384
TRAIAN DORZ Hristos – Pâinea noastrã zilnicã

Hristos – Pâinea noastră zilnică

Embed Size (px)

DESCRIPTION

366 scurte meditaţii biblice pentru zilele anului – de la 1 ianuarie, la 31 decembrie –

Citation preview

Page 1: Hristos – Pâinea noastră zilnică

TRAIAN DORZ

Hristos – Pâinea noastrã zilnicã

Page 2: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Tot ce v-am scris aici cu lacrimi

e adevăr curat şi greu,

mărturisit pe conştiinţă,în Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepădaţi nici o frânturădin tot ce spun acum şi scriu,

că tot ce nu-nţelegeţi astăzi

veţi înţelege mai târziu.

Page 3: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Traian DORZ

HRISTOS –PÂINEA NOASTRÃ

ZILNICÃ

366 scurte meditaţii biblicepentru zilele anului

– de la 1 ianuarie, la 31 decembrie –

Editura «OASTEA DOMNULUI» – Sibiu2001

Page 4: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Coperta I – Claudiu CÂNDEA

© Copyright 2001Toate drepturile sunt rezervate

Editurii «Oastea Domnului» – SibiuStr. Ch. Darwin, 11

ISBN 973-9364-01-2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

DORZ, TRAIANHristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. -

Sibiu: Oastea Domnului, 2001272 p.; 20 cm.ISBN 973-9364-01-2

232.9

Page 5: Hristos – Pâinea noastră zilnică

5

CUVÂNT ÎNAINTE

„Binecuvântează, Doamne, Cununa Anului bunătăţii Tale“; cu acestecuvinte proorocul şi psalmistul David Îl ruga pe Dumnezeu, Stăpânul vieţii şi alistoriei să trimită binecuvântarea Sa din înălţimile cerului asupra timpului ca„eon“ al mântuirii şi al sfinţirii creaţiei dumnezeieşti.

Cu aceste cuvinte, şi noi, la începutul fiecărui an civil sau bisericesc,implorăm harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru timpul care ne este pusînainte, timp în care suntem chemaţi să lucrăm „cu frică şi cutremur“ lamântuirea noastră.

Timpul ne este dat fiecăruia dintre noi ca un dar şi ca un talant pe caretrebuie să-l valorificăm cât mai bine şi cât mai variat, punându-l în slujba luiDumnezeu şi a semenilor în aşa fel, încât, atunci când ne vom prezenta în faţaDreptului Judecător în ziua sortită fiecăruia, să putem da „răspuns bun“ şipentru fiecare zi pe care El ne-a hărăzit-o în caierul vieţii, întru sporirea noastrăduhovnicească şi slava Sfântului Său Nume.

Potrivit învăţăturii Bisericii, fiecare dintre noi este chemat să se adapezilnic din Cartea Vieţii, să mediteze la adevărurile cuprinse în ea şi să caute săle pună în practică.

Îndemnul acesta ni-l dă acelaşi prooroc David când zice că omul drept „vacugeta ziua şi noaptea“ la Legea lui Dumnezeu (Ps. 1, 2), şi când spune „că amiubit Legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este“ (Ps. 118, 97).

Acest lucru l-a înţeles pe deplin şi regretatul frate Traian Dorz, care ne-alăsat un florilegiu de meditaţii zilnice pentru tot cursul anului calendaristic.

Intitulată sugestiv Hristos – Pâinea noastră zilnică, lucrarea ce vedelumina tiparului acum în Editura «Oastea Domnului», Sibiu, se constituie înscurte meditaţii biblice pe parcursul celor 366 de zile calendaristice ale anului.

Ele sunt tot atâtea prilejuri binecuvântate pentru întâlnirea cu Hristos şi cuînvăţătura Bisericii Sale şi de cuminecare a noastră cu Logosul cel necreat princare ajungem apoi deplin uniţi cu El în taina Sf. Împărtăşaniei.

Împărtăşind arhiereasca binecuvântare pentru această nouă lucrare ce vedelumina tiparului aici, la Sibiu, rugăm pe Dumnezeu să o prefacă şi de dataaceasta într-un izvor de „apă vie“ (Ioan 4, 10), să dea tărie sufletească şitrupească tuturor celor care zilnic se vor apleca asupra paginilor ei şi să-iîntărească întru credinţa cea adevărată a sfintei noastre Biserici drept-măritoare.

† Visarion Răşinăreanu

14 martie 2001, Episcop-Vicar,Sf. Benedict; Cuv. Alexandru preotul Sibiu

Page 6: Hristos – Pâinea noastră zilnică

6

PREZENTARE

Un nou volum din scrierile de-acum cunoscutului autor Traian Dorzvede lumina tiparului în Editura «Oastea Domnului», îmbogăţind tezaurulteologiei şi spiritualităţii noastre străbune cu un mănunchi de scrieri –cuvinte zilnice.

Hristos – Pâinea noastră zilnică este un univers de gândire şipovăţuire de care nu ne putem apropia decât cu respectul şi veneraţia ceamai adâncă. Aceste meditaţii sunt adevărate comori spirituale rezultate dinadâncul unei vieţi de preocupare duhovnicească în care înalta dăruire literarăa lui Traian Dorz s-a împletit în modul cel mai fericit cu zelul filocalic aliubirii de Dumnezeu şi dorul desăvârşirii sufletului omenesc.

Poporul nostru se poate mândri cu faptul că lucrările acestui profundiubitor de Hristos însufleţesc şi hrănesc cele mai alese forme de manifestarea spiritualităţii româneşti. În aprofundarea învăţăturii Bisericii străbune,cartea de faţă, prin împărţirea timpului în zile ale anului, oferă cititoruluitrepte spre o viaţă mai cu Hristos. Miezul duhovnicesc al acestor zileconduce spre „ziua a opta“, spre viaţa veşnică.

Explicând şi propovăduind zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, autoruldeschide perspectiva eternizării omului în iubirea şi lumina comuniuniiSfintei Treimi revelate în Biserică – Trupul lui Hristos.

Prin lucrarea de faţă, Traian Dorz se descoperă şi ca săvârşitor al„Liturghiei Cuvântului“, pe care, explicându-l, acesta devine „Cuvânt alVieţii“ (Ioan 6, 68).

Parcurgând cu ochii inimii paginile cărţii de faţă, vom constata căţelul vieţii noastre este viaţa veşnică, iar viaţa de aici este doar o pregătirepentru aceea.

În lumina duhovniceştilor înţelesuri ale adevărurilor pe care le conţineaceastă carte, ne bucurăm de apariţia ei, dorind ca mesajul pe care îl trans-mite să ajungă sămânţă căzută în ţarina bună a cât mai multor inimi unde,sub ploaia Duhului Sfânt, să aducă rod însutit (Luca 8, 8).

Lector univ. pr. Constantin Onu

Page 7: Hristos – Pâinea noastră zilnică

7

În Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.

Iisus Hristos,Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,

Slavă veşnică Ţie!

Pentru că ne-ai dăruit viaţa, fiinţa şi mişcarea,pentru că Tu ne-ai rânduit la mântuire prin harul Tău,pentru că Tu ne-ai trimis vestitorii Evangheliei Tale spre a ne aduce

lumina mântuirii,pentru că Tu ne-ai trezit durerea pentru păcatele noastre şi dorinţa

pentru mântuire,pentru că Tu ne-ai născut din nou prin Cuvântul şi prin Duhul Sfânt,pentru că Tu ne-ai socotit vrednici de încredere şi ne-ai pus în slujba Ta,pentru că Tu ne-ai scris numele nostru în Oastea Ta şi în Cartea Vieţii Tale,pentru toate zilele care ni le-ai rânduit pe pământ şi pentru tot ce ai vrut

Tu să întâmpinăm în viaţă ca să facem voia Ta,pentru toate binecuvântările pe care le-am primit noi de la Tine şi pe

care ni le-ai primit Tu – făcându-ne noi datoria pe pământ,pentru că ne-ai ajutat să ne trăim viaţa cu folos şi s-o sfârşim cu bine,pentru fericirea pe care ne-ai făgăduit-o şi cu care ne aştepţi Acolo la Tine,

Slavă veşnică Ţie,Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu,

Iisus Hristos!

Page 8: Hristos – Pâinea noastră zilnică

8

Slăvit să fii

Slăvit să fii, slăvit Iisus,ce biruinţă ne-ai adus,ce praznic sfânt ne-ai pregătit,în veci să fii slăvit!

Slăvit, slăvit să fiidin veci pe veşnicii,că-n harul Tău ne-ai dăruittot ce-am nădăjduit,mai mult de ce-am nădăjduit,în veci să fii slăvit!

Eram căzuţi când Te-am strigat.Tu strigătul ne-ai ascultat,cu braţ înalt ne-ai izbăvit –în veci să fii slăvit!

Din noaptea grea, pe toţi ne-ai scosla locul larg şi luminos,ne-ai dat mai mult de ce-am gândit –în veci să fii slăvit!

Cu cei atât de mult doriţistăm azi cântându-Ţi fericiţi.Tot ce-am cerut ne-ai împlinit –în veci să fii slăvit!

Ce scurte clipe-acum ne partoţi anii lungi de plâns amar,cu ce mult har i-ai copleşit,slăvit să fii, slăvit!

Page 9: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Tatălui – Facere 1, 1 9

LA ÎNCEPUT – DUMNEZEU

lavă veşnică Numelui Veşnic al Veşnicului nostru Dumnezeu şi Tată,Începutul oricărui început şi Sfârşitul oricărui sfârşit!

Cartea veşnică a Dumnezeului Veşnic începe cu Dumnezeu, fiindcă nu esteceva care să fi fost înainte de El.

El era din veşnicie, înainte de orice altceva. Cum a fost înainte de începutullumii, când nu era decât El – Dumnezeul veşnic din Care, la un moment dat, auieşit pe rând toate cele ce au avut o naştere, formând Începutul – noi nu ştim.

Nu ştim nici ce este veşnicia, aceea din care s-a născut timpul, adicăveacurile (cum scrie la Evrei 1, 2) prin Fiul lui Dumnezeu – Lumina Care S-aexteriorizat din El spre a începe, cu ziua întâi, viaţa, sub forma ei de azi.

Nu ştim nici ce formă avea Fericirea în care locuia El înainte de a ni Sedescoperi (atât cât ni Se descoperă), cea în care locuieşte El acum.

Nu ştim nici ce formă avea viaţa care era în El mai înainte de a ni Sedescoperi (atât cât ni se descoperă), cea care este în El acum.

Nu ştim decât că lumea de acum a avut un început care a început cuDumnezeul Care era înainte de acest început şi Care a făcut începutul acesta.

Că acest început s-a făcut cu Dumnezeu din Care a ieşit Cuvântul, că dinCuvânt a ieşit Lumina din care a ieşit Mişcarea, Ordinea, Viaţa...

O, ce slăvită Cântare trebuie să fi fost acest început!Ce dragoste nemărginită trebuie să fi fost aceea din care a ieşit Ideea din

care a ieşit Cuvântul din care a ieşit Lumina din care a ieşit Frumuseţea şiArmonia atâtor vieţi care alcătuiesc Viaţa.

Din dragoste s-a născut Ideea – izvorul Cântării. Din Cântare s-a născutCuvântul – izvorul Luminii. Din Lumină s-a născut Frumuseţea – izvorul Vieţii.

Totul a fost făcut numai pentru ca noi să căpătăm această conştiinţă fericită, denoi înşine, spre a putea participa fericiţi la fericirea Creatorului şi a creaţiunii Sale.

Dragostea, Care era Dumnezeu, nu putea fi fericită singură.Ea a creat astfel dragostea noastră, spre a Se ferici pe Sine prin fericirea noastră.Aşa s-a născut Cântarea Eternă.

Slavă veşnică Ţie, Dragoste-Dumnezeu şi Dumnezeu-Dragoste, Care eraidinainte de tot şi Care vei rămâne după ce se va sfârşi totul!

Tu eşti izvorul Cântării, din care cel mai frumos moment este sărutul Tăudat lumii la Betleem şi pe Golgota. Din acest sărut s-a născut lacrima. Şi dinlacrima aceasta ne-am născut noi.

Şi noi suntem cântarea dragostei după care a însetat tăcerea dragostei Tale.Slavă veşnică Ţie! Înfrumuseţează-ne mereu, până la desăvârşirea cu care

să fii fericit deplin.Amin.

(† Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sf. Ierarh Vasile cel Mare; Anul Nou) 1 ianuarie

S

Page 10: Hristos – Pâinea noastră zilnică

10 Cântarea Fiului – Facere 1, 3

ŞI A FOST LUMINĂ

ând, după o iarnă friguroasă şi îndelungată, apare prima zi deprimăvară – ce cântec de lumină intonează primele raze strălucite ale

unui soare cald peste câmpia care îmbie, peste pădurile care se trezesc, pesteizvoarele care se bucură...

Când, după o noapte întunecoasă, plină de spaime şi de presimţiri rele şidupă o îndelungată beznă apăsătoare, izbucneşte cântecul unui răsărit de soarestrălucitor – ce dumnezeiască veselie, ce fericită despovărare, ce luminoasăfericire cuprinde dintr-o dată totul!

Dar cine poate descrie oare şi cine poate măsura într-adevăr putereaminunii, şi frumuseţea strălucirii, şi intensitatea bucuriei pe care le cuprinde oastfel de transformare unică şi dumnezeiască?

Numai pustiul care zăcuse de o veşnicie în întuneric şi în gheaţă – când l-ainundat deodată lumina şi căldura, viaţa şi bucuria – şi-a putut da seama denemărginirea dumnezeieştii minuni a Luminii care îl învia.

Numai golul – care de o veşnicie se înspăimântase de singurătatea şi defrigul său – când l-a umplut dintr-o dată dragostea imensă a lui Dumnezeu custrălucirea negrăită a unei îmbrăţişări, într-o cântare atât de plină de frumuseţişi într-o frumuseţe atât de plină de cântare, şi-a putut da seama ce transfiguraretrăia datorită Luminii care îl umplea.

Aşa a fost venirea lui Hristos pe lume.Aşa este intrarea mântuirii lui Hristos într-un suflet.Aşa este naşterea din nou într-o viaţă omenească.Şi aşa va fi a doua Lui venire, în Împărăţia Sa cea nouă.La venirea Mântuitorului în lume, s-a risipit o noapte a veacurilor de

păgânism şi de necunoştinţă... Cântările îngereşti deschideau şi însoţeau aceastănemaivăzută misiune prin care Dumnezeu Se făcea Rob pentru răscumpărareaşi eliberarea celor ce se vânduseră robi, singuri şi pe totdeauna, dar care nu semai puteau răscumpăra şi elibera singuri niciodată.

Slavă veşnică Ţie, Lumină-Hristos şi Hristos-Lumină, Izvorul şi Oceanultuturor, Izvorul din care ies şi Oceanul în care intră toate, Tu, Robul şi Împăratulnostru, Mântuitorul şi Preţul mântuirii sufletelor noastre, Iubitorul şi Iubitulnostru, Cel care ne dai şi Cel care ne ceri toată dragostea şi toată inima noastră!

În Tine doreşti să ne cuprinzi în întregime şi în noi doreşti să fii cuprins,fiindcă singurătatea noastră suspină după Tine.

O, slavă veşnică Celui ce Te-a născut pe Tine pentru noi şi pe noi pentru Tine!Dăruieşte-ne această veşnică şi deplină nuntă şi împreunare în strălucire

şi dragoste.Amin.

2 ianuarie (Înainteprăznuirea Botezului Domnului; Sf. Silvestru, Ep. al Romei; Sf. Serghie)

C

Page 11: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Duhului Sfânt – Facere 8, 11 11

PORUMBELUL S-A ÎNTORS

e mare bucurie a fost venirea porumbelului în mijlocul celor ce-laşteptau plini de spaimă şi de speranţă în prima corabie salvatoare,

după marea încercare a potopului!Pogorârea porumbelului cu ramura verde a deschis corabia, a pecetluit

jertfa şi a dezvăluit larg, frumos şi strălucit curcubeul Noului Legământ dintreDumnezeu şi omenire, prin Noe.

Pogorârea porumbelului în corabie vestea sfârşitul lucrării făcute deJudecată şi de Dreptate şi începutul lucrării făcute de iertare şi dragoste. Chipullui simboliza pacea, curajul şi neprihănirea.

Pogorârea porumbelului la Iordan aducea tot aceeaşi veste slăvită şi închipuiatot aceleaşi virtuţi slăvite: Vestea cea Bună a păcii cu Dumnezeu, care era mesajulEvangheliei mântuitoare în Hristos, Curajul, care însoţea până la supremulsacrificiu misiunea aceasta în lume, şi Neprihănirea, care se capătă numai în acestunic fel şi care singură poate deschide Porţile Veşnice ale cerurilor şi care poate dadreptul de iertare şi moştenire Acolo, la masa şi în prezenţa lui Dumnezeu.

Pogorârea Duhului Sfânt – acest rost l-a avut şi acest har l-a adus pe pământ.El S-a pogorât în mijlocul apostolilor – asemenea primului porumbel în

mijlocul unor oameni trecuţi printr-un potop – care stăteau închişi şi înfricoşaţişi ei ca într-o corabie îngustă. Venirea Duhului Sfânt cu putere şi cu cutremurle-a umplut şi lor sufletele de pace, de curaj şi de neprihănire. Pace – în părtăşialor cu Dumnezeu; curaj – în lupta lor cu Satana; şi neprihănire – în toată fiinţa lorîn desfăşurarea acestei lupte şi în păstrarea acestei păci.

După trecerea noastră – la naşterea din nou – prin răscumpărarea JertfeiCrucii, ca prin Golgota noastră, în viaţa noastră, a fiecăruia dintre noi, trebuiesă aibă loc pogorârea Duhului Sfânt, revărsarea puterii Lui care ne aduce şinouă pacea, curajul şi neprihănirea.

Şi anume: pacea cu Dumnezeu şi pacea lui Dumnezeu.Apoi curajul din Dumnezeu şi curajul pentru Dumnezeu.Şi, în rodul acestora, neprihănirea în Dumnezeu şi neprihănirea cu Dumnezeu.

Slavă veşnică Ţie, Prea Sfinte Duh, Cerescule Porumbel, Care prinpogorârea Ta ne-ai adus pacea, puterea şi proslăvirea de la Tatăl nostru Cerescîn Numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos!

Te rugăm, pogoară-Te mereu şi rămâi pe totdeauna peste noi şi în noi, sprea ne păzi şi ajuta în toate luptele şi încercările noastre, până ce vom ajunge petotdeauna la lumina şi strălucirea Împărăţiei Tale.

Amin.

(Sf. Prooroc Maleahi; Sf. Mc. Gordie) 3 ianuarie

C

Page 12: Hristos – Pâinea noastră zilnică

12 Cântarea de laudă – Exod 15, 1

EU VOI CÂNTA DOMNULUI

omnul Dumnezeul nostru, slăvit să fie Numele Lui, a întocmit sufletulomenesc în aşa fel, încât să simtă totdeauna trebuinţa şi bucuria de a cânta.

Cântarea este ceva atât de legat de inima noastră, încât fiecare simţim oadâncă nevoie de a cânta sau de a asculta cântarea.

Fără cântare nu putem fi, precum nici fără iubire. Căci acestea două mergîntotdeauna împreună. Cine iubeşte, acela şi cântă. Cine cântă, acela şi iubeşte.Cânţi pentru ceea ce iubeşti. Şi iubeşti ceea ce cânţi.

Cine iubeşte lumea cântă pentru lume. Şi cine cântă cântece lumeşti, aceladovedeşte că iubeşte lumea.

Cine Îl iubeşte pe Dumnezeu, acela are mereu pe buze cântarea Domnului.Căci cine iubeşte nu poate fără cântare.

Binecuvântată să fie viaţa aceluia care, iubindu-L pe Dumnezeu, nu poatefără cântarea Domnului! Fericit este şi fericit să fie în veci sufletul care punelegământ şi hotărâre sfântă să cânte numai Domnului!

Nimic nu este mai vrednic de laudă decât Domnul şi nimeni nu va fi mailăudat cândva decât acela care I-a cântat mai mult şi mai frumos Domnului.

Binecuvântat este şi binecuvântat va fi acela care îşi ia această sfântăhotărâre: Eu voi cânta numai Domnului.

Şi care cântă cu adevărat numai Domnului totdeauna dintr-o inimă curată,dintr-o gură smerită şi dintr-o viaţă ascultătoare. Cântarea aceasta o ascultă totcerul cu bucurie.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-DuhulSfânt, Care ne-ai iubit atât de mult şi Care ne-ai făcut să Te iubim şi noi şi să-Ţicântăm din tot sufletul, cu o adâncă şi smerită curăţie de inimă. Şi dintr-ocurată, fierbinte şi ascultătoare iubire.

Din cea mai frumoasă limbă pe care ai lăsa-o pe pământ, din cele maifericite stări, din cea mai curată dragoste, dorim să-Ţi cântăm numai Ţie, pentrucă numai Ţie Ţi se cuvine toată slava, cinstea şi lauda iubirii noastre, a tuturor,pe veci de veci.

Amin.

4 ianuarie (Soborul Sfinţilor 70 de Apostoli; Cuv. Teoctist)

D

Page 13: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea de laudă – Exod 15, 11 13

CINE ESTE CA TINE, DOAMNE?

entru toate lucrurile şi pentru toate fiinţele de pe pământ pot fi găsitemijloace de comparaţie: unul bun poate fi măsurat cu altul şi mai bun;

unul frumos, cu altul şi mai frumos; unul înţelept, cu altul şi mai înţelept...Şi, dacă pe pământ nu găsim totuşi nici un mijloc de măsură pentru ceva,

avem lumea cerească şi veşnică faţă de care tot ceea ce este pământesc şitrecător este nespus de puţin, de mic şi de slab. Oricât de fără seamăn ar păreael aici, spunem: frumos ca soarele, înalt ca cerul, dulce ca lumina...

Numai pentru Dumnezeu nu se găseşte nimic ca să se spună: este atât demare sau aşa de bun, ori aşa de bogat, aşa de frumos, aşa de veşnic...

Cu El nimic şi nimeni nu poate să se măsoare. El este totdeauna şi maimare, şi mai bun, şi mai frumos, şi mai adânc, şi mai mult... infinit mai mult.

De aceea, oricât de mult am face pentru El, El merită şi mai mult.Oricât de mult L-am iubi, se cuvine să-L iubim şi mai mult.Oricât de frumos I-am cânta, El este vrednic de şi mai frumos.Şi, dacă totuşi ajungem vreodată să ne închipuim că am făcut de-ajuns, că

am dăruit de-ajuns, că am suferit de-ajuns pentru El, atunci suntem niştenetrebnici, oricât am fi jertfit, sau suferit, sau lucrat.

Pe lângă ceea ce dragostea ne încredinţează că îi suntem datori, oricât amfi făcut nu este nimic. Căci şi a-I da ceva este un har. Fiindcă de la El avem totce-I dăm. Numai dragostea de a-I da, singură ea, este de la noi.

O, Marele nostru Dumnezeu, Făcătorul şi Binefăcătorul nostru, nimeni şinimic nu este ca Tine nici în ceruri, nici pe pământ. Nici în lumea trupească,nici în cea nevăzută. Slavă Ţie!

Ţie se cuvine să-Ţi dăruim cu dragă inimă tot ce ne-ai dăruit Tu, fiindcănumai atunci am fi cu adevărat fericiţi şi îndestulaţi.

Te rugăm, ajută-ne pe toţi neîncetat să Te iubim mai mult ca pe orice.Să Te preţuim mai înalt ca pe oricare altă comoară.Să Te ascultăm mai întâi ca pe oricine.Căci Tu eşti unicul vrednic, mai presus ca orice.Amin.

(Sf. Mc. Teopempt şi Teona; Cuv. Sinclitichia; Ajunul Bobotezei – post) 5 ianuarie

P

Page 14: Hristos – Pâinea noastră zilnică

14 Cântarea de laudă – Exod 15, 17

TU ÎI VEI ADUCE

oate făgăduinţele lui Dumnezeu lăsate nouă în Sfântul Său Cuvânt dinScripturi sunt întru totul adevărate şi vrednice de a fi crezute. Pentru că

se vor împlini şi în viitor întocmai cum s-au împlinit şi în trecut.Cuvintele versetului de mai sus au fost scrise ca o făgăduinţă pentru

poporul lui Israel care fusese atâţia ani străin şi pribeag, apăsat şi nedreptăţitîntr-o ţară străină şi asupritoare...

Când Domnul le făcuse făgăduinţa, ei încă stăteau departe şi chinuiţi. Dar ceicare se bizuiau pe Domnul nu s-au îndoit câtuşi de puţin că Domnul are putere şică El îi va aduce şi îi va aşeza iarăşi în Canaanul pe care li-l făgăduise.

Biserica Domnului nostru Iisus Hristos, luptătoare şi ostenitoare, este încăpe pământ ca într-un loc străin şi potrivnic. Fiii ei sunt acum asupriţi şinedreptăţiţi ca fiii lui Israel cândva în ţara Egiptului.

Dar, pe cât de adevărat este că Dumnezeu i-a scos pe aceia din orice robieşi i-a trecut prin atâtea primejdii până i-a dus şi i-a aşezat în ţara Canaanului,precum le-a fost făgăduit, tot aşa de adevărat este că Hristos, Mântuitorul şiDumnezeul nostru, îi va scoate şi-i va izbăvi pe toţi cei care cred şi se încred înEl din orice apăsare şi necaz, până ce îi va duce, şi El, şi-i va aşeza pe veci înacel loc fericit şi binecuvântat pe care, a spus El că se duce ca să ni-lpregătească la Tatăl.

Binecuvântat să fie oricine va crede şi se va nevoi să dobândească,răbdător până la moarte, acel loc fericit!

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care aifost Călăuza şi Izbăvitorul poporului Tău şi Care vei fi până în veşnicieDumnezeul şi Mântuitorul Bisericii Tale!

Îţi mulţumim pentru sfintele Tale făgăduinţe în care ne încredem. Terugăm, ajută-ne să Te urmăm cu o deplină ascultare prin care să ne învrednicimde veşnica desfătare a Împărăţiei Tale în care ai spus că îi vei duce şi îi veiaşeza pe toţi ai Tăi.

Amin.

6 ianuarie († Botezul Domnului – Boboteaza)

T

Page 15: Hristos – Pâinea noastră zilnică

FERICIT ŞI FERICIT 15

Fericit şi fericitcel cu sufletul smerit,căci oriunde-ar fi găsitel e-al Domnului iubit...Graiul lui e liniştitşi iubeşte nesilit,şi se roagă umilit,şi trăieşte-n chip cinstit...

Bine-i binecuvântatcel cu sufletul curat,şi cu gând nevinovat,şi cu umblet înfrânat.El oriunde-ar fi aflatse fereşte de păcat ,şi n-ascunde ce-a lucrat,şi nu-şi calcă ce-a jurat.

Dumnezeule Preasfânt,înmulţeşte pe pământoamenii cu duhul blândşi curaţi în tot ce sînt,oamenii ce-al Tău Cuvântîl trăiesc cu crezământ,căci doar ei pe-acest pământsare şi lumină sînt.

Cuvinte înţelepte

Hristos Domnul este prima jertfă pe-a Lui sfântă Cale.Pilda Sa-i mai mult ca Vestea Bună-a-nvăţăturii Sale.O istorie asemeni nimenea pe lume n-are –El, Mântuitorul Unic, este-al veşniciei Soare.

(† Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul) 7 ianuarie

Page 16: Hristos – Pâinea noastră zilnică

16 Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 1

LUAŢI AMINTE

ând împăratul vorbeşte, atunci toţi tac. Şi cei de sus, nu numai cei dejos. Iar dacă la glasul lui ascultă cei mari, cum vor putea să nuasculte cei mici?

Când se rostesc numele împăratului şi poruncile lui, întreagă împărăţia satrebuie să ia aminte. De aceea este scris: Luaţi aminte ceruri, ascultă pământule!

Cuvântul lui Dumnezeu şi laudele Numelui Său Sfânt sunt ceva atât deînsemnat, încât şi cerurile şi pământul iau aminte şi trebuie să ia aminte la ele.

Ce cutremurător de sfânt este Cuvântul lui Dumnezeu!Cât de pătruns de acest lucru trebuie să fie orice om care rosteşte cu gura

lui acest înfocat cuvânt!Iar dacă acela care îl mărturiseşte este pătruns de acest adevăr, trebuie să

fie tot aşa de pătrunşi şi aceia care îl ascultă.Cerul ia aminte la orice cuvânt rostit de gura ta, omule (Matei 12, 36-37)!Pământul la fel. Numai tu nu iei seama ce vorbeşti?Cei din cer te aud. Cei de pe pământ văd ce vorbeşti şi ce faci. Numai tu nu

te cutremuri?Atâţia se îngrozesc de ceea ce vorbeşti. Numai tu, omule, nu?Când se propovăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu, cerurile iau aminte...Tu,

omule, cum asculţi la ele?Cel care ia aminte nu doarme. Nu se tot mişcă şi nu se gândeşte la altceva.Nu umblă după vorbe, şi după apă, şi după şoapte. Nici după uşi şi după

ferestre, ci după cuvântul vestit, căci este Cuvântul Domnului.Luaţi aminte cum ascultaţi (Luca 8, 18)!Cine nu poate asculta Cuvântul lui Hristos, acela nici nu-l va înţelege

niciodată.

Doamne, Duhule Sfinte, Care ai fost trimis de la Tatăl de către Domnulnostru Iisus Hristos ca să ne călăuzeşti în toate, să ne înveţi toate lucrurile şi săne aduci aminte tot ce ne-a spus El (Ioan 14-26),

Te rugăm, revarsă-Te din cer peste noi toţi care vorbim şi care ascultămsfintele cuvinte dumnezeieşti. Fă-l, Doamne, pe orice suflet fie mare, fie mic săia aminte cu grijă la fiecare cuvânt spus sau auzit. Şi să ascultăm fiecare cuîmplinirea faptei.

Căci, dacă cerul trebuie să ia minte, pământul trebuie să asculte; dacă ceisfinţi trebuie să fie veghetori, cei mai neputincioşi trebuie să fie mai supuşi,pentru ca Tu, Doamne, să fii totul în toţi.

A Ta să fie toată slava până în veci!Amin.

8 ianuarie (Cuv. Gheorghe Hozevitul şi Emilian Mărturisitorul; Cuv. Domnica)

C

Page 17: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 7 17

ADU-ŢI AMINTE DE ZILELE DIN VECHIME

ţine seamă de trecut este o mare înţelepciune. Nimeni nu se va puteaîndrepta niciodată în viitor dacă nu-şi va aduce aminte să tragă

învăţătură din cele petrecute mai demult.Toată istoria trecutului este o carte plină de învăţăminte de care orice om

care vrea să ajungă bine trebuie să ţină seamă cu grijă.Socoteşte anii... Întreabă-i pe tatăl tău... şi pe bătrânii tăi – spune Cuvântul

lui Dumnezeu. Iar omul cel cu adevărat priceput nu leapădă aceste cuvinte, ciţine cu chibzuinţă seamă de ele. Pentru că, fără a ţine seamă de aceste lucruri,nimeni n-a ajuns bine niciodată.

Nimeni dintre noi n-a crescut învăţat. Până la noi, câţi înaintaşi ai noştriau muncit din greu, au luptat şi s-au jertfit pentru ca noi astăzi să ne putembucura de o stare pe care ei sute şi mii de ani n-au avut-o, dar au muncitpentru ca s-o avem noi.

Câte mijloace care ne uşurează şi ne înfrumuseţează astăzi viaţa, ei nu le-au avut!

Câtă experienţă ne-a rămas de la ei! Câte învăţăminte din munca şi dinlupta lor! Câte binefaceri în urma jertfelor lor!

Lanţul înaintaşilor noştri este un lanţ de aur. Toţi sfinţii noştri părinţi,mucenicii şi martirii... toţi învăţătorii şi păstorii noştri alcătuiesc şirul slăvit albinefăcătorilor noştri, de la care ne-au rămas nu numai cele mai luminoaseînvăţături, dar şi cele mai vrednice pilde, cele mai bogate comori, cele mai aleseharuri prin care, numai dacă ne simţim adânc legaţi de ei şi dacă ne lăsăm cuascultare călăuziţi bine, vom putea fi cu adevărat vrednici şi fericiţi.

Să ia bine seama orice tânăr la aceste adevăruri. Căci, dacă nu se va simţiadânc legat de rădăcina sănătoasă a credinţei înaintaşilor săi, nici nu va puteacreşte drept. Nici nu va putea avea urmaşi buni şi roade rodnice. Ramul rupt derădăcină se uscă şi piere.

Doamne şi Dumnezeul nostru, Care ne-ai dăruit nouă nişte strămoşi atât desfinţi şi de vrednici, fii binecuvântat!

Te rugăm, Doamne, întoarce-ne totdeauna, cu dragoste şi cu respect, inimaşi gândurile noastre spre credincioşia înaintaşilor noştri din zilele din vechime.Spre dragostea, spre cucernicia şi spre jertfa pentru Tine ale primilor fraţi ainoştri, ale primei biserici creştine, pentru ca, învăţând da la ei, să Te putem iubi,asculta şi lăuda şi noi pe Tine într-un chip atât de vrednic şi de luminos ca şi ei.

Amin.

(Sf. Mc. Polieuct; Cuv Eustrtatie) 9 ianuarie

A

Page 18: Hristos – Pâinea noastră zilnică

18 Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 15

TE-AI ÎNGRĂŞAT...

e rău este uneori că îi merge omului bine! Şi cât de atent şi de veghetortrebuie să fie un credincios al Domnului când începe să-i meargă toate

lucrurile din plin! Şi când începe să nu mai aibă nici o cruce apăsătoare peumerii săi şi nici o sarcină sub care să sufere!

Căci adeseori acolo este moartea credinţei. Acolo este slăbirea râvnei. Şiîngheţarea rugăciunii, şi pierderea curăţiei, şi părăsirea adunării, şi adormireavegherii, şi întinarea neprihănirii, şi uitarea Ţintei, şi lepădarea legământului, şidezbinarea frăţiei, şi, după toate acestea, părăsirea lui Dumnezeu.

Într-o astfel de stare, dacă mila Domnului nu trimite câinele cel dureros,dar salvator, al suferinţei după omul ajuns în această prăpastie, acesta, căzutacolo, acolo şi piere pe veci.

Un frate îmi spunea în mijlocul cuptorului aprins: Dacă numai trei zile armai fi aşteptat Domnul şi nu m-ar fi adus aici în foc, eu aş fi fost pierdut pe veciivecilor. De ani de zile îmi mergea bine lumeşte... Şi, pe cât eram de plin de râvnăînainte, aşa am ajuns de leneş şi căzut în urmă. Până când eu, care mă îngrozeamînainte şi numai văzând o sticlă cu alcool, ajunsesem să beau cu prietenii lumeşticare îmi erau acum mai dragi decât fraţii, de care mă înstrăinasem.

Eu, care mă îngrozeam înainte chiar şi numai auzind despre o desfrânare,ajunsesem la un pas de mocirla ei. Iată unde mă găseam...

O, cât de bine mi-a făcut Dumnezeu aruncându-mă aici!Focul unde aş fi ars îndată după aceea ar fi fost veşnic şi veşnic...Dacă voi mai scăpa vreodată de aici, aş vrea să strig cu glas de foc tuturor

fraţilor să fie treji de o mie de ori mai mult atunci când toate le merg bine lumeşte.Căci acolo inima se îngraşă... mintea se îngroaşă... drumul se lăţeşte, iar sufletul seleapădă de Dumnezeu, Ziditorul lui. Şi nesocoteşte Stânca mântuirii sale...

Aceasta este cea mai cumplită sinucidere.

O, mare, şi bun, şi milostiv Dumnezeu, fii binecuvântat pentru nespusa Taiubire şi milă faţă de toate creaturile Tale!

Te rugăm, Doamne, ai grijă iubitoare de toţi ai Tăi; şi, pentru mântuireasufletelor lor nu îngădui, Doamne, să le meargă prea bine lumeşte pe pământcând credinţa lor este mai mică decât pofta, când râvna lor e mai slabă decâtlăcomia şi când dragostea lor faţă de Tine este mai puţină decât cea faţă delucrurile trecătoare.

Ci atunci ori ia-i pe ei de la ele, ori pe ele de la ei pentru o vreme, până Tevor afla iarăşi pe Tine, ca să nu fie pierduţi.

Amin.

10 ianuarie (Sf. Grigorie de Nisa; Cuv. Marcian şi Dometian; Sf. Cuv. Antipa de la Calapodeşti)

C

Page 19: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 22 19

FOCUL MÂNIEI MELE

uvintele acestui verset trebuie să ne umple inimile de teamă şi minteade o totdeauna atentă veghere. Pentru că ele ne aduc aminte că

Dumnezeu nu este numai dragoste, ci este şi dreptate şi gelozie.Că mâinile Lui nu se întind numai să mântuiască, ci să şi pedepsească.Şi că focul Lui nu numai luminează şi încălzeşte, ci şi arde.Iar când începe să ardă, atunci arde până la fundul locuinţei morţilor.Până în fundul sufletului. Până în fundul păcatelor. Până în fundul

conştiinţei.Şi uneori până în fundul mormântului şi până la capătul urmaşilor.

De aceea, voi, care ziceţi cu uşurinţă: „Mai bine să fi căzut în mâinile luiDumnezeu“, mai degrabă îngroziţi-vă.

Şi mai bine feriţi-vă de păcat. Ori pocăiţi-vă cu grabă şi cu lacrimi amarepână când n-aţi ajuns încă să cădeţi în mâinile Lui .

Căci numai acei care au căzut în mâinile mâniei lui Dumnezeu ştiu cât deamar se mai scapă din ele, când se mai scapă.

Nu întărâtaţi pe Domnul la gelozie (I Regi 14-22).Sunteţi voi mai tari decât El (I Cor. 10-22)?Nu-L mâniaţi prin urâciuni (Deut. 32, 16).Pentru ca nu cumva focul mâniei Sale să se aprindă împotriva a ceea ce

faceţi. Şi să înceapă a vă arde.Temeţi-vă şi mai mult voi, cei care păcătuiţi de multă vreme, dar peste care

încă n-a venit focul mâniei Sale. Căci, cu cât se adună mai multe gunoaie învoi, cu atât veţi fi arşi mai necruţător.

Dumnezeule Înfricoşat şi Drept, Care Te înduri până la al miilea neam decel neprihănit – dar şi pedepseşti păcatele părinţilor până şi în fiii lor – fii lăudatcu frică şi cutremur în vecii vecilor!

Te rugăm, Doamne, fă-ne să nu uităm teama de Tine, ca nu cumva săajungem a păcătui cu îndrăzneală, întărâtându-Te la gelozie şi supărându-Teprin urâciuni. Ci ne fă, Doamne, să umblăm cu frică şi cutremur, ferindu-nede orice se pare rău.

Şi lipindu-ne tare de bine.Pentru ca să ne bucurăm totdeauna de ocrotirea Ta iubitoare şi să nu

cunoaştem niciodată focul mâniei Tale.Amin.

(† Sf. Mc. Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte; Cuv. Vitalie) 11 ianuarie

C

Page 20: Hristos – Pâinea noastră zilnică

20 Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 31

STÂNCA LOR NU ESTE CA STÂNCA NOASTRĂ

upă cum o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea şi după cum unmădular se deosebeşte în cinste de alt mădular (I Cor. 12), tot aşa cei

chemaţi la slujba lui Dumnezeu se deosebesc unii de alţii; precum şi nişte vasedin aceeaşi casă (II Tim. 2, 20-21).

Ce tainică este lucrarea lui Dumnezeu! În familia lui Iacov eraudoisprezece fii şi fiecare se deosebea de celălalt, dar el îi iubea pe toţi.

Îi iubea pe toţi, dar la unul ţinea mai mult ca la toţi ceilalţi (Gen. 37, 3-4).Iosif, care era cel mai iubit de tatăl lor, era şi cel mai urât de fraţii săi. Dar

tocmai el a fost nu numai pricina mântuirii lor, ci şi pricina laudei lor până în veci.Acela pe care ei l-au duşmănit şi l-au vândut, acela pe care ei l-au jefuit şi

l-au vorbit de rău, a fost făcut de Dumnezeu mai mare peste toţi. Şi din pricinalui au fost izbăviţi şi ei mai târziu.

Ce tainică este lucrarea lui Dumnezeu!Oare Lucrarea Oastei nu se găseşte şi ea în starea aceasta?Oare nu suferă, nu păţeşte şi nu umblă şi ea tot aşa în „familia“ Tatălui ei?Faţă de care alta a mai fost oare atât de darnic Tatăl?... Şi de la care alta se

înfruptă mai mult ceilalţi?Şi totuşi care altul este mai rău vorbit ca „Iosif“, cel dintâi din seminţia

aceasta? Şi care seminţie este mai prigonită de către toţi „fraţii“ ceilalţi?Dar stânca lor nu este ca stânca noastră. Nici izvoarele lor ca ale noastre.Nici mana lor ca a noastră.Nici ochii, nici lacrimile, nici rugăciunile, nici cântările, nici feţele, nici

dragostea lor nu este aşa.Faţă de ei, stânca n-a fost aşa ca faţă de noi. Chiar ei înşişi sunt judecători

în această privinţă.De aceea, aceasta ne obligă pe noi la nespus mai mult decât pe ei.

Slavă şi recunoştinţă veşnică Ţie, Tatăl nostru, Care eşti în ceruri şi Care,prin Domnul nostru Iisus Hristos, ai făcut parte Oastei Tale de o atât de marerevărsare a darurilor Duhului Sfânt!

Te rugăm, ajută-le tuturor acelora pe care în bunătatea Ta i-ai născut dinnou prin această sfântă Lucrare. Să le dăruieşti o smerită şi statornică dragostede Tine. Şi o răbdătoare şi înţeleaptă dragoste faţă de toţi ceilalţi. Pentru ca printoate să se împlinească planul Tău mântuitor.

Amin.

12 ianuarie (Sf. Mc. Tatiana, diaconiţa; Sf. Eustasia)

D

Page 21: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 40 21

ÎMI RIDIC SPRE CERURI MÂNA MEA

şa zice Domnul: Îmi ridic mâna spre cer şi zic: cât este de adevărat cătrăiesc în veci, atât este de adevărat că, atunci când voi ascuţi fulgerul

săbiei Mele şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotrivapotrivnicilor Mei şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc...

Ridicarea mâinii spre cer este şi legământ şi juruinţă.Este legământ – faţă de cei iubiţi – când doreşte să le facă şi mai de

neclintit încredinţarea în făgăduinţele cu privire la răbdarea lor smerită şi laiubirea lor ascultătoare.

Este legământ atunci atât pentru dovedirea iubirii şi grijii Lui, cât şi pentruîntărirea încredinţării lor.

Este legământ cutremurător şi neuitat, care dă o şi mai puternică tăriefăgăduinţelor Lui, pentru ca nici unul dintre ai Săi, în nici o împrejurare, să nuse îndoiască întru nimic de toate cele pe care Hristos S-a legat pe Sine Însuşi săle împlinească faţă de ei.

Şi este juruinţă – faţă de cei neascultători – când ţine în felul acesta, celmai grav, să le arate neclintita hotărâre cu care sfinţenia şi dreptatea Lui are sănimicească păcatul şi neascultarea din cuprinsul Împărăţiei Sale (Ps. 101, 8).

Dacă binele n-ar avea nici o răsplătire, atunci nici răul n-ar avea nici opedeapsă; dar, dacă toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate şi se vorîmplini întocmai (Apoc. 22, 6),

atunci, cu atât mai adevărate sunt acelea asupra cărora El S-a legat în chip cutotul deosebit să le împlinească. Atât faţă de cei care, prin ascultarea de El, suntiubiţii Lui, cât şi faţă de cei care, prin neascultarea lor, s-au făcut vrăjmaşi ai Săi.

O, fratele meu, sora mea, sufletul meu ori fiul meu, toate aceste lucruri sevor împlini întocmai aşa – să ştii!

Vino azi la dragostea lui Hristos, ca să nu mergi mâine la răzbunarea Lui.

Atotputernic şi Adevărat Dumnezeu, ale Cărui cuvinte sunt veşnice şi aCărui voinţă este neclintită în împlinirea hotărârii luate, slavă şi slavă Ţie!

Ascultând legămintele Tale, inima ni se umple de bucurie şi de încredere,dorind să-Ţi rămânem ascultători până la moarte, prin orice ar trebui să trecem.

Dar, ascultând juruinţele Tale, ne umplem de groază. Şi ne rugăm nunumai pentru noi, dar şi pentru vrăjmaşii noştri, ca nici unul să nu ajungă înpedeapsa mâniei Tale. Ci toţi să se mântuiască în mila Ta.

Amin.

(Sf. Mc. Emil şi Stratonic) 13 ianuarie

A

Page 22: Hristos – Pâinea noastră zilnică

22 DOAMNE, CĂTRE TINE PLÂNG...

Doamne, către Tine plângcând vrăjmaşii iar se strângşi cu vorba de ruşineîmi rup inima din mine,şi cu vorba de ocarăcaută să-mproaşte iară,şi cu ură se ridică,şi n-au, Doamne, nici o fricănici de Tine, nici de iad,nici de vina-n care cad.

Doamne, numai către Tinestrigă sufletul din minecând mă doare şi nu potnici dreptatea să mi-o scot,nici la fel să fac şi eu,căci mi-e milă şi mi-e greu:milă de viaţa lorîn ce flăcări şi-o cobor,greu de orice gând nebunşi să-l spun, şi să nu-l spun...

Doamne-ndură-Te de noi,nu ne mai lăsa-n noroi,apără-ne Tu de-aceice n-au frica Ta în eişi trezeşte-i, nu-i lăsasă mai facă mult aşa...Căci e vai de orişicinen-are frică, nici ruşine,ci face ne-mpiedicatşi vorbeşte ce-i păcat,şi-i dă-n gura celor răipe nevinovaţii Tăi...

Cuvinte înţelepte

Doamne, Tu eşti Adevărul veşnic şi biruitor,Tu Te lupţi şi aperi singur împotriva tuturor,Tu eşti Cel ce birui totul şi-Ţi supui pe toţi la rând,iar pe Tine nu e nimeni să Te biruie nicicând.

14 ianuarie (Cuv. Părinţi ucişi în Sinai şi Rait; Odovania Praznicului Botezului Domnului)

Page 23: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Deborei – Judecători 5, 2 23

VITEJII DIN FRUNTEA POPORULUI

inecuvântat este acel popor căruia Dumnezeu îi aşază în frunte oameniviteji. Vitejia este nu numai un curaj, sau numai o chibzuinţă, sau numai

o energie, sau numai o înţelepciune...Ci este toate acestea la un loc. Şi uneori chiar mai mult decât atât. Căci

credinţa, adevărul şi duhul de jertfă, care se cer să le aibă totdeauna un adevăratviteaz, se întâlnesc foarte rar.

Atunci când Dumnezeu Se îndură să ridice în fruntea unui popor, mai alesla vremea de grea cumpănă în istoria şi viaţa poporului aceluia, un astfel deviteaz – acesta nu vine singur.

Prin el şi împreună cu el, Dumnezeu îi mai ridică şi pe alţii care să-l ajute cuvitejia lor în ceea ce trebuie să facă. Ba, chiar peste întreg acel popor, Dumnezeurevarsă atunci un astfel de duh, că fiecare fiu al acelui popor devine un viteaz.

Desigur, are un preţ sfânt fiecare fiu viteaz al unui popor viteaz.Dar vitejii din fruntea lui au un preţ fără seamăn de mare.Erau atât de minunaţi fraţii din Corint, din Galatia, din Efes, din Filipi, din

Tesalonic; vestea despre credinţa lor se răspândise pretutindeni (I Tes. 1, 18).Dar, fără Timotei, fără Gaiu, fără Epafrodit, fără Luca, fără Tit, fără toţi

vitejii Domnului, care erau în fruntea lor, aceştia n-ar fi ajuns niciodată aşa,precum nici aceşti viteji, fără Sfântul Apostol Pavel şi fără ceilalţi aleşi ai

Domnului, nici n-ar fi fost poate.Iată, ţinuturi întregi s-au păstrat în credinţă şi popoare întregi au ajuns

biruitoare numai datorită unui singur viteaz (sau a mai multora) care în ceasulcel greu a stat sau a luptat în fruntea lor, conducându-i la biruinţă.

Iată câtă rugăciune trebuie să facem pentru vitejii din fruntea OasteaDomnului, pentru toţi.

Slavă veşnică Ţie, Doamne, Care, în vremurile de grea cumpănă, ai ridicatşi în fruntea poporului nostru bărbaţi viteji, oameni plini de credinţă în Tine şiplini de dragoste faţă de popor, care au muncit şi care au luptat până la sfârşit,spre mântuirea noastră şi spre slava Ta.

Te rugăm, Doamne, să-i binecuvântezi şi să-i păstrezi totdeauna puternici peacei viteji ai Tăi cărora le-ai încredinţat îndrumarea spre mântuire a poporului Tău.

Măreşte numărul şi puterea lor şi nu-i lăsa doborâţi niciodată. Şi nu lăsa,Doamne, niciodată nici un popor fără astfel de viteji ai Tăi, pentru ca toţi săajungă la mântuirea Ta.

Amin.

(Cuv. Pavel Tebeul; Sf. Ioan Colibaşul) 15 ianuarie

B

Page 24: Hristos – Pâinea noastră zilnică

24 Cântarea Deborei – Judecători 5, 10

VOI, CEI CARE

inefacerile Domnului faţă de fiecare dintre noi sunt atât de multe, atâtde felurite şi atât de neîntrerupte, încât în orice loc, în orice vreme şi

în orice stare suntem datori să-I înălţăm lui Dumnezeu cântările laudelor şi alemulţumirii noastre.

Dacă I-am mulţumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (I Tes. 5, 18), aşacum ni se porunceşte, într-adevăr n-am mai avea timp să ne plângem sau săcârtim pentru nimic.

Dar, chiar şi în vremea când avem pentru ce plânge şi când ni se pare căavem pentru ce cârti, chiar şi atunci înaintea lui Dumnezeu n-ar trebui săîndrăznim aceasta.

Fiindcă nu numai că nu ne foloseşte la nimic bun îndărătnicia cârtitoare, ci,dimpotrivă, ne strică şi mai mult de fiecare dată.

De aceea, în orice vreme, fiecare dintre noi se cuvine să-I înălţăm Domnuluilaude şi iubire. Nici chiar în cele mai grele stări, când pe buzele noastre nu se potopri nici o clipă cântările, n-ar trebui să se poată opri nici plângerile.

Oricât de greu ne-ar fi, totuşi nu-i bine să ne plângem. Şi, cu atât mai rău,este să cârtim.

Dumnezeu, Tatăl nostru, ştie de starea în care ne duce sau îngăduie să fimduşi. Şi El Însuşi va avea grijă ca să ne potrivească crucea cu puterea. Astfel orine va mări puterea cât greutatea, ori ne va micşora greutatea cât puterea, ca sănu fim nimiciţi.

Numai să avem credinţă în puterea şi în grija Lui.Să cântăm, ni se porunceşte de o mie de ori în Sfânta Scriptură. Să nu ne

plângem, cam tot de atâtea ori.Dar să ne plângem sau să cârtim, niciodată. Fiindcă să cântăm avem o mie

de motive totdeauna. Dar să ne plângem n-avem nici unul.Când ne vom gândi bine şi când ne vom uita înţelept, vom vedea că aşa este.Atunci aşa să fie!

Slavă şi cântare veşnică Ţie, Bunul nostru Dumnezeu Care, fiecăruia dintrenoi, ne-ai făcut şi ne faci atât de mult bine!

Te rugăm, deschide-ne ochii să vedem acest lucru.Şi deschide-ne glasul să-Ţi cântăm pentru toate, fiecare dintre noi şi în

fiecare zi din zilele noastre.O, cât de fericită ar fi viaţa noastră, familia noastră şi lumea noastră dacă

fiecare am învăţa să cântăm mai mult decât cârtim. Căci cârtirea otrăveşte şiceea ce este dulce, pe când cântarea îndulceşte şi ceea ce este amar.

Fă-ne, Doamne, pe toţi fii ai cântării, ca să fim cu adevărat pe placul Tău.Amin.

16 ianuarie (Închinarea cinstitului lanţ al Sf. Ap. Petru; Sf. Mc. Pevsip şi cei împreună cu ei)

B

Page 25: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Deborei – Judecători 5, 20 25

DIN CERURI SE LUPTAU STELELE...

entru cel credincios luptă toate puterile lui Dumnezeu, concurează toateputerile naturii şi lui îi vin în ajutor toate împrejurările vieţii. De aceea

toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu (Rom. 8, 28).Spre binele lor lucrează chiar şi vrăjmaşii lor care le uneltesc vicleşuguri şi

care le urzesc nenorocirile. După ce Domnul îngăduie ca şi ei să fie cernuţi şiîncercaţi, spre binele lor şi spre slava Numelui Său cel sfânt, chiar răul înduratse preface în binecuvântare .

Chiar ocara îndurată se preface în cea mai mare cinste şi chiar paguba, încel mai mare câştig.

După cum, pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos, lemnul ocării a devenitCrucea slavei.

Chinurile patimilor – lauda iubirii.Şi temniţa mormântului – prilejul strălucitei şi în veci slăvitei Lui Învieri.Toate acestea lucrând spre cea mai mare slavă a lui Dumnezeu şi spre

veşnica noastră mântuire.De aceea, credinciosule şi fiule adevărat al lui Hristos, nu te teme

niciodată. Toate sunt pentru tine şi nici una împotriva ta.Toate sunt spre bine şi nici una spre rău.Toate îţi sunt prietene şi nici una vrăjmaşă. Numai dacă tu eşti neîncetat

cu Hristos.Dar împotriva celui fără Hristos sunt nu numai cele văzute, ci şi cele nevăzute.Când se va dezvălui mânia lui Dumnezeu atât de sus, cât şi de jos, toate se

vor răzbuna asupra neascultării de El. De aceea, necredinciosule ocărâtor deDumnezeu, teme-te, căci, din pricina păcatului pe care îl faci, toate te vorblestema şi te vor lovi, ridicându-se împotriva ta până vei fi zdrobit ca şi Sisera.

Aşa vor pieri toţi vrăjmaşii Domnului (Judec. 5, 31).

Slavă Ţie, Doamne al biruinţei, slavă Ţie!Slavă Ţie, Care, atunci când Îţi place de cărările cuiva, i-i faci prieteni

chiar şi pe vrăjmaşii lui. Dar împotriva celor ce nu iubesc cărările Tale, îi ridicichiar şi pe binefăcătorii lor.

Te rugăm, ajută-ne să Te iubim din tot sufletul nostru, chiar dacă acum nis-ar părea că toate ne sunt potrivnice.

Amin.

(† Cuv. Părinte Antonie cel Mare) 17 ianuarie

P

Page 26: Hristos – Pâinea noastră zilnică

26 Cântarea Anei – I Samuel 2, 1

MI SE BUCURĂ INIMA ÎN DOMNUL

e multe ori se bucură pe pământ biata inimă omenească. Dar cât depuţin durează atât de multe dintre bucuriile ei! Şi cât de repede vine

bruma peste florile acestor bucurii! Peste acele bucurii care nu numai că ţin atâtde puţin, dar şi sunt răscumpărate cu atât de multe lacrimi, sau osteneli, sauaşteptări, că, atunci când vin plătite atât de scump, inima nici nu se mai poatebucura cu adevărat de ele.

Dar bucuriile în Domnul, adică bucuriile care vin din facerea binelui şi dinînfrânarea trupului,

din biruinţa ispitei şi din mărturisirea adevărului,din trăirea neprihănirii şi din înfăptuirea virtuţii,din părtăşia curatei iubiri şi din statornicia credinţei,vin atât de fericit şi rămân atât de îndelung!Înainte de a-L cunoaşte pe Domnul Iisus Hristos, şi inima mea a căutat

bucuria ei în multe locuri şi în multe lucruri rele.Dar numai ea singură ştie nu numai cu câte dureri şi lacrimi le-a plătit pe

toate acestea, dar şi cât de înşelată şi zdrobită a rămas ea de fiecare dată în urmalor. O, cât de goală şi de amărâtă a găsit-o Domnul Iisus atunci când S-aapropiat cu bunătate de ea în ziua îndurării Lui, când a intrat El în viaţa ei!

O... dar de când Hristos este bucuria inimii mele... şi de când eu cautadevărata bucurie a inimii mele în ascultarea deplină de voia Lui, faţa Lui dulceîmi luminează şi îmi bucură atât de fericit toate încăperile inimii, aşa încât,toată viaţa mea s-a preschimbat într-un dulce cântec de bucurie.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, Mântuitorul şi bucuria strălucită ainimii mele!

Slavă Ţie pentru toată lumina cu care ai umplut viaţa mea din clipa cândmi-ai strămutat inima în Împărăţia dragostei Tale.

De atunci, umblând în toată voia Ta, o negrăită şi strălucită bucurie îmiluminează inima mea în orice loc, în orice vreme, în orice stare.

Te rog, Iisuse Doamne, să mă ţii mereu prin Duhul Sfânt într-o smerităascultare de tot Cuvântul Tău şi într-o trează înfrânare, cu post şi rugăciune,pentru ca bucuria părtăşiei Tale să-mi lumineze mereu inima mea.

Şi nimic să nu mi-o mai poată întuneca şi nelinişti, niciodată.Amin.

18 ianuarie († Sf. Atanasie şi Chiril, Arhiepiscopii Alexandrei)

D

Page 27: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Anei – I Samuel 2, 6 27

DOMNUL OMOARĂ ŞI EL ÎNVIE

omnul, Care a pus în soarele Său putere de viaţă sau de moarte pentrutoate vietăţile de sub cer, are aceeaşi viaţă şi moarte în Sine pentru

orice suflare alcătuită de Mâinile Sale.Iată soarele, câtă viaţă şi sănătate dă el celor sănătoase... dar câtă uscăciune

şi moarte dă tot el celor cu viermi în ele!Pe un pom, pe o floare, pe un trup sănătos, soarele le face rodnice şi

frumoase. Pe un pom, pe o floare, pe un trup viermănos, tot el le ucide şi îl usucă.

Dumnezeu face la fel, în lumea duhovnicească, fiecărui suflet.Pe cel sănătos în credinţă, nevinovat în purtări, rodnic în smerenie, Hristos îl

binecuvântează şi mai mult. Chiar curăţirea „mlădiţei“ Sale şi îndepărtarea unoradin defectele lui nu fac decât ca acesta să devină şi mai rodnic în ascultare. Maiînrădăcinat în credinţă... mai drept în cugetul său şi în umblările sale.

Dar celui care trăieşte în păcate, care umblă în neascultare, care alege caleavrăjmăşiei contra lui Dumnezeu – aceluia orice binefacere cerească îi este spreo şi mai mare osândă.

Nimic nu învie până ce nu moare mai întâi.Omul nostru cel nou se naşte şi trăieşte numai în măsura în care moare şi

se nimiceşte omul nostru cel vechi şi firea noastră cea pământească.Această moarte a celor vechi şi înviere a celor noi o face numai Cuvântul

şi Duhul Domnului, puterea şi viaţa Domnului Iisus.

Numai Cuvântul şi Duhul cel puternic al Domnului fac să moară fireanoastră cea lumească şi să învie firea cea duhovnicească.

De aceea, oricât ne-am lupta noi cu omul nostru cel vechi, fără Domnulnu-l vom putea omorî niciodată.

Numai Hristos îl poate doborî pe cel rău şi învia pe cel bun. Doar El îl poate.

Doamne Iisuse Hristoase, Tu, Care eşti învierea şi viaţa tuturor, Te rugăm,omoară în noi totdeauna tot ceea ce este potrivnic faţă de Tine şi rău faţă desemenii noştri.

Şi învie prin puterea Duhului şi a Cuvântului Tău sfânt tot ceea ce este bun şisfânt, pentru ca, rodind cu vrednicie şi cu dreptate, să moştenim viaţa şi sfinţirea.

Îndepărtează, Doamne, din inimile noastre orice vierme de păcat, ca nucumva să pierim. Ci totdeauna curaţi să rodim, spre viaţă.

Amin.

(Cuv. Macarie Egipteanu, Arsenie şi Marcu; Cuv. Eufrasia) 19 ianuarie

D

Page 28: Hristos – Pâinea noastră zilnică

28 Cântarea lui David – II Samuel 22, 2

DOMNUL ESTE STÂNCA MEA

âtă dragoste de Dumnezeu şi câtă încredere în Domnul au fost îninima lui David! Fără a-L cunoaşte pe Domnul Hristos în felul strălucit

în care ni S-a descoperit acum nouă, fără a-L numi cu numele sub care Îlcunoaştem noi astăzi, David a avut totuşi un presimţ atât de pătrunzător, încâtvorbeşte despre Domnul Iisus cu aceeaşi dragoste, şi putere, şi credinţă cu carevorbesc Sfinţii Apostoli şi mărturisitorii creştini.

Cât de minunate sunt chiar şi cuvintele cu care începe această cântare:Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu. Dumnezeu este stâncaîn care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnulmeu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorue, Tu mă scapi din silnicie...

Cât de adâncă părtăşie cu Domnul a putut avea un astfel de suflet! Ceîncredere în Dumnezeu şi ce bizuire pe Numele Domnului a avut el!

Toată istoria vieţii lui David şi toate cuvintele cântărilor lui David îl aratăca pe un mare şi smerit om după inima lui Dumnezeu (Fapte 13, 22).

De aceea el a fost unsul Domnului, ocrotitul Lui, alesul Lui păzit şi izbăvitde Domnul în chip minunat, înălţat şi răsplătit de Domnul cu o cunună şi cu ostrălucire unică nu numai în Vechiul, ci şi în Noul Testament. Nu numai înpoporul său, cel numărat, ci şi în cel nenumărat al lui Dumnezeu.

Hristos este o stâncă nu numai neclintit de puternică, dar şi strălucit de înaltă.Acela care stă zidit puternic în Hristos nu numai că este păstrat nebiruit în

vreme de furtuni, dar vede şi mai înalt şi mai larg în vremea de după furtună.Tăria şi înălţimea stâncii îi dau un simţământ de putere şi de înţelepciune.

Îl fac nu numai sigur pe temelia sa, ci şi luminos prin locul unde l-a ridicatDumnezeu.

Slavă Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care prin DuhulTău i-ai luminat şi i-ai întărit pe aleşii Tăi atât din Vechiul, cât şi din NoulAşezământ (I Petru 1,10)!

Pe toţi ai Tăi i-a făcut puternici tăria Ta şi înalţi, slava Ta.Cu cât s-au alipit mai mult de Tine, cu atâta i-ai făcut mai neclintiţi.Şi cu cât s-au smerit ei mai mult, i-ai făcut Tu mai înalţi (Matei 23, 12).Ajută-ne şi pe noi să le urmăm pilda, ca să le moştenim răsplata.Amin.

20 ianuarie († Cuv. Eftimie cel Mare; Sf. Mc Vas şi Eusebiu)

C

Page 29: Hristos – Pâinea noastră zilnică

TEME-TE DE DUMNEZEU 29

Teme-te de Dumnezeucând scoţi vorbele din gură,că orice cuvânt e greu,precum scrie în Scriptură.Că, de-orice cuvânt ai scos,ai să dai răspuns odată,te va judeca Hristosşi-ţi va da o dreaptă plată.

Teme-te şi nu bârfinicicând fratele, nici sora,căci odată vei primiosândirea tuturora.Teme-te şi nu urî,căci odată plata vine,răul tău va doborîchiar viaţa ta-n ruşine.

Teme-te şi nu uitacă oricare om odatădupă orice vorbă-a sava fi dus la judecată.Teme-te şi-ţi pune frâugurii tale blestemate,că-n al flăcărilor râule vei ispăşi pe toate.

Cuvinte înţelepte

Tot ce este-n lumea-ntreagă e cuprins în Cel Deplin,toate numa-n El se mişcă, toate doar prin El se ţin,toate doar prin El au viaţă şi fiinţă şi mişcare,de aceea-I datorează toate slavă şi-nchinare.

(Cuv. Maxim Mărturisitorul; Sf. Mc. Evghenie, Neofit, Candid, Valerian şi Achila) 21 ianuarie

Page 30: Hristos – Pâinea noastră zilnică

30 Cântarea lui David – II Samuel 22, 8

ATUNCI PĂMÂNTUL S-A CUTREMURAT

mul lui Dumnezeu zice despre Domnul: În strâmtoarea mea, amchemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu. Din locaşul Lui, El

mi-a auzit glasul şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.Atunci pământul s-a cutremurat (II Sam. 22, 7-8)...

Iată ce poate face rugăciunea fierbinte a unui om după inima lui Dumnezeu...Strigătul unui suflet credincios este totdeauna ascultat, iar Dumnezeu pune în

mişcare toate puterile care sunt de trebuinţă, spre împlinirea cererii aceluia care şiel îşi pune în mişcare toate puterile sale ca să împlinească cererile Domnului.

Iată câte pilde şi făgăduinţe cuprinde Cuvântul lui Dumnezeu, spre a neîncredinţa pe noi de ascultarea rugăciunilor:

de câte ori l-a ascultat Domnul pe Avraam (Facere 18, 22-23; 20, 17);de câte ori, pe Moise (Numeri 11, 2; Deut. 9, 18-29);de câte ori, pe Samuel (I Sam. 12, 18-24);de câte ori, pe David (Ps. 18, 6; 31, 22; 57, 2-3);pe Daniel (Dan. 6, 10-28; 9, 17-27);pe alţi prooroci (Iosua 10, 12-13; I Împ. 13, 6; II Împ. 4, 33);pe Sfinţii Apostoli (Fapte 4, 24-31; 5, 19; 16, 25-26);pe credincioşii care se rugau (Iacov 5, 16-18; Ioan 9, 31; I Ioan 3, 22).O, câte făgăduinţe cuprinde Cuvântul Sfânt pentru noi!Şi de câte ori ne-a ascultat Dumnezeu chiar propriile noastre rugăciuni,

când din stări grele am strigat cu lacrimi şi cu credinţă către El, chemând înajutorul nostru Numele cel puternic şi sfânt al Domnului nostru Iisus Hristos!

De aceea, în orice stări grele am ajunge, să ştim să ne bizuim puternic peNumele Domnului Iisus Hristos. Să trăim o viaţă de adâncă sfinţenie şi desmerită ascultare de voia lui Dumnezeu – apoi să nu ne temem de nimic.

Căci, chiar dacă ar trebui să cutremure pământul, Dumnezeu ne va ascultarugăciunea şi va veni în ajutorul nostru.

Slavă veşnică Ţie, Atotputernic şi plin de iubire Dumnezeul nostru, Care,pentru un suflet care se cutremură de teama ascultării Tale, cutremuri şi Tutoate puterile, spre a-i asculta rugăciunea şi a-i veni în ajutor.

Cutremuri zidurile,cutremuri temniţele,cutremuri pe toţi vrăjmaşii,căci în Mâna Ta sunt toate.Te rugăm să ne dăruieşti şi nouă totdeauna o rugăciune cutremurătoare,

vrednică de un răspuns cutremurător.Amin.

22 ianuarie (Sf. Ap. Timotei; Sf. Cuv. Mc. Anastasie Persul)

O

Page 31: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea lui David – II Samuel 22, 17 31

EL ŞI-A ÎNTINS MÂNA...

veche istorioară ebraică spune că atunci când fiica lui Faraon l-a salvatpe copilaşul Moise din apele râului, ea şi-a întins braţul şi a apucat

sicriaşul care era mânat de ape.Sicriaşul era departe, dar se spune că o minune s-a întâmplat: mâna ei s-a

lungit atât de mult până ce a ajuns să apuce sicriaşul cu copilul şi să-l tragă la mal.Mâna celui care doreşte să-l salveze pe cel primejduit se întinde. Şi, dacă

omul o întinde cât poate el, Dumnezeu face minunea ca ea să ajungă până la celpe care vrea să-l ridice, să-l salveze...

Mâna celui care doreşte să se roage fierbinte se întinde spre Dumnezeu...Şi, dacă se întinde cât poate şi cât este puterea ei, Dumnezeu o lungeşte ca săajungă până la tronul Său, de unde ea primeşte ceea ce Îi cere.

Mâna celui care este în primejdie se întinde spre Mântuitorul său. Şi, dacăse întinde atât cât poate, ajunge până la Crucea Lui, până la Sângele Său, pânăla mâna Lui străpunsă, până la coasta Lui mântuitoare – şi de acolo primeşteiertarea şi ajutorul Lui.

Mâna Domnului se întinde totdeauna până în fundul adâncului din carestrigăm noi după mântuirea Sa.

Până în adâncul temniţei în care zăcem.Până între leii unde suntem aruncaţi.Până în flăcările în care ardem.Până în depărtarea în care am fost surghiuniţi...Nici o adâncime, nici o depărtare, nici o prăbuşire nu este aşa de afundă,

să nu ne poată ajunge Mâna mântuitoare a lui Hristos şi puterea răscumpărăriiSângelui Său.

Căci oricare ar fi depărtarea, puterea milei şi a iubirii Sale face minunea:Mâna Lui se întinde... Se întinde până ajunge să apuce mâinile noastre care seîntind spre Mâinile Lui cu credinţă şi cu rugăciune.

Trebuie numai ca şi mâna noastră să se întindă atât cât poate ea, spre ceimai jos decât noi. Căci de măsura în care se întinde mâna noastră spre alţiidepinde şi cât se întinde Mâna Domnului spre noi.

Oare cum se întinde mâna ta, sufletul meu şi fiul meu, spre Domnul şi sprealţii? Se întinde ea numai ca să ceară? Sau se întinde ca să şi dăruiască?

Căci mâna care se întinde numai să ceară în curând se va usca.

Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Care ne-ai învăţat că este mai fericesă dai decât să primeşti, Te rugăm, fă ca mâinile noastre să se întindă mereupline, spre a da altora. Pentru ca, şi atunci când se vor întinde goale spre Tineca să ceară, să se întoarcă înapoi pline de darul Tău.

Fă totdeauna mâinile noastre grabnice spre ajutorul altora, pentru ca şimâinile Tale să fie grabnice spre ajutorarea noastră.

Amin.

(Sf. Mc. Clement al Ancirei şi Agatanghel) 23 ianuarie

O

Page 32: Hristos – Pâinea noastră zilnică

32 Cântarea lui David – II Samuel 22, 26

CU CEL BUN, TU EŞTI BUN, DOAMNE

mul după inima lui Dumnezeu spune: Domnul mi-a răsplătit... dupăcurăţia mea înaintea Lui.

Cu cel bun, Tu eşti bun. Cu omul drept, Te porţi după dreptate. Cu celcurat, eşti curat. Cu cel îndărătnic, Te porţi după îndărătnicia lui.

Tu mântuieşti pe poporul care se scobori şi cu privirea Ta umileşti pe ceimândri…

David, alesul Domnului a mai spus aceasta de multe ori (Ps. 18, 25).Căci, umblând cu un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi luând amine cu o

minte înţeleaptă la căile şi la lucrările Lui, a văzut mereu că întocmai aşa i seîntâmplă fiecărui om, după cum este inima sa şi purtarea sa faţă de Domnul.

A văzut că celui bun, Dumnezeu face ca toate să-i fie şi să-i lucreze până laurmă numai spre bine.

Că celui drept, îi face până la urmă dreptate, cum i-a făcut şi lui Iov.Că celui curat cu inima şi cu purtările, grija Domnului face să i se vadă în

chip strălucit frumuseţea, ca lui Iosif.Dar, cu cel îndărătnic şi trufaş, Domnul, în ziua răsplătirii, S-a arătat

neînduplecat şi necruţător, ca şi cu Saul (I Sam. 31, 5-6).Ca şi cu Belşaţar (Dan. 5, 22-31).Ca şi cu Irod (Fapte 12, 1-23).Sufletul meu şi fiul meu, ia bine seama şi tu la toate aceste lucruri şi învaţă

din toate ceea ce este spre binele tău şi spre mântuirea ta. Îmbracă-te cu o inimăplină de bunătate şi dragoste, ca să găseşti şi tu la fel când vei căuta în sus şicând vei privi în lături.

Umple-ţi şi tu fiecare cuvânt al tău de blândeţe, ca şi tu să-ţi auzi la fel.Păzeşte-ţi fiecare pas în curăţie când mergi şi când vii la alţii, pentru ca şi

paşii altora să fie la fel spre tine.Umblă cu dreptate în tot ce faci tu faţă de alţii, pentru ca şi alţii să umble la

fel faţă de tine.Şi fă totdeauna bine celui ce are nevoie de tine, pentru ca şi tu să găseşti

binefăcători când vei fi în nevoie.Căci, încă o dată, fiecăruia, Dumnezeu îi face după inima sa.

Preabunule Doamne, Cel atât de bun cu cei buni, Cel atât de drept cu ceidrepţi, Cel atât de binefăcător cu cei binefăcători, fii slăvit în veci pentru grijacu care veghezi ca fiecărui om să i se răsplătească odată după inima sa!

Te rugăm, dăruieşte-ne o inimă plină de bunătate, de curăţie, de blândeţe şide iubire faţă de toţi semenii noştri, pentru ca şi noi să ne putem bucura aflândla fel de la ei. Căci, fiecare, tot ce facem nouă ne facem.

Şi fă ca până la urmă toţi să culegem roada neprihănirii semănată în răbdare.Amin.

24 ianuarie (Cuv. Xenia; Sf. Mc. Vavila, Timotei şi Agapie)

O

Page 33: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea lui David – II Samuel 22, 37 33

TU-MI LĂRGEŞTI DRUMUL

eşi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus că strâmtă este poarta şiîngustă este calea care duce la viaţă (Matei 7, 14),

şi că în lume vom avea multe necazuri (Ioan 16, 33),şi că prin multe strâmtorări trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu

(Fapte 14, 22; I Tes. 3, 3; II Tim. 2, 12),totuşi, în bunătatea Sa faţă de ai Săi, El nu îngăduie ca chiar tot drumul

vieţii lor să umble numai sub apăsarea vrăjmaşului.Şi nici numai cu inima plină de teamă, ca nişte răufăcători, cu toate că ei

sunt chiar cei mai mari binefăcători ai omenirii.Dragostea şi Înţelepciunea Domnului – a Celui care a rânduit vremea

cernerii lor, spre a-Şi arăta curată Lucrarea Evangheliei Sale – nu îngăduie totuşica aceste vremi aspre să ţină peste măsură de mult, pentru ca nu cumva împreunăcu pleava să fie spulberat şi grâul. Şi împreună cu gunoaiele să ardă şi aurul.

Altfel nu s-ar mai putea semăna niciodată şi nu s-ar mai putea pescui înlarg niciodată, iar Lucrarea Domnului nu s-ar mai putea împrospăta şi înmulţi.Căci aceasta nu se poate face la strâmtoare şi pe furtună. Ci numai la loc larg şipe vreme mai liniştită.

De aceea, prigonirea nu poate ţine totdeauna; este nevoie ca cei căzuţi şiplecaţi să fie înlocuiţi prin noi chemaţi.

Dar nici lărgimea nu poate ţine prea mult, fiindcă atunci totul s-ar lăţi şis-ar lenevi în formalism şi în destrăbălare.

Totuşi, cât de fericiţi suntem noi când, după un îndelungat suiş greu,ajungem la un loc neted unde ne putem odihni şi împrospăta rândurile şiputerea. Când, după un lung tunel străbătut prin întuneric, ieşim la lumină şi,ştergându-ne ochii înlăcrimaţi, ne putem privi unii altora feţele dorite, abiaobişnuite cu lumina.

Ce bine este când Domnul ne lărgeşte drumul nostru prea multă vremeîngust! O, de-am şti atunci să folosim bine acest drum lărgit...

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeu – Călăuza noastră şi Mântuitorul nostru!Slavă Ţie pentru grija şi bunătatea cu care mai lărgeşti câte puţin, din când

în când, drumul cel îngust pe care ne-ai chemat să păşim după Tine!Din trecut ştim că nimic nu ţine mult pe pământ. De aceea, ajută-ne să

folosim bine drumul cel lărgit, cu atât mai bine cu cât ştim, din trecut, ce puţinne vom bucura de el aici în lume.

Amin.

(† Sf. Grigorie Teologul; Sf. Ier. Bretanion, Ep. Tomisului; Cuv. Publie) 25 ianuarie

D

Page 34: Hristos – Pâinea noastră zilnică

34 Cântarea lui David – II Samuel 22, 47

TRĂIASCĂ DOMNUL!

cest cuvânt ar părea fără înţeles şi fără rost dacă el n-ar fi cea maiînflăcărată izbucnire a unei iubiri aprinse de dorinţa de a înălţa Numele

Domnului mai presus de orice nume. Şi de a-L vedea pe El biruind şiîmpărăţind mai puternic ca orice altă stăpânire.

Cu strigătul „Trăiască!“ este întâmpinat orice împărat şi orice domn decătre supuşii săi.

Cu strigătul „Trăiască!“ este primit un conducător şi un stăpân cunoscutşi iubit.

Cu strigătul „Trăiască!“ este urmat un mare binefăcător. Felicitat un mareerou... Răsplătit un mare mântuitor.

După înşiruirea tuturor binefacerilor Domnului,a tuturor isprăvilor Lui minunate,a tuturor izbânzilor aduse Lui şi poporului Lui,a tuturor dovezilor dumnezeirii Sale,David, împăratul lui Israel, strigă supus şi recunoscător lui Hristos,

Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Apoc. 17, 14): Trăiască Domnul!Astfel îşi încheie David şirul cântărilor sale, şirul istorisirilor Sale, şirul

minunilor câte le-a văzut făcute de Domnul cu el şi cu ai lui.Ce minunat strigăt de admiraţie şi de supunere, de recunoştinţă şi de laudă,

de credincioşie, de încredere şi de închinare faţă de Domnul Hristos este acesta!Binecuvântat va fi David pentru toate cuvintele sale, dar pentru acest

strigăt cu care el, prin credinţă, întâmpină venirea Domnului nostru IisusHristos ca Împărat şi Domn al tuturora – punându-şi coroana sa împărătească lapicioarele singurului Domn şi Hristos o dată cu toate cântările sale profeticepentru Patimile şi slava lui Iisus Hristos –

va fi binecuvântat el nespus mai mult...Să-l urmăm şi noi pe David, plecându-ne lui Hristos.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Împărat şi Domn, Iisus Hristos, înainteaCăruia s-au plecat plini de credinţă toţi marii noştri înaintaşi. Şi spre slavaCăruia şi-au înălţat ei cele mai curate laude, mulţumiri şi cântări.

Ne închinăm şi noi înaintea Ta, Iisuse Doamne, dorind ca Tu să trăieştiveşnic în noi şi între noi, pentru că numai Tu eşti singurul Domn adevărat şinumai sub domnia Ta suntem cu adevărat fericiţi.

Amin.

26 ianuarie (Cuv. Xenofont, soţia sa Maria şi fiii lor, Arcadie şi Ioan)

A

Page 35: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea lui Asaf – I Cronicii 16, 8 35

LĂUDAŢI... ŞI CHEMAŢI...

ar David, cântăreţul Domnului şi închinătorul plin de smerenieînaintea Lui, nu s-a simţit bine să cânte numai el singur laude

Numelui cel sfânt al Acestuia.I-a căutat mereu şi pe alţii şi i-a îndemnat mereu şi pe alţii să alcătuiască

cântări de laudă Domnului.A format o întreagă ceată de cântăreţi credincioşi, în rândul cărora Asaf şi

fraţii săi au fost unii dintre cei mai binecuvântaţi.Ce minunată este cântarea de laudă pe care au alcătuit-o şi au cântat-o Asaf

şi fraţii lui Domnului! În toate cuvintele lor se vede sfânta şi binecuvântatainfluenţă a lui David care, prin puterea dragostei sale faţă de Domnul şi prindestoinicia talentului său, a trezit în inimile tuturor fraţilor buni ai poporului săudragostea cântării şi râvna sfintelor versificări.

Din vremea lui David şi a urmaşilor săi au rămas cele mai minunate cântăride laudă şi de rugăciune spre slava Domnului.

Nici o altă epocă din viaţa poporului credincios n-a mai fost atât de bogatăîn simţăminte curate şi înălţătoare faţă de Dumnezeu ca epoca lui David, ceadominată de căldura inimii lui iubitoare de Dumnezeu.

De veacuri şi de veacuri sufletele credincioase cântă, se roagă şi înalţălaude lui Dumnezeu cu nemuritoarele şi inspiratele cuvinte ale lui David şi alecelor influenţaţi de el să-I cânte lui Dumnezeu.

Iată cât de binecuvântat este un mare iubitor de Dumnezeu!Pe urma lui, în toate limbile şi vremile, lucrările sale îi vor face pe mulţi

să-L laude pe Domnul şi să cheme Numele Lui cel Sfânt.

Lăudat să fii Tu, Doamne – binecuvântat şi chemat să fie veşnic NumeleTău cel Sfânt – Care reverşi peste aleşii Tăi un aşa mare har şi le dai aşainspirate cuvinte, încât laudele şi cântările lor nu se învechesc niciodată.

De la Tine, Doamne, este puterea şi prospeţimea dulceţii psalmilor... Şi Tuîi binecuvântezi totdeauna pe acei care se apropie de Tine cu cuvintele pe careTu le-ai pus în gura şi în melodia cântăreţilor Tăi...

Pune-le, Te rugăm, şi în gura şi în inima noastră, ca să-Ţi fim şi noiplăcuţi Ţie!

Amin.

(† Aducerea moaştelor Sf. Ioan Gură de Aur; Sf. Marciana, împărăteasa) 27 ianuarie

D

Page 36: Hristos – Pâinea noastră zilnică

36 VINE-I VREMEA FIECUI

Vine-i vremea fiecuica să-şi ia răsplata luipentru fiece cuvântşi-orice pas de pe pământ.Pentru orice rău făcutşi ştiut, şi neştiut,şi pe faţă, şi-n ascuns,şi-ntrebare, şi răspuns,şi cu faptă, şi cu gând,şi spunând, şi nespunând.Căci cunoaşte Cel de Susşi ce-ai spus – şi ce n-ai spus...

Vine-i vremea – şi-n curând –fiecăruia, pe rând,fie mort ori fie viu,nici devreme, nici târziu,fie drept ori păcătos,fie sus ori fie jos,fie bun ori fie rău,oricui vine ceasul său,ceasul său şi plata safie bună, fie rea –nici cel sfânt, nici cel stricat,nimeni nu va fi uitat...

Duhul meu cel amărât,şi-al tău ceas e hotărât;inima mea cea plângând,vine şi-al tău ceas curând;numele meu cel hulit,şi-al tău ceas e rânduit.Vine-Acela ce-a văzuttot ce-am spus şi ce-am făcutşi El va plăti cinstitşi ce-am zis, şi ce-am gândit,şi mie cum am trăit,şi celor ce m-au bârfit.

28 ianuarie (Sf. Efrem Sirul, Paladie şi Iacob)

Page 37: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea lui Asaf – I Cronici 16, 23 37

CÂNTAŢI DOMNULUI TOŢI

ântarea Domnului este cea mai fericită, cea mai inspirată, cea mairăsplătită şi cea mai trainică dintre toate cântările care au răsunat

vreodată pe pământul acesta.Tot ce s-a cântat vreodată pentru orice altceva şi pentru oricine altcineva

decât Domnului s-a învechit şi s-a uitat.Dar cântarea Domnului nu numai că nu s-a învechit, dar, cu cât trec peste ea

veacurile, cu atât o fac mai strălucitoare, mai frumoasă, mai proaspătă şi mai vie.Cândva, aceşti minunaţi psalmi erau cântaţi numai de David, adesea singur

şi alungat, prigonit şi flămând, închis, surghiunit şi nedreptăţit.Curând însă, după aceea, în jurul său s-a format o ceată de iubitori ai

Domnului, care au preluat din gura lui cântările Domnului, ducându-le maideparte.

Iar astăzi aproape nu este popor pe faţa pământului, în care să nu fie unnumăr mai mare sau mai mic de suflete care să-L laude pe Domnul cu cuvinteleşi cu cântările psalmilor.

Încă puţină vreme şi nu numai că în toate limbile pământului se va cântaDomnului, ci chiar toţi locuitorii pământului Îi vor aduce cântarea laudei lor şiînchinarea rugăciunilor lor lui Iisus Hristos-Domnul, precum scrie acest verset.

Curând toţi potrivnicii lui Dumnezeu, atât oameni, cât şi idei şi sisteme, Îlvor recunoaşte pe El – singurul Domn. Şi Numele Lui – singurul Nume vrednicde închinare şi de laudă.

Aşa se vor împlini cu siguranţă şi aceste profeţii, cum s-au împlinit toatecelelalte. Să le credem şi le vom vedea!

Slavă veşnică Ţie, Unic Dumnezeu Adevărat şi Veşnic!Slavă Ţie, Care, cu măreţie şi răbdare, Îţi supui vremile şi veacurile, iar

prin ele Îţi supui tot ceea ce este supus acestora!Numele Tău este singurul vrednic de o laudă şi de o cântare veşnică şi

universală.Şi numai Ţie ne închinăm cu tot sufletul şi cu toată smerenia dragostei

noastre, deplin încredinţaţi că în curând numărul închinătorilor Tăi se va lărgi şise va întinde până îi va cuprinde pe toţi locuitorii pământului...

Ce fericit va fi atunci şi pământul şi cerul, amândouă iarăşi pline de Tine şide slava Ta veşnică, Iisuse Iubit!

Amin.

(† Aducerea moaştelor Sf. Sf. Mc. Ignatie Teoforul) 29 ianuarie

C

Page 38: Hristos – Pâinea noastră zilnică

38 Cântarea lui Asaf – I Cronici 16, 34

LĂUDAŢI PE DOMNUL

umnezeu n-are nevoie să Se laude pe Sine Însuşi.Cel bun nu se laudă, căci bunătatea lui este simţită de către toţi.

Cel frumos n-are nevoie să se laude, căci frumuseţea lui o văd toţi.Cel înţelept n-are nevoie să se laude, căci înţelepciunea lui o văd toţi.Dar cei care simt bunătatea, cei care văd frumuseţea, cei care aud

înţelepciunea şi se împărtăşesc fericit şi folositor din toate acestea, ei au nevoiaşi ei au datoria să-L laude pe Cel Bun, pe Cel Frumos, pe Cel Înţelept...

Căci Dumnezeu le are pe toate acestea şi mult mai mult.El ne face parte din ele şi nouă tuturor atât de fericit şi binevoitor.O, dacă L-ar lăuda oamenii numai pe Cel Bun şi pe cei buni, cât de mult

i-ar îndemna aceasta pe ceilalţi să se străduiască şi ei să fie buni!...Dacă toate romanele ar descrie numai viaţa şi faptele oamenilor vrednici...O, dacă toate cărţile de istorie ar povesti numai timpurile înfloritoare ale

stăpânilor buni...dacă toate operele ar răspândi numai exemplele şi isprăvile oamenilor

credincioşi, evlavioşi, drepţi şi cinstiţi,spre ce modele strălucite ar privi atunci ochii tineretului şi spre ce fapte

vrednice s-ar simţi cu toţii îndemnaţi!Dar, când în tot ce se învaţă, şi se scrie, şi se citeşte, şi se aude, şi se vede

este răspândit numai răul, descris numai viciul şi mocirla... arătat numaidesfrâul şi păcatul – ce gânduri să se trezească în inimile celor ce văd, şi aud, şicitesc? Şi ce fapte să rodească toate cele cu care îşi hrănesc sufletele?

Însă până când acei care au răspunderea viitorului nu se vor trezi să smulgărăul din sămânţă, până atunci în zadar vor fi toate celelalte măsuri împotrivaroadelor răului. Răul se va înmulţi tot mai nimicitor şi sfârşitul va fi nimicireatuturor celor ce nu-L cunosc pe Dumnezeu.

O, Dumnezeule nemărginit de bun, fii slăvit în veci!Numai Ţie Ţi se cuvine toată lauda, cinstea şi închinarea pentru că numai

Tu singur eşti desăvârşit de bun.Ajută-ne să vestim mereu bunătatea Ta. Pentru ca, privind-o mereu, să ne

simţim tot mai îndemnaţi a ne strădui să fim şi noi tot mai buni, mai iubitori şimai vrednici de Tine.

Amin.

30 ianuarie († Sfinţi Trei Mari Ierarhi: Vasile, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur)

D

Page 39: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea lui Isaia – Isaia 5, 1 39

O VIE PE O CÂMPIE MĂNOASĂ

ntr-adevăr, cât este de mănoasă câmpia Evangheliei, în care a fost sădităBiserica lui Hristos!

Peste câmpia aceasta a curs cel mai scump Sânge, Sângele lui Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu şi Mielul Lui cel fără de cusur şi fără de prihană (I Petru 1, 19).

Peste această câmpie se revarsă neîncetat ploaia darului şi harului sfânt (ICor. 12, 1-11).

Peste această câmpie s-au revărsat neîncetat şi se revarsă încă lacrimile,rugăciunile, mărturisirile, jertfele şi binefacerile celor mai aleşi fii ai luiDumnezeu... Ale lor, ale celor de care lumea nu este vrednică (Evrei 11, 38).

În această câmpie mănoasă şi grasă este aşezată via Domnului, Biserica Sa.Cât de minunate roade ar trebui să-I aducă Domnului via aceasta a Sa, pe

care El a sădit-o cu atâta bunătate şi pe care o îngrijeşte cu atâta iubire!Ce viţe drepte, ce mlădiţe roditoare, ce frunze sănătoase şi ce struguri dulci

ar trebui să vadă cu bucurie ochii stăpânului oriunde ar privi şi oriunde ar vreasă se oprească El în via aceasta!

Dar ce tristă este cântarea Celui Preaiubit despre via Sa!Cu ce jalnice roade L-a răsplătit ea pe El după toată munca şi după toată

jertfa Lui! După toată dragostea şi aşteptarea Lui răbdătoare şi îndreptăţită!Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu I-am făcut? zice cu durere Cel

Nerăsplătit .Şi cu ce dreaptă pedeapsă o ameninţă apoi cuvântul lui Dumnezeu! O, dacă

ar înţelege aceasta toţi acei cărora le sună acest cuvânt ameninţător!

Preabun Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Te rugăm, nu Te mânia nespusde mult pe via Ta nerecunoscătoare, ci mai îndură-Te cu bunătate încă de ea.

Mila Ta s-o mai îngăduie şi dragostea Ta s-o mai îngrijească.Harul Tău să se reverse altoind tot mai multe mlădiţe la butucul Viţei... şi

roadele celor buni să Te îndestuleze pentru toată nerecunoştinţa celorlalţi.Amin.

(Sf. Doctori fără de arginţi, Chir şi Ioan) 31 ianuarie

Î

Page 40: Hristos – Pâinea noastră zilnică

40 Isaia 9, 1

TOTUŞI, ÎNTUNERICUL...

e greu ţi se pare, în puterea nopţii, că se va mai face ziuă!Şi ce uşor ţi se pare după aceea, când ziuă s-a făcut!

Ce anevoie ţi se pare că se va sfârşi noaptea, că se va împrăştia groazaîntunericului, că se vor lărgi şi se vor limpezi iarăşi hotarele când totul esteînvăluit de puterea şi de spaima întunericului!

Dar, după ce trece vremea nopţii şi vine vremea luminii, ce simplu ţi separe că s-a făcut totul! E ca şi când nici n-ar fi fost.

Acum Domnul nostru Iisus Hristos S-a suit la Tatăl, unde a spus că Seduce să pregătească un loc pentru ai Săi şi că, atunci când va fi pregătit loculîntregului număr al poporului Său, El iarăşi va veni, cu mărire, să judece viii şimorţii. Şi să Şi-i ia cu Sine pe toţi ai Săi, pentru ca să fie pe veci şi ei cu Elacolo unde este El (Ioan 14, 3; I Tes. 4, 17).

În răstimpul aceasta, până atunci, Adevărul lui Hristos este în luptă cuMinciuna. Şi lumina Evangheliei Sale este în luptă cu întunericul învăţăturilorpotrivnice, rătăcite, vrăjmaşe şi pierzătoare.

Cu toată lumina adusă în lume de Evanghelia lui Iisus Hristos, totuşi lumeaeste stăpânită încă în cea mai mare parte de întunericul sistemelor, teoriilor şiînvăţăturilor potrivnice Luminii.

Sub împărăţia acestor învăţături umblă, şi lucrează, şi mor cea mai mareparte dintre oameni.

În slujba întunericului sunt puse toate mijloacele supuse oamenilor.Spre slava întunericului creează, asudă, cântă şi mor milioane şi milioane

de oameni zilnic şi zilnic.A fost parcă din totdeauna aşa. Dar nu va fi pe totdeauna.Vine ziua când toată această stare de lucruri va fi spulberată....Şi o nouă ordine luminoasă se va înstăpâni, cum se înstăpâneşte soarele

peste toată împărăţia întunericului, de atunci spulberat.Ce simplu va face Hristos aceasta în ziua Lui!

