pot deveni buni, precum sunt si cei in care raul a devenit predominant si permanent. Iar acestia nu prea mai pot deveni buni pentru ca ei refuza asta cu indarjire. Oamenii rai sufera. Dar cel mai mult sufera cei din jurul lor, persoanele care sunt victimele dorintei lor de a-si satisface pornirile de agresivitate, dorinta de putere si de dominare. Pentru ca sunt maestrii ai deghizarii si ai manipularii, oamenii cu care au de-a face sunt inselati de imaginea pe care ei o proiecteaza in exterior, de aceea este foarte important sa ne uitam la comportamentele unui om, la discrepantele dintre ceea ce spune si ce face si sa fim atenti la expresia fetei sale. Nimeni nu poate sa sustina o masca neintrerupt.

Cred ca toata lumea a intanit oameni rai care erau extrem de credinciosi, care merg la biserica si le respecta pe toate cele sfinte. Insa si asta este doar o aparenta. Poate ca isi imagineaza ca "pacatele" le vor fi iertate punandu-si masca credinciosului, poate ca si prin acest lucru incearca sa le induca altora amagirea ca ei, de fapt, sunt buni si smeriti. Din nou, este bine sa ne uitam la comportamentele lor. Vorbesc despre simplitate si smerenie, insa sunt avari si acumuleaza averi colosale, vorbesc despre cele zece porunci, insa mint, inseala, barfesc, se infurie, ii manipuleaza pe altii, sunt agresivi si rautaciosi. De fapt, cat au interiorizat ceea ce propovaduiesc? Dupa cum spuneam mai sus, acesti oameni nu pot deveni niciodata buni deoacere ei nu cred ca ar avea o problema. Din contra, au tendinta sa dea vina pe altii, sa-si justifice actiunile neortodoxe si sa caute tapi ispasitori. Neasumarea este o caracteristica centrala a acestor oameni.

Important este pentru cei care au de suferit de pe urma oamenilor rai, este sa nu se autoiluzioneze ca ii pot schimba sau ca ei se vor schimba vreodata. Singura metoda de a te proteja de rau este sa pleci din calea lui, altfel exista riscul sa devii victima lui.

Unii considera ca raul pe care il fac este unul mic, care nu e chiar asa de rau, numai ca asta este doar parerea lor.

„Răutatea e răutate, chiar dacă e mică.”

(Proverb indian)

„Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.”

(Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel – 5/22)

18

Perversitatea Perversitatea reprezintă schimbarea binelui în rău cu scopul de a corupe. Acest lucru

este posibil datorita faptului ca perversul are in lista lui de valori sufletesti la care se raporteaza, unele nonvalori preluate si memorate ca fiind valori.

„Cine-i harnic si cinstit / ori e prost ori e tampit”

(Autor necunoscut)

Despre acesti oameni Dumnezeu spune:

„Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!”

(Isaia – 5/20)

Termenul de perversitate provine de la cuvantul latin "perverto", care inseamna a ruina, a distruge, a face rau. De-a lungul timpului insa acest termen a capatat un inteles mult mai larg, si evident , o arie mai larga de domenii. Este un fapt recunoscut ca viata sociala modeleaza trasaturile de caracter individual. Daca secolele trecute, puritane si moraliste, nasteau sentimente de rusine si vinovatie, iata ca societatea actuala, prin permisivitate si individualism, favorizeaza perversitatea. Astazi, competitia exagerata intre indivizi predispune la lipsa de scrupule, urmarindu-se avantajele materiale si inaintarea pe scara sociala. Nu trebuie sa devenim obsedati si sa ne gandim ca suntem inconjurati numai de oameni care ne vor raul. Insa fiecare dintre noi ar trebui sa devina mai atent si sa constate ca la serviciu, in societate si chiar in familie, atmosfera devine uneori apasatoare si chiar toxica din cauza unor oameni care adopta o conduita perversa.

Ce-i deosebeste pe acesti oameni de ceilalti? Daca fiecare dintre noi ajunge la un moment dat sa-i raneasca intr-un fel sau altul pe cei din jurul sau, fara intentie si datorita imprejurarilor, perversii fac rau voluntar pentru a-si atinge scopurile sau pentru ca suferinta celorlati pur si simplu le face placere. Pervers poate fi un partener de cuplu care umileste zilnic prin remarci rautacioase, perversa poate fi o colega de serviciu care minte fara rusine si-i denigreaza pe ceilalti pentru a "creste" in ochii sefului, pervers poate fi chiar seful care stabileste obiective intangibile pentru angajati si le "contabilizeaza" chiar si mersul la toaleta. Mai sunt in jurul nostru si oameni care se laudă cu ajutorul pe care îl oferă altor persoane, care nu uită niciodată să menționeze la câte au renunțat pentru a face bine altora.

