AUTOR: Marian Zaharia, Calvary Chapel București (14 septembrie 2014) 

TEXT: Habacuc 1 

 

IntroducereAstăzi ne vom opri la o altă carte ”mică” și adesea uitată din Vechiul Testament, dar care poartă cu sine un mesaj 

”mare”, deosebit de actual. Cartea este atât de mică încât o putem citi toată odată, dar are un mesaj atât de mare 

încât ne va lua întreg restul vieții pentru a pătrunde comorile ascunse în el. Ea se înscrie între cărțile profeților așa‐

zis ”mici”.  

Trebuie să clarificăm din capul locului că profeții se împart în ”mici” sau ”mari” nu în funcție de valoarea lor sau de 

calitatea mesajului, ci  în  funcție de  lungimea acestuia. Prin urmare nu avem nici o  scuză atunci când  le  sărim  în 

studiul nostru sau cititul nostru zilnic! Profeţiile ”mici” vor fi adevărate nestemate în viața noastră de credință! 

V‐am  făcut  curioși?  Cartea  la  care  ne  vom  opri  astăzi  o  veți  găsi  în  Bibliile  noastre  între Naum  și  Țefania  și  se 

numește, desigur... HABACUC! 

Facem  cunoștință  cu profetul Habacuc, un om  ”mic”  (ca noi  toți)  cu multe  întrebări  ”mari”. Numele  lui Habacuc 

poate că sună un pic funny în limba română, însă el se traduce prin ”îmbrățișare” sau prin ”îmbrățișarea dragostei”. 

Nici că se putea un nume mai bun pentru acest om, care își iubea poporul până la disperare!  

Habacuc  și‐a căpătat renumele de ”Toma Necredinciosul al Vechiului Testament”, pentru că pune  întrebări grele, 

întrebări pe care omul din toate timpurile și le‐a pus.  

Momentul  la  care  se  scrie  acest  text  îl  găsește  pe  profet  într‐o  stare  de  mare  amărăciune,  de  tristețe,  de 

incertitudine. Este o vreme în care nu îl poate înțelege pe Dumnezeu și este extrem de confuz. Sunt sigur că voi nu 

ați trecut niciodată prin astfel de stări nu‐i așa? 

Dar haideți să vedem ce l‐a adus pe Habacuc in starea aceasta de deprimare... 

      2 

 

ContextTotul începe cu un rege bun, de la care profetul și generațiile ce vor urma au avut multe de învățat. Pentru iubitorii 

de istorie, timp de 30 de ani, Iosia (căci despre el este vorba) a fost un rege bun, deși a fost înscăunat pe când avea 

doar 8 ani. Iosia a preluat de la tatăl și bunicul său un regat aproape distrus. Amândoi au făcut ceea ce nu este bine 

înaintea lui Dumnezeu: 

Manase, bunicul  lui  Iosia, s‐a  închinat  la  idoli și nu a ascultat de Dumnezeu, ducând și poporul  în rătăcire. 

Dumnezeu  l‐a  smerit,  trimițând asirienii  împotriva  lui. Aceștia  l‐au dus  în Babilon  și  l‐au  închis. Abia acolo 

Manase a strigat către Dumnezeu și a cerut îndurare. Dumnezeu l‐a ascultat și l‐a ajutat să repare ce stricase.  

Fiul lui Manase, Amon, a călcat și el pe urmele tatălui său. A pierit ucis de proprii slujitori.  

Cu toată această moștenire urâtă, adolescentul și tânărul Iosia este cel prin care Iuda experimentează o adevărată 

trezire  spirituală.  În vremea  lui, poporul  își  recunoaște păcatul  și  își  reînnoiește  legământul cu Dumnezeu.  (vezi 2 

Cronici 33,34,35). Habacuc a crescut în vremea acestui rege bun, fiind martor al unor lucruri extraordinare.  

Iosia a domnit timp de 31 de ani (640-609). El este apoi ucis într‐o luptă cu egiptenii, iar locul său pe tron este luat 

de  Ioahaz  și apoi de către  Ioiachim. Amândoi au  făcut  ceea  ce este  rău  înaintea  lui Dumnezeu, aducând din nou 

poporul într‐o stare morală precară, călcând legământul pe care ei l‐au făcut cu Dumnezeu.  