Slavă veşnică luminii Tale, Împărat strălucit şi veşnic, Iisus Hristos, Carevei veni cu toată puterea măririi şi strălucirii Tale ca să nimiceşti tot ce esteîntuneric, zbucium, apăsare şi minciună.

Te rugăm, întăreşte de neclintit în inimile noastre încrederea în biruinţaLuminii, spre a nu fi doborâţi niciodată de nici o putere a întunericului.

Amin.

1 februarie (Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului; Sf. Mc. Trifon, Perpetua şi Felicitas)

C

Page 41: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 12, 1 41

AI FOST SUPĂRAT

e fericită este părtăşia dragostei dintre inimile care se iubesc cuadevărat! Acolo unde este o adevărată iubire, până şi supărările sunt noi

prilejuri de o şi mai puternică izbucnire a dragostei.Ce dulci sunt împăcările şi ce fericite proaspetele împărtăşiri ale iubirii

adevărate!Ce dorite sunt revederile!Ca soarele şi cerul după ploaie.Ca zorile dimineţii după o noapte întunecoasă.Ca zâmbetul grădinii în soare, cu stropii încă strălucind pe obrajii florilor

înrourate.Aşa de dulce este împăcarea sufletului cu Dumnezeu după o greşeală

ispăşită, după o nefericită alunecare, după o trecătoare întunecare a ascultăriicurate. După o vinovată întoarcere a privirii de la Hristos .

În viaţa asta, în orice părtăşie se pot petrece astfel de triste stări.În orice iubiri pe pământ se pot întâmpla astfel de dureroase supărări trecătoare.Nimeni n-a fost scutit de ele şi oricine a iubit cu adevărat a avut să guste

uneori şi amărăciunea lacrimilor, durerea de a vedea cum chiar ochii cei pe careîi iubea mai mult se uită cu supărare la el.

Dar ce fericire când norii se duc, iar lacrimile iubite se întorc cu seninătateşi căldură de unde plecaseră!

Sufletul meu şi fiul meu, tu nu lăsa să apună niciodată soarele pestesupărarea ta cu Domnul tău.

Vino cu lacrimi la El şi spală-ţi vina ta, cu mărturisiri fierbinţi şi cu înnoiriale hotărârilor şi legămintelor tale sfinte cu El.

Fă totul să ajungi iarăşi la dulcea pace cu Hristos. Fă totul ca supărarea Luisă treacă, îndepărtată de pocăinţa şi de iubirea ta caldă şi dulce.

Nu-ţi găsi pacea inimii tale şi nu da odihnă ochilor tăi până când nu veiprimi încredinţarea iertării şi păcii Lui.

Preadulcele şi Preaiubitul meu Mântuitor... Ce dulce este pacea mea cuTine şi ce împăcat este cugetul meu când simte faţa Ta luminoasă şi mulţumităzâmbindu-i cu drag!

Dar ce amare au fost clipele când păcatele mele Ţi-au întristat faţa Ta şicând ochii Tăi mă priveau cu durere şi mustrări!

Nu mă lăsa să Te mai supăr niciodată, Doamne Iisuse, pentru ca totdeaunasă mă poţi privi cu bucurie, căci numai atunci eu sunt fericit.

Amin.

(† Întâmpinarea Domnului) 2 februarie

C

Page 42: Hristos – Pâinea noastră zilnică

42 Isaia 14, 4

IATĂ, ASUPRITORUL NU MAI ESTE

ând prea îndelungată a fost vremea asupririi... când prea nedrept şisălbatic s-a purtat asupritorul... când prea peste tot erau răspândiţi cei

care pândeau viaţa şi libertatea celor nevinovaţi,ce greu era să mai creadă cel asuprit că va mai veni o vreme când se va

putea ridica şi, uitându-se înapoi, să nu-l mai vadă pe cel cu biciul şi pe cel cuparul lângă el!

Şi totuşi, prin puterea şi grija lui Dumnezeu, această vreme tot vine odată.Cât de fericit îşi descovoaie atunci spinarea lovită cel încovoiat!Şi cât de bucuros strigă el, cu ochii scăldaţi în lacrimi încă, mulţumind lui

Dumnezeu: Iată, asupritorul nu mai este!...Niciodată nu ne-a părut bine de răul nimănui... Dar atunci când l-am văzut

pe un asupritor înlăturat... când l-am văzut pe un trufaş trântit... când l-am văzutzdrobit pe omul-fiară care simţea plăcerea să chinuiască pe alţii, băgând groazaîn cel nevinovat şi asuprindu-l pe cel care nu se putea apăra de el,

atunci am slăvit pe Dumnezeu cu un suflet plin de mulţumire, ca după odespovărare negrăită şi fericită. Slavă lui Dumnezeu Care are grija asta!

Biserica Domnului Hristos a cunoscut pe pământ atâţia chinuitori, atâţiaasupritori şi atâtea asupriri... Toate puse la cale de marele asupritor al celorcredincioşi: Satana.

Desigur, s-au bucurat asupriţii ori de câte ori a fost înlăturat un asupritor şio asuprire. Dar, câtă vreme izvorul răului încă este, atâta vreme va exista şiprimejdia unor noi asupriri şi asupritori.

Slăvit să fie Domnul însă că în curând va veni vremea ca fericitul strigăt deveşnică biruinţă: „Iată, asupritorul nu mai este!“ să răsune din toate gurile fiilorlui Hristos (Luca 10, 18; Apoc. 12, 10).

Binecuvântată să fie veşnic Împărăţia fără asupritori a lui Iisus Biruitorul şiEliberatorul nostru veşnic!

Slavă Ţie, Măreţ Biruitor şi Eliberator, Iisus Hristos! Slavă Ţie, Care aivenit să-i înfrăţeşti pe toţi oamenii într-o dulce şi fericită convieţuire liberă şiarmonioasă!

Slavă Ţie, Care aperi totdeauna dreptatea celor sărmani şi-i înlături pe toţiasupritorii celor nevinovaţi!

Slavă Ţie, Care vei nimici orice asuprire şi vei aduce domnia păcii şilibertăţii veşnice!

Ajută-ne să credem în ea şi să ajungem cu bucurie la ea.Amin.

3 februarie (Sf. Şi Dreptul Simeon; Sf. Proorociţă Ana)

C

Page 43: Hristos – Pâinea noastră zilnică

ÎN JERTFA TA 43

În Jertfa Ta, eu văd, Iisus,durerea şi iubireaşi văd cu ce preţ ne-ai adus,din moarte, mântuirea.

Vom binecuvânta,Iisuse, Jertfa Ta.Cu preţul ei nebănuitpe toţi ne-ai mântuit...

Iubirea şi durerea Ta,cum n-au mai fost sub soare,adus-au pentru viaţa meao veşnică iertare.

Iubirea Ta, cum alta nu-işi nici va fi de mare,ne-a arătat a Tatăluieternă îndurare.

Ne-a arătat a Ta, Iisus,eternă bunătatecând, ispăşindu-le, ai dusa lumii-ntregi păcate.

Ne-a arătat cum Duhul Sfântne cheamă şi ne ducespre-al mântuirii legământdepus plângând sub Cruce.

O, fă-mă, Doamne, să-nţelegsublima Ta tăcere,să Te cunosc – Tu eşti întregIubire şi Durere.

Cuvinte înţelepte

Celui care este-n toate Celui ce ne-a dat fiinţăCelui Care ţine totul, închinare şi credinţă.Celui Care ne conduce prin cădere spre nălţareCelui mai presus de taină – închinare şi-nchinare.

(Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Mc. Avramie, Adrian şi Evul – începutul Triodului) 4 februarie

Page 44: Hristos – Pâinea noastră zilnică

44 Isaia 26, 1

AVEM O CETATE TARE...

fântul profet Isaia a fost un om al marii şi desăvârşitei credinţe. Duhullui Hristos – Care era în el şi Care l-a inspirat să vorbească şi să scrie

atât de minunat despre Patimile lui Hristos şi despre slava de care aveau să fieurmate, după cum spune Sfântul Apostol Petru (I Petru 1, 11) – i-a descoperittotul în chip aşa de luminos, încât proorocul Isaia vorbeşte despre ele ca unulcare ar fi văzut cu ochii săi şi ar fi pipăit cu mâinile sale (I Ioan 1, 1).

Ce minunate imnuri de biruinţă sunt toate cântările sale! Cât de limpedevede el prin credinţă tot planul mântuirii alcătuit de înţelepciunea luiDumnezeu, împlinit de jertfa Domnului Iisus Hristos şi desăvârşit prin lucrareaDuhul Sfânt – toate profeţite de acest mare om al lui Dumnezeu.

După ce citeşti Noul Testament, pătrunzându-te de tot luminosul adevărdescoperit de Hristos, de toată taina dragostei dumnezeieşti cu privire laBiserică şi la Judecată, la răsplătire şi la veşnicia viitoare, recitind carteaProfeţiilor lui Isaia, rămâi uimit cu câtă limpezime i-a vorbit lui Duhul luiHristos despre toate aceste adevăruri, cu aproape o mie de ani înaintea naşteriiDomnului.

Iată ce minunat vorbeşte el despre Cetatea Viitoare, parcă vorbeşte SfântulApostol Ioan (Apoc. 21, 2-4) sau Sfântul Apostol Pavel (Gal. 4, 26; Evrei 12, 22).

Avem o cetate tare. Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură.Deschideţi porţile ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios.Celui cu inimă tare Tu îi chezăşuieşti pacea... Da, pacea, căci se

încrede în Tine.Încredeţi-vă în Domnul pe vecie. Căci Domnul Dumnezeu este Stânca

veacurilor.Cât de fericiţi sunt cei ce se încred în Dumnezeu! Tot ce făgăduieşte

Cuvântul Lui este numai strălucire şi bucurie veşnică pentru ei.

Slavă Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, al Cărui Cuvântne-a vorbit şi în trecut cu aceeaşi putere şi lumină cum vorbeşte şi azi!

Şi, din toate vremurile, de la toţi trimişii Tăi, adunăm tot mai fericiteîncredinţări despre harul pe care ne-ai învrednicit să-l aflăm când am venit la Tine.

Te rugăm, păstrează-ne statornici şi roditori în ascultarea Ta, ca să neînvrednicim de tot fericitul Viitor pe care ni l-ai făgăduit.

Amin.

5 februarie (Sf. Mc. Agata, Teodula şi Agafia)

S

Page 45: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 27, 2 45

ÎN ZIUA ACEEA CÂNTAŢI

ine sădeşte o vie şi să nu-i pese de ea? Cine are o comoară scumpă şi sănu o îngrijească veghind tot timpul asupra ei? Cine are un lucru prea iubit

şi să nu ţină cu scumpătate la el?Se întâmplă oare ceva cu Lucrarea Domnului fără voia şi fără ştirea Lui?Dacă un fir de păr din capul unui ucenic al Domnului nu cade fără ştirea lui

Dumnezeu (Luca 12,7), atunci cu atât mai mult, când peste întreaga Lucrare alui Dumnezeu vine o aspră cernere, nu se întâmplă asta prin voia oamenilor. Ciprin voia şi orânduirea lui Dumnezeu.

În ziua aceea, cântaţi o cântare asupra viei celei mai alese – spuneCuvântul lui Dumnezeu. Căci cernerea care vine peste via Domnului nu este opedeapsă nimicitoare venită numai prin hotărârea oamenilor, ci este lucrareasăbiei Domnului, care vine să ucidă din vie sămânţa şarpelui (vers. 1).

Vine la luptă împotriva mărăcinilor şi spinilor dinăuntrul viei Sale.Vine împotriva păcatelor care îşi fac loc în copiii Lui sau între ei (vers 4).Ce minunată grijă are Domnul de Lucrarea Lui! Zice El: Eu, Domnul, sunt

Păzitorul ei. Eu o ud în fiecare clipă. Eu o păzesc zi şi noapte, ca să n-o vatămenimeni. N-am nici o mânie, dar, dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge laluptă împotriva lor şi-i voi arde pe toţi (vers. 3-4).

Iată taina pârjolului venit prin via Domnului şi prin voia Domnului.Scumpe mlădiţe curate, să nu vă temeţi de nimic. Însuşi Domnul pune

focul care trece uneori prin via Sa ca să-i ardă răul. Cântaţi atunci, căci, după ceva trece focul, nu vor rămâne arşi decât mărăcinii. Vegheaţi, să nu fiţi nici unulspini şi să ardeţi.

Şi, dacă sunteţi mlădiţă roditoare, după arşiţă veţi înverzi mai frumos. Deaceea, în ziua aceea, cântaţi!

Slavă veşnică Ţie, Preaiubitul nostru Ocrotitor şi Domn! Îţi mulţumimpentru dragostea cu care uzi via Ta şi cu care o păzeşti zi şi noapte ca să n-ovatăme nimeni.

Slavă Ţie şi pentru pârjolul pe care i-l pui uneori ca să-i nimiceştimărăcinii! Îngrijeşte atunci, Te rugăm, de toate mlădiţele ei bune, ca să nupiară nici una.

Amin.

(Sf. Cuv. Mc. Vucol; Sf. Mc. Iulian, Fausta şi Fotie. Sf. Varsanufie cel Mare) 6 februarie

C

Page 46: Hristos – Pâinea noastră zilnică

46 Isaia 29, 18

SURZII VOR AUZI

redinţa cuprinde în ea însăşi realizarea visurilor ei. Şi, cu mult înainte,depăşirea tuturor munţilor viitori.

Taina credinţei este că ea se încrede total în Cuvintele lui Hristos. Şi sebizuie fără margini pe Numele Lui.

Când nu vezi nimic înainte, drumul este plin de spaime. Aşteptarea esteplină de nelinişte şi inima, plină de presimţiri rele.

Dar când vezi limpede tot drumul, când ştii sigur tot sfârşitul, când cunoştimai dinainte, ca şi cum ai fi văzut după,

atunci totul e altfel. Atunci aşteptarea este bucuroasă, paşii sunt siguri şiinima e plină de tărie.

De aceea sunt fericiţi cei ce cred.Credinţa priveşte lucrurile cereşte. Ea se aşază dintru început la sfârşitul

lor. Ea priveşte din viitor spre prezent şi numeşte lucrurile care nu sunt încă, caşi cum ar fi. Pentru că ea, crezând în Cuvântul profeţiei, ştie sigur, ştieneîndoios, ştie puternic că întocmai aşa va fi totul.

Iată viitorul care este gata să devine prezent: ...Peste puţină vreme... surziivor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor... vor vedea.

Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul şi săracii se vorveseli...

Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri şi toţi cei ce pândeaunelegiuirea vor fi nimiciţi...

Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere (Isaia 29, 17-24)...Parcă asculţi Fericirile rostite de Mântuitorul pe Muntele Măslinilor (Matei

5, 3-12). Atât de minunat răsună!Căci acei cuprinşi în făgăduinţa aceasta au înţeles, prin Lumina lui

Dumnezeu, până la ce înalt grad suferinţa lor este străbătută de strălucirea unuinegrăit de fericit viitor.

Şi, încredinţat de tot acest viitor luminos, omul credinţei Îl binecuvânteazăpe Dumnezeu fără să se neliniştească de trecătoarele ameninţări de azi.

Iată harul fără seamăn de mare al credinţei.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu, Care ai descoperit alor Tăi tainacredinţei, ca o cheie de aur cu care ei ştiu să deschidă nu numai Vistieria DarurilorTale, ci şi Poarta Nepătrunsă a Viitorului, dobândind astfel pacea şi siguranţa Ta.

Te rugăm, Doamne Duhule Sfinte, rămâi peste noi din belşug, pentru cadrumul vieţii noastre smerite şi curate să se sfârşească fericit.

Amin.

7 februarie (Sf. Partenie, Ep. Lampsacului şi Cuv. Luca)

C

Page 47: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 30, 18 47

TOTUŞI DOMNUL AŞTEAPTĂ

otuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi. Şi Se va scula să vădea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice de cei ce

nădăjduiesc în El.Iată ce dulce este iarăşi întoarcerea Domnului spre cei care se întorc spre

El, deşi numai cu câteva clipe mai înainte gura Domnului rostise cele maisupărate ameninţări pentru ei.

O, cât de dulce şi bună este inima Domnului! O, cât de gata este dragostea Luisă ierte! Braţul Lui să cuprindă, supărarea Lui să zâmbească, Mâna Lui să împace,bunătatea Lui să uite. Numai dacă un strop de lumină curată vede în ochii noştri, şiun strop de credinţă sinceră în sufletul nostru, şi un strop de amară căinţă înrugăciunea noastră, şi un strop de dragoste fierbinte în inima noastră pentru El.

O, suflete nehotărât pentru Domnul, n-ai tu oare nici acum în tine acelstrop aşteptat de El atât de mult? Să ştii că totuşi Domnul îl aşteaptă mereu. O,cât har ţi-ar da El în schimbul acestui strop curat!

Nu-L mai lăsa pe Domnul Tău să te tot aştepte !Vino acum şi adu-I Domnului tău ceea ce ştii tu că aşteaptă El de la tine.

Căci, nu uita că foarte aproape de tine aşteaptă şi moartea.Nu aştepta să vină ea mai întâi.Nici tu, suflet căzut, leneş, nepăsător şi stins, nu uita că totuşi Domnul

aşteaptă şi după tine să te trezeşti, să te ridici, să te înflăcărezi iarăşi pentruslujba Lui.

Adu-ţi aminte cum erai cândva... Tu ocupi un loc atât de frumos în viaDomnului. Oare numai zadarnic să primeşti tu atâtea binecuvântări mereu fărăsă rosteşti şi să dai nimic?

Nici stropul de datorie pe care o cere Domnul să nu fii în stare să ţi-o faci?Totuşi Domnul mai aşteaptă. Dar ştii tu oare cât va mai aştepta El? Nu te

îngrozeşti oare de ceea ce va fi după?O, sufletul meu şi fiul meu, câte mai aşteaptă totuşi şi de la tine Domnul

tău! Ia seama mai ales tu, mai mult ca toţi ceilalţi, şi nu mai aştepta.

Domnul nostru, Tată Sfânt, Te rugăm să ne ierţi pe toţi, căci cu toţii ampăcătuit atât de mult lăsându-Te să aştepţi mereu, ca să Te poţi îndura de noi.

Slavă inimii Tale care, plină de iubire şi de bunătate, abia aşteaptă să semilostivească şi să ne dăruiască atât de mult har pentru numai atât de puţinăpocăinţă! O, cât de bun eşti Tu!

Slavă nemărginitei Tale bunătăţi faţă de noi! Deschide-ne mintea s-oputem vedea, pentru ca recunoştinţa faţă de Tine să ne prostearnă pe veci lapicioarele Tale.

Amin.

(Sf. M. Mc. Teodor Stratilat; Sf. Prooroc Zaharia) 8 februarie

T

Page 48: Hristos – Pâinea noastră zilnică

48 Isaia 30, 23

PLOAIE PESTE SĂMÂNŢĂ

rintre multele făgăduinţe făcute de Domnul poporului Său ascultător, pecare le găsim în acest capitol, sunt şi cele cuprinse în versetul asupra

căruia medităm acum: Atunci El va da ploaie peste sămânţa pe care o vei puneîn pământ şi pâinea pe care o va da pământul va fi gustoasă şi hrănitoare...

Dacă „pământul“ este lumea şi dacă „sămânţa“ este Cuvântul luiDumnezeu, atunci „ploaia“ care o face să rodească este Duhul Sfânt.

Numai atunci o sămânţă poate să aducă un rod adevărat în pământul undeeste semănată şi numai atunci pâinea pe care o dă faptele sufletelor careprimesc Cuvântul este într-adevăr gustoasă şi hrănitoare.

Binecuvântat este semănătorul iubit de Domnul, asupra semănatuluicăruia Acesta Îşi dă ploaia Sa, unind astfel harul ceresc cu lucrarea lui, acelui ce seamănă .

Aceasta este dovada că o astfel de lucrare este după voia şi pe placulDomnului. Acel minunat popor ar trebui să strige de bucurie.

Privind cum harul ceresc se revarsă peste sămânţa sa, făcând-o tot mai multăşi mai frumoasă, ar trebui să nu mai poată de bucurie, slăvind pe Domnul.

Binecuvântat popor al Oastei Domnului, acesta eşti tu. Dă slavă luiDumnezeu, al Cărui har face ca orice sămânţă a ta să crească.

Şi pâinea seminţei tale o face să fie atât de gustoasă, încât toţi străinii,chiar şi cei ce te batjocoresc, să vină să se hrănească din ea.

Seamănă mai departe, popor smerit şi prigonit – Domnul este cu tine şiploaia Lui sub care stai te va face tot mai smerit şi recunoscător, cu cât eşti maiîncărcat de roade. Totul este datorită harului Său.

Şi nici nu-i judeca pe cei a căror lăudată şi trufaşă sămânţă rămâne mereufără nici un rod, lipsită de ploaia harului ceresc.

Ci ia învăţătură cutremurătoare că Dumnezeu stă totdeauna împotriva celormândri, dar dă har celor smeriţi.

Şi, învăţând aceasta, uită-te mereu numai spre cer cu rugăciune. Şi spretine cu lacrimi.

Crengile cele roditoare sunt aplecate. Şi tăcute.

Slavă veşnică Ţie, Duhule Sfinte, ploaia harului dumnezeiesc, Care singurpoţi face ca sămânţa Cuvântului pe care îl propovăduim să aducă sufletele lapicioarele Crucii. Iar roadele acestor suflete predate Ţie să fie într-adevărgustoase şi hrănitoare.

Te rugăm, ajută-ne să rămânem totdeauna atât de smeriţi, ca să ne socoteştitotdeauna vrednici de împreună-lucrarea Ta.

Amin.

9 februarie (Sf. Mc. Nichifor; Ep. Marcel şi Pangratie; Odov. Praznicului Întâmpinării Domnului)

P

Page 49: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 32, 15 49

CÂND SE VA TURNA DUHUL DE SUS

ceasta este o slăvită profeţie despre Pogorârea Duhului Sfânt trimis deMântuitorul de la Tatăl, după făgăduinţa pe care le-a făcut-o El

ucenicilor Săi (Ioan 14, 26; Fapte 2, 16-18).Cât de minunat s-au împlinit cele profeţite, după ce Duhul Sfânt a fost

turnat de sus peste noi... Pustietatea plină de uscăciune duhovnicească, goală deorice rod sfânt, fără nici o viaţă şi cunoaştere de Dumnezeu – în ce pământbinecuvântat s-a prefăcut!

Întinderea tuturor zărilor şi hotarelor până la marginile pământului, astăzicreştin, altădată atât de neroditoare şi jalnice – cu ce pământ sănătos şi încărcatde rod s-a umplut!

Lucrarea neprihănirii, pacea şi roada acesteia, odihna şi liniştea nemai-schimbate, erau atât de necunoscute până atunci. Dar, după aceea, în câte inimi,în câte familii şi peste câte întinderi s-a aşezat ea statornic!

Şi suflete care înainte nici nu ştiau că există un Cuvânt al lui Dumnezeu,nici nu cunoşteau ceva despre Hristos, nici nu auziseră măcar că ar fi DuhulSfânt, nici nu trăiseră o rugăciune, nici nu gustaseră o cântare sfântă, nici nubănuiau ceva despre naşterea din nou, după iluminarea adusă de turnareaDuhului Sfânt – ce semănători binecuvântaţi au devenit!

Ferice de voi, fericiţi părtaşi ai Duhului Sfânt!Ferice de voi, peste care s-a turnat peste măsură Duhul (Rom. 5, 5)!Împliniţi voi cu recunoştinţă şi cu hărnicie datoria pe care o aveţi faţă de

harul pe care l-aţi primit!Semănaţi pretutindeni, de-a lungul apelor lui Hristos, slobozindu-i

pretutindeni pe cei care sunt robi şi pe cei care sunt împovăraţi (Isaia 32, 20)...Atunci cu adevărat va fi ferice de voi.

Slavă Ţie, Tatăl şi Dumnezeul nostru, slavă Ţie, Hristoase, Mântuitorulnostru, şi slavă Ţie, Duhule Sfinte, Puterea şi Viaţa noastră!

Plini de smerită recunoştinţă, Îţi mulţumim pentru turnarea Duhului Sfântpeste noi şi pentru toate binecuvântările şi binefacerile de care ne împărtăşimacum. Şi pe care, fără Duhul Sfânt, nu le-am avea.

O, Duhule Sfinte, ajută-ne să Te purtăm în nişte vase totdeauna curateşi smerite, ca Tu să-Ţi poţi aduce neîmpiedicat roadele Tale sfinte în noi şiprintre noi.

Amin.

(† Sf. Sf. Mc. Haralambie; Sf. Mc. Valentina) 10 februarie

A

Page 50: Hristos – Pâinea noastră zilnică

50 DOAMNE, RĂSPLĂTEŞTE-ACELOR

Doamne, răsplăteşte-acelorcare-ajută lucrul sfânt,care, pentru-a Ta vestire,zi şi noapte gata sînt...

Răsplăteşte-n veaccelor care tacbinele când fac,dă-le celor bunisfintele cununicare-n cer le-aduni...

Răsplăteşte-i pe aceiacare-şi dau tot ce-i al lor,Doamne-acelora fii veşniccel mai binefăcător.

Doamne răsplăteşte-acelorcare plâng cu cei zdrobiţişi îi apără pe-aceiamai uitaţi şi mai loviţi.

Răsplăteşte-i pe aceiacare-alină plânsu-amar,Doamne-acelora dă Raiulplin cu cel mai dulce har...

Cuvinte înţelepte

Cel şi mai înalt de ceruri,Cel şi mai adânc de jos,Cel şi mai ascuns de taină,Cel şi mai decât frumos,Cel şi mai străvechi ca vecii,Cel şi mai de-acum ivit,Cel şi mai prezent ca nimeni,El e Cel în veci slăvit.

11 februarie (Sf. Sf. Mc. Vlasie, Episc.; Sf. Teodora Împărăteasa)

Page 51: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 35, 1 51

PUSTIA SE VA BUCURA

cât de mult face pentru un suflet amărât o veste de bucurie! Cât de multface în vremea apăsării şi a descurajării o ştire îmbucurătoare! Cât de

mult bine le face celor căzuţi într-o robie fără nădejde un cuvânt încurajator!Am cunoscut în vremea şi în locul apăsării oameni atât de fără nădejde,

încât îmi ziceau întruna: Aici vom muri. În ei înşişi nu mai aveau nici o razăde speranţă, ci tot sufletul lor era plin numai de întunericul deznădejdii şi aldescurajării.

Aceşti oameni nu puteau rămâne nici o clipă numai cu ei înşişi.Lăsaţi singuri timp mai îndelungat, îşi pierdeau mintea. De aceea aceşti

oameni căutau neîncetat câte unul dintre aceia care erau ca un izvor de putere şiîmbărbătare pentru ei, spre a se rezema pe el.

Era o privelişte cerească să vezi câte unul dintre acele suflete zdrobite detot cum începea să învie şi să se lumineze la auzirea Cuvântului dătător de viaţăal lui Hristos.

Dar ce puţini puteau să împartă cu tărie şi seninătate siguranţa întăritoare aAdevărului în marea aceea de suflete doborâte de tot!

Cei mai mulţi dădeau slăbănogilor acestora numai goale nădejdi care,curând, dovedindu-se mincinoase, lăsau bietele suflete şi mai deznădăjduiteca înainte .

Acei care au avut însă harul să audă şi să primească acolo Vestea Bună,Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, au devenit într-adevăr cu totul noi.Adâncurile secătuite ale inimilor lor s-au umplut de bucuria aflării Domnului.Şi chiar în pustietatea, în sărăcia, în apăsarea şi în întunericul de acolo, auprimit atâta veselie, încât erau de nerecunoscut... Iar viaţa lor a început săînflorească asemeni trandafirului.

O, cât de neuitate sunt astfel de privelişti care numai acolo se pot vedea,când pustietatea se bucură şi cei zdrobiţi se ridică la o viaţă nouă şi plină.

Slavă veşnică Ţie, Minunat Dumnezeu al minunilor, singurul Căruia Îţisunt cu putinţă toate!

Slavă Ţie, Care îngrijeşti din milă pentru cei deznădăjduiţi ca, în locurilede apăsare, ei să nu rămână fără lumină!

Binecuvântează-i pe toţi acei de care Te-ai folosit spre a-i bucura pe ceipustiiţi, şi spre a-i înveseli pe cei zdrobiţi, şi spre a-i face să înflorească pe ceiuscaţi.

Slavă Ţie în veci!Amin.

(Sf. Meletie, Arhiep. Antiohiei şi Antonie Patr.; Sf. Mc. Valentina) 12 februarie

O,

Page 52: Hristos – Pâinea noastră zilnică

52 Isaia 38, 10

ÎN ANII CEI MAI BUNI

cât de puţini sunt într-adevăr anii buni în viaţa celor mai mulţi oamenide pe pământ! Şi ce mulţi sunt anii cei răi în viaţa tuturora!

Pentru unii, aceşti ani buni sunt ai copilăriei. Dar aceşti ani trec aşa derepede, încât nici nu ştii decât, din câteva amintiri de pe suflet şi din câtevasemne de pe trup, că i-ai avut.

Pentru alţii, anii cei mai buni sunt anii tinereţii...Dar voioşia săritoare şi cântăreaţă a acestor ani zboară atât de curând, încât

nu rămân din ea decât puţine prietenii... şi multe păcate.Pentru cei mai mulţi oameni însă, anii cei mai buni sunt cei pe care nu

i-au trăit încă. Anii pe care tot nădăjduiesc să-i ajungă, dar adesea nu-i maiajung niciodată.

O, cât de mulţi dintre oameni, când ar putea să-şi folosească anii cei maibuni în felul cel mai bun, n-au nici mintea şi nici voinţa cu care să-i foloseascăastfel! Când vine mintea – anii cei buni s-au dus.

O, cât de mare binecuvântare este să afli un învăţător bun şi o învăţăturăbună la timpul potrivit!

Dar şi mai mare binecuvântare este când, având aceste daruri, le ştii folosiîn felul cel mai cuminte.

Cât de mare har este să-L afli pe Hristos, Învăţătorul cel mai bun, şiCuvântul Lui, Învăţătura cea mai bună, încă de la începutul vieţii! Pentru că,începând calea vieţii împreună cu El şi umblând sub îndrumarea Lui, toţi aniivieţii devin anii cei mai buni. Toate faptele lor, sănătoase. Şi toate amintirile lor,frumoase.

Dragă suflete, oare tu ce ai făcut cu anii cei mai buni ai vieţii tale?Unii şi-i cheltuiesc să strângă avuţii, alţii să-şi facă ziduri, să-şi adune

podoabe şi titluri...Ce este bun din toate aceasta este necesar pentru anii ceilalţi, dacă vor mai fi.

Sau pentru anii altora, poate. Dar, fără Hristos şi fără îndrumarea Lui, toatepreţuiesc atât de puţin! Pentru anii veşniciei, adesea, nu rămâne din ei nimic.

Dacă nu-L ai pe Hristos, tu nici n-ai avut ani buni în viaţa ta.Ci, dacă doreşti cu adevărat să ai aceşti ani buni, atunci vino la Iisus chiar acum.

Slavă Ţie, Preadulcele meu Mântuitor şi Învăţător, Iisuse Doamne, CareTe-ai îndurat de viaţa mea, ieşind în calea sufletului meu încă din anii copilăriei...

O, cât de dulci şi de buni au fost toţi anii vieţii mele petrecuţi cu Tine!Nu-mi pare rău, Iisuse Doamne, decât de acele părţi din anii mei pe care n-amştiut să le folosesc mai din plin spre slava Ta.

Te rog, fă, Doamne, ca măcar anii ce-i mai am să-i ştiu răscumpăra folositor.Amin.

13 februarie (Cuv. Martinian; Sf. Ap. Acvila şi Priscila)

O,

Page 53: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 38, 15 53

VOI UMBLA SMERIT

u există un gând mai binecuvântat, nu există o hotărâre mai înţeleaptă şinu există o stare mai înaltă şi mai de valoare decât un astfel de gând şi un

astfel de om. Gândul de a umbla smerit şi omul care într-adevăr umblă smerit.Dar gândul acesta i-a venit lui Ezechia, împăratul lui Iuda, numai după ce

ajunsese în starea când ochii lui priveau topiţi spre cer... După ce, din groazamorţii strigase în toate felurile spre Dumnezeu.

Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat.Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei...Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea am şi eu

suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dăruieşti viaţa. Iată, chiar suferinţelemele erau spre mântuirea mea... (vers. 14-17).

Aşa vorbeşte un om care, din experienţele prin care a trecut, a ştiut săînveţe ceea ce voia Domnul. Şi a ajuns să dobândească o înţelepciune adevăratăcare, dacă ar fi folosit-o după cum se hotărâse atunci, i-ar fi fost lui şi urmaşilorlui spre cel mai fericit viitor.

Dar, vai, ce puţini oameni, după ce Domnul îi scapă de la greu, nu uitălegămintele lor cu Dumnezeu, făcute în ziua necazului!

Când începuse să-i meargă bine din nou, Ezechia se îngâmfă iarăşi... Seîmprieteneşte cu străinul şi-şi vinde acestuia inima şi ţara.

De aceea, nenorocirile care vor veni ca pedeapsă nu se vor mai abatenumai asupra lui, ci până cine ştie peste mai câţi alţii (Isaia 39, 6-7).

Dragă suflete, ia bine seama la aceste lucruri şi învaţă din ele tot ce estespre folosul tău. Şi tot ce ar fi spre fericirea ta.

Umblă smerit şi ascultă smerit de Domnul tău şi de Cuvântul Lui... De fraţiităi şi de cuvântul mustrării lor, pentru ca Domnul să nu fie silit să te pedepsească.

Chiar şi dacă ai ajuns la pedeapsa Domnului, învaţă măcar din aceasta, casă nu ajungi în pedeapsa din care nu mai poate fi scăpare.

Slavă Ţie, Binecuvântat purtător de grijă pentru mântuirea noastră!Slavă Ţie, Care ne înştiinţezi să umblăm smeriţi!Slavă Ţie, Care ne pedepseşti când uităm poruncile Tale!Slavă Ţie, Care ne izbăveşti când ne căim de răul pe care l-am făcut!Slavă Ţie, Care ne-ai dat fraţi şi Cuvântul pe care, urmându-l, să fim

mântuiţi prin smerenie!Amin.

(† Cuv. Auxenţiu, Marcu şi Avramie) 14 februarie

N

Page 54: Hristos – Pâinea noastră zilnică

54

NU TE TEME, CĂCI EU SUNT CU TINE

n lunga peregrinare pe pământ, poporul lui Dumnezeu şi ucenicii luiHristos au de ajuns în multe stări grele şi la multe răscruci primejdioase.

Nu tot drumul vieţii unui popor sau al unui ucenic ascultător de Hristos estefurtunos, dar cea mai mare parte este aşa.

Fiindcă aşa este scris că va fi. Şi aşa a fost însăşi calea vieţii pământeşti aCăpeteniei Bisericii, a Mirelui ei Iisus Hristos.

Dar, mai înainte de a fi noi poporul lui Dumnezeu sau ucenicii lui Hristos,mai înainte de a ajunge în primejdiile şi în valurile prin care va trebui să

trecem ca nişte biruitori,nouă Hristos ne-a lăsat cuvântul Lui puternic: „Nu vă temeţi!“ şi

făgăduinţa Sa cea tare: „Căci Eu sunt cu voi“.Cât de siguri ar trebui să fim noi de aceste adevăruri!Cât de puternică încredere ar trebui să avem neîncetat şi fiecare dintre noi

în sprijinul pe care ni l-a făgăduit Dumnezeu!Şi cât de liniştiţi am străbate noi prin toate necazurile vieţii, dacă nu ne-am

îndoi câtuşi de puţin că aceasta este chiar aşa!...Nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeu tău – zice El.Eu te întăresc, ca să nu fii învins....Eu îţi vin în ajutor când eşti gata să fii doborât.Şi Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare, ca să ieşi din toate biruitor.

Frate, crezi tu oare aceste cuvinte adevărate ale lui Dumnezeu?Te bizui tu oare cu adevărat pe ele ca pe nişte biruinţe sigure?Sunt ele oare pentru tine o pace dulce, un curaj sfânt, o temelie

nezdruncinată, o călăuzire sigură?Dacă într-adevăr sunt, atunci nimic nu te va birui nici pe tine niciodată.

Slavă Ţie, Atotputernicul nostru Sprijinitor, pe Care putem să ne bizuim înorice vreme şi în orice lupte!

Te rugăm, fă paşii noştri să umble în smerită şi evlavioasă ascultare detoată voia Ta, Doamne, pentru ca şi Duhul Tău cel Sfânt să poată păstra îninimile noastre o deplină şi biruitoare putere.

Nu ne lăsa să fim biruiţi de nici o ispită, ca să nu putem fi biruiţi de nici oîngrijorare, niciodată.

Amin.

15 februarie (Sf. Ap. Onisim; Sf. Mc. Maior, Cuv. Eusebiu)

Î

Page 55: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 42, 1 55

IATĂ ROBUL MEU...

mule, oricine ai fi tu, crezi tu sau nu crezi în Dumnezeu?Căci, dacă nu crezi, nu am nimic să-ţi mai spun.

Dar, dacă crezi Într-Unul Dumnezeu Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şial pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor, atunci va trebui neapărat săcrezi Într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu... Lumina Adevărată şiDumnezeu Adevărat, Care pentru noi S-a pogorât... S-a întrupat din Fecioara...S-a răstignit, S-a îngropat, a înviat, S-a suit la ceruri

şi iarăşi va veni cu slavă să judece vii şi morţii, întemeindu-Şi o împărăţiea Sa care nu va mai avea sfârşit. Iar în împărăţia aceasta nu va intra nimicnecurat, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună (Apoc, 21, 27), cinumai cei care, lepădându-se de tot ce este spurcăciune şi minciună, se hotărăscpentru Hristos, pun legământ să asculte întru totul de voia Lui şi să trăiascăpână la sfârşit după Cuvântul Său.

Numai numele acestora va fi scris în Cartea Vieţii.Şi numai în felul acesta Dumnezeu dă cuiva mântuirea Sa.Iată de ce oricine vrea mântuirea lui Dumnezeu trebuie neapărat să ajungă

la Hristos. Pentru că Dumnezeu a pus în Hristos toată plinătatea dumnezeiriiSale (Col. 1, 19).

Şi în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt numedat oamenilor în care să poată fi mântuiţi decât al Lui (Fapte 4, 12).

Numai El este uşa (Ioan 10, 9). Şi numai El mijlocitorul (Evrei 9,15).Suflete, oricine ai fi tu, ascultă cuvintele Tatălui Care te trimite la Fiul,

zicând: Iată, El este alesul Meu! În El Îmi găsesc plăcerea.Peste El am pus Duhul Meu.Pe El L-am rânduit Mântuitor.La El să mergi .De El să asculţi (Matei 17, 5).Şi, dacă vrei să ajungi vreodată la Tatăl, atunci vino neapărat astăzi la

Domnul Iisus Hristos.

Binecuvântat să fii în vecii vecilor, Iisuse Doamne, Tu, Care eştiPreaiubitul Tatălui şi vii în Numele Lui, dând o deplină mântuire tuturoracelora care doresc să se apropie de Tatăl prin Tine!

Slavă veşnică Ţie, Iisuse, Plinătate a lui Dumnezeu, Uşă mântuitoare şiMântuitor veşnic!

Slavă Ţie pentru deplina mântuire pe care o dai tuturor celor care vin al Tine şipentru pacea şi slava la care i-ai făcut părtaşi pe toţi credincioşii Tăi adevăraţi!

Te rugăm, fă-ne şi nouă parte de ele.Amin.

(Sf. Mc. Panfil şi Valentin; Cuv. Flavian) 16 februarie

O

Page 56: Hristos – Pâinea noastră zilnică

56 Isaia 43, 1

ACUM AŞA VORBEŞTE DOMNUL

n multe rânduri şi în multe chipuri a vorbit Dumnezeu oamenilor, din celemai vechi timpuri până astăzi (Evrei 1, 1). Dar niciodată nu le-a vorbit

atât de apropiat, atât de cutremurător, atât de limpede, atât de serios ca acum.Căci în sprijinul cuvintelor de acum vin toate cuvintele Lui de mai înainte.

Şi toţi oamenii Lui de până astăzi. Şi toate minunile Lui de până acum.

Şi ţie, suflete dragă, ţi-a vorbit până acum de multe ori Dumnezeu şi înmulte feluri te-a chemat El să te întorci...

Să te întorci de la păcatele tale şi să te hotărăşti pentru El.Multe cuvinte de chemare ai auzit până astăzi. Şi mulţi trimişi ai lui

Hristos au stăruit de tine să vii în Oastea Lui până acum.Dar acum Hristos îţi vorbeşte în chip şi mai nou, şi mai puternic, şi mai

hotărât.Deci, dacă n-ai ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu până acum, acum

trebuie să asculţi.Dacă nu te-ai hotărât pentru Hristos până acum, trebuie să te hotărăşti.Şi dacă nu te-ai îngrozit de sfârşitul care te aşteaptă şi dacă n-ai ascultat de

voia lui Dumnezeu până acum, acum trebuie să te îngrozeşti. Fiindcă nicimântuirea, nici pierzarea n-au fost niciodată atât de aproape de tine ca acum.

Acum Domnul încă îţi vorbeşte aşa: Eu te chem pe nume. Eu te izbăvesc.Eu sunt Dumnezeul tău... Mântuitorul tău. Eu te-am preţuit atât de mult, te-amiubit şi am dat pentru tine atât de mult...

Suflete dragă, s-ar putea ca aceste cuvinte să ţi se adreseze pentru ultima dată.Nu mai amâna şi acum, ci primeşte-le şi ascultă-le, căci niciodată poate

nu-ţi vor mai fi spuse ca acum.

Dulce Dumnezeul meu, slavă iubirii Tale celei atât de mari şi CuvântuluiTău celui atât de duios!

Dulce Dumnezeul meu, primesc Cuvântul Tău dulce şi vin din toată inimamea să mă hotărăsc pentru Tine.

Acum inima mea frântă zace la picioarele Tale. Primeşte-o, sfinţeşte-o şipune-o pe vecie în dulcea Ta slujbă, dulce Mântuitorul meu.

Şi spre slava Ta să fie viaţa mea, moartea mea şi învierea mea, pe veciivecilor.

Amin.

17 februarie (Sf. Mare Mc. Teodor Tiron; Sf. Mariamna)

Î

Page 57: Hristos – Pâinea noastră zilnică

O, VINO, SCUMP IISUSE 57

O, vino, Scump Iisuse-n viaţaacelor care zac pierduţi,din deznădejde şi păcatesă se ridice, să-i ajuţi!

Iisuse, binecuvântatulIzvor al Harului Divin,Te cheamă cei din deznădejdesă-i scapi şi să le dai alin.

O, vino să aduci odihnala cei cu harul ostenitce stau sub greutatea cruciicu sufletul adânc zdrobit.

O, vino Tu şi-adu putereacelor care nu mai pot,îmbărbătează-i să mai poatăsă-şi suie drumul crucii tot.

O, vino şi adu luminăpe calea celor înnoptaţice nu ştiu unde să mai meargăde-atâtea ispitiri chemaţi.

O, vino, adu-Ţi bucuriaîn sufletele care plâng,ce sub poverile dureriisau ale dragostei se frâng...

Cuvinte înţelepte

Întreitul timp: Trecutul, ori Prezent, ori Viitor,înmiitul chip al celor care-nviu ori care mor,negrăitul fel al celor care-au fost ori care vin,toate sunt în El, Cel Unul. Slavă Lui în veci. Amin.

(† Sf. Leon, Ep. Romei; Cuv. Agapit Ep., Marian şi Pulheria) 18 februarie

Page 58: Hristos – Pâinea noastră zilnică

58 Isaia 46, 3

ASCULTĂ-MĂ, CASA LUI IACOV

in pricina aleşilor Lui, Dumnezeu are o nespus de mare milă şi bunătatechiar şi faţă de casa lor şi faţă de urmaşii lor, până cine ştie când.

Nimeni nu se bucură de atât de mare milă şi bunătate din partea luiDumnezeu ca familia aleşilor Lui.

Faţă de nimeni altcineva – ca faţă de soţia, sau părinţii, sau fiii, sau fraţiişi surorile unui credincios ucenic al lui Hristos – Dumnezeu nu Se arată atâtde binevoitor.

Căci toţi ceilalţi au parte aşa de puţin să fie împreună cu omul luiDumnezeu, dar aceştia sunt cel mai mult.

Toţi ceilalţi sunt mai mult sau mai puţin depărtaţi de el, dar ei sunttotdeauna atât de aproape!

Toţi ceilalţi aud numai din când în când glasul lui şi îndrumările sale, darei au prilejul să le audă mereu .

Au zilnic prilejul să se roage cu el, să cânte cu el, să stea şi să lucreze cu el.Putându-se astfel face împreună cu el părtaşi la atât de mare slavă şi răsplată dela Dumnezeu în Hristos Iisus, Domnul nostru.

Dar vai, cât de puţin înţelege să asculte de Dumnezeu, de cele mai multeori, chiar casa lui Iacov... chiar familia lui Moise, chiar fiii lui David, spredurerea Domnului şi a alesului Său.

O, casă a lui Iacov, o, casă a alesului credincios, Domnul îţi vorbeşteastăzi ţie, zicându-ţi: Ascultă-Mă, soţie a ucenicului Meu ales sau soţ alfiicei Mele credincioase!

Domnul îţi vorbeşte în clipa aceasta ţie: Ascultă-Mă!Părinţi sau fii, fraţi sau surori ai unui suflet hotărât pentru Domnul, El vă

vorbeşte acum vouă: Ascultaţi-Mă!...Suflete preaiubite Domnului, ascultaţi-L pe Domnul şi voi cum L-a

ascultat acela lângă care trăiţi voi acum. Sau lângă care aţi trăit.Căci nu-i de-ajuns să faceţi parte cu trupul din casa unui credincios, ci trebuie

şi voi înşivă să vă faceţi, prin naşterea din nou, părtaşi la aceeaşi credinţă ca şi el.Altfel, curând veţi fi despărţiţi de el şi nu vă va folosi decât la o mai mare

osândă tot harul pe care nu l-aţi ştiut folosi când l-aţi avut.

Bunule Mântuitor Iisus Hristos, ai milă de casa şi familia fiecărui ucenic alTău şi nu-i lăsa pe nici unii din preaiubiţii lui, pentru care se fac cele mai fierbinţirugăciuni şi curg cele mai scumpe şi mai sfâşietoare lacrimi pe pământ.

Nu-i lăsa, până ce Te vor asculta şi ei pe Tine, ca nici unii din preaiubiţiinoştri cei mai apropiaţi să nu piară. Ci toţi să fie mântuiţi.

Amin.

19 februarie (Sf. Ap. Arhip; Sf. Filimon şi Apfia; Cuv. Evghenie şi Macarie)

D

Page 59: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 48, 16 59

APROPIAŢI-VĂ DE MINE ŞI ASCULTAŢI

oată nenorocirea oamenilor se trage numai din faptul că ei nu vor să seapropie de Dumnezeu şi să asculte ce spune Cuvântul Lui. Căci, dacăs-ar apropia să asculte, ar fi cu neputinţă să nu le placă şi să nu-L

iubească.Cei mai mulţi oameni şi-au format o părere proastă, sau nebună, sau

vrăjmaşă, sau nepăsătoare despre Domnul, despre Lucrarea Lui, despre Bisericaşi adunarea Sa, despre Cuvântul şi credincioşii Lui.

Şi, fiindcă cei mai mulţi dintre ei nici nu doresc să-şi mai schimbe părereape care şi-au făcut-o odată, rămân mereu tot mai departe de Dumnezeu. Şi totmai neascultători de El .

Şi, pentru că în vremea liniştită n-au căutat să se apropie de Dumnezeu şisă-L asculte, ca să-L cunoască şi să-L iubească, de aceea, nici în vremea ceagrea şi în ceasul nenorocirii nu ştiu să caute adăpostul Lui.

Nu ştiu să şi-L apropie pe Dumnezeu. Nu ştiu să-L cheme, ca să-i asculteşi El pe ei .

Astfel, trăind străini de Dumnezeu în viaţa lor fericită, sufăr străini de El şi înviaţa lor grea. Umblând fără Dumnezeu prin viaţă, ei ajung fără El şi în moarte...

Trec fără El în veşnicie şi vor petrece până în vecii vecilor tot fără El.Vai, nimic nu poate fi mai înfiorător ca această singurătate veşnică, fără

Dumnezeu!Dacă te înfioară această stare, dragă suflete, atunci te rog, ascultă chiar în

clipa asta îndemnul acesta stăruitor spre mântuirea ta.Apropie-te de Hristos, Mântuitorul tău, cu credinţă, cu nădejde şi cu

dragoste. Şi ascultă Cuvântul chemării Sale, căci, dacă te vei apropia să asculţi,nu se poate să nu-ţi placă.

Iar dacă îţi place, nu se poate să nu doreşti să-L cunoşti pe El.Iar dacă Îl vei cunoaşte pe El, nu se poate să nu-L iubeşti.Iar dacă Îl vei iubi, nu poate să te mai despartă de El nimic, niciodată.Numai vino astăzi – şi vei vedea!

Preabunule Iisuse Doamne, slavă Numelui Tău iubit!Îţi mulţumesc cu recunoştinţă pentru ziua când m-ai apropiat de Tine şi

Te-am ascultat.Binecuvântată să fie veşnic ziua aceea şi ceasul acela!Nimic nu doresc mai fierbinte decât să mă apropii tot mai mult de Tine şi

să Te ascult mai cu drag.Aceasta este cea mai mare fericire pe pământ. Dăruieşte-mi-o neîncetat,

Doamne Iisuse, şi aici şi în veşnicie.Amin.

(Sf. Leon, Ep. Cataniei şi Agaton; Cuv. Visarion) 20 februarie

T

Page 60: Hristos – Pâinea noastră zilnică

60 Isaia 49, 15

POATE O MAMĂ SĂ-ŞI UITE COPILUL?

ce întrebare şi uşoară şi grea este aceasta! Cum să poată o mamă să-şiuite copilul ei? Şi cum poate uneori totuşi?

Cunoaştem mame care n-au putut şi nu vor putea să-şi uite copilul niciodată.Şi cunoaştem şi mame amare care totuşi au putut şi pot.Cât de plăcut şi cât de neplăcut este să vorbim despre aceasta!Dar chiar dacă l-ar putea uita şi chiar dacă pot, totuşi Eu nu te voi putea

uita cu nici un chip – zice Domnul. Căci te-am săpat pe Mâinile Mele... şi eştiîntotdeauna înaintea ochilor Mei...

O, sfinte Mâini, săpate de cuie şi de lovituri, din dragoste pentru noi!Cu ce putere suntem noi scrişi pe voi şi cât de adânc suntem săpaţi, spre a

nu mai fi uitaţi niciodată!Ori de câte ori Mântuitorul nostru priveşte la voi, mâini ale Lui, mâini

scumpe, străpunse de cuie, inima Lui se aprinde din nou de dragoste pentru noişi gândul Lui iubitor îşi aminteşte iarăşi de noi.

Nici o mamă de pe pământ nu şi-a putut iubi şi neuita copilul ei atât de mult.Pentru a-l avea necurmat sub ochii ei, nici o mamă nu şi-a săpat numele

copilului ei pe mâinile sale cu urme nemaişterse şi nemaiuitate niciodată, aşacum a făcut pentru noi dulcele nostru Mântuitor.

Urmele săpate pe mâinile Lui suntem noi...Ele sunt preţul cu care ne-a răscumpărat. Sunt dovada că suntem ai Lui.

Sunt semnul că ne-a iubit El.Poate atunci o mamă să-şi uite fiul ei?Poate să poată. Dar noi, nu se poate să fim uitaţi de Hristos, niciodată.Iată de ce Se bucură El atât de mult de noi când Îl urmăm. Şi iată de ce suferă

El atât de mult când, cu toată dragostea Lui faţă de noi, rămânem totuşi neascultători.Iată de ce ne găteşte şi ne împodobeşte El atât de mult locul nostru cel de

lângă El în veşnicie.Şi iată de ce Se uită El atât de trist la locul gol al celor ce nu vor să vină...Al celor pe care îi tot cheamă El, iar ei tot nu vin. Al celor pe care El îi tot

aşteaptă, şi ei tot nu vor să vină...

Scump şi Dulce Mântuitor, Care ne-ai iubit atât de mult, Iisuse Doamne,slavă veşnică rănilor Tale pentru noi!

Plini de recunoştinţă şi cu ochii scăldaţi în lacrimi, sărutăm rănile mâinilor Tale,semnele preţului scump cu care ne-ai răscumpărat Tu şi măsura cu care ne-ai iubit.

Ascultă-ne, să nu fim şterşi niciodată din Mâinile Tale şi din Cartea Ta, cisă-Ţi fim şi noi Ţie o veşnică bucurie şi cinste cum ne eşti şi Tu nouă.

Amin.

21 februarie (Cuv. Timotei; Sf. Eustatie, Ep. Antiohiei)

O,

Page 61: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 51, 1 61

ASCULTAŢI VOI...

aina puterii, taina păstrării în neprihănire, taina biruirii ispitelor, tainarămânerii în smerenie este ascultarea de Domnul şi este amintirea

izbăvirii Sale arătată faţă de noi.Oricât de mari ar fi încercările care ne-ar ieşi în calea sufletului,oricât de viclene ar fi ispitele,oricât de atrăgător ar fi păcatul, totuşi nimic nu ne va birui, nici nu ne va

abate de pe urmele Domnului dacă neîncetat vom asculta la Cuvântul Lui. Şidacă niciodată nu vom uita de unde ne-a scos El.

Însă tocmai în aceste două părţi umblă şi vrăjmaşul să ne înşele: să nuascultăm de Cuvântul Domnului şi să uităm groapa din care ne-a scos El cupreţul rănilor şi al morţii Sale .

Fraţii şi surorile mele, e mai uşor să te fereşti să nu mai cazi în prăpastiedecât, după ce ai căzut, să mai ieşi iarăşi .

E mai uşor să prevezi boala decât s-o vindeci.E mai uşor să-ţi păstrezi curăţia decât s-o dobândeşti din nou.Nu uitaţi, nu uitaţi niciodată îndemnul Domnului: Ce zic vouă, zic tuturor:

vegheaţi!Oare umblaţi voi în curăţie? Slăviţi-L pe Domnul Iisus Hristos, Care vă

îndeamnă şi vă ajută mereu să umblaţi aşa.Dar aveţi grijă necurmată, cercaţi-vă şi încercaţi-vă mereu pe voi înşivă:

sunteţi voi în curăţie sau nu?Când vorbiţi altora, gândiţi-vă, în lumina Cuvântului, totdeauna cu teamă

şi cu grijă la starea voastră însăşi.Mustrând păcatele altora, să vă usture propria voastră stare!Luminându-i pe alţii, vedeţi neîncetat de calea voastră!Propovăduind altora sfinţenia, aveţi mereu grijă de ochiul vostru!Căci de cele mai multe ori, când crezi că tu stai mai bine, poate să te

lovească ceva. Şi când crezi că mergi cel mai frumos, ţi se poate pune o piedică.Vegheaţi mereu, vegheaţi neîncetat deci.Cu cât vezi mai multe, cu atât să-ţi fie mai teamă de tine însuţi.

Slavă şi mulţumire veşnică Ţie, Doamne Iisuse, Care ne-ai spălat depăcatele noastre cu Sângele Tău cel scump!

Şi ne-ai lăsat porunca de a veghea şi de a ne păzi în orice clipă, fiindcăvrăjmaşul neprihănirii caută să ne piardă mereu.

Păstrează-ne în smerenie şi în ascultare totdeauna atentă şi temătoare deCuvântul Tău. Şi nu lăsa să uităm niciodată groapa din care ne-ai scos.

Ca să ne ferim totdeauna cu teamă, spre a nu mai cădea niciodată.Amin.

(Aflarea moaştelor Sf. Mc. din Evghenia; Cuv. Atanasie, Talasie şi Limneu) 22 februarie

T

Page 62: Hristos – Pâinea noastră zilnică

62 Isaia 51, 9

TREZEŞTE-TE, TREZEŞTE-TE, BRAŢ AL DOMNULUI

u dormitează niciodată şi nu doarme Cel ce-i păzeşte pe cei credin-cioşi (Ps. 121, 4).

Domnul este un Păzitor Care nu doarme niciodată, ci veghează zi şi noapteasupra alor Săi (Isaia 27, 3).

Ochii Lui privesc neîncetat asupra celor ce se tem de El şi urechile Lui iauaminte la rugăciunile lor (Ps. 34, 15).

Totuşi sunt uneori vremuri în care nouă ni se pare că braţul Domnului stăîn nelucrare... Ni se pare că mâna celui rău este lăsată slobodă să facă tot cevrea împotriva celor credincioşi. Că asupritorul îi poate chinui nepedepsit pe ceinevinovaţi. Că judecătorul nedrept îi poate condamna cum îi place. Căjefuitorul îi poate fura şi lovi. Că hulitorul îi poate ocărî cît vrea. Că mânavrăjmaşului poate să-i apese, să-i bată şi să-i îngroape după voie pe ceinevinovaţi.

În zile ca acestea îţi trebuie o credinţă mai tare ca oricând, ca să nu teclatini şi să nu te îndoieşti.

Îţi trebuie o mare încredere şi o mare, o deosebită lumină, spre a vedea cătotuşi nu cel rău este atotputernic, ci Cel bun este.

Că nu sunt mai mulţi dumnezei care fac ce vor pe pământ, ci numai UnulDumnezeu, Care este Cel ce face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ.

Că noi nu suntem în mâinile oamenilor, ci suntem în mâinile luiDumnezeu. Că şi ei, cei care cred că noi suntem în mâinile lor, chiar şi ei sunttot în mâinile Lui.

Dar, cum şi Hristos, Domnul nostru, Căpetenia şi Desăvârşirea noastră(Evrei 12, 2), a fost dat pentru o vreme în mâinile oamenilor, după planul demai dinainte al lui Dumnezeu, iar după aceea toţi oamenii au fost daţi înmâinile Lui (Matei 28, 18), tot aşa acum, prin acelaşi tainic plan, şi noi suntemla fel.

Dar curând ne va veni în ajutor braţul Domnului şi atunci tot răul va fi ca onimica sub talpa picioarelor noastre (Rom 16, 20).

Cine va răbda până la sfârşit va vedea.

Slavă Ţie, puternic braţ al Domnului, Iisuse Doamne, slavă Ţie!Tu ai venit în ajutorul nostru, izbăvindu-ne de sub stăpânirea crudă şi

pierzătoare a păcatului şi a întunericului, slavă Ţie!Tu ne-ai izbăvit până astăzi şi Tu ne vei izbăvi până la sfârşit, slavă Ţie!Pe Tine Te rugăm să ne păstrezi neclintiţi şi răbdători până la moarte, ca să

ne învrednicim de veşnica Ta mântuire.Amin.

23 februarie († Sf. Sf. Mc. Policarp; Sf. Gorgonia)

N

Page 63: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 53, 1 63

CINE A CREZUT?

ulţimea celor care cred în urmă este nenumărată ca stelele cerului şi canisipul mării (Apoc. 7, 9).

Dar numărul celor care au crezut înainte, este întristător de mic.Şi chiar din acest număr mic, unii au fost adeseori îndoielnici. Şi atât de slabi.

E un mare merit înaintea lui Dumnezeu să crezi oricând. Numai să crezisincer. Să crezi puternic. Să crezi până la moarte.

Dar este nespus mai mare merit să crezi de la început, pentru ca nu numaiprin prezenţa ta lângă Hristos sau prin suferinţele tale alături de El, ci prinlucrarea propriei tale credinţe să ajuţi la mai grabnica biruinţă în alţii, până cevor crede toţi.

Vor fi binecuvântaţi toţi cei care vor crede până la sfârşit, văzânddumnezeirea lui Hristos. Dar cei ce au crezut de la început vor fi străluciţi şiunici.

De aceea, Maica Domnului, Sfinţii Apostoli şi primii ucenici vor avea oveşnică preţuire şi cunună în ceruri, fiindcă ei au crezut în Domnul încă de pevremea când alţii nu văzuseră în El nimic altceva, decât un om. Şi încă unul dincei mai dispreţuiţi oameni.

– Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? întreabă profetul.– Eu am crezut, răspunde Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului (Luca 1, 38).– Şi noi am crezut, răspund Sfinţii Apostoli (Matei 16, 16).Iar după ei, nesfârşitul număr, mereu mai mare, al celor care au crezut

Cuvântul lui Hristos prin ei (Ioan 17, 20), toţi au strigat, prin dragostea lor, prinsfinţenia lor, prin moartea şi prin sângele martiriului lor:

– Şi noi am crezut.Astăzi cine crede în ceea ce s-a vestit, dar încă nu s-a împlinit? Cine crede

în venirea Domnului cea foarte apropiată? Cine crede cu adevărat în JudecataLui, care va răsplăti fiecăruia după faptele sale? Cine crede în viaţa veşnică şiîn osânda veşnică? Cine crede în Cuvântul lui Dumnezeu cu adevărat?

Ferice de cine crede cu adevărat, căci acela îşi împlineşte acum şi în veac,cu fapta, această credinţă.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Hristoase, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat!Slavă Ţie pentru toate sfintele suflete alese care au crezut în ceea ce se

vestise mai dinainte şi nu s-au îndoit de slava Ta nici atunci când erai cel maidispreţuit.

Te rugăm, ajută-ne să nu ne întoarcem nici noi feţele dinspre Tineniciodată, ci, fiind alături de Tine în ocară, să fim alături şi în slavă.

Amin.

(† Întâia şi a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul) 24 februarie

M

Page 64: Hristos – Pâinea noastră zilnică

64 SĂ-I CÂNTĂM ŞI SĂ-I CÂNTĂM

Să-I cântăm şi să-I cântămDomnului Iisus;veşnic slavă-I datorămmai frumos şi mai presusDomnului Iisus.

Să-I cântăm şi să-I cântăm,laude să-I dămcât mai mult şi mai frumosDomnului Hristos.

Să-I cântăm neîncetat,dragi fraţi şi surori,El e-al nostru minunatDomn şi Mire şi-Mpărat.Să-I cântăm de mii de ori,dragi fraţi şi surori.

Să-I cântăm preafericiţiDomnului Iisus,în credinţă neclintiţi,în nădejde întăriţişi-n iubire înfrăţiţi,Domnului Iisus...

Cuvinte înţelepte

Celui Care n-are-n lume un stăpân de nici un fel,Celui Care n-are cauză în afara Lui, ci-n El,Celui nefăcut de nimeni, ci din Sine Însuşi scos,singurul Etern şi Unic,slavă sus şi slavă jos!

25 februarie (Sf. Tarasie; Sf. Mc. Alexandru şi Ignatie)

Page 65: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 53, 6 65

NOI RĂTĂCEAM CU TOŢII

e grozavă este rătăcirea când este generală! Ce deznădăjduită estecăderea când e chiar a tuturora! Ce adânc este întunericul când nu mai enici o rază de lumină de nicăieri!

Aşa este rătăcirea omenirii, aşa era căderea noastră, aşa era întunericul meuînainte de a veni Hristos pe pământ, între noi, în mine.

Nu numai că eram rătăciţi cu toţii, dar eram şi rătăciţi cu totul. În orbianoastră, fiecare avea drumul său, ideile sale, interesele sale, nebunia sa.

Nimeni nu ţinea seamă de nimeni. Nici unul nu asculta de nici unul.Fiecare era vrăjmaş fiecăruia.

Astfel ne-am împovărat cu toţii şi cu totul de nelegiuiri peste nelegiuiri,urându-ne unii pe alţii şi vrednici să fim urâţi.

Iată, aşa eram noi.Dar Dumnezeu, Care este atât de bogat în îndurare, pentru dragostea cea

mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre şi în păcatelenoastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos, prin harul Său (Efes. 2, 4-5).

El a făcut să cadă asupra lui Iisus nelegiuirea noastră, a tuturor, pentru a numai cădea noi sub ea...

Hristos, Domnul nostru, S-a sfinţit El pentru noi toţi, ca noi toţi să neputem sfinţi prin El (Ioan 17, 19; I Cor. 6, 11).

S-a făcut El ascultător până la moarte (Filip. 2, 8), pentru ca, prinascultarea Lui, noi toţi să ajungem la o stare după voia lui Dumnezeu.

El a fost părăsit de Dumnezeu, ca noi să fim primiţi pe vecie înaintea Lui,îndreptăţiţi la aceasta prin Crucea Lui răscumpărătoare şi slăvită.

Iată ce ne-a făcut El.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse, Marele Preţ al răscumpărării noastre,Marele Mijlocitor al sfinţirii noastre,Marele Temei al îndreptării noastre,Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos!Aliniaţi în urma Ta, Tu ne dai acum şi nouă tuturor o valoare veşnică. Şi,

călcând pe urmele Tale, vom avea şi noi toţi o slobodă intrare în Împărăţiastrălucită şi slăvită a lui Dumnezeu (II Petru 1, 11). Salvă Ţie!

Te rugăm, ţine inima noastră totdeauna temătoare şi smerită la picioareleTale, pentru ca să nu ne mai rătăcim niciodată de la calea Ta.

Şi ai milă, Doamne Iisuse, de toţi acei care mai rătăcesc încă şi acum şiadună-i şi pe ei în turma Ta ascultătoare.

Amin.

(Sf. Porfirie; Sf. Mc. Fotini; Sf. Teodor) 26 februarie

C

Page 66: Hristos – Pâinea noastră zilnică

66 Isaia 53, 10

ZDROBIT PRIN SUFERINŢĂ

esigur, înţelepciunea lui Dumnezeu ar mai fi putut găsi şi alt mijlocpentru mântuirea noastră, dar, oricare ar fi fost, el nu era cel mai

cutremurător.S-ar fi putut da şi alt preţ pentru răscumpărarea noastră, dar, oricare ar fi

fost, el nu era cel mai mare.S-ar mai fi putut găsi şi o altă jertfă pentru îndreptăţirea şi iertarea noastră,

dar, oricare ar fi fost, ea nu era cea mai scumpă.Iubirea ar mai fi găsit şi o altă cale decât suferinţa, dar, oricare ar fi fost

aceasta, nu era de-ajuns.După Preţul care a fost dat pentru răscumpărarea noastră se vede nu numai

cât de scumpă era această răscumpărare, ci şi cât de mari erau fărădelegilenoastre, ale tuturor împreună. Şi ale fiecăruia dintre noi în parte.

Zdrobit prin suferinţă înseamnă cea mai cutremurătoare jertfă şi cea maimare iubire.

Nu poate să mai existe o alta asemeni ei. Şi numai aceasta a fost de un aşamare preţ cum cerea dreptatea, pentru ca să poată într-adevăr corespunde cuprisosinţă cerinţelor sfinţeniei şi dreptăţii dumnezeieşti, spre a putea face odesăvârşită şi totală răscumpărare pentru noi, toţi acei care eram total pierduţi.

Nici o minte omenească nu va fi în stare să cuprindă în mărimea einebănuita Jertfă adusă de Hristos pentru mântuirea omului şi a omenirii. Iată ceînseamnă păcatul!

O, cu câtă uşurinţă l-a făcut omul! Şi cu câtă greutate a trebuit să-lispăşească Dumnezeu!

Cât de uşor se face ruptura, dar cât de greu se mai poate reface ceea ces-a rupt!

Cât de uşor este să te prăbuşeşti, dar cât de greu este să te poţi ridica dinnou!

De aceea, sufletul meu şi fiul meu, cutremură-te în faţa Jertfei Dragosteilui Dumnezeu şi în faţa vinovăţiei tale. Şi învaţă cum să te ţii curat.

Nemărginită slavă şi mulţumire Ţie, Dumnezeul şi Răscumpărătorul vieţiinoastre, Iisus Hristos!

Cutremuraţi în faţa Crucii Tale pe care ai fost zdrobit prin suferinţă pentrupăcatele noastre, ne căim cu amar pentru toată fărădelegea cu care Te-amchinuit şi Te-am zdrobit şi noi.

Şi, mulţumindu-Ţi pentru iertarea şi mântuirea pe care ne-ai adus-o, Terugăm să nu ne laşi să Te mai îndurerăm niciodată.

Amin.

27 februarie (Cuv. Procopie Mărturisitorul; Cuv. Talaleu; zi aliturgică)

D

Page 67: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 54, 4 67

NU TE TEME

e ruşine rămâne totdeauna numai acela care se încrede într-unmincinos. Care se ia după un nebun. Care ascultă de un înşelător. Care

umblă după deşertăciuni. Care nu primeşte sfatul cel bun la timp. Care îşipierde viaţa fără folos – unica şi veşnica lui viaţă, fără folos...

De ruşine vor rămâne numai aceia care s-au încrezut în Satana celmincinos, care i-a minţit că, dacă vor păcătui, vor fi fericiţi.

Şi aceia care s-au luat după duhul nebun şi lumesc.Şi aceia care umblă şi luptă plini de lăcomia banului, a slavei lumeşti şi a

deşertăciunilor care pier atât de curând, lăsându-l, pe omul care le caută, gol şizdrobit în moarte pe veşnicie, numai cu povara zdrobitoare a păcatelor pe carele-a făcut umblând după ele.

Şi acela care se trezeşte prea târziu că n-a ascultat sfatul cel bun, învăţăturacea bună, calea cea înţeleaptă a înfrânării şi a credinţei atunci când a fost atât destăruitor chemat spre ele.

De aceea, dragă suflete, ca să nu te afli odată rămas de ruşine, ai minte şiascultă chiar acum Cuvântul Domnului şi îndemnul celor care îţi doresc binele!

Vino chiar acum şi te hotărăşte pentru Domnul, rupând-o cu păcatul celmincinos în care nu-i nici fericire, nici pace. Lasă-i pe cei nebuni cu petrecerilelor destrăbălate.

Renunţă la deşertăciunile vieţii lacome şi hrăpăreţe. Şi fă-te acum părtaş lacomoara cea veşnică pe care nu ţi-o mai poate răpi nimic (Matei 6, 19-21).

Iar voi, cei care v-aţi pus nădejdea în Hristos, care v-aţi rupt inima dinspretot ce este lume, întinat, nebunesc şi satanic, fiţi fericiţi! Şi plină de bucuroasăpace să vă fie toată inima voastră, fiindcă tot ceea ce credeţi şi aşteptaţi de laDumnezeu se va împlini nespus mai strălucit de cum credeţi acum sau gândiţivoi (Efes. 3, 20-21).

Mărturisiţi cu putere şi cu îndrăzneală Cuvântul lui Hristos şi nu vă temeţiniciodată, El nu vă va lăsa de ruşine.

Umblaţi cu Adevărul – şi nu vă temeţi: El nu vă va lăsa ruşinaţi.Trăiţi cinstit, cuviincios, drept şi înţelept cu Hristos – şi nu vă temeţi, nu

veţi rămâne de ruşine nici la judecata oamenilor, nici la cea a lui Dumnezeu.Veţi vedea!

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeule al Puterii, al Adevărului şi al Dreptăţii,pentru grija pe care o ai totdeauna ca ai Tăi să nu rămână de ruşine niciodată!

Slavă Ţie, Care cu dreptate îi laşi de ruşine pe cei ce se ruşinează de Tine,în loc să se ruşineze de ei!

Şi întăreşte, Doamne, în inimile noastre tot mai mult bunele hotărâri.Amin.

(Cuv. Vasile Mărturisit.; † Cuv. Ioan Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea) 28 februarie

D

Page 68: Hristos – Pâinea noastră zilnică

68 Isaia 55, 1

VOI, TOŢI CEI ÎNSETAŢI

nsetat este mereu orice suflet omenesc... Numai apele din care mergefiecare să se adape sunt mereu altele.

Lupta şi alergarea pentru astâmpărarea setei sufletului este la fel în fiecare om.Numai izvoarele la care merge fiecare suflet spre a-şi potoli setea nu sunt la fel.

Marea mulţime însetată sufleteşte caută potolirea setei sufleteşti la fântâniatât de înşelătoare, la ape atât de infectate, la izvoare atât de otrăvitoare.

O, cu câtă sete aleargă bietul suflet omenesc la izvoarele distracţiilor vinovate!La citirea cărţilor otrăvitoare!La ascultarea lucrurilor deşarte!La cufundarea în mocirla călduţă şi leneşă a spurcăciunilor minţii şi a

trupului său, ticăloşindu-şi sufletul! Sufletul său cel însetat după curăţie, darîndopat cu stricăciuni. Însetat după lumină, dar cufundat în întuneric. Însetatdupă Cer, dar îngropat în gunoaie. Însetat după Hristos, dar târât după Satana.

O, voi toţi cei însetaţi, nu mai mergeţi la foc – veniţi la ape,nu mai mergeţi la păcate – veniţi la biserică,nu mai mergeţi la Satana – veniţi la Hristos!Voi, cei însetaţi după înţelepciune, prin Hristos o puteţi primi curată, din

belşug şi până la cât de înalt vă veţi putea întinde şi veţi putea ajunge voi.Voi, cei însetaţi după neprihănire, după har, după sfinţire, după dragoste,

după orice trebuinţă adânc sufletească, nu vă duceţi să le căutaţi pe acestea acolounde nu este Hristos, ci veniţi la El, căci prin El le veţi putea afla pe toate nunumai nespus mai fericite, dar şi nespus mai multe decât gândiţi sau credeţi voi.

Şi noi am însetat odată.Şi noi am căutat cândva apele la care alergaţi voi – şi de aceea vă

înţelegem, ne este milă şi vă sfătuim stăruitor, cu lacrimi: veniţi la apele luiHristos. Căci şi noi am venit. Şi, după ce am băut din ele, n-am mai însetatniciodată după celelalte. Veniţi, căci aşa o să spuneţi şi voi după ce veţi veni!

Slavă şi mulţumire veşnică Ţie, Izvorul nesecat al tuturor bucuriilornoastre, Iisuse Doamne, pentru minunatele Tale ape care ne-au potolit şi ne-auîndestulat sufletul ce umbla atât de însetat pe la toate fântânile uscate şiotrăvitoare ale lumii şi ale păcatului.

Slavă Ţie!Te rugăm, păstrează-ne mereu lângă Tine şi adapă mereu sufletele noastre

cu prospeţimea Cuvântului Tău, a cântării şi a rugăciunii Tale, a dragosteifrăţeşti şi a părtăşiei cu Tine.

Atrage-i la Tine pe toţi cei care mai umblă încă însetaţi după fericire acolounde ea nu se poate afla niciodată.

Amin.

29 februarie († Cuv. Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea)

Î

Page 69: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 57, 1 69

PIERE CEL NEPRIHĂNIT...

u există o mai mare binefacere pentru lume decât neprihănirea. Şi niciun mai mare binefăcător pentru oameni decât un om neprihănit.

Dar ce puţin îi pasă lumii de ea! Şi ce puţin le pasă oamenilor de el!Numai când neprihănirea piere cu totul, atunci se vede ce a fost ea

pentru lume.Când lumea, fără neprihănire, ajunge plină de spurcăciune, de nedreptate,

de hoţie, de necinste, de desfrânare, de silnicie şi de ucidere, abia atunci se vedece a însemnat neprihănirea, când era, frânând răul şi oprind nimicirea.

Dar cui nu i-a păsat de ea când pierea în zadar îi va mai păsa când ea a pierit!Când un om neprihănit mai este încă undeva – el este ca o sare acolo,

împiedicând întinderea stricăciunii. Şi ca o lumină, împrăştiind întunericul.Dar multora le este şi ca un ghimpe în ochi şi ca un ţepuş în coastă. Prezenţa

lui le aduce mereu aminte celor din jurul său de Dumnezeu şi de Cuvintele Luisfinte. Vederea lui le împiedică lor lucrarea stricăciunii. Şi puterea de peste el îiîndeamnă spre mântuire, dar oamenii lumii acesteia nu iubesc neprihănirea.

Însă, când piere omul lui Dumnezeu, la prea puţini le pasă cu adevărat.Prea puţini îşi dau cu adevărat seama de pierderea cea mare pe care o lasă

în urma sa.Prea puţini îşi dau seama că omul cel neprihănit lasă la moartea lui un gol

mult mai mare decât locul pe care îl ocupa când era în viaţă.Fiindcă un om neprihănit are adesea pentru o cetate şi chiar pentru un

popor întreg un mare preţ de viaţă sau de moarte.Iată Lot, pentru Sodoma şi pentru toate cetăţile din jurul ei (II Petru 2, 4-10).Sau Noe, pentru toată lumea lui.De aceea, voi, toţi care aveţi o răspundere pentru o cetate, pentru un popor,

pentru omenire, luaţi seama şi să vă pese de neprihănire, ocrotind-o până nupiere dintre oameni. Şi de cei neprihăniţi până nu vor pieri de tot.

Căci în zadar vă va părea rău prea târziu. Pedeapsa cumplită va veni, darnu numai peste voi, ci peste toţi.

Dumnezeul nostru, Cel plin de milă şi de bunătate, ai milă de noi şi nulăsa să piară neprihănirea din hotarele noastre. Nici oamenii neprihăniţi dincetăţile noastre.

Ci trezeşte-le mintea sănătoasă acelora cărora trebuie să le pese de acesteapână sunt, ca nu cumva pierderea lor să o plătim cu un preţ prea amar noi toţi şicopiii noştri.

Amin.

(Cuv. Mc. Evdochia; Cuv. Domnina; Sf. Mc. Antonia; Sf. Marcel şi Anton) 1 martie

N

Page 70: Hristos – Pâinea noastră zilnică

70 Isaia 58, 6

DEZLEAGĂ LANŢURILE RĂUTĂŢII

espre însemnătatea postului ştim cu toţii.Despre roadele lui suntem încredinţaţi mulţi...

Despre felul cum trebuie împlinit postul ştim însă puţini.Iar despre împlinirea acestora ne putem bucura doar foarte puţini.Că trebuie să postim toate posturile, asta o ştim cu toţii.Că trebuie să le postim întocmai cum au fost aşezate de la început şi asta ştim.Iar unii o mai şi împlinim, deşi acest lucru nu trebuie să-l trâmbiţăm, căci

ştie Domnul Dumnezeu cât poate şi cât face fiecare din împlinirea poruncilorînfrânării...

Dar oare dincolo de oprirea de la mâncare sau numai de la anumite mân-căruri, în toate zilele rânduite postului sau numai în anumite zile deosebite, oaredincolo de acestea, la celelalte, care trebuie neapărat să însoţească adevăratulpost, câţi gândim, câţi luăm seama? Şi mai ales câţi facem asta?

Domnul zice: Iată postul plăcut Mie:dezleagă lanţurile răutăţii,deznoadă legăturile robiei,dă drumul pe cei asupriţi,şi rupe orice fel de jug,împarte-ţi pâinea cu cel flămând,şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost!Dacă vezi pe un om gol, acopere-l. Şi nu întoarce spatele semenului tău.Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede.Neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi.Atunci tu vei chema şi Domnul va răspunde, vei striga şi El va zice:

Iată-mă... (vers. 6-9; Matei 6, 16-18).Iată, ce poate fi mai limpede spus tuturor de Însuşi Dumnezeu decât aceasta?Şi tot aşa de limpede este faptul că acel post, care nu este însoţit de aceste

fapte cerute şi poruncite de Cuvântul lui Dumnezeu, este un post neplăcut Lui.Şi fără de nici un folos pentru cel care îl ţine. Decât doar de amăgirea că acumse poate şi aşa, iar mai târziu, de constatarea că nu s-a putut.

În zilele postului, ispitele sunt şi mai mari şi mai multe, de aceea să fim şimai veghetori.

Marele şi Adevăratul nostru Dumnezeu, Care ne-ai poruncit să postimfăcând binele şi rugându-ne, ajută-ne să şi aducem înaintea Ta postul cel plăcutŢie, însoţit de faptele milosteniei cerute de Tine.

Nu ne lăsa să ne amăgim cu foloasele unui post nefolositor.Şi ţine trează mintea noastră, mai ales în zilele de post, când ispititorul dă

târcoale şi mai mult în jurul nostru, ca în jurul Tău.Amin.

2 martie (Sf. Sf. Mc. Teodot; Sf. Mc. Isihie şi

D

Page 71: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Nestor)

IISUSE-AI TĂI SUNTEM 71

Iisuse-ai Tăi suntem din clipacând ne-am predat cu legământ,de-atuncea Tu ne eşti Stăpânulşi Dumnezeul nostru Sfânt.

Tu ne-ai răscumpărat din mânavrăjmaşului ce ne robea,Tu, Scump Iisus, ne-ai dat iertareaşi viaţa veşnică cu ea.

Ai Tăi suntem pe veci, Iisuse,cu-al Tău Sfânt Sânge ne-ai plătit,ca să ne faci pe totdeaunaun neam ales şi preaiubit.

Ai Tăi suntem, ai Tăi, Iisuse,şi-a’ noastre inimi vor cântaeternul imn al mântuiriică ne-ai salvat prin moartea Ta.

Ai Tăi suntem – şi niciodatănu va putea nici un păcatşi nici un rău să mai despartăce Dumnezeu a-mpreunat.

Ai Tăi suntem şi pentru viaţăşi pentru moarte – hotărât.O, fă s-arate Veşnicia,Iisus, că Te-am iubit atât!

Cuvinte înţelepte

Tot ce-i văzut şi nevăzut e din Dumnezeul Savaot,El singur a ieşit din Sine şi-apoi din El, ce este tot...El, fără de-nceput, El singur – Izvorul care le-a ivitşi-adâncul care le adună, El singur fără de sfârşit.

(Sf. Mc. Eutropie, Cleonic şi Vasilisc) 3 martie

Page 72: Hristos – Pâinea noastră zilnică

72 Isaia 60, 1

SCOALĂ-TE, LUMINEAZĂ-TE!

ricine se scoală, acela se ridică, înălţându-se spre lumină.Dar omul, cu cât se scoală mai repede, cu atât se luminează mai mult.

Oricine porneşte, tot ajunge odată. Numai că, cu cât porneşte mai devreme,merge mai frumos şi ajunge mai liniştit.

Oricine începe, tot isprăveşte odată. Numai că, cu cât isprăveşte mai dintimp, lucrează mai chibzuit şi sfârşeşte mai rodnic.

Dumnezeu doreşte ca noi să ne sculăm de tineri spre lumina trăirii Lui.Ne îndeamnă să începem hotărâţi şi să pornim plini de credinţă, fiindcă

acela care ascultă şi împlineşte astfel voia Sa nu numai că se luminează cel maiadânc, dar şi devine cel mai înalt luminos.

Tu, suflete tânăr, care încă n-ai fost tăvălit în adâncimile stricăciunii, scoa-lă-te şi luminează-te – ce drum trebuie să apuci ca să ajungi fericit şi tu şi ai tăi.Şi în viaţa asta, şi în cea veşnică.

Luminează-te deplin asupra tuturor căilor tale, ca nu cumva să tepomeneşti bâjbâind şi orbecăind în vreuna, poate chiar în cea mai însemnată.

Ca să te luminezi trebuie să ieşi la lumină, să vii la soare.Lumina adevărată este numai Hristos şi numai călăuzirea Lui.Numai în lumina Lui vezi luminos şi vezi clar, vezi sănătos, vezi realitatea,

vezi adevărul. Şi vezi în toate direcţiile.Fără Hristos, cazi în falsele călăuziri, în amăgirea luminilor rătăcitoare care

duc la zăpăceală, la nebunie şi la pierzare.De aceea, tinere, luminează-te! Scoală-te şi vino la Soare. Soarele îţi va da

lumină şi sănătate, voioşie şi claritate, vigoare şi lărgime.Hristos te va lumina şi te va face lumină.Vino şi tu, oricare ai fi, care trăieşti în întunericul păcatelor, al deziluziilor,

al falsităţilor şi al necredinţei!Scoală-te şi vino şi vei fi luminat de Hristos.Iar dacă ai venit, rămâi în Lumină. Şi umblă în Lumină. Şi rodeşte în

Lumină... Şi vei deveni şi tu luminos, ca parte din El.

Slavă Ţie, Iisuse Doamne, Lumină veşnică, negrăită şi strălucită!Slavă Ţie, Care ne-ai trezit, ne-ai ascultat şi ne-ai pornit spre Tine! Slavă

Ţie, Care ne-ai scos de sub puterea întunericului şi ne-ai înflăcărat pentruizbânda luminii!

Te rugăm, fă-ne să ascultăm tot mai grabnic ori de câte ori ne chemi.Să Te iubim tot mai mult şi să Te arătăm tot mai bine.Spre slava Ta, spre izbânda inspiraţiei Tale. Şi spre cea mai frumoasă

mântuire a noastră.Amin.

4 martie (Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel şi Iuliana)

O

Page 73: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 60, 14 73

ŞI TE VOR NUMI CETATEA DOMNULUI

u există o mai strălucită făgăduinţă şi un mai luminos viitor decâtpentru aceia care au ascultat îndemnul Domnului şi s-au sculat hotărâţi,

pornind curajoşi şi înălţându-se drept – spre lumină.Oricât întuneric ar fi pe pământ peste ceilalţi oameni, slava Domnului,

răsărind peste sufletul sculat, îl va lumina totdeauna, în toate lucrurile sale. Şiva fi ca o cetate cerească pe munţii sfinţi.

Un suflet care de tânăr a ascultat de acest cuvânt, sculându-se, va aveaparte de o mare lumină, devenind el însuşi un luminător ascultat de multesuflete. Şi preţuit de mulţi aleşi.

Înaintaşii lui vor fi binecuvântaţi din pricina lui şi urmaşii săi vor fiînconjuraţi cu dragoste şi preţuire nemărginită tot din pricina sa.

Harul lui Dumnezeu se va revărsa neîmpiedicat şi din belşug în toateprivinţele peste el şi, prin el, peste alţii. Făcându-l să devină un prilej de maribinecuvântări pentru Numele Domnului, pentru Lucrarea Lui şi pentru toţi ceicare se vor împărtăşi din lumina lui Hristos din el.

Iar puterea lui Hristos îl va face neclintit ca pe o cetate ale cărei temeliisunt adânc aşezate în stâncă. Şi ale cărei turnuri sunt înalt scăldate de soare.

Curăţia dinlăuntru, ca şi frumuseţea din afară sunt nu numai o cinste pentruNumele lui Hristos Care a putut înălţa prin harul Său o asemenea zidire dintr-odărâmătură lumească, ci vor fi totdeauna şi o pildă şi un îndemn pentru oricine vamai dori să devină o Casă a Domnului. Un Templu al Duhul Sfânt (I Cor. 6, 19).

Iată ce va face Hristos şi din tine, suflet ascultător de El, care te scoli, teluminezi şi începi să trăieşti statornic în lumina Lui.

Slavă Ţie, strălucită şi desăvârşită Lumină, Iisuse Doamne!Slavă Ţie pentru toată dumnezeiasca lucrare pe care o faci în toţi acei care

ascultă Cuvântul Tău şi-l împlinesc!Slavă Ţie pentru toată lumina pe care şi noi am primit-o şi o primim

neîncetat prin luminătorii Tăi cei adevăraţi care nu numai cu cuvintele lorstrălucesc în faţa noastră, ci şi cu viaţa lor luminoasă.

Te rugăm, fă-ne şi pe noi toţi asemenea.Amin.

(Sf. Mc. Conon; Sf. Muceniţă Iraida) 5 martie

N

Page 74: Hristos – Pâinea noastră zilnică

74 Habacuc 3, 2

CÂND AM AUZIT, DOAMNE

ine aude numai cuvinte dulci, acela nu se îndreaptă niciodată, ca şi cineaude numai cuvinte aspre.

Cine vorbeşte numai despre dragostea lui Dumnezeu şi nu pomeneşteniciodată şi despre dreptatea şi judecata Lui, acela îşi înşală ascultătorii. Ca şicel care vorbeşte numai despre judecată şi pedeapsă.

Dar cine aude cuvintele lui Dumnezeu şi totuşi nu se trezeşte îngrozit,nu se ridică îngrozit,şi nu se întoarce la Dumnezeu, căzând la Crucea lui Hristos îngrozit de

mulţimea şi de greutatea păcatelor sale, de osânda pe care o merită şi demărimea Jertfei plătite de Hristos pentru iertarea sa – acela este un sufletnenorocit.

O, vestitori ai Adevărului dumnezeiesc, luaţi aminte la amândouă feţeleacestea ale lui Dumnezeu.

Vorbiţi despre întregirea Cuvântului Sfânt.Vestiţi întreg Adevărul Evangheliei.Mărturisiţi tot planul lui Dumnezeu (Fapte 20, 27).Căci numai aşa vă veţi face întreagă datoria faţă de Adevăr – şi faţă de cei

care au nevoie să-l cunoască în întregime, spre a nu se înşela din pricina voastră.Nu le vorbiţi numai dulce... Faceţi-i şi să se îngrozească auzind hotărârea

lui Dumnezeu dată împotriva celor ce fac răul, oricine ar fi ei (Rom. 2, 4-16).Nu le vorbiţi numai dulce despre: „Veniţi la Mine...“, ci faceţi-i să audă cu

groază şi Preţul Crucii şi al Patimilor, ca să ştie ce este păcatul. Şi cât costământuirea. Şi ce osândă vor lua cei nepăsători.

Nu le vorbiţi numai dulce despre Împărăţia Cerurilor, ci le înfăţişaţicutremurător şi sfinţenia pe care o cere Dumnezeu de la cei care doresc s-omoştenească (Apoc. 21, 27; 22, 12-15) .

Căci numai adevărata groază îi va călăuzi spre adevărata mântuire.

Slavă Numelui Tău, Marele nostru Dumnezeu Desăvârşit! Binecuvântat săfie Cuvântul Tău cel Adevărat şi Întreg! Şi binecuvântaţi să fie vestitoriiadevăraţi ai Cuvântului Tău care ne îngrozeşte la început, ca să ne bucure peurmă!

Şi nu ne lăsa numai nişte predicatori care ne spun numai jumătate deAdevăr, ca să ne bucurăm acum, dar să ne îngrozim atunci.

Ci dăruieşte-ne, Doamne, o minte sănătoasă, ca să venim la Tine cum secuvine. Pentru ca, împlinind bine voia Ta, să ne bucurăm în veci.

Amin.

6 martie (Sf. 42 Mucenici din Amoreea; Sf. Eufrosin)

C

Page 75: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Habacuc 3, 4 75

STRĂLUCIREA LUI

istorioară din vechime povesteşte că, pe când Daniel se găsea la curteaîmpăratului Belşaţar – care era fiul lui Nebucadneţar din Babilon – şi

era cunoscut ca un mare înţelept al lui Dumnezeu, a fost chemat odată de cătreBelşaţar, împăratul îngâmfat şi necredincios, care i-a zis:

– Tu crezi într-un Dumnezeu Atotputernic şi Nevăzut?– Da, i-a răspuns Daniel, cred!– Şi mai crezi că El este Viu şi Atotprezent?– Da, i-a răspuns Daniel, cred că este. Şi că El este Viu, şi că este Atotprezent.– Poţi să mi-L arăţi şi mie, să cred şi eu că este?– Dacă crezi că poţi să-L vezi, am să ţi-L arăt.– Pot, i-a zis împăratul.– Atunci vino cu mine, i-a zis Daniel.Şi l-a scos afară din curte.Era ziua la amiază şi soarele strălucea pe cer în toată puterea lui.– Priveşte drept la soare, i-a zis Daniel, dacă poţi.– Eşti nebun, Daniele? i-a zis împăratul. Cine poate privi la soarele acesta

orbitor?Atunci Daniel i-a zis:– Vezi, împărate, dacă nu poţi să priveşti în faţa soarelui, care este doar una

din creaturile lui Dumnezeu, cum crezi că vei privi Faţa Lui?

Dar celor care cred cu adevărat în El, prin Hristos, Dumnezeu le-a făcut ofăgăduinţă mai mare ca a lui Moise, căruia nu i-a îngăduit să-I vadă decâtumbra trecând (Exod 33, 18-23). Acelora le-a făgăduit că vor vedea chiar FaţaLui (Matei 5, 8; I Ioan 3, 2; Apoc. 22, 4).

Fericiţi vor fi acei învredniciţi să-L vadă pe Cel a Cărui Faţă este odesfătare veşnică! Fericiţi cei care sunt în Hristos, ei Îl vor vedea!

Slavă negrăită şi strălucită Ţie, singurul Dumnezeu Adevărat, Carelocuieşti în lumina neprihănită, pe Care nici un om fără Hristos nu Te-a văzut,nici nu Te poate vedea !

Care ai cinstea, puterea şi slava veşnică, slavă veşnică Ţie!Îţi mulţumim pentru harul nespus de mare pe care ni l-ai făcut în Iisus

Hristos Domnul nostru.Şi Te rugăm să ne ajuţi să umblăm în toată curăţia pe care trebuie s-o

avem, ca să fim învredniciţi de slavă şi să vedem cu bucurie Faţa Ta.Slavă Ţie!Amin.