“Închide gura și lasă munca ta să vorbească. Cei care sunt ca tine o vor vedea.”

(Din popor)

Daca avem de-a face cu oameni perversi, ar trebui sa nu ne provocam o suferinta suplimentara, incercand sa-i judecam cu masura normalitatii. Pentru ca perversii nu sunt capabili de sentimente asemenea unui om obisnuit. Ei inteleg ca fac rau, insa nu au remuscari. A-i tine la distanta este cel mai intelept lucru.

IERTAREA

A ierta - a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva.

Sunt oameni care poseda o capacitate specială de a ierta fapte de neiertat, care predica și practica o iertare radicală – o formă de iubire și compasiune care e posibilă chiar și după cele mai atroce acte și în cele mai oribile situații. Asemeni acestor oameni, sunt

19

adevaratii crestini care înțeleg chiar si suferința făptașului, dorindu-i să aibă parte numai de bine. Nu toți sunt capabili de o iertare atât de radicală și nici nu țintesc toți spre așa ceva.

A nu ierta pe cei care ne-au gresit inseamna a le da putere impotriva noastre . Odata puterea obtinuta ei ne vor chinui zi si noapte cu tot arsenalul distructiv imaginat de mintea celui care nu a putut ierta. El isi va imagina tot felul de scene de razbunare care nu il va lasa nici ziua sa munceasca linistit si nici noaptea sa doarma.

„Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre.”

(Sfânta Evanghelie după Marcu – 11/25)

Deci cand se roaga, dar nu numai, crestinii iarta orice ar putea avea impotriva cuiva, deci ei practica acea iertare radicala de care vorbeam mai sus, o iertare care sterge totul din cugetul inimii lor.

Opusul iertarii este pedeapsa.

Pedeapsa A pedepsi - A supune la o suferință fizică sau morală pentru o greșeală săvîrșită,

Pedeapsa zdruncina din temelii orice relatie bazata pe incredere. Orice tip de pedeapsa, morala sau corporala produce celui pedepsit un sentiment de indignare, care se transformă cu uşurinţă în repulsie, ură şi dispreţ. El se va simti înjosit şi aceste înjosiri și jigniri el le poate „înghiţi”, cum se zice, şi le poate suferi în tăcere pana la o anumita limita, dar în subconştientul său nu va scăpa niciodată de traumele acestea şi nu va ierta pe cel care l-a pedepsit. Nu judec cata vina are cel care pedepseste, dar cel pedepsit cu siguranta ca are o anume vina.

„Şi au săvârşit toată răutatea până ce a venit pedeapsa peste ei.”

(Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) - 47/30)

Da, exista si oameni pedepsiti fara ca ei sa aiba vre-o vina, adica sa aiba o vina imaginata doar de cel care pedepseste.

„Invidia duşmanului este propria sa pedeapsă.”

(Proverbe indiene)

RABDAREA

A rabda - A suporta (fără împotrivire și cu resemnare) greutăți, neplăceri fizice sau morale;

„Răbdarea este puterea celui fără putere.”

(Proverb arab)

Când vrem ceva prea repede și prea intens, facem greșeli luând hotărâri pripite, căci, cel puțin pe moment, nu ne pasă prea mult de urmări. Tot ceea ce vrem este să facem după cum ne duce mintea în acel moment. Pentru a nu face alegeri greșite, pentru a nu lua hotărâri proaste, trebuie să avem răbdare, să ne relaxăm un moment inainte de a decide ceva. Problemele și nereușitele cu care ne confruntăm nu vin de la o forță divină care vrea să ne pună la încercare, ci din noi înșine, din alegerile noastre proaste, din hotărârile greșite,

20

din lipsa răbdării. Dacă noi suntem singurii răspunzători de succes, în mod identic, suntem singurii responsabili și pentru eșec. Când luăm o hotărâre sau facem o alegere, trebuie să fim conștienți de urmările pe care aceasta o va avea asupra vieții noastre. Oamenii care reușesc cel mai bine în viață, aceia care obțin cel mai mare succes, sunt cei care știu să aibă răbdare. Ei sunt capabili să-și pună sub semnul întrebării opiniile, credințele, ideile, prejudecățile, înainte de a lua hotărâri; ei au răbdare să analizeze și să poarte monologuri interioare, pentru a afla calea potrivită. În general, cei ce reușesc în viață sunt cei ce nu iau decizii în grabă.