Cel mai probabil că acesta este momentul în timp în care are loc conversația a lui Habacuc (care încă nu uitase ce 

poate  face  un  rege  dedicat Domnului,  trezirea  din  timpul  lui  Iosia)  cu Dumnezeu.  Spun  ”conversație”  pentru  că 

profeția aceasta este una atipică. Cuvântul Domnului ”nu vine la Habacuc” pentru a‐i transmite un mesaj, ca în alte 

situații ale altori profeți. În acest caz Habacuc întreabă, iar Dumnezeu îi răspunde.  

Haideți să citim primele patru versete din Habacuc 1... 

Cuprins

”1. Prorocia descoperită prorocului Habacuc. 2. Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s‐asculţi? Până 

când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor? 3. Pentru ce mă  laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi  la nedreptate? 

Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă. 4. De aceea Legea este fără 

putere,  şi dreptatea nu  se  vede,  căci  cel  rău biruie pe  cel neprihănit, de aceea  se  fac  judecăţi nedrepte.”  

(Habacuc 1:1‐4) 

 

Ilustrație: O soție  își duce soțul  la medic, pentru că se simțea  foarte  rău. După consult, doctorul  îi spune: 

”Soțul dvs. suferă de o  infecție foarte puternică.” Soțul, care mai era și surd pe deasupra,  își  întreabă soția: 

”Ce spune?” Soția  îi răspunde ”Zice că ești bolnav”. După care doctorul continuă: ”Dar mai există un pic de 

speranță. Tot ce trebuie să faceți este să îi reduceți stresul la minim. În fiecare dimineață, pregătiți‐i un mic 

dejun  sănătos.  Fiți  drăguță  cu  el,  răbdătoare  și  bună.  La  prânz  și  la  cină  gătiți‐i mâncarea  preferată. Nu 

discutați problemele casei cu el, pentru că stresul se va agrava. Nu țipați la el, nu vă certați cu el. Și, cel mai 

important... îndepliniți‐i soțului dvs. toate dorințele. Daca veți face asta timp de 6 luni, cred că putem să ne 

așteptăm  la  o  recuperare  completă.”  Soțul  întreabă  din  nou:  ”Ce  a  mai  zis  doctorul”?  La  care  soția  îi 

răspunde: ”A zis... că o să mori”! 

Adesea nu ne pasă de cei din jur, nici măcar de cei dragi ai noștri. Suferințele sau greșelile lor ne lasă rece. NU este 

însă și cazul lui Habacuc, profetul care își iubește cu disprerare poporul și suferă să‐l vadă într‐o asemenea stare de 

corupție, depravare violență, răzvrătire și păcat.  

      3 

 

Cuvintele  lui Habacuc  trădează o mare  tulburare,  o  stare profundă de  confuzie,  în  care  nu  îl poate  înțelege pe 

Dumnezeu. Întrebările lui nu sunt deloc mici sau unele cu care să poată trăi ușor: 

o De ce în momentele grele se pare că Dumnezeu nu mă ascultă? 

o De ce Dumnezeu nu intervine, de ce nu mă ajută? 

o De ce Dumnezeu nu face dreptate? 

o De ce Dumnezeu permite răul? 

o De ce nu își impune voința, legea Lui, care nu are putere, numai  are autoritate pe pământ? 

Gândiți‐vă la lucrurile care descriu societatea noastră de astăzi: răutate, violență, egoism, necredință, furt, tâlhării, 

corupție, violuri, curvie, pornografie și perversiuni sexuale, crime, război, persecuție, etc. Ca și Habacuc, vedem răul 

existent peste  tot  în  lume. Soții  își abuzează soțiile  și copiii, copiii  își necinstesc părinții.  Șoferii se bat  la semafor. 

Bogații prosperă și îi nedreptățesc pe cei săraci. Ne pierdem locurile de muncă, adesea sub acțiunea aparent sfântă și 

argumentată a fraților noștri șefi. Pare că dreptatea este un lucru tot mai rar. Sunt genul de lucruri la care se referă 

și profetul! Sunt acele realități care ne fac și pe noi astăzi să ne întrebăm:  

Oare de ce ce Dumnezeul le permite?... De ce se pare că El nu face nimic?... 