(Sf. Sf. Mc. Ep. din Herson: Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatador şi Elpidie) 7 martie

O

Page 76: Hristos – Pâinea noastră zilnică

76 Habacuc 3, 9

TU DESPICI USCATUL

umai puterea lui Dumnezeu poate despica o inimă uscată de necredinţă,ca să izvorască din ea apele pocăinţei şi izvoarele naşterii din nou.

Numai puterea Cuvântului Sfânt al lui Hristos poate despica uscata ţarină aunor vremuri potrivnice şi a unor condiţii vrăjmaşe – ca să izvorască râurileslobode ale bucuriilor şi ale petrecerilor duhovniceşti atât de îndelung dorite.

Numai puterea Duhului Sfânt poate despica ochii uscaţi şi sufletul uscat înaşa fel, încât să curgă din ele şiroaiele lacrimilor, ale rugăciunilor şi alecântărilor iubirii cereşti.

Da, numai Dumnezeu cu puterea Lui cea mare a despicat şi întunericul încare zăceam noi. Şi a făcut să izvorască acest râu binecuvântat care este LucrareaOastei Sale, din izvoarele curate ale căreia ne adăpăm noi toţi mereu şi mereu.

Şi numai puterea Lui este aceea care lucrează în mijlocul nostru, izvorândneîncetat noi şi proaspete ape cu care ne stâmpărăm din belşug sufletele şi aniivieţii noastre acum.

Ce minunat lucrează harul lui Dumnezeu oriunde el este primit şi lăsat sălucreze după voia sa!

Ce puternic despică atunci sabia Cuvântului Sfânt uscăciunea împietrită ainimilor!

Ce râuri de suflete ies ca din pământ să-L urmeze cu bucurie pe Hristos!Ce râuri de înţelepciune, de descoperiri, de cântări, de rugăciuni şi de

iubire izvorăsc din sufletele care până atunci erau ca nişte pustietăţi pline dejale şi de prăpăd!

Ce râuri de roade ale Duhului Sfânt, din care se adapă atât de multepopoare şi veacuri, şi întinderi – acolo unde era numai uscăciune!

Da, numai puterea lui Dumnezeu e în stare să facă toate acestea.Dar ce minunat le face El, la vremea Lui!

Slavă veşnică puterii Tale, Doamne al puterilor, slavă Braţului Tău, slavăNumelui Tău, slavă Duhului Tău Sfânt!

Îţi mulţumim pentru lucrarea puterii Tale, Doamne, pe care ai desfăşurat-oşi o desfăşori neîncetat şi în faţa ochilor noştri şi a sufletelor noastre.

Te rugăm, despică mereu tot ce este încă uscat şi fă să izvorască mereuapele harului şi să crească mereu roadele Duhului Sfânt şi în noi şi între noi.

Căci numai Tu, Doamne, poţi face să ne bucurăm noi în libertate de toateacestea.

Amin.

8 martie (Cuv. Teofilact Mărturisitorul, Ep. Nicomidiei)

N

Page 77: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Habacuc 3, 14 77

STRĂPUNGI... CAPUL CĂPETENIILOR RELE

ăgeţi de la Domnul sunt gândurile bune pe care Domnul le trimite prinputerea Lui mare chiar şi căpeteniilor rele când vrea El să facă bine

poporului Său sau fiilor Săi prin acestea.O astfel de săgeată a fost gândul trimis lui Cir, împăratul perşilor (Ezra 1,

1-4), pentru eliberarea poporului rob.O astfel de săgeată a fost gândul trimis de Dumnezeu lui Ahaşveroş pentru

pedepsirea unui nelegiuit şi cinstirea unui om drept (Estera 6, 1-10).Şi mai câte alte săgeţi de felul acestora a mai trimis Dumnezeu!Unora trimiţându-le săgeţi de gânduri pedepsitoare pentru inima şi viaţa

celor nelegiuiţi.Altora, săgeţi salvatoare pentru ei sau pentru alţii.Toate prin lucrarea puterii înţelepte a lui Dumnezeu Care lucrează după

buna plăcere a voii Sale şi după hotărârea dreptăţii Lui în mijlocul oamenilor şiasupra căpeteniilor lor.

Dar cuvântul acesta este şi o profeţie pentru viitorul pe care în atâtea locuriîl arată Sfântul Cuvânt al Domnului. Şi care priveşte sfârşitul tuturor domniilorrele pentru înstăpânirea veşnicei domnii a Aceluia Care este Împăratul şiDomnul Domnilor, Iisus Hristos.

Prin lucrarea puterii Sale, Domnul Iisus, în chip nevăzut, face acum ca multecapete încoronate să cadă. Şi multe căpetenii rele să fie înlocuite sau nimicite.

Dreptatea Domnului face judecata şi înţelepciunea Lui înlătură oricecăpetenie care se împotriveşte Domnului şi împlinirii planurilor Sale pepământ.

Dar vine Ziua cea din Urmă când, în chip nevăzut, puterea lui Hristos vazdrobi orice stăpânire vrăjmaşă şi orice căpetenie rea.

Şi astfel se va aşeza domnia Lui în care va fi pace şi dreptate veşnică, dupăcum ne rugăm şi cerem zilnic în rugăciunea către Tatăl nostru.

Slavă Împărăţiei Tale fericite şi veşnice, Iisuse, Împăratul şi Domnul tuturor!Slavă Ţie, Care vei veni să faci dreptate şi judecată tuturor celor care Te

aşteaptă!Slavă Ţie, Care Te apropii cu slavă şi cu iubire de noi şi pentru noi.Te rugăm, deschide inimile noastre să Te primească şi gurile noastre să

strige cu toată puterea credinţei: Binecuvântat este Cel ce vine în NumeleDomnului!

Slăvit să fie Domnul în veci!Amin.

(† Sf. 40 Mucenici din Sevastia) 9 martie

S

Page 78: Hristos – Pâinea noastră zilnică

78 MAMĂ, ŞTII TU OARE?…

Mamă, ştii tu oare, mamă, datoria ta,ştii tu cât de sfântă este, dar şi cât de grea;ştii tu oare ce aşteaptă Dumnezeu să fiipentru El şi pentru lume între-ai tăi copii?

Mamă, nu-ţi uita, nu-ţi uita, nu-ţi uitadatoria ta,nu-ţi uita răspunsul greucătre Dumnezeu!

Mamă, nu uita că fiul care-l ţii la pieptpoţi să-l creşti ori un netrebnic, ori un suflet drept,poţi să creşti din el un înger, ori un ticălos –pentru asta vei răspunde-n faţa lui Hristos.

Mamă, tremură naintea marelui răspuns,mamă, pentru Ochiul Veşnic nu-i nimic ascuns,mamă, roagă-te şi plânge, trage cât de greu,dar să-ţi creşti copiii numai pentru Dumnezeu.

Mamă, mântuirea ta e naşterea de fii,dar de fii curaţi şi vrednici pentru cer – să ştii.Căci de viitorul lumii tu răspunzi mai greu,mamă, nu-ţi uita răspunsul către Dumnezeu.

Cuvinte înţelepte

Dac-ar fi să pierzi în lume tot ce-ai strâns viaţa-ntreagă,tot ce-ai drag – şi chiar viaţa ce de lume te mai leagă,dacă n-ai pierdut pe Domnul şi de moarte nu ţi-e frică,dacă n-ai pierdut credinţa, încă n-ai pierdut nimică.

10 martie (Sf. Mc. Codrat, Ciprian, Dionisie şi cei împreună cu dânşii)

Page 79: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea îngerului Gavriil – Luca 1, 28 79

PLECĂCIUNE ŢIE

ceastă închinare a îngerului Gavriil în faţa Sfintei Fecioare Maria nueste o închinare ca lui Dumnezeu. Pentru că însuşi acest înger minunat

şi puternic nu-l lăsase cândva pe Daniel, care căzuse cu faţa la pământ înaintealui, îngrozit, să i se închine ca lui Dumnezeu, ci l-a atins şi l-a sculat repede,iarăşi în picioare (Daniel 8, 18).

Iar mult mai târziu, după aceea, tot el a fost acela înaintea căruia SfântulApostol Ioan, la fel de uimit de tot ce i s-a descoperit, i se aruncase la picioare,ca şi mai demult Daniel, să i se închine.

Dar el i-a zis: Fereşte-te să faci una ca aceasta... închină-te aşa numai luiDumnezeu (Apoc. 22, 8-9).

Dar cuvintele pe care îngerul strălucit le spune Sfintei Fecioare încă de laînceput... şi toate cuvintele pe care i le spune după aceea, dar mai ales felul plinde respect sfânt cu care îi vorbeşte el tot ce a fost trimis să-i spună sunt cea maicutremurătoare dovadă despre marea preţuire, despre unicul har şi unicabinecuvântare pe care le-a primit Preasfânta Fecioară Maria din partea luiDumnezeu.

Plecăciune ţie! îi spune îngerul dumnezeiesc Maicii Domnului. Ţie, căreiaţi s-a făcut mare har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei...

Iată cum vorbeşte o gură sfântă unui vas sfânt, ales de Dumnezeulsfinţeniei pentru cea mai dumnezeiască dintre toate lucrările făcute printr-ofiinţă omenească direct de Dumnezeu.

Acest înger puternic – care vorbeşte în numele puterii dumnezeieşti şi careîn toate celelalte misiuni ale sale a vorbit oamenilor poruncitor şi aspru, chiar şiSfântului Apostol Petru (Fapte 12, 7-8) – Fecioarei Preasfinte îi spune:Plecăciune ţie... tu ai mare har.

Privită în lumina cuvintelor îngereşti, iată ce sfântă, ce înaltă, ce curată şice vrednică de sfânta preţuire ne apare Preasfânta Fecioară Maria, MaicaDomnului nostru!

Pătrunşi de aceste sfinte gânduri, să-i spunem şi noi tot aşa: Plecăciune ţie,Preasfântă Fecioară Marie, Maica Domnului Iisus, plecăciune ţie!Binecuvântată eşti tu înaintea lui Dumnezeu!

Duhul Sfânt S-a pogorât peste tine şi Puterea Celui Preaînalt te-a umbrit.Dumnezeu ţi-a dat o cinste veşnică şi toate neamurile trebuie să te

numească Fericită.Plini de adâncă evlavie, strigăm şi noi cu îngerii: Plecăciune ţie, căreia ţi

s-a făcut mare har... Roagă-te pentru noi!Amin.

(Sf. Sofronie, Patriarhul Ierusalimului; Sf. Mc. Trofim şi Lalu) 11 martie

A

Page 80: Hristos – Pâinea noastră zilnică

80 Cântarea Maicii Domnului – Luca 1, 46

SUFLETUL MEU MĂREŞTE PE DOMNUL

umnezeu a mai avut pe pământ şi va mai avea încă nespus de multesuflete minunate care, cu o întreagă sfinţenie şi cu o cutremurătoare

iubire, au mărit pe Dumnezeu.Dar, dintre toate sufletele drept-măritoare de Dumnezeu, nici unul nu I-a

adus Lui şi Numelui Său o mărire atât de sfântă şi o jertfă atât de curată şivrednică precum Sfânta Fecioară Maria. Fără mărirea adusă de ea luiDumnezeu şi fără slujba făcută de ea lui Hristos, precum şi fără ascultarea datăda ea Duhului Sfânt, nici una dintre toate celelalte jertfe n-ar mai fi putut avealoc.

Desigur, Înţelepciunea, Puterea şi Iubirea lui Dumnezeu ar mai fi putut găsipentru venirea la noi a Fiului Său, Iisus Hristos Mântuitorul, şi alte mijloace.

Ar mai fi putut afla şi alte căi...Dar nici o altă cale n-ar mai fi fost atât de omenească şi totuşi atât de

dumnezeiască.Pentru că nici un alt mijloc n-ar mai fi fost atât de minunat.Nici o altă scară pe care să Se fi putut coborî El, atât de curată.Nici o altă fiinţă omenească, atât de cerească, precum a fost Preasfânta

Fecioară Maria.Fiindcă, dacă ar mai fi fost într-adevăr o alta, mai vrednică, cu siguranţă că

Dumnezeul cel Preasfânt pe aceea ar fi ales-o.Ce minunată şi înaltă predare spre cea mai sfântă slujire adusă vreodată de

creatură pentru Creatorul Sfânt a fost predarea ei deplină şi sfântă!Tot ce a avut cerul mai sfânt cu tot ce a avut pământul mai curat s-a unit

atunci pentru Întruparea acelei Minuni în faţa Căreia şi cerul şi pământul vor stapână în vecii vecilor într-o nemărginită uimire şi adoraţie.

Nici o cântare de laudă pentru Dumnezeu nu s-a putut înălţa mai minunatăspre ceruri ca aceea izvorâtă de pe buzele Preasfintei Fecioare şi Mame. Şi nicio laudă nu L-a preamărit pe Dumnezeu, nici nu-L va mai putea preamărivreodată, ca aceea adusă de sufletul şi trupul Preasfintei Maria. De aceea, datorisuntem şi noi să o fericim.

Binecuvântată să fii veşnic şi veşnic, Preasfântă Fecioară şi PreacuratăMaică a Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul nostru!

Pentru harul pe care l-ai avut de la Dumnezeu... pentru mărirea pe care I-aiadus-o lui Hristos şi pentru lucrarea pe care I-ai înlesnit-o Sfântului Duh,Preasfântă Fecioară şi Preabună Maică, te cinstim şi te fericim şi noi!

Şi te rugăm, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi.Amin.

12 martie (Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Grigorie Dialogul)

D

Page 81: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Luca 1, 52 81

A ÎNĂLŢAT PE CEI SMERIŢI

n afară de Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Adevărat dinDumnezeu Adevărat, Care S-a smerit pe Sine Însuşi până într-atâta că

nouă oamenilor ne este cu neputinţă să putem pricepe, nimeni altcineva nu s-aputut smeri mai mult ca Sfânta Fecioară, Maica Sa.

De aceea, la fel cum Hristos, Dumnezeul Om, pentru că S-a smerit negrăitmai mult decât putem noi pricepe, a fost şi înălţat de Tatăl necuprins mai mult –aşa încât Numele Lui e mai presus de orice nume în ceruri –

tot aşa şi Sfânta Fecioară, fericita Lui Maică, fiindcă s-a smerit şi ea maiadevărat şi mai adânc decât oricare altă fiinţă pământească, a şi fost înălţatănespus de mult. Şi a primit şi ea un nume mai presus decât oricare alt nume depe pământ: Maică a Domnului şi Mântuitorul lumii.

Acesta este adevărul întărit de dovezile harului dumnezeiesc şi de viaţanepământesc de sfântă pe care a trăit-o Preasfânta Fecioară şi Maică în umbra şilumina dumnezeiescului ei Fiu şi Stăpân.

După creşterea pe care o are un fiu, o poţi vedea, mai ales, pe mama lui. Căci,până la vârsta priceperii, de la care începe meritul personal al fiului, buna creştereprimită de un fiu este aproape în întregime numai meritul mamei care l-a crescut.

Dar iată, la doisprezece ani, în Templu, copilul Iisus, ce creştere dovedeştecă a primit de la Maica Sa! El îi spune atunci: Nu ştiai că trebuie să fiu în casaTatălui Meu (Luca 2, 49)?

Cine Îi spusese lui Iisus aceste taine?Cine Îl făcuse să Se pătrundă de ele încă pe când era departe de vârsta lor?Cine, dacă nu aceea care cea dintâi auzise din gura trimisului ceresc

Evanghelia şi care a fost ea însăşi atât de adânc Fiica Adevărului, încât s-aputut învrednicit să fie Maica Lui?

Şi atât de mult slujitoare, încât a putut ajunge o veşnică stăpână!

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Hristoase, slavă veşnică smeririi Tale, prin careTe-ai înălţat mai presus de ceruri, înălţându-ne şi pe noi!

Şi binecuvântare veşnică smeritei Fecioare şi înălţatei Tale Mame, prinsmerenia căreia Tu ai putut coborî până la noi ca să ne mântuieşti!

Slavă Ţie pentru toate vasele Tale alese care, prin smerenia lor, Te-auînălţat pe Tine şi ne-au putut înălţa şi pe noi spre Lumină!

Slavă smereniei, oriunde ar fi ea, fiindcă ea e chipul Tău cel mai frumos!Amin.

(Aducerea moaştelor Sf. Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului) 13 martie

Î

Page 82: Hristos – Pâinea noastră zilnică

82 Cântarea lui Zaharia – Luca 1, 68

BINECUVÂNTAT ESTE DOMNUL

aharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, la naşterea minunată a fiuluisău, s-a umplut de Duhul Sfânt şi a zis: Binecuvântat este Domnul

Dumnezeul lui Israel pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său...Iată ce mare har pot să fie nu numai părinţii credincioşi pentru fiii lor, ci şi

fiii aleşi pentru părinţii lor.Binecuvântaţi sunt nu numai fiii din pricina părinţilor lor sfinţi, ci şi

părinţii din pricina unor copii sfinţi.Binecuvântat este nu numai credinciosul din pricina Domnului, ci şi

Domnul din pricina unui adevărat credincios al Său .Tot ceea ce este binecuvântat de Dumnezeu este şi pricină de

binecuvântare pentru El.

Dovada cea mai adevărată că un suflet s-a umplut de Duhul Sfânt este nunumai că el Îl binecuvântează pe Domnul cu gura lui, cu rugăciunea şi cucântarea lui, ci mai ales că Domnul este binecuvântat de către alţii din pricinafaptelor acestuia. Din pricina binefacerilor lui, a credincioşiei lui şi a bunătăţiilui.

Când un credincios Îl binecuvântă pe Domnul cu gura şi cu lucrareamâinilor sale, este desigur o dovadă că are Duhul Sfânt, căci nimeni nu poatespune: „Hristos este Domnul“ decât prin Duhul (I Cor. 12, 3).

Dar când alţii Îl binecuvântă pe Domnul pentru el, aceasta este cea mai înaltădovadă că el este un vas sfânt. Şi că Duhul Sfânt i-a dat un har nemăsurat.

Suflet preaiubit, dacă sunt oameni care şi pentru tine Îl binecuvântează peDomnul, ferice de tine!

Dar, când chiar părinţii tăi, soţia ta, fiii şi fraţii tăi fac acest lucru, eşti şimai fericit.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru Cel binecuvântat în veci!Binecuvântat să fii Tu pentru toţi părinţii, fiii şi fraţii noştri care Te

binecuvântează pe Tine!Te rugăm să ne faci şi pe noi o pricină pentru care mulţi dintre oameni şi,

mai ales, toţi cei dragi ai noştri să Te binecuvânteze pe Tine.Căci, cu cât îi vom face pe mai mulţi fericiţi prin cunoaşterea Ta, cu atâta

vom fi şi noi înşine mai fericiţi.Amin.

14 martie (Cuv. Benedict; Sf. Mc. Alexandru, preotul)

Z

Page 83: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea lui Zaharia – Luca 1, 72 83

ASTFEL ÎŞI ARATĂ DOMNUL ÎNDURAREA

n multe feluri Îşi arată Dumnezeu îndurarea Sa nemărginită faţă de noi,făpturile mâinilor Sale, dar, când dragostea Lui face ca în mijlocul

familiei noastre să se nască un suflet ales, un fiu sfânt pentru El...când Se revarsă peste noi Duhul Său cel Sfânt Care ne deschide gura să-L

lăudăm pe El...când ne descopere în chip cu totul minunat mântuirea Lui...– atunci Dumnezeu ne arată o îndurare cu totul deosebită.Ce mare har este un fiu al lui Dumnezeu când se naşte într-o familie!Ce mare milă se arată din partea lui Dumnezeu acelei case în care se întoarce un

suflet, în care se naşte cineva din nou! Fiindcă oriunde se naşte într-o casă cinevadin Duhul şi din Cuvântul dumnezeiesc, acolo se petrece o minune dumnezeiască.

Şi răsare o lumină a vieţii, vestitoare de viaţă.Atunci toţi ar trebui să-L binecuvânteze pe Domnul cu mulţumire şi

recunoştinţă, ca pentru împlinirea celei mai mântuitoare făgăduinţe.Atunci părinţii ar trebui să-I mulţumească cu lacrimi lui Dumnezeu, căci

fiul lor va fi un sfânt al lui Dumnezeu, din pricina căruia şi ei vor fibinecuvântaţi nu numai pe pământ, ci şi în cer.

Atunci fiii ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu pentru că părinţii lor levor fi de două ori mai folositori.

Atunci soţul ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu, căci, prin soţia sfântă,va fi sfinţit şi el (I Cor. 7, 14)...

Şi fraţii, la fel, pentru că prin fratele întors la Dumnezeu ei înşişi vor fi maiaproape de El.

Şi Dumnezeu, venind prin cel credincios în casa lor, va fi şi El mai gatasă-i primească şi pe ei.

Aşa Îşi arată Dumnezeu cea mai mare milă nu numai faţă de sufletul ales,ci chiar şi faţă de familia şi casa lui.

Slavă Ţie, Milostivul nostru Dumnezeu, Care i-ai mântuit pe mulţi părinţiprin copiii lor, şi pe mulţi soţi prin soţii lor,

şi pe mulţi fii prin părinţii lor, şi pe mulţi fraţi şi surori prin cei din casa lor!Slavă Ţie prin tot ce faci Tu prin noi şi prin tot ce fac cei mai iubitori de

Tine dintre noi!Te rugăm, cum i-ai făcut pe alţii o binecuvântare pentru noi, să ne faci şi

pe noi pentru alţii.Şi pe toţi pentru Tine.Amin.

(Sf. Mc. Agapie, Plisie, Timolau) 15 martie

Î

Page 84: Hristos – Pâinea noastră zilnică

84 Cântarea lui Zaharia – Luca 1, 76

TU, FIUL MEU...

ericit este părintele care poate să spună: Tu, fiul meu, vei fi chematprooroc al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să

pregăteşti căile Lui. Şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă îniertarea păcatelor Sale...

Iată marea chemare a unui sol dumnezeiesc: să pregătească prin rugăciuneasa căile Domnului spre oameni şi să pregătească prin mărturisirea sa căileoamenilor spre Dumnezeu.

Între aceste două mijlociri, totdeauna istovitoare, trimisul lui Dumnezeutrăieşte într-o continuă sfâşiere şi luptă, muncă şi înălţare, trântire sufleteascăşi trupească lângă Hristos – Marele Mijlocitor. Atât de binecuvântat, dar şiatât de zdrobit.

Ce dumnezeieşti bucurii poate da slujba aceasta uneori, dar şi ce dramaticeşi zdrobitoare chinuri şi răspunderi!

Când te întorci de la Dumnezeu fericit spre oameni şi de la ei fericit spre El,nici o bucurie de pe pământ sau poate nici din cer nu te poate face mai strălucit.

Dar şi când te întorci zdrobit de la oameni pentru Dumnezeu şi judecat dela Dumnezeu pentru ei, nici o lespede nu te poate apăsa mai greu.

Cine s-a încărcat vreodată în faţa lui Dumnezeu cu păcatul altora, pentrumila şi mântuirea altora, acela singur ştie cât de îngrozită poate fi o astfel derugăciune. Cu cât cutremur te apropii de Dumnezeu. Şi cu ce conştiinţă avinovăţiei stai înaintea Lui.

Dar şi cu ce preţ amar se plăteşte în locul acelora pentru ale căror păcate aiprimit să ispăşeşti.

Dar şi bucuria, când este vreodată, este tot aşa.Suflete al meu şi fiul meu iubit, tu să nu împovărezi niciodată sfinţii,

uneori prea împovăraţi de toţi, pe cei care cea mai mare parte din viaţa lor nusufăr marile lor dureri pentru vina lor, ci pentru a altora.

Care nu se roagă cel mai mult pentru ei şi nu caută folosul lor, ci pe al altora.Ci tu caută să sprijini mâinile lor înălţate şi slujba lor grea, pentru ca să fii

şi tu răsplătit împreună cu ei.

Slavă veşnică Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, Care ai venit să fii, între noi şiTatăl, Mijlocitorul unei păci veşnice!

Slavă Ţie, Care ai purtat păcatele noastre în faţa Lui!Şi ai primit pedeapsa Lui în faţa noastră, spre a face o veşnică pace între El

şi noi!Slavă Ţie pentru toţi acei minunaţi împreună-lucrători ai Tăi care, pentru

Tine şi pentru noi, fac slujba aceasta asemenea cu Tine! Fii cu ei.Amin.

16 martie (Sf. Mc. Sabin, Papa, Romano şi Anin)

F

Page 85: Hristos – Pâinea noastră zilnică

CINE CREDE ÎN IISUS 85

Cine crede în Iisussă-şi ridice gândul sus,câţi pe El s-au bizuitorice greu au biruit,câţi cu El merg hotărâtnimeni nu i-a doborât.Ca-ntr-o stâncă de oţelpoţi să te încrezi în El,poţi să te încrezi în El.

Cine umblă cu Hristospoate merge curajos,că orice vrăjmaş ar fiDomnul îl va birui.Şi-orice zid s-ar ridicaDomnul îl va dărâma.Poţi să te încrezi în Elca-ntr-o stâncă de oţel,ca-ntr-o stâncă de oţel.

Cine moare cu Iisuspoate şti că merge sus;moare-n apă, moare-n foc,el în ceruri are-un loc,un loc dulce pregătitde Hristos cel Preaiubit.Fie-ţi moartea-n orice fel,fii voios că mergi la El,fii voios că mergi la El!

Cuvinte înţelepte

Glasul Domnului, când cheamă,tu răspunde-oriunde eşti;dacă strigi, mai e-o nădejde,dacă taci, te prăbuşeşti.

(Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu; Sf. Mc. Marin) 17 martie

Page 86: Hristos – Pâinea noastră zilnică

86 Cântarea îngerilor – Luca 2, 14

SLAVĂ LUI DUMNEZEU ÎN ÎNĂLŢIMI

slavă cu adevărat vrednică de Numele cel înalt al lui Dumnezeu trebuiesă fie totdeauna la cea mai mare înălţime.

La slăvirea Lui trebuie să ia parte tot ceea ce este mai înalt în fiinţa noastră.Şi pe El să-L slăvim cu tot ce putem avea mai înalt, mai iubit, mai inspirat,

mai ales, mai frumos din inima noastră şi din talentele noastre.Din expresiile noastre şi din toate posibilităţile noastre trupeşti şi

duhovniceşti.Dar cât de puţini oameni îi aduc lui Dumnezeu o slavă în locurile lor cele

mai înalte!Cât de mulţi, când ajung în înălţimi pe pământ, uită că sunt oameni şi, în loc

să se smerească şi să-I aducă slavă lui Dumnezeu că i-a ajutat să ajungă acolo, seîngâmfă şi le pretind celor rămaşi mai jos ca ei să le aducă slavă lor.

Cât de puţini oameni – în înălţimea puterii lor,sau a sănătăţii lor,sau a avuţiei lor,sau a frumuseţii lor,sau a talentului lorÎi aduc o adevărată slavă lui Dumnezeu...Şi cât de mulţi, cu frumuseţea lor se slăvesc pe ei,cu sănătatea lor slăvesc păcatul,cu puterea lor – dezmăţul,cu talentul lor – deşertăciunea,şi cu averea lor – pe Satana!

Voi, alese făpturi ale lui Dumnezeu, aduceţi slavă lui Dumnezeu cu atâtmai înalt, cu cât v-a ridicat mai pe înălţimi.

Când rugăciunea voastră este o strălucită înălţare, slăviţi-L înalt pe Dumnezeu.Când cântarea, sau mărturisirea, sau bucuriile vă sunt de o cerească

înălţime, înălţaţi de pe cele mai înalte culmi cea mai înaltă slavă lui Dumnezeu,căci toate sunt de la El.

Slavă, cea mai înaltă slavă Ţie, Dumnezeul nostru cel Preaînalt!Ţie Ţi se cuvine tot ce putem aduce mai strălucit din inimile noastre şi din

darurile Tale.Te rugăm, Doamne, oricând va trebui să-Ţi aducem ceva spre slava Ta,

dăruieşte-ne prin Duhul Tău cele mai alese gânduri, cele mai minunate expresii,cele mai inspirate melodii, cele mai înalte simţiri.

Pentru ca în felul acesta să-Ţi putem aduce slava cea mai înaltă, vrednicăde Numele Tău înalt şi sfânt.

Amin.

18 martie (Sf. Chiril, Patriarhul Ierusalimului)

O

Page 87: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea lui Simeon – Luca 2, 29 87

ACUM SLOBOZEŞTE, STĂPÂNE

moarte fericită poate fi numai aceea care vine după cunoaşterea luiHristos.

Orice moarte fără Hristos nu poate fi decât nefericită, înspăimântătoareşi amară.

Până nu L-a cunoscut pe Hristos, bătrânul Simeon va fi privit spre moarteasa ca spre un vrăjmaş fioros, necruţător, neînduplecat şi nedorit. Aşa cum privesctoţi acei care nu L-au cunoscut pe Hristos, Biruitorul morţii şi Stăpânul Vieţii.

Dar, după ce L-a cunoscut pe Domnul...după ca L-a cuprins în inima lui şi s-a pătruns de harul cunoaşterii Sale,în viaţa bătrânului Simeon s-a produs acea dumnezeiască schimbare care l-

a făcut să vadă şi să simtă totul altfel.Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, căci au

văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturorpopoarelor lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel...

Ce minunat cântec de biruinţă asupra morţii, asupra întunericului şiasuprea groazei este acesta!

Ce slăvită şi mântuitoare descoperire face orice suflet când Îl cunoaşte pe Iisus!Ce schimbare dumnezeiască se petrece în oricine Îl primeşte pe Hristos şi

Îl cuprinde la inima lui!Până la venirea Domnului, câţi îndelungaţi ani va fi tot căutat bătrânul Simeon

să afle undeva şi să vadă cu ochii lui prin cineva mântuirea lui Dumnezeu!La câte feţe care au intrat în Templu va mai fi privit el cu nepotolita lui

dorinţă să descopere semnul mântuitor...Dar când a văzut semnul pe faţa lui Iisus Domnul şi când Duhul lui Dumnezeu

i-a încredinţat inima că El este – cu ce slăvită despovărare a strigat el: Acumslobozeşte, Stăpâne, în pace pe robul Tău, căci văzură ochii mei mântuirea Ta!

Nici un lucru din lumea asta pe care îl văd ochii noştri nici înainte, nicidupă aceea nu se mai poate asemăna cu Hristos.

Cu priveliştea vederii mântuirii Lui. Cu strălucirea dobândirii Sale.

O, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, slavă Ţie pentru veşnicul bine pecare ni l-ai făcut şi nouă când ai deschis şi ochii noştri să vadă mântuirea Ta!

Slavă Ţie, Care nu i-ai închis până ce n-am văzut-o!Te rugăm, ajută-ne s-o păstrăm mereu până când vom dobândi-o deplin la Tine

şi în Tine.Şi nu lăsa, Doamne, nici un ochi omenesc să se închidă până când nu va

vedea mântuirea Ta.Căci numai acei ochi vor străluci veşnic fericiţi şi luminoşi.Amin.

(Sf. Mc. Hrisant, Daria şi Ilaria) 19 martie

O

Page 88: Hristos – Pâinea noastră zilnică

88 Cântarea biruinţei – Luca 24, 34

HRISTOS A ÎNVIAT!

lavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, IisusHristos!... După cum sus în ceruri nenumăratele oştiri îngereşti Îţi cântă

neîncetat Ţie pentru smerenia şi pentru înălţarea Ta...pentru înfrânarea şi pentru biruinţa Ta,pentru moartea şi pentru învierea Ta,– dorim să-Ţi cântăm şi noi într-un nesfârşit cor nesfârşita noastră

mulţumire pentru răscumpărarea pe care ne-ai adus-o prin Patimile Tale şipentru Mântuirea pe care ne-ai dat-o prin Învierea Ta.

În strălucita Ta Înviere noi sărbătorim cea mai desăvârşită şiatotcuprinzătoare biruinţă.

În Învierea Ta se împlinesc toate profeţiile trecutului şi de la ea încep toatefăgăduinţele viitorului.

La Învierea Ta se sfârşesc mărturia şi patimile Tale şi de la ea pornescnădejdea şi aşteptările noastre. Învierea Ta, Iisuse Doamne, este cea maistrălucită înălţime. De la ea se văd înapoi toate pătimirile, pe carerăscumpărându-le, ai făcut să sfârşească totul în lumină şi bucurie.

Şi de la ea se vede înainte toată slava pe care ai pregătit-o Tu spre viitorul– pentru noi – cu neputinţă acum de pătruns din pricina nebănuitei lui străluciri.

În timp ce oricare altă sărbătoare se cuprinde numai pe sine însăşi,Sărbătoarea Învierii Tale, Iisuse, Dumnezeul nostru, le cuprinde pe toate câte aufost înainte de ea şi câte vor mai fi în urmă, până în veci şi veci.

Ea este Sărbătoarea Biruinţei Veşnice.Sărbătoarea Cântării Veşnice.Sărbătoarea Inimii şi Fericirii Veşnice...

Slăvind Învierea Ta, noi ne cutremurăm de patimile Tale prin care ne-aipregătit mântuirea. Şi ne închinăm îndelung-răbdării Tale, Mântuitorul nostru,mulţumindu-Ţi cu ochii scăldaţi în lacrimi pentru că ne-ai iubit atât de mult,încât ai primit să suferi şi să mori pentru mântuirea noastră.

Şi, slăvind Învierea Ta, ne scăldăm feţele şi inimile în bucuria negrăită aÎmpărăţiei Tale, ale cărei Porţi veşnice ni le-ai deschis şi prin care Te-ai dusînaintea noastră ca să ne pregăteşti un loc fiecăruia care Te va urma şi va iubivenirea Ta.

Cântându-Ţi Ţie din toată inima, ne bucurăm de Învierea Ta şi, împreună cuTatăl şi cu Sfântul Duh, Te lăudăm şi Te preamărim pe Tine, Iisuse Hristoase,Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, de acum şi până în vecii vecilor.

Amin.

20 martie (Cuv. Mucenici ucişi în Mânăstirea Sf. Sava)

S

Page 89: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea bătrânilor – Apocalipsa 5, 9 89

VREDNIC EŞTI TU

ele mai slăvite făpturi din cer alcătuiesc mereu cântări noi pentru acânta şi a înălţa veşnic şi veşnic laude Marelui nostru Dumnezeu şi

Mântuitor Iisus, Mielul şi Leul... Robul şi Împăratul... Smeritul şi Înălţatul...Învinsul şi Biruitorul veşnic – Iisus Hristos.

Cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat lapământ înaintea Mielului... şi cântau o cântare nouă şi ziceau: Vrednic eşti Tu...

Căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu cu Sângele Tăuoameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

Ai făcut din ei o Împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru (Apoc. 5, 8-10).Jertfa răscumpărătoare a Domnului nostru Iisus Hristos...larga Lui dragoste care îi îmbrăţişează pe toţi oamenii de pretutindeni...şi cunoaşterea Lui care îi face pe toţi cei ce cred în El, de orice limbă ar fi

ei şi din orice parte a lumii, o singură şi dulce Împărăţie a lui Dumnezeu,aceste taine fericite vor fi veşnic şi veşnic pricina tuturor cântărilor din

ceruri şi de pe pământ, fiindcă acestea sunt într-adevăr cele mai fericite minuni,fără de care n-ar fi cu putinţă nimic fericit, niciodată.

Oricine s-a pătruns vreodată de cunoaşterea lui Dumnezeu, acela a ajunsneapărat la aceste dumnezeieşti adevăruri.

Acela îl va îmbrăţişa cu o frăţească iubire, cu un sfânt respect şi cu oblândă înţelegere pe orice semen, de orice limbă, de orice culoare, de oriceconvingere, privind la toţi oamenii, cu ochii plini de blândeţea cu care îipriveşte Hristos Care Şi-a vărsat Sângele Său pentru toţi şi i-a răscumpărat petoţi, Care îi iubeşte pe toţi şi îi cheamă pe toţi, îi uneşte pe toţi şi face din toţio unică împărăţie.

Toţi cei care îi exclud pe alţii, se exclud pe ei înşişi din Împărăţia luiDumnezeu.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Hristoase, Care Ţi-ai dat Sângele Tău pentrurăscumpărarea tuturora!

Nimeni n-a mai făcut ca Tine, n-a mai vorbit ca Tine şi n-a mai iubit ca Tine.Tu îi chemi pe toţi şi nu scoţi pe nimeni afară. Toţi cei care vor fi scoşi

afară se vor scoate ei înşişi, şi nu Tu.O, slavă veşnică Ţie, numai Tu eşti Dumnezeu! Pentru toate Te slăvim pe

Tine acum şi în veci.Amin.

(Cuv. Iacob, Ep. şi Mărt.; Sf. Toma şi Serapion) 21 martie

C

Page 90: Hristos – Pâinea noastră zilnică

90 Cântarea îngerilor – Apocalipsa 5, 12

VREDNIC ESTE MIELUL

rednicia se măsoară într-un singur fel: după cât ai putut suferi pentruîmplinirea voii lui Dumnezeu.

Hristos a fost şi va fi pe veşnicie vrednic de orice slavă şi de orice laudă,de orice cântare şi de orice iubire,de orice jertfă şi de orice preţ, pentru că El a putut suferi cel mai mult

pentru împlinirea voii mântuitoare şi plină de cutremur a lui Dumnezeu.

La numărul slăvit al celor dinainte, se adaugă numărul nenumăratelormiliarde de îngeri care, din coruri spre coruri, din înălţimi spre înălţimi, reiaumereu în noi trepte şi noi forme aceleaşi laude mereu mai noi şi mereu maifrumoase despre vrednicia Mielului lui Dumnezeu, Care a fost junghiat şi CăruiaI se cuvine veşnic şi veşnic puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şilauda...

Cu o înfăţişare mereu sporită în strălucire, toate făpturile care erau în cer,pe pământ, sub pământ, pe ape şi pretutindeni cântau, zicând:

…A Celui ce şade pe Tronul veşnic, a Mielului să fie lauda, cinstea şistăpânirea în vecii vecilor!

Astfel, tot cerul şi tot pământul era plin de mărirea Lui.

Ce fericiţi trebuie să fim noi, în gura cărora Dumnezeu S-a îndurat să punăacelaşi fel de a-L lăuda pe Hristos, ca în gura îngerilor Săi!

Cât de minunate şi mereu noi cântări trebuie să alcătuim şi noi, spre a-I lăudavrednicia Mielului dumnezeiesc, Care a fost junghiat şi pentru păcatele noastre!

Care a răscumpărat pentru Dumnezeu şi din limba noastră, şi din neamulnostru, şi din seminţia noastră atâtea minunate şi scumpe suflete cu care ne vombucura aici şi în vecii vecilor...

O, slavă veşnică Îţi înălţăm Ţie, Iisuse Hristoase, Dumnezeul şiRăscumpărătorul nostru, căci vrednic eşti Tu de cele mai înalte, de cele maiadânci şi de cele mai slăvite cântări de laudă!

Oricât de minunate cântări Ţi-am cânta, Tu eşti vrednic de şi mai mult.Îţi mulţumim că ne-ai ajutat şi pe noi să-Ţi cântăm Ţie şi că ai unit şi

cântarea noastră cu a îngerilor Tăi.Şi, cum noi cântăm cântările lor atât de fericiţi, ce fericiţi am fi dacă i-am

auzi şi noi pe ei cântând cântările noastre cu bucurie, spre slava veşnică de careeşti vrednic Tu!

Amin.

22 martie (Sf. Sf. Mc. Vasile, pr. din Ancira; Sf. Drosida)

V

Page 91: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea biruitorilor – Apocalipsa 15, 3 91

LUCRĂRI MARI ŞI CĂI ADEVĂRATE

Dumnezeul nostru... Pe aripile slăvite ale minunilor Tale, noi plutim,prin Duhul Tău, purtaţi din har în har...

După toate cele dinainte, în care fiinţa noastră strămutată în Împărăţiaslavei Tale a gustat bucurii şi împărtăşiri nemaigrăite, iată-ne ajunşi într-un locşi mai înalt...

Pe o întindere de lumină străvezie şi strălucitore ca o mare de sticlăamestecată cu foc,

în mâini cu harfele lui Dumnezeu,biruitorii tuturor puterilor potrivnice lui Hristos stăteau cântând...Şi cântarea lor vorbea despre cât de mari şi cât de minunate sunt lucrările

Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic şi Drept.Şi despre cât de adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor.Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău?Căci numai Tu eşti Sfânt şi toate neamurile vor veni şi se vor închina

înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate (Apoc. 15, 3-4)...

O, Dumnezeul nostru, din toată inima noastră ne închinăm şi noi înaintea Ta.Şi cu toată iubirea şi evlavia smereniei noastre lăudăm Numele Tău pentru că

din adâncul sufletului nostru credem că tot pământul se va teme de Tine şi toatăsuflarea va slăvi Numele Tău, fiindcă numai Tu singur eşti Sfânt şi Atotputernic.

Şi din adâncul sufletului nostru credem că în curând toate neamurilepământului vor veni şi se vor închina înaintea Ta, mărturisind că singur Tu eştiDumnezeul şi Împăratul lor.

Acum, cât încă multe din aceste lucruri nu s-au împlinit fiindcă nu le-asosit vremea împlinirii, noi Te lăudăm din tot sufletul nostru, deplin încredinţaţică tot ce ai spus Tu se va împlini întocmai, la vremea sa.

De aceea, unim şi noi cântările noastre de laudă pentru Tine, încă de pepământ, cu ale celor care Îţi cântă Ţie din veac în ceruri.

Dorim astfel să Te rugăm să grăbeşti venirea acelei fericite împărăţii şiacelei vremi în care tot pământul să fie plin de cunoştinţa Ta, cum este plinfundul oceanelor de apele ce-l acopăr.

Pentru ca cerul şi pământul să fie veşnic pline numai de slava Ta, căcinumai Tu, Dumnezeul nostru, eşti vrednic de slavă, cinste şi închinare,

Tatăl, şi Fiul, şi Sfântul Duh,acum şi în vecii vecilor.Amin.

(Sf. Cuv. Mc. Nicon şi cei 199 ucenici ai lui) 23 martie

O,

Page 92: Hristos – Pâinea noastră zilnică

92 PENTRU MAMA CREDINCIOASĂ

Pentru mama credincioasăînălţaţi mereucea mai dulce mulţumirecătre Dumnezeu,căci ea creşte-n lumea astafii ai Celui Sfânt,ce vor fi lumini şi sarepentru-acest pământ.

Pentru mama credincioasăvă rugaţi mereuca să-şi crească fiul numaipentru Dumnezeu,căci cu cât vor fi pe lumemai mulţi oameni sfinţicu-atât fi-vor mai puţineplăgi şi suferinţi.

Pentru mame credincioasestăruiţi mereu,să ne deie cât mai multeBunul Dumnezeu,căci acestea cresc pe lumeviitorul sfânt,ele nasc mântuitoriipe acest pământ...

Cuvinte înţelepte

Stricăciunea ta adâncă nu ţi-o vei putea vedeapână când nu vii la Domnul să primeşti lumina Sa.

*

Rupe-ţi de pe ochi marama de-ntuneric şi păcat– geaba soarele străluce dacă ochiul ţi-e legat!

24 martie (Înainteprăznuirea Bunei Vestiri; Cuv. Zaharia; Sf. Mc. Luca)

Page 93: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea lui Iacov – Facere 32, 9 93

DUMNEZEUL TATĂLUI MEU

ată ce mare har de la Dumnezeu este să fi avut un tată credincios. Să fiavut nişte înaintaşi care să-L fi cunoscut şi ascultat pe Dumnezeu!

În vremile tale grele sau în zilele tale de bucurie, poţi vorbi ca Iacov, poţistriga spre Dumnezeul tatălui tău...

Poţi veni recunoscător la Domnul părintelui tău.Poţi spune ca Sfinţii Apostoli: Dumnezeul părinţilor noştri (Fapte 24, 14).

Iar dacă trăieşti şi tu, la rândul tău, în această ascultare de Dumnezeu atatălui tău, vei putea lega cu vrednicie lanţul de aur al credinţei înaintaşilor tăiacela al urmaşilor tăi.

Vei fi o verigă binecuvântată în acest lanţ binecuvântat.Şi vei putea spune cu mulţumire şi cu evlavie şi tu ca Sfântul Apostol

Pavel: Mulţumesc Dumnezeului meu pe Care Îl slujesc cu un cuget curat dinmoşi strămoşi...

Un credincios al Domnului a fost dus odată la judecata păgânilor. Şi i s-apus în faţă moartea, spunându-i-se: Poţi să fii iertat dacă te lepezi de credinţa taşi te faci păgân.

– Nu mă lasă lanţul! a răspuns credinciosul .– Ce lanţ? Eşti nebun? i-a răspuns judecătorul lui. Unde ai tu vreun lanţ?

Nimeni nu te-a legat.– Nu mă lasă lanţul înaintaşilor mei credincioşi, a răspuns credinciosul.

Părinţii mei au murit în credinţa aceasta. Vreau şi eu ca, la rândul lor, şi urmaşiimei să poată urma cu vrednicie pilda mea. Şi să poată spune şi ei cu bucuriedespre părintele lor că a fost un om vrednic de urmat.

Vreau să fiu o verigă sănătoasă în lanţul poporului meu.Şi de aceea primesc mai bine să mor cinstit în credinţa părinţilor mei decât

să trăiesc ca un rupt şi lepădat de ei.

Slavă Ţie, Dumnezeul părinţilor noştri credincioşi!Plini şi noi de bucurie, dorim să-Ţi slujim în credinţa marilor noştri

înaintaşi care până la noi Te-au preamărit pe Tine prin fapte şi dovezi vrednicede atâta cinste, la care şi azi privim cu uimire şi cu evlavie.

Pe tot întinsul patriei noastre, locaşurile de slavă pentru Tine vorbescdespre credinţa şi dragostea faţă de Tine a strămoşilor şi părinţilor noştri.

Ajută-ne să le fim şi noi nişte vrednici urmaşi cu toţii.Amin.

(† Buna Vestire) 25 martie

I

Page 94: Hristos – Pâinea noastră zilnică

94 Rugăciunea lui Moise – Exod 32, 11

PENTRU CE, DOAMNE?

e mare binecuvântare este totdeauna un adevărat credincios, nu numaipentru el însuşi sau numai pentru casa şi familia sa, ci pentru întreg

poporul care îl are!Iată Moise, omul lui Dumnezeu. El a fost conducătorul binecuvântat,

aşezat de Dumnezeu în fruntea unei mulţimi. Şi însărcinat să conducă un poporcu o fire atât de schimbătoare. Şi cu o inimă atât de îndărătnică adesea, încât denenumărate ori a trebuit să fie pedepsit de Dumnezeu... Şi ameninţat chiar cunimicirea totală din pricina îndărătniciei şi răutăţii lui.

Şi totuşi Moise, conducătorul acestei mulţimi neînţelepte, cu câtăînţelepciune ştie să umble faţă de Dumnezeu!

Mai-marele unui popor care avea o fire iute şi potrivnică, ce blând şi cumpătatvorbeşte, mijlocind către Dumnezeu pentru cruţarea şi iertarea acestui popor!

De câte ori ar fi fost nimicit acest neam îndărătnic, dacă nu era mijlocireasmerită către Dumnezeu a conducătorilor lui pentru el!

Să ne rugăm mereu şi noi lui Dumnezeu, Tatăl nostru, ca să dăruiască şiconducătorilor poporului nostru o puternică înţelepciune şi o mare blândeţe.Pentru ca, ori de câte ori fiinţa şi libertatea neamului nostru vor fi în mareprimejdie, ei să poată sta în faţa acesteia cu putere şi cu hotărâre, înlăturând-ocu înţelepciune.

De nimic nu are atâta nevoie un popor, în orice vreme, ca de un conducătorcu dragoste faţă el şi cu credinţă faţă de Dumnezeu.

Sub îndrumarea unui astfel de conducător, poporul va fi apropiat deDumnezeu, iar Dumnezeu va fi binevoitor faţă de popor.

Dar în vremile de mare primejdie, acest om este de şi mai mare nevoie.De multe ori înţelepciunea şi credinţa unui conducător bun şi-a scăpat de la

nimicire totală poporul său.De aceea este o aşa de mare binecuvântare un conducător credincios. Să-l

cerem şi noi mereu de la Dumnezeu.

Slavă Ţie, Dumnezeul cel Veşnic, Părintele Milelor, Care Te-ai îndurat depoporul nostru dăruindu-i în vremi de mare primejdie conducători cu credinţăîn Tine şi cu mare milă faţă de popor!

Te rugăm, Doamne, să le dai conducătorilor şi păstorilor poporului nostrutotdeauna din plin aceste binecuvântări.

Pentru ca întreg poporul nostru să fie izbăvit de moarte şi îndrumattotdeauna spre viaţă.

Amin.

26 martie († Soborul Sf. Arh. Gavriil; Sf. Mc. Montanus, preotul şi soţia sa Maxima)

C

Page 95: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Numeri 14, 13 95

DOAMNE, VRĂJMAŞII NOŞTRI...

u este popor să nu aibă vrăjmaşi. Dar poporul cel adevărat al luiDumnezeu are cei mai mulţi.

Vrăjmaşul are urechile cele mai ascuţite şi ochii cei mai ageri.Lucruri pe care prietenul nu le aude şi nu le vede niciodată, vrăjmaşul le

află îndată.Vrăjmaşul stă mereu ca un leu la pândă, mereu să audă, mereu să vadă, mereu

să ştie despre tine totul, spre a se folosi în chip nimicitor de tot ce poate împotrivata şi a alor tăi...

Moise, care Îl iubea pe Dumnezeu şi iubea poporul său, era plin de geloziepentru ceea ce iubea... Şi făcea totul ca inima răutăcioasă a vrăjmaşilor să nu aibăprilejul să se bucure de răul pe care l-ar fi dorit şi poporului sfânt.

– Doamne, îi zice Moise, vrăjmaşii noştri vor auzi...Adică, aceştia sunt nu numai vrăjmaşii mei şi ai poporului meu, ci sunt şi ai Tăi.Ei şi pe Tine Te duşmănesc, duşmănindu-ne pe noi.Deci şi Tu împreună cu noi eşti urât de ei. Ei sunt vrăjmaşii noştri; pentru

ei, Tu şi noi suntem una.

Aşa a fost totdeauna: Cei care au urât Lucrarea lui Dumnezeu şi au lucratpentru nimicirea ei au fost vrăjmaşi şi ai lui Dumnezeu.

Cine este un vrăjmaş pentru Oastea peste care este chemat NumeleDomnului este un vrăjmaş al Lui. Cine luptă contra Oastei Domnului luptă şicontra Domnului ei.

Un conducător binecuvântat din mijlocul Oastei Domnului nu trebuie săuite niciodată uneltirile vrăjmaşilor acestei Lucrări sfinte. Ci să facă totul caacei care caută nimicirea fraţilor să nu afle nimic cu care să batjocoreascănumele Domnului şi Lucrarea Lui.

Orice mădular al Lucrării Domnului trebuie să aibă necurmat grija aceasta.Pentru ca nici unul să nu dea niciodată vrăjmaşilor prilej ca frăţietatea noastră şiNumele Domnului nostru să fie batjocorite.

Căci vrăjmaşul aude repede. Să nu facem şi să nu spunem niciodată rău, cael să nu poată niciodată auzi rău de la noi.

Slavă Ţie, Domnul şi Conducătorul nostru, Iisuse Doamne, al Cărui Numeeste chemat peste frăţietatea şi poporul în care ne-ai chemat şi născut şi pe noi!

Slavă Ţie pentru Numele Tău Binecuvântat care este cinstea noastră!Şi slavă Ţie pentru Numele Tău Binecuvântat pentru care suntem cinstiţi!Te rugăm, ajută-ne pe toţi să umblăm mereu în lumină, pentru ca vrăjmaşul

să nu poată spune nimic rău despre noi (Tit 2, 8).Şi din pricina noastră despre Tine.Amin.

(Sf. Mc. Matroana din Tesalonic; Sf. Proor. Anania) 27 martie

N

Page 96: Hristos – Pâinea noastră zilnică

96 Rugăciunea lui Ilie – I Împăraţi 18, 36

DOAMNE, FĂ SĂ SE ŞTIE

n vremile normale nu-i nevoie de minuni. Dar în ceasurile crâncene esteatâta nevoie de ele!

Pentru minţile oamenilor care judecă liniştite nu-i nevoie de dovezicutremurătoare despre existenţa lui Dumnezeu şi despre lucrarea puterii Lui,fiindcă acestea se văd limpede şi de către oricine.

Dar, când oamenii încep să-şi piardă judecata sănătoasă, când încep săcalce în picioare orice gând sau simţământ evlavios, atunci este nevoie caDumnezeu să le zguduie conştiinţele prin dovezi deosebite.

Fiindcă, dacă nu primeşte mereu dovezi, mintea omului se înşală curând şiinima lui curând începe să se îndoiască şi să se strice, alipindu-se din nou deceea ce este rău, necredincios şi păgânesc.

Însă când Mâna lui Dumnezeu intervine, adeseori ea este adâncnecruţătoare cu răul. Şi foarte mulţi dintre cei care erau în chip deosebit stricaţiplătesc nu numai cu sufletul, ci şi cu viaţa împotrivirea lor faţă de Dumnezeu.

Sunt unele vremuri în care răutatea ajunge până atât de adânc, încât nu maieste nimic sănătos şi nimic de cruţat în viaţa şi în societatea omenească.

Sunt unele locuri în care numai o lovitură cutremurătoare mai poate trezi şipotoli minţile aprinse de păcat şi orbite de îmbuibare.

Trebuie un cutremur, sau un foc, sau o apă mare...Atunci Dumnezeu face să se ştie că El este.Face să se ştie că El nu Se lasă să fie batjocorit (Gal. 6, 7).Face să se ştie că acela care face răul poartă osânda, oricine va fi el.De aceea, orice om şi orice neam care-L uită pe Dumnezeu, care

nesocoteşte Cuvântul Lui şi care luptă împotriva căilor Sale să aibă frică şi săaibă minte. Dumnezeu îi va face curând să ştie că toate aceste lucruri sfinte nupot fi batjocorite fără ca ei să nu-şi capete odată pedeapsa pentru batjocorirealor.

Iar cine n-a aflat încă acest lucru îl va afla în curând, sigur.Temeţi-vă voi, care faceţi răul!

Slavă Ţie, mare şi puternic Dumnezeu, singurul Care faci minuni nemaivăzute!Slavă Ţie pentru toate dovezile date şi celor drepţi şi celor nedrepţi despre

puterea şi sfinţenia Ta! Te rugăm, ajută-ne să avem totdeauna o neclintită credinţă în Tine, chiar

dacă n-am vedea niciodată nici o minune din parte Ta.Iar celor care nu pot crede fără acestea, arată-le, Doamne, ca oricum să ştie

că numai Tu eşti Dumnezeul veşnic.Amin.

28 martie (Sf. Cuv. Ştefan; Sf. Mc. Ilarion cel Nou, Filit şi Lidia)

Î

Page 97: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea lui Ezechia – II Împăraţi 19, 15 97

TU, SINGURUL DUMNEZEU

e multe ori în istoria Bisericii şi în viaţa poporului lui Dumnezeu,credincioşii Lui a trebuit să înalţe cutremurătoare rugăciuni către

ceruri. Fiindcă mereu uneltirile diavolului şi ale celor mânaţi de el împotriva lornu-i lăsau în pace, ci le otrăveau mereu viaţa şi sufletele.

Dintre toate durerile celor credincioşi însă, nici una nu este ca aceea pecare o simt atunci când aud batjocorindu-se Numele Dumnezeului lor. Şi cândnădejdea şi credinţa pe care le au ei în El le sunt ocărâte şi falsificate.

Nimic nu l-a durut mai mult pe Ezechia decât cuvintele: „Să nu te înşeleDumnezeul tău în Care te încrezi, zicând că Ierusalimul nu va fi dat în mâinileîmpăratului Asiriei“ (II Împ. 19, 10)...

Mai mult decât îngâmfarea cu care vorbea păgânul şi vrăjmaşul despreputerea sa, era gândul viclean şi batjocoritor care lovea în Dumnezeul lor celCredincios şi Sfânt şi în sfânta părtăşie şi cunoaştere pe care o aveau ei cu El.

Cum să nu-i doară aceste blasfemii când ei Îl cunoşteau pe Domnul deatâta vreme... Văzuseră dragostea Lui neţărmurită faţă de ei, poporul Său. Şigustaseră atât de fericiţi dulceaţa dragostei Sale!

Cel mai potrivit lucru era să alerge atunci şi să-I arate cu durere şi cuindignare Domnului totul. Şi să-L roage să nu Se lase batjocorit.

Iar Domnul nici nu S-a lăsat batjocorit! Şi El nici nu Se va lăsa niciodată.Ci, cum a plătit El atunci vrăjmaşului trufaş şi batjocoritor, tot aşa va plăti

deodată sau pe rând fiecărui vrăjmaş care batjocoreşte cu îndrăzneală şi înjurăcu trufie Numele cel Sfânt al Lui.

Adeseori vrăjmaşul face acest păcat îndrăzneţ chiar în faţa alor Săi numaica să le zdrobească şi mai mult sufletul... Tocmai fiindcă ştiu că ei Îl iubesc peHristos şi ţin la El din toată inima lor!

O Doamne, Dumnezeul nostru, de câte ori a trebuit să ascultăm şi noi cudurere ocările celor care Te ocărau pe Tine în auzul nostru numai pentru a nelovi mai dureros şi pe noi, care Te iubeam pe Tine!

Dar Tu, Doamne, Tu eşti singurul Dumnezeu Atotputernic. Tu îi veirăsplăti odată fiecăruia după faptele şi după cuvintele sale. Nu-l lăsa, Doamne,pe batjocoritor să batjocorească până la sfârşit. Ci trezeşte-l, Doamne, să-i parărău şi să se întoarcă la Tine şi să fie mântuit, înainte de a-şi pune vârf păcatelorlui şi de a-i veni plata.

Amin.

(Cuv. Marcu, Ep. Aretuselor; Chiril Diaconul) 29 martie

D

Page 98: Hristos – Pâinea noastră zilnică

98 Rugăciunea lui David – I Cronici 17, 16

CINE SUNT EU, DOAMNE?

imic nu este atât de plăcut înaintea lui Dumnezeu ca duhul smerit şi cainima înfrântă a celui bun, pentru că singure acestea păstrează măsura

sănătoasă şi adevărată dintre făptură şi Făcătorul ei. Dintre om şi Dumnezeu.Dintre cel nespus de mic şi Cel nespus de mare.

Orice rugăciune care începe cu o sinceră smerenie înaintea lui Dumnezeu afost totdeauna plăcută Lui, pentru că numai felul acesta este cu adevărat cel maipotrivit pentru noi când venim în faţa Domnului.

Chiar împărat dacă ar fi cineva, cea mai potrivită înfăţişare când vine înfaţa lui Dumnezeu este tot smerenia şi evlavia.

Binecuvântat este totdeauna sufletul care, oricâte merite ar avea în faţaoamenilor, nu şi le pomeneşte înaintea lui Dumnezeu, ci încă şi le ascunde.Omul care se ruşinează chiar şi de gândul că s-ar putea făli cu vreun merit alsău nu numai către Dumnezeu, ci chiar şi către oameni.

Dacă David a fost numit, pentru multe din darurile lui, „omul după inimalui Dumnezeu“, apoi, în primul rând, el a fost numit astfel pentru inima luismerită şi pentru duhul său înfrânt.

Nimic n-a cerut el mai cu stăruinţă Domnului, niciodată, ca aceste haruri.Fiindcă el simţea că aceasta este nu numai cea mai plăcută dorinţă a luiDumnezeu, dar şi mijlocul prin care un suflet poate primi totdeauna cele maimari binecuvântări de la El.

În duhul smereniei când te îmbraci,pe uşa smereniei când intri,în numele smereniei când umbli,în genunchii smereniei când stai,– atunci totdeauna te bucuri de dragostea, de ascultarea, de toate

binefacerile îmbelşugate ale lui Dumnezeu, ca David.

Slavă veşnică numai Ţie, singurul Slăvit, Doamne, iar nouă tuturorsmerenie veşnică la picioarele Tale!

Te rugăm, în bunătatea Ta, Iisuse Doamne, dă-ne şi nouă tuturor şitotdeauna duhul Tău cel smerit, ca să fim cu adevărat ai Tăi (Rom. 8, 9).

Şi să fim totdeauna plăcuţi şi ascultaţi înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostruCeresc.

Amin.

30 martie (Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Prooroc Ioad; Sf. Evula)

N

Page 99: Hristos – Pâinea noastră zilnică

CÂND TE ROGI, TU NU UITA 99

Când te rogi, tu nu uitaa ierta, a iertaorişicui în jurul tăuorice rău, orice rău.

Atunci Domnul va iertavina ta, vina taşi-un loc veşnic o să aisus în rai, sus în rai.

Când te rogi şi când posteşti,să doreşti, să doreştica să poţi purta oricuigreul lui, greul lui.

Dacă eu voi face-aşa,voi vedea, voi vedeacă şi Domnul ia la greujugul meu, jugul meu.

Când vei duce-un dar oricui,să nu spui, să nu spui;ştie Tatăl cel de Sustot ce-am dus, tot ce-am dus.

Doamne, fă ca pe-al Tău placeu să fac, eu să fac,ca, la moarte, să fiu dusşi eu sus, şi eu sus...

Cuvinte înţelepte

Nu fericirea-i ţinta vieţii,ci ţinta e desăvârşirea,că numai în desăvârşireva fi deplină fericirea.

(Cuv. Ipatie, Ep. Gangrei; Sf. Acachie şi Veniamin) 31 martie

Page 100: Hristos – Pâinea noastră zilnică

100 Rugăciunea lui David – I Cronici 17, 21

ESTE OARE PE PĂMÂNT?

rice suflet omenesc, este normal să ţină la ai săi mai mult decât la alţiişi oricărui părinte, este normal să i se pară că fiii lui sunt mai frumoşi,

mai buni şi mai vrednici ca ai altora.Oricărui patriot, că patria lui este cea mai înzestrată.Oricărui închinător, că credinţa lui este cea mai bună.Dar nu totdeauna acestea sunt aşa.De cele mai multe ori, astfel de păreri şi de credinţe nu sunt adevărate, ci

sunt înşelătoare.Numai atunci inima care iubeşte nu se înşală, când realitatea nu dezminte

părerea cuiva.Când faptele dovedesc că ceea ce spune este adevărat.Când adevărul mărturiseşte împreună cu cel care spune: Da, aşa este. Iată

dovada!Pentru un om cu adevărat credincios, adevărul despre un lucru este mai

însemnat uneori chiar decât lucrul însuşi.Adevărul despre familia noastră trebuie să ne fie mai de preţ decât însăşi

familia noastră. Fiindcă, dacă iubim cu adevărat adevărul, vom putea lucratotdeauna spre adevăratul folos al familiei noastre şi nu ne vom înşela că stăbine, dacă nu stă bine. Lucrând bine pentru binele ei, când putem şi să nuacoperim răul, când este rău.

Adevărul despre frăţietatea Oastei, despre învăţătura şi despre credinţanoastră este de cea mai mare însemnătate. Căci, numai dacă nu ne înşelăm înprivinţa lui, nu ne vom înşela nici pe noi şi nici pe alţii.

În cunoaşterea acestui adevăr, roadele acestei Lucrări ne vor da cel maibine măsura realităţii.

Dacă fără părtinire vom cerceta ce roade şi ce trăire au sufletele uneilucrări, vom cunoaşte sigur duhul şi adevărul ei.

Comparând apoi lucrarea şi poporul nostru cu alte lucrări şi alte popoare,numai privind roadele şi trăirea lor vom vedea ce valoare are un popor şi ce valoareare altul. Şi numai atunci vom şti cât să ne smerim sau să ne lăudăm cu ai noştri.Cât s-a lucrat şi cât mai trebuie încă lucrat. Cât ne-am ridicat şi cât mai avem încă.

Doamne şi Dumnezeul nostru, Care ai pus în inimile noastre o dragostepărtinitoare faţă de ceea ce este mai apropiat nouă, ajută-ne ca dragosteaaceasta să nu ne orbească spre a vedea la ai noştri bine chiar şi răul. Iar la alţiinumai răul chiar când este şi bine.

Ci ajută-ne să vedem totdeauna şi la alţii, şi la noi numai adevărul.Căci numai atunci vom putea face ceva cu adevărat bine pentru toţi.Amin.

1 aprilie (Cuv. Maria Egipteanca; Cuv. Macarie Mărturisitorul; Sf. Mc. Gherontie)

O

Page 101: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea lui David – I Cronici 17, 24 101

CUVÂNTUL TĂU SĂ RĂMÂNĂ

arcă nimeni nu şi-a mai iubit poporul său şi casa sa atât de mult caDavid, omul după inima lui Dumnezeu.

Nimeni parcă nu s-a rugat atât de mult pentru poporul său şi pentru casalui ca el.

Nimeni parcă n-a suferit şi n-a luptat atât de mult pentru ca poporul său săfie fericit şi casa lui binecuvântată.

Dar, tot la fel, nimeni parcă, aşa ca David, n-a înţeles atât de clar că, spre afi binecuvântat de Dumnezeu, apărat şi ajutat de Domnul, poporul său şi casalui trebuie să asculte şi să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie ca Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu să rămână viu şi lucrător, trăitşi iubit, cunoscut şi ascultat în mijlocul întregului său popor şi al casei sale.

David ştia acest mare adevăr, că numai dacă rămâne Cuvântul lui Dumnezeuîntre ai lui... şi dacă Numele lui Dumnezeu va fi slăvit între ai lui, şi dacă voia luiDumnezeu va fi iubită, ascultată şi trăită din inimă de către toţi ai lui,

atunci ei vor fi cu adevărat fericiţi.Numai singură cunoaşterea şi ascultarea Cuvântului lui Hristos îl poate

face cu adevărat fericit pe un om, ca şi pe un popor.Oricine iubeşte cu adevărat poporul său şi familia sa, acela caută să facă

totul spre iubirea lor.Dar, dintre toţi bunii fii ai unui popor şi ai unei familii, acela care-i face

într-adevăr cel mai mare bine este fiul cel credincios în Dumnezeu. Este acelacare nu numai se roagă lui Dumnezeu pentru poporul său şi pentru familia sa, cişi lucrează şi luptă cu toată puterea lui să răspândească în tot poporul său şi înfamilia sa Cuvântul lui Dumnezeu. Să aducă în auzul şi în inima alor săi totCuvântul lui Dumnezeu şi să facă totul ca acest Cuvânt să rămână în inima lor,aducând roadele ascultării depline.

În chiar roadele acestei ascultări stă fericirea oricărui neam şi a oricăreifamilii.

Fericit părintele şi fiul oricărui popor şi al oricărei familii carepropovăduieşte puternic Cuvântul Sfânt în mijlocul alor săi. Şi care stăruienecurmat pentru păzirea şi trăirea acestui Cuvânt de către toţi.

Binecuvântat să fie în vecii vecilor, Doamne, Cuvântul Tău cel Sfânt!Şi binecuvântaţi să fie în veci toţi acei care duc în poporul şi în casa lor

acest Cuvânt, luptând ca el să rămână rodnic şi ascultat între ai lor.Te rugăm, ridică şi neamului nostru şi caselor noastre mereu astfel de fii,

pentru ca, rămânând în noi Cuvântul Tău, să fim cu adevărat fericiţi. Noi şiurmaşii noştri. Până în veci.

Amin.

(Cuv. Tit; Sf. Mc. Amfian, Edesie şi Policarp) 2 aprilie

P

Page 102: Hristos – Pâinea noastră zilnică

102 I Cronici 29, 10

ÎN FAŢA ÎNTREGII ADUNĂRI

umai acela Îl poate binecuvânta în chip vrednic pe Domnul în faţa lumii,care Îl binecuvântează cu vrednicie mai întâi şi mai ales în singurătatea sa.

Numai acela are o puternică rugăciune în adunare, care are mai întâi şi maiales o adâncă stare de rugăciune puternică în odăiţa lui ascunsă, cu Hristos.

Numai acela va putea avea un puternic cuvânt în faţa mulţimilor, carese pregăteşte prin adâncă meditaţie, cugetând ziua şi noaptea la voia luiDumnezeu (Ps. 1, 2).

Nu toţi cei ce se roagă în ascuns trebuie să se roage şi în faţa mulţimii. Darcei care trebuie să se roage în faţa întregii adunări au neapărat cea mai marenevoie să se roage în ascuns, cât mai mult şi cât mai adânc.

Nu toţi cei care meditează adânc şi cugetă asupra Cuvântului lui Hristostrebuie întotdeauna să se ridice şi să vorbească în faţa adunării. Dar cei caretrebuie să se ridice şi să vorbească întregii adunări vor fi vinovaţi înaintea luiDumnezeu şi înaintea celor cărora se ridică să le vorbească dacă mai întâi nu aumeditat cu rugăciune asupra Cuvântului lui Dumnezeu, ziua şi noaptea, însingurătatea lor.

Cine va avea timp să se roage în ascuns, va avea şi putere de rugăciunepublică.

Cine va avea vreme să mediteze adâncind cu smerenie, cu evlavie şi curugăciune Cuvântul voii lui Dumnezeu în singurătate, acela va avea şi dupăaceea şi îndrăzneală, şi înţelepciune, şi putere, şi căldură în cuvântul săupropovăduit mulţimii.

Ce îmi spun mie, spun tuturor. Şi ce ne pretindem nouă, avem dreptul săcerem şi altora – pentru slava şi slujba lui Dumnezeu.

Nimeni n-ar trebui să-şi ridice glasul şi să se roage în mulţime, dacă nu seroagă adânc şi fierbinte mai întâi acasă.

Nimeni n-ar trebui să îndrăznească să se ridice în faţa întregii adunări săvorbească din Cuvântul lui Hristos dacă mai întâi nu l-a adâncit cu teamă şi curugăciune acasă la el, ca să-l înţeleagă, să-l asculte, să-l trăiască el mai întâi.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Învăţător Iisus Hristos, Care ne-ai dat nunumai cutremurătoarea grijă despre trebuinţa rugăciunii şi a cugetării zi şinoapte asupra voii lui Dumnezeu, ci ne-ai dat şi cea mai cutremurătoare pildăde trăire a lor.

Fă-ne şi pe noi, pe toţi, să urmăm deplin nu numai învăţătura Ta, ci şi pilda Ta.Amin.

3 aprilie (Cuv. Nichita Mărturisitorul; Sf. Mc. Elpidifor)

N

Page 103: Hristos – Pâinea noastră zilnică

I Cronici 29, 14 103

DIN MÂNA TA PRIMIM

umai o inimă smerită şi o minte veghetoare poate vedea plină derecunoştinţă că tot ce primim este din Mâna lui Dumnezeu.

Că nu numai puţinul pe care îl dăm pentru Dumnezeu, dar şi multul pe careîl păstrăm pentru noi ne este dăruit mereu numai de Mâna cea bună a Lui.

Din Mâna Lui este viaţa noastră cu care putem sluji de laudă lui Dumnezeu.Din Mâna Lui, sănătatea şi puterea cu care câştigăm pâinea din care

împărţim, banul pe care îl dăm, casa în care putem adăposti, haina cu careputem îmbrăca, ochii cu care putem plânge, picioarele cu care putem merge,gura cu care putem cânta...

Din Mâna Lui ne-am primit sufletul pe care îl putem preda.Credinţa cu care Îi putem sluji.Dragostea cu care Îl putem bucura pe Hristos.Din Mâna Lui avem fiinţa noastră pe care I-o vom aduce după ce mai întâi

I-am putut aduce cu ea tot ceea ce aşteptase El de la noi.Cât de mare bucurie Îi va fi acest dar, după toate celelalte!

Inima cu adevărat curată şi smerită a omului lui Dumnezeu, David, a fostîntr-adevăr curată şi smerită până la sfârşit.

Chiar şi meritele pe care le-ar fi avut el însuşi, le-a aruncat la picioareleDomnului, mărturisind cu smerenie că, într-adevăr: Nu nouă, Doamne, nu nouă,ci Numelui Tău se cuvine toată slava.

Aşa cum făceau şi slujitorii slăviţi ai lui Dumnezeu, care îşi aruncau şipropriile lor cununi la picioarele Domnului, cântând plini de evlavie, desmerenie şi de încredinţare că într-adevăr şi întru totul numai Lui I Se cuvinetoată slava, cinstea, lauda şi mărirea, fiindcă numai El este vrednic.

Fiindcă tot ce am primit cu toţii este numai din Mâna Lui.Fiindcă nu numai darurile noastre, dar chiar şi noi înşine suntem numai

datorită dragostei Lui şi spre slava Sa.

O, da, Doamne, Dumnezeul nostru Adevărat şi Bun...Slavă numai Ţie şi numai Ţie mulţumire şi închinare pentru tot ce Ţi-am

putut aduce curat şi frumos, căci totul este numai de la Tine!De aceea, Te rugăm, dăruieşte-ne din belşug tuturor dragoste, rugăciune,

cuvânt, lacrimi, putere, libertate prin Duhul Sfânt.Pentru ca să-Ţi aducem din belşug tot ce rodeşte curat din acestea, spre

slava Ta, căci Tu eşti vrednic de toate.Amin.

(Cuv. Iosif, scriitorul de cântări; Gheorghe de la Maleon; Cuv. Zosim şi Platon) 4 aprilie

N

Page 104: Hristos – Pâinea noastră zilnică

104 I Cronici 29, 17

ŞTIU, DUMNEZEULE

umai un suflet de rugăciune şi de meditaţie cunoaşte cu adevărat cât depătrunzători sunt ochii Domnului. Şi cât de amănunţit cercetează

Duhul Său cel Sfânt inima şi lăuntrul nostru.Căci numai prin părtăşia rugăciunii şi a meditaţiei sufletul capătă

cunoaşterea adevărului.De aceea, numai acele suflete care s-au deprins prin meditare să pătrundă

tainele voii lui Dumnezeu şi prin rugăciune să-şi deschidă lăuntrul înaintea Luiau şi ajuns la o trăire tot mai înaltă şi mai curată.

Cine poate iubi singurătatea cu Dumnezeu, acela ajunge un mare şi puternicbiruitor al ispitelor, un curat şi adânc trăitor al sfinţeniei.

Fiindcă el se mişcă totdeauna în lumina lui Hristos. Şi trăieşte mereu înprezenţa Lui.

De aceea au putut realiza Sfinţii Părinţi ai Bisericii o viaţă atât de plină debiruinţe împotriva celui rău şi de roade atât de slăvite pentru Hristos.

Da, pentru că ei luau mereu această putere din trăirea permanentă în câtmai adâncă şi cât mai fericită singurătate cu prezenţa lui Hristos. În mereucercetarea lăuntrului lor cu lumina dumnezeiască.

N-a fost nici un om cu adevărat mare şi sfânt care să nu fi iubit şi căutatsingurătatea meditaţiei şi a rugăciunii. Adică cercetarea şi îndrumarea luiDumnezeu.

Şi cine vrea să fie cu adevărat binecuvântat de Dumnezeu şi de oameni,acela trebuie să se deprindă neapărat cu aceste două sfinte mijloace prin careDumnezeu ne cercetează şi ne sfinţeşte.

Prin care ne face să-I putem fi nişte folositoare unelte spre slava Lui şi spremântuirea multora.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Care ne vezitotdeauna tot ce facem, dar Care nu ne vorbeşti decât prin Cuvântul Tăucând medităm la el.

Şi prin Duhul Tău când ne rugăm Ţie.Te rugăm, Doamne Iisuse, dă-ne tuturor o mare plăcere de singurătatea cu

Tine, pentru ca niciodată să nu ne ascundem cele din lăuntrul nostru, ci,descoperindu-le cercetării Tale, să putem afla şi împlini voia Ta cu bucurie,spre a ne mântui.

Amin.

5 aprilie (Sf. Mc. Teodul, Agatopod, Serapion, Diodor, Nichifor şi Teodora)

N

Page 105: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea lui Solomon – II Cronici 6, 14 105

TU ŢII LEGĂMÂNTUL

ât de puţin te poţi bizui pe oameni şi pe legămintele lor! Aproape n-afost inimă omenească să nu şi le calce.

Nu numai că atât de puţini sunt în stare să facă legăminte pline de gânduribune şi cu o inimă iubitoare, dar chiar şi acei puţini şi le ţin foarte rar.

Unii pentru că nu-i ajută puterea, alţii pentru că nu-i ajută împrejurările.Dar Dumnezeul nostru are şi Cuvânt, are şi Voinţă, are şi Putere, are şi

împrejurări să-Şi ţină legământul pe care ni l-a făcut.Numai dacă şi noi, după puterea şi după împrejurările noastre, avem

cuvântul şi voinţa să ni-l ţinem faţă de El.De aceea, nu se teamă niciodată un credincios al lui Hristos! Şi niciodată

să nu privească cu îngrijorare la vreun drum pe care trebuie să meargă. Nici lavreo zi care ar putea veni. Nici la vreun duşman care l-ar putea ameninţa.Fiindcă Domnul Îşi va ţine totdeauna legământul Său.

Dumnezeu Însuşi S-a legat că ne va sprijini, că ne va ocroti şi ne va mântuiprin orice ar fi să trecem, până la sfârşit.

Iar El Îşi va ţine totdeauna legământul Său.Ce credem noi: Dumnezeu în zadar a vorbit?Sau nici nu credem că este adevărat Cuvântul Său?Iar dacă nu credem Cuvântul Lui, atunci ce să mai credem?Iar dacă credem într-adevăr, atunci de ce nu luptăm să fim mai plini de voinţă,

de înflăcărare, de îndrăzneală în tot ce cere şi în tot ce îngăduie El cu legământ?Vai, adevărul trist este că aşa de puţini şi aşa de puţin ne gândim cât de

adevărate şi cât de puternice sunt legămintele Domnului!De aceea, aşa de puţini aflăm cum şi le ţine El, cu câtă credincioşie şi cât

de adevărat, faţă de toţi ai Lui, în orice loc.Frate, crezi tu cu adevărat în legământul şi în îndurarea lui Dumnezeu faţă

de ai Lui – şi chiar faţă de tine?Dacă crezi, luptă, lucrează, suferă şi laudă-L.

Slavă veşnică Ţie, Puternicul nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Care ai pusun legământ veşnic că ne vei mântui şi ne vei izbăvi!

Slavă Ţie, Care ai spus că în toate zilele vei fi cu noi, să nu ne mai tememde nimic!

Slavă Ţie, Care ne poţi întări cu credinţa şi voinţa şi puterea!Slavă Ţie, singurul Dumnezeu Viu şi Adevărat, Atotputernic şi totdeauna

Credincios!Amin.

(Sf. Irineu de Sirmium; Sf. Eutihie, Patr. Const.; Cuv. Platonida) 6 aprilie

C

Page 106: Hristos – Pâinea noastră zilnică

106 CEI CE NU-L CUNOSC

Cei ce nu-L cunosc pe Domnulrătăcesc ca norii grei,valul lumii, valul lumiiîi îneacă-n moartea ei.

Cei ce nu cunosc Luminaîn a morţii noapte mor,duhul lumii , duhul lumiiîi orbeşte prea uşor.

Cei ce nu cunosc iubireastau ca-n moarte împietriţi,gheaţa lumii, gheaţa lumiiîi va ţine-n veci robiţi.

Cei ce nu cunosc iertareaşi viaţa lui Hristosiadul lumii, iadul lumiiîi va arde nemilos.

Vino, suflete, la Domnulastăzi ia al vieţii drum,calea lumii, calea lumiilas-o chiar acum, a c u m ...

Cuvinte înţelepte

Unde să-şi găsească pacea sufletul împovăratcare nu vrea să Te-asculte, Dumnezeule-ndurat?Când nu-i altă mântuire decât jertfa lui Hristos,ce va face-n veci acela ce-a murit necredincios?

*

Dumnezeu cu fiecare dintre oameni e la feldupă cum le e credinţa şi purtarea lor cu El.

7 aprilie (Cuv. Gheorghe Mărt., Ep. Meletinei; Sf. Mc. Caliopie; Sf. Mc. Achilina)

Page 107: Hristos – Pâinea noastră zilnică

II Cronici 6, 18 107

CERURILE NU TE ÎNCAP...

ât de credincios şi cât de înţelept este Solomon acum când vorbeşte aşadespre Dumnezeu!

Înţelepciunea dumnezeiască din el vede cât de nemărginit este DumnezeuCare le-a făcut pe toate cele câte sunt şi Care a făcut toate golurile dintre ele, cucare a umplut nu numai Spaţiul, ci şi Timpul. El Însuşi fiind nespus mai mult şidecât Spaţiul şi decât Timpul. Trecând în nemărginire, în infinit şi în veşnicie.

Iar noi nu putem nici înţelege, nici explica acum nici ce este nemărginireaîn spaţiu. Nici ce este veşnicia în timp. Pentru că ele sunt dincolo de amândouăacestea .

De aceea, cu atât mai mult nu-L putem cuprinde şi explica pe Dumnezeu.Numai credinţa poate merge până undeva pe acest tărâm.Iar Solomon a fost în clipele acelea un mare credincios.Fiindcă numai printr-o mare credinţă putem pricepe că Dumnezeu, prin

Firea şi Puterea Lui, poate să spargă zidurile Naturii şi să biruie legile ei. Elsingur poate trece de toate marginile spaţiului şi ale timpului. Şi dincolo de ele.Şi dincoace, fiindcă El le-a făcut.

Pe om îl depăşesc lucrările lui. Dar pe Dumnezeu niciodată lucrările Sale.Şi totuşi cât de prezent, cât de întreg, cât de minunat încape Dumnezeu în

Casa pe care Şi-a ales-o! În lucrarea peste care Şi-a pus Numele Lui. Şi însufletul binecuvântat care s-a unit în chip desăvârşit cu El.

În Casa Lui cea sfântă, Dumnezeu este totdeauna prezent.În locul peste care – aşa cum a zis El – va fi chemat Numele lui

Dumnezeu, El poate fi totdeauna văzut, auzit şi simţit de către sufletul caremerge acolo cu credinţă, şi ascultă cu evlavie, şi participă cu dragoste.

Totul este ca să avem aceste simţiri, singurele cu care Îl putem vedea, auzişi simţi pe Dumnezeu.

Dragă suflete, tu cum te duci în Casa lui Dumnezeu?Cum asculţi şi cum stai acolo?Cum vrei să-L crezi pe Dumnezeu, dacă tu nici nu mergi cu credinţă, nici

nu asculţi cu evlavie şi nici nu participi cu iubire?

Slavă Ţie, Dumnezeule Nemărginit, dar atât de Apropiat!Slavă Ţie, Care ne-ai lăsat şi nouă o Casă şi un locaş sfânt unde să Te

putem auzi, simţi şi vedea pe Tine atât de puternic şi bun.Te rugăm, dăruieşte-ne duhul puternicei credinţe, cu care să Te putem

totdeauna asculta, spre mântuire.Amin.

(Sf. Ap. Irodion, Agav şi Ruf) 8 aprilie

C

Page 108: Hristos – Pâinea noastră zilnică

108 II Cronici 6, 22

CÂND CINEVA O SĂ PĂCĂTUIASCĂ

inecuvântat este şi binecuvântat să fie locaşul cel sfânt peste care estechemat Numele Domnului, singura Casă numai a Lui unde poate veni

oricine la Dumnezeu. Şi unde oricine poate aduce înaintea Lui orice.Sfântul locaş este spital unde sufletele bolnave pot veni să primească leacul

mântuitor şi vindecător.Este adăpost unde cei biruiţi de vrăjmaşul pot scăpa oricând.Este refugiu unde cei zbuciumaţi pot afla liniştire.Este sânul cald la care cei singuratici pot fi mângâiaţi.Este locul îndestulat unde cei flămânzi sunt săturaţi.Este Casa lui Dumnezeu unde Îl poate afla totdeauna oricine care are ceva

să-I spună sau are ceva să-L întrebe.Când cineva o să păcătuiască împotriva lui Hristos şi împotriva semenilor

săi – aici trebuie să vină. Aici să se supună voii lui Dumnezeu. Aici să capetesau să dea iertarea.

În locul acesta sunt chemaţi toţi ca înaintea lui Hristos.Aici cel binecuvântat este binecuvântat şi mai mult.Iar cel vinovat are cel mai potrivit loc unde poate să scape de osânda

vinovăţiei care îl apasă pentru nelegiuirea pe care a făcut-o.Oamenii pot să o privească nepăsători.Batjocoritorul necredincios sau rătăcit poate s-o ocărască.Leneşul, prostul sau nebunul pot s-o ocolească.Dar cel cu adevărat înţelept şi credincios va fi deplin încredinţat în orice

vreme că în locaşul Domnului se petrece cutremurător Minunea, şi Prezenţa, şiLucrarea lui Dumnezeu de orice dată cu oricine crede.

Suflete dragă, dacă într-adevăr vrei să afli iertarea, mângâierea şiîndestularea sufletului tău, vino cu credinţă în casa Domnului. Ascultă acolo cuevlavie Cuvântul Domnului. Şi înfăţişează cu lacrimi înaintea Domnuluicererile sufletului tău în felul poruncit de El. Căci, dacă în felul acesta vei face,orice păcat ţi se va ierta. Şi orice har îţi va fi dat.

Iar dacă nu vei face în felul acesta, când poţi în felul acesta să faci,niciodată şi nicăieri nu vei mai putea afla adevărata pace şi odihnă a sufletuluiTău.

Slavă şi mulţumire veşnică Ţie, nemărginit şi veşnic Dumnezeu, Care eştinecuprins de mare, necuprins de bun, nemărginit de iubitor şi milostiv...

Care ne primeşti pe toţi,Care ne asculţi pe toţi,dar Care-i ierţi numai pe cei care se căiesc cu lacrimi amare şi cu hotărâre

de a o rupe cu păcatul şi de a face legământ de ascultare cu Tine. Când cinevava veni aşa înaintea Ta, Te rugăm, Doamne, fă să simtă în toată fiinţa luirăsplata şi bucuria iertării Tale.

Amin.

9 aprilie (Sf. Mc. Eupsihie din Cezareea; Cuv. Vadim)

B

Page 109: Hristos – Pâinea noastră zilnică

II Cronici 6, 26 109

CÂND CERUL VA FI ÎNCHIS

remurile deosebite sunt totdeauna semne deosebite şi cercetărideosebite din partea lui Dumnezeu.

Cât de limpede înţelegeau înaintaşii noştri graiul vremurilor!Lor le vorbea totdeauna din partea lui Dumnezeu orice vreme. Iar ei

cunoşteau totdeauna voia lui Dumnezeu privind la vremuri.Când nu aveau Cartea scrisă, Sfânta Scriptură, şi nu aveau cunoaşterea

cititului, atunci aveau Cartea Vremii, în care ei se deprinseseră aşa de bine săcitească voia lui Dumnezeu.

Din cunoaşterea vremurilor, după semnele cerului şi ale timpului, ei ştiauce trebuie să facă şi cum trebuie să se pregătească.

Şi de aceea ei erau atât de aproape de Cuvântul Lui şi Îl credeau cu ochii,cu urechile şi cu inima toată.

Când cerul era închis şi nu era ploaie din pricina păcatelor lor împotrivaDomnului, ştiau că, dacă se vor duce să se roage cu credinţă în locaşul Domnului,dând slavă Numelui Său şi întorcându-se fiecare de la păcatele lor cu o căinţă adâncăşi amară (căci din pricina acestora era pedeapsa), atunci Dumnezeu îi asculta. Leierta păcatele. Şi îi învăţa iarăşi calea Lui cea bună în care trebuia să meargă.

Şi le trimitea iarăşi ploaie pe pământul pe care li-l dăduse moştenire.Aşa au făcut înaintaşii şi, câtă vreme au unit rugăciunea lor adâncă şi

stăruitoare cu munca lor harnică şi cuminte înaintea lui Dumnezeu şi în casaLui, atâta vremea s-au bucurat din plin de viaţa şi de roadele muncii lor dinpartea lui Dumnezeu.

Că orânduirile nedrepte din partea oamenilor le-au răpit adeseori belşuguldăruit de îndurarea cerului, acesta era altceva.

Dar din partea Domnului, câtă vreme omul îndeplineşte ceea ce îi cerecerul, atâta vreme îi dă şi pământul.

Şi dovadă că mai sunt încă oameni care se roagă este şi că cerul încă nu s-aînchis faţă de pământ.

Slavă îndelung-bunătăţii Tale, Doamne, faţă de noi toţi!Te rugăm, ia aminte cu milă spre noi ori de câte ori din pricina păcatelor

noastre merităm să fim pedepsiţi.Ascultă-i pe cei care se roagă şi deschide cerul ca să ne dea ploaie la timp

şi să nu pierim din pricina răutăţii.Doamne, cu cât suntem mai mulţi, avem şi nevoi mai multe; îndură-Te de

noi mai mult.Amin.

(Sf. Mc. Terentie, Pompie, African, Maxim; Sf. Dima) 10 aprilie

V

Page 110: Hristos – Pâinea noastră zilnică

110 II Cronici 6, 34

CÂND VA IEŞI POPORUL TĂU LA LUPTĂ

umnezeu n-a vrut să fie războaiele între oameni. Tot Cuvântul Lui îiîndeamnă şi îi obligă pe toţi oamenii la pace, la iertare şi la dragostea

dintre popoare şi dintre indivizi, osândind pe cei care nu-l ascultă.Dar Dumnezeu a ştiut că – prin înşelăciunea păcatului şi prin firea lor

hrăpăreaţă, necredincioasă, desfrânată şi trufaşă – vor fi mulţi oameni şi multepopoare care niciodată nu se vor mulţumi oricât de largi le-ar fi hotarele, oricâtde multe prăzile şi oricât de ruşinoase purtările. Şi nu se vor mulţumi cu cât aucuprins. Cu cât au prădat. Cu cât au nelegiuit şi i-au nedreptăţit pe alţii.

Ci vor căuta mereu să-i cuprindă, să-i prade, să-i invadeze pe cei care nu sepot sau nu se ştiu apăra de ei.

De aceea Dumnezeu a îngăduit lupte şi apărare împotriva celui hrăpăreţşi nedrept.

Dar când se vor întâmpla nenorocirile acestor invazii vrăjmaşe, care tot dincauza păcatelor poporului sunt îngăduite, cel dintâi şi cel mai puternic mijloc deapărare şi de luptă rămâne tot rugăciunea şi pocăinţa adâncă înaintea luiDumnezeu. Şi în locaşurile Lui de rugăciune...

Când vor păcătui împotriva Ta, Doamne – căci nu este om care să fie viu şisă nu păcătuiască – şi îi vei da în mâna vrăjmaşului care îi va duce robi într-o ţarădepărtată sau apropiată, dacă îşi vor veni în fire, dacă se vor întoarce la Tine,dacă se vor ruga zicând: Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău,

şi dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor,şi dacă îşi vor face rugăciunea cu privirile întoarse spre ţara lor,– ascultă-i, Doamne, şi fă-le dreptate (II Cronici 6, 36-39)...

Dumnezeu atunci le va veni în ajutor.Aceasta va fi cea mai puternică armă. Numai după aceea celelalte.

Slavă Ţie, Măreţ Biruitor, Care i-ai nimicit pe toţi cei ce au năvălitîmpotriva Ta!

Care eşti Dumnezeul Oştirilor Apărătoare.Care nu treci şi nu nedreptăţeşti pe nimeni, dar Care ai săbii şi ai care de luptă.Care ai Oştiri şi Ostaşi,Care ai săgeţi şi arme împotriva celor nedrepţi şi răi.Înarmează-ne şi pe noi, Doamne, ca, plini de putere şi curaj, să apărăm

moştenirea pe care ai dat-o poporului nostru, oricând va năvăli vrăjmaşul înmoştenirea Ta şi a noastră.

Amin.

11 aprilie (Sf. Ierarh Calinic de la Cernica; Sf. Mc. Antipa; Cuv. Trifina)

D

Page 111: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea lui Asa – II Cronici 14, 11 111

DOAMNE, NUMAI TU POŢI

ată, cele cuprinse în spusele de mai înainte, cât de adevărate s-au doveditîn cazul împăratului Asa, descrise în capitolul 14 din II Cronici.Într-o vreme de mare cumpănă şi într-un război nedrept, de agresiune, iată

cum vine ajutorul lui Dumnezeu în sprijinul unui popor nevinovat, condus de unîmpărat înţelept şi credincios, om al rugăciunii şi suflet al ascultării de Dumnezeu.

Cu o oştire mult mai slabă şi mai mică decât a vrăjmaşului, Asa a îndrăznitsă se măsoare cu agresorul nenumărat şi puternic.