Răbdarea este o virtute, spune credința creștină, și, ca orice virtute, ea trebuie practicată. Dezvoltarea răbdării înseamnă provocarea de a aborda viața într-un ritm mai lent și mai conștient. Pentru ce mai invatam o gramada de lucruri daca nu le folosim? Si nu le folosim pentru ca nu ne acordam timp suficient pentru a analiza ceea ce dorim sa facem. Aceasta analiza va fi cu atat mai buna cu cat acea gramada de lucruri invatate este mai mare, si curatata de neadevaruri

“ Nu se obţine un lucru plăcut decât răbdându-l pe cel neplăcut.”

(Proverb arab)

Nerabdarea „Graba strica treaba „

(Proverb romanesc)

Nerăbdarea este asociată cu frustrarea, cu iritarea şi chiar cu furia. Astfel de emoţii ne pot dăuna sănătăţii. Un studiu recent publicat de American Medical Association a arătat cât se poate de clar că nerăbdarea este un factor de risc în apariţia hipertensiunii, chiar şi la adulţii tineri.

Există şi alte probleme de sănătate asociate cu lipsa răbdării. Nerăbdarea poate contribui oarecum indirect la obezitate. În unele locuri, alimentele ieftine de tip fast-food sunt la îndemâna oricui pe tot parcursul zilei, iar cei care nu au rabdare sa-si pregateasca acasa o mancare sanatoasa nu pot rezista tentaţiei de a le consuma.

Nerăbdarea o putem asocia si cu „un nivel ridicat al datoriilor”. De exemplu, plini de nerăbdare, tinerii căsătoriţi îşi doresc probabil să se bucure imediat după nuntă de tot confortul unui cămin, fără să ţină cont de posibilităţile lor financiare limitate. Prin urmare, ei îşi cumpără casa, mobila, maşina şi restul lucrurilor pe credit. Aceasta poate avea consecinţe nefaste asupra căsniciei lor din cauza lipsei banilor.

Nerăbdarea poate avea drept consecinţă pierderea prieteniilor. Cine vrea să stea în compania unei persoane care bate tot timpul din picior ori care se uită mereu la ceas? Prin urmare nerăbdarea nu este deloc o trăsătură atrăgătoare, ba chiar îi poate face pe prietenii voştri să se îndepărteze de voi.

PACEA

Pace - a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva, liniste sufleteasca, buna intelegere, tihnă, calm, tacere.

“Pastila longevităţii – liniştea sufletească. “

( Mihai Cucereavii)

21

Pentru a ne păstra linistea sufleteasca trebuie să fim atenți la gândurile care ne animă, dar mai trebuie să facem ceva: să ne simplificăm viața. Societatea noastră, bazată pe consum, excelează în crearea de nevoi artificiale. Nevoi de care nu avem atâta nevoie. Trebuie să eliminăm din viața noastră tot ce este de prisos, de la bunuri de consum până la relații toxice.

Fiecare om cara dupa el numeroase poveri, chiar dacă nu este conștient de asta. Pentru a-si găsi pacea interioară, este nevoie să descopere care sunt sunt aceste greutăți invizibile.O sa incerc sa exemplific o parte dintre ele:

• Este foarte probabil ca cineva să faca o prioritate din ceva ce nu este cu adevărat important.

• Fiecare trebuie sa accepte faptul că moderația îi aduce mai multe beneficii decât excesul.

• De pildă, dacă cineva își va fixa ca scop să iasă pe primul loc la un concurs, în caz de eșec, va resimți dezamăgire sau frustrare. Dar dacă nu își va propune un scop exterior, ci unul interior, își va păstra liniștea sufletească: ne putem propune doar să ne prezentăm cât mai bine pregătiți la acel examen.

• Procedeul de adaptare a dorințelor la scopuri ce pot fi atinse ne poate fi foarte util în viață: adesea ne risipim liniștea lăuntrică alergând după himere - prestigiul, acumularea nesfârșită de bunuri materiale, postura de lider incontestabil.

“Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”

(Sfânta Evanghelie după Matei 5/9)

Factorii care tulbura pacea sunt : bătălia, buclucul, lupta si războiul.

Lupta Lupta - Înfruntare, bătaie între două (sau mai multe) persoane, care caută să se

învingă una pe alta

Realizări nesfârşite menite să facă în lume un loc mai bun şi mai sigur n-au făcut decât să transforme viaţa într-una tot mai complexă şi mai complicată. Chiar dacă am crede că în multe privinte oamenii au o viaţă mai uşoară decât a părinţilor lor, ea este mult mai dificilă. Oamenii sunt speriaţi şi îngrijoraţi. Dincolo de întrebări, există o nevoie acută pentru călăuzire şi sfătuire, siguranţă şi încredere. Avem nevoie şi dorim pacea sufleteasca.