Unde este Dumnezeu atunci când sufăr?... 

OARE LUI CHIAR ÎI PASĂ?  

V‐ați pus vreodată asemenea  întrebări? Dacă nu ați  făcut‐o  încă, am certitudinea că, cel puțin  într‐un moment al 

existenței voastre, o veți face, mai ales atunci când răul din lume vă va afecta în mod direct.  

Adesea, în astfel de momente, ne simțim ca și psalmistul, care spunea: 

”Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?”  (Psalmi 10:1) 

 

Ilustrație: momentul greu în care am fost nevoit să părăsesc organizația în care am lucrat timp de 10 ani. (1) 

Cum vom ieși oare dintr‐o asemenea situație neagră și apăsătoare, care amenință să ne pună la îndoială credința? 

Sunt sigur că vom învăța câteva lucruri care să ne ajute, privind împreună la experiența lui Habacuc...  

1. CREDINȚĂ & RUGĂCIUNE: O credință slăbită va crește apelând în primul rând la la 

rugăciune!  

”Către Domnul strig în strâmtorarea mea, şi El m‐ascultă.” (Psalmi 120:1) 

În momentul cel mai negru al existenței  lui, atunci când răul  și violența  îl  înconjoară, atunci când nu  îl mai poate 

înțelege  pe  Dumnezeu,  Habacuc  alege  cea mai  bună  soluție:  să  își  folosească  puțina  credință  pe  care  o  are, 

ducându‐se cu întrebările sale direct la Dumnezeu! Credința lui îl determină, în disperare de cauză, să se roage, ca 

un ultim demers al disperării. Confuzia în care se află ne indică faptul că nu era prima oară când se ruga pe subiect. 

”Doamne, oare cât mai  trebuie  să mă  rog pentru problemele astea? Nu pari  să  faci nimic. Am aşteptat o 

schimbare, o trezire, am aşteptat să se întâmple ceva şi... nimic! Cât mai trebuie să o ţin aşa?” (parafrazez) 

Te‐ai rugat vreodată în modul acesta? Ai avut vreodată senzația ca nimic nu se schimbă, orice ai face? 

Vedeți,  în mod  evident,  presupunerile  lui Habacuc  despre Dumnezeu  sunt  nefondate,  nedrepte,  influențate  de 

situația grea în care el și poporul lui se găseau. Dar Dumnezeu știe că Habacuc este doar un om! El vede sinceritatea 

din  inima  lui. El vede dragostea  față de poporul  iudeu  și  frământarea apăsătoare.  Și nu  îl descurajează, ba  chiar, 

dimpotrivă! Pentru că Dumnezeu nu are un interes doar cu privire la masele de oameni în general, El este interesat 

      4 

 

de o relație personală cu mine și cu tine, cu fiecare om în parte! Dumnezeu vrea ca în această situație să îl ajute pe 

Habacuc să crească, să se maturizeze, să capete mai multă încredere, ieșind mai puternic din acest calvar. 

VINO LA DUMNEZEU CU  ÎNTREBĂRILE TALE,  INDIFERENT CÂT DE MARI AR FI ELE! ESTE CEL MAI BUN LUCRU PE CARE  ÎL 

POȚI FACE  ÎN MOMENTELE DE DISPERARE! FILOSOFÂND NU VEI AJUNGE PREA DEPARTE! DOAR DUMNEZEU ȘTIE CEL MAI 

BINE  RĂSPUNSUL  LA  ELE,  CÂT  PUTEM  CUNOAȘTE  DIN  ACEST  RĂSPUNS  ȘI,  MAI  ALES,  CÂT  NECESITĂ  MANIFESTAREA 

ÎNCREDERII NOASTRE. 

Habacuc, profetul trist și apăsat, îndurerat datorită răului care propășește în jurul său, întreabă....  

Și Dumnezeu îi răspunde!... 