După ce L-a chemat pe Domnul într-o scurtă, dar plină de putere şi decredinţă rugăciune, el şi-a înşirat oştirea împotriva invadatorului ţării lor.

– Doamne, a zis el, Tu, numai Tu ne mai poţi veni în ajutor... Vino înajutorul nostru.

Căci pe Tine ne sprijinim şi în Numele Tău am venit împotriva acesteimulţimi...

Şi Domnul i-a lovit pe vrăjmaşi.Căci într-adevăr, când puterea răului este deosebit de ameninţătoare,când el vine chiar la tine acasă ca să-ţi facă răul,când lăcomia, răutatea, trufia şi nedreptatea lui te ameninţă, te urmăresc şi

te urăsc de moarte,numai singur Dumnezeu îţi mai poate apăra fiinţa ta, neamul tău, viaţa ta şi

sufletul tău.De aceea, în orice astfel de împrejurări se cer nu numai curajul şi spiritul

de jertfă,nu numai hotărârea de a lupta cu orice preţ să aperi moştenirea poporului

tău, libertatea lui şi fiinţa sa,dar se cere, mai întâi şi mai presus chiar de acestea, o puternică rugăciune

pentru primirea acestui ajutor.Singur Dumnezeu este Cel care îi poate izbăvi din orice primejdii şi de

orice vrăjmaş, oricât de numeros, pe cei ce sunt ameninţaţi. Pe El L-au chematpărinţii noştri – şi El i-a izbăvit.

O, Marele şi Puternicul nostru Dumnezeu, slavă Ţie pentru marea puterepe care o ai şi pentru marea iubire a dreptăţii şi păcii!

Te rugăm, luptă Tu Însuţi împotriva oricărui om sau popor hrăpăreţ şinedrept care umblă să-i prade şi să-i asuprească pe alţii.

Şi scapă-l Tu pe cel asuprit ori de câte ori va striga către Tine, Doamne, şiTe va chema în ajutorul lui.

Nu ne lăsa, Doamne, nici pe noi în voia unor astfel de popoare, ci ne apărăşi hotarele noastre şi libertatea.

Şi credinţa şi viaţa noastră.Amin.

(Sf. Mucenic Sava de la Buzău; Cuv. Vasile Mărt., Ep. Pariei; Sf. Antuza) 12 aprilie

I

Page 112: Hristos – Pâinea noastră zilnică

112 Rugăciunea lui Iosafat – II Cronici 20, 6

DOAMNE, OARE NU TU STĂPÂNEŞTI?

deseori, când vezi puterea celui rău stăpânind cu atâta trufie,nedreptate şi silnicie de timp prea îndelungat peste prea mulţi

nevinovaţi, chinuind şi ucigând, îţi este foarte greu să nu te îndoieşti de multeadevăruri în care crezuseşi până atunci.

Dar credinţa adevărată şi rugăciunea fierbinte a celui credincios tocmai înastfel de împrejurări se adeveresc.

Minunile totdeauna în astfel de împrejurări s-au arătat mai puternice.Iată examenul cel greu peste care trebuie să treacă o credinţă ascultătoare

de Dumnezeu – când este undeva cu adevărat. La greu se arată credinţa.Când Iosafat şi toată ţara lui erau în faţa unui vrăjmaş nespus de mare şi de

puternic, care apăsa şi nedreptăţea multe alte popoare, a vestit un post şi o zi derugăciune...

Astfel au alergat ei cu toţii la Domnul şi la locaşul Său de rugăciune,strigând: „O, Dumnezeul nostru, noi suntem fără putere înaintea acestei marimulţimi care înaintează împotriva noastră... şi nu ştim ce să facem. Dar ochiinoştri sunt îndreptaţi către Tine...

Iar postul şi rugăciunea au biruit.Răspunsul lui Dumnezeu a venit liniştitor şi sigur: Nu vă temeţi şi nu vă

spăimântaţi... – căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.Iar norodului i s-a spus: Ascultaţi cu toţii: încredeţi-vă în Dumnezeul

nostru şi veţi fi întăriţi. Şi încredeţi-vă în proorocii voştri şi veţi izbuti.Mâna lui Dumnezeu i-a învrăjbit pe cei răi unii împotriva altora şi astfel

s-au nimicit unii pe alţii înainte de a nimici poporul lui Dumnezeu (II Cronici20, 1-30).

Aşa îi va nimici Domnul pe toţi cei cărora le place să se bată...Şi asupra cărora apasă vina unor îndelungate nedreptăţi făcute altora.Căci în curând vor vedea şi ei că Dumnezeu este Acela care stăpâneşte

peste popoare.Şi El face judecată şi dreptate tuturor celor asupriţi.

Slavă veşnică Ţie, Stăpânitorul veşnic peste toate puterile,Judecătorul veşnic al tuturor nedreptăţilorşi Izbăvitorul minunat al tuturor celor apăsaţi! Slavă Ţie pentru toate acestea!Te rugăm, veghează totdeauna, Doamne, împotriva oricărei puteri

asupritoare şi nimiceşte orice stăpânire nedreaptă şi trufaşă.Ascultă rugăciunile nevinovaţilor asupriţi şi vino degrabă, schimbându-le

teama în bucurie, îndoiala în credinţă şi gemetele în cântări, spre slava Taveşnică.

Amin.

13 aprilie (Sf. Sf. Mc. Artemon, Cvintilian şi Dada)

A

Page 113: Hristos – Pâinea noastră zilnică

IISUSE, TU-MI FII 113

Iisuse, Tu-mi fii mântuireacând duhuri triste mă-nfăşoară,când valuri grele şi primejdiiînspăimântate mă-mpresoară.

Numai Tu, numai Tu vin’ şi mă condu,Scump Iisus, numai Tu;nu mai vreau să-mi vină nimeni,numai Tu, Scump Iisus, numai Tu.

Iisuse, Tu-mi fii izbăvireavieţii mele-ameninţate,când parcă n-am nici o scăparedin faţa fiarelor turbate.

Iisuse, Tu-mi fii liniştireasărmanei inime din mine,când nu mai are nici o razăci numai rane şi suspine.

Iisuse Tu-mi fii răsplătireacând pentru nici o faptă bunănu-mi aflu decât vorbe greleşi judecată şi minciună.

Iisuse, Tu-mi fii fericireaîntreagă şi pe veşniciecând nu mai vreau pe lumea astas-o cer la nimeni decât Ţie...

Cuvinte înţelepte

Dacă eşti lumină – arde! Chiar de eşti dispreţuit,mâine o să se cunoască ce-ai fost astăzi, negreşit.Lumea nu te vede-adesea câtă vreme eşti în ea,iată, şi pe Domnul astfel L-a aflat, când nu era...

(Sf. Martin Mărt., Ep. Romei; Sf. Mc. Tomaida) 14 aprilie

Page 114: Hristos – Pâinea noastră zilnică

114 Rugăciunea lui Ezra – Ezra 9, 6

DOAMNE, ÎMI ESTE RUŞINE

inecuvântat este orice credincios al lui Dumnezeu care n-are ce săascundă şi n-are ce să regrete din viaţa lui.

Binecuvântat este omul a cărui faţă nu-i silită să se întoarcă şi să seruşineze niciodată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor pentru fapte şipentru căi necinstite.

Dar care este oare acest om şi acest credincios care poate să fie astfel înfaţa lui Dumnezeu? Totuşi, când faptele de ruşine sunt făcute în chip neruşinat,când nu numai unii, ci chiar mulţimea toată se dedă la desfrânare, când un duhde desfrâu cuprinde un popor întreg de sus până jos – atunci este starea cea maiîngrozitoare. Atunci întreagă mulţimea se găseşte lângă moarte. Ca Sodoma şica Ninive (Facere 18, 20; Iona 1, 2).

Dacă nu se găseşte atunci cineva care să-şi simtă răspunderea pentru stareaşi pentru viitorul tuturora – nu mai poate fi nici o salvare.

Lucrurile de care trebuie să-i fie cuiva ruşine sunt cele care îl duc maicurând şi mai sigur la nimicire şi pe un om şi pe un popor.

Un conducător conştient al unei familii, al unei adunări, al unui popor nutrebuie să poată sta liniştit niciodată când familia lui şi poporul lui stă rău înfelul acesta .

Ci, oricât ar fi el în primejdie din toate părţile, fie dinăuntru, fie din afară,omul acela trebuie să-şi simtă întreaga conştiinţă a răspunderii sale pentrustarea şi pentru viitorul acelora în fruntea cărora este pus.

Spune Sfântul Apostol Pavel: Şi, pe lângă toate primejdiile în care sunt înfiecare clipă, mă apasă şi mai mult grija pentru toate Bisericile.

Cine aste slab şi să nu fiu şi eu slab?Cine cade în păcat şi eu să nu ard? (II Cor. 11, 28)Cine face o nelegiuire şi eu să nu mă ruşinez?Doamne, îmi este ruşine, zice Ezra, când văd ce fac ei...Până se mai găseşte un astfel de conducător, poporul nu-i pierdut, adunarea

nu-i nimicită, urmaşii pot nădăjdui.Din pricina unuia singur, putem nădăjdui pentru toţi (Ier. 5, 1).

O, Dumnezeul nostru, în multe primejdii am fost şi noi, dar din toate ne-aiizbăvit Tu, căci în mijlocul nostru au fost oameni cu o conştiinţă cinstită, cares-au rugat, care s-au împovărat înaintea Ta cu toate nelegiuirile noastre şi s-aurugat plângând amar pentru noi toţi.

Îţi mulţumim că ai primit jertfa şi rugăciunea lor pentru noi şi ne-ai izbăvit.Nu ne lăsa, Doamne, niciodată fără conducători şi fără păstori care să aibă

o conştiinţă cinstită înaintea Ta pentru noi toţi.Amin.

15 aprilie (Sf. Ap. Aristarh, Pud şi Trofim)

B

Page 115: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea lui Neemia – Neem. 1, 6 115

EU ŞI CASA TATĂLUI MEU

unt uneori vremuri de mari ispitiri şi de mari căderi între credincioşiiDomnului.

Vin uneori valuri de ispite şi de întunecime duhovnicească peste toată faţaunor luminători ai adunării Domnului, cum vin eclipsările peste faţa strălucită asoarelui şi a luminii.

În mod normal, aceşti luminători trebuie să strălucească totdeauna. Darcâteodată şi ei se umbresc. Umbrirea trecătoare nu-i anulează, dar îi întunecă.

Cel mai greu lucru este atunci nu că cineva sau ceva este umbrit, ci că acelcineva şi acel ceva nu vrea să se recunoască umbrit. Fiindcă el în sine se credecă tot nu este aşa.

Una din cele mai mari nenorociri este că, atunci când cineva stă rău, nu-şidă seama de adevărata lui stare.

Şi de aceea nici nu crede şi nici nu primeşte observaţiile din afară ale celor cevăd eclipsarea lui de către un păcat. Sau a mai multora şi de către mai multe.

Atunci trebuie să vină un Neemia, un suflet smerit şi curat, conştient destarea în întregime rea a tuturora. Şi, în locul tuturor celor vinovaţi, care nu vorsă se recunoască, să se aşeze el singur înaintea Domnului, spunând: ...Doamne,eu şi casa tatălui meu... Eu şi ai mei, noi suntem vinovaţi şi pentru ei...

Pentru că niciodată noi, care vedem ceva mai mult şi mai larg decât alţii,nu vom scăpa de răspunderea pentru păcatele lor.

Putem spune (dacă suntem nepăsători sau necinstiţi înaintea Domnului):Ce-mi pasă mie, ce vină am eu că ei sunt aşa?

Dar, dacă vom fi cinstiţi înaintea lui Hristos, ne vom simţi şi noi vinovaţide fiecare păcat al celorlalţi. Fiindcă, dacă într-adevăr noi ne-am fi făcut toatădatoria faţă de cei care au căzut, poate că ei n-ar fi ajuns aşa.

O, nu voi uita până la moarte ce-am văzut când dintr-o adunare căzuserădouă suflete. Cum plângea luminătorul de acolo...

Şi cum se zdrobea, socotindu-se el singurul vinovat când, de fapt, el nuavea nici o vină, cum n-are lumina.

Şi nu şi-a recăpătat bucuria până ce oile Domnului n-au fost iarăşi aduse înstaulul Lui.

Aşa păstori să-I cerem lui Hristos!

Slavă Ţie, Iisuse, Lumina Vieţii, pentru toţi luminătorii Tăi curaţi!Te rugăm, ajută-ne să umblăm în lumina lor câtă vreme îi mai avem încă în

faţa ochilor noştri. Şi ajută-i pe ei să rămână mereu curaţi, să nu-i întuneceniciodată nimic.

Ajută-ne, Doamne Iisuse, să fim noi înşine nişte lumini totdeauna curate.Amin.

(Sf. Muceniţe fecioare Agapia, Irina şi Hionia) 16 aprilie

S

Page 116: Hristos – Pâinea noastră zilnică

116 Neemia 1, 9

DACĂ VĂ VEŢI ÎNTOARCE LA MINE

uvântul Domnului a vorbit: Când veţi păcătui, vă voi risipi... Dar dacăvă veţi întoarce la Mine şi veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini,

atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai îndepărtată a cerului, deacolo vă voi aduna şi vă voi duce iarăşi în locul pe care l-am ales ca sălocuiască Numele Meu acolo (Neemia 1, 8-9).

Dragă suflete depărtat... Numai singur Dumnezeu ştie cât de departe sprepierzare au ajuns paşii tăi şi s-au prăbuşit gândurile tale.

Poate că te găseşti abia la un pas de moarte, de iad, de ruşinea şi cădereaveşnică...

Poate că un păcat sau mai multe te-au cuprins şi te-au înstrăinat cu totul delocaşul şi de adunarea Domnului.

Poate că ani de zile n-ai mai mers la biserică, la adunare, la fraţi sau poatenici la rugăciune în odăiţa ta, dincolo, singur...

Poate că peste Biblia ta şi peste cartea ta de cântări s-au aşezat straturimulte de praf. Iar peste sufletul tău, poveri multe de păcate.

Alergând după deşertăciuni şi ispite lumeşti, ai uitat sfintele cărări aleDomnului pe care mergeai cândva şi tu, cântând... şi de pe care te întorceai atâtde fericit...

Unde este acum fericirea ta de atunci? Unde îţi este luminosul chip şiliniştita odihnă a inimii pe care le aveai atunci?

O, dacă vrei să asculţi în clipa aceasta dureroasa dragostei chemare,trezeşte-te şi priveşte... pentru ce deşertăciuni te-ai depărtat tu de Domnul...

Pentru ce gunoaie i-ai părăsit pe fraţii tăi şi bucuriile inimii tale de altădată!Pentru ce gunoaie ai fost tu în stare să-ţi vinzi lumina şi mântuirea

sufletului!...O, dacă ai mai vrea să asculţi... cuvântul acesta, să ştii că este chiar

pentru tine! Chemarea aceasta este trimisă chiar ţie de Domnul Iisus Care nute-a uitat şi Care doreşte să te întorci iarăşi la El. Această solie de dragoste tecaută şi vrea să-ţi topească chiar inima ta şi ochii tăi din nou în călduradragostei de altădată.

Acolo unde odată a ars puternic focul iubirii, uşor se poate aprinde din nou.Aprinde-l iarăşi şi-l fă să ardă mai puternic. Domnul tău şi fraţii tăi te cheamă şite aşteaptă. Vino...

Slavă veşnică dragostei Tale, Preadulce şi Neuitat Mântuitor!Îţi mulţumim pentru duioasa Ta dragoste cu care ne cauţi şi ne aştepţi

mereu pe oricare dintre noi şi pe oriunde am fi ajuns în nebunia păcatelornoastre.

Nu ne lăsa să uităm niciodată dragostea frăţească şi bucuria vieţii cu Tine,pentru ca acestea să ne întoarcă înapoi la casa Ta, oricât am fi fost de îndepărtaţi.

Amin.

17 aprilie(Sf. Mc. Simeon, Ep. Persidei, şi Acachie, Ep. Meletinei; Sf. Mc. Adrian şi Avdela)

C

Page 117: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Neemia 9, 5 117

SCULAŢI-VĂ ŞI BINECUVÂNTAŢI

u vom înceta niciodată să spunem adevărul aceasta: Câtă vreme înmijlocul unui popor se mai găsesc o parte de suflete credincioase care

se roagă lui Dumnezeu şi ţin legătura cu El prin ascultarea împlinitoare a voiiSale, această rămăşiţă binecuvântată de credincioşi este mijlocul binecuvântatpentru care Dumnezeu are milă de întregul Lui popor.

Oricât de mari ar fi greşelile acelui popor şi ale conducătorilor lui, pentrurugăciunile celor buni, Dumnezeu nu-Şi depărtează bunătatea Sa de la toţi. Ci oreînnoieşte iarăşi din mila şi ajutorul Său.

Poporul Israel de aceea a fost binecuvântat de Domnul, fiindcă niciodată,oricât de căzut şi depărtat a fost el de Dumnezeu, n-a pierit de tot din mijlocullui sămânţa adevăraţilor închinători credincioşi. Prin aceştia Dumnezeu Şi i-aapropiat iarăşi pe toţi şi i-a ridicat iarăşi pe toţi.

Nu rare au fost vremile când împotriva acestor binefăcători de cel maimare folos pentru poporul lor s-au pornit cu toţii ca împotriva celor mai marirăufăcători ai societăţii.

Şi pe mulţi i-au ucis şi i-au prigonit. Ştim cum i-a mustrat Mântuitorul,osândindu-i de vărsarea sângelui nevinovat şi sfânt al acelora (Luca 11, 47-51).

Dar sămânţa cea bună, sămânţa aceasta sfântă, n-a pierit cu totul niciodatădin mijlocul poporului.

Iar această rămăşiţă a fost mereu salvarea tuturor celorlalţi.Din pricina lor, Dumnezeu Se îndura de popor din nou, fiindcă ei erau conştiinţa

naţiunii lor care nu-i lăsa în pace să piară în păcatele în care zăceau. Ci le strigaumereu Cuvântul lui Dumnezeu: Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul vostru...

Fraţii mei, să facem şi noi la fel. Din dragoste de Dumnezeul nostru şi dindragoste de poporul nostru, să nu tăcem!

Să strigăm mereu la semenii noştri, la consătenii şi concetăţenii noştri,până se vor trezi şi ei să-L binecuvânteze pe Dumnezeu.

Ca şi Dumnezeu să binecuvânteze tot mai mult poporul nostru şi peconducătorii lui.

Dumnezeul nostru cel plin de bunătate, fii binecuvântat!Te rugăm mereu şi mereu pentru poporul şi pentru patria noastră, să Te

înduri să le dăruieşti binecuvântarea Ta cerească.Nu ne lăsa, Doamne, fără o sămânţă curată, fără o conştiinţă curată, fără o

parte curată din noi şi dintre noi, care să ne aducă mereu aminte de voia Ta.Şi să ne trezească la rugăciune, la cântare şi la slujire pentru lauda Numelui

Tău cel Sfânt.Amin.

(Cuv. Ioan, uc. Sf. Gr. Decapolitul; Sf. Cosma, Ep.) 18 aprilie

N

Page 118: Hristos – Pâinea noastră zilnică

118 Isaia 63,15

FIORUL INIMII TALE

m ajuns din nou la cuvintele cărţii celui mai ales şi mai puternic, dupăDavid, dintre toţi vechii vestitori ai Sfântului Cuvânt al lui Hristos.

Isaia a fost plin de acelaşi Duh Care l-a inspirat pe David, minunatulcântăreţ al Domnului şi al poporului Său Sfânt...

Cartea lui nu-i plină de acele amintiri pe care Domnul le-a inspirat altoraca să le ridice împotriva păcatelor care apăsau poporul în zilele vieţii lor, ci esteplină de acele luminoase chemări pline de iubire şi de făgăduinţe cu care fiorulinimii Domnului dorea să Şi-i apropie până la alipirea de El.

Ce minunat este atunci când dragostea lui Hristos găseşte în mijlocul unuipopor suflete de jertfă şi de rugăciune, suflete care să nu facă aceste lucruridoar de formă sau dintr-o datorie...

Astfel de închinători de formă nu vor şti niciodată ce doreşte Dumnezeu.Nu vor înţelege niciodată ceea ce aşteaptă Hristos. Nu vor simţi niciodată ceeace caută Duhul Sfânt: fiorul inimii.

Căci cine L-a înţeles vreodată pe Hristos, acela a înţeles că mai presus deorice El caută, şi aşteaptă, şi doreşte, şi vrea numai acest lucru de la noi, înprimul rând: fiorul inimii iubite.

În primul rând fiorul inimii. Fiorul acela atât de dulce, dar şi atât de rarcare, când este, pune foc în rugăciune, lacrimi în cântări, putere în cuvânt, jertfeîn fapte...

Singur fiorul inimii poate face aceasta. Şi cât de minunat o face el!Aceasta ne-a dat-o Hristos şi aceasta o cere în primul rând.Căci, fără fiorul inimii, ce mai rămâne din tot ce facem, chiar şi pentru

semenii noştri?Sufletul meu şi fiul meu, înflăcărează mereu darul lui Dumnezeu care este

în tine şi pune în tot ce spui, în tot ce scrii, în tot ce faci pentru El şi pentru fraţişi pentru toţi oamenii măcar câte o fărâmă din fiorul inimii tale.

Aceasta este tot ce aşteaptă şi Dumnezeu şi semenii tăi.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul veşnicei şi nemărginitei iubiri!Ţie, Care nu numai în Cuvântul Tău pe care ni l-ai trimis, dar şi în tot ce

faci Tu pentru noi toţi pui mereu atât de mult din dulcele fior al inimii Tale.Te rugăm, ajută-ne şi pe noi ca, prin puterea Sfântului Tău Duh, să avem

mereu acest har. Şi din plinătatea lui să punem câte un strop în tot ce facem.Amin.

19 aprilie (Cuv. Ioan de la Lavra Veche; Sf. Socrat, Pafnutie şi Dionisie)

A

Page 119: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 64, 3 119

MINUNI LA CARE NU NE AŞTEPTĂM

inunile lui Dumnezeu, într-adevăr, se petrec toate pe neaşteptate.Dragostea, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu alege pentru

izbăvirea noastră cele mai neaşteptate căi atunci când numai o minune ne-armai putea salva.

Proorocul Isaia, mijlocind în rugăciunile sale atât pentru sine, cât mai alespentru poporul său, Îi aminteşte mereu Domnului de dragostea pe care oavusese El totdeauna faţă de acest popor.

Şi că în dragostea faţă de el găsise totdeauna calea cutremurătoare aminunilor, spre a-l mântui şi ridica.

Ce minunat este slujitorul Domnului care nu se roagă mereu numai pentrusine... Acel fel de rugăciuni care nu cuprind pe nimeni decât pe sine şi pe ai săieste atât de străin de Hristos şi de Evanghelia Sa...

Adevăratul credincios se roagă şi mijloceşte cel mai mult numai pentru alţii.Cere Domnului milă, putere, libertate, har şi binecuvântare mai ales pentru

poporul întreg şi spre slava Numelui Său.Dragostea faţă de Hristos îl face să-I aducă neîncetat Domnului numai

rugăciuni de laudă, de mulţumită şi de închinare pentru toate minunile Lui,arătate de istoria poporului, faţă de cei iubiţi ai Săi...

Îşi aduce mereu aminte de tot ce a făcut Dumnezeu pentru salvarea vieţii, alibertăţii şi a moştenirii pe care Dumnezeu o dăduse poporului şi ţării Sale.

În ceasurile de cea mai grea încercare pentru viaţa şi soarta poporului său,credinciosul se roagă stăruitor pentru ai săi, aducându-I cu duioşie aminte luiHristos de toată mila arătată în chip minunat faţă de ei mai înainte.

Aceasta este una dintre datoriile noastre de dragoste faţă de Dumnezeu,iubitorul fiecărui popor creat de El, spre slava Lui şi pentru mărirea frumuseţiilucrărilor Sale.

Slavă Ţie, Minunat Dumnezeu, Care singurul faci minuni!Îţi mulţumim pentru toate minunile pe care le-ai făcut pentru viaţa

poporului nostru şi a poporului Tău.Tu, Doamne, l-ai salvat în chip atât de neaşteptat de atâtea ori pentru a-i

întări şi mai mult dragostea şi ascultarea de Tine.Ajută-ne să nu uităm niciodată acest lucru, spre a Te putea iubi totdeauna

şi a putea nădăjdui oricând.Amin.

(Sf. Teotim, Ep. Tomisului; Cuv. Teodor Trihina; Sf. Ap. Zaheu; Sf. Mc. Atanasie) 20 aprilie

M

Page 120: Hristos – Pâinea noastră zilnică

120 IISUSE, MÂNTUIREA NOASTRĂ

Iisuse, Mântuirea noastră,Te binecuvântăm în veci,căci Tu rămâi în orice vremecu noi alături să petreci.Cu noi petreci în suferinţă,cu noi în luptele ce-avem,şi Tu ne dai deplin puterealăturea să-Ţi rămânem!

Iisuse, Bucuria noastră,Te binecuvântăm mereu,căci Tu ne-nviorezi viaţacând chinul nostru-i lung şi greu.Tu mângâi inimile noastrecând prea slăbiţi ne clătinămşi bucuria Ta ne-ajutăpovara să ne-o mai purtăm.

Iisuse scump, Nădejdea noastră,în veci vom binecuvântaIubirea Ta nemărginităşi-Atotputernicia Ta.Căci, după ce ne-ai dat iertareaşi mântuirea Ta în dar,tot Tu ne-ajuţi să nu le pierdemprin lumea asta de amar!...

Cuvinte înţelepte

Fiii mei, trăiţi Cuvântul, nu numai să-l predicaţi.Altfel ce zidiţi c-o mână cu cealaltă dărâmaţi.Cei care trăiesc cu fapta ceea ce cu gura spunvor zidi cu amândouă şi vor face lucru bun.

21 aprilie (Sf. Sf. Mc. Ianuarie, Ep.; Sf. Mc. Alexandra, Împ. şi Filipia)

Page 121: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Isaia 64, 5 121

TU IEŞI ÎNAINTEA CELOR CE ÎMPLINESC

roorocul Domnului spune Cuvântul Domnului fiindcă, având DuhulDomnului, el pătrunde gândurile Domnului

şi, având o conştiinţă curată, nu le schimbă şi nu le strică întru nimic.Pentru ca orice suflet să afle cât de minunate şi de iubitoare sunt gândurile luiDumnezeu faţă de el.

Nu ne ajunge glasul, nu ne ajunge hârtia, nu ne ajunge puterea şi nu ne-arajunge toate mijloacele, oricât de puternice, de multe şi de perfecţionate ar fiele, ca să strigăm şi să vestim cât am vrea şi până unde am dori adevărulCuvintelor lui Dumnezeu şi mărimea dragostei lui Hristos faţă de noi oamenii...

O, cu câtă dragoste ne-a iubit Dumnezeu (Ioan 3, 16)!Cu câtă bucurie iese Hristos înaintea tuturor celor care vor să împlinească din

toată inima voia Lui şi cu câtă bunătate mijloceşte Duhul Sfânt pentru noi toţi!O, Dumnezeu este nemărginit, negrăit, neînţeles şi nebănuit de bun!Pentru orice strop de dragoste curată arătată de vreunul dintre noi spre El,

Domnul este gata să-i întoarcă izvoare şi mări de dragoste înapoi.Pentru orice pas pe care oricare dintre noi l-am face către Hristos, El este

gata să facă nemăsurate distanţe către noi.Dar celor care doresc să împlinească cu bucurie dreptatea, să umble în

căile Lui şi să-şi aducă necurmat aminte de El, Dumnezeu le-a ieşit înainte cudescoperirea unor nebănuite făgăduinţe... cu bogăţia negrăită a unor veşnice şinemărginite răsplătiri.

Ce fericiţi sunt cei care Îl ascultă pe Dumnezeu!Acum El le iese înainte cu tot felul de binecuvântări trupeşti şi duhovniceşti.Le iese înainte când fug de vrăjmaşii lor şi îi scapă.Le iese înainte când merg să se roage.Le iese înainte când merg să facă binele şi îi binecuvântează.Iar Mâine Dimineaţă, când vor merge spre veşnicie, nu moartea le va ieşi

înainte, ci El Însuşi, ca să-i fericească pe vecii vecilor.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, Care, atunci când mergeam spre iad,ne-ai ieşit înainte, întorcându-ne spre cerul fericit!

Slavă Ţie, Care în toate căile vieţii, sau ale necazurilor, sau ale bucuriilornoastre ne-ai ieşit înainte, izbăvindu-ne şi umplându-ne de bucurie!

Şi slavă Ţie, Care, în clipa când vom veni la Tine, ne vei ieşi înainte cuveşnicele bucurii! Numai pentru că şi noi Te-am putut iubi o clipă şi Te-amputut asculta o dată cu bucurie.

Amin.

(Cuv. Teodor Sicheotul; Sf. Natanail) 22 aprilie

P

Page 122: Hristos – Pâinea noastră zilnică

122 Isaia 64, 9

NU TE MÂNIA ÎNDELUNG, DOAMNE

avid spusese: Mânia Domnului ţine o clipă, dar îndurările Lui toatăviaţa.

Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia (Ps. 30, 5)...Dar, deşi acest lucru este atât de adevărat, totuşi de atâtea ori nouă ni se

pare că mânia nu mai trece şi că îndurarea nu mai vine...Că plânsul nu se mai sfârşeşte, iar veselia nu va mai începe niciodată...Viaţa în suferinţă este totdeauna foarte grea; numai acela a cărui inimă este

mereu îndreptată spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos (IITes. 3, 5) poate simţi că mânia lui Dumnezeu ţine numai o clipă şi că plânsuleste trecător.

Că îndurare este toată viaţa cu Hristos şi că veselie este orice dimineaţă cu El.Taina fericirii statornice este în a ajunge la acea stare de părtăşie cu

Dumnezeu şi de vieţuire în Hristos din care să nu mai vezi nimic mânie şi să numai consideri nimic motiv de plâns.

Nu Te mânia îndelung, Doamne. Acest cuvânt înseamnă în adâncul său:Nu mă lăsa, Doamne, prea multă vreme în starea aceasta din care să mi se parăcă încercările Tale sunt mânie.

Sau în acea stare în care suferinţa să-mi pară într-adevăr o pedeapsă, pentrucă atunci eu trăiesc în păcat sau noi trăim despărţiţi de Tine.

Dintr-o astfel de stare, orice întunecare îţi pare o mânie. Şi orice clipă, oeternitate.

Sufletul meu şi fiul meu, nu există nimic rău şi greu decât păcatul.Păcatul îţi face totul amar, chinuitor şi îndelung.Roagă-te lui Dumnezeu să-Ţi ajute şi luptă-te să scapi deplin de orice

stăpânire a păcatului.Pentru ca orice mânie să treacă repede. Şi viaţa de îndurare să nu mai

sfârşească niciodată.Seara de întristare să se ducă, iar dimineaţa veseliei să se prelungească veşnic.Căci fiecare lucru îşi are vremea lui. Când trece vremea lui, trece şi el. Când

vine vremea lui, trebuie să vină şi el. Aşa este cu întristarea. Aşa este şi cu veselia.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru şi bucuria noastră!Slavă Ţie pentru Jertfa Ta prin care ai îndepărtat de peste noi mânia!Slavă Crucii Tale care ne-a adus o veşnică îndurare şi iertare!Slavă Ţie, Iisuse Doamne, pentru că Tu ai făcut ca plânsul amărăciunii

noastre să se prefacă într-un plâns de fericire. Iar serile şi nopţile încercăriinoastre ni le-ai prefăcut în dimineţi şi zile pline de veselie.

Slavă veşnică numai Ţie pentru toate!Amin.

23 aprilie († Sf. Mare Mc. Gheorghe, Purtătorul de biruinţă; Sf. Mc. Valerie)

D

Page 123: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea lui Ieremia – 14, 7 123

NELEGIUIRILE NOASTRE MĂRTURISESC

entru cei ce ascultă voia lui Dumnezeu şi împlinesc voia Cuvântul Lui,totul va mărturisi numai bine sau spre bine.

Nu vor mărturisi pentru ei numai faptele lor bune pe care le-au îndrăgit şi pecare le-au urmat. Ci vor mărturisi şi păcatele lor pe care le-au lăsat şi le-au urât.

Celor buni până şi cele rele o să le fie spre laudă. Celor răi şi cele bune o săle fie spre osândă.

Contra celor care nu ascultă şi nu fac voia lui Dumnezeu vor mărturisi nunumai faptele bune pe care trebuia să le facă şi nu le-au făcut. Ci, şi mai puternic,îi vor osândi nelegiuirile lor pe care puteau să nu le facă, dar le-au făcut.

Dragă suflete, ia bine seama la aceste lucruri: păcatul strigă!Păcatele tale strigă după tine neîncetat: strigă şi spre Dumnezeu,

mărturisind împotriva ta.Strigă şi spre oameni, arătând cu o mie de degete ce eşti şi ce faci.Strigă şi spre judecată, cerându-ţi osânda pentru ele.Acum poate mai crezi că te poţi ascunde din faţa lui Dumnezeu şi a

oamenilor după nepăsare, după îndoieli, după necredinţă sau după făţărnicie.Dar va veni vremea când mâna lui Dumnezeu va nimici toate aceste

ascunzişuri ale tale – şi tu vei rămâne gol în faţa acuzelor necruţătore alepropriilor tale nelegiuiri.

Vrei să scapi? Vrei să nu mai strige împotriva ta nelegiuirile pe care le-aisăvârşit? Vino la Hristos chiar acum!

Vino şi cazi cu lacrimi amare de căinţă la Crucea Lui şi cere-I să le spelecu sângele Său cel scump, vărsat pe Golgota şi pentru ale tale nelegiuiri.

Dacă vei face aceasta cu o inimă zdrobită, vei primi iertarea.Şi dacă vei rămâne hotărât lângă Hristos şi Îl vei urma până la moarte,

niciodată nici o nelegiuire nu va mai striga după tine...Ci vor veni faptele bune, roadele Duhului Sfânt, care vor mărturisi tot mai

frumos pentru tine înaintea Domnului tău.

Slavă Ţie, Sânge Scump, Care, pe Crucea Golgotei, ai spălat toate nelegiu-irile noastre ale tuturor!

Slavă Ţie, Care ne-ai adus starea de împăcare cu Tatăl şi ne-ai datdragostea înfăptuirii binelui!

Pentru ca să nu mai mărturisească împotriva noastră păcatul, ci sămărturisească pentru noi harul Tău ceresc.

Ajută-ne să rămânem până la sfârşitul vieţii noastre numai în lumina Ta.Amin.

(† Sf. Ier. Ilie Iorest şi Sava, Mitr. Trans.; Iosif Mărt. din Maramureş;

Pasicrat şi Valentin; Cuv. Elisabeta) 24 aprilie

P

Page 124: Hristos – Pâinea noastră zilnică

124 Ieremia 15, 15

TU ŞTII TOT, DOAMNE

orbind odată despre acest lucru, că Dumnezeu vede şi ştie totul, unprieten povestea:

Mai de mult, în comuna noastră locuia un evreu care ţinea o prăvălie.Venind într-o seară de la oraş cu căruţa lui, pe drum l-a ajuns pe un tăietor

de lemne care venea şi el acasă şi care l-a rugat să-l ia în căruţă.Era o lună de se vedea ca ziua, iar pe drum nu mai era nimeni. Cum

drumul lor trebuia să treacă printr-o pădure, evreul era bucuros că şi-a mai găsitun tovarăş, fiindcă avea bani la el. Dar, trecând prin locul cel mai singuratic,tăietorul, pândind o clipă de neatenţie, l-a lovit pe evreu în cap cu securea, să-lucidă.

Căzând, evreul n-a putut spune decât: „Vezi-l lună!“, fiindcă nu mai aveape nimeni către care să strige în ajutor şi căruia să-l spună pe ucigaş.

Nimeni nu văzuse. Ucigaşul i-a luat banii şi l-a aruncat într-o prăpastie.Căruţa i-a lăsat-o acolo şi el pe urmă... s-a îmbogăţit.

Au trecut anii... Într-o seară, cam tot pe aceeaşi vreme, fostul tăietor delemne, acum bogat, ieşise prin grădină să-şi vadă stogurile de grâu.

Era o lună de se vedea ca ziua. Uitându-se la lună, bogatului i-a venit în gânddintr-o dată seara aceea cu evreul. Şi fără să vrea a strigat: Hoţul de evreu a strigatatunci „Vezi-l, lună!“. Numai tu, lună, ai văzut, dar ţie ce-ţi pasă de un evreu mort?

Vecinul lui, care era după gard, fără să vrea, a auzit. Şi îndată i-a lămuritpe toţi oamenii de unde se îmbogăţise fostul tăietor de lemne dintr-o dată.

La cercetările legii s-a aflat totul.Lunii, care singură văzuse, i-a păsat de fărădelege şi n-a lăsat-o nepedep-

sită, căci luna era atunci ochiul lui Dumnezeu, care vedea totul şi judeca totul.Omule, oricine ai fi tu şi oricum ţi s-ar părea că eşti de bine ascuns, teme-te

de Dumnezeu şi nu face răul, fiindcă El ştie totul, vede totul şi nu va lăsa nimicnedescoperit (Luca 8, 17).

Şi nu va lăsa nimic nerăsplătit, fie binele, fie răul (Ecles. 12, 14).Pentru despovărarea conştiinţei tale, mărturiseşte-ţi păcatele din trecut,

chiar să suferi pentru ele pedeapsa cuvenită, dar să-ţi mântui sufletul. Iar pentruviitor, urmează-L pe Hristos, ferindu-te cu groază de orice rău.

Slavă Ţie, Dumnezeule Atotputernic şi Atotprezent!Slavă Ţie, Care nu laşi nimic ascuns, ci aduci totul la lumină şi răsplată!Te rugăm, Doamne, tot ce mai este încă ascuns adu la lumină, ca fiecare

om să-şi primească încă aici plata pentru tot răul ce l-a făcut, spre a nu primidincolo pierzarea.

Ci pentru îndreptare, Doamne, să primească mântuirea, oricine ar fi el.Căci Tu eşti drept şi bun, Doamne.Amin.

25 aprilie (Sf. Apostol şi Evanghelist Marcu; Sf. Muceniţă Nichi)

V

Page 125: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Ieremia 32, 18 125

TU DAI ÎNDURAREA

u dai îndurarea până la al miilea neam de oameni. Tu pedepseştinelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei. Căci Tu eşti

Dumnezeul cel Mare, cel Puternic, al Cărui nume este Domnul Oştirilor.Dacă oamenii şi-ar aduce neîncetat aminte chiar şi numai de aceste

cutremurătoare adevăruri, ar fi de-ajuns pentru a se îngrozi să nu facă niciodatărăul. Şi pentru a se strădui să facă tot binele.

Cine n-ar vrea ca fiii şi urmaşii lui să aibă îndurare de la Dumnezeu şi să-ifie fericiţi până în veşnicie? Şi care om nu ar face orice pentru neamul său şipentru urmaşii săi numai să le poată pregăti acestora un viitor fericit?...

Câte păcate, nelegiuiri şi nedreptăţi fac mulţi părinţi în numele grijii pentrucopiii lor!

Dar un singur lucru cu adevărat folositor pot face părinţii pentru urmaşiilor: să vină la Hristos şi să facă voia Lui!

În felul acesta vor face cel mai mare bine fiilor lor şi chiar strănepoţilor lor,fiindcă din pricina lor vor fi toţi ai lor binecuvântaţi de către Dumnezeu (Exod20, 6; 34, 7; Rom. 11, 28).

Dar cei care nu ascultă de Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu şi care nu vin laDomnul Iisus, nu numai că îşi pierd propria lor mântuire, săvârşind hoţii şinedreptăţi, înşelăciuni şi silnicii spre a aduna avere pentru copiii lor – dar chiarprin aceste fapte rele ei nu fericirea, ci nefericirea o pregătesc pentru urmaşii lor.

Fiindcă este scris: Domnul pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copiii lorpână şi la al patrulea neam (Exod 20, 5).

Iată de ce unele familii sunt nimicite sau sărăcite! Iată ce fac părinţii pentrucopiii lor.

Dacă vă iubiţi mântuirea sufletului şi viitorul copiilor voştri, veniţi laHristos şi faceţi voia lui Dumnezeu.

Atunci veţi fi şi voi fericiţi şi veţi putea muri în pace, ştiind că aţi strâns şipentru copiii copiilor voştri o fericită avuţie la Dumnezeu.

Altfel, iată, focul vi-l pregătiţi. Şi vouă, şi lor.

Slavă veşnică Ţie, drept şi adevărat Dumnezeu, ale Cărui legi şi cuvintesunt toate drepte şi adevărate!

Te rugăm, Doamne, dă tuturor părinţilor judecata cea mai sănătoasă cucare să caute pentru copiii lor cel mai mare bine: întoarcerea lor la CuvântulTău şi la ascultarea voii Tale.

Chiar dacă n-ar voi să facă aceasta pentru propria lor mântuire, fă s-o facămăcar din dragoste pentru copiii lor.

Amin.

(Sf. Sf. Mc. Vasile, Episcopul Amasiei; Sf. Glafira; Cuv. Justa şi Nestor) 26 aprilie

T

Page 126: Hristos – Pâinea noastră zilnică

126 Plângerile lui Ieremia 5, 1

UITĂ-TE ŞI VEZI-NE

ea mai mare mângâiere a unui credincios este că Dumnezeu Se uită şi-ivede inima lui.

Îi vede lacrimile sale.Îi vede ocara pe care o îndură.Îi vede şi îi ştie binele pe care a vrut să-l facă pe pământ şi printre semenii săi.Dar îi vede şi ocara, nedreptatea, silnicia şi suferinţa pe care trebuie să le

îndure pentru toată dorinţa lui de a face binele şi de a-I sluji lui Dumnezeu.

În mijlocul tuturor suferinţelor lui pentru împlinirea Cuvântului Sfânt,credinciosul, nemaigăsind nici dreptate, nici ascultare nicăieri, adeseori strigănumai către Dumnezeul şi Mântuitorul lui: Doamne, uită-te şi vezi-mi ocara.Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi! Uită-Te şi vezi-ne în ce stare ne-au aruncatvrăjmaşii Tăi şi ai noştri!

De câte ori, de mii de ani, câţi fraţi de-ai noştri aruncaţi în întuneric şi înfoc, în ape îngheţate şi în munci, în bătăi şi în foamete, în sete şi în surghiun, întot felul de ocări şi de nedreptăţi a trebuit să-şi ridice ochii plini de durere şi delacrimi spre cer şi să strige de sub apăsarea celei mai cumplite nedreptăţi:Doamne, adu-Ţi aminte de noi! Uită-Te şi vezi-ne!

Pe pământul acesta aşa a fost din totdeauna.Dar nu va fi pe totdeauna.Mângâiaţi-vă, fii şi credincioşi adevăraţi ai lui Hristos, că va veni în curând

şi ziua când veţi vedea că Dumnezeul vostru a văzut şi Şi-a adus aminte.Cei care au ajuns la sfârşit au şi văzut că despăgubirea mare pe care au

primit-o pentru toate este nebănuit şi veşnic mai multă.Şi, pe măsură ce ajungem cu toţii la Hristos, vom vedea că chiar suferinţele

de acum au lucrat pentru noi veşnica greutate de slavă pe care o moştenim.

O, slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Care Tucel dintâi ai suferit cea mai mare ocară şi nedreptate, fără să fi fost vinovatcu nimic!

Te rugăm, dăruieşte deplină putere tuturor nedreptăţiţilor Tăi fii, oricândvor trece şi ei, fiecare la rândul lui, prin ocări şi nedreptăţi pentru numele Tău.

Fă-i să privească atunci la răbdarea şi răsplătirea Ta, ca să nu cârtească,nici să se lepede.

Ci să rabde totul până la moarte, ca să primească şi ei cununa vieţii.Amin.

27 aprilie (Sf. Sf. Mc. Simeon, ruda Domnului; Sf. Ap. Aristarh, Marcu şi Zinon)

C

Page 127: Hristos – Pâinea noastră zilnică

MULŢUMIRE-NLĂCRIMATĂ 127

Mulţumire-nlăcrimatăsunt dator să-Ţi dau în veacpentru cât mi-ai dat, Iisuse,mie, un copil sărac;că mi-ai dat cât nu-s în starevecii toţi a spune eu.Tu, iubitul meu cel dulce,Mama mea şi Tatăl meu...

Eram, Doamne, fără nimeni,ca un pai luat de vântîntre valuri, între flăcărişi-ntre fiare pe pământ.Şi Te-ai îndurat de mineşi din iad m-ai scos în rai,şi senin mi-ai pus în suflet,şi cântări mi-ai pus în grai...

Mulţumiri înlăcrimatesunt dator să nalţ mereuŢie, Mama mea cea dulce,Ţie, dulce Tatăl meu,Ţie, Prietenul statornic,Mire unic şi frumos,Ţie, dragostea mea toată,Domnul meu Iisus Hristos.

Cuvinte înţelepte

Dumnezeu şi conştiinţa ştiu de tot ce ai ascuns,cei doi martori pentru care nu-i nimic de nepătruns.Poţi să nu asculţi, poţi face tot păcatul, dar apoite vei chinui-n vecie osândit de amândoi.

*

Pentru sufletul meu veşnic, viaţa este Dumnezeuprecum sufletul îmi este viaţa pentru trupul meu.

(Sf. Ap. Iason şi Sosipatru; Sf. Mc. Maxim, Dada şi Cvintilian) 28 aprilie

Page 128: Hristos – Pâinea noastră zilnică

128 Plângerile lui Ieremia 5, 14

BĂTRÂNII NU MAI MERG... TINERII NU MAI CÂNTĂ

ceasta este cea mai mare durere a credincioşilor Domnului în vremeacea grea a ocării şi nedreptăţii: faptul că cei rămaşi înapoi sunt stăpâniţi

de frică sau de deznădejde.Starea de nepăsare care urmează imediat oricărei prigoniri asupra Bisericii

are asupra multora o urmare nimicitoare.În primele zile de la pornirea valului de suferinţe şi de încercări, cei mai

mulţi se zăpăcesc de tot... Bătrânii nu mai merg... Tinerii nu mai cântă...Zac toţi apăsaţi, fiecare în adăpostul său, ca nişte păsări în furtună şi în noapte.Nici o stare nu este mai rea decât aceasta. Nimic nu doare şi nu ruşinează

mai mult o credinţă adevărată decât frica şi apăsarea care îi paralizează pe toţi .Dar, slăvit să fie Domnul, că o astfel de stare nu ţine mult. Urmează apoi

acel val de putere venit din Duhul lui Hristos, care umple sufletele tuturor deduhul de jertfă şi de îndrăzneală dumnezeiască.

Puterea lui Dumnezeu se revarsă plină de înflăcărare peste credincioşiiameninţaţi.

Atunci bătrânii încep iarăşi să meargă şi tinerii încep iarăşi să cânte, oriceli s-ar întâmpla.

Atunci înflăcărarea lui Hristos cuprinde toate sufletele. Şi, cu cât valul deapăsare este mai greu şi mai ameninţător, cu atât duhul de jertfă creşte maimare...

Şi, o dată trezit, nimic nu-l mai poate birui. Viaţa şi toate bunurile lumii numai preţuiesc nimic. Totul devine numai Hristos.

Atunci suferinţa devine o cinste râvnită şi căutată. Atunci fiecare considerăcă dacă el rămâne scutit de suferinţă, aceasta este o pedeapsă. Atunci moarteaeste dorită şi căutată. Atunci nimic nu doare, nimic nu-i prea mult şi nimic nu-iprea greu pentru Hristos.

Acele vremi apoi rămân în istoria Bisericii şi în faţa veşniciei ca fiind totce omenirea I-a putut înălţa mai frumos lui Dumnezeu. Şi tot ce a putut privimai minunat cerul pe pământ.

Aşa au strălucit primii noştri fraţi.De aceea, oricine vrea să facă mai strălucită credinţa, acela să o prigonească.

Şi oricine vrea să-i facă cel mai mare rău, acela să-i dea cea mai mare libertate.

Slavă Ţie, Dumnezeul şi Apărătorul curăţiei Bisericii Tale, Iisuse Doamne!Îţi mulţumim pentru toată grija pe care o ai neîncetat de Lucrarea Ta,

îngăduind uneori flăcările curăţitoare şi sfinţitoare asupra ei.Trezeşte atunci, Duhule Sfinte, în toţi credincioşii Tăi duhul jertfei, spre a

arăta cerului şi pământului slava şi puterea Ta. Fă-i atunci pe toţi să meargă, şisă nu stea. Să cânte, şi să nu plângă.

Amin.

29 aprilie (Sf. 9 Mc. din Cizic; Cuv. Memnon, făcătorul de minuni)

A

Page 129: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea lui Daniel – 9, 6 129

N-AM ASCULTAT PE ROBII TĂI

red că dintre toate strigătele deznădăjduite ale celor care au ajuns înpierzare după ce au avut cândva Cuvântul lui Dumnezeu, cel mai amar

va fi acel strigăt: „Doamne, nu am ascultat Cuvântul Tău!“.Nici unul dintre regretele celor care şi-au pierdut părinţii nu-i mai dureros

ca acela: Nu i-am ascultat pe părinţii mei!Nici unele dintre lacrimi nu sunt mai grele ca ale acelora care şi-au pierdut

soţii, sau binefăcătorii, sau fraţiişi a căror inimă, lângă sicriul sau lângă mormântul lor, zdrobită de cele mai

grele amintiri plânge: Nu l-am ascultat când l-am avut.Cât de rari sunt părinţii cu adevărat buni... Soţii cu adevărat credincioşi.

Învăţătorii şi fraţii cu adevărat iubitori. Binefăcătorii cu adevărat binefăcători.Ce rar este Cuvântul lui Dumnezeu şi ce rari sunt adevăraţii Lui mărturisitori!Ce puţin timp putem avea aceste comori adevărate în mijlocul nostru şi cât

de multă grijă şi preţuire ar trebui să le arătăm când Dumnezeu ne trimite astfelde haruri!

Dar cum ne purtăm noi oare, cei mai mulţi dintre noi, faţă de acei robi ailui Dumnezeu care, în chipul cel mai luminos şi mai cald, vin să ne înfăţişezecăile care ne pot duce mai drept şi mai dulce la fericirea noastră?

Pe cele mai scumpe dintre fiinţele pe care ni le-a dăruit Dumnezeu leascultăm cel mai puţin.

Pe cei care ne-au iubit cel mai mult îi iubim cel mai puţin.Şi pentru acei care au făcut sau mai fac încă pentru noi cel mai mult, noi

facem cel mai puţin.Dar apoi, când vine ziua ca ei să ne fie luaţi pentru totdeauna, rămânem

numai cu regretul, cu plânsul, cu păcatul cel amar: că nu i-am ascultat.Suflate dragă, dacă nu vrei să plângi veşnic, ascultă acum!Preţuieşte timpul pe care încă îl ai, soţul pe care încă îl ai, fratele pe care

încă îl ai şi Mântuitorul pe care încă Îl ai!

Doamne Iisuse, Bunul şi Dulcele meu Mântuitor, Îţi mulţumesc că încă num-ai părăsit...

Vin şi eu la Tine şi doresc să nu Te mai părăsesc niciodată. Vreau să Te amveşnic, vreau să Te ascult în totul.

Te rog, ajută-mă, să-i iubesc şi să-i ascult pe toţi cei care mă iubesc şi măîndrumă să ascult de Tine şi de curăţia voii Tale.

Iartă-mi toate neascultările mele şi-mi curăţă inima mea pe totdeauna deorice duh al neascultării.

Amin.

(Sf. Ap. Iacob, fratele Sf. Ap. Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu; Sf. Donat) 30 aprilie

C

Page 130: Hristos – Pâinea noastră zilnică

130 Rugăciunea lui Iona – 2, 2

ÎN STRÂMTORAREA MEA

umnezeu are de făcut cu fiecare dintre noi o lucrare. Pentru fiecaredintre noi, Dumnezeu a pregătit faptele bune în care trebuie să umblăm.

Fiecăruia dintre noi, Dumnezeu ne-a rânduit un câmp de lucru. O sarcină depurtat. O lucrare de făcut. Un steag de înălţat.

Nimeni nu ne poate nici înlocui, nici scuti de slujba noastră, fiindcă fiecareşi-o are pe a lui.

Când o împlinim cu bucurie şi cu dragă inimă, în chip fericit, vom fivrednici de răsplată. Chiar dacă o facem siliţi, este o isprăvnicie pe care trebuiesă o împlinim. Când nu vrem – va fi vai de noi (I Cor. 9, 16-17)!

Dacă Dumnezeu are milă de noi şi de cei pentru care ne-am primit darul şislujba de la El (I Cor. 12, 7), atunci, când nu vrem de bună voie, vom fi siliţi săfacem aceasta prin strâmtorarea adusă de Dumnezeu, Care are mii de căi să nesilească.

Iona n-a vrut să meargă la Ninive ca să împlinească voia lui Dumnezeu,fiindcă s-a temut.

Răutatea ninivitenilor ajunsese până la urechile lui Iona şi, de groaza lor,omul lui Dumnezeu a ales mai bine să nu asculte porunca. Să nu-şi împlineascămisiunea. Să fugă şi să se ascundă.

Dar slujba pe care o avea el nu mai putea s-o facă nimeni altul.El trebuia s-o facă.De unde fugea el, gol rămânea acolo.Atunci a venit de la Dumnezeu strâmtorarea şi Iona a trebuit să sufere, nu

pentru că a făcut, ci pentru că n-a făcut voia lui Dumnezeu.Uneori trebuie să suferi şi dacă o faci, dar atunci suferinţa este slavă. Pe

când, dacă suferi că n-ai făcut-o, este o ruşine şi o durere fără alt seamăn.Când eram în flăcări m-a cutremurat plânsul dureros al unui frate care

gemea: Nu-mi pare rău că ard, îmi pare rău că n-am lucrat. Nu-mi pare rău căsufăr, ci îmi pare rău că m-am ascuns şi nu mi-am făcut datoria.

Fiindcă, dacă trebuie să suferi, oricât te-ai ascunde, de suferinţă tot nu scapi.Dar nu-i tot una să suferi pentru că ai făcut binele sau pentru că nu l-ai făcut.Unii văd asta numai în strâmtorarea lor, ca Iona. Fericiţi cei care văd înainte.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care,din dragostea împlinirii voii Tatălui, nu Te-ai dat în lături de la nici o suferinţă,ci ai purtat totul liniştit.

Te rugăm, ai milă de cei care se ascund ca să nu meargă unde îi trimiţi Tu,de teama de a nu pătimi pentru Tine.

Fă-i să vadă, Doamne, ce a păţit Iona şi alţii ca el şi să nu-şi lepedemisiunea pe care le-ai încredinţat-o, ca să nu ajungă acolo de unde nu vor maiputea face nimic.

Amin.

1 mai (Sf. Pr. Ieremia; Cuv. Eftemie, Ignatie şi Acachie; Cuv. Isidora)

D

Page 131: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea Domnească – Matei 6, 9 131

TATĂL NOSTRU

lavă veşnică Ţie, Preadulcele nostru Mântuitor, Învăţător şi DumnezeuIisus Hristos, Care ai venit în lume să-i mântuieşti şi să-i înveţi pe toţi

oamenii... şi să-i răsplăteşti nu numai odată, la sfârşit şi veşnic, pe fiecare dupăcum a ascultat şi a împlinit cu fapta, ci chiar şi zilnic, încă din viaţa aceasta.

Slavă Ţie, Care, în cel dintâi cuvânt al rugăciunii pe care ne-ai lăsat-o,ne-ai învăţat să ne îndreptăm inima şi gândurile către Acela Căruia ne rugăm,spunându-I că El este Tatăl nostru.

Pentru ca, ştiind că Acolo Sus, în Ceruri, noi avem un Tată plin de bunătateşi de iubire, să ridicăm spre El mâinile noastre şi pline, şi goale cu credinţa căEl ne primeşte sau ne dă tot ce avem dorinţa sau nevoia.

Numai dacă ceea ce Îi aducem înainte este curat şi smerit. Sau ceea ce Îicerem este curat şi bun.

Slavă Ţie, Care ne-ai arătat şi ne-ai descoperit că Acolo în Ceruri esteTatăl nostru, al tuturora! Nu numai al unora.

Că inima Lui este plină de bunătate şi de iubire faţă de toţi oamenii, fărănici o părtinire faţă de nimeni.

Că tot ce-I cerem fiecare ne dăruieşte fiecăruia.Că de la El vine pâinea noastră cea de toate zilele.Că de la El vine iertarea păcatelor noastre, dar precum iertăm şi noi

greşiţilor noştri.Că El ne izbăveşte de ispite şi ne mântuieşte de cel rău...Slavă Ţie, Iisuse Doamne, de la care am învăţat că atunci când stăm la

rugăciune şi spunem „Tatăl nostru“ nu suntem singuri niciodată. Ci spunemîmpreună cu toţi ceilalţi, fiindcă nici unul nu zice „Tatăl meu“, ca să se simtăsingur, ci „Tatăl nostru“, ca să se simtă în mijlocul tuturor, rugându-se pentrutoţi şi împreună cu toţi.

În felul acesta noi ne rugăm pentru toţi oamenii şi toţi oamenii ceilalţi seroagă pentru noi. Aceasta ne face să ne simţim una în faţa Ta, înlăturând dintrenoi orice despărţiri, şi ne dă felul cel ceresc şi bun de a ne iubi şi ierta.

Iată ce ne-ai învăţat Tu!Slavă veşnică Ţie, Tatăl nostru Care eşti în ceruri!Sfinţească-se Numele Tău.Vină Împărăţia Ta.Facă-se voia Ta, precum în ceruri, aşa şi pe pământ.Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.Şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava,a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh.Amin.

(Aducerea Moaştelor Sf. Ier. Atanasie cel Mare; Sf. MC. Esper şi soţia sa, Zoe) 2 mai

S

Page 132: Hristos – Pâinea noastră zilnică

132 Rugăciunea de laudă – Matei 11, 25

TE LAUD, TATĂ, DOAMNE

-L lăuda din tot sufletul pe Dumnezeu pentru toate lucrările Sale este odatorie veşnică pentru toate făpturile Lui.

Nu numai pentru că toate aceste lucrări sunt nespus de minunate, defrumoase, de bune şi de înţelepte, dar şi pentru că întreaga fericire pe care o aducele a pus-o pentru noi Dumnezeu în chiar împlinirea cu bucurie a acestei datorii.

Cu câtă bucurie şi putere împlineşte voia dumnezeiască orice dorinţă afăpturii Sale, când această făptură este cu totul în gândul şi în Duhul TatăluiCeresc!

Domnul Iisus a venit vestind înţelepciunea şi sfinţenia.Orice făptură care, prin străduinţele sale a luptat să ajungă spre sfinţenie a

fost plăcută înaintea lui Dumnezeu, iar El i-a dăruit, ca răspuns la rugăciunea şistrăduinţa sa, înţelepciunea şi priceperea în orice lucru şi cuvânt bun.

Iată, apostolii Domnului, ca nişte prunci nevinovaţi, ascultau şi credeauorice cuvânt al Domnului, făceau cu dragă inimă tot ce pricepeau şi înţelegeaudin cuvinte Sale. Şi se luptau cu toată stăruinţa să ajungă la curăţia şi sfinţeniacerute de Hristos.

Pe când celor din cetăţile Horazin, Betsaida şi Capernaum nici nu le păsade cerinţele acestui Om simplu, înconjurat de nişte oameni simpli.

Pentru acei cetăţeni pretenţioşi, Hristos şi ai Lui, care n-aveau nici un titluacademic sau măcar o diplomă a vreunei şcoli mai înalte, erau o adunare deoameni cel mult semidocţi.

Nişte exaltaţi. Nişte fanatici. Nişte inculţi de la care n-ai niciodată ce săasculţi interesant sau înalt.

Şi, pentru că aşa au gândit, au rămas fără Hristos, fără mântuire şi fărăînţelepciunea adevărată care vine de Sus şi care se capătă prin cu totul altemijloace decât cea de la oameni.

Dar ce înţelepţi au devenit cei simpli care L-au crezut şi urmat pe Iisus!

O, Mare Dumnezeu adevărat, înţelept şi drept în toate căile Tale, fiibinecuvântat pentru felul sfânt şi înţelept în care ai găsit Tu cu cale să lucrezifaţă de toţi.

Tu, celor care au posibilitatea, le-ai rânduit căi pe care să-şi însuşeascăadevărata înţelepciune prin eforturile lor. Dar celor care n-au avut pe pământcondiţiile de a-şi însuşi această înţelepciune în mod normal, Tu, fiindcă i-ai alespentru o slujbă deosebită, le-ai şi dat pe o cale deosebită înţelepciuneadeosebită pe care o cerea slujba lor deosebită.

Te lăudăm, Doamne, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale.Amin.

3 mai (Sf. Mc. Timotei şi Mavra; Sf. Diodor)

A

Page 133: Hristos – Pâinea noastră zilnică

La învierea lui Lazăr – Ioan 11, 41 133

ÎŢI MULŢUMESC CĂ M-AI ASCULTAT

ulţumirea către Dumnezeu este nu numai dovada unei recunoştinţepentru o minune sau mai multe pe care Dumnezeu le-a făcut ascultân-

du-ne rugăciunile de mai înainte. Ci este şi dovada unei încredinţări că toate celece încă Îi vor mai fi cerute lui Dumnezeu vor căpăta şi ele ascultare şi împlinire lavremea lor.

O astfel de rugăciune de mulţumire nu se putea înălţa spre Tatăl Cerescdecât din gura Fiului Său, Care a căutat totdeauna să facă în toate şi în totulnumai voia sfântă a Tatălui.

Pe un astfel de Fiu, însăşi voia împlinită a lui Dumnezeu Îl va ascultatotdeauna, fiindcă şi El ascultă totdeauna de această sfântă voie.

Şi o astfel de rugăciune s-a putut înălţa spre Tatăl Ceresc numai din guri acăror inimă şi trăire umblau într-o astfel de desăvârşită ascultare de Tatăl şi deFiul, după călăuzirea Duhului Sfânt.

Ce binecuvântată şi ce puternică este ascultarea de Dumnezeu!Nici o stare şi nici o virtute nu este mai răsplătită ca ea.Nimeni nu este mai iubit şi mai răsplătit nici înaintea lui Dumnezeu, nici

înaintea oamenilor ca acela care în curăţie şi în smerenie are un duh ascultătorşi îşi împlineşte cu credincioşie toată ascultarea sa faţă de oricine.

Hristos S-a făcut ascultător de Tatăl până la moarte (Filip. 2, 28).De aceea a şi fost ascultat şi va fi ascultat până în vecii vecilor.Căci pe măsura ascultării eşti ascultat şi de către Dumnezeu, şi de către

oameni.Dacă asculţi cu plăcere, eşti ascultat cu plăcere.Dacă faci cu bucurie, ţi se va face cu bucurie.Dacă îi faci mulţumiţi pe alţii şi alţii te vor face mulţumit pe tine.Şi dacă vei umbla să-i fericeşti pe alţii şi Dumnezeu va îngriji să fie şi

pentru tine alţii care să-ţi caute ţie fericirea...Bineînţeles, cu prigoniri pe pământ. Dar prigonirile – numai pe pământ

(Marcu 10, 28-31).

Mulţumire veşnică Ţie, Tatăl nostru cel Ceresc, Care ne-ai ascultatrugăciunile făcute Ţie în Numele Domnului nostru Iisus Hristos şi în dragosteaascultării Lui.

Te rugăm, ajută-ne prin Duhul Sfânt să trăim o viaţă de desăvârşităascultare de Tine şi de Cuvântul Tău, pentru ca, ori de câte ori vom cere ceva înNumele Lui, să fim ascultaţi şi noi, şi ai noştri.

Amin.

(Sf. Cuv. Mc. Pelaghia; Cuv. Ilarion şi Valerian) 4 mai

M

Page 134: Hristos – Pâinea noastră zilnică

134 N-AUZI TU

N-auzi tu nici azi cum strigăglasul Domnului Hristossă te-ntorci la El cu lacrimi,să laşi drumul păcătos?

Vino, vino, vino, vino,veşnicul Izvor de harte aşteaptă cu iertareşi cu cerul Lui în dar.

O, de când Iisus te cheamăşi te-aşteaptă ne-ncetat!Vino, căci întreg păcatulţi-ar putea fi-acum iertat.

Vino, spune-ţi Lui durereace te-apasă tot mai greu,vino, căci iertarea dulceţi-o dă numai Dumnezeu.

Vino, căci deplină paceau doar cei ce-au ascultat;pune şi tu hotărâreade-a-L urma cu-adevărat.

Vino – ai şi tu un sufletşi ţi-l pierzi pe veşniciidacă nu-l aduci la Domnul,dacă tot nu vrei să vii!

Cuvinte înţelepte

Oamenii ştiu astăzi multe şi le sunt pentru folos,dar zadarnice-s odată toate fără de Hristos.În viaţă te ajută cunoştinţa de-orice fel,dar în moarte nu te-ajută, nu te-ajută decât El.

5 mai (Sf. Mc. Irina; Sf. Mc. Neofit şi Gaian)

Page 135: Hristos – Pâinea noastră zilnică

La Cina cea de Taină – Ioan 17, 1 135

TATĂ, A SOSIT CEASUL – PROSLĂVEŞTE

easul proslăvirii începe din Ghetsimani. Scara slavei începe de laCalvar. Şi cununa vieţii veşnice, de la cununa cea de spini.

De aceea, Mântuitorul nostru Îşi vedea sosit ceasul proslăvirii chiar dinceasul celor mai grele patimi.

Şi de aceea El a avut putere să-L slăvească pe Dumnezeu Tatăl, mulţu-mindu-I pentru calea pe care I-o alesese, chiar dacă primii paşi pe această caleva trebui făcuţi prin flăcări, prin valuri, prin sânge, prin deziluzii, prin moarte.

Fiindcă ştia că ceasul patimilor va sfârşi în veşnicia Învierii şi a Slavei.Că scara calvarului are celălalt capăt în Strălucirea şi Fericirea veşnică.Iar cununa de spini se va preface în cunună de aur şi va căpăta o strălucire

nemaiîntunecată niciodată .Iată, aşa trebuie privită suferinţa.Iată, aşa trebuie întâmpinat calvarul.Iată, aşa trebuie purtată cununa de spini.Nimic nu sfârşeşte aici, nimic nu se încheie acum.Totul are urmare. Totul se continuă. Totul are o răsplată.Nici un ceas nu rămâne singur şi rupt de celelalte.Nici o scară n-are numai un capăt. Şi nici o cunună n-are numai o faţă.Frate, nu fi orb, nici mărginit. Nici nepriceput, ca să te pierzi.Învaţă de la Hristos cum trebuie să priveşti suferinţa pe care ţi-o trimite

Dumnezeu nu pentru moarte, ci pentru slavă (Ioan 11, 4).Învaţă de la Hristos şi uită-te nu la începutul, ci la sfârşitul tuturor lucrurilor.Nu la umbra, ci la lumina crucii.Nu la moartea, ci la slava ascultării.Nu la înfrângerea de acum, ci la biruinţa de mâine a lui Hristos.Nu la pietrele ucigătoare, ci la cerul deschis şi la răsplata cu care te

aşteaptă Hristos ca pe Ştefan (Fapte 7, 56).

Slavă veşnică Ţie, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, Iisuse Hris-toase, slavă Ţie!

Îţi mulţumim pentru pilda şi puterea pe care ne-ai dat-o să privim totul caşi Tine.

Îţi mulţumim pentru toţi acei mari oameni ai Tăi care au stat în faţa cruciişi în faţa morţii asemenea Ţie şi au biruit asemenea Ţie.

Ajută-ne şi pe noi să putem face la fel când vom fi în împrejurăriasemănătoare.

Amin.

(Sf. şi Dreptul Iov; Cuv. Mamant, Pahomie şi Ilarion) 6 mai

C

Page 136: Hristos – Pâinea noastră zilnică

136 Ioan 17, 9

PENTRU EI MĂ ROG

umai acela este un părinte adevărat, un ucenic adevărat, un frateadevărat care nu se mai gândeşte la sine când este vorba de cei cărora

el le este dator dragostea, pilda, jertfa şi viaţa sa.Oricine nu se poate uita pe sine, nu se poate păgubi şi nedreptăţi pe sine

spre folosul şi binele semenilor săi daţi în grija sa, acela nu poate fi nici părinte,nici învăţător, nici frate, nici mântuitor nimănui, niciodată.

Acei care se iubesc numai pe ei înşişi, care îşi caută numai propriul lorfolos, care umblă numai după binele lor în primul rând, nu trebuie să se facănici învăţători, nici fraţi, nici păstori, nici părinţi.

Suflete dragă, dacă ai ajuns totuşi o astfel de fiinţă binecuvântată, darrăspunzătoare, ia bine seama ce faci şi cum faci. Tu nu eşti singur, ci răspunzipentru mulţi. Nici nu ştii pentru cât de mulţi răspunzi.

Copiii tăi vor avea şi ei copii. Şi au să-i crească cum îi creşti tu pe ei.Elevii tăi vor avea şi ei elevi. Şi au să-i înveţe cum îi înveţi tu pe ei.Fraţii tăi vor avea şi ei fraţii lor şi îi vor îndruma cum le arăţi tu lor.Păstoriţii tăi vor fi şi ei, la rândul lor, păstori. Ucenicii tăi vor fi şi ei când-

va pentru alţii educatori... Aceştia vor fi pentru ceilalţi exemplul pe care li l-aiarătat sau li-l arăţi tu acum.

Fiecare părinte trebuie să fie pe o treaptă mai înaltă decât copiii săi.Fiecare educator, păstor şi îndrumător, la fel.

Pentru ca cei mai de jos să aibă spre ce să privească şi spre ce să se înalţe.În Lucrarea lui Dumnezeu, păstorii şi îndrumătorii trebuie să fie cei dintâi

în fapte bune (Tit 3, 14). Pentru că numai aşa turma lor va avea respect şiascultare faţă de ei.

Lucrarea Domnului merge mereu înainte, crescând în lumină şi în curăţie.Orice îndrumător care nu-şi dă toate silinţele să fie şi pentru „mai înainte“ înlumină şi în curăţie, va fi lăsat în urmă, spre paguba lui.

Vor veni alţii, care vor fi aşa, căci Dumnezeu are grijă cu dragoste deLucrarea Sa.

Slavă veşnică Ţie, binecuvântatul şi iubitorul purtător de grijă al Lucrării şiBisericii Tale!

Te rugăm, ajută lucrătorilor ei să fie tot mai sfinţi în purtările lor şi maiînţelepţi în vorbirile lor, ca, Lucrarea Ta, care creşte prin Duhul Tău, să-i poatăprivi totdeauna cu cinste şi cu ascultare.

Dar când unii nu înţeleg acest lucru, Te rugăm să-i sileşti să înţeleagă.Când totuşi nu vor vrea, înlocuieşte-i, Doamne, ca să nu împiedice mersul

înainte al Lucrării Tale. Şi dă-i Bisericii Tale înaintaşi vrednici de ea şi de Tine.Amin.

7 mai (Arătarea Semnului Sf. Cruci la Ierusalim; Sf. Mc. Acachie)

N

Page 137: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Ioan 17, 20 137

ŞI PENTRU CEI CE VOR CREDE PRIN EI

devăratul conducător se gândeşte nu la sine însuşi, ci la tot viitorulpoporului său.

Binecuvântaţi să fie – şi binecuvântaţi vor fi cât va ţine poporul pentru careau lucrat – acei conducători care s-au gândit la bunăstarea poporului lor. Laviitorul fericit, paşnic şi liber al fiilor poporului peste care Dumnezeu a făcut săajungă şi ei, într-un ceas din istoria lui, conducători.

Adevăratul învăţător se gândeşte nu numai la elevii săi de astăzi, ci şi laacei pe care îi vor pregăti aceştia mâine.

Adevăratul părinte nu se gândeşte numai la copiii săi, ci şi la ce vor devenicopiii acestora mâine şi în tot viitorul lor.

Când cineva pregăteşte un lucru, sau creşte un copil, sau instruieşte unucenic, sau pune o temelie, sau veghează asupra unei societăţi

– acela trebuie să-şi simtă răspunderea sa până în veşnicie pentru opera pecare o face. Căci ori binele, ori răul lui o să aibă urmări veşnice.

Dacă, fiind într-un loc de răspundere, nu avem conştiinţa răspunderii, noisuntem şi vom fi blestemaţi veşnic de toţi acei care, din pricina noastră, se ducfără să-şi dea seama la pierzare veşnică.

Cine răspunde pentru viitorul unei familii, dar nu-şi face datoria cu simţulşi conştiinţa răspunderii, acela va fi făcut vinovat de uciderea familiei sale.

Cine face acest lucru cu o societate, cu un popor sau cu o generaţie estevinovat faţă de toate generaţiile şi poate chiar de toate popoarele.

Aşa devin unii: binefăcători ai umanităţii sau criminali ai ei.Binefăcători ai poporului lor sau ucigaşii lui.Cinstea lui Hristos sau ocara Sa.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Care Ţi-ai datviaţa nu numai pentru cei dintâi, ci şi pentru cei din urmă!

Nu numai pentru apostolii Tăi, ci şi pentru noi care am crezut în Tine princuvântul lor .

Fii binecuvântat, Iisuse Doamne, pentru toţi acei ucenici ai Tăi ale cărorcuvinte şi viaţă au adus şi-i vor aduce şi pe alţii la Tine!

Să fii binecuvântat mai ales pentru aceia ale căror cuvinte ne-au adus şi penoi în Oastea Ta!

Te rugăm să-i binecuvântezi cu o răsplată veşnică pentru toată lucrarea lorîn care au suferit atât de mult pentru Tine şi pentru noi.

Amin.

(† Sf. Slăv. Ap. Şi Ev. Ioan; Cuv. Arsenie cel Mare) 8 mai

A

Page 138: Hristos – Pâinea noastră zilnică

138 Rugăciunea din Ghetsimani – Matei 26, 39

TOTUŞI NU CUM VOIESC EU

oia noastră este cel mai mare duşman al nostru de cele mai multe ori.Numai voia lui Dumnezeu ne este spre bine.

Voia noastră a nimicit cele mai multe dintre bucuriile noastre.I-a împovărat pe cei mai buni dintre prietenii noştri.Şi ne-a zdrobit unora fiinţele cele mai dragi ale inimii.Acela care ţine totdeauna ca în toate să se facă numai voia lui, acela care

ţine morţiş să se impună numai părerea sa,să triumfe numai ideile sale,să se rezolve în primul rând problema lui,să fie asigurate numai interesele sale,– acela va ajunge curând urât de toţi, ocolit de toţi, părăsit de toţi.Dar Acela Care a zis: Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu – Acela

va fi veşnic binecuvântat. Acela a câştigat cea mai mare biruinţă.Înainte de a-Şi birui pe cel mai dintâi şi mai puternic vrăjmaş al Său şi al

nostru al tuturora, pe Satana şi păcatul, Iisus S-a biruit pe Sine cel mai puternic.Şi-a biruit voia Sa, cel şi mai dintâi.

Adevărata şi cea mai mare biruinţă a lui Hristos e aceea că Şi-a biruit voiaSa şi Şi-a supus-o pentru totdeauna Voii Tatălui.

Cea dintâi luptă a Domnului Iisus Hristos nu s-a dat, ca să zicem aşa, pepământ, în pustie cu Satan. Ci s-a dat în Ceruri cu Sine Însuşi până Şi-a supusvoia Sa şi a primit voia Tatălui, ca să Se smerească pe Sine Însuşi, să ia chip derob, să vină pentru noi, până la noi.

Să primească de la noi ce a primit. Ca să ne poată da ce ne-a dat.Aceea a fost cea mai mare jertfă şi cea mai mare biruinţă.Toate celelalte la un loc n-au mai fost atât de grele.O, dacă şi noi ne-am birui mai întâi pe noi înşine, ce uşor ne-ar fi să le

biruim pe toate celelalte!Şi dacă ne-am supune voia noastră voii lui Hristos, cât de minunat ni s-ar

realiza toate dorinţele care lucrează cu adevărat spre mântuirea noastră şi spreslava Lui!

O, Marele nostru Binefăcător, Iisuse Doamne, fii slăvit pentru toată putereaşi lumina pe care ne-o dăruieşti nouă tuturor din Cuvântul Tău şi din pilda Ta!

Te rugăm, luminează-ne şi pe noi ca să înţelegem odată deplin adevărurilepe care ni le-ai arătat aici.

Şi, prin biruinţa Ta, dă-ne biruinţă asupra voii noastre, ca să biruim apoi şinoi totul ca Tine.

Amin.

9 mai (Aducerea Moaştelor Sf. Ier. Nicolae; Sf. Prooroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor)

V

Page 139: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea de pe cruce – Luca 23, 34 139

TATĂ, IARTĂ-I!

uţini dintre cei care fac răul ştiu cu adevărat ce fac.Cel care face răul dându-şi seama că face rău, fără să caute măcar iluzia

unei bune îndreptări, cât de slabă, pentru ceea ce face, care face răul numaipentru plăcerea de a face răul – acela nu mai e om. Acela e demon. Căci numaidemonul poate face rău din lăcomia de a face răul.

Pentru o astfel de faptă şi pentru un astfel de făptaş, conştient şi calculat, alcrimei fără absolut nici o justificare, ci făcută numai pentru a face răul, nu tepoţi nici măcar ruga.

Nu trebuie nici măcar să te rogi. Simţi cu groază că nu trebuie nici măcarsă te rogi.

Sunt şi astfel de păcate. Sunt şi astfel de creaturi (Matei 12, 31-32; Marcu3, 29; Luca 12, 10; Evrei 6, 4-6; I Ioan 5, 16).

Ce cutremurător este să te şi gândeşti la aceasta!

Dar pentru acei care în inima lor au o intenţie bună, chiar dacă înnepriceperea lor nu ştiu să şi-o controleze dacă e bună sau nu...

pentru acei care, cu un gând bun, dar uşuratic, fac răul, ca să iasă binele din el,pentru acei care cred că au o iluzie de justificare pentru răul pe care îl facsau pentru acei pe care cu voia ta vrei să-i socoteşti că nu ştiu ce fac– pentru aceştia te poţi ruga, zicând că nu ştiu ce fac, când fac aceste păcate.Şi, afară de cazurile foarte rare, foarte clare, când suntem foarte întemeiaţi

că făcătorul răului este un demon conştient, nu un om inconştient, noi trebuie săne dăm toate silinţele să-i socotim pe toţi semenii noştri, când îi vedempăcătuind chiar împotriva noastră – şi mai ales atunci – că nu ştiu ce fac. Ca săne putem ruga pentru ei şi să-i putem ierta. Căci altfel nici nu-i putem ierta, nicinu ne putem ruga pentru ei.

Iar atunci vina noastră poate să fie uneori mai mare ca a lor.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru neînţeles de bun, Care ai găsitmijlocul de a Te ruga pentru toţi. Căci a-l crede pe fiecare om că esteinconştient când face răul, nu este o greşeală, ci un har.

Pentru că în felul acesta vom avea totdeauna şi temei şi putere să ne rugăm,cu atât mai mult, pentru cei mai păcătoşi.

Iar pe noi nu ne lăsa, Doamne Iisuse, să facem niciodată, nici chiarjustificat, rău nimănui.

Amin.

(Sf. Ap. Simon Zilotul; Cuv. Isichie) 10 mai

P

Page 140: Hristos – Pâinea noastră zilnică

140 Marcu 15, 34

PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?

ntre sufletul ascultător de Dumnezeu şi Dumnezeu Însuşi, există ocunoaştere, o pace şi o părtăşie atât de adevărată, de puternică şi de

neîntreruptă, încât ea întrece orice pricepere, aşa cum şi spune Sfântul Apos-tol Pavel (Filip. 4, 7).

Această pace a lui Dumnezeu, care vine din pacea cu Dumnezeu, este ostare care îţi ţine inima umplută totdeauna din belşug de siguranţă şi de linişte,de mulţumire şi de încredere. Cum este umplută o maşină de căldura, de luminaşi de puterea electrică atunci când legătura ei cu uzina este deplină.

Între Fiul şi Tatăl nu existase niciodată nici un fel de întrerupere.Din veşnicii, Fiul era în Sânurile Tatălui, Una cu Tatăl şi Unul cu Tatăl.Cum nu există nici o despărţire între idee şi creier, între sunet şi

instrument, între simţire şi inimă.Sunt unul şi una. Ideea izvorăşte din creier, iar creierul se reprezintă prin idee.Sunetul există în instrument, iar instrumentul se manifestă prin sunet.Simţirea se exteriorizează din inimă, iar inima se întrupează în simţire.Păcatul omenirii a fost accidentul care s-a interpus tocmai acolo, între

Aceste Două Nedespărţiri, în clipa dintre acceptarea Domnului din Ghetsimanişi plătirea Lui pe Golgota.

Dintre aceste trei cuvinte: „Pentru ce M-ai părăsit?“ cele două din urmă leînţelegem cu durere şi ştim ce înseamnă. Dar pe cel dintâi, „pentru ce“, peacesta nu-l putem încă înţelege decât într-un singur sens pe care i l-am putea da:păcatul nostru; pentru păcatul nostru.

Dar acest cuvânt ascunde încă lucruri atât de adânci. O, dacă ne-amcufunda până la adâncul pocăinţei, câte lumini am afla acolo!

Slavă veşnică îndelung-răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!Cutremuraţi de zguduirea pe care a produs-o păcatul până la cele mai

nebănuite înălţimi, ne prăbuşim până în cea mai profundă pocăinţă şi zdrobirepentru tot ce am făcut şi noi.

Primeşte, Dumnezeul nostru, pentru vindecarea tuturor rănilor produse depăcatele noastre Trupului Tău, balsamul lacrimilor adâncii noastre pocăinţe.

Şi uită, Doamne Iisuse, pentru ce ai fost Tu părăsit atunci.Amin.

11 mai (Sf. Sf. Mc. Mochie, Acachie şi Dioscur)

Î

Page 141: Hristos – Pâinea noastră zilnică

TU EŞTI ACELA 141

Tu eşti acela! Tu ai făcutîn viaţa asta atâta rău,tu eşti acela – deşi ai vruts-arunci pe altul păcatul tău.

Tu eşti acela! De ce te-ascunzi,de ce spui că eşti nevinovat?Tu eşti acela – şi nu răspunzi,ci-arunci pe altul al tău păcat.

Tu eşti acela – un crud călău,tu eşti acela – un dezbinat,tu eşti acela – un suflet rău!De ce-l faci pe-altul mai vinovat?

Tu eşti acela care-ai crezutcă nu-află nimeni păcatul tău,tu eşti acela, când l-ai făcut,văzut-a Ochiul lui Dumnezeu.

Tu eşti acela care de az’va trebui să suspini mereu,spălând cu lacrimi al tău obraz,cerând iertarea lui Dumnezeu.

Tu eşti acela, tu singur eştişi nu căuta iar să te ascunzi,că-n Ziua Marii Dreptăţi Cereştinu vei avea ce să mai răspunzi.

Cuvinte înţelepte

Soarele Etern şi Unic este Dumnezeu-Iisus,şi pe cer şi-n ochii noştri El lumina a adus;noi plecăm privind la Dânsul şi vin alţii tot aşa,El dă lumii şi lumina, şi puterea de-a vedea.

(Sf. Mc. Ioan Valahul; Sf. Epifanie, Arhiep. Ciprului; Sf. Gherman, Patr. Constantinopolului)12 mai

Page 142: Hristos – Pâinea noastră zilnică

142 Luca 23, 46

TATĂ, ÎN MÂINILE TALE

Mâinile Tatălui... cât de minunate sunt ele chiar când pedepsesc!După ce păcatul a fost ispăşit, după ce tot ce despărţise pentru o clipă

unitatea şi părtăşia cu Tatăl fusese înlăturat, Fiul, zdrobit de rănile pe care,pentru ascultarea Lui de Tatăl, le primise, revine acum spre a-Şi primi nu numaio şi mai mare slavă, dar o şi mai mare mulţumire.

Se coborâse numai singur, dar Se înălţa cu o omenire.Venise fără strălucirea rănilor şi a Crucii – şi Se întorcea cu o unică

podoabă faţă de care toate celelalte aveau ceva mai puţin.De Mâinile Tatălui fusese dat în mâinile oamenilor. Dar acum Se întorcea

iarăşi, ducând în aceleaşi Mâini strălucite şi iubitoare toată zidirea acestorarăscumpărată şi sfinţită prin rănile şi sângele Mâinilor Lui.

Ce dumnezeiesc de fericit este simţământul trăit în aceste cuvinte: Tată, înMâinile Tale!...

Ce moarte odihnitoare şi liniştită cuprinde trupul când sufletul mergeîncredinţat şi mulţumit în Mâinile Tatălui!

Ce încununare fericită a unei vieţi de totală ascultare sfârşea în clipa aceea!Nici o altă viaţă nu mai sfârşise atât de strălucit, de paşnic, de odihnitor, dedumnezeiesc în Mâinile Tatălui.

Pentru fiecare dintre noi vine o clipă când sufletul nostru se desprinde detrupul în care a stat pentru o vreme.

Şi fiecare simţim nevoia unei ocrotiri pentru sufletul nostru când va treceprin valea umbrei morţii spre necunoscuta împărăţie veşnică.

În ce mâini îţi vei încredinţa tu sufletul în clipa aceea, dragul meu?Ai trăit tu cu Dumnezeu, ca să ţi-l poţi încredinţa cu bucurie în Mâinile Lui

– sau ai trăit fără El?O, vino la Hristos şi împacă-te cu Dumnezeu, ca să ai o nădejde în clipa

morţii tale!Şi să nu pleci în veşnicie părăsit şi singur în mâinile îngrozitoare ale

diavolului.

Slavă Ţie, Mijlocitorul mântuirii şi împăcării noastre cu Dumnezeu, IisuseDoamne!

Îţi mulţumesc şi eu că m-ai împăcat cu Tatăl şi că mijloceşti mereu pentruiertarea şi mântuirea mea.

Şi Te rog, ajută-mă să rămân mereu în această dulce pace, ca să-mi potîncredinţa cu bucurie şi eu sufletul, în clipa morţii, în Mâinile Sale iubitoare şifericite.

Amin.

13 mai (Sf. Mc. Glicheria; Cuv. Serghie Mărturisitorul)

O,

Page 143: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Rugăciunea apostolilor – Fapte 4, 28 143

CA SĂ FACĂ TOT CE HOTĂRÂSE SFATUL TĂU

lavă veşnică Numelui Tău cel Sfânt, Doamne, în care sunt cuprinsedesăvârşitele izvoare ale minunatei Tale înţelepciuni,

ale slăvitei Tale preştiinţe,ale neprevăzutelor potriviri, prin care, respectând voinţa liberă a fiecărui

om, îngădui totuşi ca el să nu facă decât ceea ce hotărâse mai dinainte mâna Taşi sfatul Tău!

Pentru ca să rămână tot aşa de adevărate în faţa Dreptăţii răspunsurileoamenilor şi tot aşa de minunate, în faţa Credinţei, lucrările Tale.

Slavă Ţie, Nesecat Izvor al Iubirii, din Care primim clipă de clipă cu toţiilumina şi inspiraţia tuturor faptelor noastre!

O, dacă toţi cei credincioşi s-ar pătrunde profund de sfânta dorinţă şi râvnăde a face atâta bine cât hotărâse pentru ei mai dinainte Mâna Ta şi sfatul Tău!Cel puţin de tot atâta râvnă de câtă sunt plini cei răi să facă răul.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Care, prin puterea pe care o ai, intervii înlucrările tuturor celor mari care urzesc răul celor neprihăniţi. Şi faci ca tot ceunelteau ei pentru rău, după suferinţele îngăduite credinciosului Tău, să fieprefăcut într-un nou izvor de binecuvântare atât pentru el, cât şi pentru alţii.

Slavă Ţie, Doamne, Care priveşti totdeauna la ameninţările celor trufaşi, launeltirile mândriei lor şi, întărindu-i pe mieii Tăi, le dai prin răbdarea lorbiruinţă asupra tuturor lupilor de care sunt sfâşiaţi, până în clipa când aceastăînfruntare va fi pe veci sfârşită cu desăvârşita biruinţă a Ta, Mielule Sfânt, şi amieilor Tăi.

Slavă Ţie, Doamne şi Dumnezeul nostru, Stânca şi Zidul de apărare pesteCare nimeni nu poate să treacă, nici vrăjmaşul înainte, nici noi înapoi.

Te rugăm, dăruieşte-ne puterea de a rămâne totdeauna cu spatele la Tine şicu faţa la vrăjmaş, luptând fără nici o retragere, până la capăt.

Îmbracă-ne cu o desăvârşită îndrăzneală şi hotărâre pentru ca nimic să nune mai poată clinti din încredinţarea veşnicei şi apropiatei Tale biruinţe.

Fiindcă nimeni nu poate să facă decât ceea ce a hotărât mai dinainte Mânaşi Sfatul Tău; pentru aceasta lucrează toate.

Fă din acestea o mântuire şi o biruinţă pentru noi... Şi o slavă veşnicăpentru Tine.

Amin.

(Sf. Mc. Isidor din Hios şi Terapont; Sf. Leontie) 14 mai

S

Page 144: Hristos – Pâinea noastră zilnică

144 Numeri 6, 25

SĂ LUMINEZE FAŢA LUI PESTE TINE

trălucirea Feţei lui Dumnezeu peste cineva este cel mai ceresc şi maineobişnuit dintre harurile dumnezeieşti pe pământ.

Fiindcă aceasta o poate da numai plinătatea prezenţei lui Hristos în toatăfiinţa acelui om. Ea răzbate prin toată înfăţişarea şi umblarea, cuvântul şi tăcerea,viaţa şi lucrarea lui ca nişte valuri de putere, de căldură, de lumină şi de bucurie.

Ca o strălucire care ar veni de pe dinăuntrul său înspre în afara sa.Cu strălucirea Feţei lui Dumnezeu peste om, nu este ca şi cu cea a soarelui

care luminează lucrurile din afară.Ci Faţa lui Dumnezeu luminează dinăuntru, din inimă, ca şi cum acolo ar fi

soarele.Strălucirea aceasta este întâi pace.În fiinţa acelora care o au, stăpâneşte o netulburată pace în orice

împrejurare, chiar în faţa celei mai mari cruzimi sau neaşteptate lovituri şiameninţări, ba poate tocmai atunci mai mult .

Această pace rămâne plină de seninătate, căci izvorul ei este nu numaiîncredinţarea în Hristos, ci este chiar prezenţa Lui în om.

Este apoi bucurie, o bucurie pe care nimeni n-o poate întuneca, nici celemai înspăimântătoare veşti, nici cele mai tulburătoare privelişti.

E o bucurie gata totdeauna să cânte, să-L laude pe Dumnezeu, sămulţumească, să se roage, să îmbrăţişeze pe toată lumea.

Şi mai este apoi pricepere şi înţelepciune, simţ de pătrundere şi cunoaştere,inteligenţă şi iradiere, agerime şi putere de orientare, de inspiraţie, deconvingere, de sesizare...

Şi mai este apoi ceva şi mai mult decât toate acestea... Noi am dori săputem exprima cu cele mai inspirate cuvinte şi comparaţii tot ce înseamnă acesthar, dar în cuvinte omeneşti este cu neputinţă. Pentru această stare nu existăurechi, ci numai ochi.

Acei care au ochi duhovniceşti sănătoşi, numai ei pot s-o înţeleagă.Dar la strălucirea aceasta se ajunge foarte rar şi prin multe întunecări.Şi comoara aceasta se dobândeşte printr-un lung şir de nebănuite renunţări.

E piatra scumpă cu acel nume nou pe care nu-l ştie decât cel care îl primeşte.

Slavă veşnică Feţei Tale, Dumnezeule Strălucit şi Lumina oricărei lumini!Cât de minunat a strălucit Faţa Ta peste Hristos Domnul nostru dinăuntrul

Său, pentru că Tu erai în El!Te rugăm să faci să strălucească Faţa Ta tot mai mult şi din tot mai mulţi

oameni, pentru ca tot pământul să se umple de cunoaşterea şi de ascultarea Ta.Amin.

15 mai (Cuv. Pahomie cel Mare; Sf. Ier. Ahile, Arhiep Larisei)

S

Page 145: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Neemia 9, 5 145

NUMELE TĂU CEL SLĂVIT

umele Domnului este ca Faţa Lui.Şi, după cum Faţa lui nu se poate vedea, căci este cu neputinţă să fie

văzută (I Tim. 6, 16),– tot aşa nici Numele Lui nu se poate rosti, căci este cu neputinţă a fi rostit.Lumina în care locuieşte El şi de care nu poţi să te apropii a rămas

nepătrunsă oricărei făpturi.Şi Numele Său tot aşa. Singurul Care ni L-a putut face cunoscut pe Tatăl a

fost Hristos, Fiul.Dar noi am reuşit să-L pătrundem atât de puţin nu din pricină că Fiul nu ni

L-ar fi arătat deplin, ci pentru că noi oamenii nu ne-am putut ridica nici chiar depe vârfurile credinţei să putem pătrunde ceva din ceea ce este El. Fiindcă estemai presus de orice este omenesc.