Pacea sufleteasca – ce comoară! Poate de fapt această comoară să fie găsită într-o lume cu atât de mult conflict şi disperare, cu atât de multă tulburare şi necaz?

Marea căutare este în curs! Mulţimile caută pacea sufleteasca în faimă şi averi, în plăceri şi putere, în educaţie şi cunoaştere, în relaţii umane şi căsătorii. Ele doresc să-şi umple sufletul cu cunoaştere şi poşetele cu bogăţii, dar sufletele le rămân pustii. Alţii caută să scape de realităţile vieţii în droguri sau alcool, dar pacea pe care o caută îi ocoleşte. Toate căutările lor nu fac decât să-i ducă într-un cerc vicios de frustrări şi zădărnicie. Ei sunt în continuare pustii şi singuri, încă într-o lume tulburată, cu o minte tulburată. Problema este ca majoritatea caută între lucrurile exterioare şi tangibile, dar neglijează să privească înlăuntrul lor. Se tem probabil de ceea ce ar putea descoperi. Ar prefera să blameze o lume tulburată pentru minţile lor tulburate, dar tratamentul trebuie să înceapă de la propria inimă. Tratamentul este intoarcerea la normalitate, insusirea virtutilor despre care am vorbit pana acum, si despre care voi vorbi in continuare

22

INFRANAREA

A se infrana - A se retine, a se potoli, a se stapani, a se abtine.

“Este mai uşor să înlături pasiunile tulburătoare decât să le stăpâneşti. E mult mai la îndemână să le respingi de la început decât să le domoleşti, odată ce s-au abătut asupra ta. Căci, în clipa când ajung să pună stăpânire pe cineva, pasiunile sunt mai puternice decât cel care-şi închipuie că le conduce şi nu vor putea fi cu nici un chip îndepărtate sau diminuate. Şi-apoi, chiar raţiunea, care ar trebui să le înfrâneze, este puternică numai atâta timp cât se ţine departe de pasiuni; dacă s-a amestecat însă cu ele, raţiunea nu le mai poate înfrânge, căci odată aţâţată şi stârnită, mintea se va supune celui care îi porunceşte. Dacă la început putem să înfrânăm unele pasiuni, mai târziu ele ne supun cu forţa şi ne împing înainte. Omul care se prăbuşeşte în prăpastie nu mai ştie de sine şi nici n-are cum să se împotrivească sau să întârzie căderea, prăbuşirea îndepărtând orice hotărâre sau părere de rău, iar el nu se mai poate opri să nu ajungă acolo, unde de fapt n-ar fi trebuit să pornească. Tot aşa sufletul, dacă e cuprins de pasiuni, nu i se mai îngăduie să-şi înfrâneze pornirea; va trebui să se prăbuşească cu toată greutatea până în fundul prăpastiei, mânat de natura viciilor.”

(Seneca - Dialoguri)

„Cauza bolilor: desfrânarea. Medicamentul: înfrânarea.”

(Arsenie Boca)

“Poruncesc sufletului meu să privească şi durerea şi desfătarea cu aceeaşi înfrânare.”

(Michel de Montaigne)

Desfranarea La izvoarele desfranarii stau viciile si poftele pe care acestea le provoaca. Cu cat

cineva are mai multe vicii cu atat este mai atras de desfranare. Aceste pofte provoaca dependenta, ele odata instalate in suflet nu mai pot fi scoase de acolo cu usurinta. Potrivit invataturii crestine, viciile sunt de fapt acele pofte, carora daca le dai curs, vor duce la pacat. A mentine un om astfel de pofte sau vicii in felul sau de a fi, e ca si cum ar accepta un stapan care sa ii porunceasca de fiecare data ce sa faca.

“Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui;”

(Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel - 6/12)

CALMUL

“Liniştea este calmul minţii; este pentru spirit ceea ce somnul este pentru corp, hrană şi împrospătare.”

(William Penn)

Cine nu iubeşte un suflet liniştit? O viată echilibrată şi temperată? Nu contează dacă plouă sau este soare, sau ce modificări apar la cei care posedă această binecuvântare, căci ei rămân întotdeauna liniştiţi şi calmi. Acest echilibru al caracterului, pe care îl numim linişte sufletească, ar trebui sa fie prima lecţie a vietii. . Calmul iti da incredere absoluta si putere, te ajuta sa te poti concentra intr-o clipa in caz de nevoie, si te ajuta sa-ti conservi sanatatea fizica si sufleteasca.