5. Aruncaţi‐vă ochii printre neamuri şi priviţi, uimiţi‐vă şi îngroziţi‐vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare 

pe  care  n‐aţi  crede‐o,  dacă  v‐ar  povesti‐o  cineva!  6.  Iată,  voi  ridica  pe  haldei  (un  alt  nume  pentru 

babilonieni), popor turbat  şi  iute, care străbate  întinderi mari de  ţări ca să pună mâna pe  locuinţe care nu 

sunt ale lui. 7. El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuşi îi iese dreptul şi mărirea lui. 8. Caii lui sunt mai 

iuţi decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, zboară ca 

vulturul care  se  repede asupra prăzii. 9. Tot poporul acesta vine numai ca să  jefuiască; privirile  lui  lacome 

caută  înainte,  şi  strânge prinşi de  război  ca nisipul. 10.  Îşi bate  joc de  împăraţi,  şi  voievozii  sunt o nimica 

pentru  el,  râde  de  toate  întăriturile,  căci  îngrămădeşte  pământ  şi  le  ia.  11. Apoi  aprinderea  i  se  îndoaie, 

întrece măsura, şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui! (Hab. 1:5‐11) 

Până la acest moment, Habacuc a avut două probleme majore: faptul că răul propășea, scăpând de sub control, și 

acela  că,  în  aparență,  Dumnezeu  nu  făcea  nimic  cu  privire  la  asta,  asistând  doar.  Răspunsul  neașteptat  al  lui 

Dumnezeu i‐o oferă și pe a treia! 

„DA, HABACUC, EU VĂD RĂUL ȘI ACȚIONEZ ÎN CONSECINȚĂ”, îi răspunde Dumnezeu. „Uită‐te cu băgare de seamă 

în jur și vei vedea cum! Faptul că tu nu știi ce fac nu înseamnă că nu fac nimic și faptul nu ai învățat cum să mă asculți 

nu  înseamnă că  tac!” Dumnezeu  îi spune,  franc: ”eu  îi voi ridica pe oamenii ăștia, pe caldei,  iar ei  îți vor distruge 

națiunea, Habacuc”... Dumnezeu nu va aduce salvare, trezire, ci judecată peste poporul Său!  

De multe ori,  răspunsul  lui Dumnezeu este mai aproape decât am  crezut! Trebuie doar  să ne deprindem a auzi 

vocea  Lui! Dar, de  și mai multe ori,  răspunsul acesta poate  fi  cu  totul diferit de  ceea  ce ne așteptam! Poate  că 

Habacuc se aștepta la o nouă trezire spirituală. E posibil... Răspunsul lui Dumnezeu, însă, implică disciplinarea într‐un 

mod foarte categoric, prin ridicarea unui popor crud și sângeros, cel al haldeilor, care distruge totul în calea lui.  

Se  lasă un moment de  tăcere...   Habacuc este  consternat  și debusolat. Credința  lui este pusă  la  încercare. Oare 

Dumnezeu vrea să o rezolve o problemă mare creând o a doua problemă, şi mai mare? Ceea ce este sigur la acest 

moment  însă, pentru Habacuc, este faptul că Dumnezeu este  în controlul acestei situații, chiar dacă el nu  înțelege 

încă detaliile și finalitatea. 

Ai  trecut  vreodată  prin  așa  ceva?  Adică  să  te  rogi  intens  pentru  o  problemă,  cu  răbdare  și  credință,  și  să  ai 

sentimentul că nu doar nu se schimbă nimic în bine, dar că lucrurile merg, parcă, mai rău? 

Ilustrație: momentul greu în care am fost nevoit să părăsesc organizația în care am lucrat timp de 10 ani. (2) 

Ce putem învăța la acest punct împreună cu Habacuc este că: 

Dumnezeu este suveran; 

Dumnezeu este drept și pedepsește răul; 

Dumnezeu este în control; 

Dumnezeu este misterios și acționează adesea altfel decât ne imaginam! 

      5 

 

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci 

cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile 

Mele faţă de gândurile voastre.”  (Isaia 55:8‐9) 

Credința mea  și a ta vor  fi puse  la  încercare atunci când vom asista  la modul  în care  lucrează Dumnezeu! Uneori 

facem greșeala de a‐L distanța  forțat pe Dumnezeu de durere  și necazuri. Dar Biblia, ca  și  în acest caz, ne arată 

deseori că Dumnezeu  își asumă  în mod direct responsabilitatea pentru astfel de circumstanțe, pe care  le  îngăduie 

sau  le creează. Să ne aducem aminte doar de viața pe pămînt a  lui Isus și mai ales de sfârșitul ei, de suferințele  lui 

Iosif sau de tragedia din viața lui Iov. În fiecare din aceste situații a existat un bine mai înalt în spatele răului din viața 

lor. 