Şi de oricine care e om.Singura formă sub care ne este nouă cu putinţă a ni-L apropia pe Tatăl este

Fiul (Ioan 14, 6).Dar şi în cunoaşterea Fiului, Care este închipuirea fiinţei lui Dumnezeu

(Evrei 1, 2-3),ni se cere să ajungem stări până la cele mai înalte cu putinţă făpturilor Sale.

Nu numai a celor pământeşti, dar chiar şi a celor cereşti.Marii profeţi şi oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, care au ajuns la o părtăşie

înaltă cu Hristos numai după ani îndelungaţi de înfrângeri, de posturi, derugăciuni, de viaţă înalt trăită în lumină şi desăvârşire

– ei, care au avut slăvite răpiri duhovniceşti, ca Sfântul Apostol Pavel, nuîndrăznesc să vorbească despre tot ce este Numele Său şi Prezenţa Sa decât cuatâta cutremur şi reţinere (II Cor.12, 1-10).

Dar, când va veni Ziua Răsplătirilor celor strălucite, ce uşor le va venistrăluciţilor aleşi să pătrundă totul (I Cor.13, 2)!

Căci ei vor putea privi cu bucurie Faţa Lui. Iar Numele Său cel Slăvit, careeste mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă, va străluci veşniccunoscut şi înţeles pe frunţile lor (Apoc. 22, 4).

O, Dumnezeule Slăvit, ce har va fi acesta şi cine poate să-l pătrundă acum!Te rugăm, dăruieşte-ne o viaţă sfântă şi neprihănită, de un aşa mare preţ,

cât să fie vrednică să poată vedea atunci Faţa Ta şi să poarte pe cea mai înaltăparte a fiinţei noastre Numele Tău, care este Strălucit, Minunat, Sfânt şiNebănuit.

Amin.

(Cuv. Teodor cel Sfinţit; Sf. Mc. Isachie) 16 mai

N

Page 146: Hristos – Pâinea noastră zilnică

146 I Împăraţi 8, 56

DIN TOATE BUNELE LUI CUVINTE

inecuvântat să fie Domnul, Care a dat odihnă poporului Său... dupătoate făgăduinţele Lui. Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin

robul Său Moise, nici unul n-a rămas neîmplinit...Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinţii noştri, să nu

ne părăsească şi să nu ne lase. Ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm întoate căile Lui... pe care le-a poruncit părinţilor noştri...

În ce stare fericită era Solomon când a rostit aceste cuvinte, când se rugacu glas tare, stând în picioare înaintea lui Dumnezeu şi înaintea mulţimii cumâinile întinse spre cer...

Ce adevăr înalt este în vorbele acestea ale lui Solomon!Într-adevăr, din toate bunele cuvinte pe care le-a rostit Domnul faţă de noi,

nici unul n-a rămas neîmplinit, fiindcă dragostea şi harul Său au fost mereunespus de binevoitoare faţă de noi.

Pentru o lacrimă de căinţă ne-a dat cea mai fericită iertare.Pentru un pas al nostru, El a făcut sute spre noi.Pentru un strop de credinţă, El ne-a deschis zăgazurile cerurilor şi toate

bunele Lui cuvinte pe care ni le spusese le-a împlinit cu belşug de binecuvântărifaţă de noi.

O, cât de multe au fost – şi pe toate le-a împlinit!Dar nu tot aşa a fost şi cu cuvintele ameninţărilor Lui. Cu cuvintele

mustrării şi ale pedepsei pentru păcatele noastre.Cât de puţine au fost – şi nici unul parcă nu le-a împlinit până la capăt!O, scump sufletul meu şi fiul meu scump, ce mult ar trebui să-L iubeşti şi

să-L asculţi şi tu pe Domnul! Pentru că şi faţă de tine El S-a purtat cu aceeaşiblândă, iubitoare şi fericită măsură mântuitoare.

Cele bune, cât de multe au fost, toate ţi le-a împlinit. Cele rele, cât depuţine, şi pe toate ţi le-a prefăcut în binecuvântări.

Cât de multă recunoştinţă şi mulţumire Îi datorăm noi Domnului!Dar noi cât de multe bune I-am făgăduit Lui – şi parcă toate au rămas

neîmplinite. Numai cele rele nu.

Slavă şi mulţumire, laudă şi închinare plină de recunoştinţă Îţi aduc şi eudin tot sufletul meu, Doamne, că şi faţă de mine Te-ai purtat aşa!

Dar ajută-mă să nu uit aceste binecuvântări ale Tale nici când voi fiînconjurat numai de bucurie, ci, cu atât mai mult atunci să-Ţi fiu şi mai smeritşi mai ascultător.

Amin.

17 mai (Sf. Ap. Andronic; Sf. Iunia; Cuv. Nectarie şi Teofan)

B

Page 147: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Psalmul 20, 1 147

SĂ TE ASCULTE DUMNEZEUL LUI IACOV

aţă de Iacov, Dumnezeu S-a arătat cu o deosebită bunăvoinţăascultătoare. În ziua necazului său, Dumnezeu i-a fost plin de îndurare

şi de bunătate, ascultându-l în orice loc şi în orice drum. În ziua fericirii l-afericit mai mult ca pe oricare.

Bunăvoinţa Domnului s-a arătat faţă de el mai ales în două feluri: i-aascultat rugăciunile şi i-a dăruit bogăţie şi copii.

În aceste două privinţe sunt făcute urările de binecuvântare alepsalmului acestuia. Dar cum în noul înţeles, creştin, bogăţiile nu suntlumeşti, ci adevăratele comori pe care nici molia, nici rugina, nici hoţii nu lepot atinge (Matei 6, 19-21),

tot aşa şi copiii nu sunt atât de mult cei trupeşti, deşi sunt şi aceştia, ci suntcei sufleteşti.

Căci, după cum acestea sunt adevăratele comori, tot aşa şi aceştia suntadevăraţii fii, pentru că aceştia trăiesc veşnic .

Să luăm deci bine seama când înfăţişăm Domnului cererile noastre.Şi să nu căutăm atât de mult bunurile trecătoare, ci mai ales pe cele veşnice.Să luăm pildă de la cei doi tâlhari răstigniţi de-a dreapta şi de-a stânga

Domnului Iisus. Pe când unul I-a cerut Domnului viaţa şi bogăţiile veşnice, şiprin credinţă şi rugăciune le-a primit, celălalt I-a cerut numai viaţa aceasta.Salvarea trupului (Luca 23, 39-40).

Primul tâlhar a murit faţă de păcate şi L-a dobândit pe Hristos.Al doilea, cu toate că era chiar lângă Hristos, a murit în păcatele sale fără

să câştige raiul, fiindcă era un om trupesc.Să te asculte Dumnezeu, dar mai ales atunci când, cu o inimă

duhovnicească, Îi ceri haruri duhovniceşti şi copii duhovniceşti.Să ajungi atunci ca un Iacov, plin de comori şi de urmaşi.

Binecuvântat să fie veşnic şi veşnic Numele Tău cel slăvit, Doamne, careeste mai presus de orice laudă şi slavă. Tu răspunzi totdeauna rugăciunilorînălţate cu credinţă şi cu smerenie.

Te rugăm, încarcă-ne pe toţi cu bogăţiile Duhului Sfânt şi cu fii ai sfintelorfăgăduinţe, care vor fi o seminţie veşnică şi alesă înaintea Ta.

Tu, Izvorul nesecat al tuturor binecuvântărilor, aşa să ne binecuvântezi, Terugăm.

Amin.

(Sf. Mc. Teodot, Petru, Dionisie şi Veniamin; Sf. Hristina) 18 mai

F

Page 148: Hristos – Pâinea noastră zilnică

148 SUFLET FRĂMÂNTAT

Suflet frământat de gânduri,ce alergi şi ce te zbaţi,ce doreşti să afli-n lume– şi ce caţi?

Cauţi în lume bogăţie,ochii ţi-s de ea robiţi?– Mulţi o au, dar câţi sunt oarefericiţi?

Cauţi în lumea asta slavă,cauţi laude – tumult?Câţi le au şi nu vor oareşi mai mult?

Desfătări doreşti în lumeşi paharul lor să-nghiţi?Mulţi le au, dar câţi sunt oarefericiţi?

Poţi afla în lume totul,tot ce vrei şi cauţi tu,fericire-adevărată,însă nu!

Doar când pe Iisus Îl cauţişi pe El când L-ai găsit,doar atunci eşti, doar atunci eştifericit!...

Cuvinte înţelepte

Calea Domnului în lume e ca drumul cu tunele,lungi sunt nopţile-ncercării, scurt seninul dintre ele.Nu te teme când e noapte – fă mai mult când e lumină,dacă mergi mereu, la capăt vei ajunge la hodină.

19 mai (Sf. Sf. Mc. Patrichie; Sf. Mc. Chiriachi; Cuv. Memnon)

Page 149: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Psalmul 66, 20 149

NU MI-A LEPĂDAT RUGĂCIUNEA

ât de frumos răspunde adevărul acesta celuilalt, la care am meditat cudouă zile în urmă!

Căci sufletul căruia Dumnezeu i-a răspuns în ziua necazului, când erapribeag, sărac, alungat şi străin, când vede că El nu i-a lepădat rugăciunea şi nui-a îndepărtat bunătatea, deşi a fost vrednic să-i facă astfel de atâtea ori, se cuvineca nici el să nu iute niciodată recunoştinţa pe care I-o datorează lui Dumnezeu.

Dar binefacerea cu recunoştinţa se întâlnesc foarte rar...

O istorioară spune că, după ce Dumnezeu a creat cele şapte virtuţi şi le-atrimis pe pământ ca să aducă fericire oamenilor, după multă vreme, Domnulle-a chemat pe toate să le întrebe ce au făcut.

Pe când toate celelalte vorbeau bucuroase împreună, două dintre ele stăteaufoarte străine una de cealaltă şi nu se apropiau deloc cu prietenie între ele.

– Ce este cu voi, le-a zis Dumnezeu, de ce sunteţi atât de străine una cu alta?– Nu ne-am întâlnit niciodată prin lume, Doamne, au zis ele, lăcrimând.Erau Binefacerea şi Recunoştinţa.

Cât de trist răsună Cuvântul Domnului prin proorocul Isaia când zice:Eu v-am croit drum prin mare, Eu v-am mântuit... v-am ajutat, voi sunteţimartori... Dar voi nu M-aţi iubit, v-aţi obosit de Mine... Nu v-am chinuit cupoveri. Nu v-am obosit cu jertfe – dar nici o trestie mirositoare nu Mi-aţiadus (Isaia 43, 11-24)...

Cât de rar se întâlnesc pe lume binefacerea cu recunoştinţa!Dar cât de binecuvântaţi sunt şi vor fi veşnic acei oameni care fac totul să

le întâlnească! Acei care pentru orice binefacere vin cu recunoştinţă curată atâtspre Dumnezeu, cât şi spre oameni!

Slavă Ţie, Marele nostru Binefăcător Care, deşi vezi atât de puţinărecunoştinţă la noi, totuşi nu încetezi să faci binele, pentru că Tu eşti Izvoruloricărei binefaceri!

Te rugăm, Doamne, iartă nerecunoştinţa noastră şi nu înceta totuşi să nefaci binele.

Fă, Doamne, ca sămânţa binefacerii să rodească tot mai mult, darîndură-Te şi rânduieşte să se întâlnească ea şi cu recunoştinţa tot mai des.

Pentru ca şi cel ce face şi cel ce primeşte să fie fericiţi.Amin.

(Sf. Mc. Taleleu şi Talasie; Cuv. Marcu Postitorul) 20 mai

C

Page 150: Hristos – Pâinea noastră zilnică

150 Psalmul 67, 1

DUMNEZEU SĂ AIBĂ MILĂ DE NOI

ingurul temei pentru care putem cere şi putem nădăjdui binecuvântarealui Dumnezeu este numai mila Lui.

Pentru că nici bunătatea, nici iubirea, nici dărnicia Lui nu le merităm, dinpricina împietririi şi răutăţii inimilor noastre.

O altă istorioară spune că atunci când Dumnezeu voia să-l facă pe om, Şi-astrâns toate virtuţile Sale şi le-a cerut părerea dacă să-l facă sau nu.

– Nu-l face, a zis Bunătatea, fiindcă toate gândurile lui vor fi îndreptate înfiecare zi numai să facă rău semenului său.

– Nu-l face, a zis Dreptatea, pentru că va fi nedrept, hrăpăreţ, lacom şi plinde strâmbătate faţă de fratele său.

– Nu-l face, a zis Blândeţea, pentru că va fi crud ca o fiară.– Nu-l face, a zis Curăţia, pentru că va iubi spurcăciunea.– Nu-l face, au zis pe rând Cumpătarea, Smerenia, Evlavia şi toate

celelalte, pentru că va fi necumpătat, trufaş, uşuratic şi viclean.

– Părinte Milostive, a zis atunci Mila, eu Te rog să-l faci.Pentru că eu îi voi muia inima faţă de suferinţă. Îi voi umezi ochii faţă de

semen. Şi îi voi netezi calea spre mântuire.Iar Dumnezeu l-a făcut.Şi când l-a trimis în lume i-a zis: Fii milostiv precum şi Tatăl tău din

Ceruri milostiv este.Numai Mila te-a făcut, numai milă să faci.De aceea este şi va fi fericit cel milostiv.El va avea parte de milă. Iar mila îi va aduce totdeauna binecuvântarea

care va face să lumineze peste el Faţa lui Dumnezeu totdeauna cu bucuria cucare a luminat atunci când Mila singură mijlocea pentru facerea omului.

Slavă şi mulţumire veşnică Ţie, Milă a lui Dumnezeu, care ai mijlocittotdeauna pentru noi, oricât de căzuţi am fost şi oricât am fost judecaţi pedreptate de toate celelalte virtuţi dumnezeieşti!

Merităm orice judecată şi orice osândă, Părinte, şi totuşi Te rugăm să ai milă.Nu nădăjduim decât spre mila Ta. Milostiveşte-Te spre noi şi ne iartă, ne

ridică, ne sfinţeşte, şi ne binecuvântează,pentru toată mila Ta care s-a arătat faţă de noi mai presus de toate, la

Crucea Fiului Tău Iisus Hristos.Amin.

21 mai († Sf. Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa Elena)

S

Page 151: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Psalmul 68, 19 151

...ZILNIC NE POARTĂ POVARA

inecuvântat să fie Domnul, Care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu,mântuirea noastră.

Purtarea aceloraşi poveri este cea mai obositoare şi nesuferită greutate.Cine, în afară de iubire, le mai poate suporta? Care inimă, care mâini, care

răbdare, decât ale mamei iubitoare, mai pot suporta zilnic povara vegherii,povara grijii, povara hranei, a curăţirii, a purtării pe braţe, a lacrimilor?

Şi a neascultării copilului ei?M-ai chinuit cu păcatele tale şi M-ai obosit cu nelegiuirile tale, zice

Domnul (Isaia 43, 24).Şi totuşi adaugă: V-am purtat şi tot vreau să vă mai port. Până la

bătrâneţile voastre, Eu voi fi acelaşi.Care altă iubire, decât a lui Dumnezeu, mai poate vorbi astfel?Iată atunci pentru ce trebuie şi noi să-I răspundem la fel!Nu frica morţii şi nu groaza iadului.Şi nu spaima veşniciei trebuie să ne cutremure, ci dragostea nebănuit de

mare cu care ne-a iubit şi ne iubeşte pe noi Dumnezeu în Hristos.Omule, nu vezi tu că bunătatea (şi iubirea, şi mila) lui Dumnezeu te

îndeamnă la pocăinţă (Rom. 2, 4)?Oricât de grele ar fi celelalte păcate pe care le facem zilnic înaintea Tatălui

Ceresc, pe care le aruncăm povară pe Crucea din spatele Domnului Iisus, niciunele nu sunt atât de grele ca nerecunoştinţa noastră. Ca neînţelegerea faţă dedragostea Lui, ca nepăsarea faţă de chemările milei Lui. Ca neascultarea debunătatea pe care El neîncetat o arată faţă de fiecare dintre noi toată viaţa...

Şi faţă de toţi oamenii în toată istoria popoarelor lor.Noi nu putem înţelege nici asta: cum Dumnezeu totuşi nu oboseşte iertând

(Isaia 55, 7).Oare nu vom obosi noi păcătuind? Şi nu vom veni noi plângând cu amar la

bunătatea Lui, până când o mai putem afla?O, să venim, să venim acum!

O Doamne, bun şi iertător atât de îndelung faţă de noi, Îţi mulţumimnespus de mult...

O, iartă-ne pentru toate poverile pe care Ţi le-am pus mereu... dar mai alespentru nepăsarea noastră faţă de dragostea Ta, cu care Te-am chinuit mai multdecât cu toate celelalte.

Fă, Doamne, să obosim noi a păcătui, înainte de a obosi Tu să ne ierţi.Şi, plecându-ne cu dragoste umărul sub povara Ta şi grumazul sub jugul

Tău, să ne facem vrednici de Tine.Amin.

(Sf. Mc. Vasilisc şi Marcel; Sf. Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic) 22 mai

B

Page 152: Hristos – Pâinea noastră zilnică

152 Psalmul 72, 18

SINGURUL CARE FACE MINUNI

âte minuni a făcut şi face zilnic Dumnezeu! Dar câţi dintre cei cu careDumnezeu face atâtea minuni şi pentru care se fac acestea văd într-

adevăr ce face El?Şi mai ales câţi Îl binecuvântează pe Dumnezeu pentru aceste minuni?Căci, dintre toate minunile pe care le face Dumnezeu în viaţa noastră,

poate că cea mai mare este minunea că noi le vedem pe acestea. Minunea că Elne-a dat harul vederii. Că El ne-a deschis ochii să le vedem. Şi gura să-L slăvimpentru ele. Şi priceperea să le pătrundem adâncul lor, cu înţeles mântuitor.

O, câte întâmplări salvatoare se petrec zilnic printre oameni!Câte primejdii trecute cu bine,câte boli vindecate,câte dorinţe împlinite,cât bine ascuns,câte rugăciuni ascultate,câte nenorociri evitate,câte bucurii şi câte binecuvântări aşteptate!Toate acestea ne sunt dăruite de Dumnezeu în Hristos Domnul prin Duhul

Sfânt. Căci El, singurul, este Cel care face aceste minuni fericite pentru noi toţi.Câte nenorociri s-ar putea întâmpla, însă nu se întâmplă!Câte primejdii le-am trecut şi nu ne-au vătămat cu nimic!De câte ori am fost în gura morţii, dar am scăpat!...Însă câţi oare am luat seama cum se cuvine la aceste lucruri, ca să strigăm

fericiţi: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul Care faceminuni. Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume!

Tot pământul să se umple de slava Lui...Dar, dacă sunt atât de puţini care spun aceasta, este din pricină că sunt atât

de mulţi care nu văd.De aceea, cei care văd sunt datori şi mai mult să-L binecuvânteze, mai ales

că văd.Sufletul meu şi fiul meu, noi să nu uităm niciodată.

Slavă, slavă şi laudă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Careeşti atât de aproape de fiecare dintre noi şi atât de bun cu fiecare, că fiecăruia nearăţi o unică grijă şi dragoste, făcând neîncetat atâtea minuni pentru noi.

Ajută-ne să le vedem cu bucurie şi cu mulţumire.Şi să strigăm din tot sufletul nostru în fiecare dimineaţă, şi seară, şi zi, şi

noapte: slavă, slavă, slavă Ţie!Amin.

23 mai (Cuv. Mihail Mărturisitorul, Ep. Sinadei; Sf. Maria lui Cleopa)

C

Page 153: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Psalmul 106, 48 153

ŞI TOT POPORUL SĂ ZICĂ: AMIN

tât de strânsă legătură în Hristos între păstori şi turmă ar trebui să fietotdeauna, încât din inima întregului popor să izbucnească mereu o

puternică dorinţă de participare la toată slujba lor de laudă lui Dumnezeu.Între altar şi naos n-ar trebui să fie nici un pas. Ci să fie o unită şi

împreună-fierbinte lucrare la slăvirea Numelui Celui Preasfânt.Ce binecuvântată şi bine-cuvântătoare ar fi atunci mulţimea dacă între ea şi

altar nici n-ar exista strana care să cânte singură, fără popor: Amin, amin.Când tot poporul ar fi viu şi lucrător, întregind fierbinte lucrarea de laudă

adusă lui Dumnezeu, ce minunat ar fi!...Atât de strânsă unitate în dragoste şi încredere ar trebui să existe între un

popor şi conducătorii lui, încât toate bunele hotărâri luate sus pentru acesta –izvorâte dintr-o curată, iubitoare şi apropiată simţire şi dintr-o înţelegătoaregrijă plină de conştiinţa răspunderii faţă de el – să poată fi deplin şi fericitprimite cu ascultare de poporul întreg.

Atât de strânsă părtăşie în Duhul Sfânt ar trebui să existe între fraţi, de lacei mai dintâi până la cei mai de pe urmă, încât orice hotărâre bună, oriceîndrumare sănătoasă şi orice faptă de laudă ar trebui îndată îmbrăţişată cu atâtabucurie de către toţi, ca şi cum în toată mulţimea ar fi numai o singură inimă şiun singur gând.

Şi într-adevăr aşa şi este totdeauna: acolo unde capul este sănătos, şimădularele sunt sănătoase.

Unde păstorii sunt sfinţi, acolo şi turma ajunge credincioasă.Unde conducerea este plină de o înţeleaptă bunătate, acolo şi conduşii

devin conştienţi ascultători.Unde cei din frunte sunt smeriţi, acolo şi cei din urmă ajung înălţaţi.Şi numai după ce ajung toţi în această binecuvântată stare pot înălţa în-

tr-adevăr lui Dumnezeu o primită şi sfântă laudă, la care cu tot sufletul săparticipe cu toţii în chip vrednic.

Ce fericit primeşte Domnul totdeauna o astfel de laudă!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Care ai dorit totdeauna ca toţi ai Tăi, toatăBiserica Ta, toată mulţimea, toată lucrarea Ta să fie o singură inimă de sus pânăjos.

De la cel dintâi până la cel din urmă... Pentru ca toate inimile să se bucurede o bucurie.

Să se împărtăşească de o binecuvântare.Să se sature dintr-o pâine, simţindu-se fraţi cu toţii.Slavă Ţie că, pe acei care Te ascultă, aşa îi şi faci să fie!Amin.

(Cuv. Simeon; Sf. Muc. Serapion; Sf. Mc. Marciana) 24 mai

A

Page 154: Hristos – Pâinea noastră zilnică

154 Psalmul 121, 5

...UMBRA TA

imeni nu este nici mai aproape, nici mai totdeauna cu noi ca proprianoastră umbră. Umbra noastră este oricând cu noi, chiar dacă n-o vedem

decât atunci când suntem în lumină. Ea ne însoţeşte oriunde şi este martora tăcutăla toate faptele noastre, la toate căile şi mişcările noastre. De ea, singura, nu neputem ascunde întru nimic. Şi de nimic n-ar trebui să ne temem atât de mult ca de ea.

Căci în Ziua cea Mare, când umbra noastră va începe să grăiască, cinedintre noi va putea să-şi ţină fruntea sus?

Aşa este Dumnezeu şi aşa este Cuvântul şi Ochiul Său cu noi, cu fiecare şicu toţi. Oriunde şi oricând.

Uneori Îl vedem, Îl auzim, Îl înţelegem. Alteori nu. Cum uneori ne vedemumbra, alteori nu, deşi ea este totdeauna cu noi.

Unii avem ochii deschişi şi umblăm în lumină. Aceştia Îl vedem atât debine pe Domnul şi înţelegem aşa de bine Cuvântul Lui! Şi simţim atât de bineOchiul Lui păzitor şi veghetor...

Dar alţii, care încă au ochii închişi şi umblă încă în întuneric, nici nu-L văd peDomnul şi nici nu înţeleg Cuvântul Lui. Nici nu simt Ochiul Lui păzitor şi veghetor.

De aceea facem unii binele, iar alţii răul. De aceea unii avem conştiinţachemării, a datoriei şi a răspunderii... Iar dacă o avem, ne străduim s-o ascultăm.

Iar alţii n-o avem încă.Chiar dacă n-o vezi, dragul meu, umbra ta este mereu cu tine.Chiar dacă încă n-ai venit la Hristos, şi chiar dacă umbli pe căile cele

întunecate ale păcatului, şi chiar dacă nici nu vrei să crezi încă în existenţa luiDumnezeu şi în judecata lui Hristos, să ştii că tu totuşi nu eşti ascuns de El,cum nu poţi fi ascuns de propria ta umbră.

Dumnezeu te însoţeşte pretutindeni şi nu poţi scăpa de El niciodată şinicăieri, cum nu poţi scăpa de Cuvintele Lui din mintea ta. Şi de prezenţa Luidin conştiinţa din inima ta.

Dacă eşti credincios, aşa eşti vegheat de Hristos, ca de umbra ta.Iar dacă eşti necredincios, aşa eşti supravegheat.Când ţi se vor deschide ochii, ai să vezi. Şi vei fi ori fericit pe vecii vecilor,

ori nefericit tot aşa. Depinde numai de tine. Şi poate numai de clipa asta.

Slavă veşnică Ţie, Credinciosul nostru Păzitor, Care ne veghezi cu dragoste,păzindu-ne şi însoţindu-ne cu atâta credincioşie toată viaţa noastră şi în tot locul!

Te rugăm, ajută-ne să umblăm numai în căi pe care Tu ne poţi însoţi mereunumai cu bucurie.

Şi Te rugăm, deschide şi ochii care nu s-au deschis încă, să vadă şi ei şi săTe ia ca Mântuitor pe Tine, ca să aibă parte numai de lumina Ta fericită.

Amin.

25 mai († A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul; Sf. Mc. Celestin)

N

Page 155: Hristos – Pâinea noastră zilnică

IISUSE, DOMNUL NOSTRU 155

Iisuse, Domnul nostru,cu sufletul zdrobitmă-ntorc acum la Tinedin drumul rătăcit.

Ai milă, Domnul meu,Tu ştii ce sufăr euşi-mi vino-n ajutor,Preabun Mântuitor!

Viaţa mea trecutăprin greu noroi am tras,dar vin acum la Tine,în cel din urmă ceas.

O, iată-mă, Iisuse,ca fiul rătăciteu vin acum la Tine,sărac şi zdrenţuit.

Averea ce mi-ai dat-ode mult eu am pierdut,o, Bun Iisus, ai milăde mine, cel căzut.

Viaţa mi-am pierdut-oîn pofte şi-n păcat,dar, iată, vin la Tineplângând îndurerat.

O, roagă-L Tu pe Tatălsă iasă-n calea meaşi-n mila Lui cea mareiertarea să mi-o dea...

(Sf. Ap. Iuda; Sf. Sf. Ap. Carp şi Alfeu, din cei 70; Sf. Mc. Averchie şi Elena) 26 mai

Page 156: Hristos – Pâinea noastră zilnică

156 Psalmul 128, 5

SĂ VEZI FERICIREA IERUSALIMULUI

veche şi cunoscută vorbă italiană spune: „Să vezi Neapole, apoi poţi sămori“... Adică Neapole fiind cel mai minunat loc din lume, poţi să mori

după ce l-ai văzut, că altceva mai frumos n-ai să mai poţi vedea niciodată.E ciudat cum omul, în locurile cele mai frumoase, nu doreşte să trăiască, ci

să moară... Inima lui este încredinţată că numai prin moarte îşi poate păstra cuadevărat statornic o fericire de care n-ar vrea să se mai despartă niciodată.

Aşa sunt bieţii oameni care nu-L cunosc pe Hristos şi nu ştiu de realităţile dedincolo de viaţa şi de moartea aceasta. Presimt fericirea, o doresc din toată fiinţalor, ar dori s-o ajungă şi s-o păstreze, dar nu ştiu cum. De aceea ţinta lor este moartea.

Dar ce fericiţi sunt cu adevărat acei care Îl cunosc pe Hristos!Care, prin întrepătrunderea cu El, au din ei o strălucită şi fericită lumină

asupra adevăratei valori a tuturor lucrurilor...Care cunosc realităţile eterne.Care au căpătat simţirile duhovniceşti cu care se bucură din plin de negrăitele

frumuseţi şi haruri atât de adevărate pentru ei, mai adevărate ca oricare altele...Aceştia ştiu că, pe lângă acele veşnice realităţi, tot ce există în această

lume apare numai ca un vis înşelător şi scurt.Să vezi fericirea Ierusalimului, o, aceea va fi fericire;să moşteneşti Împărăţia cerească, aceea va fi moştenire;să primeşti cununa slavei, aceea va fi cunună;să ai viaţa veşnică, aceea va fi viaţă;să te îmbogăţeşti în Hristos, aceea va fi bogăţie;să-ţi primeşti lauda şi cinstea de la Hristos, aceea va fi laudă, aceea cinste!...O, suflete al meu şi fiul meu, dacă ai avea ochii pironiţi mereu într-acolo,

cum ţi-ai da silinţa să ajungi mai repede şi mai curat la ele!O, suflete care nu le ai, cât de uşor le poţi avea acum!Şi cât de amar vei plânge mai târziu dacă nu te hotărăşti astăzi să vii!Dar vino, nu mai amâna nici o clipă, nici chiar pentru mâine... Mâine vor

veni alţii. Mâine este al altora, al tău este astăzi.Acum vino!...

Iisuse Doamne, Scumpul şi Dulcele meu Mântuitor, Care prin Jertfa Ta îmiîmbii iertarea şi mântuirea prin care voi putea ajunge la toate fericirile veşnicepregătite de Tine celor care cred (I Cor. 2, 9),

Te rog, primeşte-mă şi pe mine, curăţă-mă şi mântuieşte-mă...Şi ajută-mă să rămân în curăţia şi mântuirea Ta până voi vedea şi eu

fericirea Ierusalimului Tău cel ceresc.Amin.

27 mai (Sf. Mc. Iuliu Veteranul; Sf. Mc. Terapont şi Alipie)

O

Page 157: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Psalmul 129, 8 157

BINECUVÂNTAREA DOMNULUI SĂ FIE PESTE VOI

cum binecuvântarea Domnului este pentru toţi şi peste toţi. El face sărăsară soarele Său şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Şi face să cadă ploaia Lui şi peste cei buni şi peste cei răi. Mila Domnuluinu alege numai casa celui bun şi binecuvântarea Domnului nu alege numaigrădina celui credincios .

Belşugul Lui se revarsă cu aceeaşi dărnicie peste toţi... ba încă pare că detoate acestea se bucură mai mult tocmai cei care nici nu-L iubesc şi nici nu-Lascultă pe Hristos.

Aşa este acum.Dar nu va fi tot aşa.Ci va veni o clipă neaşteptată în care această bunătate va fi luată de peste

toţi cei care n-au vrut să asculte şi să înţeleagă că bunătatea lui Dumnezeu îiîndeamnă la pocăinţă .

Binecuvântarea lui Dumnezeu le va fi retrasă, iar aceia care până atuncin-au vrut să asculte de Dumnezeu şi să se hotărască pentru Hristos vor rămânegoi şi descoperiţi înaintea Înfricoşatului Judecător (Evrei 4, 13).

Dragă suflete, nu vom înceta niciodată, cât vom trăi noi şi cât vei trăi tu,să-ţi aducem mereu aminte de aceste lucruri. Căci, oriunde le-ai citi şi le-aicerceta, tot Cuvântul lui Dumnezeu despre aceste lucruri doreşte să te înveţe!

Tu cum stai faţă de binecuvântările lui Dumnezeu? Le cunoşti, Îimulţumeşti şi te străduieşti din toată inima să-L asculţi, ca să le poţi aveaveşnic? Sau, dimpotrivă, te bucuri de toate, dar nu-i mulţumeşti pentru nimic.

Dacă încă nu te-ai hotărât pentru Hristos, hotărăşte-te acum.Pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să rămână peste tine.Vino îndată şi rămâi pentru totdeauna între acei peste care este şi rămâne

această binecuvântare.

Slavă veşnică Ţie, Binecuvântat Dumnezeul nostru, Care ne binecuvântezicu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti (şi în stările cereşti)în Iisus Hristos (Efes. 1, 3)!

Îţi mulţumim din tot sufletul nostru pentru aceste fericite daruri ale Tale şiTe rugăm să ne ajuţi să rămânem mereu în ascultarea smerită de toată voia Tapentru ca şi binecuvântările Tale să rămână totdeauna peste noi.

Îndură-Te, Doamne, Te rugăm, de toţi acei care prin neascultarea lor sedepărtează de ele şi apropie-i şi pe ei de mântuirea Ta, ca să nu rămânem niciunul fără ea.

Amin.

(Cuv. Nichita al Calcedoniei; Sf. Mc. Eladie; Sf. Mc. Eliconida) 28 mai

A

Page 158: Hristos – Pâinea noastră zilnică

158 Ieremia 17, 7

OMUL CARE SE ÎNCREDE ÎN DOMNUL

inecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejdeeste Domnul!

Căci El este ca un pom sădit lângă ape, care îşi întinde rădăcinile sprerâu; nu se teme de căldură când vine. Şi frunzişul lui rămâne verde; în anulsecetei nu se teme şi nu încetează să aducă roadă.

Binecuvântarea este suma tuturor virtuţilor, suma tuturor laudelor, sumatuturor darurilor.

Binecuvântarea este revărsarea celei mai înalte iubiri. Şi atunci cândDumnezeu o dă omului. Şi atunci când omul o dă lui Dumnezeu. Şi atunci cândomul o dă altui om.

Binecuvântarea este semnul celei mai adânci încrederi, de aceea ea are locfoarte rar.

O, omul care se încrede în Domnul şi care este binecuvântat de El, acelaare totdeauna belşug de prospeţime din apele cele vii care sunt Cuvintele luiDumnezeu.

Toate rădăcinile virtuţilor Lui sunt mereu întinse spre Râul Vieţii, spreHristos, din Care îşi trage mereu toată puterea lui de credinţă şi de rugăciune, derăbdare şi de blândeţe, de bunătate şi de îndrăzneală, de curăţie şi de sfinţenie.

Nu se teme niciodată de suferinţa pentru Domnul, nici nu se înfricoşează denici o moarte, căci puterea lui Hristos din el îl face curajos, smerit şi statornic.

Frunzişul lui, adică mărturisirea cu cuvântul, rămâne mereu verde, adicăneschimbat şi frumos, viu şi proaspăt, sănătos şi mişcător.

În timpul strâmtorărilor el nu se teme să lucreze, să propovăduiască, să steadrept pe locul unde era şi să-şi împlinească datoria tot ca şi înainte.

Iar ceea ce este cel mai frumos din toate acestea e că el nu încetează săaducă roade, roadele Duhului Sfânt (Gal. 5, 22).

Roadele pentru care era rânduit (Efes. 2, 10).Iată, aşa este sufletul care se încrede în Domnul!De aceea el este binecuvântat.Şi fiindcă este binecuvântat, de aceea este aşa.

Toată slava şi binecuvântarea numai Ţie Ţi se cuvin, Doamne şiDumnezeul nostru, a Cărui încredere este un izvor de nesecate binecuvântăripentru oricine o are.

Te rugăm, Doamne, dăruieşte-ne tuturor o astfel de încredere şi de nădejdeîn Tine, încât să ne învrednicim de toată revărsarea binecuvântării Tale... Spre aputea înălţa o tot aşa de vrednică binecuvântare Numelui Tău Sfânt.

Amin.

29 mai (Sf. Cuv. Mc. Teodosia, fecioara; Sf. Mc. Olivian, Episcopul şi Alexandru, Ep. Alexandriei)

B

Page 159: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Matei 21, 9 159

BINECUVÂNTAT ESTE CEL CE VINE...

e la om spre Dumnezeu, binecuvântarea este suma tuturor laudelorizvorâte din cea mai înaltă cinstire, evlavie şi închinare. Când

mulţimile Îl întâmpinau pe Domnul, binecuvântarea lor s-a înălţat pentru o clipăpână la cea mai înaltă stare duhovnicească.

Şi aşa s-au înălţat şi sufletele lor.Sunt în viaţa mulţimilor unele clipe unice în care, printr-o cerească lumină,

fac câte un salt peste mii de ani.Mulţimile trăiesc atunci momente, şi înţeleg atunci adevăruri, şi realizează

atunci minuni pe care abia după veacuri – şi uneori multe – ajung înţelese deurmaşii lor.

Un astfel de moment unic până azi în viaţa poporului Israel a fost acelacând, adunate în capitala lor, în Ierusalim, noroadele cele care veneau înaintealui Iisus şi cele care veneau în urma Lui strigau: Osana, Fiul lui David,binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurilepreaînalte...

Cât de minunat se împlineau atunci cele scrise în proorociri şi în psalmidespre Hristos (Ps. 118, 26)!

Şi cât de cutremurător prevesteau cele profeţite de Hristos (Matei 23, 39)!Cât de adevărat este că poporul presimte marile adevăruri uneori mult mai

luminos şi mai grabnic decât conducătorii lui!Dacă atunci conducătorii poporului evreu ar fi înţeles ceea ce poporul a

presimţit, cât de minunat ar fi decurs toată istoria lor! De câte suferinţe ar fi fostizbăviţi ei şi urmaşii lor, de două mii de ani... şi cine mai ştie încă până când.

Dar ei, care aveau puterea în mâna lor, au înăbuşit cu bani, cu ameninţări şicu sânge conştiinţa poporului lor, i-au falsificat voinţa şi i-au schiloditsufletul... Astfel i-au nefericit istoria.

Cât adevăr în cuvintele unui mare om al poporului nostru, care a spus:„Ţineţi cu poporul, ca să nu vă rătăciţi!...“

Ce binecuvântat este Cel ce venea atunci în Ierusalim! Şi ce binecuvântaţiar fi toţi dacă L-ar fi primit aşa! El este Acela Care va veni în curând pe noriicerului şi orice ochi Îl va vedea. Şi toţi cei care s-au încrezut în El vor striga dinnou şi pe veci: Fie Numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac!

Da, până în veacul vecilor fii binecuvântat Tu, Iisuse, Cel ce ai venit, Celce vii şi Cel ce vei veni mereu în Numele Tatălui să mântuieşti mereu, sământuieşti şi să mântuieşti pe cei care s-au încrezut, se încred şi se vor încredeîn Tine până în veacul vecilor.

Fii binecuvântat, Iisuse Hristoase, Tu, Care eşti Numele Tatălui!Amin.

(Cuv. Isaachie Mărturisitorul şi Varlaam; Sf. Mc. Natalie) 30 mai

D

Page 160: Hristos – Pâinea noastră zilnică

160 Marcu 11, 10

BINECUVÂNTATĂ ESTE ÎMPĂRĂŢIA CARE VINE

ristos Iisus intra ca împărat în Ierusalim ca într-o capitală. Cu El, Celbinecuvântat, venea o Împărăţie binecuvântată.

Şi Duhul lui Dumnezeu, Care grăia atunci prin gura mulţimilor, a vestitadevărul întreg: Împărăţia lui Hristos avea să fie singura Împărăţiebinecuvântată. Alcătuită dintr-un singur popor binecuvântat şi stăpânită de osingură lege binecuvântată: i u b i r e a .

Această singură Împărăţie avea să fie nebiruită. Acest singur popor avea săfie fericit. Şi această singură lege avea să fie veşnică.

Pentru că acest singur Împărat avea să fie Dumnezeu şi Om, Stăpân şi Rob,Domn şi Prieten, Răscumpărător şi Preţ, Cel care cere şi Cel care dă, Altar şiJertfă. Şi El garanta binecuvântarea ei .

În tot haosul care domneşte în lume... în toată nestatornicia tuturorîmpărăţiilor, legilor şi stăpânilor, un singur lucru este adevărat şi fericit.Împărăţia care vine, a Împăratului Hristos. Pentru această Împărăţie ne rugămcu toţii de fiecare dată când rostim «Tatăl nostru».

Numărul poporului care face parte din această Împărăţie creşte zilnic prinputerea lui Dumnezeu. Şi toţi cei care se supun Legii ei celei noi, care esteadevărata iubire, devin fiii şi moştenitorii ei.

Astfel aceştia învaţă să vorbească o singură limbă, să se privească într-unsingur fel, să umble pe un singur drum, să dorească un singur lucru şi să meargăspre un singur ţel.

Preţuindu-se în felul cel mai simţit unul pe altul, fiecare respectândconvingerile celuilalt, ei tind mereu din orice parte spre aceeaşi ţintă. Luptăpentru acelaşi scop. Se străduiesc să urmeze aceeaşi pildă a Domnului lor.

Ca să ajungă în acelaşi loc, pentru că toţi sunt binecuvântaţi.Altfel n-ar face parte din acest popor. Căci nu acela este care se laudă singur,

ci acela care dovedeşte prin trăirea lui sfântă, după pilda şi voia lui Hristos.Acela este un fiu al acelei adevărate Împărăţii, al cărei Împărat este Cel

Binecuvântat, adică Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul.

Binecuvântată este Împărăţia Ta, Iisuse Doamne, pentru că ea esteÎmpărăţia care vine...

Te rugăm, ajută-ne ca printr-o trăire sfântă şi evlavioasă să aşteptăm şi săgrăbim venirea ei tot mai mulţi şi mai mult (II Petru 3, 11-12).

Şi Te rugăm să-i chemi şi să-i alegi mereu pe toţi oamenii până când toţivor fi vrednici să intre acolo.

Pentru ca vrăjmaşul Satana să rămână singur şi să nu se bucure el de nici unsuflet. Că nu el, ci Tu, Iisuse, Ţi-ai dat viaţa pentru noi toţi. Slavă veşnică Ţie!

Amin.

31 mai (Sf. Ap. Ermia; Sf. Sf. Mc. Ermei, Eusebiu şi Haralambie)

H

Page 161: Hristos – Pâinea noastră zilnică

II Corinteni 1, 4 161

CARE NE MÂNGÂIE – CA SĂ MÂNGÂIEM

imeni nu se naşte numai pentru sine (Rom. 12, 6-8), ci şi pentru alţii.Nimeni nu primeşte vreun dar numai pentru sine (I Cor. 12, 7), ci în

folosul altora. Nimeni nu trăieşte numai pentru sine (Efes. 4, 12).Şi nimeni n-ar trebui într-adevăr să facă altfel decât aşa cum este scris.Fiindcă, dacă fiecăruia dintre noi, ceea ce avem ni s-a dat, înseamnă că

acela căruia i s-a dat mai mult este cel mai datornic.Iar cel mai datornic umblă nu numai cel mai smerit, dar şi cel mai

îngrijorat de împlinirea, de plătirea datoriei lui.Numai dacă este un nebun sau un nepăsător, un astfel de om îşi închipuie că

tot ce are este al lui. Acela aruncă nepăsător şi cheltuieşte vinovat ceea ce nu este allui, cele pentru care nu vrea să se mai gândească deloc că va trebui să răspundă.

Ce minunat, ce binecuvântat şi ce strălucit este acel suflet care nu-şipăstrează pentru sine decât partea puţină ce i se cuvine şi de care are strictănevoie, din ceea ce i s-a dat!

Iar cea mai mare parte o dă spre ceilalţi, pentru care a primit-o. Ca robulînţelept pe care l-a pus stăpânul său peste slugile sale ca să le dea hrană (Matei24, 45-51).

Am cunoscut astfel de suflete binecuvântate care şi-au pus de mult şi îşi ţinmereu totul în slujba Domnului şi a altora. Ei n-au nimic numai al lor: casa lor,salariul lor, cămara lor, masa, patul, timpul, mintea, rugăciunea lor, nimic nu leeste numai al lor decât în măsura în care şi ei au nişte trebuinţe omeneşti.

De nimic al lor ei nu se folosesc în mai mare măsură decât se folosesc alţiicare nu sunt de acolo. Aceştia trăiesc întocmai ca nişte străini acolo unde sunt.Şi tot ce au ei este ca şi cum n-ar stăpâni (Fapte 4, 32; I Cor. 7, 29-31).

Cu toate acestea sau chiar pentru toate acestea, ei nu duc lipsă de nimic.Pentru că ştiu să pună totul în slujba mângâierii, Dumnezeu le face parteneîncetat de mângâiere şi le dă ocazii s-o împartă altora, spre a avea totul peveşnicie. Căci nu avem decât ceea ce dăm altora.

Din câte am cunoscut trăind pe lume, n-am aflat un mai mare har decât acesta.

Slavă Ţie, Dumnezeul şi Mângâietorul nostru, Care, făcându-ne deplinrobii Tăi, ne-ai făcut stăpânii tuturor darurilor Tale!

Slavă Ţie pentru acele alese şi rare suflete şi familii cărora le-ai dat o sănăoasăpricepere în folosirea darurilor cu care i-ai dăruit pe pământ în vederea altora!

Te rugăm, ajută-ne, Doamne, să înţelegem că numai în împlinirea acestordatorii stă adevărata fericire.

Şi taina adevăratei înţelepciuni.Amin.

(Sf. Mc. Justin Martirul şi Filozoful; Sf. Mc. Just, Hariton, Firm şi Valerian) 1 iunie

N

Page 162: Hristos – Pâinea noastră zilnică

162 LA SFINTELE-ŢI PICIOARE

La Sfintele-Ţi picioarecad azi, Iisuse-al meu,împacă-mă cu Tatăl,Preasfântul Dumnezeu.

Împacă-mă, Iisus,cu Tatăl cel de Sus,că numa-n Jertfa Tase iartă vina mea...

Greşit-am mult la cerurişi Ţie Ţi-am greşit,dar spală-mă, Iisuse,şi-atunci voi fi primit.

O, Tată Sfânt, nu meritsă mă primeşti ca fiu,ci ia-mă ca pe-o slugă,cu robii Tăi să fiu.

E ceasul meu din urmă;cu ultimul suspin,spălat prin Jertfa Crucii,la Tine, Tată, vin.

Primeşte-mă, căci DomnulIisus m-a curăţit,la masa Ta cereascăeu vreau să fiu primit.

Cuvinte înţelepte

Iisus singur ne învaţă ce-i cu-adevărat iubireace nu face niciodată între oameni osebireanici de rasă, nici de stare, nici de crez, nici de păcate,ci-i iubeşte totdeauna şi pe toţi cu bunătate.

2 iunie († Sf. Mare Mc. Ioan cel nou de la Suceava; Cuv. Nichifor Mărturisitorul)

Page 163: Hristos – Pâinea noastră zilnică

II Corinteni 13, 14 163

HARUL, DRAGOSTEA ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA

n adevărat credincios trebuie să înveţe a privi toate lucrurile vieţiiacesteia şi ale celei viitoare aşa cum le-a privit Hristos, Domnul său.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos înseamnă, în primul rând, părtăşie lasuferinţele Lui (Filip. 3, 10),

la Crucea Lui, la jugul Lui, la ocara Lui (Evrei 13, 13; Filip. 1, 29).Nu există pe pământ un mai înalt înţeles al acestui cuvânt decât suferinţele

pentru Numele Lui, pentru izbânda Evangheliei Lui, pentru dovedirea dragosteifaţă de El.

Acesta este în primul rând înţelesul cuvântului: harul lui Hristos. Căci asuferi pentru Numele Lui este voia cea mai tainică a lui Dumnezeu (I Tes. 3, 3).

Şi asta este şi dovada celei mai înalte iubiri a lui Dumnezeu faţă de noi.Aşa trebuie să fie privit şi primit harul de a suferi: ca ocazia cea mai rară şi

sfântă de a-I aduce lui Dumnezeu jertfa cea mai înaltă, slujba cea mai aleasă,mărturia cea mai slăvită.

Când harul Domnului este cu noi, iar noi suntem în chip înalt uniţi cu El,aşa cum este unită jertfa cu focul care o mistuie, atunci dragostea lui DumnezeuTatăl este nu numai puterea care se revarsă din belşug pentru noi, spre a avea oneîntreruptă biruinţă, ci este şi plăcerea pe care o simţim, bucuria pe care otrăim, strălucirea feţei şi mortificarea simţurilor trupeşti, în ceasul acestor slujiride laudă a slavei Lui...

Prin nimic nu doreşte sufletul dăruit astfel cu harul Domnului Iisus Hristosşi cu dragostea lui Dumnezeu Tatăl să împărtăşească şi altora trăirea în DuhulSfânt decât printr-o vrednică mărturie dată în faţa tuturor prin demnitatea, prinrăbdarea şi prin bucuria suferinţei pentru slava lui Dumnezeu.

Aşa au înţeles primii creştini harul Domnului nostru Iisus Hristos,dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh.

De aceea vremea lor, istoria lor şi slujba lor au fost, au rămas şi vor fiveşnic atât de strălucite şi de binecuvântate pentru Dumnezeu şi pentru noi.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, Nume veşnic binecuvântat şi Har veşnicstrălucit şi fericit!

Slavă Ţie, Care prin puterea harului Tău i-ai făcut în stare pe adevăraţii Tăicredincioşi să-şi poată mortifica toate simţurile lor trupeşti (Col. 3, 5)

şi, plini de dragostea lui Dumnezeu Tatăl, au dat lumii întregi dovada celeimai înalte împărtăşiri a Duhului Sfânt nu numai prin viaţa lor, dar şi prinmoartea lor.

Nu lăsa, Doamne Iisuse, niciodată Biserica Ta fără astfel de mărturii.Amin.

(Sf. Mc. Luchilian, Ipatie, Paul şi Paula) 3 iunie

U

Page 164: Hristos – Pâinea noastră zilnică

164 Efeseni 1, 3

TOT FELUL DE BINECUVÂNTĂRI

umnezeu poate să facă şi să dea nespus mai mult decât cerem saugândim noi (Efes. 3, 21). El nu este mărginit nici în puterea, nici în

posibilităţile şi nici în dragostea Lui de a ne da.Dar noi nu suntem în stare de a le primi. N-avem noi pentru aceasta nici

dorinţa, nici voinţa şi nici înălţimea care se cer pentru a le avea cum vrea El.Binecuvântările felurite ale lui Dumnezeu sunt date numai în „locurile

cereşti în Hristos“. Adică în acele stări înalte pe care le atinge sufletul prinîmpărtăşirea unităţii lui depline cu Hristos.

Câtă vreme stai într-o groapă, desigur că trăieşti şi în întuneric, şi înîngustime, şi în mirosuri grele. Când te ridici însă pe un munte, ai din belşug şisoare, şi lărgământ, şi aer curat...

Şi, după cum starea de jos le cuprinde pe toate cele legate de ea, tot aşa şistarea de sus le cuprinde pe celelalte. Ele sunt acolo. Şi noi trăim în unele sau înaltele, după cum ne este starea noastră sufletească.

Dacă cineva trăieşte în păcat – unde nu este decât apăsare, mocirlă,stricăciune şi otravă – ce viaţă să aibă el decât o viaţă josnică şi nefericită?

Ce tristă privelişte este un creştin lipsit de binecuvântări, lipsit de putereacurăţiei şi de bucuria rugăciunii, lipsit de nădejdea slavei şi de roadele Duhului,adică de toate feluritele binecuvântări care fac chipul să strălucească, inima sătresalte, viaţa să rodească şi bucuria să fie din belşug (Ioan 10, 10)!

Ce trist este chipul întunecat al creştinului care trăieşte în lucrurilepământeşti, în lipsa lui Hristos şi în secetă duhovnicească, în timp ce viaţa dinbelşug este la un pas de el! Înălţimile cereşti pline de soare sunt atât deapropiate, dar aripile bietului creştin lumesc, cu care ar putea uşor să zboareprin aceste înălţimi, zac fără vlagă şi fără putere, el târându-şi-le pe pământ,prin praf şi prin noroiul sărăciei şi al deşertăciunilor sufleteşti.

Ce tristă înfăţişare este un vultur care îşi târăşte uriaşele aripi pe jos, îndispreţul găinilor care râcâie prin gunoaie! Aşa suntem noi când nu ne aflămunde ar trebui şi cum am putea să fim: în harul Domnului Iisus Hristos.

Slavă veşnică Ţie, slăvit Dumnezeul nostru, Care ai făcut înălţimile pentruaripi şi aripile pentru înălţimi!

Care ne-ai dat făgăduinţa tuturor binecuvântărilor pentru râvna atingeriilocurilor cereşti. Şi Care dai aceste locuri celor ce au râvna să le ajungă.

Slavă Ţie pentru toţi acei pe care i-am văzut trăind în ele! Şi pentru bucuriape care şi nouă ne-ai dat-o în rarele clipe când le-am atins.

Ridică-ne, Doamne Iisuse, pe toţi până la trăirea neîntreruptă în lumina lor,prin unirea Ta deplină cu noi.

Amin.

4 iunie (Sf. Ierarh Mitrofan; Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel)

D

Page 165: Hristos – Pâinea noastră zilnică

I Tesaloniceni 5, 23 165

SĂ VĂ SFINŢEASCĂ

ată, aceasta este taina trăirii în locurile cereşti în Hristos: atingerea stăriide sfinţire a întregii noastre fiinţe. A întregii noastre fiinţe, atât a celei

văzute, cât şi a celei lăuntrice, dar mai ales a celei ascunse.Când Hristos locuieşte din belşug în noi, atunci prezenţa Lui sfinţeşte

întreagă fiinţa noastră, atât conştientul, cât şi subconştientul şi inconştientulnostru.

Fiinţa noastră este ca o stâncă înfiptă adânc în apă. O parte este afară, oparte în apă, iar o parte şi mai în adânc, în pământul de sub apă.

Partea din afară este ceea ce se vede de departe.Partea din apă este cea ce se vede mai greu.Partea din adâncimi este ceea ce nu se poate vedea.Fiecare avem aceste trei părţi: trupul, sufletul şi duhul nostru – trei părţi ale

aceleiaşi fiinţe (I Tes. 5, 23).Când suntem în Hristos, adică în starea cerească, în butucul vieţii, în marea

luminii sfinţitoare, toate aceste trei părţi ale fiinţei noastre sunt pătrunse deharul dumnezeiesc.

Căci nu poţi fi cu o parte într-un loc, iar cu celelalte într-altul.Nimeni care în cele văzute trăieşte în păcat nu poate să aibă nici în cele

nevăzute decât păcat.La fel, cine în cele ascunse Îl are pe Hristos, acesta nu se poate să nu se

arate luminos şi în cele din afară.Dar când conştientul, adică trupul, partea văzută a cuiva, vine şi rămâne în

Hristos, vieţuind în sfinţirea gândurilor şi a faptelor sale, sfinţirea puterii luiHristos îi cuprinde şi partea de sub ape, adică viaţa lui sufletească,subconştientul său.

Iar când aceste două părţi se pătrund statornic de sfinţire, puterea acesteisfinţiri cuprinde şi cea mai adâncă parte a fiinţei sale, inconştientul.

Astfel omul ajunge ca nici în cea mai adâncă parte a fiinţei sale Satana sănu mai aibă nimic.

Un astfel de om îşi are curate şi sfinte în întregime şi visele şi reflexele salecare izvorăsc din inconştient.

Această stare este sfinţirea adevărată şi întreagă a cuiva.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeule de trei ori Sfânt, Care stăpâneşti toatecerurile, fiindcă ai ajuns singurul Desăvârşit Sfânt în toate lucrările Tale!

Slavă Ţie pentru toate acele strălucite fiinţe pământeşti care, după pilda Taşi prin puterea Sângelui Crucii Tale, dându-şi toate silinţele, au ajuns să poatătrăi aceste întreite stări sfinţitoare încă din lumea aceasta!

Ajută-ne şi pe noi să dorim şi să ajungem la trăirea aceasta.Amin.

(Sf. Sf. Mc. Dorotei, Marcian, Nicandru şi Leonid) 5 iunie

I

Page 166: Hristos – Pâinea noastră zilnică

166 Evrei 13, 21

SĂ VĂ FACĂ DESĂVÂRŞIŢI

pre desăvârşire trebuie să alergăm noi... dar desăvârşirea ne-o poateda numai Hristos. Desăvârşirea este un dar ceresc, dar acest dar

ceresc se dă totdeauna acelora care se fac vrednici să-L primească prinmunca şi prin lupta lor.

Cine nu-şi dă toate silinţele de care este el în stare, acela niciodată nu vaputea uni cu credinţa lui fapta.

Cu fapte cunoştinţa.Cu cunoştinţa înfrânarea.Cu înfrânarea răbdarea.Cu răbdarea evlavia.Cu evlavia dragostea de fraţi.Iar cu dragostea de fraţi iubirea de oameni (cf. II Petru 1, 5-7).Şi, în măsura în care le va putea uni în chip tot mai frumos pe acestea,

omul va căpăta fericita mulţumire a realizării lor; harul dumnezeiesc îi va dăruiatât dorinţa de a le împlini tot mai mult şi mai bine, cât şi lumina, precum şiprilejurile şi mijloacele cu care să le poată împlini.

Un lucru bun poate fi bun pe-o parte sau bun întreg. Tot aşa cum noi putemavea o parte de credinţă sau credinţă din belşug.

O viaţă săracă în Hristos sau o viaţă îmbelşugată.Dar nu-i tot una dacă suntem bolnavi sau suntem sănătoşi.Dacă avem puţin sau trăim cu plinătate.Dacă înaintăm biruitori sau ne târâm înfrânţi.Căci numai acela care a ajuns desăvârşit în credinţă şi în fapte, în

cunoştinţă şi în înfrânare, în răbdare şi în evlavie, în dragoste şi în orice lucru şicuvânt bun, acela şi poate face, în felul voit de Dumnezeu, voia Lui.

Numai în acela şi prin acela Dumnezeu poate lucra neîmpiedicat tot ce-Ieste plăcut, prin Hristos Iisus.

Şi numai acela Îi aduce o slavă desăvârşit-vrednică în Numele Lui celDesăvârşit, acum şi în vecii vecilor.

Slavă desăvârşită Numelui Tău Desăvârşit Sfânt, Dumnezeul şi Părinteleoricărei desăvârşiri în Hristos Iisus Domnul nostru!

Din toată inima dorim ca tot ce facem să fie din ce în ce mai curat, maimult, mai frumos şi mai vrednic faţă de Tine, Care ai fost faţă de noi Desăvârşitîn orice lucru bun.

Te rugăm, dăruieşte-ne această desăvârşire pentru ca tot ce-Ţi dăm noi Ţiesă fie atât de bun cum este ceea ce ne dai Tu nouă.

Amin.

6 iunie (Cuv. Visarion şi Ilarion cel Nou; Sf. Mc. Ghelasie şi Eusebia)

S

Page 167: Hristos – Pâinea noastră zilnică

I Petru 1, 4 167

O MOŞTENIRE... PĂSTRATĂ ÎN CERURI

recum o mamă iubitoare strânge în lada de zestre a fiicei sale cele maifrumoase lucruri şi le păstrează sub cheia ei, în cea mai ascunsă grijă

iubitoare, pregătite pentru ziua nunţii fetei, tot aşa face Hristos pentru noi.O moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji,

adăugată, îmbunătăţită şi înfrumuseţată neîncetat este aceea pe care Hristos opăstrează în ceruri pentru ca să ne-o arate şi să ne-o dea în clipa Sărbătoriifericite a unirii noastre desăvârşite şi veşnice cu El în locaşurile cereşti.

Şi – cum mama înţeleaptă şi iubitoare nu-i dă pe mâini fiicei sale zestreamai înainte de nunta sa, fiindcă ar strica-o şi ar risipi-o – tot aşa Domnul nepăstrează în chiar grija Sa sfântă avuţia pe care ne-a pregătit-o El.

Şi, cum mama bucuroasă şi fericită îi vorbeşte doar din când în când fiiceisale sau îi arată câte ceva din frumuseţile şi bogăţiile ei, tot aşa Domnul nostruPreaiubit ne descoperă prin unele din cuvintele Sale şi ne face să trăim în uneledin clipele vieţii noastre frumuseţile şi bogăţiile de har pe care ni le-a pregătit.Şi cu care ne aşteaptă la capătul anilor noştri de slujire în munca Lui.

Numai la sosirea zilei pentru care ni le-a pregătit le vom vedea şi le vomprimi cu adevărat .

Şi, precum o fiică este ascultătoare, credincioasă şi recunoscătoare mameisale pentru dragostea şi grija pe care, cu înţelepciune şi cu bunătate nesfârşită, i-oarată şi cum ea se străduieşte neîncetat să-i împlinească orice dorinţă şi oricecuvânt al mamei sale, spre a-i arăta că se sileşte să fie vrednică de tot ce i-apregătit,

tot aşa şi noi ar trebui cu un suflet plin de bucurie să-L iubim şi să-Lascultăm pe Iisus Hristos Domnul nostru.

Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul.Şi acest Cuvânt este Testamentul pe care El ni l-a dat nouă în mână, ca să

fim siguri că avem o nebănuită avuţie păstrată Acolo la El; numai noi să ne dămtoate silinţele să ajungem cu bine la ea.

Slavă, mulţumire şi recunoştinţă veşnic plină de iubire Îţi datorăm noi dintot sufletul nostru, Doamne Iisuse, Care Te-ai dus înaintea noastră ca să nepregăteşti acolo o negrăită şi strălucită moştenire...

Plini de dorinţa de a o vedea, tânjim încă departe, lucrând şi ostenindu-neprin arşiţa vieţii acesteia pentru ea.

Dar slavă Ţie că în curând va veni clipa când ne vei chema să ne-o dai...Te rugăm, ajută-ne să umblăm, să lucrăm şi să sfârşim în aşa fel, încât să

ne-o poţi da şi să ne-o putem primi cu vrednicie.Amin.

(Sf. Sf. Mc. Teodot, Ep. Ancirei; Sf. Mc. Zenaida şi Sebastian; Cuv. Anton) 7 iunie

P

Page 168: Hristos – Pâinea noastră zilnică

168 II Petru 1, 2

HARUL ŞI PACEA ÎNMULŢITE

e este harul am aflat. Ce este pacea, la fel. Dar, dacă harul este părtăşiadeplină la suferinţele lui Hristos, la jugul Lui şi la sarcina mărturisirii

Evangheliei Sale, la crucea şi la ocara Numelui Său şi a sfinţirii Sale...pacea este starea cerească plină de o liniştită şi o evlavioasă bucurie din

care sufletul credincios împlineşte cu o linişte plină de seninătate şi smerenietoate aceste felurite împreună-mărturisiri cu Hristos în mijlocul oamenilor şipentru mântuirea lor...

...La înmulţirea acestora şi în număr, şi în roade, nu-l poate ajuta pecredincios să ajungă decât cunoaşterea tot mai largă, mai înaltă şi mai adâncă alui Dumnezeu şi a Domnului nostru Iisus Hristos.

Cunoaşterea aceasta este dobândirea luminii pătrunzătoare asupralucrărilor şi voii lui Dumnezeu şi asupra părtăşiei cu Dumnezeu.

Prin această lumină dumnezeiască, sufletul capătă bucuria conştientă şi slavaconştientă a prezenţei lui Dumnezeu în el şi în afară de el până pretutindeni.

Câtă vreme noi numai credem şi simţim, bucuria noastră nu-i desăvârşităîn Dumnezeu .

Abia când ajungem la starea de a cunoaşte ceea ce credem şi de a şti şi aînţelege ceea ce simţim, abia atunci fericirea noastră este deplină.

Abia atunci harul părtăşiei cu Hristos ne apare în toată negrăita lui favoare.Iar pacea seninătăţii noastre prin toate abia atunci capătă chipul liniştit şi

măreţ al veşniciei.De pe înălţimile acestor munţi fericiţi se vede atât de aproape Ierusalimul

Ceresc, că nu mai sunt decât câteva clipe până acolo.Iar pământul a rămas atât de departe, încât nu se mai vede decât ca o nimica

printr-un abur ce piere şi el şi după care nu rămâne decât amintirea că l-am văzuto clipă trecând.

Slavă veşnică Ţie, Minunatul şi Fericitul nostru Dumnezeu şi Mântuitor, aCărui cunoaştere ne-a dat şi ne dă o tot mai înaltă şi mai limpede lumină asupratuturor celor de sus şi de jos!

Te rugăm, dăruieşte-ne pe calea Cuvântului şi pe calea Duhului Tău toatălumina de care avem nevoie pentru ca şi harul şi pacea să ne fie nu numaiînmulţite, dar şi slăvite, potrivit vredniciei la care trebuie să ajungem printr-odesăvârşită cunoaştere a Ta.

Amin.

8 iunie(Ad. Moaşt. Sf. Mc. Teodor Stratilat; Sf. Mc. Nicandru şi Marcian; Sf. Mc. Caliopi; Cuv. Melania)

C

Page 169: Hristos – Pâinea noastră zilnică

IISUSE SCUMP 169

Iisuse Scump, căzut sunt josîn trista-nlănţuirea lutului neputincios,dar, Domnul meu Iisus Hristos,mi-e dor de mântuire!

Şi iartă-mă, acum Te chemdin seară-n dimineaţă,împins de-al duhului îndemn,Îţi caut al îndrumării semn,arată-mi Sfânta-Ţi Faţă!

Adu-mi a mântuirii zi,căci greul mă apasă.O Doamne, nu mai zăbovi,căci altfel nu mai pot trăi– doresc să vin acasă...

Primeşte-mă şi voi scăpade chin şi de-apăsare,toţi cei ce sunt în Casa Tasunt fericiţi şi au în eabelşug de îndurare.

O, Doamne Dumnezeul meu,ai milă şi de mine,mă spală de păcatul greuşi-ajută-mă să fiu şi euun fiu primit de Tine.

Cuvinte înţelepte

Hristos este Domnul nostru, El ne face să-I primimnu numai învăţătura, ci şi harul s-o trăim.Nu numai ne-a dat o pildă, un dumnezeiesc model:la ai Săi dă şi puterea să trăiască-aşa ca El.

(Sf. Ier. Chiril al Alexandriei; Sf. Mc. Tecla, Marta şi Maria) 9 iunie

Page 170: Hristos – Pâinea noastră zilnică

170 Proverbele 1, 1

SOLOMON, FIUL LUI DAVID

rimul lucru pe care îl face o carte este că ni-l arată pe autorul ei. Fiecarecarte are pe prima ei pagină numele celui care a scris-o. Prima lucrare

pe care o face o operă este să ni-l înfăţişeze pe cel care a creat-o.Numele creatorului este ca o pecete pusă pe fruntea creaţiei sale, iar ea

întreagă ne vorbeşte despre el de la început şi până la sfârşit. De la primulcuvânt şi până la ultimul.

Ce minunat trebuie să fie autorul unei cărţi frumoase! Toată desfăşurareaconţinutului unei cărţi este depănarea firului de aur al bogăţiei inimii şi minţiicelui care a scris-o.

O carte îl arată totdeauna pe autorul ei, după cum orice lucru îl arată peacela care l-a făcut. Aşa cum este el este şi ea.

Dar şi autorul unei cărţi este el însuşi opera cuiva.Solomon spune, în fruntea a două dintre cărţile sale, că el este fiul lui

David, împăratul Ierusalimului: la începutul Proverbelor şi al Eclesiastului.Numai la Cântarea Cântărilor spune doar atât: făcută de Solomon...Cântarea Cântărilor pare să fie opera tinereţii lui Solomon.Proverbele – a bărbăţiei. Iar Eclesiastul – a bătrâneţii sale.În Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu ele sunt aşezate altfel, dar cele trei cărţi

ale lui Solomon numai aşa ne pot înfăţişa adevărata stare a vieţii aceluia carele-a scris: dacă le privim în această ordine în care au apărut ele.

Prin harul şi cu ajutorul Domnului, noi ne vom strădui să urmăm prinaceste gânduri izvorâte din aplecarea asupra lor nu numai desfăşurareaadevărurilor cuprinse în cuvintele inspirate de înţelepciunea lui Dumnezeu dinele, ci şi învăţămintele trase de însăşi viaţa celui care le-a scris.

O, Părintele Înţelepciunii veşnice, Te rugăm să primeşti laudele şimulţumirile noastre pentru toată înţelepciunea tuturor lucrărilor Tale.

Îţi mulţumim pentru marii Tăi oameni înţelepţi prin care ne-ai arătat şinouă cărările vieţii... Te rugăm, nu-i lăsa niciodată pe nici unii dintre fiii Tăişi fiii noştri fără această lumină, pentru ca să nu ne pierdem cu toţii înîntuneric şi în moarte.

Fă-i pe toţi să rămână în lumină, ca să aibă roadele şi răsplata vieţii veşnice.Amin.

10 iunie (Sf. Sf. Mc. Timotei şi Alexandru; Sf. Mc. Antonina)

P

Page 171: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 1, 2 171

CUNOAŞTEREA ÎNVĂŢĂTURII

âtă vreme omul este cu adevărat smerit, el este modest.Câtă vreme nu este dornic de slava lumii, omul se prezintă simplu,

adică fără să-şi mai spună şi numele vestit al părinţilor săi sau numele pomposal calităţilor sale.

Numele vestit şi adorat al lui David era o poartă de aur pe care intraSolomon în faţa poporului lui Dumnezeu.

Iar calitatea sa de împărat al Ierusalimului era o cunună de aur pe capul luiSolomon.

Aceste două podoabe sfinte erau atât de strălucite şi de unice, încât nu le-amai purtat nimeni decât Hristos.

Despre nimeni altcineva – decât despre Hristos – nu s-a mai putut vorbi înfelul acesta: că este fiul lui David şi că este împăratul Ierusalimului.

Cu cât lucrarea este mai slăvită şi mai frumoasă, cu atâta autorul ei arenevoie de mai puţine podoabe. Cea mai strălucită podoabă a lui este chiar operasa.

Dar, cu cât autorul se împodobeşte cu mai multe calităţi, cu atâta sedovedeşte că opera sa nu-i poate da nişte adevărate merite.

O lucrare deosebită, chiar şi fără numele autorului scris pe ea, uşor se poateînţelege de la început că este a cuiva deosebit.

Dar o lucrare obişnuită mai mult scade valoarea autorului care, princalităţile afişate, ar trebui să fi dat altceva.

Fiul lui David şi împăratul lui Israel...Ce trăire sfântă cereau aceste două calităţi ale lui Solomon!Câtă vreme s-a uitat spre aceste două porunci şi a ascultat de lumina lor,

Solomon a fost luminat şi luminos.Când însă, peste aceste două străluciri poruncitoare, Solomon a tras vălul

întunecat al uitării, viaţa lui a fost înfăşurată de ceaţa poftelor.Până s-a cufundat adânc în umbra păcatului, eclipsându-se.

Preabunule Doamne, Dumnezeul nostru!Cutremuraţi de teama marii primejdii care ne priveşte pe fiecare, Te

rugăm, Doamne, să ne scapi de ispita mândriei şi a poftei trupeşti care,amândouă, sunt pierzătoare de suflet şi ducătoare la moarte.

Şi fă, Doamne, ca în smerenie să Te slăvim şi să Te slujim pe Tine, pentruca lumina Ta să rămână în noi şi calea noastră cu Tine să fie mereu curată.

Dacă Tu ne-ai făcut fii ai Tăi şi moştenitori ai Ierusalimului cel Ceresc,ajută-ne să ne arătăm totdeauna vrednici de aceste două mari binecuvântări.

Amin.

(Sf. Ap. Vartolomeu şi Varnava) 11 iunie

C

Page 172: Hristos – Pâinea noastră zilnică

172 Proverbele 1, 3

CĂPĂTAREA ÎNVĂŢĂTURII

cum am dori mult să tragem o învăţătură cutremurătoare din toată pildavieţii lui Solomon.

Noi suntem fiii lui Dumnezeu, ai Lui suntem, căci El ne-a făcut (Ps. 127, 3).Câtă vreme faptele noastre, trăirea noastră, cuvintele noastre ne arată

astfel, noi n-avem nevoie să ne afişăm peste tot, mândrindu-ne, cu nici unadintre frumoasele calităţi şi virtuţi.

Faptele trăirii noastre sunt cea mai frumoasă dovadă că noi suntem creştini,adică urmaşi ai lui Hristos. Când însă faptele noastre şi trăirea noastră estejosnică, laudele noastre cu apartenenţa sau calitatea pretinsă sunt numai o tristădovadă că altceva decât numele nu mai avem.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să fim cu adevărat prin dovadavieţii ceea ce pretindem prin lauda buzelor noastre.

Căpătarea bunei învăţături vine din cunoaşterea înţelepciunii. Fiindcăniciodată nu va şti cum să se poarte frumos cineva care n-a primit cunoaştereaînţelepciunii de la un părinte sau un îndrumător vrednic şi bun.

Ce bun părinte a avut Solomon şi ce frumoase îndrumări a primit de la el!Câtă vreme Solomon a fost un fiu bun şi a luat seama la învăţăturile părinteluisău, el a crescut plin de înţelepciune şi a fost înzestrat cu cele mai frumoaseînsuşiri care l-au făcut iubit şi preţuit foarte mult.

O, dacă ar fi rămas el mereu pătruns şi îndrumat de învăţăturile tatălui săuDavid, ce frumos ar fi strălucit viaţa lui şi ce fericit ar fi apus!

Dar el n-a rămas mereu ascultător de Dumnezeu şi smerit cum începuse, ci,părăsind drumul cel bun, a ajuns să calce chiar el, cel mai greu, sfaturile şiînvăţăturile binecuvântate pe care i le insuflase lui Duhul Sfânt.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Tatăl nostru Ceresc, Carene-ai creat spre slava Ta şi spre a fi fericiţi, aparţinându-Ţi Ţie prin trăirea şiascultarea noastră deplină de voia Ta fericită!

Slavă Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos, Care, fiindFiul lui Dumnezeu şi Împăratul Cerului, ai primit pentru noi şi pentru a noastrământuire a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea FecioaraMaria, spre a ne mântui pe noi cei căzuţi, aducându-ne prin Sângele Tăudumnezeiesc din nou la starea de fii ai lui Dumnezeu.

Slavă Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Îndrumător, Duhule Sfinte, Carene-ai descoperit aceste mari adevăruri mântuitoare şi Care ne ajuţi să nemântuim prin credinţa şi prin trăirea lor!

Căci a Ta este Împărăţia, puterea şi slava, Dumnezeul nostru, Tatăl, şi Fiul,şi Duhul Sfânt.

Amin.

12 iunie (Cuv. Onufrie cel Mare şi Petru Atonitul)

A

Page 173: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 2, 1 173

DACĂ VEI PRIMI ŞI PĂSTRA

acă“ este o condiţie. „Dacă“ este o poartă.Dacă primeşti, ai. Dacă vei păstra, vei avea.

Dacă nu primeşti, nu ai. Dacă nu păstrezi, în zadar ai primit. Ba eşti încămai nenorocit în ziua trebuinţei, fiindcă ştii că ai primit şi că ai putut să ai, darn-ai păstrat.

Mulţi au primit un nume bun prin naşterea din părinţi vrednici.Dar – dacă ei înşişi nu şi-au mai păstrat acest bun nume, necontinuând

trăirea unei aşa vieţi vrednice cum au avut părinţii lor – în zadar. Ei au murit înruşine şi pierzare, fiindcă virtutea nu se moşteneşte.

Numele bun al părinţilor ne însoţeşte atâta vreme, până când începe să nefie cunoscut propriul nostru nume. Când suntem destul de mari, devenim destulde cunoscuţi .

După aceea, numele nostru capătă valoarea trăirii noastre, a cinstei noastre,a faptelor şi a vieţii noastre.

Şi vom rămâne apoi şi în amintirea lui Dumnezeu, şi în aceea a oamenilorcu această valoare.

Mulţi au primit o avere bună prin moştenirea de la înaintaşii lor harnici şicumpătaţi.

Dar, dacă ei n-au ştiut să păstreze prin muncă şi prin cumpătare aceastăavuţie, ci prin lene şi risipă şi-au pierdut-o, în zadar a fost moştenirea lor.

Cât de mare şi de frumoasă să le fi fost această moştenire, fiii netrebnici şirisipitori au pierdut-o curând şi au rămas în zdrenţe şi în mizerie.

Pentru că n-au ştiut să păstreze darul dragostei părinteşti, neascultarea i-apedepsit, iar lenea i-a ruinat.

Ferice de fiul înţelept şi chibzuit care, o dată învrednicit de Dumnezeu cunişte avuţii frumoase, trupeşti sau sufleteşti, ştie prin muncă şi prin chibzuinţăsă păstreze şi să crească aceste avuţii!

Preabunule Doamne şi Dumnezeul nostru!Îţi mulţumim din inimă de bunii noştri părinţi trupeşti şi sufleteşti şi de

frumoasele moşteniri pe care ni le-au lăsat, ca noi prin ele să aducem mult rodsfânt şi un veşnic folos, spre slava Ta.

Te rugăm, ajută-ne, Doamne, să ne purtăm într-un chip vrednic de părinţiinoştri trupeşti şi sufleteşti, iar frumoasele noastre avuţii pe care le-am primit dela Tine şi de la ei să le ştim folosi spre viaţa veşnică, precum au ştiut folositalanţii lor şi cel care a primit cinci şi a mai adus cinci,

şi cel care a primit doi şi a mai adus doi.Amin.

(Sf. Mc. Achilina; Sf. Trifilie, Episcopul Levcosiei din Cipru) 13 iunie

„D

Page 174: Hristos – Pâinea noastră zilnică

174 Proverbele 2, 2

DACĂ ÎŢI VEI PLECA INIMA...

ufleteşte noi am primit atât de mult, dar oare cum ne-am purtat faţă detot ce am primit şi primim mereu?

Am primit un nume sfânt de fii ai luminii (I Tes. 5, 5; Efes 1, 5). Cumpurtăm noi numele acesta? Am primit o moştenire sfântă: moştenirea lui Hristos(Rom. 8, 17). Cum păstrăm noi această moştenire? Am primit o cetăţenie şi opatrie sfântă, cea din ceruri (Evrei 12, 23). Oare cum o ştim cinsti? Am primit oveste mântuitoare, Evanghelia lui Dumnezeu (I Tes. 2, 13). Ştim noi oare s-opreţuim cu adevărat? Am primit o chemare slăvită: a fi împreună-lucrători cuDumnezeu (I Cor. 3, 9; Filip. 4, 3). Am primit dreptarul învăţăturii sănătoase (IITim. 4, 13). Cum oare folosim noi aceste cereşti comori?

Am primit harul răscumpărării sufletului nostru din toate păcatele noastre,prin credinţa în Sângele sfânt al lui Iisus Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre(I Ioan 2, 2) şi am primit o nădejde, un drept de moştenire, un har, unDumnezeu (Efes. 2, 10-18). O, ce daruri veşnice sunt acestea!

Am primit la Botez. Am primit la pocăinţă. Am primit la Împărtăşanie. Amprimit la Legământ... Am primit la adunare... Am primit în fiecare zi har pestehar (Ioan 1, 16). Ce am păstrat din toate aceste minunate daruri primite?

Şi ce mai păstrăm noi oare astăzi cu adevărat?Oare mai păstrăm noi nădejdea cu care ne lăudăm? Nădejdea în Venirea

Domnului, pentru care să ne sfinţim tot mai mult viaţa?Oare mai păstrăm noi credinţa, acea taină minunată a credinţei (I Tim 3, 9),

într-un cuget curat, aşa cum am primit-o la început o dată pentru totdeauna(Iuda 3)?

Mai păstrăm dragostea dintâi? Dulcea, curata, frumoasa dragoste dintâi?Dragostea rugăciunii, dragostea fraţilor, dragostea dărniciei, a sincerităţii, a

ascultării, a curăţiei? Mai păstrăm încrederea de la început pe care o aşteaptămarea răsplătire a lui Dumnezeu?

O, dacă da, ferice de noi!Şi dacă nu – vai de cei ce le-au pierdut.O, Mare şi Bun Dumnezeu al Dragostei statornice şi scumpe!Cât de mult Te rugăm să ne dăruieşti şi să ne păstrezi această scumpă, şi

dulce, şi veşnică dragoste dintâi!Nimic nu avem fără de ea, dar cu ea avem totul. Nimic nu-i mai de preţ ca ea,

dar cu ea toate au un preţ ceresc. Vai de cei care nu au aflat-o niciodată, dar de miide ori mai vai de acei care, având-o o dată, n-au făcut totul ca să n-o mai piardă.

Nici un foc nu-i mai fericit ca focul ei curat şi statornic.Dar nici un foc nu-i mai amar ca focul mustrărilor ei.Păstrează-ne-o, Doamne, curată şi veşnică – şi pe noi curaţi şi veşnici în ea.Amin.

14 iunie (Sf. Pr. Elisei; Sf. Ier. Metodie, Patriarhul Constantinopolului)

S

Page 175: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 2, 3 175

DACĂ VEI CERE ÎNŢELEPCIUNEA

nima lui Dumnezeu cea plină de dragostea noastră este totdeauna gata săne asculte cu toată graba şi bucuria ori de câte ori avem o neapărată

trebuinţă şi nevoie de vreun dar sau de vreun ajutor din partea sa, mai multdecât este gata o inimă de mamă să împlinească cererea fiului ei iubit.

Dar, precum şi inima mamei aşteaptă şi doreşte ca fiul ei să-i ceară, aşaaşteaptă cu dor şi cu bucurie şi inima Domnului ca noi să-I cerem ceea ce nelipseşte. Şi ceea ce El ştie că noi avem nevoie – cel mai mult nevoie.

Cel dintâi lucru bun de care Domnul ştie că noi avem nevoie esteînţelepciunea. Căci pe toate celelalte cereri, noi trebuie să le facem cu înţelepciune.Orice rugăciune şi cerere făcută fără înţelepciune este rea (Iacov 4, 3).

Deci cea mai plăcută şi mai bună cerere în faţa Domnului este cerereaînţelepciunii, pe care El ne-o dă cu mână largă când noi o dorim cu o sete înaltăşi o păstrăm cu o viaţă smerită.

Căci adevărata înţelepciune ne învaţă să păstrăm tot ce este un bun primitdin îndurarea şi dragostea lui Dumnezeu.

Să păstrăm curăţia gândurilor, înfrânarea simţurilor, podoaba smereniei,blândeţea graiului, lumina cărărilor dintâi!

Să păstrăm înfricoşata şi slăvita făgăduinţă a legământului nostru de unirecu Hristos! De unire cu Lucrarea Sa în care ne-a chemat întâi! De unire cufraţii, cu soţul, cu Dumnezeul nostru – tot ce am promis în legământul sfânt.

O, iată câte am primit. Ferice de noi dacă le mai avem şi dacă ne vomstrădui mereu să le putem avea tot mai frumoase, mai îmbelşugate, mai sfinte.Prin ele ne vom învrednici de un nume minunat, de o mântuire minunată, de unviitor minunat.

Din bogăţia adevărurilor mântuitoare, Dumnezeul nostru încă vrea să nemai dea atât de mult. Să ne deschidem mintea şi inima ca să primim tot ce vreaEl să ne dea. După aceea să avem mereu marea grija a păstrării celor primite.

Căci numai dacă vom păstra, vom avea folos că am primit.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru cel plin de dragoste, de bunătate şimilă faţă de noi toţi!

Te rugăm, dăruieşte-ne tuturor celor pe care ne-ai chemat la primirea aces-tor minunate daruri o minte înţeleaptă şi o inimă primitoare. Pentru ca săînţelegem şi să luăm ceea ce ne îmbii Tu prin Cuvântul şi prin harul Tău ceresc.

Iar după ce am primit darurile harului Tău, ajută-ne să le păstrăm într-o viaţătrăită zi de zi după voia Ta. Spre a ne face vrednici la sfârşit de marea mântuireveşnică pentru care ne-ai creat.

Amin.

(Sf. Pr. Amos; Sf. Mc. Isihie; Fer. Augustin şi Ieronim) 15 iunie

I

Page 176: Hristos – Pâinea noastră zilnică

176 CE BINE E

Ce bine e şi ce frumoscu fraţii împreună!Să dăm mărire lui Hristoscând harul Lui ne-adună.

La El sunt binecuvântăricu fraţii-n bucurie;în rugăciune şi-n cântăriai sta pe veşnicie.

O Doamne, fă ca toţi mereusă fim în toate unacum Tatăl nostru Dumnezeune vrea pe totdeauna.

Iubirea Ta fierbinte-n noi,o fă mereu să ardă,din turma Ta de sfinte oinimic să nu se piardă.

Ajută-ne să Te iubimcu-o dragoste fierbinteşi după Tine să-ndrăznimnainte, tot nainte.

Ca, la sfârşit, biruitoricu toţii-n veşnicie,nedespărţiţi, nemuritorisă-Ţi dăm mărire Ţie.

Cuvinte înţelepte

Tu, unirea tuturora, Tu, despărţitorul lor,Tu, al tuturora Capăt, Tu, al tuturor Izvor,Tu, a tuturor fiinţă şi suflare, şi fior,Inima Vieţii lumii – fii al inimilor dor!

16 iunie (Sf. Tihon, Ep. Amatundei; Sf. Mc. Marcu, Ep. Apoloniadei)

Page 177: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 3, 4 177

ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU... ŞI A OAMENILOR

i astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeuşi înaintea oamenilor.“

Primind... şi păstrând darurile înţelepciunii, sfaturile înţelepciunii, cărările şiroadele înţelepciunii, vei căpăta trecere înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Înţelepciunea este în primul rând lumină.Înţeleptul este mai înainte de toate un om luminat şi luminos.El este aşezat între Dumnezeu şi oameni, pentru ca de la Dumnezeu să

primească, iar oamenilor să le dea din ce a primit.Înţeleptul este un fel de satelit al lui Dumnezeu, prin care El Îşi revarsă

binefacerile Luminii Sale către creaturile şi creaţiunea Sa. El trebuie să facăacest lucru cu toată dărnicia, după toată puterea sa.

Orice dar bun şi desăvârşit pogoară de sus de la Părintele Luminii, în Carenu este nici schimbare, nici umbră (Iacov 1, 17)...

Deci tot ce există luminos şi inspirat la orice om vine numai de la Dumnezeu(I Cor. 4, 7). De aceea, fiindcă totul este primit, totul trebuie şi dat mai departe.

Prin unii inspiraţi, lumina lui Dumnezeu ne vine direct ca lumina prin soare.Iar prin alţii lumina ne vine indirect, ca lumina prin lună. Oricum însă, noi

trebuie să o dăm cu toată bucuria.Lumina de la Dumnezeu trimisă nouă prin soare ne vine caldă, curată, de-

săvârşită, statornică, vie, trează, rodnică şi frumoasă. Ca lumina lui Dumnezeu.Prin lună însă, ea ne vine rece, confuză, împuţinată, nestatornică, moartă,

adormită, veştejită şi slabă, ca „lumina“ omenească.De aceea lumina dumnezeiască este mântuitoare, iar lumina omenească nu.Sateliţii lui Dumnezeu, adică slujitorii Lui buni, mărturisesc cu toată

puterea lor viaţa şi lumina dumnezeiască şi oricâţi îi urmează se împărtăşesc demântuire.

Dar sateliţii oamenilor, oricât de mari şi străluciţi ar părea, nu pot da decâto lumină moartă, iar nu vie. Trecătoare, iar nu veşnică. Profană, iar nu sfântă.

Ferice de oricine are lumina lui Dumnezeu şi umblă cu ea.

Slavă veşnică Ţie, Înţeleptul şi Strălucitul nostru Dumnezeu şi Mântuitor,Ţie, Care eşti Lumina lumii şi Lumina noastră a fiecăruia!

Din tot sufletul Te rugăm să ne dai deplin şi statornic Lumina Ta, iar penoi să ne ajuţi ca, o dată ce am primit-o, să umblăm cu adevărat în ea, spre acăpăta trecerea plăcută înaintea Ta şi înaintea oamenilor.

Prin toate acestea slujindu-Ţi numai Ţie, Doamne, şi făcând bucuriesemenilor noştri, aşa cum ne-ai rânduit şi dorit Tu să fim.

Amin.

(Sf. Mc. Manuil, Savel şi Ismail) 17 iunie

„S

Page 178: Hristos – Pâinea noastră zilnică

178 Proverbele 3, 5

ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL

rimişii lui Dumnezeu se încred în cuvintele lui Dumnezeu. Ei ne fac săvedem lumina lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu ce se

revarsă direct din El spre noi, prin ei...Iată ce sunt profeţii, vestitorii credincioşi ai lui Hristos! Ei sunt oamenii

iluminaţi de Dumnezeu, chemaţi de Dumnezeu, înzestraţi de Dumnezeu, aprinşide Dumnezeu, trimişi de Dumnezeu.

Însoţiţi de Dumnezeu şi inspiraţi de Dumnezeu, ei sunt împuterniciţii Luiînaintea oamenilor, printre oameni şi pentru oameni.

Ei nu sunt totdeauna preoţii unei religii.Şi nu sunt numai dintre învăţaţii unui popor.Şi nu sunt numai neapărat dintr-o anumită pătură de oameni, ci pot fi din

oricare dintre acestea.După o alegere cunoscută numai de Dumnezeu, iluminaţii Săi au fost

chemaţi din cele mai felurite stări, din cele mai felurite pături şi din cele maifelurite locuri.

Preoţi sau păstori, împăraţi sau pescari, învăţaţi sau fără multă şcoalăomenească – aceste mari suflete alese de El pentru a fi trimise în faţa oamenilorau trecut mai întâi prin faţa Lui. Prin şcoala Lui. Prin lumina Lui.

Faţa lui Dumnezeu a fost pentru ei baia luminii prin care, când au trecut,le-a rămas dincolo de ea o faţă. Şi au ieşit dincoace de ea cu alta.

Le-a rămas dincolo o îmbrăcăminte, un nume, o făptură, o stare şi au ieşitdincoace de ea cu altele.

Lumina i-a transformat total, înnoindu-i de nerecunoscut.Ei erau aceiaşi şi totuşi erau total alţii.Numai aşa se putea vedea cu adevărat toată puterea transformatoare a lui

Dumnezeu Care i-a ales.De aceea ei s-au şi încrezut în Domnul din toată inima lor, fiindcă ei erau

în El, iar El era în ei.O, ce mare putere îi dă omului prezenţa în el a lui Dumnezeu!Şi ce mare cinste aduce lui Dumnezeu prezenţa în lume a unui astfel de om!

O, Mare şi Puternic Dumnezeul nostru, slavă veşnică Ţie pentru că Tu nuai lăsat lumea niciodată fără oameni binecuvântaţi care, încrezându-se în Tinedin toată inima lor, să-i facă şi pe alţii să aibă o astfel de încredere.

Îţi mulţumim şi noi din toată inima pentru marii noştri părinţi credincioşiprin care a ajuns credinţa Ta cea vie până la noi.

Te rugăm, fă-ne şi pe noi astfel de părinţi pentru urmaşii noştri, ca să nebucurăm toţi de mântuirea Ta – şi Tu de a noastră a tuturora.

Amin.

18 iunie (Sf. Mc. Leontie, Ipatie şi Teodul; Cuv. Erasm)

T

Page 179: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 3, 6 179

EL ÎŢI VA NETEZI CĂRĂRILE

eşi cărările sufletului credincios, în lumea aceasta, nu par netede deloc,ci aspre, colţuroase şi grele, totuşi urmele Domnului Iisus pe care calcă

totdeauna copilul lui Dumnezeu i le fac acestuia uşoare şi netede.Noi ştim că drumul crucii nu-i uşor, dar dacă credem puternic în Domnul

nostru Iisus Hristos, Care merge pe el înaintea noastră, atunci nimic nu ni semai pare lung, nici greu, nici aspru.

Noi ştim că paharul suferinţei nu-i dulce, dar dacă credem că numai înfelul acesta noi ne putem curăţi de multele întinăciuni trupeşti, atunci Îimulţumim lui Dumnezeu pentru el.

Noi ştim că în Împărăţia lui Dumnezeu se intră prin multe necazuri, dardacă credem că Iisus Domnul nostru a biruit prin toate acestea, atunci trecem şinoi biruitori prin ele .

În felul acesta El netezeşte toate cărările noastre.Domnul nostru Iisus Hristos S-a aşezat în fruntea noastră pe înălţimile

trăirii şi inspiraţiei, spre a ne lumina drumul nostru către El, poruncindu-ne:Aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei, văzând faptelevoastre, să preamărească pe Tatăl vostru Care este în ceruri.

Ce minune cutremurătoare!Nimeni n-are nevoie de sprijinul mai multor rugăciuni ca aceşti oameni sfinţi

care au această cea mai strălucită, dar şi cea mai grea misiune printre oameni.Să ne rugăm totdeauna pentru ei, căci prin ei ni se netezesc şi nouă cărările

spre Dumnezeu.

O, Atotputernic şi Strălucit Izvor al Luminii şi al Vieţii, Dumnezeul nostru,fii slăvit şi slăvit!