23

Câţi oameni cunoaştem care au sufletul amar, care distrug tot ceea ce este frumos, cu caracterul lor exploziv, care îşi distrug echilibrul şi îşi fac sânge rău? Cât de puţini oameni întâlnim în viaţă, care sunt bine echilibraţi, şi calmi, care au reuşit să-şi desăvârşească caracterul. Da, umanitatea este stăpânită de pasiunea necontrolată, este guvernată de răutate, este distrusă de neliniste, incordare şau îndoieli. Numai oamenii înţelepţi, numai aceia care îşi controlează gândurile şi au reuşit să şi le purifice, pot să stăpânească vântul şi furtuna din sufletele lor.

Absenta calmului duce la enervare, agitatie, furie, violenta, zbucium, tulburari, si multe altele, una mai rea decat alta.

„A te enerva inseamna sa te pedepsesti pentru prostia altuia”

(Autor necunoscut)

Agitatia Trăim în fiecare zi, în fiecare moment al vieții noastre într-o continuă agitație. Ne

grăbim să ne bem cafeaua de dimineață, să alergăm cu ăla micu’ la școală, să ajungem la timp la serviciu, să îl luam de la școală, sa facem cumpărături, mâncare, curățenie, teme. Totul trebuie făcut in viteză maximă. Uităm să trăim, să respirăm, să vedem dacă cerul este albastru sau înnorat, punem presiune pe noi și pe cei din jurul nostru, fără vreun „studiu de fezabilitate” prealabil. Nu verificăm dacă efortul făcut pentru a face totul repede își merită prețul. Ne grăbim și în graba noastră uităm să vedem ce se întâmplă cu adevărat în noi, cu noi și cu cei e lângă noi. Abia când este prea târziu și când cel de lângă noi nu mai este ne oprim pentru un moment, avem o părere de rău de ordinul secundelor în care ne vom gândi că nu am făcut mai mult, că nu i-am acordat mai multă atenție, că nu i-am spus cât l-am apreciat și apoi ne vom arunca din nou în vârtejul agitației noastre.

De unde atâta grabă? De unde vine și încotro se îndreaptă? La o primă vedere am putea spune că „Așa e viața, grea. Și ca să faci față trebuie să alergi și să te zbați”. Ce e de făcut? Cum am putea să reducem la tăcere vocea dinăuntrul nostru care nu ne dă pace și care ne zorește continuu? Să te liniștești nu e un exercițiu ușor atunci când ai crescut de mână cu graba, când a fost mereu cu tine alături. Este ca un frate siamez de care pare imposibil să te desparți, este „obișnuința, a doua natură”. În plus, agitația „se ia”: o luam unii de la alții, așa cum luăm gripa. Este foarte greu să stai de vorbă cu o persoană agitată și să nu devii și tu agitat, după un timp.

Cât de multe lucruri din jurul nostru ratăm pentru că dăm agutatiei mână liberă și plecăm urechea la pretențiile ei. Pentru că facem ce ne cere, atunci când ne cere și cum ne cere. Și dacă noi nu o oprim, nimeni altcineva nu o va face in locul nostru.

RUSINEA

Rusine - Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală, timiditate, sfiiciune.

Nu ne-am născut nici cu dorința de a avea corpuri perfecte, nici speriați de a ne împărtăși ideile sau experiențele. Atunci cand felul nostru de a fi, atat fizic cat si sufletesc, incepe sa nu ne mai placa datorita presiunii pe care o exercita societatea, incepe sa ne fie rusine, dar aceasta rusine vine din orgoliu, din dorinta de a fi in concordanta cu asteptarile societatii. A da curs acestui tip de rusine inseamna a ne supune societatii. Omul trebuie sa faca parte din societate nu sa fie supus ei. Acest tip de rusine, nu este deloc ceva pozitiv , si asta pentru ca are la origine ceva negativ, adica orgoliul.

24

„Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput.”


„Căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce mărire şi har.”


Pozitiv este atunci cand rusinea vine din constiinta fiecaruia, constiinta care la un moment dat nu mai este in acord cu faptele rele. In aceasta situatie, rusinea reprezinta o alarma care anunta o fapta facuta in afara perimetrului bunului simt.

“Rusinea ne impiedica sa facem ceea ce legea nu interzice”

(Alexandru Ghe. Radu)

“Rusinea este piedica pusa pentru a nu cadea in ridicol”

(Mariana Bistriteanu)

Nerusinare

Nerusinare - Lipsa de rusine, necuviință, impertinență, neobrăzare.

Nerusinarea are nevoie de o doza mare de indrazneala, nesimtire, indiferenta, si lista poate continua. De fapt nerusinarea este asociata majoritatii nonvalorilor existente. Nerusinatul nu se poate rusina pentru ca nu are un sistem de valori morale fata de care sa-si masoare caderile. El este un impertinent obraznic lipsit de buna-cuviinta si respect.