După momentul inițial de tăcere, Hacacuc continuă conversația sa cu Dumnezeu... 

”12. Doamne, nu eşti Tu din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe 

poporul acesta ca să‐Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stânca mea, l‐ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale! 

13. Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu 

pe cei mişei, şi să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el? 14. Vei face Tu omului ca peştilor 

mării, ca  târâtoarei care n‐are stăpân? 15. El  îi scoate pe  toţi cu undiţa,  îi  trage  în mreaja sa,  îi strânge  în 

năvodul  său.  De  aceea  se  bucură  şi  se  înveseleşte.  16.  De  aceea  aduce  jertfe mrejei  sale,  aduce  tămâie 

năvodului său; căci lor le datorează partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase! 17. Pentru aceasta îşi va goli 

el întruna mreaja şi va înjunghia fără milă pe neamuri?” (Hab. 1:12‐17) 

Ca și Habacuc, eu și cu tine ne întrebăm, adesea, DE CE? CUM E POSIBIL? PÂNĂ CÂND? 

Capitolul 1 al cărții Habacuc este destinat întrebărilor grele. În capitolul 2 profetul ascultă și învață, iar în capitolul 3 

îi dă slavă lui Dumnezeu.  

2. EXPERIENȚĂ ‐ Apelează la experiența trecută cu Dumnezeu: cine este El și ce a făcut pentru 

tine în trecut? 

După  ce  își  revine  din  șocul  răspunsului,  observăm  că  abordarea  lui  implică  o  întoarcere  cu  sinceritate  și 

obiectivitate  la  ceea  ce  știe  deja  despre  Dumnezeu.  Habacuc  cunoaște  despre  Dumnezeu  că  este  veșnic  și 

atotputenic, că este bun, că ochii lui nu pot să vadă răul, că este drept, că El ca o stâncă, nu își va schimba niciodată 

caracterul. El afirmă ”nu vom muri” bazându‐se pe promisiunile Domnului față de Israel. În mijlocul focului, Habacuc 

învață,  treptat,  să  se  încreadă  în Dumnezeu. Observați  cât de  familiare  îi  sunt profetului aceste  atribute  ale  lui 

Dumnezeu! "Dumnezeul meu", "Sfântul meu", "Stânca mea". Cum este Dumnezeu pentru tine? O astfel de atitudine 

bazată pe experiența trecută cu Dumnezeu îl ajută pe profet să identifice primele răspunsuri... 

Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să‐Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stânca mea, l‐ai ridicat 

ca să dai prin el pedepsele Tale! (v.12) 

Cuvântul  folosit  pentru  pedeapsă,  în  v.  12,  este  yâkach și  se  traduce  și  prin  ”a  fi  drept,  a  corecta”.  Habacuc realizează că Dumnezeu  îngăduie  invazia caldeenilor și robia babiloniană ca răspuns  la rătăcirea poporului Său, pe 

care  îl  iubește  și cu care are un  legământ. Scopurile Lui sunt dreptatea, disciplinarea  și  întoarcerea poporului  la o 

stare de ascultare. Omul vede doar durerea, pe care însă Dumnezeu o folosește pentru disciplinare și îndreptare. 

Dar profetul mai are o problemă. Răul este  încă acolo! Cum poate  îngădui un Dumnezeu bun, drept, atotputernic, 

ceea ce fac babilonienii, care erau chiar mai răi decât poporul lui Dumnezeu? Ca răspuns la această a doua plângere 

adresată de profet, Dumnezeu  îl  înștiințează că,  la rându‐le, și babilonienii vor fi pedepsiți,  la fel ca toate celelalte 

nații ale pământului care îii întorc spatele lui Dumnezeu, cu mult mai aspru. (vezi Habacuc capitolul 2). 

      6 

 

Soluția lui Dumnezeu, cheia pentru izbăvire și viață este, din nou, credința. În versetul 4b din capitolul 2, Dumnezeu 

oferă soluția: ”dar cel neprihănit va trăi prin credință.” 

”Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să 

creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce‐L caută.” (Evrei 11:6) 

3. DĂ‐I SLAVĂ LUI DUMNEZEU și încrede‐te în El în orice vreme, indiferent de circumstanțe! 

Ultimul capitol al profeției este rezervat rugăciunii și laudei, într‐o atitudine de teamă sfântă, de reverență.Profetul 

îşi schimbă radical atitudinea. La  început a privit  în jur şi a crezut că Dumnezeu nu face nimic. Apoi, Dumnezeu  l‐a 

pus să vegheze din turnul lui de veghere, arătându‐i că va judeca nu doar poporul lui Israel pentru păcatele sale, ci şi 

toate neamurile Pământului. Dumnezeu va aduce fără îndoială ziua când tot Pământul va fi plin de cunoştinţa Lui, ca 

fundul mării  de  apele  care‐l  acoperă!  Când  înţelege  cum  stau  lucrurile,  Habacuc  izbucneşte  în  a‐L  implora  pe 

Dumnezeu să‐şi amintească de mila Lui, pentru că‐L vede judecând. 

“Rugăciunea  proorocului Habacuc.  (De  cântat  în  felul  cântecelor  de  jale).  Când  am  auzit, Doamne,  ce  ai 

vestit, m‐am îngrozit. Însufleţeşte‐Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă‐Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, 

în mânia Ta, adu‐ţi aminte de îndurările Tale!” (Habacuc 3:1‐2) 

Finalul ne prezintă un Habacuc cu totul transformat. John Vernon McGee spunea că ”profetul  începe cartea cu un 

semn de întrebare și o încheie cu unul al exclamării”. Habacuc este gata să se încreadă în Dumnezeu și să îi dea slavă 

în orice circumstanță a vieții! 

”Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor 

da hrană, oile vor pieri din staule,  şi nu vor mai  fi boi  în grajduri, eu  tot mă voi bucura  în Domnul, mă voi 

bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor 

şi mă face să merg pe  înălţimile mele. – Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu  instrumente cu corzi.”  

(Habacuc 3:17‐19) 

 

IncheiereVă propun, la final, un mnemonic: țineți minte un cuvânt care să vă ajute să vă reamintiți mereu elementele care l‐au 

ajutat pe Habacuc în expeiența sa; astfel încât să vă fie de folos pe viitor în propriile situații în care sunteți copleșit de 

încercări. Cuvântul este „CRED”. Fiecare literă a lui semnifică un element cheie: 

I. ”C”:  În primul  rând avem  litera C de  la ”Credință”. Fii gata să apelezi  la credința  ta atunci când  treci prin 

situații grele, în care nu simți că Dumnezeu te ajută, că El face ceva, când ești dezamăgit și copleșit. Credința, 

atât  cât  este  ea,  te  va  ajuta,  reprezentând  firul  roșu  prin  tot  acest  proces,  care  începe  cu  îndoială  și  se 

termină cu încredere. 

II. ”R”: Apoi avem R de la ”Rugăciune”. Roagă‐te! Credința ta te va împinge la rugăciune. Vino la Dumnezeu așa 

cum  ești.  Întreabă‐l  cu  sinceritate,  mărturisește‐I  îndoielile  tale.  Cere‐I  să  îți  vorbească  și  să  te  ajute. 

Comunică, nu te ruga sec și cu fraze prestabilite sau învățate. 

III. ”E”: A  treia  literă este E,  și vine de  la ”Experiență”. Fă  inventarul  lucrurilor pe care deja  le cunoști despre 

Dumnezeu. Adu‐ți aminte că El nu se schimbă. Experimentează o relație profundă cu Dumnezeu – scopul Lui 

este ca tu să îl cunoști și să ai încredere în El. Circumstanțele prin care treci sunt de asemenea valoroase. Ele 

vor adăuga la experiența ta cu Dumnezeu și te vor ajuta să ai mai multă încredere în El pe viitor 

IV. ”D”:  În  fine,  litera D: ”Dă‐i slavă  lui Dumnezeu”  INDIFERENT de circumstanțele prin care  treci.   Aşa să ne 

ajute Dumnezeu pe fiecare dintre noi!