Îţi mulţumim pentru sufletele marilor sfinţi şi vestitori ai Tăi pe care i-aiales, luminându-i cu lumina Feţei Tale. Şi pe care i-ai trimis să luminezeînaintea noastră, a celorlalţi oameni, aducându-ne din întuneric la lumină. Şi desub puterea Satanei la Dumnezeu (Fapte 26, 18).

Te rugăm să-Ţi reverşi necurmat Lumina Ta peste ei, pentru ca, văzându-işi ascultându-i, să căpătăm şi noi lumina Ta şi să umblăm în ea.

Fereşte-i de umbrele păcatului şi de eclipsarea ispitei. Păzeşte-i deîntunecarea căderii şi păstrează-i tot mai înalt în faţa Ta şi în faţa oamenilor.

Iar nouă, tuturor celor care îi avem în faţa noastră, dăruieşte-neînţelepciunea de a-i preţui, de a-i înţelege şi de a-i urma. Ca după ei să ajungemla Tine şi noi pe nişte cărări netezite de Tine.

Amin.

(Sf. Ap. Iuda, ruda Domnului; Cuv. Paisie cel Mare) 19 iunie

D

Page 180: Hristos – Pâinea noastră zilnică

180 Proverbele 4, 26

CĂILE HOTĂRÂTE

ărarea pe care mergi să fie dreaptă şi toate căile tale să fie hotărâte.Orice drum are două margini şi are o ţintă.

Orice grupare are două extreme, ca un drum – două şanţuri.Orice învăţătură poate avea cel puţin două interpretări, cum un corp are

două aripi.Chiar şi drumul cel mai drept, chiar şi gruparea cea mai unită, chiar şi

învăţătura cea mai clară pot avea o dreaptă şi o stângă.

Dumnezeu, Care este Unic, Care este Dragostea Unică şi Care esteAdevărul Unic, nu vrea niciodată extreme. El urăşte extremele şi ne porunceşteca nici noi să nu le urmăm niciodată.

Cărarea pe care mergi – porunceşte Cuvântul Său cel Sfânt – să fie netedă,curată, dreaptă.

Toate căile Tale să fie hotărâte.„Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga.Şi fereşte-te de rău“ (Prov. 4, 27)!Să nu vă abateţi de la cele pe care le-a poruncit Dumnezeul vostru nici la

dreapta, nici la stânga (Deut. 5, 32; 17, 20; 28, 14).Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face

(Iosua 1, 7).Fără să vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga (Iosua 23, 6).

Ce minunat este chiar şi în faţa oamenilor un mers statornic, fără ocolişuri,fără cotituri!

Cel ce are în privinţa credinţei un mers fără cotituri şi fără căderi este omulde cel mai mare preţ în faţa lui Dumnezeu. Hotărârea mântuirii şi pasullegământului numai atunci au preţ în faţa lui Dumnezeu, când cel care iahotărârea şi porneşte. Cu legământul acesta rămânând statornic şi mergândneabătut până la moarte.

Ferice de cel ce nu se abate de la calea Domnului niciodată.

O, statornic şi drept Dumnezeul nostru, din toată inima slăvim Numele Tăucel puternic care este temelia şi biruinţa noastră.

Te rugăm să ne faci şi pe noi biruitori şi statornici în toate hotărârilenoastre şi drepţi în toate căile noastre, pentru că numai aşa vom face cinsteNumelui Tău, bucurie Lucrării Tale, acestea fiind spre folosul mântuiriinoastre.

Amin.

20 iunie (Sf. Sf. Mc. Metodie, Ep. Patarelor; Cuv. Calist, Patriarhul)

C

Page 181: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 4, 27 181

NICI LA DREAPTA, NICI LA STÂNGA

rmele drepte, adânci şi frumoase ale unui om credincios cu un mersdrept şi fericit sunt cea mai puternică predică. Cea mai clară dovadă şi

cea mai convingătoare chemare la Dumnezeu pentru toţi câţi privesc la el.Nici un om nu poate avea o valoare mai mare decât acela care prin felul lui

de viaţă a mers mereu prin mijlocul drumului cinstei. Prin mijlocul oamenilorvrednici. Prin mijlocul învăţăturii sănătoase.

Omul care a ajuns la o poziţie socială prin mijlocul vrednic al pregătiriisale este totdeauna respectat.

Omul care a ajuns la pâinea sa prin mijlocul cinstit al muncii sale estetotdeauna învrednicit de cinste.

Omul care a ajuns la bătrâneţea sa prin mijlocul cumpătat al unei trăiripline de omenie şi de credinţă va fi socotit de toţi un înaintaş sfânt.

Omul care s-a ferit de ideile extremiste, de căile extremiste, de oameniiextremişti, de tot ce se abate fie la dreapta, fie la stânga de la mijlocul sănătos alcredinţei, al dragostei, al învăţăturii, al vieţii este omul binecuvântat.

Direcţia sănătoasă a echilibrului cumpătat ni-l dă numai Domnul şiMântuitorul nostru Iisus Hristos. Prin Cuvântul Său şi prin pilda Sa.

Iar după El, sfinţii şi marii Lui trimişi ne sunt la fel pilde şi călăuze.Călcaţi pe urmele mele, căci şi eu calc pe urmele lui Hristos, a spus Sfântul

Apostol Pavel (I Cor. 11, 1) .Uitaţi-vă cu băgare de seamă la cei care trăiesc după pilda pe care le-am

dat-o noi (Filip. 3, 17).Căci noi n-am trăit în neorânduială în mijlocul vostru (II Tes. 3, 7).O, ce mare har şi binecuvântare sunt în mijlocul celorlalţi oameni nişte

părinţi credincioşi, nişte bărbaţi hotărâţi, nişte îndrumători vrednici şi chibzuiţi!Orice familie care îi are, dacă îi ascultă, propăşeşte văzând cu ochii...Vai de aceia care nu-i au! Sau, dacă îi au, nu-i caută.

Slavă Ţie, Marele nostru Dumnezeu, Care Te-ai îndurat să dai Familieinoastre duhovniceşti un astfel de părinte şi nişte astfel de îndrumători!

Te rugăm, pregăteşte mereu Oastei Tale nişte călăuze chibzuite, nişte ochiatenţi şi sănătoşi, nişte îndrumători vrednici care să ne ducă totdeauna labiruinţă pe drumul cel mai drept şi mai limpede.

Iar nouă, urmaşilor lor, ajută-ne să-i urmăm cu o deplină şi frumoasăascultare.

Amin.

(Sf. Sf. Mc. Iulian din Tars şi Afrodosie) 21 iunie

U

Page 182: Hristos – Pâinea noastră zilnică

182 Proverbele 4, 27

FEREŞTE-TE DE RĂU

ine are astăzi un drum, mâine altul; cine are astăzi o familie, mâine alta;cine are astăzi o învăţătură, mâine alta; azi o credinţă, mâine alta; azi o

Biserică, mâine alta; azi un adevăr, mâine altul –acela este azi la dreapta şi mâine la stânga.Acela, în loc să se ferească de rău, fuge de bine.În loc să treacă drumul cu grijă – îl pierde.Şi în loc să ajungă la Dumnezeu – ajunge la Satana.Cuvântul Domnului ne porunceşte să ne ferim chiar şi numai de ceea ce se

pare rău. Dar cine nu se fereşte nici de ceea ce se vede de către toţi că este răucum să ajungă bine?

Cine nu ascultă nici de Biblie, nici de Biserică, nici de fraţi, acela nu maipoate fi salvat de la moartea veşnică.

Acela astăzi este aici, iar mâine va fi în iad.Căci Dumnezeu îi urăşte pe oamenii neascultători şi nestatornici (Ps.

119, 113).

Dragă suflete, ca să fii vrednic şi preţuit nu numai înaintea lui Dumnezeu,ci şi înaintea oamenilor, fii statornic! Mergi drept!

Ţine-te de mijlocul sănătos al urmelor sfinte, pe drumul sfânt, cu o trăiresfântă. Nu te mai abate niciodată în nici o parte. După nici o altă învăţătură.După nici un alt chemător. Spre nici o altă cale. Rămâi cu Dumnezeu în stareaîn care ai fost chemat. Şi vei ajunge să primeşti de la Dumnezeu cununa care ţis-a făgăduit (I Cor. 7, 24; II Tim. 4, 8).

O, Dumnezeul nostru Adevărat şi Statornic,Slavă veşnică Ţie, Care eşti Acelaşi şi rămâi Neschimbat!Te rugăm, pune picioarele noastre ale tuturor pe calea Ta cea netedă şi

pe drumul Tău cel drept, pe urmele Tale strălucite, după ale urmaşilor Tăiminunaţi.

Şi ajută-ne apoi să nu ne mai abatem niciodată în nici o parte de la acestdrum şi de pe aceste urme, spre a putea la urmă să ajungem şi noi cu bine laţinta către care am pornit. Şi la care ei au ajuns.

Amin.

22 iunie (Sf. Sf. Mc. Eusebie, Ep. Samosatelor, Zenon şi Zina)

C

Page 183: Hristos – Pâinea noastră zilnică

CU TOATĂ DRAGOSTEA 183

Cu toată dragostea, Iisus,eu Îţi ascult Cuvântuldin clipa când întâi am puscu Tine legământul.

Ajută-mi, Domnul meu,ca să Te-ascult mereuşi fericit să împlinesc,să vezi că Te iubesc.

Cu toată dragostea ascultacuma doar de Tine,să ardă-n dorul Tău mai multtot sufletul din mine.

Cu toată dragostea urmez,Iisuse, numai Ţie,căci doar de Tine însetez,de apa cea mai Vie.

Cu toată dragostea vorbesc,Iisuse, doar de Tine,de dorul Tău se umezesca ochilor lumine.

Cu toată dragostea dorescsă vii, Iisuse, iară,căci doar pe Tine Te iubesc,Tu eşti a mea comoară...

Cuvinte înţelepte

Rob fiind neprihănirii, trăieşti pururea-n lumină,în credinţă, în nădejde şi în dragoste deplinăşi, crescând în roada sfântă din mai bine în mai bine,tot mai desluşit se vede chipul lui Hristos în tine.

(Sf. Mc. Agripina; Sf. Mc. Aristocle) 23 iunie

Page 184: Hristos – Pâinea noastră zilnică

184 Proverbele 5, 21

ÎNAINTEA OCHILOR DOMNULUI

ăile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toatecărările lui...

Noi nu suntem singuri niciodată.Când nu suntem înaintea părinţilor sau a învăţătorilor sau a conducătorilor,

suntem înaintea altora, înaintea semenilor printre care umblăm sau trăim.Nişte ochi atenţi se uită totdeauna după noi. Niciodată nu suntem absolut

singuri nici trupeşte, nici sufleteşte.Când suntem pe stradă, se uită ochii străzii. Nici nu ne dăm seama de unde

şi cum se uită după noi nişte ochi cercetători.Când suntem acasă – la fel.Chiar când nu suntem între oameni, suntem totdeauna printre lucruri.Dar şi lucrurile au ochi, au mii şi mii de ochi care se uită după noi.Pomii, gardurile, ferestrele, pământul – toate au ochi şi toate văd viaţa şi

faptele noastre.Pe toate se imprimă imaginea umblărilor noastre şi undele cuvintelor

noastre din trecerea noastră printre ele.Noi nu ne dăm totdeauna seama de acest adevăr, dar acesta se petrece

totdeauna.O gazetă prezenta ştirea despre o nouă şi uimitoare descoperire: un învăţat

din străinătate a inventat o mică maşinărie numită capul simţitor. Acest cap,când este plimbat pe deasupra unui tablou pictat cine ştie când, poate să redeazgomotele făcute în faţa lui când s-au întins culorile peste pânza sa.

Dacă pictorul a cântat în timpul când lucra la tablou, atunci cântarea lui seculege de pe suprafaţa tabloului şi se redă auzirii întocmai cum ar fi fostînregistrate pe o bandă de magnetofon.

Descoperirea este abia la început, aşa că încă şi mai mari lucruri se pot aflaîn viitor asupra tainelor vieţii ascunse .

O, Marele nostru Dumnezeu, slavă veşnică Ţie!Cu frică şi cu cutremur trebuie să stăm şi să umblăm fiecare dintre noi, în

toate zilele şi în toate nopţile noastre, căci ochii Tăi neadormiţi ne văd şi necercetează neîncetat pe fiecare...

Ajută-ne să nu uităm niciodată acest lucru, pentru ca nu cumva să neprăbuşim în braţele ispitelor şi păcatului, ca nu cumva în marea Zi a Judecăţiicelor ascunse să fim osândiţi.

Ci, umblând ca nişte fii ai luminii, să fim mântuiţi.Amin.

24 iunie († Naşt. Sf. Ioan Botez.; Ad. Moaşt. Sf. Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Niceta de Remesiana)

C

Page 185: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 5, 21 185

EL LE VEDE PE TOATE

u numai că mii de ochi ne văd sau mii de urechi ne ascultă, dar şi miide guri vor spune tot ce am făcut noi, chiar şi în locurile şi în clipele

când am crezut că suntem mai ascunşi (Luca 12, 2-3).Curând vom ajunge să vedem că nici forma şi nici sunetele cuvintelor din

aer nu s-au pierdut, ci vor putea fi ascultate din nou aşa cum au fost rostite ele,de orice om – în orice timp şi în orice loc ar dori să le afle.

Fiindcă „nimic nu se pierde, ci totul se transformă“. Însemnat lucru estenumai să găsim noi cheia pentru forma cea nouă în care a ajuns astăzi ceea cecăutăm din trecut, care nu se pierde de undeva niciodată.

Cheia multora s-a găsit. Cheia celor mai multe încă nu.Dar nici nu bănuim ce noi descoperiri ne vor lumina şi mai mult adevărul

că noi nu suntem niciodată singuri,şi că nimic din faptele noastre nu piere,şi că nici unul dintre cuvintele noastre nu se uită,şi că până şi imaginea noastră rămâne întipărită pe lucruri cum rămân

amprentele degetelor noastre pe tot ce atingem cu ele,fiindcă toţi perii capului noştri sunt număraţi (Matei 10, 30),şi toţi paşii noştri, şi toate faptele noastre.

Dar, chiar când nici un ochi nu ne poate vedea sau urmări şi înregistrafaptele şi cuvintele noastre, sunt totuşi doi Ochi neadormiţi care ne văd: Ochiulveşnic treaz, atotpătrunzător şi sfânt al lui Dumnezeu (Evrei 4, 13) şi ochiulconştiinţei noastre pe care nu-l putem acoperi şi închide niciodată.

Orice facem, oriunde mergem, oricum umblăm, oricând şi oricât, noi trăimmereu înaintea ochilor lui Dumnezeu.

Pe retina Ochilor Lui, imaginea şi sunetele pe care le lăsăm noi se imprimăca pe un film...

Întocmai aşa se imprimă şi pe conştiinţa noastră.

O, Marele şi Prezentul nostru Dumnezeu, Te rugăm, iartă şi şterge prinSângele Crucii Domnului nostru Iisus tot ce ochii Tăi au văzut rău la noi întrecut, pentru ca faptele noastre rele să nu mai apară niciodată în faţa Ta.

Şi ajută-ne să facem pe viitor numai binele, ca atât Ochii Tăi, cât şi aicelorlalte făpturi şi lucruri să ne vadă numai binele.

Amin.

(Sf. Cuv. Mc. Fevronia şi Silvia; Sf. Mc. Procopie şi Orenite) 25 iunie

N

Page 186: Hristos – Pâinea noastră zilnică

186 Proverbele 5, 22

CEL RĂU ESTE PRINS

u este niciodată nici un om rău care să scape şi să nu fie prins.Mai curând ori mai târziu, orice nelegiuire este descoperită şi orice

nelegiuit este pedepsit. Pentru că cei doi martori veşnici prezenţi la fiecare faptănu lasă să rămână nimic ascuns.

Şi, în Ziua Judecăţii, Dumnezeul nostru şi conştiinţa noastră, cei doimartori ai vieţii noastre, amândoi vor desfăşura, în acelaşi timp, toate celeînregistrate despre faptele şi cuvintele noastre, în faţa noastră şi a întregii lumi.

O, ce dreptate cutremurătoare se va face atunci!

Voi, suflete curate, care umblaţi în lumină şi umblaţi în nevinovăţie, fiţifericite! Toate binecuvântările, toate lacrimile, toate nădejdile şi jertfele voastrefăcute în ascuns vor fi răsplătite la lumină (Matei 6, 4-6)...

Dar voi, suflete desfrânate, care umblaţi în întuneric, în stricăciune, învicleşug şi conspiraţie, îngroziţi-vă! Toate murdăriile, toate înşelăciunile,toate crimele, toate vânzările şi fărădelegile voastre ascunse, toate vor fiosândite la lumină.

Ce dreptate cutremurătoare se va face atunci!O, dacă aţi veni la Hristos acum, El acum v-ar acoperi totul cu Sângele

Lui iertător şi mântuitor. Iar voi, umblând apoi în sfinţire, aţi fibinecuvântaţi atunci.

Slavă veşnică Ţie, Viul, Veşnicul şi Veghetorul Dumnezeu, al CăruiOchi atotpătrunzător şi atotprezent vede totul şi reţine toate cu dreptate şi cuadevăr!

Te rugăm, în Numele Sfânt al Mântuitorului nostru şi al mântuiriisufletelor noastre, ai milă de fiecare dintre noi şi trezeşte-ne cutremuraţi înfaţa marelui adevăr că Tu ne vezi şi că păstrezi tot ce facem, ce gândim, cevorbim, ce plănuim.

Întoarce-ne pe fiecare îngroziţi de la orice rău şi fă-ne să alergăm subCrucea Jertfei Tale răscumpărătoare, ca să fim spălaţi de Sângele Tău, singurulmijloc al iertării şi mântuirii noastre.

Iar după aceea să umblăm treji şi conştienţi, numai în lumina Ochilor Tăi,pe totdeauna.

Amin.

26 iunie (Cuv. David din Tesalonic; Sf. Ioan Ep. Goţiei)

N

Page 187: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 6, 16 187

LUCRURILE PE CARE LE URĂŞTE DOMNUL

umnezeul nostru, Care este Lumină, urăşte totuşi un lucru:întunericul... şi toate relele ce se fac în el.

Dumnezeu, Care este Curăţie, urăşte tot ce este murdar în gânduri, încuvinte, în fapte – la orice om, oriunde ar fi el.

Dumnezeu, Care este Blândeţe, urăşte orice cruzime, orice lipsă de milă,de înţelegere, de îngăduinţă.

Pentru că toate acestea sunt păcatul.Şi Dumnezeu, Care este Iubire, urăşte cu toată puterea şi osândeşte cu toată

tăria orice păcat.El, Care este chemare, respinge cu tărie pe oricine nu părăseşte păcatul.El, Care este Iertare, condamnă pe totdeauna pe oricine rămâne în păcat.Până când păcatul nu şi-a întipărit locul lui scârbos peste fiinţa omului, o,

ce minunat este omul! Omul, aşa cum a ieşit el din mâinile minunate ale luiDumnezeu.

Ce minunaţi sunt ochii copiilor!.. . Cuvintele copiilor... Mâinile şipicioarele lor...

Ce plină de farmec este toată fiinţa lor nevinovată! Pentru că nevinovate lesunt toate faptele lor.

Dar, îndată ce păcatul îşi pune înfăţişarea lui peste minunatele mădulareale omului, chipul frumuseţii şi lumini dispare de peste acesta şi totul sescufundă din ce în ce mai mult în urâţenie şi întuneric.

O, cât este de dureros să vezi rezultatul acestui proces de descompuneremorală, această împutrezire şi moarte în care se pierde minunata operă a luiDumnezeu, o m u l !

Se pierde cu voia sa şi împotriva voii lui Dumnezeu.Se pierde cu ştiinţa sa şi împotriva înştiinţărilor lui Dumnezeu.Şi se pierde cu dragostea sa împotriva dragostei lui Dumnezeu.

Preabunul nostru Tată Ceresc, slavă veşnică Ţie pentru bunătatea Ta ceamare, dar şi pentru sfinţenia Ta!

Tu eşti nespus de bun, Doamne, şi eşti totdeauna gata să ierţi pe oricine vinela Tine în Numele Domnului Iisus, cerându-Ţi cu lacrimi iertarea şi mântuirea...

Dar niciodată nu va scăpa totuşi de pedeapsa Ta acela care nu vrea să vinăcu lacrimi de pocăinţă sinceră şi statornică să-Ţi ceară şi să-Ţi primeascăaceastă iertare.

Ai milă de noi şi nu ne lăsa să ne pierdem nici unii, Doamne.Amin.

(Cuv. Samson, primitorul de străini; Sf. Mc. Anect) 27 iunie

D

Page 188: Hristos – Pâinea noastră zilnică

188 Proverbele 6, 20

FIULE, PĂZEŞTE SFATURILE TATĂLUI...

n singur lucru urăşte Hristos: pe Satana.Un singur lucru urăşte adevărul: minciuna.

Un singur lucru urăşte sfinţenia: păcatul.Şi acestea nu pot locui împreună niciodată. Ele nu vor putea locui

împreună niciodată în aceeaşi inimă. Căci ori Hristos îl va alunga pe Satana,ori Satana Îl va alunga pe Hristos. Ori sfinţenia va nimici păcatul, oripăcatul o va nimici pe ea.

Omul, la început, a ieşit din mâinile lui Dumnezeu frumos ca lumina, curatca adevărul şi plăcut ca sfinţenia. Trecut prin baia botezului, aceste minunatetrăsături dumnezeieşti s-au fixat peste chipul lui, devenind moşteniri personale.

Am mai spus: ce frumos e omul cât timp le are nestricate pe acestea, înstarea de copil! Atâta vreme cât, necunoscând binele şi răul, el nu s-a alipit derău.

Iar după trecerea şi înstăpânirea păcatului peste aceste minunate moşteniriale omului, ce prăpăd nimicitor rămâne peste viaţa bietului om!

De aceea întreg Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu este numai înştiinţarepentru orice suflet omenesc care a fost adus de harul lui Dumnezeu pe caleamântuirii, ca să se ferească, spre a nu mai păcătui niciodată (I Ioan 2, 1).

Căci, dacă ştim ce preţ scump s-a dat pentru spălarea păcatelor noastre,suntem nespus mai vinovaţi dacă, după această spălare, nu păzim înştiinţărileTatălui Ceresc şi cădem din nou în păcat.

Pedeapsa acestei căderi este că niciodată nu mai putem fi curăţiţi din nou,fiindcă nu mai este o altă jertfă care să ne spele.

O, Mare şi Sfântă Putere a lui Dumnezeu, Te rugăm să ne păzeşti să nu maicădem cu voia şi cu plăcerea noastră din nou în păcatele din care ne-ai scos şide care ne-ai spălat Tu prin Sângele Sfânt al lui Hristos.

Ci păzeşte-ne, Doamne, mereu în curăţia şi sfinţenia legământului dintâi cuTine şi cu Lucrarea Ta, ca să ne ducem mântuirea noastră până la capăt cuteamă şi cu grijă.

Amin.

28 iunie (Aducerea Moaştelor Sf. Chir şi Ioan; Sf. Mc. Papia)

U

Page 189: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 6, 20 189

NU LEPĂDA ÎNVĂŢĂTURA

eparte... în Răsăritul depărtat al Asiei, undeva între India şi Birmania,există o ţară – Pakistanul... Acolo, în regiunea aceea tropicală, sunt unele

dintre cele mai minunate locuri de pe toată faţa pământului, cu cel mai graspământ, presărat în insule între cele mai frumoase ape. Acolo se varsă în OceanulIndian Gangele, fluviul socotit sfânt de către multele milioane de oameni caretrăiesc în acele locuri. Atraşi de frumuseţea şi de belşugul de acolo, oamenii s-auaşezat şi s-au înmulţit atât de mult, încât au ajuns la cel mai mare număr din lumepe o anumită suprafaţă. Căci totul acolo era atât de frumos şi de fericit.

În anul când scriu aceste lucruri a trecut peste toată regiunea aceea unciclon... Un vânt mare care suflă răsucindu-se şi mergând. A suflat şi a mers cuo viteză şi cu o puterea atât de mare, încât pe o întindere uriaşă a nimicit totul.

Suflarea lui aducătoare de moarte a trecut ca un potop nimicitor peste douămii de insule mai mari sau mai mici. Valurile de apă se ridicau până la douăzecide metri înălţime şi vântul sufla cu 200 km pe oră... Ploile se revărsau ca niştefluvii din cer, iar tunetele şi trăsnetele erau înspăimântătoare.

Toate acestea, unite în cel mai cumplit fel, au prefăcut toată frumuseţea demai înainte într-un pustiu de nedescris.

Resturi de oameni amestecate cu resturi de pomi, de vite şi de case, de totfelul, ieşeau din noroaiele pământului şi ale apei.

Nu puteai să faci un pas – scria cineva care a văzut – fără să calci pe uncadavru... Se vorbea la început de o sută de mii de morţi... După aceea de patrusute de mii, apoi de un milion şi chiar de mai mulţi morţi...

Sute de insule locuite au fost măturate şi înghiţite de apele oceanului năpustit.Iată ce este omul îngâmfat! Iată ce este puterea lui! Şi iată cum vine

pedeapsa pentru lepădarea învăţăturii!Aşa rămâne frumuseţea nevinovăţiei după ce trece păcatul peste ea, când

lepezi învăţătura bună.De aceea urăşte Dumnezeu păcatul şi-l cheamă pe om să alerge la

adăpostul mântuitor al Crucii lui Hristos, unde păcatul nu-l mai poate ajunge. Şiunde frumuseţea dumnezeiască rămâne peste sufletul iubit, care ţine învăţăturasfântă, fericită şi odihnitoare pe totdeauna.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Făcător şi Ducele nostru Binefăcător,Dumnezeul nostru!

Slavă Ţie pentru că ne-ai făcut nişte făpturi atât de minunate (Ps. 139, 14)!Te rugăm, întinde peste noi mereu braţele Tale ocrotitoare, spre a ne ocroti

de nimicirea păcatului.Iar pe cei căzuţi sub blestemul lui pustiitor, ai milă şi îi izbăveşte.Amin.

(† Sf. Slăviţi Apostoli Petru şi Pavel) 29 iunie

D

Page 190: Hristos – Pâinea noastră zilnică

190 IISUSE, CÂND VENI-VEI IARĂ

Iisuse, când veni-vei iarăsă-i iei la Cer pe toţi ai Tăi,o, cine va mai plânge oarecă l-au lovit cândva cei răi?

Când lunga noapte-a încercăriide pe pământ va fi sfârşit,o, cine va mai plânge oarecă pentru Tine-a suferit?

Când lacrimile Tu vei ştergedin ochii noştri-ai tuturor,o, cui îi va părea rău oarec-a plâns de chinuri sau de dor?

Când fericiţi vom fi cu Tine,Iisuse Scump, acolo sus,o, cine-şi va aduce-amintede-acest amar în lume dus?

Ajută-ne ca lângă Tinesă plângem azi, Iisus iubit,căci lângă Tine pe vecievom mulţumi c-am suferit.

Cuvinte înţelepte

Fiul meu, dacă-ţi dai seama cât de mare lucru-i viaţa,ce răspundere-i aceasta, îmi vei asculta povaţa:dă-ţi silinţa pân-la moarte să duci viaţă luminoasă,să fii altora o pildă fericită şi frumoasă.

*

Când durerea sau iubirea sufletul ţi-l chinuieşte,bucură-te: suferinţa curăţeşte şi sfinţeşte.

30 iunie († Soborul Sf. 12 Ap.; † Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeţ)

Page 191: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 7, 2 191

CA LUMINA OCHILOR

ce mare dar de la Dumnezeu este pentru orice fiinţă lumina ochilorsăi! Nimic pe lume nu-şi păzeşte omul mai cu grijă ca lumina ochilor.

Şi totuşi iată că Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu ne porunceşte şi ne învaţăcă mai este ceva pe care omul trebuie să-l preţuiască întocmai ca pe luminaochilor săi. Ba poate chiar şi mai mult.

Ţine sfaturile Mele şi vei trăi – zice Domnul.Păzeşte învăţăturile Mele ca lumina ochilor tăi...Precum, dintre toate scumpele comori pe care le are omul în chip unic pe

acest pământ şi în această viaţă, lumina ochilor este cea mai scumpă pentru el –aşa trebuie să-i fie învăţătura sfântă.

Până ce omul are lumina ochilor curată, oricâte alte neputinţe ar avea,aceasta i le face pe toate mai uşoare.

Binefacerile luminii îl despăgubesc în mare parte de toate celelalte neputinţe.Şi i le uşurează.Până ce omul îşi păzeşte lumina ochilor, până ce şi-o fereşte cu grijă, până

şi-o păstrează curată şi şi-o ascultă cu dragoste,lumina curată a ochilor lui îl înştiinţează de primejdii, îl fereşte de căderi, îl

abate de la nenorociri şi de la moarte.Aşa sunt sfintele învăţături.Când însă omul începe să umble prin locuri murdare şi otrăvite de păcat,

lumina lui se întunecă.Când începe să aducă în lumina ochilor sufletului său gunoaiele şi

infecţiile păcatului, atunci ochii lui se îmbolnăvesc...Când nici lacrimile pocăinţei nu-i mai curăţă ochii şi nici Apa Vie a

Cuvântului Sfânt nu-i mai spală de ceaţă, atunci lumina ochilor sufleteştislăbeşte, se întunecă şi se pierde...

Iar omul care a avut-o – dar n-o mai are – devine un orb nenorocit, ticălos,sărac şi gol (Apoc. 3, 17).

O, ce tristă privelişte este un loc plin de orbi şi ce cutremurătoare priveliştear fi o casă în care toţi cei ce locuiesc acolo sunt fără lumina ochilor! Dar cenenorocire şi mai mare este o ţară de orbi, o lume de orbi!

Slavă Domnului că, trupeşte, nu lasă Dumnezeu aşa ceva să fie!Dar ce trist este că, sufleteşte, aceste mari nenorociri se pot vedea pretutindeni!

O, Marele nostru Dumnezeu Bun, Te rugăm, apără lumina ochilor noştritrupeşti, dar şi mai mult apără-ne şi ne păstrează lumina ochilor noştri sufleteşti.

Ajută-ne să dobândim lumina aceasta şi să n-o pierdem niciodată.Amin.

(† Sf. Ier. Leontie de la Rădăuţi; Sf. Mc. Dr. Cosma şi Damian, cei de la Roma) 1 iulie

O,

Page 192: Hristos – Pâinea noastră zilnică

192 Proverbele 7, 2

TOT DESPRE LUMINA OCHILOR

ai de cei care au sfătuitori răi, călăuzitori răi, îndrumători răi! Vai delocul acela în care orb pe orb se conduce spre groapă! În care orb pe

orb se învaţă spre pierzare şi orb pe orb se chinuie şi se ucide cu ură...Dar aşa se ajunge când boala cea îngrozitoare a păcatului nimiceşte lumina

ochilor omeneşti. Căci cel dintâi organ duhovnicesc pe care păcatul îl nimiceştela omul căzut în ghearele lui ucigaşe este lumina ochilor.

Căci, dacă păcatul îi nimiceşte omului lumina ochilor, el devine un orbneputincios, care poate fi apoi uşor legat, biruit şi nimicit.

Lumina ochilor noştri sufleteşti este înţelepciunea care vine de sus.Şi care este „întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de

îndurare şi de roduri bune, fără părtinire şi nefăţarnică“ (Iacov 3, 17).Iată, îndrumările înţelepciunii sunt lumina ochilor noştri. Ele sunt chiar

lumina ochilor sufletului nostru. Nu ca lumina, ci chiar lumina însăşi.Câtă vreme lumina aceasta ne este îndrumătoarea cărărilor, însoţitoarea

faptelor şi stăpâna trăirii, viaţa noastră se desfăşoară în lumină.Atunci tot chipul nostru este luminat de ea. Gândurile ne sunt limpezite.

Cărările drepte. Faptele frumoase, iar roadele dulci şi multe.Când însă nu – lipsa ei este întunecare, pustiu şi moarte.

Dragul meu, acum glasul dragostei lui Dumnezeu vrea să te cerceteze spremântuire şi te întreabă din aceste rânduri. Răspunde-ţi ţie şi lui Dumnezeu: careeste starea ta?

Ai tu lumina ochilor? Sau nu o ai?Vede sufletul tău calea pe care umblă prin lumina înţelepciunii lui

Dumnezeu prin Hristos – sau nu?Şi, dacă nu o ai, cere-o cu lacrimi lui Dumnezeu acum.

O, Preabun Dumnezeul nostru, Te rog din toată inima mea să-mi dailumina Ta cerească ochilor mei sufleteşti. Şi-mi dă lumina înţelepciunii, achibzuinţei şi a adevărului, pentru ca să văd limpede calea mântuirii şi să mergdrept pe ea până la moarte.

Ai milă, Doamne, de toţi cei care au pierdut-o şi ajută-i s-o afle iarăşi, casă nu se piardă nimeni.

Amin.

2 iulie († Ad. veşm. Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne; Binecr. Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt)

V

Page 193: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 7, 4 193

ZI-I ÎNŢELEPCIUNII

mul trebuie să ceară ca să capete, trebuie să bată ca să i se deschidă.Trebuie să caute ca să găsească.

Dumnezeu îi ajută celui ce face cât poate, dar nu încurajează lenea şimuţenia. Nu-i dă celui ce nu cere, nu-i deschide celui ce nu bate şi nu-irăspunde celui ce nu întreabă şi nu zice nimic.

Omul trebuie să cunoască cu viaţa sa şi cu sufletul său învăţăturamântuitoare. Omul trebuie să întrebe Cuvântul Sfânt şi să-i zică înţelepciuniivorbe prietenoase, ca şi ea să-i zică lui.

Omule, oare cunoşti tu adevărul vieţii şi al morţii, prin descoperirea divină,sau nu ?

Înainte de orice lucru frumos, bun şi folositor pe care Dumnezeu l-a creat,a fost lumina (Facere 1, 2-5). Iubeşti tu lumina şi întrebi-o tu pe ea?

Nimic bun, frumos şi folositor n-a fost înaintea luminii în Univers.Tot aşa şi în universul tău sufletesc aceasta trebuie să fie întâi. Nimic bun

nu este în el înainte de ea.

Lumina este Hristos. Zi-i lui Hristos: Vino în inima mea!Căci trebuie să-L primeşti strălucit, măreţ înnoitor, sfinţitor, îndrumător,

mântuitor pe Hristos, ca lumină a ochilor tăi, fiindcă altfel nu poţi fi mântuit.Numai prin lumina Lui vei vedea lumina. Vei umbla în ea. Şi vei străluci

prin ea în veci şi în veci. Dar zi-i luminii înţelepciune şi cheam-o. Altfel nu vaveni la tine. Dar dacă îi zici, ea va veni.

Slavă veşnică Ţie, unică şi veşnică Lumină a fiecăruia şi a tuturor, IisusHristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru!

Din tot sufletul Te iubim şi Te chemăm în noi.Luminaţi de Tine, vedem adevărul, trăim dragostea şi gustăm fericirea cea

negrăită şi strălucită.Luminaţi de Tine, suntem în stare de roadele Duhului Sfânt tăcute,

frumoase şi dulci (Gal. 5, 22).Luminoşi pentru Tine, ne faci să străbatem această vale a plângerii,

prefăcând-o în loc plin de izvoare pentru lumea în care ne-ai pus nu ca să nebiruie, ci ca s-o biruim.

Ajută-ne să putem fi cu toţii aşa. Căci numai astfel ne vom împlini eternadatorie.

Amin.

(Sf. Mc. Iachint; Sf. Ier. Anatolie al Constantinopolului) 3 iulie

O

Page 194: Hristos – Pâinea noastră zilnică

194 Proverbele 8, 23

ÎNAINTE DE ORICE ÎNCEPUT

n acest deosebit de frumos text din Sfânta Scriptură se vorbeşte despreDomnul Hristos, Cuvântul şi Înţelepciunea lui Dumnezeu, ca despre

Acela Care a fost mai dinainte de orice început Sfetnicul şi Împreună-lucrătorulTatălui la facerea tuturor celor văzute şi nevăzute.

În nişte cuvinte şi imagini unice este descrisă fericita colaborare aFericitului nostru Dumnezeu Iisus Hristos cu Tatăl la alcătuirea minunată aîntregului Univers material şi spiritual. Sub chipul şi numele Înţelepciunii şiLuminii se spune despre Domnul Iisus:

Eu am fost aşezată din veşnicii.Înainte de orice început.Înainte de a fi pământul...

O, ne prosternem în faţa Luminii şi ne închinăm ei cum fac cei carelocuiesc în ţinuturile nopţilor îndelungate – în faţa răsăritului aşteptat îndelung,cu nerăbdare – când le apare soarele dorit şi scump...

Slavă veşnică Ţie, Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor (Tit2, 13)!

Tu eşti Domnul şi Dumnezeul nostru (Ioan 20, 28).Tu eşti Dumnezeul Tare şi Părintele prin Care s-au făcut veşniciile (Isaia 9, 6).Tu eşti Lumina noastră şi a întregii lumi (Ioan 8, 12).Tu eşti Viaţa noastră (Col. 3, 4).Tu eşti Răscumpărătorul nostru (Col. 1, 14).Tu eşti Învierea noastră (Ioan 11, 25).Tu eşti Dragostea noastră (Rom. 8, 39).Tu eşti Răsplata noastră (Facere 15, 1).Tu eşti Fericirea noastră veşnică (Apoc. 21, 3-4).Tu eşti toată plinătatea dumnezeirii (Col. 1, 19).Tu eşti înfăţişarea nevăzutului Dumnezeu, oglindirea slavei Lui, întipărirea

Fiinţei Lui (Col. 1, 15; Evrei 1, 3).Tu eşti Lumina ochilor noştri, strălucirea negrăită şi fericită prin care

vedem, prin care rodim, prin care cântăm, prin care strălucim, prin caredevenim nemuritori şi luminoşi.

Ne prosternem în faţa Ta... Căci Faţa Ta este viaţa şi învierea noastră. ŞiTe preamărim pe Tine, prin Tine şi pentru Tine, fiindcă tot ce suntem şi tot ceavem Îţi datorăm numai Ţie, prin Care am fost gândiţi şi creaţi.

Cu tot ce suntem şi cu tot ce avem, dorim să Te slujim şi să Te slăvimnumai pe Tine, şi pe Tatăl, şi pe Sfântul Duh.

Amin.

4 iulie (Cuv. Andrei Criteanu; Cuv. Marta şi Ciprila)

Î

Page 195: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 8, 30 195

EU ERAM MEŞTERUL LUI

lavă veşnică Ţi-aducem Ţie, Iisuse, preamărindu-Te pe Tine, prin Tineşi pentru Tine... Pe Tine pentru ce am fost. Prin Tine pentru ce suntem.

Şi pentru Tine pentru ce vom fi.Ne prosternem şi Te slăvim veşnic şi veşnic.Ne prosternem în faţa Ta, Lumina-Înţelepciune.Dumnezeul-Meşter şi Însoţitorul Meşterului şi Ziditorului Etern (Evrei

11, 10).Prin Care s-au conceput şi s-au realizat toate câte au fost. Câte sunt. Şi câte

vor mai fi încă.În timp. Şi în veşnicie.În cer. Şi pe pământ.În partea văzută şi în cea nevăzută a existenţei unice din mărginit. Şi

nemărginit.

Ne prosternem şi Te slăvim veşnic şi veşnic.Ne prosternem înaintea Ta, Adevăr, Putere şi Iubire a lui Dumnezeu...Pentru că Tu eşti Adevărul prin care toate s-au conceput, măreţ şi frumos.Tu eşti Puterea prin care toate sunt îndrumate neclintit şi ordonat.Şi Tu eşti Iubirea prin care toate vor fi cuprinse într-o veşnică armonie

dulce. Într-o veşnică pace odihnitoare. Şi într-o veşnică fericire strălucită.Ne prosternem în faţa Ta şi Te vom slăvi veşnic şi veşnic...

Iisuse, Preaiubitul Scump al sufletelor noastre, Te rugăm – aşa precumai răsărit prin exteriorizarea Ta din Tatăl Veşnic, devenind lumina tuturorcelor materiale şi a celor duhovniceşti, înviindu-le şi dăruindu-le fiecăroravaloare şi scop –

îndură-Te şi răsai în lumea fiecărei fiinţe omeneşti create de mâinile Taleputernice şi iubitoare, dându-i fiinţa duhovnicească, viaţa duhovnicească,mântuitoare şi strălucită.

Amin.

(† Cuv. Atanasie de la Aton; cuv. Lampadie; Sf. Ciprina) 5 iulie

S

Page 196: Hristos – Pâinea noastră zilnică

196 Proverbele 8, 34

FERICE OMUL CARE MĂ ASCULTĂ

slăvită Înţelepciune a lui Dumnezeu, Iisuse Doamne, îndură-Te şi fă ca toţisă Te ascultăm pe Tine. Să Te primim în inimă şi să Te păstrăm în ea.

Îndură-Te şi rămâi în fiecare creatură a Ta îndrumător ascultat, rod fericit,mântuitor şi etern.

Îndură-Te şi rămâi în fiecare timp şi în fiecare loc dreptate, pace, libertateşi armonie între oameni, între popoare, între generaţii, între mentalităţi.

Îndură-Te şi ridică-i pe cei căzuţi, vindecă-i pe cei bolnavi.Mângâie-i pe cei întristaţi. Îndreaptă-i pe cei rătăciţi. Izbăveşte-i pe cei în

primejdii. Călăuzeşte-i pe cei călători. Însoţeşte-i pe cei singuratici. Apără-i pecei năpăstuiţi. Luminează-i pe cei ce conduc. Şi răsplăteşte-i pe cei binefăcători.

Îndură-Te şi dăruieşte-ne conducători sfinţi. Mame sfinte. Tineret sfânt.Învăţătură luminoasă. Învăţători luminaţi. Viitor luminos. Nouă şi întregiiTale lumi.

Îndură-Te şi dă-ne nouă şi întregii Tale lumi vremuri luminoase, de pace şilibertate. Vremuri de înţelegere şi colaborare... De apropiere şi încredere...

Pentru ca, în aceste fericite condiţii, Cuvântul Tău şi vestirea lui să poatătrece uşor şi luminos peste hotarele dintre naţiuni, dintre religii şi dintresuflete, ducând pretutindeni unica Ta lumină fericită, care să cuprindă totul înaceeaşi îmbrăţişare dumnezeiască a armoniei de la începutul Lumii, dinaintede Întuneric.

Iar când totul va deveni una în Tine, supus Ţie şi împăcat desăvârşit prinTine, Tu Însuţi cufundă-Te cu noi toţi în eterna şi desăvârşita Pace şi Slavă dedinainte de timp. În lumina negrăită a Tatălui...

Pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi...Şi toţi, totul în Dumnezeu (I Cor. 15, 24-28).Căci în Tine este toată Înţelepciunea, şi Puterea, şi Iubirea lui Dumnezeu

prin care să se facă toate aceste lucruri.Numai în Tine.De aceea ne prosternem în faţa Ta şi strigăm: A Ta să fie toată împărăţia şi

puterea şi mărirea...înainte de orice începutşi după orice sfârşit,veşnic şi veşnic...Amin şi amin...

6 iulie (Cuv. Sisoie cel Mare; Sf. Mc. Lucia; Sf. Arhip şi Filimon)

O,

Page 197: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 8 197

OBÂRŞIA ÎNŢELEPCIUNII

Domnul m-a făcut pe mine mai nainte decât toate,mai naintea celor care mai dintâi au fost lucrate.Mai nainte de-nceputuri eu am fost, din veşnicie,până nici n-a fost a lumii aşezată temelie.

Eu am fost născută-atuncea când Adâncul n-a fost încă,nici izvoarele-ncărcate cu belşug de apă-adâncă.Mai nainte-am fost făcută ca a munţilor tărie,mai nainte de-a fi dealuri sau întinderi de câmpie.

Până nici era pământul, nici câmpii cu-ntinderi roatăpână n-a fost nici fărâma cea dintâi a lumii dată.Eu, când întocmit-a Domnul cerurile-am fost de faţă,când a tras El prima zare pe-adâncimea cea măreaţă...

Când a pironit El norii sus pe-ntinderi fără zareşi când au ţâşnit puternic ale-adâncului izvoare.Când a pus hotare mării, poruncind să nu le treacă,şi pământului în lume temelii stătea să-i facă.

Eu eram cu El la lucru, al Lui meşter, desfătându-L,ne-ncetat vibrând nainte-I veşnicii de ani a-rândul.Irizând pe rotocolul lumii Lui de pace plină,îmi găseam plăcerea-n fiii oamenilor fără vină.

Şi-acum, fiii mei, pe mine ascultaţi-mă... sub soarefericiţi sunt numai cei ce îmi păzesc a mea cărare.Ascultaţi învăţătura ce-nţelepţi vă poate faceşi nu-mi lepădaţi povaţa ce vă poate-aduce pace.

Fericit e omul care mă ascultă şi veghează,care-ntruna-mi stă la poartă şi la pragul uşii pază.Căci acel ce mă găseşte află viaţa-n bucurie,căpătând bunăvoinţa Domnului pe veşnicie.

Dar cel ce-mi păcătuieşte lui îşi face vătămare;toţi câţi mă urăsc pe mine merg la moarte şi pierzare.

(Sf. Mc. Chiriachi; Cuv. Toma din Maleon şi Acachie de la Scara) 7 iulie

Page 198: Hristos – Pâinea noastră zilnică

198 Proverbele 9, 12

PENTRU TINE EŞTI

iecare om este un singuratic pe pământ. Până la urma urmelor elrămâne singur în faţa tuturor lucrurilor şi răspunsurilor sale. Nimeni nu-

l poate nici înlocui în împlinirea datoriilor lui şi nimeni nu-i poate nici luaosânda sau răsplata sa pentru împlinirea sau neîmplinirea acestora.

Numai Domnul nostru Iisus Hristos ne-a luat o dată locul fiecăruia dintrenoi, pe Crucea Golgotei, atunci când a venit să ispăşească păcatul nostru, alfiecăruia personal, pentru ca noi, fiecare, primind iertarea Sa prin credinţă, săputem să ne împărtăşim personal, fiecare, de iertarea Tatălui Ceresc. Nimenialtcineva nu poate lua locul altora.

Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept – spune Sfânta Scriptură. Dacăeşti batjocoritor, tu singur vei suferi!...

Încă o dată trebuie să repetăm un mare adevăr mereu uitat: că omul nu-şiface decât lui însuşi binele sau răul pe care îl face altuia sau altora.

Lucrând pentru Dumnezeu, sau împotriva Lui, tot ce omul trimite în sus,prin circuitul rânduielilor aşezate de Dumnezeu, se întoarce înapoi peste capulsău. Cu mai multă putere şi greutate.

Lucrând pentru semenii săi, sau împotriva lor, tot ce omul trimite ladreapta sau la stânga sa, prin acelaşi circuit al rânduielii dumnezeieşti, seîntoarce asupra vieţii sale.

Astfel binele sau răul, binecuvântarea sau blestemul, facerea sau nefacereaadusă altora nu sunt adevărate decât pentru acela care la face.

Lui Dumnezeu nu-i putem face nici bine, nici rău, El este deasupra Bineluişi a Răului.

Pe El nu-L putem nici îmbogăţi, nici păgubi – El este stăpânul tuturor.Pe El nu-l putem nici mângâia, nici lovi – El este de neatins.Iar între noi şi semenii noştri este întotdeauna Dumnezeu.

O, Marele nostru Dumnezeu, Care ne-ai dorit fericiţi prin iubire, Îţimulţumim că ne-ai pregătit o mântuire veşnică prin Jertfa Domnului IisusHristos.

Te rugăm, ajută-ne pe toţi să primim această mântuire personală, iar apoisă lucrăm şi să luptăm pentru păstrarea ei, căci nimeni nu poate face acest lucruîn locul nimănuia dintre noi. Ajută-ne pe fiecare la aceasta.

Amin.

8 iulie (Sf. Mare Mc. Procopie; Sf. Epictet şi Astion)

F

Page 199: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 9, 17 199

APELE FURATE

umnezeu veghează totdeauna asupra a tot ce facem noi semenilornoştri. Dacă noi tragem asupra altora săgeţi arzătoare, El le este acelora

un scut puternic, iar săgeţile otrăvitoare trase de un om asupra altuia se vorîntoarce totdeauna asupra celui ce le-a trimis.

Dacă vrem să le facem bine, binele, trecând prin Dumnezeu, creşte şi sedesparte în două revărsări. Partea cea mai îmbelşugată se va revărsa înapoi spreacela din care a izvorât.

„Uită-te spre ceruri şi priveşte...Vezi norii cât de sus sunt faţă de tine?Dacă păcătuieşti, ce rău îi faci lui Dumnezeu?Şi când păcatele ţi se mulţesc, cu ce-L poţi atinge pe El?Ce primeşte El din mâna ta?“ (Iov 35, 5-7).„Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti.Dacă eşti batjocoritor, pe tine te străpungi... tu vei suferi“... (Prov. 9, 12).Dacă asculţi şi te supui, îţi sfârşeşti zilele tale în fericire. Şi anii în bucurie.Dacă n-asculţi, pieri ucis de sabie.Şi mori în orbia ta (Iov 36, 11-12).Cine-L binecuvântează pe Dumnezeu lui însuşi îşi face binele.Căci binecuvântarea sa se întoarce asupra lui însuşi îmbogăţită de

răsplătirile nemărginite ale lui Dumnezeu.

Astfel omul se binecuvântează singur pe sine – sau se osândeşte tot aşa.Cine blestemă Numele cel Sfânt al lui Dumnezeu, el singur face să cadă asupraveşniciei sale toate blestemele aruncate spre cer,

mai îngreunate încă de osânda pe care le-o adaugă Sfinţenia şi Dreptatealui Dumnezeu.

Astfel omul se nefericeşte singur pe el.

O, Mare Dumnezeu Sfânt şi Drept, fii binecuvântat pentru dreptatea şisfinţenia cu care răsplăteşti pe fiecare om după faptele sale!

Te rugăm, dăruieşte-ne lumina şi puterea unei chibzuite vieţi prin care săne facem vrednici de răsplată, şi nu de pedeapsă. De mântuire, şi nu de osândă.

Amin.

(Sf. Sf. Mc. Pangratie şi Chiril; Sf. Mc. Andrei şi Prov) 9 iulie

D

Page 200: Hristos – Pâinea noastră zilnică

200 Proverbele 9, 18

VĂILE LOCUINŢEI MORŢILOR

e fiecare om îl păzeşte Dumnezeu. Pe cei din lumină şi ascultare îipăzeşte spre viaţă, iar pe cei din întuneric şi neascultare îi păzeşte spre

osândă şi judecată (II Petru 3, 7).El răsplăteşte nevinovăţia şi tot El judecă păcatul.Grădinile luminoase ale Raiului ori văile întunecate ale Locuinţei Morţilor

aşteaptă pe fiecare om.Din mâna Celui Prea Înalt vine şi binele, şi răul, după cum spune Iov.El omoară şi El învie.Pe fiecare şi pentru fiecare, după cum el singur şi-a pregătit.

Frate om, dacă poţi face binele, fă-l oricui, fă-l oricând, fă-l oricât. Binelenu-l faci decât ţie. Sub chipul cerşetorului pe care îl ajuţi, e sufletul tău. Subhaina lucrării pe care o sprijini, este veşnicia ta. Cu cât dai mai mult, vei aveamai mult. Cu cât faci mai frumos, vei avea mai frumos. Cu cât semeni maifericit, vei secera mai fericit.

Iar dacă nu dai, nu vei avea. Dacă nu faci, nu vei folosi. Şi dacă nu semeni,nu vei strânge. Fie în viaţa aceasta, fie în cealaltă. Fie în grădinile luminoase aleRaiului, fie văile întunecoase ale Iadului.

Tot ce faci, ţie îţi faci.Nici lui Dumnezeu, nici altuia, ci numai ţie.Fie binele, fie răul.Ţine bine minte!

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeu Dreptăţii, Care răsplăteşti fiecăruia dupăfaptele lui, făcând să se întoarcă asupra fiecăruia întocmai ceea ce face el!Slavă Ţie!

Te rugăm, Doamne, să ne dăruieşti fiecăruia adevărata lumină care să nearate totdeauna acest adevăr.

Să ne dăruieşti adevărata iubire spre Tine şi spre semenii noştri, prin care,lucrând binele, să ne învrednicim de răsplătirea binelui atât din partea Ta, cât şidin partea lor.

Amin.

10 iulie (Sf. 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei; Sf. Teofil, Ep. Alexandriei)

P

Page 201: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 10, 3 201

DOMNUL NU LASĂ

u dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe poporul Său – spunepsalmistul Domnului – şi aceasta tocmai aşa şi este (Ps. 121,4).

Iată, Eu sunt cu Tine ca să te scap, zice Domnul (Ier. 1, 8).De aceea cel neprihănit nu trebuie să se teamă niciodată şi nicăieri, fiindcă

adevărate sunt făgăduinţele Domnului şi puternic este El ca să Şi le împlineascătotdeauna faţă de credinciosul său primejduit. Umblă în neprihănire,credinciosule al Domnului, apoi nu te mai teme niciodată. El nu te va lăsa lanici un vrăjmaş şi în nici o nenorocire.

Iată ce frumos sună această făgăduinţă a Domnului:Un fiu înţelept este bucuria Tatălui ,dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc,dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.Domnul nu lasă pe cel neprihănit,ci îndepărtează pofta celor răi...

Ce mare adevăr este acesta că Dumnezeu nu-l lasă pe cel neprihănit! Acestmare adevăr trebuie să-l fi învăţat Solomon printre cele dintâi adevăruri auzitedin gura binecuvântată a tatălui său David.

De câte ori nu va fi stat omul lui Dumnezeu, cântăreţul binecuvântat şiprofetul inspirat, care era tatăl acestui copil fericit, să-i vorbească fiului său cubucurie şi cu drag, cu lacrimi şi cu cutremur sufletesc despre izbăvirile pe care ile dăduse Dumnezeu lui.

Pentru că el se străduise să umble totdeauna fără prihană înaintea Domnului.

Solomon nu vedea de unde să scrie mai bine acest lucru decât dinpovestirile cutremurătoare ale tatălui său care avusese o viaţă plină de atâteadovezi zguduitoare ale izbăvirilor lui Dumnezeu.

Istoria vieţii lui David, ca şi istoria vieţii fiecărui suflet de om al luiDumnezeu, care se străduieşte cu un cuget curat şi cu o nevoinţă ostenitoare săumble în neprihănire, este un minunat şir de izbăviri dumnezeieşti.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Izbăvitor, Care ne-ai promis şi ne daitotdeauna minunatele Tale izbăviri!

Te rugăm, ajută-ne să umblăm în neprihănire pentru ca să fim totdeaunasiguri de izbăvirile Tale din toate primejdiile noastre.

Căci Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie Îţi mulţumim pentru toate.Amin.

(Sf. M. Mc. Eufimia; Sf. Olga, Împărăteasa; Sf. Marcian) 11 iulie

N

Page 202: Hristos – Pâinea noastră zilnică

202 Proverbele 10, 5

CINE STRÂNGE VARA...

hibzuinţa este virtutea pe care o are numai omul cu adevărat înţelept.Pe cel chibzuit în umblarea lui, Dumnezeu nu-l lasă niciodată să fie

lipsit sau ruşinat.Nu-l lasă să cadă în păcat – iar, dacă totuşi cade, nu-l lăsa să rămână acolo,

nu-l lasă Dumnezeu să zacă în noroi, nepăsător şi satisfăcut, cum zac ceinechibzuiţi şi nebuni, ci îi trimite Dumnezeu duhul ruşinii de păcat,

şi îndemnul mustrării,şi conştiinţa dureroasei prăbuşiri...şi amărăciunea părerilor de rău,şi baia lacrimilor fierbinţi,şi cuvintele pocăinţei amare,şi lumina mângâietoarei iertări, prin care îi aduce bucuria fericitei izbăviri.

Nu-l lasă să sufere de foame. Ci îi dă sănătatea, spre a putea munci, casă-şi câştige pâinea lui cinstită.

Îi dă priceperea s-o ştie căuta şi îi întocmeşte toate condiţiile s-o poatăavea cât mai bună şi cât mai hrănitoare.

Iar dacă se întâmplă uneori, spre binele lui sau spre al altora, să nu şi-o poatăavea în felul acesta, Dumnezeu tot nu-l lasă pe cel neprihănit să moară de foame.

Pe căi ştiute numai de Dumnezeu,cu mijloace care sunt numai în Mâna Luişi în felul cum numai El poate, Dumnezeu nu-l lasă pe neprihănitul Lui să

moară niciodată părăsit. Ci îl scapă totdeauna.

Dumnezeu nu-l lasă pe cel neprihănit, în suferinţă. El păzeşte şi trupulcredinciosului Său. Şi duhul lui. Şi sufletul, toate întregi (I Tes. 5, 23; Ps. 66,9).

Iar dacă totuşi, pentru a-l păzi de un rău mai mare, uneori Dumnezeuîngăduie să vină asupra credinciosului Său neprihănit un „rău“ mai mic – El nu-l părăseşte, ci îl scapă totdeauna.

O, Bunul nostru Dumnezeu Izbăvitor, fii binecuvântat pentru toată grija Taiubitoare faţă de toţi ai Tăi care strâng roadele ascultării şi ale neprihănirii. Îţimulţumim că ne-ai scăpat totdeauna din cele mai mari primejdii, prin bunătateaTa. Ajută-ne să umblăm în neprihănire, ca să ne putem totdeauna bucura demântuirea Ta sfântă.

Amin.

12 iulie (Sf. Mc. Proclu şi Ilarie; Sf. Veronica)

C

Page 203: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 10, 6 203

PE CAPUL CELUI NEPRIHĂNIT

supra celui ce umblă în curăţia legământului său sfânt se revarsă toatebinecuvântările Domnului. În bolile sale, Dumnezeu Îşi revarsă

mângâierile Lui. În necazuri, dragostea frăţească îl înconjoară, alungându-isingurătatea şi greul.

Rugăciunea îi linişteşte orice teamă celui neprihănit.Răbdarea îi uşurează orice chin.Nădejdea îi însoţeşte orice drum.Prezenţa lui Hristos îi luminează orice noapte şi îi umple orice zi.Până ce ajunge la limanul fericitei izbăviri.Ori pe pământ, ori sub el.

Nu-l lasă Dumnezeu pe cel neprihănit şi nu-l va lăsa niciodată.Oricât de lungă ar fi suferinţa, foamea, boala, încercarea, cuptorul, tunelul,

singurătatea prin care îl trece, nu-l va lăsa Dumnezeu.Viitorul celui neprihănit va fi o veşnică izbăvire.Să ia seama la aceasta orice suflet neprihănit şi să se încredinţeze de acest

adevăr dumnezeiesc.Iar cine n-a ajuns să aibă această stare, să vină la Domnul ca să i-o dea.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, Neprihănirea noastră!Îţi mulţumim pentru dragostea Ta veşnică şi pentru grija pe care o ai

necurmat faţă de toţi neprihăniţii Tăi atât de des, atât de mult şi atât de greuîncercaţi pe pământ din pricina Numelui Tău şi a ascultării lor de Tine.

Te rugăm, fă-i pe toţi ai Tăi să nu uite niciodată că Tu nu-i vei lăsa. Ci,când vor avea de trecut pe o vreme, în scurta lor viaţă pământească, prin vreunnecaz, ajută-i să creadă făgăduinţa Ta. Să se bizuie pe ea. Şi să biruiascătrecătorul necaz prin răbdare, slăvind Numele Tău care îi va despăgubi înveşnicie de tot ce le-a luat acum.

Amin.

(Soborul Sf. Arh. Gavriil; Cuv. Ştefan Savaitul) 13 iulie

A

Page 204: Hristos – Pâinea noastră zilnică

204 PĂSTREZ ÎN PIEPT

Păstrez în piept iubirea mea,Iisus, doar pentru Tine,doar Tu, Iisuse, vei aveatot ce-am mai sfânt în mine.

Chiar dacă neguri mă-nconjorşi-ntâmpin doar urgie,eu, Scumpul meu Mântuitor,vreau să-Ţi slujesc doar Ţie.

Chiar dacă am mereu de dusnecazuri de-orice dată,eu vreau să port mereu, Iisus,Iubirea Ta curată.

Rămâi cu mine, Domnul meu,prin orişice suspine,să pot să mă păstrez şi eunedespărţit de Tine.

De Tine sufletul mi-l legcu mii şi mii de fire,mi-adâncul inimii întregdurere şi iubire.

Rămâi şi Tu cu mine-n totce va mai fi să vină,să pot să birui şi să potveni-n a Ta lumină.

Cuvinte înţelepte

Ostenind să tot răsufle aerul din lume greu,a ta inimă-l doreşte cel ceresc, la Dumnezeu.Când îl simte al tău suflet, cât de fericit petreci...Fugi de ce e rău, fă bine, şi-l vei respira în veci.

14 iulie (Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Just şi Iraclie)

Page 205: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 11, 19 205

ADEVĂRATA NEPRIHĂNIRE

unt şi neprihăniri false, făţarnice, care duc la moarte (Matei 5, 20).Dumnezeul nostru să ne ferească de aceste neprihăniri înşelătoare,

lăudăroase, făţarnice. Şi să ne dea neprihănirea adevărată, smerită, sinceră,curată, care duce la viaţă.

Ce frumoasă este neprihănirea adevărată, care nu se laudă, nu se umflă demândrie, nu-l dispreţuieşte pe altul, ci se poartă totdeauna plină de bun simţ, demodestie, de evlavie, de respect, de blândeţe şi de bunătate!

Adevărata neprihănire este totdeauna smerită şi sinceră faţă de Dumnezeuşi faţă de fraţi. Nu se poartă cu nerecunoştinţă şi nici nu răspunde prefăcut şiobraznic. Nu umblă după câştiguri lumeşti şi nici nu-şi caută slava oamenilor.De aceea este scris despre ea aşa de frumos:

Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseştemoartea...

Pe pământul acesta, unde se dă o necontenită şi puternică luptă între Bineşi Rău, între Adevăr şi Minciună, între Sfinţenie şi Păcat, adevărata confruntarese dă între duhuri.

Oamenii sunt numai uneltele de care se folosesc unul sau altul dintre celedouă duhuri în luptă.

Una sau alta dintre cele două puteri.Unul sau altul dintre cei doi stăpânitori, care se deosebesc total unul de celălalt.Binele îşi are înfăţişarea sa, Răul şi-o are pe-a lui. Nu există nici o

asemănare a unuia cu celălalt.Adevărul îşi are armele lui. Minciuna şi le are pe ale ei. Nu există nici o

identitate între ele. Se deosebesc total unele de celelalte.Sfinţenia îşi are chipul ei. Păcatul şi-l are pe al lui. O deosebire ca de la cer

la pământ le desparte pe una de cealaltă.Hristos este izvorul, înfăţişarea şi puterea Binelui, Adevărului şi Sfinţeniei.Satan este izvorul, înfăţişarea şi puterea Răului, Minciunii şi Păcatului.Nici un fel de legătură de apropiere şi de confundare nu poate exista între ei.

O, Adevăratul nostru Dumnezeu, Care dai adevărata neprihănire, Terugăm, dăruieşte-ne-o mereu şi păstreaz-o în inimile şi în vieţile noastre petotdeauna, ca să fim fiii Tăi şi ai ei.

Te rugăm, fereşte-ne de falsa neprihănire care duce la moarte şi la osândă.Te rugăm, izbăveşte Lucrarea Ta şi Frăţietatea noastră de un astfel de păcat şide toţi cei care trăiesc în el.

Amin.

(Sf. Mc. Chiriac şi Iulita; Cuv. Iosif, Arhiep. al Tesalonicului) 15 iulie

S

Page 206: Hristos – Pâinea noastră zilnică

206 Proverbele 11, 21

SĂMÂNŢA CELOR NEPRIHĂNIŢI

e minunate sunt făgăduinţele lui Dumnezeu pentru cei neprihăniţi! Pânăşi sămânţa lor, urmaşii lor, sunt binecuvântaţi şi iubiţi.

Hristos, Domnul Neprihănirii, are veşnice binecuvântări pentru oricineumblă în neprihănirea cerută de El. Fericită este şi va fi veşnic sămânţa celorcare au umblat şi vor umbla mereu în dragostea şi în ascultarea lui Hristos.

Dar vai de cei care cad din această stare! Ei ajung o sămânţă a păcatului.Satana, care la început a fost o creatură superioară, o operă strălucită

realizată prin Hristos, a devenit cândva, prin propria lui voinţă, un vrăjmaş alCreatorului şi Binefăcătorului său.

Momentul transformării lui Satana din înger în demon, din colaborator învrăjmaş, din prieten în ucigaş este opera lui însuşi.

Bun a fost făcut de Dumnezeu. Rău s-a făcut el însuşi.Prin crearea lui de către Dumnezeu, el era luminos, curat, frumos şi

ascultător. Dar, în momentul transformării sale, el a devenit întunecat, necurat,urât şi nesupus, ajungând potrivnicul lui Dumnezeu prin voinţa sa însăşi.

Astfel în clipa transformării, Satana a pierdut chipul lui Dumnezeu şipaternitatea lui Dumnezeu. Devenindu-şi singur creatorul său. Şi creatorulrăului a devenit un făcător de sămânţă rea, ca el.

Binele a fost creat de Dumnezeu. Răul s-a creat singur. Izvorul său este înel însuşi.

Apoi răul a devenit un creator, prin acelaşi proces de transformare princare şi-a dat naşterea lui însuşi.

Tot ce este rău, fals, dubios, întunecat, negativ, dăunător, bolnav, otrăvitorşi ucigaş este opera lui Satana, fie oameni, fie lucrări, fie lucruri.

Păcatul este prima lui lucrare. Cu ajutorul acestuia a „creat“ duhuri, apoisuflete, apoi metode, apoi roade.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus odată unor astfel de creaturi care,prin ascultarea lor de diavolul, deveniseră vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, acestcutremurător adevăr: Voi aveţi de tată pe diavolul... (Ioan 8, 44). Cei răi suntsămânţa lui.

O, Dumnezeul nostru Sfânt, Te rugăm, izbăveşte-ne pe noi şi sămânţanoastră, urmaşii noştri, de orice neascultare şi de orice păcat, ca nu cumva vreo-dată Satana să poată avea o sămânţă a lui în noi sau între noi.

Şi Te rugăm, fă-ne nişte fii ai neprihănirii şi fă ca şi sămânţa noastră să fiebinecuvântată cu răsplata neprihăniri Tale.

Amin.

16 iulie (Sf. Sf. Mc. Atinoghen şi cei zece ucenici ai săi)

C

Page 207: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 11, 23 207

AŞTEPTAREA CELOR RĂI

eghină sunt fiii celui rău – spune Domnul. Aşteptarea lor este focul(Matei 13, 38-42).

Vicleanul este fiul dracului (Fapte 13, 10) şi aşteptarea lui este blestemul.Cei răi vor fi aruncaţi grămadă în cuptorul aprins (Matei 13, 49-50)

împreună cu Satana.Fiindcă cine păcătuieşte este de la diavolul şi va împărtăşi aceeaşi soartă cu el.Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului (I Ioan 3, 8-

10). Sămânţa Femeii: Hristos. Şi sămânţa diavolului: el însuşi (Facere 3, 15).

În lupta aceasta, Hristos merge cu armele Neprihănirii, ale Adevărului şiale Sfinţeniei. El nu poate merge cu alte arme. Acestea sunt armele Lui, căciacesta este El.

Dar diavolul merge cu armele contrafăcute ale minciunii. În el, totul estemincinos şi contrafăcut, pentru că este un mincinos şi un contrafăcut el însuşidin clipa în care s-a creat.

De aceea, pentru tot ce Hristos are adevărat, Satana are ceva contrafăcut,fals, mincinos .

Pentru fiecare monedă adevărată a lui Hristos, Satana are o monedă falsă a lui.

Aşa este şi cu neprihănirea.Hristos dă adevărata neprihănire, care duce la viaţă.Satana dă falsa neprihănire, care duce la moarte (Luca 16, 15; 20, 20; II

Cor. 11, 14-15).Iar cei ce o au pe una sau pe cealaltă sunt ai unuia sau ai celuilalt.Fiecare să se cerceteze şi să se vadă singur!

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru cel Bun, Adevărat şi Sfânt, pentrulucrările Tale şi pentru tot ce le dai Tu!

Te rugăm, dăruieşte-ne tuturor o puternică lumină asupra binelui,o puternică încredinţare asupra adevăruluişi o puternică dorinţă după sfinţenia pe care o dai Tu.Şi Te rugăm tot aşa de mult să ne fereşti de tot ce vine de la cel rău şi duce

la moarte.Îmbracă-ne cu armele luminii, care vin de la Tine şi duc la viaţă.Amin.

(Sf. M. Mc. Marina; Sf. Ier. Eufrasie) 17 iulie

N

Page 208: Hristos – Pâinea noastră zilnică

208 Proverbele 12, 21

NICI O NENOROCIRE

n credincios a fost întrebat odată:– În Biblie se spune că noi trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru

toate. Spune-mi, chiar pentru toate? Chiar şi pentru nenorociri? Dumneata I-aimulţumit şi pentru nenorociri?

– Eu, zise credinciosul, am 80 de ani. Dar încă nu mi s-a întâmplat nimic înviaţă pentru care să nu-I pot mulţumi lui Dumnezeu. Eu ştiu că există numai osingură nenorocire în viaţă pentru un om, iar aceasta este păcatul. Dacă eu m-amferit de păcat, Dumnezeu m-a ferit de toate celelalte. Tot ce a fost în viaţa mea afost numai spre bine, după cum este scris (Rom. 8, 28).

Într-adevăr, nici o nenorocire nu i se întâmplă celui neprihănit – dar cei răi suntnăpădiţi de rele.

Căci toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc peDumnezeu... (Rom. 8, 28).

Iată, acesta este adevărul! Iată, acesta este rezultatul final al tuturor celor ce ise întâmplă în viaţă unui om care a venit din întunericul păcatului la luminaneprihănirii. Şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu (Fapte 26, 18).

Nu este nici o nepotrivire între ceea ce a spus Mântuitorul în cea dintâicuvântare a Sa, de pe munte, faţă de ucenicii Săi (Matei 5, 6 şi 7) şi verseteleacestei meditaţii. Fiindcă nimic nu este spre răul celui credincios.

Toate înştiinţările Domnului făcute celor ce vor asculta Cuvintele Sale şivor porni pe urmele Lui vorbesc numai de flămânzire, de însetare, de cruce, dejug, de prigoniri, de bătăi şi de moarte... De nedreptate şi de ură, în toatefelurile şi din partea tuturor. Acestea oare nu sunt nenorociri? Nu sunt!

Nimeni n-a mai putut spune cuiva care era sărac, sau care plângea, sau careflămânzea, sau care era ocărât, prigonit, lepădat şi omorât: „Ferice de tine“ – caHristos (Matei 5; Luca 6).

Şi totuşi nimeni nu a mai fost crezut atât de mult. Şi ascultat de atât demulţi ca şi El, fiindcă acesta este Adevărul.

Slavă veşnică Ţie, dulcele nostru Mântuitor, Care prin puterea Ta aischimbat tot ce era rău, spre binele alor Tăi – şi Care tot aşa vei face şi în viitor!

De aceea, Te rugăm, ajută-ne să Te iubim din tot sufletul nostru pe Tine,pentru ca nici o nenorocire să nu vină asupra noastră niciodată – şi nici asupraurmaşilor noştri. Ci numai binecuvântarea Ta veşnică.

Amin.

18 iulie († Sf. Mc. Emilian de la Durostor; Sf. Mc. Valentina; Sf. Mc. Iachint)

U

Page 209: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 12, 22 209

CEI CE LUCREAZĂ CU ADEVĂRUL

ăul nu-i atinge decât pe cei răi, blestemul nu-l ajunge decât pe cel ceblestemă. Nelegiuirea nu vine decât peste cel nelegiuit.

Tot ce vine peste cei buni nu-i nenorocire, spre rău, ci-i binefacere, sprebine. Nici bolile, nici necazurile nu sunt nenorociri pentru cei ce lucrează cuadevărul, ci numai pentru cei ce lucrează cu minciuna.

Ba chiar dimpotrivă, toate lucrează împreună spre binele lor!Cum poate fi crezut lucrul acesta?Prin Cuvântul adevărat şi sfânt al lui Dumnezeu!Cum poate fi dovedit?Prin rezultatul lor final! Prin sfârşitul la care ajung. Prin rodul pe care îl

dau. Prin răsplata pe care o aduc celor ce trec cu răbdare prin ele (Evrei 12, 11).

Toate nenorocirile, toate relele care li se întâmplă celor neprihăniţi, adicăcelor care, ascultând de voia şi de Cuvântul lui Hristos, s-au întors de la păcatspre neprihănire şi de la ascultarea şi robia diavolului la ascultarea şi eliberarealui Hristos, vin numai prin uneltirea celui rău şi a celor răi.

Cel rău îi pune la cale pe cei răi să le facă celor buni tot felul de rele, sprea-i abate de pe calea neprihănirii din nou spre calea păcatului.

Dar Dumnezeu, Care este permanent de faţă lângă cei neprihăniţi, nunumai că are o permanentă grijă ca, prin lucrarea puterii Lui sub care sunt toate,nenorocirea pusă la cale de cel rău contra celui neprihănit să aibă o marginefoarte apropiată, ci El Însuşi îl întăreşte pe neprihănitul Lui în tot timpulnenorocirii acestuia, dăruindu-i totdeauna o putere mai mare decât suferinţa lacare este supus.

Astfel credinciosul este tot timpul deasupra valurilor năpustite asuprea sa.Iar rezultatul suferinţei trecute nu este doborârea sufletului răbdător, ci este

tocmai înălţarea lui într-o răsplată şi strălucire nepieritoare.

Slavă veşnică Ţie, Puternicul şi Iubitorul nostru Tată Ceresc, Caretotdeauna ai o dulce şi scumpă grijă de ai Tăi când ajung în vreo nenorocire, nunumai ca aceasta să fie cât mai scurtă şi mai uşoară pentru ei – dar şi să aibă carod binecuvântarea în viaţa lor.

Te rugăm, fii întotdeauna lângă fiecare copil al Tău, Doamne, şi fă să aibănumai binecuvântări în toate necazurile lui.

Amin.

(Cuv. Dia şi Teodor: Cuv. Macrina) 19 iulie

R

Page 210: Hristos – Pâinea noastră zilnică

210 Proverbele 12, 28

PE CĂRAREA NEPRIHĂNIRII

e minunată grijă le poartă totdeauna Dumnezeu în viaţă celor neprihăniţi aiSăi! Pe orice cale a lor, grija Domnului le aşază binecuvântări şi bucurii.

Pe calea rugăciunii le dă mângâieri. Pe calea binefacerilor le dă mulţumiri.Pe calea postului – biruinţe. Pe calea răbdării – neprihănire.

Nu-i nici o cale a credinciosului pe care să nu fie viaţă şi bucurie. Oricât degrea ar părea pe dinafară calea Domnului, pe dinăuntrul ei, aceasta este numaiviaţă şi bucurie.

De aceea, nu te teme, drag suflet care doreşti neprihănirea lui Dumnezeu şicare ai venit la Hristos ca să mergi pe urmele Sale, purtând crucea Sa!

Nu te teme! Nici o nenorocire nu ţi se va întâmpla.Foamea ta va sfârşi nu cu lipsă şi moarte, ci cu îmbelşugare şi cu viaţă.Golătatea şi sărăcia ta nu se vor sfârşi în mizerie – ci în slavă.Ocara şi boala ta, închisoarea şi pătimirile tale nu se vor sfârşi în ruşine,

în uscăciune şi în nefericire... ci în încununare, în cinste, în voioşie şifericire veşnică.

Fii mai sigur de asta decât de orice lucru de pe lume!De aceea, rabdă zilnic, privind spre acest sfârşit biruitor, care este mult mai

aproape, mult mai minunat şi mult mai sigur decât poţi tu crede.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,al Cărui Cuvânt este Adevărul şi a Cărui putere veghează necurmat ca

toate făgăduinţele pe care ni le-ai lăsat scrise şi pe care le-ai adeverit faţă deînaintaşii noştri să le adevereşti şi faţă de noi

şi faţă de urmaşii noştri, care vor veni după Tine şi după noi până în veac.Te rugăm, întăreşte-ne în ceasul cel greu al încercării şi nu ne lăsa copleşiţi

de prezentul cel întunecos.Ci ajută-ne să ne ridicăm ochii înlăcrimaţi şi obosiţi spre bucuria biruinţei

strălucite cu care va sfârşi amărăciunea înfrângerii întunecate prin care trecem oclipă acum. Căci Tu eşti în noi şi ne vei da biruinţa.

Amin.

20 iulie († Sf. Mare Prooroc Ilie Tesviteanu)

C

Page 211: Hristos – Pâinea noastră zilnică

DE-ATUNCI, DE CÂND... 211

De-atunci, de când a Ta iubireeu am primit-o, scump Iisus,doresc ca orice pas al vieţiipe urma Ta să-mi fie pus.

O, Domnul meu ceresc,ascultă-mi ce dorescşi-ajută-mi să-mplinesc,ca-n cer să moştenesc.

Doresc ca-ntreaga mea puteres-o pun, Iisuse-n slujba Ta,doresc să-mi pun a mea averesub Crucea de pe Golgota.

Doresc s-ascult orice chemareşi orice-ndemn din Duhul Sfânt,într-o smerită ascultaresă-mi duc viaţa pe pământ.

Doresc să-i chemi pe toţi la Tine,să vină toţi cei depărtaţişi, cunoscându-Te, Iisuse,să afle harul Tău, iertaţi.

Aşa doresc, a Ta veniresă mă găsească, scump Iisus,ca-n Fericita Răsplătirede-a Ta iubire să fiu dus.

Cuvinte înţelepte

Dumnezeu te preţuieşte tot cât şi tu-L preţuieşti,El atâta e cu tine cât şi tu cu El trăieşti.În măsura-n care viaţa îţi va sta-n lumina Sa,va fi şi-n tine lumină şi-altora vei lumina.

(Cuv. Simeon şi Ioan; Sf. Prooroc Ezechiel) 21 iulie

Page 212: Hristos – Pâinea noastră zilnică

212 Proverbele 13, 1

FIUL ÎNŢELEPT ASCULTĂ

ici un lucru nu-i mai plăcut înaintea lui Dumnezeu, dar şi a oamenilor,ca ascultarea. Ascultarea este virtutea cea mai frumoasă, dar şi cea mai

rară astăzi pe pământ, chiar şi printre oamenii zişi credincioşi.Din lipsa ascultării vine neascultarea, iar din neascultare ies toate

nenorocirile, certurile, dezbinările, partidele, luptele dintre fraţi, despărţiriledintre soţi, rătăcirile de la credinţă, lepădările de Dumnezeu.

Numai când vezi roadele neascultării, atunci îţi dai seama ce marebinecuvântare este ascultarea. Numai cine are un fiu neascultător ştie să-lpreţuiască pe unul care ascultă. Numai când sunt într-o familie sau într-o adunaresuflete neascultătoare, vezi ce fericite sunt cele care au fii ascultători.

Un fiul înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultămustrarea...

Prin lucrarea Răului a venit în lume Păcatul.Prin lucrarea păcatului s-a născut în noi firea păcătoasă.Şi prin lucrarea firii păcătoase stăpâneşte în fiinţa noastră totdeauna o

puternică pornire spre neascultare şi nesupunere.Aceasta este firea cu care ne naştem. Cu care trăim în trupul nostru. Şi cu

care avem de luptat până la despărţirea de această lume. Şi până la ieşirea dinacest trup.

Însă din clipa convertirii noastre,din clipa când o rupem cu păcatul şi ne unim cu Hristos,din clipa când, la naşterea din nou, devenim printr-o tainică transformare fii

ai luminii şi ai neprihănirii – din clipa aceasta sfântă în noi se naşte o nouă fire,se iveşte o nouă putere,se creează o nouă fiinţă:firea, puterea şi fiinţa duhovnicească.Pe care nu le au oamenii neîntorşi la Hristos şi nenăscuţi din nou, cei

neeliberaţi de sub puterea şi robia păcatului.Ferice de cei care au duhul ascultării! Ei sunt fiii lui Hristos, Care a fost

ascultător până la moarte (Filip. 2, 8).

O, Domnul şi Dumnezeul nostru, Care ai dorit ca noi să fim deplinascultători de voia Ta, Te rugăm, dă-ne un duh de smerenie şi de ascultare, pentruca, făcând totdeauna voia Ta din îndemnul inimii noastre, să putem fibinecuvântaţi.

După cum spune Cuvântul Tău Sfânt: Ferice de cine ascultă Cuvântul luiDumnezeu şi-l împlineşte!

Amin.

22 iulie († Sf. Mironosiţă întocmai cu Apostolii Maria Magdalena; Cuv. Marcela)

N

Page 213: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 13, 13 213

CINE ASCULTĂ ESTE RĂSPLĂTIT

rin firea cea veche, omul cel vechi şi lumesc este neascultător deporuncile şi de voia lui Dumnezeu, pentru că firea cea lumească nu se

supune şi nu vrea să asculte de Dumnezeu; ei îi place să trăiască în păcatul şi învoia Satanei.

Ea este firea satanică, potrivnică şi nelegiuită.Nu se poate subordona lui Dumnezeu. Şi nici nu vrea.Nu poate asculta de Hristos. Şi nici nu vrea.Nu-L poate urma pe Duhul Sfânt. Şi nici nu vrea.Aceasta este firea omului ne-bun (Ps. 14, 1).Care zice vorbe nebuneşti,care face fapte nebuneştişi care are un sfârşit nebunesc.Însă, în clipa când în viaţa omului intervine altoirea firii duhovniceşti, când

omul se naşte din nou, când omul devine un om duhovnicesc, supus luiDumnezeu şi când ajunge călăuzit de Duhul Sfânt, atunci el capătă firea luiHristos. Iar ca rod al acestei firi noi, în viaţa lui se naşte dragostea, dorinţa şiplăcerea ascultării.

Ascultarea este cel dintâi şi cel din urmă semn că un om s-a întors laDumnezeu şi că Îl urmează pe Hristos.

Ascultarea este dovada cea mai luminoasă şi cea mai grăitoare că un sufleteste cu adevărat un înnoit al Adevărului şi un sfinţit al Dragostei. Un fiu alCuvântului şi un rob al Duhului Sfânt.

Fiul neascultării este un fiu nebun – oricine ar fi el.Fiul ascultării este un fiu înţelept.Acestea sunt semnele lor.Fiul neascultării este un fiu al diavolului – oricine ar fi el.Fiul ascultării este un fiu al lui Hristos.Aceasta este deosebirea dintre ei.

Preabunule Doamne, Tu, Care eşti Stăpânul şi Împăratul nostru Căruia Îidatorăm ascultare cu toţii, Te rugăm, iartă-ne că atâta vreme din viaţa noastrăscurtă am trăit şi noi neascultători de Tine.

Te rugăm, ajută-ne acum ca, de azi înainte, să fim nişte fii ai ascultării, caresă-Ţi facem bucurie Ţie, fiindcă aceasta este şi fericirea, dar şi datoria noastră.

Amin.

(Aducerea moaşt. Sf. Sf. Mc. Foca; Sf. Mc. Vitalie, Apolinarie, Teofil şi Trofin) 23 iulie

P

Page 214: Hristos – Pâinea noastră zilnică

214 Proverbele 13, 20

CINE UMBLĂ CU ÎNŢELEPŢII

iul Duhului Sfânt este fiu al înţelepciunii, fiindcă el umblă în ascultareapărinţilor şi a fraţilor săi duhovniceşti. De aceea el va fi totdeauna

smerit, blând, supus şi binevoitor, iar cine are o astfel de umblare şi părtăşie cuoamenii lui Dumnezeu este totdeauna şi binecuvântat de Dumnezeu.

Dar fiul duhului satanic este un fiu nesupus, trufaş, urâtor, desfrânat, murdar,răzbunător şi potrivnic lui Dumnezeu. De aceea el este totdeauna blestemat.

Aceasta este deosebirea. Iar deosebirea se vede izbitor pe faţa lor, pe viaţalor, pe cuvintele şi pe toate umblările lor. Aşa că oricine poate să cunoască cuuşurinţă care este al lui Hristos şi care este al lui Mamona.

Dragă suflete, tu al cui fiu eşti? Şi ce fel de fire te stăpâneşte puternic pe tine?Dacă încă tu n-ai venit la Hristos,dacă înţelepciunea lui Dumnezeu nu ţi-a luminat încă mintea,dacă adevărul lui Hristos încă nu te-a întors de pe calea păcatuluişi dacă dragostea Duhului Sfânt nu a făcut să crească în tine roadele firii

celei noi,atunci, dragă suflete, tu încă eşti stăpânit şi purtat de firea cea trupească,

lumească, drăcească (Iacov 3, 15) a neascultării, a păcatului, a vrăjmăşiei cuDumnezeu (Iacov 4, 4).

Aceasta este moarte şi osândă veşnică.Dar, dacă tu te-ai întors la Dumnezeu şi asculţi de Hristos şi aduci roadele

Duhului Sfânt,aceasta trebuie să se arate neapărat printr-un puternic, smerit şi dulce duh

de ascultare.Ascultarea Cuvântului Sfânt. Ascultarea fraţilor tăi. Ascultarea mai-marilor

tăi. Ascultarea durerilor altora.Ascultarea binevoitoare. Ascultarea grăbită. Ascultarea liniştiră. Ascultarea

deplină.Fiul înţelept ascultă.Fii un fiu înţelept, ca să moşteneşti viaţa şi strălucirea!

O, Domnul şi Dumnezeul nostru Bun, Te rugăm, dă un duh de ascultaretuturor celor care nu-l au, fiindcă numai în felul acesta vom putea gusta din noupacea, armonia şi dragostea adevărată.

Te rugăm, dă acest duh al ascultării celor care îi îndrumă pe alţii, fiindcăacelora le este mai folositor şi mai necesar.

Amin.

24 iulie (Sf. M. Mc. Hristina; Sf. Mc. Ermoghen)

F

Page 215: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 14, 1 215

FEMEIA ÎNŢELEAPTĂ ZIDEŞTE

a zidirea trainică a unui cămin, a unei familii, nevoia cea mai mare este deînţelepciune pentru amândoi soţii şi părinţii, atât pentru bărbat, cât şi

pentru femeie. Dar cea mai mare nevoie o are femeia. Pentru că atunci când sedărâmă o familie, un cămin, amândoi sunt vinovaţi, dar cea mai vinovată este femeia.

O femeie înţeleaptă poate face ce vrea din soţul ei sau din căminul ei,spre înălţare şi zidire. Dar şi o femeie nebună poate nimici orice casă şidărâma orice cămin.

De aceea şi răsplata care vine pentru zidire sau pentru nimicire o simte celmai dintâi femeia. Fiindcă bine este zis că:

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, dar femeia nebună o dărâmă cu înseşimâinile ei.

Minunatul Cuvânt al lui Dumnezeu din cuprinsul cărţii Proverbele luiSolomon pune mereu faţă în faţă cele două stări:

starea păcatului şi starea credinţei,starea firii vrăjmaşe, a neascultătorului, şi starea firii noi, ascultătoare de

Dumnezeu,starea celui nebun şi starea celui înţelept.Pentru ca fiecare, nu numai să vadă limpede cum este înfăţişarea uneia sau

a alteia din aceste două stări, dar să o şi aleagă pe cea mai bună.Şi nu numai să afle ce face şi cum este răsplătită fiecare dintre faptele

acestora, dar să se şi cerceteze pe sine de fiecare dată, spre a se vedea şirecunoaşte singur în care dintre aceste două stări se găseşte.

Spre a-şi alege apoi singur, de fiecare dată, în fiecare zi şi de la fiecare hotaral acestor fapte drumul de viitor. Felul de viitor. Şi răsplata vieţii din viitor.

Iată aici un cuvânt adresat special femeii.Căci femeia este centrul casei şi al familiei, femeia – începând de când este

fiică. Apoi soră. Apoi soţie. Apoi mamă... Până când devine bunică şi străbunică.În toate aceste stări prin care trece normal o femeie, ea este într-un cămin

cea care le învârteşte pe toate, le ştie pe toate şi le hotărăşte pe toate.

O, Dumnezeule Bun, Te rugăm, binecuvântează pe toate scumpele noastresurori, fiice, soţii, mame, bunici şi străbunici.

Fă ca puterea şi dragostea Ta să le dea putere şi dragoste, ca ele să aibătoate înţelepciunea ziditoare şi caldă care să facă totul plăcut şi fericit în casalor şi în Casa Ta.

Amin.

(Adormirea Sf. Ana; Cuv. Olimpiada şi Eupraxia) 25 iulie

L

Page 216: Hristos – Pâinea noastră zilnică

216 Proverbele 14, 33

O INIMĂ PRICEPUTĂ

ericită este inima întoarsă la Dumnezeu, fiindcă numai o astfel de inimăeste cu adevărat pricepută.

Priceperea este frumoasă la orice fiinţă, dar la femeie ea este şi necesară,fiindcă ea încunună şi casa celor ce-i îndrumă pe alţii.

De pe când este încă fiică la mama ei şi învaţă rostul casei sub îndrumareamamei, femeia capătă deprinderea de a mânui toate lucrurile. Astfel, femeiaajunge să poată face chiar şi munca bărbatului, pe când bărbatul nu poate facetotdeauna şi munca femeii.

Femeia îl poate înlocui pe bărbat în toate treburile căminului, dar bărbatuln-o poate înlocui pe ea.

Adevăratul ziditor al căsniciei şi al casei este femeia. După cum şiadevăratul dărâmător al familiei este tot ea.

Când femeia este înţeleaptă, hărnicia bărbatului este bine îndrumată şicumpătat gospodărită. Astfel că gospodăria lor se înfrumuseţează continuu.Căsnicia lor se sudează neîncetat. Câştigul lor creşte mereu mai îndestulător.

Când însă femeia este nebună, adică nepricepută, desfrânată,neascultătoare, leneşă, înfumurată, gâlcevitoare şi rea – praful şi ruina se alegecel mai curând din toată casa lor, din toată averea lor, din toată fericirea lor.

Mâinile femeii leneşe – mâinile risipitoare, vopsite, nepricepute,ascunzătoare, murdare şi trăgătoare de sfori viclene – nimicesc totul.

Nimicesc mai întâi armonia căminului acesteia,nimicesc avutul şi fericirea soţului ei,nimicesc viitorul copiilor ei,nimicesc mântuirea sufletului ei şi al mai cine ştie câtor suflete care au

nefericirea să vină în atingere cu ea.Mai vreţi oare dovezi despre acest adevăr?Mai aveţi nevoie şi de altele, pe lângă cele pe care le vedeţi zilnic în jurul

vostru pretutindeni, dacă aveţi ochi şi dacă ştiţi să vă uitaţi cu ei?

O, Tatăl nostru Ceresc, mai mult decât pentru orice, noi ne rugăm mereu caTu să ne dai fiice binecuvântate, surori sfinte, mame credincioase, soţii curate,femei înţelepte şi pricepute.

Şi fă, Doamne, ca toate familiile, toate adunările şi Bisericile să aibă astfelde suflete scumpe, ca să fim cu toţii fericiţi.

Amin.

26 iulie (Sf. Sf. Mc. Ermolae; Sf. Cuv. Mc. Paraschevi)

F

Page 217: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 14, 34 217

NEPRIHĂNIREA ÎNALTĂ...

viaţă sfântă în familie începe cu femeia, dar şi o viaţă stricată începe totcu ea. De aceea femeia răspunde şi pentru fericirea şi pentru nefericirea

familiei sale.Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa întâi cu sfinţenia ei, dar cea nebună şi-o

dărâmă mai întâi cu desfrânarea sa.Şi dacă vedem acest mare adevăr în viaţa aceasta pământească, cu casa

aceasta pământească – ce este şi de mai puţină vreme şi de mai puţin preţ ca ceaveşnică – înseamnă că acest lucru se petrece tot la fel şi cu cealaltă casă, cu ceacerească, cu cea de mare preţ, cu aceea a mântuirii sufletului.

Căci casa în care vom locui veşnic ne-o zidim într-un fel tot noi.Cu propriile noastre fapte.Sau ne-o nimicim tot noi. Şi tot aşa.

Scumpă soră femeie, iată oglinda Cuvântului lui Dumnezeu în care, terugăm să te priveşti .

Şi să-ţi alegi din clipa aceasta felul cel înţelept prin care să fii fericită şi tuşi să-i faci fericiţi şi pe ai tăi.

Şi în lumea aceasta. Şi în cealaltă. Alege-ţi astăzi, dar alege cu grijă.

Slavă veşnică Ţie, Dragoste a lui Dumnezeu, care singură poţi da adevărataînţelepciune şi o puternică voinţă fiecărui suflet de femeie şi soră, spre a urmavoia Ta, alegând calea fericită a ascultării!