“Neruşinatul nu simte nimic nici atunci când altora le e ruşine că-l mai văd.”

(Nicolae Iorga)

“De ochiul neruşinat fereşte-te şi nu te mira de-ţi va greşi.”


HARNICIA

Harnicia - spor la lucru, sârguință, vrednicie;

“Munca este izvor de sanatate”

(Din popor)

Munca inlatura depresia, dezvolta sistemul muscular, dezvolta unele abilitati, iti asigura necesarul pentru a trai si atrage respectul celor din jur. Oamenii rostesc rugaciuni pentru sanatate ca sa poata munci . Eu cred ca ar trebui sa se apuce de munca si atunci va veni si sanatatea. Munca făcută rațional și cu tragere de inimă nu îmbolnăvește niciodată, ci din contră, mișcare fiind, ea contribuie la sănătatea noastră. Fiind condiția esențială a vieții, munca este sfântă ca viața însăși, fiindcă ambele au origine divină, iar Dumnezeu binecuvântează totdeauna munca cinstită. Ea trebuie pornită cu entuziasm, făcută cu plăcere, nu în zadar Confucius medita: „Dacă îți place ceea ce faci, niciodată nu va fi o muncă”, (a se înțelege – trudă). Munca însă trebuie făcută cu cap, adică fără a ajunge la surmenaj, la robotizare; să fie aleasă conform aptitudinilor fiecăruia.

“Ziua cauta-ti de munca iar noaptea de somn”.

25

(Din popor)

Unii oamenii însă, greșesc neglijând odihna. În Facerea lumii se spune:

„…Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a făcut. Și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a făcut și le-a pus în rânduială”

(Facerea – 2/1-3).

Odihna este necesară pentru refacerea energiei consumate şi pentru a ne putea continua activităţile. De aceea, este indicat să respectăm obiceiurile legate de odihnă, astfel încât să beneficiem de o bună sănătate a organismului.

Lenea Potrivit dictionarului de antonime, cei carora nu le place numca pot fi : leneș, trândav,

puturos.

Lenea este o deviere de la starea fireasca a omului, care constă în neîndeplinirea (sau îndeplinirea cu greutate) unor activităţi general-umane (muncă, învăţare, îngrijirea trupului, a casei, etc), necesare asigurării unei vieţi demne, în condiţiile în care persoana respectivă are capacitatea de a le îndeplini. Leneşul este iubitor de somn, îşi neglijează gospodăria şi fie refuză să muncească, ceea ce îl duce la lipsuri şi sărăcie, fie este un angajat dificil la locul de muncă. Astfel drumul său prin viata este unul plin de probleme, si nu de putine ori va fi tinta observatiilor celor din jur. Apostolul Pavel ne învăţă că cei care trăiesc în neorânduiala lenei ar trebui nici să nu mănânce.

“Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind. Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor.”

(Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel – 3/10-12)

“ Lenea nu este altceva decat obiceiul de a te odihni inainte de a fi obosit.”

( Jules Renard )

"In copacul trandaviei creste foametea."

(Proverb arab)

DREPTATEA

Dreptate - Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile

Dreptatea ca principiu juridic este reglementata de legile statului,

Dreptatea ca principiu moral insa, este prea importantă pentru a fi lăsată juriștilor sau statului în general. Dreptatea e o chestiune pe care o poate înțelege și ciobanul care nu a coborât de pe munte de sase luni, și profesorul universitar. Lumina nu vine de la câțiva aleși, ci de la o morală mai profundă, care e a noastră a tuturor, pe care o simțim cu toții și care ne leagă pe toți.

26

“De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept?”

(Sfanta Evanghelie dupa Luca - 12/57)

Spunea cineva, cândva, că legile nu sunt un set de instrucțiuni, ci un gard și, atât timp cât nu-l sari, ești liber să faci ce vrei, pe cand dreptatea ca principiu moral eliberează, nu constrânge, ea exista in felul de a fi al omului. Omul care de felul lui este un om drept nu obliga pe nimeni sa fie si el drept si asta numai pentru a nu incalca libertatea celorlalti de a alege sa fie cum vor, libertate lasata de Dumnezeu tuturor oamenilor. Modul in care el indeamna pe altii sa fie drepti este numai exemplul personal.

“Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.”


Nedreptatea Nedreptate Este un sentiment pe care oricare dintre noi l-a inercat la un moment dat

si isi are sursa intr-un tratament incorect de care a avut parte cel in cauza, sau pe care l-a perceput de aceasta maniera.

Furia declansata in urma nedreptatirii unei persoane poate face ca acea persoana sa creeze in mintea sa planuri de razbunare. Cred ca iertarea ar putea fi unul dintre medicamentele cele mai bune impotriva nedreptatii. A nu putea ierta inseamna a lasa nedreptatea sa lucreze si daca cineva este nedreptatit o perioada mai lunga de timp, ar putea crede la un moment dat ca va fi nedreptatita toata viata, indiferent ce ar face.

“Depărtează-te de la nedreptate şi nedreptatea se va depărta de la tine.”


LIBERTATEA

Să gândești și să acționezi după propria-ți voință, înseamnă să fii om liber. Practic libertatea nu exista deoarece ea este ingradita fie de legile statului, fie de unele personae apropiate, de diverse lipsuri masteriale si multi alti factori. Exista totusi o forma de libertate care nu este ingradita de nimic, iar aceasta libertate se numeste libertatea crestina. Cei care nu cunosc foarte bine acest fel de libertate, nu pot crede ca ea chiar ar putea exista cu adevarat. Dintre oamenii de pe suprafata pamantului, libertatea crestina nu o pot avea decat adevaratii crestini, cei care au in felul lor de a fi, toate valorile prezentate de Evanghelie ca fiind virtuti. Prin urmare crestinul nu minte pentru ca nu suporta minciuna, nu pentru ca i-ar fi frica de iad sau rusine de cineva. La fel este si cu celelalte virtuti care te invata de fapt sa faci bine si sa nu faci rau, prin urmare crestinul este liber sa faca absolut orice vrea el deoarece orice ar face, face binele si nu raul, deci nu are cum sa deranjeze pe cei din jur. Sfintirea nu inseamna abtinerea de la savarsirea celor rele, ci curatirea desavarsita a constiintei. Acesta insa este numai un aspect, libertatea crestina fiind un subiect mult mai complex. Unii de ex. vor spune: Bineee…dar de ex. lipsa banilor nu este la fel si pentru crestini ca si pentru ceilalti? Nu! Crestinii se bucura atunci cand le este pusa la incercare rabdarea, infranarea, calmul,credinta etc. deoarece ei stiu ca in viata lor vor veni astfel de incercari care au menirea de a le intari acele calitati pe care ei le au, si Evanghelia le numesc virtuti.

27

„Încordează inima ta şi fii tare şi să nu te tulburi în timpul încercării.”


“Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme,”

(Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru – 1/6)

Lipsa de libertate poate imbraca mai multe forme cum ar fi: robia, sclavia, detentia, oprimarea, etc.

“Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.”

(Isaia – 58/6)

Robia Versetul de mai sus se refera la robia trupului, iar despre asta nu are rost sa scriu

prea multe deoarece toata lumea stie despre ce este vorba.Pot totusi sa precizez faptul ca Dumnezeu a spus oamenilor :

“Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.”

(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – 7/23)

Exista insa posibilitatea ca cineva sa poata inrobi oameni cu forta. In acest caz, crestinii stiu ce au de facut pentru a trece mai usor peste aceasta problema:

“Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz, - răbdaţi.”

(Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – 11/20)

Din punct de vedere sufletesc, putem spune:

“Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.”


Oricine face pacate, devine rob al pacatului deoarece nu se mai poate abtine ca sa nu mai pacatuiasca. Singurul mod prin care cineva poate scapa de pacatele pe care le-a facut, si de obiceiul de a mai face altele este ca el sa se pocaiasca. Pocainta este un proces complex, foarte precis, care trebuie cunoscut, inteles foarte bine, si aplicat in practica categoric si de indata. Dupa pocainta, unii care nu au inteles corect sau complet acest proces, au revenit din nou la vechile obiceiuri, devenind astfel din nou robi ai pacatului. Apostolul Pavel ne avertizeaza asupra acestui lucru:

“Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei.”

(Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel – 5/1)

Exista atat in Noul Testament cat si in Vechiul Testament notiunea de “robul lui Dumnezeu”:

28

“Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului;”

(Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise – 34/5)

“Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol al lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi după cunoştinţa adevărului cel întocmai cu dreapta credinţă,”

(Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel)

Expresia “robul lui Dumnezeu”, dupa parerea mea, este o greseala de traducere, si o sa incerc sa demonstrez ca asa este.

Rob, roaba - 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În iudaism și creștinism) Calificativ atribuit omului care se ridică la slava divină prin suferință.

(https://dexonline.ro/definitie/rob)

Potrivit definitiei, robul lui Dumnezeu ar trebui sa fie intr-o “dependenta totala fata de stapan”. Acest lucru nu exista, deoarece Dumnezeu ne-a lasat libertate totala, fiecare om avand putinta de a alege ce vrea sa faca, fie ca alege binele sau alege raul.