Te rugăm, Doamne, binecuvântează-le pe toate scumpele suflete de fiice, desurori, de soţii şi de mame, de toate felurile, care sunt mângâierea, bucuria,ocrotirea, căldura, îngrijirea, curăţia şi frumuseţea căminelor noastre ale tuturora.

Dăruieşte-le mereu înţelepciunea cu care tot ceea ce fac să fie ziditor şiarmonios, spre fericirea noastră a tuturor celor cărora ni le-ai dat.

Şi îndură-Te de cele care au căzut în prăpastia nebuniei, izbăvindu-le şi peele şi pe acei pe care ele îi trag sau îi împing acolo.

Amin.

(Sf. M. Mc. şi Tămăd. Pantelimon; Cuv. Antuza şi Marcel) 27 iulie

O

Page 218: Hristos – Pâinea noastră zilnică

218 DORITUL MEU MÂNTUITOR

Doritul meu Mântuitor,eu vin în slujba Ta cu dorşi pun cerescul legământsă Te urmez pân-la mormânt.Vreau să-Ţi predau viaţa mea,să fii Tu Singur Domn în ea,să fiu al Tău deplin, deplin– ajută-mi, scump Iisus.Amin !

O, fă, iubit Mântuitor,să am un tot mai mare dorde-a Te sluji şi de-a luptatot mai frumos spre slava Ta.Chiar dac-ar fi să ştiu că mor,să trec prin toate-nvingător,să fiu al Tău deplin, deplin– ajută-mi, scump Iisus.Amin!

Fă să-i iubesc pe fraţii mei,să fiu nedespărţit de ei,fă să trăiesc pân-la mormântcurat Cuvântul Tău cel sfânt.Fă, hotărât să-mi pot ţineacurată-n veci credinţa mea,să fiu al Tău deplin-deplin,– ajută-mi scump Iisus.Amin!

Cuvinte înţelepte

De-L mărturiseşti pe Domnul, vezi să şi trăieşti ce spui,viaţa ta s-arate lumii pilda vie-a vieţii Lui;numai predica frumoasă fără caracter frumosmai mult înjoseşte-n lume decât nalţă pe Hristos.

28 iulie (Sf. Ap. Şi Diac.: Prohor, Micanor, Timon şi Parmena)

Page 219: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 15, 1 219

UN RĂSPUNS BLÂND

lândeţea este una dintre cele mai frumoase roade ale Duhului Sfânt pecare Cuvântul lui Dumnezeu le pretinde neapărat de la oricine spune că

are Duhul Domnului (Gal. 5, 22).Şi blândeţea este una dintre cele două virtuţi pe care Însuşi Domnul şi

Mântuitor nostru Iisus Hristos ne-a poruncit să le învăţăm de la El, ba încă ceadintâi – înaintea smereniei chiar (Matei 11, 29).

De aceea s-a spus că fericiţi sunt cei blânzi, că ei vor moşteni pământul(Matei 5, 5).

Întrebarea blândă capătă totdeauna un răspuns bun şi purtarea blândă aflătotdeauna cuvinte de laudă, după cum este scris: Un răspuns blând potoleştemânia, dar o vorbă aspră o aţâţă...

În primul rând, acest adevăr este însemnat în raporturile noastre cuDumnezeu. Apoi în raporturile noastre cu fiecare semen... cu fiecareîmprejurare.

Viaţa noastră este plină de răspunsuri.Aceste răspunsuri sunt de fapt răspunderile faţă de chemările datoriilor pe

care le avem prin însăşi existenţa noastră aici şi aşa.Dumnezeu, Care ne-a creat fiinţa, viaţa şi condiţiile existenţei, are chiar

prin acest fapt asupra noastră dreptul de viaţă şi de moarte.El este Stăpânul şi Părintele nostru absolut, Căruia suntem datori în orice

clipă şi în orice împrejurare a vieţii noastre să-I dăm cea mai dintâi, cea maideplină şi cea mai grabnică ascultare.

Deci cel dintâi, cel mai deplin şi cel mai grabnic răspuns.Blândeţea este totdeauna o ascultare bună .Nu există o ascultare bună care să fie răstită şi potrivnică.Iar dacă totuşi există, aceasta este o silă chinuitoare, o ură neputincioasă

ori o batjocură ambiţioasă, şi nu o ascultare bună.Din pricina păcatului nostru vine mânia lui Dumnezeu. Dar mila Lui ne

cheamă să-L ascultăm şi să ne întoarcem ca să căpătăm iertarea Lui.La această chemare, atitudinea noastră este răspunsul nostru.Să luăm seama cum Îi răspundem lui Dumnezeu. Un răspuns blând sau

unul aspru.

Preabunul nostru Dumnezeu, Tu, Cel plin de milă, fii slăvit!Te rugăm, ajută-ne şi pe noi ca să răspundem cu toată ascultarea blândeţii

noastre faţă de Tine şi faţă de semenii noştri, ca să potolim mânia Ta ceadreaptă contra păcatelor noastre.

Fă-ne blânzi, ca să fim şi noi moştenitori ai Tăi.Amin.

(Sf. Mc. Calinic, Veniamin, Mamant şi Teodota) 29 iulie

B

Page 220: Hristos – Pâinea noastră zilnică

220 Proverbele 15, 23

O VORBĂ POTRIVITĂ

e bună este o vorbă la vremea potrivită! spune Cuvântul Domnului –dar o astfel de vorbă bună nu poate veni decât de la un suflet luminat de

Hristos şi îndrumat de El.O apă bună nu poate izvorî decât dintr-un izvor bun. De aceea, pentru a

avea o vorbă bună, trebuie să ai un suflet bun, iar un suflet bun poţi avea numaiprimindu-L pe Domnul Iisus Hristos ca Mântuitor al tău. Singur El îţi poateface sufletul să fie bun; numai alegând drumul Lui ca drum în continuare alvieţii tale poţi avea un răspuns bun şi spre Dumnezeu .

Atunci mânia lui Dumnezeu împotriva omului se potoleşte.Căci Sângele lui Iisus Hristos, Fiul Său, ne spală păcatele şi ne face noi.Iar Duhul Sfânt devine Călăuzitorul, Inspiratorul, Ocrotitorul şi Tutorele

nostru Binecuvântat până ne va duce la Hristos.

Prin acest fapt noi devenim părtaşi unei noi firi. Ai firii Celui Blând (Matei11, 29). Şi cu glasul, şi cu ochii, şi cu toată umblarea şi comportarea noastrădevenim şi noi apoi moştenitori ai avuţiilor blândeţii (Matei 5, 5).

Atunci răspunsurile noastre vor deveni blânde, adică plăcute şi uşoare.Munca noastră nu ni se va mai părea ceva de nesuferit, ci ceva drag, plăcut şisfânt.

Privind-o aşa totdeauna, atunci şi răspunsul nostru la răspundereadatoriei noastre va fi tot blând. Adică iubitor, cu tragere de inimă şi cu oconştiinţă sfinţitoare.

Iar dacă nu totdeauna răspunsul nostru la chemările lui Dumnezeu esteblând,

ca să aibă ca urmare potolirea mâniei pedepsitoare,Domnul poate îngădui să vină peste noi dreptatea mustrărilor Sale, tot ca o

chemare spre mântuirea sufletului şi a vieţii noastre.Atunci avem a face cu suferinţa, cu boala, cu necazul, cu paguba, cu

pierderile, cu chipul şi graiul cel aspru şi întunecat al mustrărilor lui Dumnezeu.Totul depinde de răspunsul pe care îl dăm la chemarea lui Dumnezeu.

O, Dumnezeule al Blândeţii, dăruieşte-ne şi nouă tuturora un suflet blând,care să aibă totdeauna şi spre toţi un răspuns blând, spre a avea mereu parte depace şi de iubire din partea tuturor.

Fă ca toate sufletele noastre să fie împodobite cu blândeţe în toate căile şirăspunsurile noastre atât faţă de Tine, cât şi faţă de toţi semenii noştri.

Amin.

30 iulie (Sf. Ap. Sila, Silvan, Crescent şi Andronic)

C

Page 221: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 15, 29 221

DOMNUL ASCULTĂ RUGĂCIUNEA

acă glasul rugăciunilor noastre către Domnul izvorăşte dintr-o inimăblândă, însoţit totdeauna de lacrimile calde şi curate ale pocăinţei, ale

iubirii, ale bunătăţii, ale sincerităţii sau ale recunoaşterii smerite şi îndureratecând cădem, sau ale întoarcerii sincere,

Dumnezeu ne va răspunde totdeauna cu blândeţea iertării, a izbăvirii şi adragostei Sale.

Dacă noi vom răspunde o vorbă aspră, totul se va înrăutăţi.

Dragi suflete, frate şi soră, voi cum răspundeţi chemărilor lui Dumnezeu,Părintele şi Făcătorul nostru?

Cum răspundeţi părinţilor voştri?Cum răspundeţi soţilor voştri?Cum răspundeţi fiilor voştri?Cum răspundeţi fraţilor voştri?Cum răspundeţi cerşetorului care vine să vă ceară ceva?Cum răspundeţi Cuvântului chemării lui Dumnezeu?Cum răspundeţi ascultării datorate zilnic atâtor răspunderi pe care le aveţi

începând din clipa de rugăciune a dimineţii, când vă ridicaţi din aşternutulnopţii, şi până vă întindeţi iarăşi în el ca într-un sicriu pentru un somn ca omoarte, în fiecare seară, care este ca un sfârşit?

Şi care ar putea fi chiar aşa!

Preabun şi Milostiv Dumnezeul nostru, Care eşti plin de blândeţe şi deiubire faţă de fiecare dintre noi atât de îndelung,

Te rugăm, dăruieşte-ne şi nouă lumina blândeţii Tale, aşa încât la toaterăspunderile noastre să dăm un răspuns blând. Pentru ca astfel să avem partemereu de binefacerile potolite şi dulci ale bunătăţii, iertării şi iubirii Tale.

Dăruieşte-ne, Te rugăm, totdeauna conştiinţa însemnătăţii răspunsuluinostru şi a răspunderii noastre faţă de toţi semenii noştri, fie părinţi, fraţi şirudenii ale noastre, fie străini.

Iar când, din pricina asprimii noastre, va veni mustrarea Ta peste noi,măcar atunci ajută-ne să înţelegem cât de mult depinde viitorul şi mântuireanoastră de blândeţea răspunsului nostru ascultător.

Amin.

(Înainteprăznuirea scoaterii Sf. Cruci: Sf. Evdochim; Sf. Iosif din Arimateea) 31 iulie

D

Page 222: Hristos – Pâinea noastră zilnică

222 Proverbele 16, 1

PLANURILE INIMII

ulte sunt planurile pe care le face neîncetat inima noastră. Fiindcăinima nu doarme şi nu stă niciodată. Ea totdeauna face tot felul de

planuri, prin ea trec tot felul de dorinţe. Unele dintre planurile inimii se urcăpână la minte, dar altele trec repede în picioare, în mâini, în faptele şi înumbletele noastre. Altele ajung în gura şi pe buzele noastre.

Unele sunt bune, dar multe dintre planurile inimii sunt şi nechibzuite.Unele dintre roadele lor sunt binecuvântate, dar cele mai multe sunt

aducătoare de întristare.Binecuvântată este inima curăţită de Dumnezeu şi înnoită de Hristos, căci

numai planurile unei astfel de inimi sunt fericite.Planurile pe care le face inima atârnă de om – spune Sfânta Scriptură,dar răspunsul pe care îl dă gura vine de la Domnul.O, dacă ar veni totdeauna de la El!

Dar planurile n-ar trebui să le facă inima, ci mintea omului.Căci mintea omului are de la Dumnezeu însuşirea de a judeca, de a

discerne, de a cunoaşte, de a prevedea lucrurile şi urmările lor.Inima are alte însuşiri. Însuşirile de a iubi, de a simţi, de a asculta, de a

însufleţi, de a voi puternic împlinirea binelui, luptând nebiruită pentruajungerea ţintei pe care i-a propus-o mintea care a făcut planul.

Planurile pe care le face o minte înţeleaptă vin de la Dumnezeu. Şirealizarea lor aduce un folos binecuvântat. Când inima rămâne la locul ei şi îşiaduce partea ei la împlinirea lor, atunci totul este fericit şi mântuitor.

Mintea este în cap şi capul este mădularul cel mai de sus al omului. Celcare vede mai departe, cel care este mai înalt, cel care trebuie să stăpânească şisă conducă totdeauna, ascultat de toate celelalte mădulare.

Inima este mai jos ca să fie totdeauna supusă şi ascultătoare de minte.

O, Domnul şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă-ne şi o inimă bună, dar şi ominte bună, iar inima noastră cea bună, fă-o să asculte totdeauna de minteanoastră cea bună.

Căci numai astfel şi planurile noastre, şi realizarea lor vor fi binecuvântatede Tine.

Amin.

1 august (Scoaterea Sf. Cruci; Sf. Şapte Mc. Macabei)

M

Page 223: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 16, 3 223

IZBUTIREA PLANURILOR NOASTRE

lanurile pe care le face inima omului vin din dorinţele lui, din poftelelui, din trebuinţele inimii sale. Dar toate aceste planuri ar trebui mereu

supuse aprobării minţii care dă răspuns prin gură: „Da“ sau „Nu“. Acestrăspuns vine de la Domnul. Şi trebuie să fie de la El.

Când mintea este la locul ei, nedominată de pornirile inimii, de instinctele ei,atunci aşa şi este. Atunci urmarea planurilor inimii este ascultarea de voia luiDumnezeu, este răspunsul voii lui Dumnezeu, este realizarea voii lui Dumnezeu.

Şi când, la planurile inimii, mintea înţeleaptă nu-şi dă aprobarea, acestaiarăşi este răspunsul lui Dumnezeu.

Ce bine face totdeauna inima când ascultă de minte!Ce bine fac cei curajoşi când ascultă de cei înţelepţi!Ce bine fac cei tineri când ascultă de cei bătrâni!Ce bine face soţia când ascultă de soţ!Ce bine fac copiii când ascultă de părinţi!Ce bine fac cei inferiori când se supun superiorilor lor!Aceasta este totdeauna armonie, pace, ordine, echilibru, binecuvântare şi

fericire pentru toţi.

Ce bine este când cei ce pot ascultă de cei care ştiu!Când puterea ascultă de inteligenţăşi voinţa ascultă de raţiune– şi omul ascultă de Dumnezeu!Dar vai atunci când totul este răsturnat!Când ceea ce este jos se ridică peste ceea ce este sus.Când cel ce trebuie să asculte se înalţă peste cel ce trebuie să fie ascultat.Când ceea ce este inferior ţipă mai puternic, se împinge mai în faţă, se

aşază mai presus – doborând şi supunându-şi ceea ce îi este superior.Urmarea acestei anarhii şi răsturnări nefericite nu poate fi decât nimicirea

cea mai jalnică, mai ruşinoasă, mai grabnică şi totală.

O, Doamne şi Dumnezeul rânduielii şi ordinii, ajută-ne să trăim totdeaunaîntr-o rânduială şi ordine supusă Ţie şi voii Tale.

Scapă-ne de neorânduială şi de dezordine, Doamne, şi scapă Lucrarea Tade oamenii oricărei neorânduieli.

Ca totul să fie binecuvântat şi în noi şi între noi.Amin.

(Aduc. Moaşt. Sf. Întâi Mc. şi Arhid. Ştefan; Binecredinciosul Împărat Justinian) 2 august

P

Page 224: Hristos – Pâinea noastră zilnică

224 Proverbele 16, 7

CĂILE PLĂCUTE DOMNULUI

ând sunt plăcute Domnului căile cuiva, El i-i face prieteni şi pevrăjmaşii aceluia; dar când Îi sunt urâte Domnului căile cuiva, El i-i

face duşmani şi pe prieteni.Dragă suflete, care este ordinea vieţii tale? Cine conduce în fiinţa ta? Dar

în casa ta? Dar în pornirile tale? Cum sunt căile tale în faţa Domnului? Cineface planurile? Cine dă tonul lor? Cine trebuie să se supună şi cine trebuie săporuncească ?

Ai cerut tu oare lui Dumnezeu înţelepciunea pe care El o dă cu mână largăşi cu revărsare strălucită, spre a avea o minte luminată de ea şi nişte căiîndrumate de El?

Planurile tale oare sunt izvorâte din lumina unei astfel de minţi călăuzite deinteligenţa lui Dumnezeu şi căile tale sunt urmate la fel?

Sau ai o inimă impulsivă, neascultătoare de minte, care face planurirăzbunătoare, lacome, desfrânate, ucigaşe?

Adu-ţi aminte că planul vânzării lui Hristos a fost pus de Satana în inimalui Iuda, şi nu în mintea lui (Ioan 13, 2).

Fereşte-te de planurile care vin în inimă, şi nu în minte.Mintea să plănuiască, iar inima să asculte. Aşa este de la Dumnezeu şi aşa

este fericit şi mântuitor.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul Luminii şi Iubirii, Care le-ai făcut peacestea amândouă spre fericirea creaturii şi Creaţiunii Tale!

Slavă Ţie, Care le-ai aşezat pe fiecare la locul lor, potrivit slujbei pe caretrebuie s-o facă fiecare, spre fericirea tuturor acelora pe care le-ai creat Tu!

Te rugăm, dăruieşte-ne şi nouă, Doamne, din harul Tău aceste douăînsuşiri ale Tale, pentru ca sub fericita lor îndrumare să ne realizăm roadelevieţii în chip împlinit şi dulce, sănătos şi binecuvântat.

Spre fericirea celor din jurul nostru,spre slava Ta,spre împlinirea voii Taleşi spre propria noastră mântuire.Amin.

3 august (Cuv. Isachie, Dalmat şi Faust; Sf. Salomeea Mironosiţa)

C

Page 225: Hristos – Pâinea noastră zilnică

ŢINE-NE, IISUSE DOAMNE 225

Ţine-ne, Iisuse Doamne,una toţi sub Crucea Ta,ochii noştri ţine-i ţintăuna toţi la Golgota.

Doamne, Tu ne poţiuna să fim toţi,gând şi duh curatcum Tu Te-ai rugat.

Adă-ne mereu amintede Cuvântul Tău: „Vegheaţi!“,să vedem un gând şi-un suflettoate miile de fraţi.

Fă să nu-ntinăm veşmântulcare Tu ni l-ai spălat,credincioşi să fim prin toatelegământului luat.

Să călcăm pe-a Tale urmepână când o să sosimla slăvita Sărbătoaredin al Tău Ierusalim.

Aşa ţine-ne, Iisuse ,oricâţi suntem şi cum stăm,unitatea de credinţăşi iubirea s-o păstrăm.

Cuvinte înţelepte

Cât în lume ţine încă lupta-ntre păcat şi har,locul nostru-i lângă Domnul: ori în jug, ori pe altar;vai de credinciosul care este liber şi slăvitunde Biblia-i oprită şi Hristos e prigonit!

(Sf. Şapte tineri mucenici din Efes; Sf. Cuv. Mc. Evdochia) 4 august

Page 226: Hristos – Pâinea noastră zilnică

226 Proverbele 17, 1

MAI BINE... PACE

ericit este totdeauna făcătorul păcii, iubitorul păcii, căutătorul păcii.Mai bine este o pace strâmbă decât o judecată dreaptă; mai bună este o

pace cu pagubă decât o ceartă cu câştig.Mai fericită este o pace smerită decât o luptă îngâmfată.Dumnezeu va fi totdeauna de partea celui paşnic, care cedează, care

renunţă, care rabdă, dar va fi totdeauna împotriva celui neînduplecat,nerăbdător şi nesincer.

Fericit este totdeauna acela care alege mai degrabă pacea decât orice.Fericit este totdeauna acela care zice ca Biblia: Mai bine o bucată de pâineuscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă...

Caută pacea şi aleargă după ea (Ps. 34, 14); întrucât atârnă de voi, trăiţi înpace cu toţi omenii (Rom. 12, 18; Evrei 12, 14).

Şi trăiţi în pace între voi (I Tes. 5, 13).Căci aşa porunceşte Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu!Te rog să nu fie ceartă între mine şi tine... căci suntem fraţi – aşa răspunde

omul lui Dumnezeu (Facere 13, 8).

Cei credincioşi sunt numiţi fii ai păcii (Luca 10, 6).Făcători de pace (Matei 5, 9),vestitori ai păcii (Isaia 52, 7).Pentru că Dumnezeul lor este Dumnezeul păcii (I Cor. 14, 33).Pentru că Împăratul lor este Împăratul Păcii (Isaia 9, 6; Evrei 7, 2; Efes. 2, 14)şi pentru că Ierusalimul de sus, care este adevărata şi veşnica Patrie a celor

credincioşi, este Patria Păcii (Gal. 4, 26; Evrei 12, 22; Apoc. 3, 12).

Cât de cunoscute sunt aceste lucruri pentru foarte mulţi oameni, mai alespentru cititorii Bibliei, cercetătorii Bisericii şi membrii adunărilor evanghelice!

Dar cât de rare suflete se conduc după aceste sfinte şi sfinţitoare porunci înlegăturile cu cei apropiaţi sau depărtaţi ai lor!

Doamne şi Dumnezeul Păcii, fii binecuvântat! Te rugăm, fă-ne pe noi toţinişte fii ai păcii pe care s-o iubim, s-o dorim şi s-o căutăm în toate căile noastre.

Căci numai astfel ne vom chema fii ai Tăi.Amin.

5 august (Înainteprăzn. Schimbării la Faţă; Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ; Cuv. Nona şi Gorgonia)

F

Page 227: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 17, 9 227

CINE ACOPERĂ O GREŞEALĂ

ine acoperă greşelile caută dragostea – spune Domnul, dar cine lepomeneşte mereu dezbină prietenia... O, ce bine ar fi dacă astăzi ar fi

printre credincioşi mai mulţi acei care acoperă o greşeală, chiar unde este, şi nuacei care descoperă chiar unde nu este! Care mai bine să sufere decât sănedreptăţească. Mai degrabă să ierte decât să se certe.

Unde sunt cei care să rabde mai bine paguba decât să-i păgubească ei pealţii... sau, mai rău, să pretindă vreo despăgubire celui ce le-a făcut vreunneajuns (I Cor. 6, 7)?

Unde sunt cei care să primească nu cu bucurie, dar măcar cu răbdarerăpirea averilor lor, deplin încredinţaţi că au în ceruri o moştenire mai bună şicare dăinuieşte veşnic (Evrei 10, 34)?

Unde sunt cei care să urmărească din fundul sufletului lor pacea cu toţi şisfinţirea (Evrei 12, 14), chiar dacă pentru dobândirea ei ar trebui să dea oricât?Sau să lase oricât.

Cuvântul Sfânt spune că dragostea acoperă totul... o astfel de dragostenumai a lui Dumnezeu a fost, fiindcă singură ea a putut acoperi toate păcatelenoastre ale tuturor. Şi numai acel suflet este cu adevărat din Dumnezeu, carepoate avea o dragoste neobosită în răbdarea şi în bunătatea ei înţelegătoare şiiertătoare cum a fost dragostea lui Hristos.

„Vă dau o poruncă nouă – a zis Mântuitorul – să vă iubiţi unii pe alţii aşacum v-am iubit Eu“ (Ioan 13, 34).

Nu mai mult, dar nici mai puţin.Mai mult Domnul nu ne cere. Dar nici cu mai puţin nu Se mulţumeşte.

Domnul şi Dumnezeul nostru, fii binecuvântat în veci şi în veci pentrudragostea Ta care ne-a acoperit toate păcatele noastre, ale fiecăruia şi aletuturor.

Din toată inima noastră Te rugăm să ne dăruieşti şi nouă, fiecăruia şi tuturor,o astfel de dragoste, ca a Ta, gata să acopere şi să ierte la fel greşiţilor noştri.

Amin.

(† Schimbarea la Faţă) 6 august

C

Page 228: Hristos – Pâinea noastră zilnică

228 Proverbele 17, 17

IUBIREA NESCHIMBATĂ

rietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate,fiindcă adevărata dovadă a iubirii se arată numai în nenorocire.

Cel care îţi dă pâinea sa îţi este cât un binefăcător. Cel care-ţi dă casa lui îţieste cât doi binefăcători. Dar cel care-ţi dă viaţa sa îţi este cât toţi binefăcătoriităi la un loc.

Pentru ce Ierusalimul a fost clădit pe Muntele Moria, unde era să fie jertfitIsaac, fiul făgăduinţei Vechiului Legământ?

Şi pentru ce tot pe acest munte este Golgota, unde s-a înălţat Crucea pecare a fost jertfit Iisus Hristos, Fiul Noului Legământ?

De ce pe Moria s-a zidit Cetatea Sfântă, şi nu pe Muntele Sinai, unde aufost date lui Moise Tablele Legii?

Pentru că locul unde se aduce o jertfă din iubire este nespus mai însemnatdecât locul unde se aduce o lege. Dumnezeu este iubire şi El a dorit ca tot ce seîntemeiază şi se zideşte frumos şi însemnat pe lume să fie aşezat pe dragoste,singura care trăieşte şi va trăi veşnic.

Adevărata iubire este neschimbată pe totdeauna. Iubirea care se schimbăeste o minciună şi o înşelare de sine – şi nu-i iubire.

Iubirea care poate birui timpul şi depărtarea, care poate trece prin flăcări şivaluri, care poate sta ani de zile lângă un pat, care poate plânge şiroaie delacrimi lângă o pernă, care poate veghea nopţi îndelungate lângă o aşteptare –aceea este adevărata iubire.

Nu cântecul şi sărutările dovedesc iubirea adevărată, ci lacrimile, şisudoarea, şi sângele.

O, Dumnezeule al adevăratei iubiri, fii binecuvântat în vecii vecilor!Din toată inima Îţi mulţumim pentru inimile scumpe în care am aflat şi am

văzut iubirea adevărată. Binecuvântează-le şi răsplăteşte-le veşnic cu fericireaRaiului Tău pe aceste inimi sfinte şi rare.

Şi Te rugăm, dăruieşte-ne şi nouă mereu o astfel de iubire şi când trebuiesă o cerem, şi când trebuie să o dăm.

Amin.

7 august (Sf. Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Mc. Dometie Persul)

P

Page 229: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 18, 1 229

CEL SUPĂRĂCIOS...

u-i o mai mare nenorocire adesea în viaţa omului decât aceea de a aveade-a face cu un om supărăcios. Cu un om care este gata să se supere

pentru orice lucru de nimic. Care, dacă se supără uşor, îi trece greu. Dacă îl poţisupăra pe o clipă, nu-i mai trece o zi, o săptămână şi câte o dată toată viaţa.

Când un astfel de supărăcios este un străin cu care ai de-a face doar dincând în când, nu te necăjeşti prea mult. Ştii că stai cu el un ceas sau o zi şipleci... Dar când eşti cu el chiar în aceeaşi casă şi trebuie să trăieşti cu el oviaţă, atunci este nespus de greu.

Cuvântul Sfânt spune despre el aşa: „Cel supărăcios caută ce-i place lui şise supără de orice lucru bun“.

Adevăratul credincios al lui Dumnezeu este acela care în toate lucrurilecaută în primul rând folosul lui Hristos.

Apoi folosul de-aproapelui său.Şi numai după aceea folosul său (I Cor. 10, 24-33; Filip. 2, 4).Dar falsul credincios umblă numai după foloasele lui (Filip. 2, 21),se gândeşte numai la sine,îi pasă numai de el însuşi.Nici nu se gândeşte la voia lui Dumnezeu .Nici nu-şi aduce aminte de sufletul şi de bucuria de-aproapelui său.Ce crudă fiinţă este omul egoist, omul iubitor de sine! Omul care nu-şi

vede decât de foloasele lui şi care mereu umblă iritat, supărat, nervos...Nu există o mai mare nenorocire decât să fie cineva într-o astfel de stare.

Şi să ai de-a face cu acela.Unui astfel de om, dacă este fiu, nu-i pasă de părinţii lui. Dispreţuieşte

sfaturile lor. Cheltuieşte banii lor. Risipeşte averea lor. Râde de lacrimile lor.Înnegreşte zilele bătrâneţilor lor.

Dacă este soţie, îşi chinuieşte soţul. Îl înşală. Îl dispreţuieşte, îl bate, îl fură,îl minte şi îl părăseşte.

Dacă este părinte, bea banii copiilor săi. Îi bate, îi poartă goi, flămânzi şimurdari, îi alungă sau îi ucide...

O, ce nenorocire este un om supărăcios!

Doamne Dumnezeul nostru, Te rugăm, dăruieşte-ne mereu o stare liniştită,blândă, bună, răbdătoare. Dă-ne Duhul Tău, Care să ne dea şi să ne păstrezemereu o astfel de stare.

Şi izbăveşte-ne de tot ce irită, supără, enervează şi chinuieşte. Ca să fim fiiai armoniei mereu plină de pace şi de linişte.

Amin.

(Sf. Emilian Mărturisitorul, Ep. Cizicului; Sf. Miron, Episcopul) 8 august

N

Page 230: Hristos – Pâinea noastră zilnică

230 Proverbele 18, 8

CUVINTELE LINGUŞITORULUI

inguşitorul este totdeauna un făţarnic. Tot ce vorbeşte cu gura lui estenumai spre a avea un câştig trupesc, de la cel pe care îl laudă, pentru sine,

care mereu se laudă. Un suflet linguşitor niciodată nu este vrednic de încredere.Dacă este negustor, umblă numai să înşele.Dacă este medic, caută numai banii bolnavului.Dacă este judecător, aşteaptă numai mită.Dacă este meseriaş, vrea numai bacşiş...Oriunde ar fi un astfel de om şi ori cu cine ar avea a face, el n-are decât o

singură ţintă: să vâneze folosul său.N-are decât un singur gând: să caute ce-i place lui.N-are decât o singură iubire: iubirea de sine.

Bine a zis cel care a zis că omul care gândeşte: ce-i al meu este al meu şice-i al tău este şi al meu – acela este un om nelegiuit.

Cine gândeşte: ce-i al meu este al meu şi ce-i al tău este al tău – acela esteun om drept.

Cine gândeşte: ce-i al tău este al tău şi ce-i al meu este al tău – acela esteun om sfânt.

Fiindcă acela care este sincer caută totdeauna mai întâi ce-i place luiDumnezeu.

Iar lui Dumnezeu Îi place să-L iubim pe El mai presus de orice.Apoi pe de-aproapele nostru să-l iubim ca pe noi înşine (Luca 10, 27).Ca pe noi înşine.Adică să-i dăm bucata care ne place nouă. Locul care ne place nouă. Cins-

tea care ne place nouă. Partea care ne place nouă.Nu există pe pământ o mai mare fericire decât să fie cineva în felul aceasta.

Şi să ai a face cu el.

Dragă suflete de frate sau de soră...Aş dori să ne oprim puţin asupra acestor gânduri. Şi să ne privim noi înşine

în oglinda lor faţa sufletului nostru.

Domnul şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, ajută-ne, ca în oglinda fiecăruicuvânt al Tău să ne privim faţa noastră şi să vedem cum arătăm noi faţă de el.

Ajută-ne să umblăm aşa, ca el să poată întotdeauna să spună de bine despre noi.Amin.

9 august (Sf. Ap. Matia; Sf. Mc. Antonin)

L

Page 231: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 18, 12 231

SMERENIA MERGE ÎNAINTEA SLAVEI

mul smerit niciodată nu-l judecă pe altul, ci totdeauna se judecă pe sine.În faţa unei datorii, el nu întreabă cum stă altul, ci se întreabă cum stă el.

În lumina unei mustrări, el nu-l vede pe altul, ci se vede pe sine.Numai când e vorba despre laude, atunci nu se vede pe sine, ci pe alţii.O, ce bine este aşa!Care este starea şi purtarea noastră în privinţa asta?Ce ne place nouă şi cum ne purtăm noi faţă de primele noastre îndatoriri:

cea faţă de Dumnezeu şi cea faţă de cei mai de aproape ai noştri?Dacă suntem nişte supărăcioşi care ne căutăm numai satisfacerea poftelor

noastre, numai folosul lăcomiei noastre, numai îmbuibarea sufletului şi atrupului nostru desfrânat şi blestemat, atunci haideţi să stăm pe loc,

să privim şi să ne îngrozim,să ne cutremurăm şi să ne pocăim,să ne întoarcem şi să ne îndreptăm,să cerem iertare lui Dumnezeu şi celor cărora le-am făcut rău şi să

punem legământ să nu mai facem astfel de nelegiuiri aducătoare de osândăveşnică niciodată.

Atunci faţa noastră şi viaţa noastră întunecată se vor lumina.Şi se vor lumina şi feţele şi vieţile celor de lângă noi.

Iar dacă tu nu eşti aşa, dar este aşa cineva dintre cei mai apropiaţi ai tăi,nu-l părăsi totuşi. Şi nu-l urî.

Roagă-te pentru el. Şi priveşte-l cu o nesfârşită milă înţelegătoare şiiertătoare.

Nădăjduieşte pentru el, crede şi luptă să fie trezit şi dus pe caleaadevăratei omenii.

Dumnezeu este alături de tine şi sprijină eforturile tale. Căci El nu voieştemoartea păcătosului, ci să se îndrepte şi să fie viu.

Slavă veşnică Ţie, milostiv şi nemărginit de răbdător şi de bunDumnezeul nostru!

Slavă Ţie pentru îndelunga Ta răbdare pe care ai avut-o cu fiecare dintrenoi până la sfârşit!

Ajută-ne pe toţi să ne întoarcem la Tine cu smerenie, ca să dobândim slavaTa cea veşnică.

Amin.

(Sf. Mc. Arhid. Lavrentie; Sf. Mc. Xist şi Ipolit) 10 august

O

Page 232: Hristos – Pâinea noastră zilnică

232 FERICIRE MINUNATĂ

Fericire minunată,să fii binecuvântatăcă te-ai îndurat de mineşi m-ai înfiat în Tine,şi-ai făcut să-ţi fiu copil,cerul promiţându-mi-l.

Când era mai greu, odată,biată viaţa mea-ncercată,tu, cerească fericire,mi-ai dat sfânta mântuireşi din locul cel de chinmi-ai făcut un rai senin.

Scumpa lui Iisus iertare,tu mi-ai dat răscumpărare,că-aş striga la lumea-ntreagăcât mi-e viaţa azi de dragă;şi de tot ce mi-e uşornumai ţie-ţi sunt dator.

Fericire-a lui Hristos,tu-mi faci totul luminos;toţi cei ce m-aud să vinăsă te ia şi ei deplinădin a Domnului iubire,fericire, fericire!

Cuvinte înţelepte

Fiul meu, cu-a ta povară vino numai la Hristos,nimeni altul nu mai poate a-ţi fi-n viaţă de folos.Fiecare om îşi are a lui sarcini de purtat,numai singur El îţi poate ajuta cu-adevărat.

11 august († Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului; Sf. Mc. Arhid. Evplu)

Page 233: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 19, 1 233

SĂRACUL NEPRIHĂNIT

n nedreptele orânduiri omeneşti, omul cel neprihănit este aproapetotdeauna sărac.

Iar unde se află adunată avuţie, acolo aproape totdeauna s-a lucrat în chipnelegiuit.

De aceea cei săraci s-au bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu, pe cândcei bogaţi au fost mereu osândiţi de El .

Inima omului bogat aproape totdeauna este îngâmfată şi necredincioasă, pecând inima omului sărac, neavând bogăţiile şi mândria lumii acesteia, umblă însmerenie faţă de Dumnezeu şi în respect faţă de semenii săi. De aceea spuneCuvântul: Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui decât unbogat cu buze stricate şi nebun.

Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu este necruţător. El este drept ca lumina şităietor ca sabia faţă de orice umblare nedreaptă.

Prin oricine ar vorbi, dacă vine de la Dumnezeu şi este cu adevărat,Cuvântul Sfânt nu cruţă nici chiar păcatul celui prin care se vesteşte el.

Prin aceasta se cunoaşte că cineva spune Cuvântul lui Dumnezeu, că el vaspune cel mai mult tocmai cuvântul care osândeşte chiar păcatul în care trăieşteel însuşi.

De câte ori nu ne-a fost dat să auzim câte un vorbitor pe care îl ştiam cătrăieşte în desfrânare, osândind tocmai el, în vorbirea lui, cu cea mainecruţătoare pornire, urâtul păcat al desfrânării în care trăia tocmai el!

Sau pe un lacom osândind cu putere lăcomia.Sau pe omul certăreţ, răzbunător, vânzător sau dezordonat, predicând cel

mai puternic parcă tocmai cuvântul care osândea cel mai aspru chiar păcatele încare trăia el însuşi.

Te întrebi: de ce oare se întâmplă acest lucru?Este aşa de la Dumnezeu, Care ştie viaţa celui ce şi-a făcut o meserie din a

predica Evanghelia Lui. El îi trimite înainte acestuia tocmai cuvântul potrivitstării lui, ca să se trezească şi să se îndrepte.

Doamne şi Dumnezeul Sfinţeniei, fii binecuvântat pentru dreptatea şi sfinţeniaTa cu care îl judeci şi-l răsplăteşti pe fiecare om, după inima şi după faptele sale!

Binecuvântează-i pe săracii Tăi smeriţi şi trezeşte-i pe cei bogaţi, spre aveni şi ei la Tine cu smerenie, pentru mântuire.

Amin.

(Sf. Mc. Fotie şi Anichit; Sf. Pamfil) 12 august

Î

Page 234: Hristos – Pâinea noastră zilnică

234 Proverbele 19, 9

CEL CE SPUNE MINCIUNI

iecare să spună de-aproapelui său adevărul! asta este porunca sfântă.Orice minciună fiind de la diavolul, este clar că oricine o foloseşte este

un slujitor al tatălui minciunii. De aceea cel ce spune minciuni, prin aceasta, sejudecă singur la osândă, fiindcă nu se îndreaptă, deşi ştie atât păcatul său, cât şicuvântul osânditor. Şi, neîndreptându-se, el se pedepseşte singur, din cuvintelesale.

Fiindcă se ştie adevărul care spune: Din cuvintele tale vei fi osândit(Matei 12, 37).

Osânda aceasta nu vine de la om, ci ca urmare a păcatului său.Căci omul nelegiuit se înşală singur, fiindcă îşi închipuie că veşnic îi va

merge aşa.O, cum se înşală inima nelegiuită şi făţarnică a celui ce nu are nici dorinţa

să se lase de păcat şi nici teama să nu se pretindă credincios – dacă nu este! Vaide cel ce nu are cinstea curajului de a se lăsa de predică – dacă nu se poate lăsade păcat! Ci crede că Îl poate înşela pe Dumnezeu, despăgubindu-L prin vorbede ceea ce Îl păgubeşte prin fapte.

Tot astfel i se pare că îi poate înşela pe ascultătorii săi, despre carecrede că, auzind-l vorbind cu atâta pornire împotriva păcatului blestemat, n-au să-l bănuiască tocmai pe el că trăieşte chiar în acel păcat împotriva căruiatună şi fulgeră.

Dar de fapt nu poate să înşele pe nimeni decât pe sine însuşi.Pe Dumnezeu nu-L poate înşela, căci El îl ştie pe fiecare om, tot ce face

el în ascuns. Şi nu-l va socoti pe cel nelegiuit ca nevinovat (Ezec. 18, 20;Rom. 2, 9-13).

Pe oameni, la fel, nu-i poate înşela, fiindcă ei văd viaţa fiecărui semen allor ca prin pereţi de sticlă.

În afară de aceasta, duhul celui care vorbeşte strigă mai tare decât gura lui.Şi graiul duhului care stăpâneşte în inima omului este mai convingător decât celpe care îl spune gura sa.

Slavă veşnică Ţie, Doamne şi Dumnezeule al Adevărului, pentru grija pecare o ai Tu de a descoperi la timp orice minciună şi pe orice mincinos!

Te rugăm, dă-ne nouă dragostea adevărului în aşa fel, încât să nu putemumbla decât în lumina lui.

Amin.

13 august (Mutarea moaştelor Sf. Maxim Mărturisitorul; Cuv. Dosoftei)

F

Page 235: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 19, 16 235

CINE PĂZEŞTE PORUNCA...

ine păzeşte porunca îşi păzeşte sufletul – spune Cuvântul Sfânt, arătândmai ales celor ce predică altora că mai întâi ei sunt datori să păzească

ceea ce spun.Ce mare lucru este ca vestitorul Evangheliei să trăiască el însuşi în chip

curat şi drept Cuvântul pe care-l vesteşte!Ce plin de putere iese din gura unui trăitor al sfinţeniei fiecare cuvânt al

Adevărului Sfânt!Ce pline de putere erau cuvintele Sfântului Apostol Pavel (I Cor. 2, 1-5)!

Pentru că ele izvorau dintr-o viaţă care putea să spună cu curaj în faţa oricui:Noi n-am trăit în neorânduială în mijlocul vostru (II Tes. 3, 7)... ci v-am dat înnoi înşine o pildă vrednică de urmat (Filip. 3, 17; I Cor. 4, 16; 11, 1; I Tes. 1,7; II Tes. 3, 9).

Dar ce tristă condamnare veşnică este aceea pe care şi-o rostesc cu însăşigura lor cei care zic, dar nu fac... (Matei 23, 3).

De aceea este mai de preţ ascultătorul sărac care umblă în neprihănirea lui,trăind cu temere de Dumnezeu, cu respect de Cuvântul Sfânt şi cu smerenie faţăde neprihănire

decât vorbitorul bogat în cuvinte care, cu buze stricate de păcat şi cumintea nebună de făţărnicie, spune ce nu trebuie să facă şi face ce nu trebuiesă spună.

Să nu ne înşelăm singuri (I Ioan 3, 7-10)!

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul Adevărat şi Viaţa Veşnică!Slavă Ţie, al Cărui Cuvânt este Adevărul! Şi ale Cărui înştiinţări sunt întru

totul vrednice de crezut şi adevărate (Apoc. 22, 6)!Slavă Ţie, Celui Care judeci tainele ascunse ale fiecăruia!Slavă Ţie, Care ai ochii ca para focului şi vezi tot ce este ascuns în inimi,

fie bine, fie rău (Evrei 4, 13; Ecles. 12, 14)!Te rugăm, încredinţează-ne pe toţi despre aceste cutremurătoare adevăruri,

pentru ca nimeni dintre noi să nu se înşele pe sine însuşi crezând că Te poateînşela pe Tine.

Ci fiecare să păzim poruncile Tale, ca să avem viaţă.Amin.

(Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sf. Pr. Miheea; Sf. Mc. Marcel) 14 august

C

Page 236: Hristos – Pâinea noastră zilnică

236 Proverbele 20, 1

VINUL ESTE BATJOCORITOR

mul lui Dumnezeu spune: Mă port aspru cu trupul meu şi îl ţin în frâu,nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Şi de asemenea este scris: Nu puteţi bea şi paharul lui Dumnezeu şi paharuldracilor (I Cor. 10, 21).

Să nu se înşele nimeni în felul acesta... Vinul – toate băuturile îmbătătoare– sunt batjocoritoare de Dumnezeu şi o desfrânare a trupului. Oricine lefoloseşte se depărtează de neprihănire şi înjoseşte pe Dumnezeu.

Nu este credincios adevărat cine foloseşte băutura şi nici nu poate fi;oricine caută să forţeze Scriptura pentru a afla acolo îngăduinţa de a beapăcătuieşte împotriva Duhului Sfânt.

Vinul este batjocoritor...băuturile tari sunt gălăgioase;oricine se îmbată cu ele nu este înţelept... – acesta este adevărul.Ale cui sunt vaietele?... Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile?Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină?Ai cui sunt ochii roşii?Ale celor ce întârzie la vin...Ale celor ce se duc la pahare...Nu te uita la vin când curge roşu... şi face mărgăritare în pahar; el alunecă

uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi ca o viperă otrăvitoare înţeapă (Prov. 23,29-32).

Nu vă înşelaţi, fraţilor... nici beţivii nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu(I Cor. 6, 9-10).

Iată un astfel de păcat, unul dintre cele mai înjositoare şi mai îngrozitoarepăcate, prin urmările pe care le are nu numai asupra celui care îl face, ci şiasupra unui număr nespus de mare de alte suflete omeneşti.

Împotriva nici unui alt păcat parcă nu s-a luptat atât de mult şi nu s-apredicat atât de puternic ca împotriva alcoolului şi a urmărilor lui. Şi totuşi cunici un alt păcat nu pier atât de multe suflete.

O, Dumnezeul Sfinţeniei, îngrozeşte-l pe orice băutor cu osânda care-laşteaptă neapărat pe oricine nu ţine seamă de voia Ta şi de înştiinţarea contrabăuturilor!

Iar pe noi ajută-ne, Doamne, să ne ferim cu groază de ele, ca să nu fimosândiţi şi trupeşte şi sufleteşte.

Amin.

15 august († Adormirea Maicii Domnului)

O

Page 237: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 20, 13 237

DESCHIDE OCHII, ÎNFRÂNEAZĂ-TE...

mul care umblă cu ochii bine deschişi este nu numai harnic, ci şi înfrânat.El vede nu numai cât de bine ajung cei buni, dar şi cât de rău ajung cei răi.

O, ce mulţi oameni nu-şi pot deschide bine ochii niciodată! Ei văd ceprăpăd face diavolul cu băuturile. Cu toate acestea diavolul nimiceşte şi astăzicu această armă blestemată mereu tot mai multe suflete şi bunuri omeneşti.

Câte accidente se întâmplă zilnic pe faţa pământului, lăsând nenumăratămulţime de morţi, de răniţi, de pagube şi de nefericiri...

O statistică spunea că 90% din ele sunt provocate de alcool – şi totuşi câtde puţini îşi deschid ochii să se ferească!...

Câte certuri, divorţuri, ucideri, furturi, înşelăciuni, pizmuiri şi alte releizvorăsc din paharul ameţitor de cap. Pierzător de minte. Înnebunitor de inimă...Aprinzător de nelegiuiri. Şi totuşi cine ia seama la asta?

Câte căsnicii nefericite sau distruse!Câte soţii sau soţi înşelaţi, părăsiţi, nefericiţi, ucigaşi!Câţi copii bolnavi, bătuţi, părăsiţi, neglijaţi, înfometaţi, nenorociţi!Câte inimi zdrobite, câte case zdrobite, câte fericiri zdrobite! Câte vieţi şi

mântuiri zdrobite pe totdeauna lasă în urma lui acest tăvălug al iadului, pe careîl trage diavolul pe deasupra lumii, peste sufletele şi vieţile oamenilor!

Şi atunci să nu-l urăşti?Şi atunci să nu-l osândeşti?Şi atunci să nu lupţi împotriva lui cu toată puterea cuvântului tău? A pildei

tale? A rugăciunii tale? A înfrânării tale? A întregii tale vieţi?Când vezi că orice pahar ţi-l umple mâna diavolului,când vezi că ţi-l împinge în faţă duhul cel rău,când vezi că dincolo de cel care te îndeamnă să bei stă Satana şi moartea

rânjind de bucuria căderii tale – cum să nu-ţi deschizi ochii?

O, Dumnezeule al Vieţii, trezeşte-i pe toţi cei care, cu ochii deschişi, mergspre iad legaţi de paharul otrăvitor al alcoolului! Fă-i să vadă iadul spre caremerg şi să se îngrozească.

Iar pe cei care se cred credincioşi şi totuşi folosesc încă paharul, îndreptă-ţindu-şi-l, Te rugăm, trezeşte-i şi mai îngroziţi.

Amin.

(Sf. Mahramă a Domnului; Sf. Martiri Brâncoveni şi sfetnicul Ianache) 16 august

O

Page 238: Hristos – Pâinea noastră zilnică

238 Proverbele 20, 22

NĂDĂJDUIEŞTE ÎN DOMNUL

ricine a fost odată robul alcoolului, când se lasă de el, are de luptat cuun vrăjmaş puternic. Dar oricine se ia la luptă cu Satana să

nădăjduiască în Domnul, căci El îl va ajuta să biruie în lupta cu cel rău.În fiecare pahar este o viperă şi oricine îşi deschide ochii vede în fiecare

butoi sânge, lacrimi şi otravă.Oricine bea sau dă altuia să bea face crimă.Cum să te mai poţi apropia de acestea, omule?Cum să te mai poţi aşeza lângă băutură?Cum să-ţi mai poţi întinde mâna spre pahar?Cum să-l mai poţi duce la gură?Cum să-l mai poţi înghiţi?Când ştii cât de categorică este osânda rostită de Cuvântul lui Dumnezeu

faţă de băutură...Când ştii câte nenorociri aduce ea trupurilor şi sufletelor omeneşti.Când ştii că orice picătură de alcool măreşte câştigul blestemat al

diavolului şi loveşte în faţa şi în inima lui Dumnezeu.Cum să mai ajuţi şi tu la acest rău, sprijinind lucrările diavolului direct

împotriva lui Dumnezeu? Oricine răspândeşte băuturile îl ajută pe diavol săzdrobească inima Domnului, nefericindu-I făpturile pe care Dumnezeu le-aiubit şi le iubeşte atât de mult (Ioan 3, 16).

Cum să mai faci vin sau ţuică?Cum să mai torni aproapelui tău băuturi îmbătătoare (Habacuc 2, 15)?Cum să mai ţii în casa ta, în pivniţa ta, pe masa ta sau să primeşti să fie

aduse la tine şi măcar un strop din această otravă care poartă direct peste eachipul şi pecetea morţii şi a diavolului?

Cum? Cum? Cum mai poţi fără să-ţi ardă ochii? Şi mâinile? Şi sufletul?Priveşte şi îngrozeşte-te!Prăbuşeşte-te la picioarele Crucii lui Hristos. Ascunde-ţi ochii scăldaţi în

lacrimi lângă rănile lui Hristos. Cuprinde-te strâns de harul mântuitor al JertfeiLui şi scapă de balaurul înspăimântător, lepădându-te de el cu legământ petotdeauna chiar acum.

O, Dumnezeule Salvator, îndură-Te de oricine zace rob al diavolului prinalcool. Izbăveşte-i pe toţi, Doamne, de acest Satan şi fă-i să vină la Tine spremântuire.

Şi ai milă, Doamne, şi de cei ce se înşală crezând că au dreptul măcar la unpahar. Căci aceştia sunt tot la fel de pierduţi.

Amin.

17 august (Sf. Mc. Miron, Straton, Ciprian şi Tirs)

O

Page 239: Hristos – Pâinea noastră zilnică

MI-E DOR... 239

Mi-e dor de dulcea odihnirea gândului şi-a vieţii-ntregi,să mă desprind de ţărmul lumiica luntrea care o dezlegi...

S-alunec spre cereşti limanurişi-n cel mai liniştit apus,să intru-n Portul Veşniciei,iar Tu pe Ţărm s-aştepţi, Iisus...

Şi, stând cu braţele întinse,deschise larg şi iubitor,să mă primeşti– un singuraticşi obosit biruitor.

Din unduirile luminii,să mă privească fraţii duşi;recunoscându-mă din semnulde-nsângerări şi de cătuşi.

Când ceru-ntreg o să-mi luceascăde chipul Tău prea mult dorit,atunci apusul meu deodatăsă se prefacă Răsărit...

Cuvinte înţelepte

În făptura Lui slăvită, Domnul nostru-a arătattot ce poate fi pe lume mai frumos şi mai curat;şi nu-i mai de preţ podoabă, mai spre voia lui Hristos,de cum este curăţia unui suflet credincios.

(Sf. Mc. Flor şi Lavru; Sf. Polien) 18 august

Page 240: Hristos – Pâinea noastră zilnică

240 Proverbele 21, 1

INIMA ÎMPĂRATULUI

ce fericire este când o inimă e în mâna Domnului! Cu cât inima aceeaeste mai mare, cu atât Domnul va face să fie mai binefăcătoare pentru

cei din jurul ei. Când inima unui părinte, a unui învăţător, a unui stăpân este înmâna Domnului, ce mare bine este aceasta pentru familia, pentru şcoala, pentrucasa lui întreagă!

Dar când inima unui împărat este aşa, atunci binefacerile lui Dumnezeu sevor revărsa din inima aceasta peste viaţa tuturor acelora cărora Dumnezeu li l-adat conducător.

Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului,pe care îl îndreaptă încotro vrea...Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar cel ce cercetează

inimile este Domnul. A face dreptate şi judecată este mai plăcut Domnului decât jertfele

(Prov. 21, 1-3).

Iată, încă o dată spun, fără putinţă de îndoială, marele adevăr că Domnulînalţă şi El smereşte pe fiii oamenilor (I Sam. 2, 7; Ps. 75, 7).

Că orice stăpânire – şi stăpânitor – este de la Dumnezeu, căci nu existăstăpânire care să nu fie de la El (Rom. 13, 1). Din voia Lui. Sau din îngăduinţaLui.

Că nu numai împăratul unui popor este ales şi îngăduit de Dumnezeu, cichiar până şi cel mai mic slujitor şi supraveghetor este tot aşa (Daniel 2, 21-22).

Că nu numai inima lor este în mâna lui Dumnezeu, ci şi mintea lor, adicăplanurile pe care le fac.

Şi mâna lor, adică puterea cu care lucrează.Şi picioarele lor, adică drumurile pe care merg sau vin.Şi vremea lor, adică timpul cât sunt puşi să facă slujba pe care o fac.În mâna Domnului este totul.Sub controlul Său lucrează toţi.Nu există nici o stăpânire care să fie fără voia lui Dumnezeu şi să lucreze

ceva neîngăduit de El.

Doamne şi Dumnezeul nostru, ajută-ne să credem că toţi cei care neconduc au fost aşezaţi acolo prin voia şi îngăduinţa Ta.

Să ne rugăm mereu ca să-i îndrumi numai Tu.Astfel ne vom putea bucura şi noi în Tine de tot ce ne va veni prin ei.Amin.

19 august (Sf. Mc. Andrei Stratilat; Sf. Timotei şi Agapie; Sf. Tecla)

O,

Page 241: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 21, 12 241

CEL NEPRIHĂNIT PRIVEŞTE BINE

ntre oameni şi lucruri există o tainică legătură aşezată de voia şi deplanul lui Dumnezeu.

Fiecare popor îşi are conducătorii pe care îi merită.Fiecare vreme îşi are puterea pe care o reclamă.Fiecare măsură îşi are omul de care are nevoie.Fiecare faptă îşi are nu numai răsplata ei, dar şi vremea ei. Şi omul rânduit

care s-o dea. Uneori fără să ştie pentru ce. Fără să înţeleagă cum se face. Şiuneori chiar împotriva voii sale.

Iată cazul lui Pilat.Pilat era convins de nevinovăţia lui Iisus. Fusese înştiinţat să nu-I facă rău.

Lupta să-L scape... I-a luat apărarea chiar.Şi totuşi L-a osândit la moarte. De ce?Iată cazul lui Irod.Şi el auzise atât de multe despre Iisus. Dorea atât de mult să-L vadă şi să-L

audă... Era convins că este un om trimis de Dumnezeu... S-a bucurat chiar cândL-a văzut...

Şi totuşi L-a chinuit şi şi-a unit consimţământul la moartea Sa împreună cuPilat (Luca 23, 7-12; Ioan 19, 12-16). De ce?

Ca să se împlinească ce hotărâse mai dinainte Mâna şi sfatul lui Dumnezeu(Fapte 4, 27-28; Ioan 18, 32).

Şi întocmai ca în cazul Mântuitorului nostru este şi în cazul fiecăruicredincios al Său.

Când, pentru împlinirea voii şi planului dumnezeiesc, este rânduit ca uncredincios să sufere – căci Tatăl a rânduit ca în lumea aceasta fiii Săi să aibăaceeaşi soartă şi acelaşi drum ca Fiul Său, adică suferinţa şi jertfa – atunciDumnezeu Însuşi aduce fiecăruia vremea suferinţei şi a jertfei.

Atunci credinciosul să sufere smerit.

O, Dumnezeule Bun, ajută-ne să privim bine şi să vedem răul de care să neferim şi binele pe care să-l urmăm.

Căci Tu le rânduieşti pe toate, Doamne, şi cele din afară şi cele dinăuntru,spre binele celor ce Te iubesc pe Tine.

Ajută-ne să credem neclintiţi aceasta.Amin.

(Sf. Prooroc Samuel: Sf. Mc. Eliodor şi Sever) 20 august

Î

Page 242: Hristos – Pâinea noastră zilnică

242 Proverbele 21, 31

DAR BIRUINŢA ESTE A DOMNULUI

umnezeu este Acela Care a hotărât cum trebuie să sufere credinciosul Său.Cât trebuie să sufere.

Unde trebuie să sufere.Şi cine să fie acela prin care să sufere.Dumnezeu Însuşi îl aduce atunci în pustiu ca să fie pentru o vreme ispitit

de diavolul (Matei 4, 1). Dar totdeauna Dumnezeu îi va da biruinţă în lupta sa.Dumnezeu Însuşi îl duce pe credinciosul Său în locul în care trebuie să

fie prins.Şi El Însuşi îngăduie să vină acolo cel care îl va alege şi îl va duce spre

ceea ce îi este rânduit (I Tes. 3, 3).Dar cât de multă înţelepciune pătrunzătoare îi trebuie cuiva ca să poată

înţelege acest lucru!

O, cât de mare încredere răbdătoare îi trebuie unui credincios ca să nu seclatine nici în clipa când vede venind mâna împăratului asupritor şi nici în clipacând suferă sub mâna asupritorilor îngăduiţi,

ci să trăiască crezând, să sufere crezând şi să moară crezând că aceasta estevoia lui Dumnezeu. Şi că totul este tocmai spre binele lui (Rom. 8, 28).

Dar, cine poate să aibă răbdarea şi credinţa aceasta nu s-a înşelat şi nu seva înşela niciodată.

O, Marele şi Nepătrunsul nostru Dumnezeu a Cărui Înţelepciune este atâtde adâncă şi a Cărui Dragoste este atât de înaltă, fii binecuvântat!

Noi vedem atât de multe lucruri pe care nu le putem explica.Întâmpinăm atâtea întâmplări pe care nu le putem înţelege.Trecem prin atâtea încercări al căror rost nu-l putem pătrunde.Dar Te rugăm, ai milă de noi şi trimite-ne în inimă atunci încredinţarea

plină de neclintire că Tu ne iubeşti şi că vei face ca totul să fie nu numai lasfârşit, dar chiar de la început, un bine pentru noi.

Şi, crezând, să avem pace în răbdare. Şi recunoştinţă în rugăciune.Amin.

21 august(Sf. Ap. Tadeu; Sf. Mc. Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust)

D

Page 243: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 22, 1 243

UN NUME BUN

ici un lucru nu este mai scump în faţa Domnului şi în faţa oamenilorpentru un suflet credincios ca un nume bun.

Numele bun al unui credincios este o cinste nu numai pentru el, ci şi pentruLucrarea Domnului şi pentru toţi cei ce fac parte din ea.

Numele bun al unui credincios însă este câştigat nu numai cu un cuvânt,două, nu numai într-o zi, două, ci după un timp îndelungat şi după un şir lungde fapte frumoase în slujba lui Dumnezeu.

Ce minunaţi şi preţuiţi sunt astfel de oameni, dar vai, ce rari sunt ei astăzipe pământ!

Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mareşi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.O, dacă toţi am avea harul acesta!

De ce oare este mai de dorit un nume bun decât o bogăţie mare?Pentru că o bogăţie, oricât de mare ar fi, nu-i poate da unui om nici cinstea,

nici bucuria, nici slava pe care i-o dă un nume bun.Bogăţia nu poate merge oriunde cu omul, nici chiar pe pământ. Dar numele

bun nu se desparte de el niciodată.Bogăţia nu poate face ca un om să fie preţuit şi iubit cu sinceritate de către

ceilalţi, dar numele cel bun face totdeauna.Bogăţia nu-l poate face pe om vrednic de încredere, vrednic de urmat,

vrednic de iubit. Dar numele cel bun îl poate, oriunde, oricât şi oricând.

Şi de ce a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi decât aurul?Pentru că acestea sunt bunuri trecătoare. Pe când iubirea este un bun veşnic.Pentru că aceste comori ne pot fi răpite, se pot devaloriza.Le putem părăsi ori noi pe ele, ori ele pe noi... Dar iubirea nu ne-o poate

răpi nimeni. Nu ne-o poate devaloriza nimic şi nu ne părăseşte niciodată.Pentru că strălucirea acestor metale este mărginită, vremelnică şi lumească.

Dar strălucirea iubirii este nemărginită, veşnică şi cerească.

Marele şi Bunul nostru Mântuitor, singur Tu ne poţi da aceste bogăţii şifrumuseţi veşnice şi de aceea noi Ţi le cerem şi Te rugăm numai pe Tine să ni ledai.

Fiecăruia în parte şi tuturor împreună.Şi Tu să ni le păstrezi pe totdeauna adevărate şi frumoase.Amin.

(Sf. Mc. Agatonic, Antuza, Zotic, Irineu şi Or) 22 august

N

Page 244: Hristos – Pâinea noastră zilnică

244 Proverbele 22, 4

RĂSPLATA SMERENIEI

umele celui smerit va fi întotdeauna încununat de Dumnezeu cu o marecinste şi slavă (Iacov 4, 6).

Numele cu adevărat bun este unul singur: Numele lui Dumnezeu. Şinumele pe care ni-l dă Dumnezeu .

Iubirea cea cu adevărat preţioasă este una singură: Iubirea lui Dumnezeu.Şi iubirea pe care ne-o dă El.

Numele lui Dumnezeu este mai bun decât toate bogăţiile Lui, cu nespusmai mult de atâta, cu cât este mai bun numele bun al cuiva decât toatebogăţiile sale.

Şi iubirea lui Dumnezeu este mai preţioasă cu nespus mai mult decâtvalorează tot ce poate fi valoare în lumile spiritului sau în cele ale materiei.

Cine ne poate face pe noi să înţelegem aceste adevăruri şi să ni le însuşim?Înţelepciunea lui Dumnezeu, care ne luminează mintea, făcând-o să le

poată pătrunde şi să se poată lăsa pătrunsă de ele, spre a fi în stare să se lepedede orice pentru a le urma.

Şi Duhul lui Dumnezeu Care ne poate încredinţa inima de valoarea lor. Şine-o poate face să se lase încredinţată, spre a fi în stare să dea totul pentru a ledobândi şi păstra.

Dar numele bun este ca un vas scump. Cu cât este şlefuit mai mult, cu atâtstrăluceşte mai frumos.

Cu cât este ferit mai cu grijă de tot ce l-ar putea atinge, cu atât va fi mai curat.Şi cu cât este păstrat mai neatins, cu atâta îl avem mai îndelungat.Când l-am atins puternic de un păcat, vasul cel scump s-a spart.Şi adesea nu-l mai putem nici reface, nici înlocui cu nimic, niciodată.De aceea este fericit şi binecuvântat orice suflet care, prin unirea cu

Dumnezeu, a primit numele cel bun al lui Hristos.

O, Doamne şi Dumnezeule Slăvit, Tu singur ne poţi da un nume scump şifrumos şi Tu singur ni-l poţi şi păstra aşa cum ni l-ai dat.

Te rugăm, Doamne, să ni-l dai şi să ni-l păstrezi aşa până în veşnicie,pentru cinstea şi slava Ta sfântă.

Amin.

23 august (Sf. Mc. Lup; Episcopul Irineu; Cuv. Calinic)

N

Page 245: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 22, 19 245

SĂ-ŢI PUI ÎNCREDEREA ÎN DOMNUL

ericit este sufletul acela care dobândeşte o încredere neclintită înDumnezeu! Şi care păstrează această încredere până la moarte.

Prin păstrarea acestei încrederi se primeşte un nume frumos şi bun careeste bogăţia şi cununa ce îi dă omului o veşnică strălucire (Apoc. 14. 1).

Şi de aceea este fericit orice suflet care, prin alipirea de Hristos, s-aînvrednicit de iubirea Lui, iar prin statornicie, o păstrează pe veci. Căci el,prin nemaidezlipirea de Domnul, îşi păstrează veşnic numele bun şi iubirealui Dumnezeu.

Ele vor fi pentru el izvorul unei preţuiri tot mai mari şi mai scumpe şi dinpartea oamenilor .

Dragă suflete care stai acum împreună cu mine în faţa acestor uniceadevăruri şi veşnice bogăţii, cum te afli tu faţă de ele?

Iată, Hristos ţi le îmbie şi ţie şi doreşte să ţi le dea.În dreapta Lui este numele bun. În stânga Lui este iubirea nepreţuită.Primeşte-le, primeşte-le, te rog din tot sufletul meu, cu toate lacrimile şi

stăruinţele mele, punându-ţi toată încrederea în El pentru ele.Primeşte-le chiar dacă ai da pentru ele orice. Apoi păstrează-le chiar dacă

ai jertfi pentru ele oricât.Căci numai ele te vor însoţi pretutindeni şi te vor ferici cu adevărat.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse, Nume mai minunat decât orice nume!Slavă veşnică Ţie, Iubire mai presus de orice iubiri!Slavă veşnică Ţie, Strălucit şi Scump Iisus Hristos, Numele Tatălui şi

Numele nostru, Iubirea Tatălui şi iubirea noastră, slavă veşnică Ţie!Îţi mulţumim, Te binecuvântăm, Îţi suntem recunoscători şi ne închinăm

Ţie, preamărind Numele Tău Care este pentru noi mai dorit ca orice bogăţie.Fă-ne să-l avem şi să-l purtăm cu încredere şi statornicie până în veşnicia

fericită din Ceruri.Amin.

(Sf. Mc. Eutihie, uc. Sf. Ap. Şi Ev. Ioan; Sf. Mc. Taţian) 24 august

F

Page 246: Hristos – Pâinea noastră zilnică

246 IISUSE, RUGĂCIUNEA NOASTRĂ

Iisuse, rugăciunea noastrăcu lacrimi o nălţăm spre Tine,apleacă-Ţi inima şi-ascultăa noastre îndelungi suspineşi-apleacă-Ţi Mâna Ta şi lasăca îndurarea Ta să vinăîn ajutorul nostru, Doamne,când calea-i de primejdii plină.

Iisuse Doamne, întăreşterăbdarea noastră încercatăacum, când peste noi vin valurimai crâncene ca niciodată;nu ne lăsa-necaţi de ele,nici nu lăsa să ne-ngrozească,ridică-Te şi porunceşte,furtuna să se liniştească.

Iisuse-n sfânta Ta Lucrarepriveşte câte lucruri releînşală, tulbură, dezbinăşi-aduc atâta rău ce ele.Zdrobeşte-le puterea, Doamne,şi-alungă-le cu-a Ta furtună,ca-n fraţii noştri iar să cânteîntâia dragoste-mpreună...

Cuvinte înţelepte

Dacă ceri lui Dumnezeu,nu pe El, ci-un dar al Săunu ceri bine, ci faci rău;dacă fericirea vrei,chiar pe Dumnezeu să-L cei.

25 august († Aducerea moaştelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit)

Page 247: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 23, 1 247

LA MASA UNUIA DINTRE CEI MARI

areori cei smeriţi au ocazia să stea la masă cu cei înalţi în lumeaaceasta. Şi cei mici cu cei mari. Şi cei credincioşi cu cei lumeşti.

Şi, dacă vreodată vor sta, ei trebuie să fie cu mare grijă, fiindcă acolopentru ei este un loc de ispite şi de primejdii. De aceea mai bine facecredinciosul care se scuză frumos, dar nu se duce acolo .

Se poate ca marele acela care îl cheamă să fie o rudenie sau unrecunoscător. Dar, dacă acolo sunt invitaţi de-o altă stare decât a credinciosului,mai bine ar face acesta dacă nu se duce să ia parte la astfel de ospeţe. Acolo deobicei totul este păcat de la început până la sfârşit.

Dacă stai la masă la unul din cei mari,ia seama ce ai dinainte:pune-ţi un cuţit în gât dacă eşti prea lacom.Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.Nu mulţi credincioşi au prilejul să ajungă vreodată la masa celor mari, în faţa

lor, la starea de vorbă cu ei, la discuţia lor, la confruntarea lor, la judecata lor.Mulţi au dorit să ajungă şi n-au ajuns.Mulţi au ajuns fără să dorească. Prin rânduiala şi hotărârea pusă la cale de

Dumnezeu. Aceasta pentru că ori mai-marele avea nevoie să afle un adevăr, oricredinciosul avea nevoie de o experienţă.

Uneori întâlnirea unui credincios cu cineva mai mare pe pământ este pusăla cale de Dumnezeu cu un scop înţelept şi mare.

Mai-marele n-are de unde să ştie aceasta. Dar credinciosul are de unde săştie. Şi trebuie neapărat să ştie mai dinainte.

Pentru că totul depinde nu de ceea ce îi va spune mai-marele atunci celuicredincios. Ci de ceea ce va avea curajul să-i spună credinciosul mai-marelui.

De înţelepciunea cu care el îi va spune adevărul în problema pentru care aajuns acolo şi de felul cum va şti să vorbească de liniştit, de credincios, demăsurat şi de hotărât în sprijinul cauzei lui Dumnezeu va putea depindemântuirea mai-marelui, prin mărturia pe care trebuie s-o depună în faţa acestuiaomul lui Dumnezeu.

O, Domnul şi Dumnezeul nostru, fereşte-ne de mesele care pot fi pentrunoi o cursă şi de casele care pot fi pentru noi o ispită.

Dar, dacă Tu ne trimiţi în vreun astfel de loc, Te rugăm, fii cu noi tottimpul şederii noastre acolo. Fă-ne să spunem solia pentru care ne trimiţi. Şifă ca ea să aducă rod mântuitor.

Amin.

(Sf. Mc. Adrian şi Natalia, soţia sa; Sf. Mc. Atic) 26 august

R

Page 248: Hristos – Pâinea noastră zilnică

248 Proverbele 23, 6

PÂINEA CELUI PIZMAŞ...

e cele mai multe ori bogătaşii sunt pizmaşii omului smerit şidispreţuitorii omului credincios. De aceea bine e ca el să nu meargă la

mesele lor. Dar, dacă va merge, cu orice risc să vorbească acolo Cuvântul luiDumnezeu.

Pentru că această înfăţişare a lui acolo între cei mari nu este aranjată pentrucel credincios, căci cei credincioşi Îl cunosc şi Îl văd pe Dumnezeu şi fără asta.

Ci este pentru acel mai-mare şi pentru ai lui care poate că n-au avut nici unalt prilej să se întâlnească cu Mântuitorul decât acolo.

Şi poate nici nu vor mai avea altul niciodată.De aceea este de o atât de mare însemnătate modul cum se înfăţişează, cum

vorbeşte şi ce spune orice credincios al Domnului când ajunge vreodată în viaţalui să stea la masă la unul dintre cei mari pe pământ.

L-am auzit pe un astfel de credincios povestind cum a ajuns odată să steala masa împăratului:

– Cel dintâi lucru pe care l-am făcut după ce am ieşit de la masa lui, spuneacredinciosul, a fost să intru în primul restaurant şi să-mi cumpăr ceva demâncare. Fiindcă, ştiind că nu voi mai avea niciodată prilejul de a fi la masa lor,tot timpul am vorbit acolo în auzul împăratului şi al împărătesei numai despreDumnezeu, cum ei poate nu mai avuseseră prilejul să audă niciodată.

Mâncare mai puteam găsi oriunde. Dar urechile şi inimile acelora nu le maiputeam afla .

Am ieşit de acolo flămând, dar fericit.Cea mai grea povară pe care o dusesem pe sufletul meu la masa

împăratului a rămas, de la această masă, pe sufletul lui. Şi pe al celor cestătuseră dincolo de masa aceasta...

L-am auzit iarăşi, pe altul, care fusese chemat să dea socoteală desprecredinţa pe care o avea în Hristos.

Dar, când îşi aducea aminte despre felul fricos, necumpătat, necuviincios,prostesc şi urât în care răspunsese, îi venea să se dea cu capul de pereţi.

Ce folos însă? Ocazia trecuse şi nu va mai veni niciodată pe pământ.

Doamne Dumnezeul şi Împăratul nostru, noi suntem fiii Tăi. Te rugăm,fereşte-ne de mesele fiilor lumii acesteia. Dar, dacă vreodată vom ajunge lamasă cu cei mari, ajută-ne să folosim tot timpul scurt şi unic cât vom sta acolonumai pentru a le face cunoscut Numele şi mântuirea Ta.

Amin.

27 august (Cuv. Pimen; Sf. Mc. Eutalia; Sf. Mc. Fanurie şi Osie)

D

Page 249: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 23, 25 249

SĂ SE BUCURE TATĂL TĂU

ericit este fiul care nu-l face de ruşine pe tatăl său oriunde ar merge.Fericit vei fi tu, credinciosule, dacă în orice societate ajungi nu te

ruşinezi de Dumnezeu, ci mărturiseşti Cuvântul Lui cu îndrăzneală la toţi cei pecare ai ocazia să-i vezi acolo. Căci poate nu-i vei mai întâlni decât în clipaJudecăţii din urmă, când vom fi confruntaţi din nou faţă în faţă înaintea luiHristos. Şi vom răspunde şi pentru adevărul pe care trebuia să-l înfăţişăm loratunci în chip vrednic – dar l-am înjosit,

şi pentru sufletele lor pe care prin mărturisirea noastră trebuia să leapropiem de mântuire – dar le-am îndepărtat de ea.

Dragul meu, ia seama, când ajungi în vreo casă ori la vreo masă, ce ţi sepune înainte. Ce ţi se dă să auzi şi să vezi. Ce ţi se pune să mănânci, adică săînghiţi. Ce ţi se pune să spui. Ce ţi se impune să scrii. Ce ţi se porunceşte săfaci. Ce ţi se cere să dai. Ce ţi se pretinde să recunoşti. Ce ţi se cere să vinzi. Ceţi se înlesneşte să obţii.

Ia bine seama! Ai un prilej unic. Mergi acolo cu Hristos.Ascultă ce-ţi spune Hristos să spui. Teme-te numai de El.Înfăţişează-L pe El. Apără-te cu El. Bizuie-te pe El.Ca să ieşi de la masa mai-marelui cu cugetul despovărat. Nu încărcat de o

osândă veşnică.

O, Marele nostru Dumnezeu Puternic,pe Tine, Care-l iubeşti pe orice om şi-i rânduieşti oricărui om un prilej în

viaţă să audă Cuvântul Tău, iar pentru aceasta îngădui celor care poartă acestcuvânt să ajungă să-l aducă oriunde ai hotărât Tu,

Te rugăm, dăruieşte robilor Tăi putere să vorbească Cuvântul Tău cu toatăîndrăzneala, înţelepciunea, cumpătarea, respectul şi limpezimea. Pentru camărturia Ta să fie strălucită, cei ce aud să ajungă mântuiţi, iar credinciosul Tăusă se întoarcă totdeauna din casele acelea curat şi biruitor.

Amin.

(Cuv. Moise Etiopeanul; Sf. Mc. Diomid; Sf. Ana Proorociţa) 28 august

F

Page 250: Hristos – Pâinea noastră zilnică

250 Proverbele 24, 1

NU PIZMUI PE CEI RĂI

n suflet credincios nu poate purta în el pizma. Pizma este de ladiavolul. Iar noi nu trebuie să avem nimic de la cel rău.

Noi nu avem pentru ce să pizmuim pe nimeni, fiindcă nimeni pe lume nutrebuie pizmuit. Şi pentru ce i-am pizmui pe semenii noştri?

Oamenii de obicei îi pizmuiesc pe cei avuţi şi pe cei înălţaţi în lumea asta.Dar, când te gândeşti ce deşertăciune este avuţia lumească şi ce înşelătoare

este slava lumii, atunci vezi cât de nefericiţi ajung mâine cei ce au astăzi. Câtde scump le plătesc şi cu sufletul şi cu mântuirea lor veşnică şi ce gunoi rămâncurând toate acestea. Atunci cu atât mai însemnat lucru este să ascultămcuvântul care spune:

Nu pizmui pe oamenii cei răi şi nu dori să fii cu ei.Şi iată de ce:Căci inima lor se gândeşte la prăpăd şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.Şi pentru ce oare l-ai pizmui chiar pe cel rău?Pentru că celui rău îi merge bine şi pentru că lumea îi fericeşte acum pe cei

trufaşi (Maleahi 3, 15)?Dar nu ştii tu ce carte a fost scrisă înaintea lui Dumnezeu?Nu ştii tu ce zi vine?Nu ştii tu ce-i aşteaptă pe toţi trufaşii şi pe toţi cei răi?Nu cunoşti ce scrie profeţia (Maleahi 4, 1)?Şi ai uitat oare ce adevereşte istoria?Sau pentru că este puternic acum şi se înalţă ca un pom verde?Dar aşteaptă până vei trece a doua oară, să vezi dacă îl vei mai găsi acolo

unde era (Ps. 37, 35-36).Pentru că îi vezi fericiţi?Pentru că nimic nu-i tulbură până la moarte?Pentru că trupul le este încărcat de grăsime?Pentru că n-au parte de suferinţele celorlalţi oameni şi nu sunt loviţi ca ei?Pentru că râd cu trufie şi vorbesc de sus?Dar intră în sfântul locaş al lui Dumnezeu – în felul Lui de a privi lucrurile

de acum – şi ia seama la soarta de la urmă a celor răi (Ps. 73, 16-17). Ca să vezicare este sfârşitul celor ce trăiesc în vrăjmăşie cu Dumnezeu. Cum sunt nimiciţiîntr-o clipă. Pierduţi şi prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic... (Ps. 73, 18-19).

O, Domnul şi Dumnezeul nostru, nu ne lăsa să fim ispitiţi a pizmui şi adori soarta celor răi, oricât de bine le-ar merge lor acum.

Ci ajută-ne să Te iubim şi să Te dorim pe Tine, ca să avem soarta alor Tăi.Şi în viaţa asta, şi în cea veşnică.

Amin.

29 august († Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Cuv. Teodora – post)

U

Page 251: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 24, 11 251

IZBĂVEŞTE PE CEI TÂRÂŢI LA MOARTE

e cei nelegiuiţi trebuie să-i plângi, iar nu să-i pizmuieşti.Trebuie să-i ajuţi să vină la Dumnezeu, iar nu să te depărtezi de ei.

Trebuie să-ţi fie milă de ei, fiindcă n-ai pentru ce să-i invidiezi.Şi spune tu, oare ai tu pentru ce să-i pizmuieşti?Pentru cât ai schimba soarta ta de la urmă cu a lor?Ce preţuieşte slava lor de acum plătită cu preţul unei ocări veşnice?Şi bucuria de o clipă de acum cumpărată cu o atât de nesfârşită

suferinţă apoi?O, nu-i pizmui pe cei răi şi deplânge atât de scurta lor fericire de acum şi

deşertăciunea slavei lor lumeşti atât de trecătoare.

Pizma este un păcat de moarte.„Cine urăşte pe fratele său este un ucigaş“ – spune Domnul Dumnezeu (I

Ioan 3, 15).Pizma este ură şi clevetire.Pizma este vrăjmăşie şi este blestem.Pizma este vicleşug şi este mânie, beţie desfrânare.Pizma este o crimă, pentru că prin pizma dintre soţi ies nenorocirile

întregii familii.Din pizma dintre fraţi ies dezbinările, certurile, partidele.Din pizma dintre neamuri ies războaiele, asupririle, răpirile, dezastrele...Din pizma omului cu Dumnezeu a ieşit păcatul, vrăjmăşia, neascultarea,

prăbuşirea şi moartea.

Pentru înlăturarea acestora de peste omenire şi de peste viitor a trebuit ceamai mare Minune şi cea mai mare Jertfă: Minunea înomenirii lui Dumnezeu înHristos. Şi Jertfa Crucii Sale cu preţul amar şi nemărginit al răscumpărăriiîntregii creaţiuni şi a fiecărei creaturi de sub cumplitul şi eternul blestem izvorâtdin pizmă. Şi venit ca urmare a acestui mare rău.

Iată pentru ce pizma este înfăţişată printr-un şarpe otrăvitor şi înfocat.

O, Dumnezeul Iubirii şi Iertării, Te rugăm, dăruieşte-ne un suflet plin deiubire şi iertare faţă de toţi oamenii.

Ca să nu pizmuim pe nimeni pentru nimic. Ci să-i iubim şi să-i iertăm petoţi şi pentru toate.

Amin.

(Sf. Ier. Alexandru, Ioan şi Pavel cel nou, Patriarhi ai Constantinopolului) 30 august

P

Page 252: Hristos – Pâinea noastră zilnică

252 Proverbele 24, 12

CEL CE CÂNTĂREŞTE INIMILE

acă zici: Ah, n-am ştiut! – crezi tu că nu vede Cel ce cântăreşte inimileşi Cel ce veghează asupra sufletului tău?

Da, Dumnezeu ne cercetează pe fiecare să vadă ce purtăm în inima noastră,de aceea nu trebuie să păcătuim faţă de nimeni.

Iată pentru ce un credincios nu poate nici pizmui pe nimeni (III Ioan 11).Iată de ce nici o fiinţă omenească, dacă este om, nu poate coborî până la a

fi târâtoare veninoasă care se ascunde pentru a muşca ucigător pe de-aproapelesău. Pe fratele său. Pe binefăcătorul său.

Căci această mârşăvie este cea mai diavolească dintre toate crimele. Ceamai blestemată dintre toate apucăturile. Cea mai pedepsită dintre toateuciderile. Şi de legile omeneşti. Şi de cele ale lui Dumnezeu...

Omule, cutremură-te de grozăvia oricărei uri şi pizme şi n-o primi în inima ta!Iar dacă cumva ai primit-o şi o porţi încă, aleargă la Hristos să ţi-o scoată

din suflet mai înainte de a ţi-l nimici pe veci.

O, Marele şi Bunul nostru Mântuitor, Tu, Care ne-ai adus şi ne-ai datiubirea şi iertarea Ta adevărată şi veşnică tuturor – fii slăvit şi mărit!

Tu, Care ai biruit puterea diavolului, izvorâtorul pizmei – fii slăvit şi mărit!Tu, Care ai înlăturat prin Crucea şi Jertfa Ta urmările pizmei ucigătoare de

peste toţi cei care se întorc la Tine... şi din inimile lor orice rădăcină şi odraslă apizmei – fii slăvit şi mărit!

Te rugăm, întoarce-i pe toţi cei răi acum spre iubirea Ta.Izbăveşte-i pe toţi cei care-i pizmuiesc pe alţii...Izbăveşte-i pe toţi cei pizmuiţi de alţii.Izbăveşte-i pe toţi cei vrednici de a fi pizmuiţi din toată osânda şi

nefericirea pizmei.Alung-o toată asupra lui Satana, acela din care a izvorât. Apoi alungă-l şi

pe el dintre noi, cu ea cu tot, în veşnica uitare.Amin.

31 august (Aşezarea în raclă a brâului Maicii Domnului)

D

Page 253: Hristos – Pâinea noastră zilnică

MI-AŞA DE DOR 253

Mi-aşa de dor de Tine,Iisuse, Domnul meu,mă rog, şi cânt, şi sufăr,şi plâng de dorul Tău.

Ce-aş face fără Tineîn vreme de necaz,căci numai Tu mă mângâiatunci pe-al meu obraz?

Când răul şi vrăjmaşiiîn valuri mă-nconjor,Iisus, numai Tu singurîmi vii în ajutor.

Când prietenii mă-nşalăşi semenii mă mint,ce-aş face fără Tinede n-ai fi, să Te simt?

Iisus, doar Mâna-Ţi dulcealină rana grea,iubirea Ta-i comoaraşi bucuria mea.

În mijlocul furtuniişi-n valurile mari,Tu mi-ai adus scăpareade lei şi de tâlhari.

O, când eşti Tu cu mineşi mâna mi-o întinzi,mi-nvii înviorareaîn ochii suferinzi...

Îmi legi a mele raneşi-alini al meu suspin;Iisuse, pe vecieviaţa mea Ţi-o-nchin...

(† Cuv. Simeon Stâlpnicul şi mama sa Marta – Începutul anului bisericesc)1 septembrie

Page 254: Hristos – Pâinea noastră zilnică

254 Proverbele 25, 2

SLAVA LUI DUMNEZEU

devărurile scumpe sunt comorile lui Dumnezeu şi avuţia inimiicredincioase. Aceste taine sunt ascunse ca mărgăritarul în ţărână, iar

cine le doreşte trebuie să le caute cu stăruinţă şi cu scumpătate.De aceea, omul înţelept şi credincios caută meditaţia, adică munca fericită

de a cerceta adâncimile Cuvântului Sfânt, fiindcă numai prin munca aceastapoţi pătrunde în descoperirea plină de frumuseţe a Adevărului Sfânt, a tainelorsfinte, a acelor minuni fericite care te luminează şi îmbogăţesc în Dumnezeu.O, ce comori nebănuite are Domnul să descopere aleşilor Săi! Dar pentruaceasta ei trebuie să muncească, spre a le putea dobândi...

Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.Înălţimea cerurilor,adâncimea pământuluişi inima împăraţilor sunt nepătrunse.

Iată cele trei mari întinderi pe care se desfăşoară munca neobişnuită şimăreaţă de cercetare, a omului şi a omenirii.

Înălţimea cerurilor. Tainele cosmosului. Descoperirea nemărginirilor înalte...Adâncimile pământului... Tainele materiei... Sursa existenţei materiale.Şi inima... Tainele vieţii şi fiinţei omeneşti... Minunata întocmire şi ordine

a mişcării şi a existenţei. Descoperirea şi înlăturarea a tot ce este accident şiîntrerupere în desfăşurarea armonioasă a acestei fiinţe şi existenţe care esteomul.

Munca aceasta de cercetare, atât de îndelungată şi de costisitoare, estenumai pentru a descoperi...

A descoperi înseamnă a înlătura un văl de peste ceva care există, dar existăacoperit. O mâncare acoperită cu un capac. O comoară acoperită cu o lespede.O faţă acoperită cu o maramă...

Bucuria descoperirii este slava celui care a luptat. A ostenit... A gândit... Şia stăruit până la ţintă, până la reuşită.

Slavă Ţie, Mare şi Slăvit Dumnezeu, Care ai făcut atâtea minuni şi le-aiascuns aşa de aproape de noi, ca oricine osteneşte sincer să le poată aflatotdeauna fericit.

Îţi mulţumim pentru bogăţiile Tale nemărginite pe care ni le promiţi.Ajută-ne să le căutăm cu dragoste ca să le găsim fericite.

Amin.

2 septembrie (Sf. Mc. Mamant; Sf. Ioan Postitorul, Patr. Constantinopolului)

A

Page 255: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 25, 4 255

SCOATE ZGURA DIN ARGINT

unca de a alege minciuna din adevăr, ca pleava din grâu, nu esteuşoară, dar este totdeauna folositoare. Munca de a dezgropa o

comoară, de a descoperi un izvor e binecuvântată şi cei ce au reuşit sunt în vecineuitaţi.

Şi dacă cei care doar le-au descoperit rămân neuitaţi înaintea omenirii,atunci cât de mare trebuie să fie slava Aceluia care a făcut aceste comori şi aştiut acoperi aceste izvoare ?

Când omul a fost făcut, la început, el a fost aşezat de Dumnezeu, Făcătorullui, în mijlocul paradisului fericit... În mijlocul creaţiunii fericite... În mijloculminunăţiilor lui Dumnezeu, pe care el le avea atunci neacoperite.

Se bucura de ele nemijlocit.Nu erau taine ascunse pentru el nici una dintre legile universale. Nici una

din dimensiuni. Nici una din ştiinţe. Nici una din bogăţii. Nici de sus. Nici dejos. Nici de dedesubt.

Dar când păcatul l-a scos afară din starea aceea, omul a ieşit din lumină înîntuneric. Tainele au rămas ascunse în lumină, căci întunericul în care a ajuns eli le acoperea.

I-a rămas în suflet numai o nelămurită, dar sfâşietoare amintire a tot cepierduse şi numai un vag fior ca un vis înnegurat al comorilor avute, pe care nule mai avea.

De aici vine chinuitoarea dorinţă de a se târî spre ele, de a le afla bâjbâind,măcar că sunt atât de aproape de el.

Această chinuitoare dorinţă îl împinge pe om să caute şi să caute mereu...Şi-a ars mâinile... Şi-a frânt picioarele... Şi-a sângerat faţa... atât de des,

atât de mult, atât de greu... atât de îndelung... Dar dorinţa recâştigării,redescoperirii comorilor care erau cândva cunoaştere, iar astăzi sunt numaibănuială, este mai puternică decât orice jertfe şi orice osteneli.

Bâjbâind înaintează omul în întunericul Cosmosului.Bâjbâind, în întunericul Materiei.Bâjbâind, în întunericul lui însuşi, cu dorinţa de a afla iarăşi Adevărul atât

de cunoscut în Eden...

O, Dumnezeule al Cunoaşterii, cu cât preţ trebuie să plătim tot cecunoaştem şi dorim să mai cunoaştem! Ajută-ne să Te aflăm pe Tine, fiindcăatunci am aflat totul.

O, ce mare descoperire face acela care Te află pe Tine! Te rugăm, dă-nefiecăruia bucuria asta!

Amin.

(Sf. Sf. Mc. Antim, Ep. Nicomidiei; Cuv. Teoctist) 3 septembrie

M

Page 256: Hristos – Pâinea noastră zilnică

256 Proverbele 25, 14

UN OM CARE SE LAUDĂ PE NEDREPT

Omenirea n-a creat nimic. Tot ce pare o creaţie a omului este numai odescoperire a ceea ce era creat mai dinainte de înţelepciunea şi puterea luiDumnezeu.

În decursul istoriei sale, omul a mers mereu doar descoperind, şi nucreând... Descoperind numai ceea ce era creat, dar acoperit...

Acoperit nu de întunericul din afara noastră, ci de cel dinăuntrul nostru. Cade o perdea de pe dinăuntru a unei ferestre pe care nu mai privisem, dar obănuiam că este.

Ne uimim de fiecare taină descoperită de om. Şi slăvim pe omul care areuşit să tragă o perdea de peste o fereastră.

Dar în orbia noastră nu ne uimim nespus mai mult de Acela care a făcutminunăţia aceasta şi a aşezat-o aşa.

Slăvim înţelepciunea şi geniul descoperitorului, dar în nebunia noastrăuităm să ne prosternem cu închinare şi recunoştinţă în faţa Aceluia care a făcutcu atâta înţelepciune, a aşezat cu atâta statornicie şi a păstrat cu atâta bunătate şidragoste pentru noi toate cele descoperite.

Da, slavă, slavă şi slavă veşnică Ţie, Nemărginitul, Nemuritorul şiNeînţelesul nostru Făcător şi Binefăcător... Care ai creat toate nenumărateletaine fericite pentru fericirea creaturilor Tale...

Care ai îngăduit să ne fie ascunse, dar ai lăsat în inima noastră dorul dupăele şi încredinţarea existenţei lor, pentru ca, prin eforturile noastre către ele,răscumpărându-le pe fiecare pe măsura valorii ei, să cucerim bucuria de a ledescoperi.

Fiecare descoperire ar trebui să fie un nou prilej de a lăuda slava Ta, alCelui care le-ai creat şi le-ai acoperit, pentru ca noi să ne luminăm la fiecarenouă întâlnire cu o parte din ceea ce aveam cândva când eram în lumină.

Ajută-ne să ajungem iarăşi Acolo, spre a le avea cum le ai Tu.Căci toate sunt în Tine, Nemărginit şi Veşnic Dumnezeu.Amin.

4 septembrie (Sf. Sf. Mc. Vavila, Ep. Antiohiei; Sf. Pr. Moise)

Page 257: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 26, 1 257

NEPOTRIVIRI

e mare deosebire este între lucrările lui Dumnezeu şi lucrările lumii! LaDumnezeu totul este ordine, echilibru, rânduială. În lume toate sunt în

dezordine, în dezechilibru, în neorânduială, fiindcă ale lui Dumnezeu toate suntfăcute cu înţelepciune, dar ale lumii toate sunt făcute în nebunie.

Cel dintâi bine pe care îl află un om care se întoarce de la lume laDumnezeu este că el vine din întuneric la lumină, din neorânduială la ordine şide la păcat la neprihănire. Abia atunci omul începe să-şi potrivească umblărilesale şi viaţa sa cu voia plină de rânduială a lui Dumnezeu.

Cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului,aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun...

Dumnezeu a făcut la început Lumina.Apoi toate celelalte le-a făcut din Lumină, prin Lumină, în Lumină şi

pentru ea.Lumina este izvorul. Şi cursul. Şi repausul tuturor.Lumina este înţelepciunea prin care au fost concepute toate.Materia din care au fost zidite toate. Echilibrul prin care se ţin toate. Şi rostul

prin care sunt îndreptăţite toate. Iar Lumina aceasta este Hristos (Ioan 8, 12).