“Om care munceste din greu” – Nu exista in invatatura crestina o astfel de recomandare, exista insa o alta recomandare:

“Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor.”

(Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel – 3/12)

“Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate.”

(Faptele Sfinților Apostoli – 17/24,25)

In versetul de mai sus scrie ca Dumnezeu “nu este slujit de maini omenesti”, prin urmare nimeni nu munceste din greu pentru Dumnezeu “ca si cum ar avea nevoie de ceva”.

Popular, rob mai inseamna si “persoana foarte supusa, foarte devotata cuiva” – Aceasta ar fi o definitie care sa se potriveasca cu felul de a fi al crestinilor , dar dupa parerea mea nu defineste corect cuvantul “rob”, pentru ca nu poti fi devotat cu forta ci numai de bunavoie

Tot popular cuvantul “rob” mai este si un “Calificativ atribuit omului care se ridică la slava divină prin suferință.” – In Evanghelie nu exista posibilitatea de mantuire prin suferinta.

Iisus nu a folosit expresia “robul lui Dumnezeu”, dar a folosit expresia “rob al pacatului”:

“Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.”


29

Expresia “rob al pacatului” este cat se poate de corecta deoarece cel care pacatuieste si nu reuseste sa scape de pacat, se afla in “dependenta totala fata de stapan” stapanul fiind pacatul

Iisus insa, a scos pe cei care cred in El din robia pacatului:

“Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.”

(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel – 4/7)

In versetul de mai sus expresia “nu mai esti rob” se refera la rob al pacatului si nu la robul lui Dumnezeu, iar acest lucru reiese din urmatorul verset:

“Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.”

(Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel – 6/6,7)

“Omul nostru cel vechi” – Slujitorii Vechiului Testament

In ce priveste perioada de viata care tine de la nastere pana cand omul poate sa-si castige existenta, copilul este sub indrumarea parintilor, sau a altor indrumatori. Aceasta perioada ar putea fi numita robie, dar este o perioada absolut necesara pentru dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere,si dureaza pana el este capabil sa traiasca din munca lui. In acel moment se poate spune ca si-a casigat libertatea. La fel este si cu cei care au fost robi ai pacatului. Ei vor fi robi ai pacatului pana cand se pocaiesc. In acel moment ei isi castiga libertatea fata de pacat si devin fii si mostenitori ai lui Dumnezeu. Diferenta este ca un copil are una sau mai multe personae care il indruma (de regula parintii si profesorii), iar in cazul celalalt singurul indrumator este Iisus Hristos, iar indrumarea Lui este invatatura crestina (Evanghelia lui Hristos)

“Zic însă: Câtă vreme moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este stăpân peste toate; Ci este sub epitropi şi iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său.Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robi înţelesurilor celor slabe ale lumii; Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.”

(Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel – 4/1-7)

Mai exista in perioada in care Vechiul Testament era in vigoare, o forma de robie, si anume robia barbatului asupra femeii. In Invatatura crestina este reglementata si aceasta situatie:

“Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.”

(Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel – 3/28)

BINECUVANTAREA

Binecuvantare – a rosti cuvinte de bine la adresa cuiva,

30

Daca pentru omul de rand binecuvantarea este un lucru deosebit pe care el il face mai rar, pentru ca asa a auzit el ca e bine, pentru un adevarat crestin aceasta binecuvantare este o permanenta. Intotdeauna un crestin rosteste cuvinte de bine la adresa oamenilor, a animalelor sau a lucrurilor.

“Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,”


Asa e felul lui de a fi, si in nici un caz nu poate vorbi altfel pentru ca nu stie, sau stie si uraste si faptul ca stie.

“Nu răsplătiţi răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, căci spre aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea.”

(Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru – 3/9)

“Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină.”

(Pildele lui Solomon 11/11)

Blestemul A blestema - a invoca abaterea nenorocirii asupra cuiva, a se revolta împotriva vieții,

a soartei, a înjura, a ocărî, a huli, a jura, in general inseamna a vorbi de rau la adresa cuiva

Despre blesteme s-a scris mult, s-au facut o gramada de ritualuri, dare eu ma multumesc sa scriu doar un verset:

“Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.”

(Epistola soborniceasca a Sfântului Apostol Iacov – 3/10)

Bibliografie:

• Dictionarul explicative al lb. romane • Ziarul Agora press • Blandetea – OrodoxWiki • Despre cruzime si alti demoni – Carmen Dumitrescu • Diferenta intre mila si compasiune – Raluca Muresan • Omul mintea si sufletul - Dr. Ursula Sandner • Puterea răbdării - Mary Jane Ryan

Autor: Mircea

Lifestyle

Virtutile unui crestin