Hristos este prima înţelepciune – Ideea (Prov. 8, 22-36).Hristos este a doua înţelepciune – Cuvântul (Ioan 1, 1).Hristos este a treia înţelepciune – Realizarea (Rom.11, 35).Hristos este a patra înţelepciune – Scopul (Iov 11, 5-9).Hristos este permanenta înţelepciune – Durata (Col. 1, 19).Hristos este desăvârşita înţelepciune – Armonia (Evrei 1, 3).Hristos este eterna înţelepciune – Statornicia (Apoc. 4, 11).Hristos este ultima înţelepciune – Dumnezeu (I Cor. 15, 24-28).

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, Ţie, Care eşti Izvorul a tot ce estefrumos, ordonat, luminos şi bun!

Te rugăm, ajută-ne pe toţi să venim la Tine şi să rămânem în Tine petotdeauna, spre a putea fi şi noi nişte fii ai Înţelepciunii în care sunt toatefericite.

Amin.

(† Sf. Prooroc Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul) 5 septembrie

C

Page 258: Hristos – Pâinea noastră zilnică

258 Proverbele 26, 4

NU RĂSPUNDE NEBUNULUI

mul care trăieşte în păcat şi nu vrea să se elibereze de el este un nebuncare iubeşte noroiul şi se complace în el.

Tot ce este în Hristos este în Lumină. Oricine nu vine la El este în noapte.Tot ce este în Hristos, este ordonat, curat, perfect, frumos, statornic şi

sfânt. Fie om, fie lucru. Fie stare, fie lucrare. Fie început, fie sfârşit.Ordinea şi potrivirea se pot face numai în lumină. Ce greu este să lucrezi

acolo unde este haos !Nimic nu se poate alege şi aşeza potrivit fără lumina lui Dumnezeu.Nimic nu poate porni bine. Nici merge bine. Şi cu atât mai mult nu poate

ajunge cu bine la sfârşit fără lumină.Când faci ceva în întuneric, iar pe urmă te uiţi în lumină la ceea ce ai făcut

– cât de urât apare lucrul tău! Aşa este şi când ai a face cu un nebun.

Când ai făcut ceva înainte de a fi luminat de Dumnezeu,când ai trăit o viaţă fără Hristos,când ai făcut ceva în ascuns, iar pe urmă eşti descoperit,când ai vorbit sau ai lucrat în întunecarea mâniei, sau a beţiei, sau a

nebuniei,– ce îngrozitoare îţi apar faptele făcute, vorbele spuse, căile apucate atunci,

după ce ajungi la lumina lucidităţii, a trezirii , a liniştirii, a minţii!

Normal, pe pământ, averile ar trebui să fie în mâinile oamenilor darnici şibinefăcători. Căci ei au milă de semenii lor şi doresc să-i ajute. Fiind bogaţi, eii-ar putea ajuta...

Dar, de fapt, averile sunt în stăpânirea celor zgârciţi. Iar zgârcitul este caun câine ce stă pe o căpiţă de fân: nici el nu mănâncă din ce are şi nu-i lasă nicipe bieţii boi flămânzi să mănânce.

Şi câte alte nepotriviri mai sunt pe lume!

O, Dumnezeule al Dreptăţii, Te rugăm, adu ziua când şi pe lumea asta săputem vedea fiecare om şi fiecare lucru în ordine şi în rânduială.

Ca să fie dreptate şi pace, armonie şi fericire deplină şi pentru toţi.Amin.

6 septembrie († Minunea Sf. Arhanghel Mihail în Colose; Sf. Mc. Eudoxie)

O

Page 259: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 26, 8 259

MĂRIREA NEBUNILOR...

e scaunele înalte ar trebui să stea cei smeriţi, fiindcă ei nu se îngâmfă şinu-i asupresc pe cei nevinovaţi. Dar, de obicei, în lume, cei înălţaţi sunt

asupritori şi tirani pentru semenii lor.Judecători ar trebui să fie numai oamenii cei mai drepţi, căci ei nu fac

nedreptate nimănui. Dar de cele mai multe ori sunt acolo oameni fără milă şifără teamă de păcat.

Puterea şi stăpânirea, tronurile şi domniile din lumea aceasta ar trebui săfie numai în mâinile oamenilor blânzi şi iubitori.

Pentru că numai nişte astfel de oameni ar aşeza o pace fericită, o armoniedesăvârşită şi o înţelegere adevărată între popoarele pământului. Fiindcăaceştia, numai aceştia, nu lăcomesc la teritoriile nimănui. Nu privesc bănuitorspre nimeni şi nu urmăresc fericirea lor prin nefericirea altora. Ci lucrează lapropria lor fericire prin fericirea tuturor.

Abia atunci ar fi potrivire, abia atunci ar fi pace şi dreptate.Dar până atunci ne îndurerează mereu nepotrivirile... Şi sângerăm printre

ele răbdând, nădăjduind şi rugându-ne.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Lumina tuturor, Iisuse Doamne, slavă Ţie!Slavă Ţie, din Care sunt toate, prin Care se ţin toate şi Care le dai tuturor

frumuseţea, bunătatea şi potrivirea !Te rugăm, vino în mijlocul nostru, în inima noastră.Vino în mijlocul nostru, în preocupările noastre şi fă lumină. Şi fă bucurie.Învie-i pe toţi cei morţi. Vindecă-i pe cei bolnavi. Îndreaptă-i pe cei

strâmbi.Cercetează-i pe cei nenorociţi. Trezeşte-i pe cei adormiţi. Întoarce-i pe cei

rătăciţi. Află-i pe cei pierduţi. Ridică-i pe cei căzuţi. Şi aşază-i pe oameniipotriviţi la locul potrivit.

Căci numai Tu vezi, numai Tu ştii şi numai Tu poţi face aceasta cu adevărat.Amin.

(Înaintepr. Naşt. Maicii Domnului; Sf. Ap. Evod şi Onisifor; Sf. Mc. Sozont)7 septembrie

P

Page 260: Hristos – Pâinea noastră zilnică

260 PLÂNGEŢI, OCHI

Plângeţi, ochi, şi lăcrimaţi,că voi sunteţi vinovaţi,plângeţi, ochi, cu lacrimi grelepentru greşurile mele.

Căci pe voi într-o clipităv-a învins orice ispită,dar dacă vegheaţi mai bineea n-ar fi pătruns în mine.

Plângeţi, ochi, lacrimi amarepentru orice întristarecare-o faceţi cui îl doareo privire mustrătoare .

Plângeţi, ochi, pentru oricinepiere pe cărări străineşi n-ascultă de chemaresă nu meargă la pierzare.

Plângeţi pentru lumea toatăcare piere lepădatăcând Hristos e lângă eatot chemând-o şi nu vrea.

Plângeţi, ochii mei, mereurugători spre Dumnezeupentru buni şi pentru răi,căci toţi sunt copiii Săi.

Cuvinte înţelepte

Când te-ngrozeşte soarta, ce tare-i şi ne-nfrântă,singur Hristos te scapă de tot ce te-nspăimântă.Încredinţează-ţi soarta în Mâinile Lui Sfinteşi nu-ţi mai fie teamă de orice-ar fi nainte.

8 septembrie († Naşterea Maicii Domnului; Sf. Sever)

Page 261: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 27, 1 261

NU TE FĂLI CU ZIUA DE MÂINE

mul înţelept nu se făleşte nici măcar cu ziua de azi, fiindcă în oriceclipă se poate întâmpla orice nenorocire. Câtă vreme omul nu-şi

cunoaşte viitorul nici cu o clipă înainte, el se poate teme de orice. Nimeni nu-isigur nicăieri, ci oricine este primejduit oriunde.

De aceea omul înţelept, care îşi cunoaşte cu adevărat starea sa, umblătotdeauna smerit şi lucrează totdeauna drept, pentru ca oricine l-ar cerceta să-lpoată afla credincios în orice lucru încredinţat lui.

Fericit este orice om care îşi cunoaşte bine marginile până la care se cuvinesă se întindă şi care nu trece peste limita bunei cuviinţe niciodată. Fericit cineascultă cuvântul: Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi!

Să te laude altul, nu gura ta,un străin, nu buzele tale.

Planificarea muncii viitoare este înţelepciune şi prevedere. Împărţirea cugrijă a timpului, a muncii şi a hranei pentru ziua de mâine este cumpătare şieconomie.

Punerea în ordine a oricărui lucru, pregătirea pentru iarnă, pentru lipsuri,pentru bătrâneţe – toate acestea sunt virtuţi alese şi fapte pline de cuminţenie laun om luminat şi la un popor cult.

Omul sau poporul înţelept care lucrează în felul acesta nu va fi niciodatălipsit.

Nu va fi niciodată surprins nepregătit.Nu va umbla niciodată în gol.Nu va fi niciodată zăpăcit sau neputincios.Nu se va pomeni niciodată unde nu e locul lui.Nici prea la dreapta, nici prea la stânga.Nici prea cu unii, nici prea cu alţii.Nici prea înghesuit, nici prea singur.Şi, mai ales, nu va fi niciodată prea lăudăros şi încrezut.

O, Dumnezeule al Înţelepciunii, Te rugăm să ne dai totdeauna o bunăjudecată şi cumpătare în orice vorbă şi în orice lucru.

Nu ne lăsa să fim nişte lăudăroşi şi îngâmfaţi, ca să nu rămânem înşelaţi şide minciună nicăieri şi niciodată.

Amin.

(Sf. şi drepţii dumn. păr. Ioachim şi Ana; Cuv. Teofan Mărt; Sf. Mc. Severian) 9 septembrie

O

Page 262: Hristos – Pâinea noastră zilnică

262 Proverbele 27, 12

OMUL CHIBZUIT

n toate planurile sale, omul chibzuit nu se pripeşte şi nu se laudă nici cuce are, dar cel nechibzuit se laudă şi cu ce nu are.

O femeie săracă şi nechibzuită se ducea odată la târg ducând pe cap un coşcu ouă pe care şi le strânsese de la bietele ei găinuţe.

Cum mergea singură, îşi făcea planuri mari...– Voi merge la târg, îşi zicea ea, voi vinde ouăle cu un preţ cât mai mare.Îmi voi cumpăra o purcică.Purcica mea va creşte şi va avea zece purcele. Vor avea apoi fiecare câte

zece purcei şi voi vinde toată ciurda mea de porci ca să-mi fac o casă mare.După aceea, voi strânge alte avuţii şi îmi voi cumpăra o trăsură cu patru cai.Voi ieşi la plimbare pe uliţă îmbrăcată ca o cucoană.Şi toate vrăjmaşele mele va trebui să-şi plece capul înaintea mea când voi

trece pe lângă ele, uite aşa...Şi, aplecându-şi capul ei cel nechibzuit şi plin de fumurile trufiei, coşul cel

cu ouă de la bietele ei găinuţe căzu la pământ şi se sparseră toate printre pietre.Şi praful s-a ales din toată planificarea ei nechibzuită şi lăudăroasă.

Ce înţelept este prevăzătorul cumpătat!Ce cuminte este omul care, împărţindu-şi cu grijă timpul zilei care vine, îşi

ridică ochii smerit către Dumnezeu şi se roagă:– Doamne, dacă mă vei ajuta Tu, voi face...Sau, împărţindu-şi pâinea pentru anul care vine, îşi îndreaptă cu nădejde

inima spre Dumnezeu şi zice:– Doamne, dacă ne-o vei binecuvânta Tu, va ajunge.Sau, împărţindu-şi munca sa viitoare... faptele sale viitoare... planurile sale

viitoare, îşi înalţă cu rugăciune gândurile şi nădejdile sale către Acela de voinţaCăruia depind toate şi spune liniştit:

– Doamne, dacă vei voi Tu.

Slavă veşnică Ţie, Doamne, Care la ai Tăi le dai totdeauna mintecumpătată şi gânduri chibzuite, care ştiu marginile bune şi nu le depăşescniciodată!

Ajută-ne pe toţi să avem o astfel de viaţă.Amin.

10 septembrie (Sf. Mc. Minodora, Mitrodora şi Nimfodora; Sf. Împ. Pulheria)

Î

Page 263: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 27, 23 263

ÎNGRIJEŞTE BINE DE OILE TALE

mul lui Dumnezeu este şi trebuie să fie cumpătat şi atent în toatelucrurile sale. E adevărat că, muncind bine şi economisind cu grijă, el

nu duce lipsă de nimic, dar nu uită nici de datoria de a-I da Domnului partea Sa.Dacă tot ceea ce a planificat a şi realizat, el ştie că Domnul i-a ajutat.Dacă Dumnezeu i-a dat mai mult decât îndrăznise să gândească sau să

ceară, el nu uită asta.Dacă, după munca, după răbdarea şi după economia sa, omul sau poporul a

ajuns la o stare mai înaltă, mai bună şi mai largă decât se aşteptase, atunci, o,mai ales atunci trebuie să recunoască cu toată smerenia că totul se datoreazănumai lui Dumnezeu.

Lui, Care i-a dat priceperea prevederii şi i-a dat puterea muncii.Lui Dumnezeu, Care i-a întocmit condiţiile rodirii şi Care i-a binecuvântat

totul cu bucuria izbânzii.Numai Lui, căci, fără toate acestea date de El, ce s-ar fi ales de întreagă

truda noastră?O, unde este înţeleptul om sau popor care vede acestea? Care din

economiile sale să-I facă totdeauna parte şi lui Dumnezeu, din roadele pe carele-a strâns prin ajutorul Său?

Slavă Ţie, numai Ţie, Dumnezeul nostru, căci toate sunt numai din Tine şiprin Tine!

Nimic din ceea ce avem nu-i de la noi:nici educaţia noastră,nici numele nostru,nici averea noastră,nici realizările noastre.În toate acestea totul este numai partea Ta. Dacă Ţi-ai lua Tu această parte,

noi am rămâne săraci, nebuni, orbi şi goi.Atunci am putea vedea cu ce ne putem făli.Şi ce suntem cu adevărat.O Doamne – şi când totuşi ne închipuim că realizările noastre sunt datorate

numai nouă, Te rugăm, iartă-ne orbia. Şi luminează-ne ca să vedem adevărul şisă ne prosternem recunoscători şi smeriţi în faţa Ta.

Amin.

(Cuv. Teodora din Alexandria; Cuv. Eufrosin) 11 septembrie

O

Page 264: Hristos – Pâinea noastră zilnică

264 Proverbele 28, 1

CEL RĂU FUGE

ăcatul poartă în el frica. Oricine trăieşte în păcate are în sufletul săutotdeauna groaza de judecată şi frica de osândă, de care se simte omul

ameninţat mereu.Cel nelegiuit priveşte spre cer cu ură şi cu groază, simţind că acolo el are

un Judecător, nu un Tată. Un vrăjmaş, un prieten.De aceea, cel rău fuge de Cuvântul lui Dumnezeu fiindcă îi judecă faptele.

Fuge de omul lui Dumnezeu pentru că prezenţa acestuia îi osândeşte purtările.Fuge de adunarea lui Hristos fiindcă acolo i se descoperă păcatul.

Cel vinovat fuge de oamenii legii. Cel neascultător se ascunde de părinţi.Cel necurat fuge de lumină. Fuge de Dumnezeu în braţele diavolului. Vai de el!

Cel rău fuge fără să fie urmărit,dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.

Vai de cel ce fuge, ferice de cel ce îndrăzneşte!Numai sufletul vinovat este fricos. Numai sufletul mic este laş. Numai

sufletul blestemat este trădător.Sufletul nevinovat este curajos. Sufletul mare este demn.Sufletul sfânt este nedespărţit de Hristos. Cu orice preţ. În orice stare. Prin

orice nenorociri.Cain fugea (Facere 4, 16).Absalom fugea (II Sam. 13, 34 şi 18, 9).Iuda s-a dus fugind (Ioan 13, 30).Căci criminalul fuge. Netrebnicul fuge. Vânzătorul fuge...

Cel rău fuge spre păcat sau spre pierzare.Fuge înainte de a face răul, ca să-l facă cât mai repede, căci acesta este

un blestem care îl urmăreşte după ce a primit în inima lui gândul crimei(Ioan 13, 2).

Fuge după aceea de la locul crimei ca să nu fie prins.Fuge apoi de tema urmărilor crimei săvârşite.Fuge până ajunge în iad. De acolo nu va mai fugi apoi niciodată...

O, Mare şi Drept Judecător al celui rău, oricare ar fi el, Te rugăm, Doamne,trezeşte-i acestuia înainte de a păcătui frica de păcat, ca să nu-l facă.

Trezeşte-i frica măcar după ce a făcut primul păcat, ca să se întoarcă. Şitrezeşte-l pe oricine înainte de a fi prea târziu.

Amin.

12 septembrie (Sf. Sf. Mc. Autonom, Macedonie şi Teodul; Cuv. Daniil)

P

Page 265: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 28, 5 265

OMUL DEDAT LA RĂU

upă ce a făcut crima, Cain, care l-a ucis pe Abel, fratele lui, îngrozit desângele ce curgea din capul fratelui său, a început să fugă să afle un

adăpost, ca să se ascundă. El vedea mereu ochiul lui Dumnezeu urmărindu-lpentru uciderea singurului său frate. A bunului, frumosului şi neprihănitului săufrate Abel, ucis de el, cu mâna sa...

Un ochi înfocat, ascuţit, mânios, îngrozitor, ameninţător, aprins, îl urmăreapretutindeni.

Oriunde privea, vedea numai acest Ochi uriaş şi cumplit...Nu-l mai poate suporta şi fuge tare. Mai tare. Şi mai tare...Ca să scape de priveliştea lui.Se uită la dreapta – Ochiul. Se uită la stânga – Ochiul. Se uită înapoi, vai,

Ochiul înspăimântător.Fuge şi fuge din nou şi din nou. Mai tare şi mai tare...Iată o peşteră întunecoasă. Cain se năpusteşte înăuntru adânc, tot mai

adânc. Până în fundul ei întunecos. Se aşază pe o piatră, gâfâind, doar va scăpaacolo de Ochiul săgetător.

Dar când se uită în colţul din faţa sa, deschis, mânios, cumplit – Ochiul...Se ridică îngrozit şi, ţâşnind afară, fuge şi fuge...Ajunge acasă între copiii săi şi strigă: Acoperiţi-mă... puneţi peste mine tot

ce aveţi, să nu mai văd acest Ochi înspăimântător...Dar... sub toate lucrurile aşezate deasupra lui, lângă el, deschis, enorm,

scânteind de mânie şi ameninţând înfiorător: Ochiul lui Dumnezeu.Urlând nebun de frica urmăririi, îi imploră pe fiii săi să facă o groapă. Şi,

aruncându-se în fundul ei, strigă: puneţi peste mine pietre, stânci şi munţi şi măacoperiţi de acest Ochi fioros.

Dar, când credea că sub munţii de pământ şi de piatră a scăpat, din colţuladânc şi întunecat al mormântului său, mai deschis ca oricând, mai cumplit şimai aprins ca totdeauna, îl priveau înfiorător doi ochi aprinşi: Ochiul luiDumnezeu şi ochiul conştiinţei sale.

Aşa va fi urmărit veşnic omul dedat la rău.

O, Dumnezeule Atotştiitor, ai milă de oricine s-a obişnuit cu răul şi-l facefără a se mai teme.

Te rugăm, trezeşte-i cu groază pe toţi cei răi până nu vor ajunge în loculîntunecos, de unde nu va mai fi scăpare niciodată.

Amin.

(Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Sf. Mc. Cornelie Sutaşul) 13 septembrie

D

Page 266: Hristos – Pâinea noastră zilnică

266 Proverbele 28, 14

FERICE DE OMUL CARE SE TEME

ine nu se teme de Dumnezeu, nu se teme nici de păcat şi nici dejudecată. Un astfel de om va cădea dintr-o dată sub osânda tuturor

acestora.Dar ferice de omul care se teme necontenit de orice rău, fiindcă acela

umblă totdeauna cu grijă şi, umblând cu grijă, nu cade niciodată. Cine ştie ceîngrozitor este păcatul şi blestemul său, acela se fereşte de tot ce poate vedea şiocoli, iar de ceea ce nu vede şi nu poate ocoli , îl fereşte Dumnezeu.

Frate-om, fugi de un singur lucru: fugi de păcat!Fugi în braţele lui Hristos, să te scape El!Fugi sub Crucea lui Hristos, ca să te spele Sângele iertării Luişi fugi pe drumul mântuirii, căci numai pe acest drum vei găsi fericirea şi

viaţa veşnică.Dar nu fugi de munca ta.Şi nu fugi de familia ta.Şi nu fugi de soţul tău, de soţia ta, de copiii tăi, de părinţii tăi şi de datoriile

de conştiinţă pe care le ai faţă de ei, fie vii, fie morţi.Şi nu fugi de fraţii tăi, de Biserica ta, de adunarea ta, de răspunderea ta, de

locul tău, de datoria ta.Şi nu fugi de crucea ta, de dragostea ta, de Domnul tău.Căci cine fuge de aceste lucruri sfinte va găsi numai blestemul şi moartea

veşnică.

O, Marele nostru Dumnezeu Adevărat, Puternic şi Viu în vecii vecilor,Te rog, îngrozeşte-mă de păcat, ca să fug de el.Şi atrage-mă spre neprihănire, ca să alerg după ea.Îngrozeşte-mă de păcat înainte de a-l face.Îngrozeşte-mă de osândă înainte de a o primi.Îngrozeşte-mă de iad înainte de a fi înghiţit acolo.Şi ajută-mă să alerg în braţele Tale. Pe urmele Tale. Spre Împărăţia Ta.Pe mine şi pe toţi ai mei. Şi pe toţi oamenii.Amin.

14 septembrie († Înălţarea Sfintei Cruci)

C

Page 267: Hristos – Pâinea noastră zilnică

DOAMNE, ŢINE SEAMA 267

Doamne, ţine seama, ţinede oricine face bine,că acela-i tot cu Tineşi când pleacă şi când vine,voia Ta voind s-o facăşi când vine şi când pleacă.

Doamne, apără şi-ajutăviaţa care Ţi-e plăcută,bunătatea neştiutăşi iubirea netrecută,că aceasta cât trăieştenumai voia Ta doreşte.

Doamne, mângâie şi-alinăinima de lacrimi plină,care, orice-ar fi să vină,luptă calea Ta s-o ţină,că ea sufere şi tace,dar păcatul tot nu-l face.

Doamne, nu lăsa uitatădragostea nevinovată,inima nemângâiată,binefacerea-ntristată– ci de toate seama ţinecând Ziua Răsplăţii vine.

Cuvinte înţelepte

Sufletul care-L cunoaşte pe Hristos cel Nepătrunss-a atins de Cel Puternic,L-a aflat pe Cel Ascuns,s-a unit cu Cel ce este ultimul iubirii Ţelşi îşi face nesfârşita pace fericită-n El.

(† Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş; Sf. Mc. Nichita Romanul) 15 septembrie

Page 268: Hristos – Pâinea noastră zilnică

268 Proverbele 29, 1

OMUL CARE SE ÎMPOTRIVEŞTE

ste câte un om cu aşa un duh de împotrivire, încât niciodată nu te poţiînţelege cu el. Oricând spui tu da, el spune nu. Oricând vrei tu aşa, el vrea

altfel. Şi chiar dacă laşi şi tu după el – îndată se va schimba tocmai împotrivă, fiindcăduhul lui este aşa.

Cu un astfel de om eşti foarte chinuit şi când vorbeşti, şi când taci. Trebuiesă-l laşi cum face el şi să nu îndrăzneşti să-l mustri niciodată, fiindcă oricâtădreptate ai avea tu, el nu va recunoaşte niciodată că a greşit. Nu va priminiciodată o mustrare şi nu va respecta niciodată o hotărâre bună.

Dar, vai, omul care se împotriveşte tuturor mustrărilor – spune CuvântulSfânt al lui Dumnezeu – va fi zdrobit dintr-o dată şi fără leac...

Dacă n-ar fi fost marea neascultare de la început, n-ar fi fost nici mustrarea.Şi dacă n-ar fi fost împotrivirea faţă de mustrare, n-ar fi fost nici pedeapsa.Dar prima neascultare a adus mustrarea. Iar împotrivirea la mustrare a tras

după ea blestemul osândei .Şi cu cât se înmulţesc neascultările şi împotrivirile, cu atât omul se

scufundă mai adânc în întunericul şi în osânda care vine neapărat pentru eleşi deodată cu ele.

Omul care se împotriveşte la prima mustrare este iertat sau pedepsit puţin.Cel care se împotriveşte la mai multe mustrări este iertat mai greu şi

pedepsit mai greu.Dar cel care se împotriveşte tuturor mustrărilor, aceluia i se întâmplă

întocmai cum este scris: va fi zdrobit dintr-o dată şi fără leac pe totdeauna.Şi merită să fie zdrobit aşa, pentru că şi el, prin împotrivirile sale

neîncetate, a zdrobit atâtea inimi şi atâtea vieţi.A zdrobit întâi şi întâi inima lui Dumnezeu.A zdrobit inima lui Hristos.A întristat pe Duhul Sfânt (Efes. 4, 30).A zdrobit inima părinţilor săi de atâtea ori.

O, Dumnezeule al Iubirii binevoitoare, Te rugăm să ne dai duhul ascultăriismerite, pentru a ne bucura de pacea şi de bunăvoinţa Ta. Ai milă de ceiîmpotrivitori la orice mustrare şi nu-i lăsa în duhul acesta, ca să nu piară dintr-odată, ci să fie mântuiţi.

Amin.

16 septembrie (Sf. M. Mc. Eufimia, Meletina, şi Sebastiana)

E

Page 269: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 29, 22 269

ÎNFURIATUL FACE MULT RĂU

n om mânios stârneşte multe certuri şi un om înfuriat zdrobeşte multeinimi.

El zdrobeşte întâi inima Tatălui Ceresc şi inima Domnului Iisus şi Îlîntristează pe Duhul Sfânt (Efes. 4, 30).

Zdrobeşte inima părinţilor, a fraţilor sau a fiilor săi.Zdrobeşte inima soţului sau a soţiei.Zdrobeşte avutul altora. Casele şi căsniciile altora. Fericirea şi viitorul altora.

Tu, fiule neascultător, care te împotriveşti mustrării tatălui tău şi zdrobeştiinima mamei tale, cât nu încetezi tu să faci nelegiuirea? Cât umbli tu împotrivaascultării şi a îndatoririlor Tale?

Nu-ţi pasă când părinţii tăi te îndrumă spre bine, te cheamă la Dumnezeu,te opresc de la destrăbălare ?

Nu-i asculţi când ei te opresc să nu fumezi, să nu bei, să nu mergi cu ceistricaţi şi dezmăţaţi?

Când te cheamă la muncă, de ce tu te duci la joc? Când te trimit ei laşcoală, de ce te duci pe uliţă? Când te aşteaptă să vii acasă, tu de ce umblicu destrăbălaţii?

În loc să-ţi faci un rost în viaţă, de ce tu umbli să te însori, ca să le maiaduci încă o năpastă pe cap? Să înmulţeşti şi mai tare numărul nefericiţilor înlume? Să mai adaugi alte rele la câte ai făcut, zdrobind şi alte inimi?

Ce crezi tu că te poate aştepta la capătul tuturor împotrivirilor şineascultării tale?

Soţule beţiv... Soţie îndărătnică! Ţie îţi vorbeşte acum înştiinţareacuvântului mustrător. Ţie, care nu-ţi pasă de lacrimile soţului tău. Care beilacrimile soţiei tale şi zdrobeşti inima alor tăi!...

Trezeşte-te şi îndreaptă-te până nu este prea târziu!

O, Dumnezeule al Îndurării, ai milă de toţi cei cu inimile zdrobite şivindecă-i! Dar ai şi mai multă milă de cel ce le zdrobeşte, căci acesta este şimai nenorocit.

Fă-l să se întoarcă, Doamne, de la calea lui cea rea şi linişteşte duhul careface rău altora, prin pocăinţă şi bunătate.

Amin.

(Sf. Mc. Sofia şi fiicele sale: Pistis, Agapis şi Elpis) 17 septembrie

U

Page 270: Hristos – Pâinea noastră zilnică

270 Proverbele 29, 27

OMUL NELEGIUIT

oţule nelegiuit, soţia ta îngrozită fuge pe la vecini; ea, pe care ai luat-oca să-i fii un ajutor şi o bucurie, te priveşte cu spaimă şi se teme de tine

ca de un călău. Trezeşte-te!Copiii tăi înspăimântaţi te aşteaptă tremurând, ca pe o fiară. Trezeşte-te!Părinţii tăi îngroziţi plâng cu inima zdrobită din pricina purtării tale.

Trezeşte-te !Sau tu, soţie, soţul tău părăsit, certat, înşelat dispreţuit şi furat trăieşte

chinuit, munceşte apăsat, se întoarce la casa rece. Se aşază la masa goală. Şidoarme cu sufletul zdrobit...

Ce crezi tu că te poate aştepta la capătul tuturor împotrivirilor tale?Trezeşte-te!

Dar împotrivirea faţă de Dumnezeu?Dumnezeu te-a chemat, dar tu te-ai împotrivit (Prov. 1, 24).Bunătatea lui Dumnezeu te-a chemat la pocăinţă, dar tu te-ai împotrivit

(Rom. 2, 4-5).Mustrarea Lui iubitoare ţi-a trimis suferinţa, dar tu şi ei i te-ai împotrivit.Sufletul tău se împotriveşte mereu. Duhul tău se împotriveşte. Şi trupul tău

se împotriveşte la toate.Ochii tăi se împotrivesc, mintea ta se împotriveşte. Inima ta se

împotriveşte. Până când?Priveşte la Golgota pe Fiul lui Dumnezeu zdrobit de împotrivirile tale

(Isaia 53).Şi spune, ce crezi tu că te poate aştepta după toate aceste împotriviri?

O, Îndelung-răbdător Dumnezeul nostru,cu inimile zdrobită de părere de rău pentru toate împotrivirile noastre,

cădem în genunchi în faţa Ta şi Te rugăm, pentru îndelunga Ta iubire, ai milăde noi, iartă-ne şi ridică-ne!

Primeşte lacrimile amarei noastre pocăinţe, pe care le vărsăm peste rănilemântuitoare ale Crucii Tale, răni pe care împotrivirile noastre le-au făcut, şiîndură-Te de noi!

Ridică-ne din prăbuşirea păcatului sufletele. Ridică-ne din ruină trupurile,familiile şi vieţile, prezentul şi viitorul, poporul şi generaţia, ca să nu fimzdrobiţi de păcatul nostru cel mult şi greu,

ci mântuiţi de iertarea şi bucuria Ta.Amin.

18 septembrie (Sf. Eumenie, ep. Gortinei; Sf. Mc. Ariadna)

S

Page 271: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 30, 5 271

ORICE CUVÂNT AL LUI DUMNEZEU

unt unii oameni cărora, cu toate că se numesc credincioşi, nu le placeorice Cuvânt al lui Dumnezeu, ci numai unele, pe care le convine să le

citească. Aceştia sunt cei care nu vor să asculte decât ce le place şi nu vor să facădecât ce le convine, fiindcă nu iubesc voia lui Dumnezeu, ci îşi iubesc voia lor.

De asemenea, şi cu înţelesul cuvintelor sfinte, ei fac la fel: ce le convineînţeleg literal; ce nu le convine înţeleg simbolic, numai să nu sufere firea lor şiinteresul lor lumesc.

Pentru că ei ar vrea şi să fie cu foloasele din lumea aceasta, dar şi să nu lepiardă pe cele din lumea viitoare. Dar orice cuvânt al lui Dumnezeu esteîncercat – spune Biblia.

El este un scut pentru cei ce se încred în El... Şi ne sfătuieşte pe fiecaredintre noi: Nu adăuga nimic la Cuvintele Domnului, ca să nu te pedepsească şisă fii găsit mincinos...

Ca o cunună împărătească împodobită cu mărgăritare scumpe şistrălucitoare este Scumpul Cuvânt al lui Dumnezeu.

Şi precum meşterul iscusit şlefuieşte şi încearcă fiecare mărgăritar aşezat lalocul lui în cununa cea de aur preţios a împăratului, tot aşa a fost căutat şi găsit,încercat şi aşezat în strălucita Carte a Vieţii fiecare cuvânt.

Fiecare idee şi fiecare adevăr.Fiecare făgăduinţă şi fiecare afirmaţie.Fiecare la locul ei. Fiecare cu rostul ei. Fiecare cu valoarea ei. Fiecare cu

frumuseţea ei. Fiecare cu importanţa ei.Nimic nu-i mai mult. Nimic nu-i incomplet. Nimic nu-i fără scop.Nici unul dintre cuvintele Domnului nu-i fără valoare. Sau fără putere. Sau

fără însemnătate. Ferice de acela care nu le schimbă şi nu le calcă, pentru cănici unul nu-i gol, sau mort, sau depăşit.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeule Sfânt, pentru oricare dintre cuvintele Talecare ne îndeamnă, ne învaţă şi ne mustră spre mântuire!

Nu ne lăsa, Doamne, să-l nesocotim pe nici unul, ci să le iubim şi să lepreţuim pe toate, fiindcă toate sunt ale Tale şi toate sunt sfinte.

Amin.

(Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont) 19 septembrie

S

Page 272: Hristos – Pâinea noastră zilnică

272 Proverbele 30, 8

DEPĂRTEAZĂ CUVÂNTUL MINCINOS

ot cuvântul mincinos şi lumesc este de la diavolul.Dar toate cuvintele Sfintelor Scripturi sunt de la Dumnezeu.

Marii oameni sfinţi care le-au scris au fost inspiraţi de la Duhul Sfânt şi,prin ei, Însuşi Dumnezeu ne-a făcut nouă cunoscute voile Sale, căile Sale,condiţiile Sale mântuitoare pentru noi.

Aleşi din toate timpurile, din toate straturile, din toate părţile, marii oameniîndrumaţi direct de Dumnezeu au vorbit la fel cu toţii .

Au grăit acelaşi Adevăr. Au mărturisit despre aceeaşi Putere.Au arătat spre aceeaşi Lumină.

Tot Cuvântul lui Dumnezeu arată spre Hristos. Şi spre mântuirea Lui.Căci Duhul Care i-a inspirat pe toţi era unul, era Duhul lui Hristos,Mântuitorul nostru, după cum este scris: „Proorocii care au proorocit despreharul care vă era păstrat vouă au făcut din mântuirea aceasta ţintacercetărilor şi căutării lor stăruitoare.

Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul luiHristos, Care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava decare aveau să fie urmate“ (I Petru 1, 10-11)...

Ştiut a fost Duhului lui Hristos mai dinainte tot ce avea să facă şi săpătimească El pentru mântuirea neamului omenesc. Nu numai atunci, cu puţinînainte de patimile Sale, când a spus ucenicilor Săi că El trebuie să meargă laIerusalim... să pătimească mult... că are să fie omorât... şi că a treia zi are săînvie (Matei 16, 21). Ci a ştiut mult mai înainte, când a spus omului, chiar de lacăderea acestuia din Eden, că va zdrobi capul şarpelui (Facere 3, 15). Şi l-a şizdrobit.

De când a spus lui Avraam că toate neamurile pământului vor fibinecuvântate în sămânţa lui, în Sămânţa Ascultării (Facere 22, 18). Şi au şifost binecuvântate.

De când spusese prin Iacov că toiagul de domnie nu se va depărta de acestapână va veni Mesia, de Care vor asculta toate popoarele (Facere 49, 10). ŞiMesia a şi venit. Căci tot ce a spus El s-a împlinit.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, al Cărui Cuvânt este viu şi adevăratîn vecii vecilor! Te rugăm, depărtează de la noi orice cuvânt mincinos şi fă-nesă credem şi să împlinim întocmai orice cuvânt al Tău, care este adevărat, ca săne mântuim cu toţii.

Amin.

20 septembrie (Sf. M. Mc. Eustatie şi soţia sa Teopisti, cu fiii lor Agapie şi Teopist)

T

Page 273: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 30, 5 273

CUVÂNTUL DOMNULUI ESTE ÎNCERCAT

umnezeul nostru veşnic a prevestit prin cuvintele Sale tot viitorul pecare noi aveam nevoie să-l cunoaştem ca să ne mântuim; cunoscute

Îi erau Domnului toate cele ce aveau să se întâmple, cu mult înainte de a seîntâmpla, pentru ca oamenii să le asculte cu toţii (Deut. 18, 15). Şi să leîmplinească.

Domnul spusese prin David chiar cuvintele pe care avea să le rostească pecruce. Şi chiar tot ceea ce avea să I se întâmple în ceasul răstignirii Sale (Ps. 22,1-18). Şi aşa I s-au şi întâmplat.

Domnul îi spusese lui Isaia să scrie: Iată, Fecioara va naşte un Fiu şi îi vapune numele: Dumnezeu este cu noi (Isaia 7, 14).

Domnul a spus cele scrise în Isaia 9, 6. Sau în Isaia 40, 10-11. Sau în Isaia53, 1-12. Sau în Ieremia 23, 5-6. Sau în Daniel 9, 24.

De atunci a ştiut El, şi cu mult mai dinainte de atunci, mai dinainte de a filumea, când era slăvit împreună cu Tatăl (Ioan 17, 5).

Încercate erau cuvintele profeţilor şi de aceea s-au împlinit fiecare dintreele la vremea lor, fiindcă tot Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat.

Încercate sunt şi cuvintele celorlalte profeţii, care încă nu s-au împlinit. Şicare se vor împlini cu siguranţă, fiecare la vremea lor.

De aceea va fi pedepsit oricine adaugă ceva la aceste cuvinte, fiindcă ceeace este adăugat nu este din adevăr. Şi când va fi încercat, va fi dovedit caadăugat, adică mincinos. Iar cel care l-a adăugat acolo va fi pedepsit cu ocaraveşnică (Daniel 12, 2) .

Suflet mărturisitor, care umbli prin cuvintele cele încercate ale luiDumnezeu, simte-ţi cumplita răspundere pentru orice spui sau scrii în ele. Nuadăuga nimic de la firea ta şi de la interesele tale acolo.

Nu înlocui nici unul. Nu ştirbi nici unul. Nu strâmba nici unul.Ci păstrează cu sfinţenie tot gândul lui Dumnezeu din fiecare. Şi din tot.Ca să fii găsit vrednic. Şi să fii răsplătit cu slavă (Matei 25, 46).

Slavă Ţie, Doamne, pentru tot Cuvântul Tău! Te rugăm, ajută-ne să-lcredem şi să-l respectăm întocmai, pentru ca să ne mântuim prin ascultarea lui.

Amin.

(Sf. Ap. Codrat; Sf. Prooroc Iona; Odov. Prazn. Înălţării Sfintei Cruci)21 septembrie

D

Page 274: Hristos – Pâinea noastră zilnică

274 EU VREAU SĂ VIN

Eu vreau să vin, Iisuse,acum când m-ai chemat,în slujba Ta frumoasă,pe drumul Tău curat;ajută-mi, Domnul meu Iisus,la hotărârea care-am pus.

Eu vreau să-Ţi fiu, Iisuse,un fiu ascultător,iau crucea Ta cea dulceşi jugul Tău uşor;ajută-mi, Domnul meu Iisus,ca să le port cum Tu mi-ai spus.

Eu vreau să-mi pun, Iisuse,tot ce-am în slujba Ta,povara Vestei Bunecu drag s-o pot purta;ajută-mi, Scumpul meu Iisus,s-o duc frumos, cum Tu mi-ai spus.

Eu vreau s-ajung, Iisuse,cu bine la sfârşit,să poţi să-mi spui odată:Prea bine, rob iubit...Ajută-mi, preaiubit Iisus,să-mi pot ţinea cuvântul spus...

Cuvinte înţelepte

Veţi ajunge la cunună de umblaţi, o, fiii mei,răbdători în umbra crucii, sinceri, în lumina ei.Căci acel ce umblă sincer şi smerit cu Dumnezeuva culege roade sfinte şi din bine şi din rău.

22 septembrie (Sf. Sf. Mc. Foca, Ep. de Sinopi, Isaac şi Martin)

Page 275: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 31, 1 275

ÎNVĂŢĂTURA MAMEI

erice de cine a avut o mamă bună şi credincioasă! O astfel de mamă facemai mult decât toţi învăţătorii din lume. Ce sădeşte o mamă în inima

fiului său rămâne acolo până la moarte, pentru că lacrimile mamei sunt maiputernice decât orice foc. Ele ard sau încălzesc adâncuri în care nu pot pătrundenici un alt fel de flăcări. Iar cuvintele mamei se întipăresc pe suflet cu slove pecare nici vânturile nu le mână, nici ploile nu le şterg şi nici valurile nu le acopăr.

Cuvintele împăratului Lemuel, învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa, suntastfel de cuvinte!

Fericit este orice fiu care le preţuieşte aşa.

Sfântă Maică Binecuvântată, tu ai fost primul învăţător binecuvântat alFiului tău, Împăratul Binecuvântării veşnice – fii veşnic binecuvântată!

Tu îţi apleci întâia dată faţa duioasă şi ochii plini de dulcea şi sfânta luminăa iubirii asupra Celui ce va deveni Lumină şi Iubire pentru mulţi.

Tu împreuni întâia dată spre rugăciune mânuţele Fiului tău Care va deveniMijlocitor şi Mântuire pentru alţii.

Tu pui în gura Lui cuvântul care îi va învăţa pe mulţi propovăduirea.Tu Îl înveţi pe Cel ce va deveni Învăţătorul tuturor.

Cuvintele Împăratului sunt învăţătura pe care i-ai dat-o tu, MamăBinecuvântată.

Cuvintele scriitorului sunt opera geniului tău.Cuvintele cântăreţului sunt muzica inimii tale.Cuvintele profetului sunt inspiraţia duhului tău.Cei mai minunaţi fii ai tăi, Mamă Binecuvântată, au mărturisit că cele mai

minunate lucrări ale lor sunt partea ta.Cele mai avântate inspiraţii aveau aripile tale.Cele mai profunde acorduri purtau durerea sufletului tău, şiroirea

lacrimilor tale.

O, Dumnezeule binecuvântat, Te rugăm şi Te vom ruga în veci săbinecuvântezi şi pe mama şi pe toate mamele care au născut şi crescut fii aibinecuvântării.

Fă, Doamne, ca toate mamele noastre să fie nişte astfel de mame sfinte!Amin.

(† Zămislirea Sf. Proor. Ioan Botezătorul; Cuv. Xantipa) 23 septembrie

F

Page 276: Hristos – Pâinea noastră zilnică

276 Proverbele 31, 2

MAMA FIULUI JURUINŢELOR SFINTE

inecuvântată fii tu, Mamă, care nu-ţi uiţi juruinţele sfinte ce ţi-au adusun Fiu sfânt ca să-L creşti pentru slava lui Dumnezeu. Ferice de tine că

ai crezut puternic şi ai împlinit frumos legământul tău sfânt!Plecăciune ţie!Binecuvântată eşti tu între femei.Şi toate neamurile pământului să te numească fericită.Tu ai dat primele sfinte învăţături Marelui tău Fiu, Marelui nostru Învăţător.Tot ce a învăţat El ca om în viaţa Lui de copil al tău, Sfântă Maică a Lui şi

a noastră, era învăţătura ta.Numai El şi tu, Sfântă Maică a Lui şi a noastră, aveaţi ştiinţă despre câte

din cuvintele Lui de mai târziu s-ar putea spune: De la mama Lui le-a auzit.

Câte din pildele Lui frumoase de mai târziu le-a auzit cândva din gura tacând Îl ţineai pe genunchii tăi sfinţi, cu obrajii Lui alipiţi de inima ta, lângăsânul stâng... Câte Îi vor fi călăuzit gândurile spre adevăr, spre dragoste şispre milă!...

Cât de minunat cunoşteai tu cuvintele cele sfinte ale lui Dumnezeu!Ce limpede curgeau de pe buzele tale sfintele lor izvoare când plecăciunea

arhanghelului te-a fericit!Vestea pe care ţi-a adus-o el te-a făcut să înalţi cea mai inspirată cântare de

laudă lui Dumnezeu. Cea mai duioasă mângâiere pentru cei smeriţi. Şi cea maiadevărată profeţie pentru tine (Luca 1, 46-56).

Binecuvântată fii tu, Maica Domnului nostru (Luca 1, 43)!Tu eşti învăluită în tot soarele harului lui Dumnezeu, în care ai fost aşezată

din veşnicie, pe veşnicie, prin voia Lui şi prin slujba ta (Luca 1, 48; Apoc. 12, 1).Vremile sunt sub picioarele tale, pentru că tu eşti mai presus decât ele... Şi

când nu va mai fi lună, tu vei fi tot ce ai fost pe veci.Cununa celor douăsprezece virtuţi străluceşte ca nişte stele în jurul

capului tău– fii în vecii vecilor binecuvântată!Amin.

24 septembrie († Sf. Întâia Mc. Tecla; Cuv. Coprie; Cuv. Siluan Atonitul)

B

Page 277: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Proverbele 31, 31 277

FAPTELE EI S-O LAUDE

fântă şi binecuvântată Mamă, laudă veşnică îţi vor aduce faptele tale,jertfa ta, dragostea şi smerenia ta pentru Fiul tău, Domnul nostru,

fiindcă tu singură din neamul omenesc ai avut desăvârşite toate virtuţile sfinte,de la început şi până la sfârşit.

Prin suferinţele tale S-a născut Alinul multora.Spre tine s-a repezit balaurul, vrăjmaşul Fiului tău şi stăpânitorul

mândriei spurcate, aruncând atâtea valuri de hule, de noroi şi de batjocuri.Dar tu ai rămas şi vei rămâne neatinsă, ferită de lumina în care te-a aşezatharul dumnezeiesc.

Cine ar putea şti până unde vorbeşte profeţia despre tine şi de undevorbeşte despre Biserică?

Pentru că tu te-ai cuprins în Biserică şi ea s-a cuprins, într-un fel, în tine.Istoria ta este istoria ei... Şi a ei este a ta.Împărăteasa de la dreapta Împăratului, îmbrăcată în aur de ofir (Ps. 45, 9),

ni se pare că eşti când tu, când ea.Cuvântul care vorbeşte despre fericirea acestor lucruri ni se pare că te arată

când pe tine, când pe ea .Din slava acestei lumini iese o faţă care ni se pare că seamănă când cu faţa

ta, când cu faţa ei.Căci amândouă semănaţi atât de mult una cu alta, parcă sunteţi una şi

aceeaşi...În lumina lui Dumnezeu vă vedem la fel...

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos,Care eşti Fiul şi Împăratul Maicii Tale Fecioare şi Mirele şi Împăratul alMiresei Tale, Biserica!

Amândouă sunt la dreapta Ta şi lumina Ta le dă amândurora o strălucirela fel.

Tu, Iisuse Doamne, ca Dumnezeu al Maicii Tale, ai învăţat-o ceea ce Te-aînvăţat ea pe Tine ca om, ca Fiu al ei.

Din Tine, prin Tine şi pentru Tine a fost, este şi va fi sfântă şi strălucită eaîn veci.

Slavă şi laudă veşnică Ţie!Amin.

(Cuv. Eufrosina; Sf. Mc. Pavel şi Tatis cu fiii lor; Cuv. Pafnutie Egipteanul)25 septembrie

S

Page 278: Hristos – Pâinea noastră zilnică

278 Geneza 1, 1

DUMNEZEU, LA ÎNCEPUT

iecare zi este un început. Fiecare dimineaţă urmează după o noapte careeste un sfârşit. În fiecare dimineaţă totul e altfel de cum a fost seara.

Seara totul e îmbătrânit şi moare; dimineaţa totul e tânăr şi renaşte.În fiecare seară o lume moare şi în fiecare dimineaţă o altă lume învie.Aşa a fost şi la începutul acestei lumi în care trăim noi acum.Numai Domnul Dumnezeu Care este Veşnic, El singur ştie câte alte zile au

mai fost înainte de ziua acestei lumi de acum şi câte alte vieţi înainte de formaasta a vieţii de acum...

O veche scriere ebraică spune că Domnul Dumnezeu a creat mereu lumi –şi tot El le-a nimicit, până când a creat lumea asta în care trăim noi acum, cuistoria ei aşa cum o ştim .

La începutul fiecăreia însă, a fost Dumnezeu.Pentru că singur El este fără început şi fără sfârşit. Singur El este nemuritor

şi de neînlocuit.Toate cele care au avut un început cândva au avut şi un sfârşit sau vor avea

unul cândva. Orice creatură şi creaţiune a început cândva şi va sfârşi cândva –numai Creatorul este Etern.

El face să se nască şi să se renască mereu zile noi, lumi noi, care intră şiies din mâinile Sale, din voinţa Sa, din Veşnicia Lui, într-o eternă lucrare,mişcare şi schimbare a formei.

Cât de minunat este gândul că la orice început este Dumnezeu, ştiind că Eleste Iubirea, Ordinea şi Lumina! În felul acesta înţelegem că tot ce se creează şidurează prin El va fi frumos, curat şi fericit. Fiindcă aşa este Creatorul, iarcreatura şi creaţiunea nu pot semăna decât cu Cel care le-a conceput şi realizat.

Iar sfârşitul fiind tot El, putem să credem neclintit în adevărul că şiîncheierea tuturor lucrurilor şi a tuturor existenţelor va fi tot în frumuseţe,curăţie şi fericire, fiindcă mai presus de toate puterile este Puterea Lui şi maitare decât toate voinţele este Voinţa Sa.

Prin această Putere şi Voinţă Eternă şi Unică toate lucrurile şi întâmplărilevor căpăta forma dorită de El, fiindcă, după fiecare lucrare, dorind să-Şi admireopera Sa, El nu Se odihneşte decât după ce a constatat că totul este realizat încel mai desăvârşit fel.

Slavă veşnică Ţie, Veşnicul Tată şi Creator, din dragostea Căruia au ieşit şivor ieşi mereu creaturi şi creaţiuni tot mai frumoase!...

Tu lucrezi şi vei lucra mereu, iar lucrările Tale sunt tot mai minunate, caale unui Meşter şi Ziditor strălucit.

Fă-ne şi pe noi nişte lucrări şi nişte lucrători tot mai desăvârşiţi.Amin.

26 septembrie († Sf. Ap. şi Ev. Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu)

F

Page 279: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Geneza 1, 5 279

O SEARĂ ŞI O DIMINEAŢĂ

ând a fost despărţită lumina de întuneric şi a fost numită lumina zi, iarîntunericul noapte, Cuvântul sfânt nu spune că a fost o zi şi apoi o

noapte... ci că a fost o seară, apoi a fost o dimineaţă...A fost o seară, adică o stare când lumina este amestecată cu întunericul, dar

lumina scade, iar întunericul creşte până ce cuprinde totul;şi a fost o dimineaţă, adică o stare când întunericul este amestecat cu

lumina, dar întunericul scade şi lumina creşte până ce ea cuprinde totul.

În lumea asta, de la început chiar, n-au fost deci separate total lumina deîntuneric, nici binele de rău, nici grâul de neghină, nici cei drepţi de cei nedrepţi.

În fiecare lumină este şi puţin întuneric, în fiecare bine este şi puţin rău, înfiecare rău este şi puţin bine. În fiecare întâmplare, în fiecare lucru, în fiecarestare este un amestec şi de bucurie şi de necaz.

Sunt vremuri în care se pare că totul se cufundă în întuneric.Vin stări tot mai grele, necazuri tot mai mari, până când se prăvăleşte

peste lume întunericul şi nenorocirea ca o lespede de gheaţă... Astea sunt vre-mile de tulburări, de războaie, de nenorociri. Atunci totul se chinuieşte, seîngrozeşte, se îngroapă.

Şi sunt, iarăşi, vremuri când totul se înseninează, se linişteşte, seînviorează. Astea sunt vremile de pace, de linişte, de belşug.

Atunci totul învie şi se bucură.Sunt oameni care, împotrivindu-se lui Dumnezeu, sunt biruiţi de întuneric,

de păcat, de Satana. Aceşti oameni devin un chin, un blestem şi o nenorocire; eise prăbuşesc pe neaşteptate în blestemul şi în focul veşnic.

Dar sunt şi oameni care, ascultând de Dumnezeu şi unindu-se cu Hristos,îşi biruie întunericul, devenind tot mai luminoşi şi mai binecuvântaţi atât pentruei înşişi, cât şi pentru alţii.

Aceştia merg din lumină în lumină până când se vor contopi cu veşnicafericire, care este Dumnezeu.

O, Dumnezeule Fericit, fii binecuvântat că Tu ai rânduit ca orice cunună săfie câştigată prin luptă şi orice roadă să fie dobândită prin muncă!

Fă ca noi, luptând cu întunericul, să-l biruim, devenind lumină şi oste-nindu-ne să aducem roadele binelui.

Spre slava Ta şi fericirea noastră.Amin.

(† Sf. Ier. Martir Antim Ivireanu; Sf. Ap. Marcu; Sf. Mc. Calistrat şi Epiharia) 27 septembrie

C

Page 280: Hristos – Pâinea noastră zilnică

280 Geneza 1, 14

SĂ FIE NIŞTE LUMINĂTORI

zvorul Luminii este Dumnezeu. Lumina dintâi a ţâşnit din Hristos-Cu-vântul. Şi apoi din Lumina-Cuvânt au ieşit toate: întâi Fiinţa, apoi Viaţa,

apoi Ordinea.Aşa lucrează înţelepciunea lui Dumnezeu totdeauna. Întâi creează, apoi

învie, apoi echilibrează totul.O, ce înţelepciune binecuvântată este înţelepciunea lui Dumnezeu, cât de

minunate sunt toate cele ce ies, şi cresc, şi rodesc, toate cele ce izvorăsc din ea!Au fost trei zile – seri şi dimineţi – în care lumina a răsărit direct din

Dumnezeu şi a apus direct în El.A ieşit din El dimineaţa şi s-a reîntors în El seara.A fost ca un flux şi ca un reflux despre care acum nimeni dintre noi nu

putem şti cum era.Numai în ziua a patra au fost creaţi luminătorii zilei şi ai nopţii peste care

Dumnezeu Îşi reflectă Lumina Sa, ca prin ei apoi Lumina Lui să vină spre noi.Astfel, noi nu putem avea acum lumina direct de la El – ci numai prin

luminătorii prin care El ne-o dăruieşte.Au fost vremuri în care Dumnezeu a revărsat lumina cunoştinţei Sale direct

oamenilor. Dumnezeu umbla nemijlocit cu oamenii, iar oamenii umblaunemijlocit cu Dumnezeu, fiindcă nici înainte de a se naşte oamenii-luminători,Dumnezeu n-a lăsat lumea Sa fără lumină.

Dar când a venit Noe, Dumnezeu a început să lumineze prin el. Apoi prinAvraam, Isaac, Iacov şi prin ceilalţi luminători, în toată noaptea Vechiului Tes-tament, până ce a răsărit Soarele-Hristos cu toţi sateliţii Săi sfinţi din NoulTestament. În lumina acestora ne desfătăm noi azi cu toată bucuria strălucită aharului deplin descoperit nouă în forma cea mai minunată de către Dumnezeu.

În lumina binecuvântată pe care o revarsă Soarele-Hristos prinluminătorii Săi sfinţi, noi toţi vedem astăzi Adevărul şi ne încălzim deDragostea lui Dumnezeu.

Şi, precum pâinea în pustie creştea în mâinile ucenicilor care tot împărţeau –şi nu se mai sfârşea până s-au săturat toţi – tot aşa şi astăzi, lumina se împarteprin ei şi ni se dăruieşte din belşug, spre a ne îndestula pe toţi în orice rod fericit.

Slavă veşnică Ţie, Izvorul veşnic al Luminii, pentru dărnicia Ta nesfârşităfaţă de noi!

Te rugăm, binecuvântează-i şi-i înmulţeşte mereu pe luminătorii Tăi sfinţiprin care lumea să primească mereu îndeajuns lumina Ta vie şi dulce.

Amin.

28 septembrie († Sf. Cuv. Hariton Mărt.; Sf. Proor. Varuh; Sf. Mc. Pimen)

I

Page 281: Hristos – Pâinea noastră zilnică

VIITORUL E-AL IUBIRII 281

Viitorul e-al Iubirii;cine vrea triumful eifie sigur că va-nvinge,fie anii cât de grei.

Înfrânţi vor fi toţi răiicu toată ura lor,Hristos e Cel din UrmăMăreţ Biruitor.

Viitoru-i cu-Adevărul;cine luptă pentru elfie sigur că va-nvingene-adevărul de-orice fel.

Viitorul e-al Dreptăţii;cine suferă cu eafie sigur că va-nvingeorice piedici ar avea.

Viitorul e-al Credinţeineclintite-n Dumnezeu,fie sigur că va-nvingecine-o apără mereu.

Hristos este Biruinţacelor drepţi şi iubitori,fie siguri că prin toateei vor fi biruitori.

Hristos este DumnezeulCel în veci victorios;cum Hristos este-nceputul,şi sfârşitul e Hristos.

(Cuv. Chiriac Sihastrul; Sf. Mc. Petronia şi Gudelia) 29 septembrie

Page 282: Hristos – Pâinea noastră zilnică

282 Geneza 2, 8

ÎN GRĂDINA EDENULUI

uvântul sfânt spune că, după ce Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om,l-a aşezat în Grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. În

această grădină minunată, omul trăia cu Dumnezeu, umbla cu Dumnezeu,lucra cu Dumnezeu...

Ce minunat trebuie să fi fost tot timpul pe care omul l-a trăit în fericitaPrezenţă a lui Dumnezeu! Ce luminoasă trebuie să fi fost faţa şi viaţa primiloroameni şi ce binecuvântată va fi fost toată umblarea şi trăirea lor în dulceavieţuire divină din Eden! Vremea petrecută cu Dumnezeu, munca cu El,cântarea cu El, rugăciunea cu El, totul este nemaiuitat de frumos şi de fericit.

Îmbrăcămintea pe care le-o făcuse Dumnezeu celor care umblau cu El eraasemenea veşmântului Său.

În Psalmi se spune uneori că Domnul Dumnezeu stă în Lumină, alteori sespune că El se învăluie cu întunericul ca şi cu o manta (Ps. 18, 11).

Nu este nici o nepotrivire aici, fiindcă acel întuneric în care se învăluie Eleste tot o lumină, o lumină atât de mare, încât e cu neputinţă de privit. Şi, dinprea marea strălucire, pare întuneric, după cum este scris: El locuieşte într-olumină de care nu te poţi apropia (I Tim. 6, 16).

Lumina este îmbrăcămintea cu care Dumnezeu apropie sufletul nostru înclipa naşterii din nou, căci lumina este neprihănire, sfinţire, curăţie. Şi câtăvreme omul trăieşte în Hristos, el este îmbrăcat în hainele luminii. Aşa erauprimii oameni în Grădina Edenului şi în starea curăţiei.

Îndată ce ei au păcătuit, hainele luminii s-au topit. Păcatul le-a ars ca oflacără blestemată, iar oamenii s-au văzut goi, dezbrăcaţi de scumpeleveşminte cereşti.

Aceasta face păcatul... Ferice de cei care nu mai păcătuiesc, ci îşipăstrează curat şi sfânt veşmântul luminos primit la naşterea de sus,îmbrăcămintea din Hristos.

O, Bunul nostru Mântuitor, Iisuse Doamne, prin Care ne-am primit sfântulveşmânt al naşterii din nou, iertarea şi mântuirea Ta, Te rugăm, păstrează-neaceastă haină cerească curată şi sfântă până ce ne vei primi cu ea la Nunta Taveşnică, din nou în fericita Grădină a Edenului celui nou.

Amin.

30 septembrie (Sf. Sf. Mc. Grigorie Luminătorul, Ep. Armeniei; Sf. Mc. Ripsimia)

C

Page 283: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Geneza 1, 14 283

SĂ FIE NIŞTE LUMINĂTORI

inecuvântat să fie Dumnezeul nostru Care a făcut Lumina, dar n-alăsat-o singură şi neapropiată de noi, ci a făcut şi nişte luminători prin

care să ne-o împartă, spre a putea-o suporta, spre a putea-o primi, spre a ne-oputea însuşi, după trebuinţele şi după puterea noastră, fiecare dintre noi.

După cum în pustie Domnul şi Mântuitorul nostru nu a dat El Însuşi directcu mâna Sa pâinea care să potolească foamea mulţimii celor cinci mii, ci afrânt-o şi a dat-o ucenicilor, iar aceştia au împărţit-o celor flămânzi, tot aşa afăcut El şi cu Lumina.

Lumina izvorăşte din Hristos, după cum apa şi pâinea sunt El. Noi toţitrăim numai din Lumina Lui veşnică şi îndestulătoare, dar între noi şi LuminăEl a aşezat acei luminători care ne răsfrâng binefacerile şi harurile Sale în-tr-un fel în care pentru noi acestea sunt mai cu putinţă, mai apropiate şi maiuşoare de primit.

Lumina lui Dumnezeu se înmulţeşte spre noi prin soare, lună şi stele, dupăcum apa se înmulţeşte prin izvoare şi pâinea se înmulţeşte prin lanuri. Astfelaceste daruri dumnezeieşti ne sunt împărţite nu numai egal tuturor, ci şiîndestulător şi fără condiţii.

Când s-au înmulţit pâinile în pustie?În mâinile ucenicilor. Domnul le dădea lor, iar ei tot împărţeau şi

împărţeau mulţimii, fără să se mai sfârşească, până ce s-au îndestulat cu toţii,mai rămânându-le încă şi pentru drumul spre casele lor.

Binecuvântaţi să fie luminătorii lui Hristos care au în viaţa lor, în lăuntrullor lumina binecuvântată primită de la El, din care ei ne împart în chip fericit,cu dărnicie şi cu îndestulare fiecăruia dintre noi. Să-i preţuim pe aceşti sfinţi şirari luminători adevăraţi, rugându-ne Domnului neîncetat pentru puterea, viaţa,libertatea şi strălucirea lor.

Slavă veşnică Ţie, Lumina noastră veşnică, Iisus Hristos! Îţi mulţumimpentru luminătorii Tăi, părinţii şi fraţii noştri prin care ne-ai luminat şi neluminezi şi pe noi spre viaţă şi mântuire.

Te rugăm, păstrează-i luminoşi pe cei ce sunt şi ridică mereu alţii, fiindcăeste tot mai multă nevoie de ei în mijlocul întunericului prin care înaintăm sprecerul Tău şi al nostru.

Amin.

(† Acop. Maicii Domnului; Sf. Ap. Anania; Cuv. Roman Melodul; Sf. Ep. Remi)1 octombrie

B

Page 284: Hristos – Pâinea noastră zilnică

284 Geneza 1, 17

DUMNEZEU I-A AŞEZAT SĂ LUMINEZE

orunca lui Dumnezeu, cu care au fost aşezaţi sus cei puşi să lumineze,era ca ei să fie statornici şi ascultători.

Atât ziua, cât şi noaptea, luminătorii trebuie să fie acolo unde au fost puşisă stea şi să umble, împlinindu-şi fiecare cu credincioşie şi cu ascultare datoriasa pentru locul şi timpul care i s-au dat.

Lumina de la miezul nopţii este mai necesară şi mai însemnată decâtlumina de la miezul zilei.

Luminătorii care îndrumă lumea în timpurile grele sunt mult mai necesaridecât cei ce o luminează în vremile paşnice, libere şi bune.

Îndrumătorii care arată calea cea dreaptă atunci când sunt sute de căiamăgitoare în faţa oamenilor – iar biata mulţime nu ştie pe unde s-o ia ca să nuse piardă – sunt cei mai necesari.

Învăţătorii care să sfătuiască şi să călăuzească în vremile de întunericsufletesc, de prigoniri şi de apăsare însă sunt foarte puţini, nu numai fiindcăpentru a-i lumina pe alţii ţi se cere ţie însuţi mai întâi o viaţă luminoasă, careeste ardere şi jertfă personală, dar şi pentru că împotriva luminii, în astfel devremuri, se ridică tot felul de furtuni şi tot felul de vrăjmaşi.

Pe cel ce te luminează ziua, binecuvântează-l de o sută de ori. Dar pe cel cete luminează noaptea, binecuvântează-l de o mie de ori. Căci luminători devremi paşnice poţi găsi mai uşor, dar luminători de vremi furtunoase poţi găsifoarte greu.

Sufletul meu şi fiul meu, roagă-L mereu pe Domnul Luminii să ridiceluminători în orice vreme, pentru ca mulţimile să nu bâjbâie şi să nu piară fărălumina sfântă.

Dar roagă-L cel mai mult să ridice luminători sfinţi şi harnici mai ales învremile întunecoase ale istoriei şi ale credinţei, căci atunci este cel mai greu şicel mai necesar să luminezi.

O, Dumnezeule al Luminii, Te rugăm pentru toţi luminătorii noştri, darmai ales pentru cei ce ne călăuzesc prin furtuni şi prin întuneric.

Păstrează-ni-i şi înmulţeşte-ni-i, Doamne!Şi mai ales Te rugăm, ajută-ne să-i preţuim şi să-i urmăm, ca să nu ne laşi

fără ei.Amin.

2 octombrie (Sf. Sf. Mc. Ciprian; Sf. Mc. Justina; Cuv. Teofil)

P

Page 285: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 1, 2 285

O, DEŞERTĂCIUNE A DEŞERTĂCIUNILOR

inecuvântat este omul care vede înainte... şi vai de acela care vedenumai în urmă! Fericit este acela care merge în întâmpinarea viitorului

şi nefericit este acela care fuge după timpul trecut.Căci cel înţelept ştie bine să folosească orice clipă spre a-şi câştiga

mântuirea sufletului său, dar cel nebun îşi pierde toţi anii săi în deşertăciuni.Deşertăciuni sunt toate cele ce nu rămân după moarte, iar cele ce rămân

sunt singurele noastre comori. O, deşertăciune a deşertăciunilor – zice Eclesiastul – o, deşertăciune a

deşertăciunilor!... Totul este deşertăciune.Ce folos are omul de toată truda lui pe care şi-o dă sub soare?

Ce amar adevăr pentru omul care şi-a pus tot ce a avut bun în el ca săcâştige lumea aceasta (Luca 12, 20)!

Ce amară încheiere pentru acela care şi-a găsit toată bucuria în a-şi strângeavuţie şi slavă pentru viaţa aceasta

şi care nu s-a îmbogăţit faţă de Dumnezeu (Matei 6, 19-20; Luca 12, 21)!Trebuie să repetăm iarăşi ceea ce am mai spus:Solomon a scris Cântarea Cântărilor în vârsta tinereţii sale,Proverbele în anii maturităţii lui,iar Eclesiastul în vremea bătrâneţii.Cândva m-am mirat: pentru ce oare n-au fost aşezate cărţile lui tot în

aceeaşi ordine şi în cuprinsul Cuvântului lui Dumnezeu? S-ar fi văzut atunci înacest fel mersul în jos al vieţii lui Solomon. S-ar fi văzut limpede felul în cares-a aplecat linia lui sufletească prin viaţa pe care a dus-o (I Regi 11, 1-11).

Dar acum nu mai înţeleg aşa.Acum înţeleg că lumina lui Dumnezeu e mai presus de oameni. Şi felul

în care călăuzeşte Duhul lui Dumnezeu Profeţia şi Adevărul este nespus maiînţelept.

Doamne şi Dumnezeul nostru, deschide-mi şi mie bine ochii minţii, spre aînţelege, a cunoaşte şi a alege bine ce este adevăr şi ce este deşertăciune, ca săştiu câştiga mântuirea sufletului meu.

Singurul bun veşnic.Amin.

(Sf. Sf. Mc. Dionisie Areopagitul; Sf. Mc. Elefterie şi Rustic) 3 octombrie

B

Page 286: Hristos – Pâinea noastră zilnică

286 Eclesiastul 1, 3

CE FOLOS ARE OMUL

eea ce a găsit şi a scris Duhul Sfânt lumii prin profeţii SfintelorScripturi nu este de fapt o descriere a propriei lor vieţi trecătoare. Ci

înfăţişarea unui adevăr veşnic cu ajutorul vieţii acestora.La fel şi cu Solomon.Duhul lui Hristos le-a grăit sfinţilor alcătuitori ai Scripturii nu numai care

cărţi sunt inspirate de sus, spre a fi alese şi aşezate în cuprinsul Cărţiidumnezeieşti, dar şi ordinea în care să fie aşezate, după adevărul cuprins deconţinutul fiecăreia din ele .

Prima carte a lui Solomon, Cartea Proverbelor, cuprinde adevărul înfăţişatde Înţelepciunea lui Dumnezeu, care este Lumina, şi ne arată cele două căi:

calea Binelui şi calea Răului – calea lui Dumnezeu şi calea diavolului;ne spune clar care sunt cele două dovezi ale faptei şi trăirii: trăirea virtuţii

şi trăirea păcatului;şi ne înştiinţează hotărât care sunt cele două încheieri şi răsplătiri: răsplata

vieţii şi răsplata morţii,îndemnându-ne mereu ca din tinereţe s-o luăm pe calea Vieţii.Să trăim neprihănirea. Ca să avem viaţa.

A doua carte a lui Solomon, Eclesiastul, urmăreşte viaţa unui suflet caren-a ascultat întru totul de îndemnul primit. N-a urmat deplin calea luiDumnezeu... Ci şi-a pus toată truda grea a vieţii sale să se bucure de traiul lumiiacesteia. Să-şi strângă comorile lumii acesteia. Să se desfăteze cu plăcerilelumii acesteia.

Astfel ea începe cu încheierea. Şi se încheie cu judecata. Deşertăciune estede la început şi până la sfârşit o viaţă care caută, în primul rând, lucrurileacestei lumi, slava ei şi desfătarea ei. Peste toată întinderea unei astfel de vieţirăsună mereu tristul adevăr al deşertăciunii...

O, Dumnezeule al Vieţii şi al Veşniciei, ajută-mă să caut adevăratelecomori ale Adevărului şi ale Iubirii prin care sunt bogat şi aici, şi în veşnicie.

Amin.

4 octombrie (Sf. Ierotei, Ep. Atenei; Sf. Mc. Audact şi Domnina)

C

Page 287: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 1, 14 287

AM VĂZUT TOT

u sunt ochi mai fericiţi ca ochii care, văzând totul, ştiu să alegă ceea ceeste bun. Şi alegând, ştiu să păstreze pentru totdeauna ceea ce au găsit

adevărat şi bun.Tristul refren „O, deşertăciunea deşertăciunilor!“ le răsună cu o puternică

înştiinţare tuturor celor care au apucat şi merg pe calea lumii... că au apucat rău,că merg rău şi că vor sfârşi rău.

Dar cine are urechi să mai audă astăzi acest glas?

A treia carte a lui Solomon, Cântarea Cântărilor, arată viaţa celui care aales calea lui Dumnezeu şi unirea cu Hristos. Ne arată veşnica tinereţe, negrăitabucurie şi strălucita lumină a vieţii trăite în dragostea lui Hristos. În fericireaalipirii de El.

Dar Solomon însuşi a rămas undeva în umbra spre care şi-a târât viaţaîmpotriva adevărului atât de minunat pe care Duhul Sfânt l-a grăit şi l-a scrischiar prin gura şi prin mâna lui.

Ca o dovadă cutremurătoare că nu cei ce zic „Doamne, Doamne“ vor intraîn Împărăţia Cerurilor, ci aceia care fac voia lui Dumnezeu, adică se unescdeplin cu Hristos. Şi se desăvârşesc în sfinţenia ascultării Lui până la sfârşit.

Să urmărim mai departe tot adevărul acesta. Şi să tragem toată încheiereaînvăţăturii din el, spre mântuirea noastră.

Slavă veşnică Ţie, Înţelept, Adevărat şi Strălucit, Dumnezeul nostru, Careprin tot Cuvântul Tău ne arăţi calea înţelepciunii! Ne sfătuieşti să urmămAdevărul, ca să sfârşim în veşnicia Luminii Dragostei Tale.

Te rugăm, Doamne, deschide ochii noştri să vadă, inima noastră săprimească şi fă picioarele noastre să umble pe Calea mântuirii Tale.

Trezeşte cugetul fiecărui vestitor şi scriitor al cuvintelor sfinte şi fă-l să secutremure de sfârşitul celor care au grăit Cuvântul Tău şi l-au scris, dar nu l-autrăit ei înşişi cu ascultare şi sfinţenie până la sfârşit.

Trezeşte-mă neîncetat şi pe mine, Doamne, ca să ştiu alege şi să pot păstrapână la moarte lumina şi viaţa Ta.

Amin.

(Sf. Mc. Haritina şi Memelta; Cuv. Cozma) 5 octombrie

N

Page 288: Hristos – Pâinea noastră zilnică

288 TOATE-AI SĂ LE PIERZI ÎN VIAŢĂ

Toate-ai să le pierzi în viaţă,una astăzi, alta mâine,lângă tine pe vecienumai dragostea rămâne.

Orice preţ frumos pe lumeclipa-l creşte, clipa-l duce,veşnic este numai Preţulmântuirii de pe Cruce.

Toate-s schimbătoare-n lume,orice neam şi orice limbă,vremea schimbă totul, numaiadevărul nu se schimbă.

Orice om e nestatornic,azi e-n slavă, mâine-n tină,neschimbat rămâne numaicel ce umblă în lumină.

Toate-mbătrânesc cu anii,toate se-ofilesc şi-nceată,numai binecuvântareaascultării, niciodată.

Toată slava lumii pieremai degrabă de cum vine,veşnică e numai slavacelui care face bine.

6 octombrie († Sf. Ap. Toma; Sf. Mc. Erotiida)

Page 289: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 2, 1 289

AM ZIS INIMII MELE

rea rari sunt oamenii care stau de vorbă cu inima lor, spre a o sfătui şiîndruma bine, spre a o mustra sau sfătui înţelept, pentru a şti ce să

aleagă dintre toate cele ce i le îmbie Dumnezeu. Sau i le îmbie lumea.Şi dintre acei prea rari care stau de vorbă cu inima lor, cât de rari sunt aceia

care ştiu să-şi sfătuiască bine inima. Şi ştiu să şi-o înfrâneze când văd că ea aluat o cale rea!

Solomon nu şi-a sfătuit bine, ci rău inima sa.Am zis inimii mele: haide, vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea!Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune!...

Din firea ei, inima noastră este aplecată spre plăcerea lumească şipăcătoasă. Mai ales dacă, înainte de a se întoarce la Dumnezeu şi de a-L primipe Hristos, a gustat din plin vinul înşelător al păcatului şi cupa vrăjită adesfrânării.

Ştim cu toţii ce luptă grea ducem adesea cu inima noastră ca s-o oprim sănu apuce din nou pe vreuna din căile blestemate pe care alerga cu atâta putereînainte, ca un cal nărăvaş scăpat din frâu.

Ştim, cu durere, despre câte închipuiri urâte ne îndeamnă inima noastră înclipele de nedormire din aşternutul nopţii.

Ştim, cu ruşine, spre câte plăceri păcătoase ne-a târât ea gândurilesufletului nostru. Şi de câte ori a trebuit să ne ferim privirile de Ochii luiDumnezeu din pricina celor ce ne treceau prin inimă. Şi cu care inima noastrăse tăvălea cu plăcere în noroi.

Ştim, cu lacrimi amare, de câte ori inima noastră s-a aruncat cu plăcere înbraţele ispitei... Şi s-a lăsat cu uşurinţă cuprinsă de păcat.

Biruind slaba voinţă a sufletului, ni l-a târât după ea în focul ucigaş şiaprins.

Ştim cu toţii cât de rea ne este inima adesea. Cât de gata este ea săprimească, fără să judece, orice îndemn spre desfrânare sau rătăciri. De aceeatrebuie mereu, mereu să ne îndemnăm inima spre rugăciune.

O, Dumnezeule Bun, Te rugăm, dă-ne putere să ne înfrânăm inima noastrăde la orice îndemn spre cele rele. Şi ajută-ne să ne-o alipim numai de voia Tacea curată şi sfântă.

Amin.

(Sf. Mc. Serghie şi Vah; Sf. Mc. Chesarie şi Polifronie) 7 octombrie

P

Page 290: Hristos – Pâinea noastră zilnică

290 Eclesiastul 2, 10

TOT CE MI-AU POFTIT OCHII

ofta ochilor – spune Cuvântul Sfânt – nu este de la Tatăl, ci din lume. Iarlumea şi pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

O, ce înşelătoare este pofta ochilor, care vine din pofta inimii!Doar puţin să asculţi muzica încântătoare,doar puţin să priveşti frumuseţea păcatului,doar puţin să te opreşti în locurile alunecoase,doar puţin să nu ţii strâns frâiele inimii– şi te trezeşti cine ştie unde, după ce te-ai dus... După ce ai căzut. După ce

te-ai întinat. După ce te-ai ars...Cât te costă apoi să revii unde ai fost!Câte lacrimi. Câte pierderi. Câtă durere. Câtă ruşine... Câtă pocăinţă. Câtă

milă a lui Dumnezeu...

Dar, cu toate acestea, mulţi n-au mai revenit niciodată. S-au nimicit acolo,duşi de inima cuprinsă de vechea nebunie. Vrăjită de vechiul şarpe. Îmbrăţişatăcu vechiul păcat...

Iată inima omenească!Dar dacă îi mai şi zicem ca bietul Solomon: Haide, vreau să te încerc cu

veselie!...E ca şi cum ai spune unui porc spălat: Acum eşti curat, dar vreau să vezi şi tu

singur cum e bine: haidem prin locuri mocirloase ca să te convingi şi să alegi...La cea dintâi mocirlă, porcul spălat va fi biruit de vraja mocirlei. Şi se va

arunca în ea cu o plăcere după care a tânjit de mult. Şi va grohăi de fericire,nemaidormind şi nemaiputând să iasă niciodată din mocirla lui.

Iată inima noastră firească!

De aici a pornit marea greşeală a lui Solomon, fiul unei atât de mari iubiri.Ucenicul unei atât de strălucite înţelepciuni. Şi moştenitorul unui atât de marehar. S-a bizuit pe inima sa şi şi-a dezlipit-o de Dumnezeu.

Şi-a luat soarta în mâinile sale şi nu şi-a mai încredinţat-o în Mâinile luiDumnezeu (Ps. 37, 5). Şi-a desprins ascultarea de înţelepciunea lui Dumnezeuşi şi-a pornit-o după propria sa înţelepciune...

O, Domnul şi Dumnezeu sfinţeniei, ajută-ne să ne păzim de orice întinăciunea cărnii şi a duhului, ca să putem fi totdeauna vrednici să locuim lângă Tine.

Amin.

8 octombrie (Cuv. Pelaghia; Sf. Taisia)

P

Page 291: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 2, 24 291

NU ESTE ALTĂ FERICIRE...

e bine este când omul vede că nu este altă fericire decât să-L caute şisă-L asculte pe Dumnezeu! Ce bine este când omul află că toată

fericirea păcatului este o amară şi nebunească amăgire!Iată unde a ajuns Solomon luându-se după lume!

O, suflet al meu, cutremură-te şi învaţă.Nu te bizui nici tu pe inima ta. Nici pe puterea ta. Nici pe înţelepciunea ta,

niciodată.Ci chiar şi atunci când ţi se pare că te poţi încrede în ele – o, mai ales

atunci! – aleargă la Hristos, pune-ţi inima ta în lanţurile crucii Lui.Pune-ţi voinţa ta în stăpânirea voii Lui.Şi pune-ţi înţelepciunea ta în frâul ascultării de înţelepciunea Lui.Nu zice inimii tale: Haide aici! Ci porunceşte-i: Stai acolo!Nu zice: Doamne, du-mă în ispită ca să-Ţi arăt că o voi birui.Ci roagă-te: Şi nu mă duce pe mine în ispită... Căci ispita este mai tare ca

mine şi mă va birui ea.

O, Marele şi Puternicul meu Mântuitor, Iisuse Doamne,Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău prin care m-ai învăţat.Îţi mulţumesc pentru Sângele Crucii Tale prin care m-ai spălat.Îţi mulţumesc pentru Puterea Ta cu care m-ai păzit.Îţi mulţumesc pentru Duhul Tău cu Care mă călăuzeşti şi mă îndemni

mereu să rămân supus şi ascultător, alipit de Tine.Te rog, Doamne Iisuse, ţine-mi mereu inima mea în ascultarea curăţiei Tale.Stăpâneşte-o cu puterea neprihănirii, îndrum-o cu lumina înfrânării. Şi sfin-

ţeşte-o cu dragostea stăpânirii Tale.Nu-mi lăsa niciodată inima din lanţurile Tale, ca nu cumva să apuce din

nou în focul păcatului din care mi-ai scos-o.Ci ţine-o mereu în focul iubirii Tale.Amin.

(Sf. Ap. Iacob al lui Alfeu; Cuv. Andronic şi Atanasia) 9 octombrie

C

Page 292: Hristos – Pâinea noastră zilnică

292 Eclesiastul 3, 1

TOATE ÎŞI AU VREMEA LOR

arele nostru Dumnezeu, Care a făcut toate cele văzute şi nevăzute, n-a făcut nimic la întâmplare, ci pe toate cu înţelepciune le-a făcut. El

le-a rânduit tuturor nu numai viaţa şi mişcarea, dar şi vremea lor. Nimic nu-iuitat înaintea Lui şi nici una din creaturile Lui nu-i fără un rost şi fără un timpal ei. Lucrarea pentru care Dumnezeu a creat orice fiinţă şi orice lucru trebuiesă fie făcută de către fiecare într-un anumit timp, într-o anumită vreme pe careDumnezeu i-a rânduit-o.

Toate îşi au vremea lor. Şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui...

Fiecare lucru, ceasul lui...Cu o precizie uimitoare şi sfântă, fiecare lucru al lui Dumnezeu îşi are

ceasul lui. Şi fiecare lucrare a Lui îşi are vremea ei.Nimic nu vine înainte de a-i sosi vremea. Şi nimic nu rămâne după ce

vremea i-a trecut.Nu vine primăvara, oricât ar dori-o lumea, decât atunci când i-a sosit

vremea.Nu poate fi oprită moartea, oricât ar vrea cineva, când a sosit vremea ei.Ziua vine când i-a sosit ceasul. Şi noaptea se duce când i-a trecut ceasul.Chemarea soseşte când i-a sosit clipa. Şi uşa chemării se închide când i-a

trecut clipa .Căci cu o precizie uimitoare şi sfântă fiecare lucru îşi are la Dumnezeu

ceasul lui. Şi fiecare lucrare îşi are la Dumnezeu vremea ei.El veghează cu o înţelepciune desăvârşită asupra respectării acestei

rânduieli desăvârşite.Lucrează cu o putere desăvârşită la împlinirea lor.Şi aşteaptă cu o răbdare desăvârşită roadele aduse de ele.Aşa este la Dumnezeu.

Dar nu tot aşa este la om.Deşi viaţa omului ar trebui să urmeze totdeauna după voia lui Dumnezeu,

cum urmează ceasul mersul timpului, nu totdeauna este aşa.

O, Domnul şi Dumnezeul nostru, Care ne-ai creat şi pe noi pentru un scopmare şi pentru un timp sfânt, ajută-ne să ne împlinim datoria pe care ne-airânduit-o şi să binecuvântăm timpul pe care ni l-ai hotărât.

Amin.

10 octombrie (Sf. Mc. Evlampie şi Evlampia, sora lui; Teofil Mărt.)

M

Page 293: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 3, 11 293

ORICE LUCRU... LA VREMEA LUI

e bine este atunci când omul îşi cunoaşte şi datoria sa şi vremea lui! Atunciel îndeplineşte cu credincioşie scopul pentru care l-a rânduit Dumnezeu.

Umblând mereu în pas cu timpul său, el umblă bine; numai nerămânândînapoi şi neluând-o înainte este mereu credincios şi treaz.

Dar omul nu-şi cunoaşte aproape niciodată vremea sa.Nu-şi cunoaşte vremea naşterii şi nu-şi cunoaşte vremea morţii.Nu-şi cunoaşte întâmplările şi nu cunoaşte rostul lor.Nu-şi cunoaşte binele şi nu-şi cunoaşte răul.Nu-şi cunoaşte puterea sa şi nu-şi recunoaşte slăbiciunile.Nu cunoaşte adevărul şi nu-şi recunoaşte rătăcirea.

O, de când a sosit şi vremea chemării tale, şi tu n-ai recunoscut-o ca să teîntorci la Dumnezeu!

O, de când a sosit ceasul întoarcerii tale şi tu nu te-ai întors!Câte prilejuri de pocăinţă ai avut, de lacrimi şi de îndreptare, şi tu nu le-ai

înţeles, nu le-ai folosit, nu le-ai prins.Pe toate le-ai lăsat să treacă, iar tu tot nemântuit, tot neascultător, tot

pierdut ai rămas.De câte ori te-a îndemnat soţul tău sau soţia ta, cât ai trăit, ca să te laşi de

păcatele şi răutăţile tale! Dar n-ai ascultat.

Acum sufletul acela s-a dus pe totdeauna, chinuit de durerea ta... Iar tu airămas cu amare, dar zadarnice păreri de rău să-ţi aduci aminte şi să plângi căn-ai ascultat.

De câte ori te-au sfătuit părinţii tăi, cât au trăit, să te întorci de la calea tacea rea! Să-ţi îndrepţi umbletele rele! Să apuci pe calea lui Dumnezeu şi să tefaci om! Dar n-ai ascultat.

Acum ei s-au dus pe totdeauna, chinuiţi de durerea pierderii tale. Iar tu airămas în păcatele tale mereu mai ruinat. Ca să-ţi aduci aminte şi să regreţiveşnic că nu i-ai ascultat.

O, Dumnezeule al Milei, Te rog, ai milă de mine şi nu mă lăsa să-mi pierdpuţina vreme a mântuirii mele fără rod.

Ci ajută-mi să răscumpăr bine vremea mea, spre a mă mântui şi pe mine şipe alţii.

Amin.

(Sf. Ap. Arhid. Filip; Cuv. Teofan Mărt.; Sf. Mc. Zenaida) 11 octombrie

C

Page 294: Hristos – Pâinea noastră zilnică

294 Eclesiastul 3, 14

AM AJUNS LA CUNOŞTINŢĂ

inecuvântată este clipa când omului i se deschid ochii cei dinlăuntru şiajunge la cunoştinţa voii lui Dumnezeu şi la descoperirea preţului celui

veşnic al mântuirii sufletului său.Fericit este acel suflet care şi-a cunoscut vremea chemării pe care i-a

rânduit-o şi lui Dumnezeu.O, dacă ai fi cunoscut şi tu vremea chemării tale! Dar poate că n-ai

cunoscut-o cum nu şi-a recunoscut-o nici Ierusalimul când şi-a avut-o şi el pe alui (Luca 19, 41-44).

Astfel, după cum a urmat pentru Ierusalim pedeapsa, va urma şi pentru tineneapărat şi sigur. Când va veni vremea ei, care este hotărâtă şi ea.

Dragul meu, numărate sunt şi zilele tale, de la cea dintâi până la cea dinurmă. Ele sunt în Mâna lui Dumnezeu. Numai folosirea lor este în inima ta.

Rânduite ţi-s şi ţie toate căile bune în care să umbli. Toate faptele bune pecare să le faci. Toate binefacerile prin care să te mântuieşti. Numai primirea saurespingerea lor este în voia Ta.

Hotărâtă este o vreme şi pentru tine. O mântuire şi pentru tine. Un loc încer şi pentru tine. O răsplată fericită şi veşnică şi pentru tine. Ele sunt în Mânalui Dumnezeu, Care ţi le îmbie astăzi. Numai credinţa sau necredinţa depindede tine. Numai alegerea vieţii sau a morţii tale depinde de vremea aceasta.Numai luarea hotărârii tale depinde de clipa aceasta.

Alege acum. Căci ceasul tău trece. Peste un ceas poate fi trecut petotdeauna... Pe totdeauna...

Atotputernic Dumnezeul nostru...Cu inimile cutremurate stăm în faţa ceasului care ne arată trecerea vremii

noastre.Fiecare ceas ne aduce ceva sau ne ia ceva.Ne aduce un har sau ni-l ia .Ne aduce un prilej sau ni-l ia.Ne aduce o cunună sau ne-o ia.Te rugăm, Doamne, ajută-ne să ne numărăm bine clipele vremii noastre

trecătoare şi, folosindu-le bine, să ne câştigăm prin ele mântuirea cea veşnică.Amin.

12 octombrie (Sf. Mc. Prov, Tarah şi Andronic; Cuv. Cosma, Ep. Maiumei)

B

Page 295: Hristos – Pâinea noastră zilnică

O, CE DEŞERTĂCIUNE-S TOATE! 295

O, ce deşertăciune-s toatece după moarte nu rămân,a’ lor cuprinderi vinovatevor arde ca o gheaţă-n sân.

Păreri şi amăgire-s toatece vezi cu ochii cei de lut,din lupta lumii zbuciumatete duci mai gol cum te-ai născut.

Ce goană după vânt sunt toatenecontenitele-alergări,tot ce cuprinzi sunt necurmateprilejuri noi de-ndurerări.

De câte-ţi legi iubirea, toate,când pleci, zdrobesc adâncul tău,chiar ce-ai mai drag pe lume poatesă-ţi facă cel mai mare rău.

O, dacă vezi ce vis sunt toateşi-n ce deşertăciune-apun,dezleagă-te de tot ce poates-ajungă-n orice clipă scrum.

Şi caută mai presus de toateAvutul cel mai preţios,Izvorul vieţii nesecate,Comoara veşnică: Hristos.

Cuvinte înţelepte

Dacă azi te cheamă Domnul,azi să vii, nu amâna;ziua de-azi a ta e încă,mâine poate nu-i a ta.

(Sf. Mc. Carp, Papil şi Agatador) 13 octombrie

Page 296: Hristos – Pâinea noastră zilnică

296 Eclesiastul 4, 1

ASUPRIRILE CE SE FAC SUB SOARE

ât de scurtă este viaţa fiecărui om şi totuşi atât de mulţi dintre oamenise lasă stăpâniţi de toată puterea răului, care îi foloseşte spre a-i asupri

pe semenii lor!În loc să se mulţumească cu cât îi este de lipsă pentru viaţa sa, omul

asupritor caută să se îmbogăţească, să strângă, să fure şi să răpească şi parteacare i se cuvine semenului şi de-aproapelui său, lăsându-l pe acela în lipsă şiaruncându-l în chinuri, în mizerie şi în moarte.

Ce trist răsună cuvântul acestui verset sfânt, care grăieşte cu durere:M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare.Şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi şi nu este nimeni care să-i mângâie.Ei sunt prada silniciei asupritorilor lor şi n-are cine să-i mângâie...

Desigur, asupririle de sub soare, chiar dacă sunt cu îngăduinţa luiDumnezeu, nu sunt totuşi după voia Lui.

Dumnezeu este împotriva oricărui fel de asuprire, de exploatare, dechinuire a omului de către om. Cuvântul Lui le înlătură. Porunca Lui le opreşte.Dreptatea Lui le condamnă.

Oricine cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu ştie aceasta.Oricine vrea să facă voia lui Dumnezeu se fereşte de aceasta.Şi oricine are Duhul lui Dumnezeu osândeşte aceasta.

Omul e născut să fie liber...Să fie stăpân pe el însuşi .Să dispună singur de timpul lui, de dreptul lui, de conştiinţa lui. Şi numai

voia lui Dumnezeu, numai sistemul lui Hristos îi garantează asta.Şi numai calea Duhului Sfânt îi oferă şi îi asigură omului această libertate.Voia diavolului, sistemul păcatului şi calea duhului lumesc nici nu i-o

poate da şi nici nu poate să i-o garanteze...Iată, istoria este martoră.Câte idei, câte curente şi câte sisteme au.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, Care singur eşti milostiv şi bun cutoţi. Te rugăm, dă-ne o inimă bună şi milostivă, care să nu asuprească penimeni, ci să-i iubească pe toţi.

Amin.

14 octombrie († Sf. Cuv. Parascheva; Sf. Mc. Nazarie şi Ghervasie)

C

Page 297: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 4, 8 297

OCHII NU I SE SATURĂ

e vinovat este omul care nu se satură niciodată cu partea lui, cu dreptullui, cu locul lui, ci umblă mereu să răpească dreptul semenului său!

Iată, câţi oameni şi câte popoare în cursul veacurilor au căutat numai să-iasuprească şi să-i jefuiască pe alţii!

S-au ridicat din adânc şi au venit spre oameni cu lozincile şi promisiunilelibertăţii şi ale izbăvirii de asuprire, ca să-i poată înşela.

Fiecare cu alte lozinci... cu alt sistem, însă cu aceleaşi promisiuni mincinoase.Dar în realitate ce a făcut fiecare?I-a eliberat pe unii oameni şi i-a înrobit pe alţii, dar n-a adus eliberarea tuturor.I-a scăpat de exploatare pe unii şi i-a dus în ea pe alţii, dar n-a putut

înlătura exploatarea tuturor .I-a înlocuit pe nişte asupriţi cu alţii, dar n-a putut nimici asuprirea de

peste toţi.În numele milei pentru alţii, acei care o vânturau îşi urmăreau propriul

lor interes.Lacrimile nu s-au uscat, ci au trecut numai din ochii unora în ai altora.Gemetele nu au încetat, ci au izbucnit numai din alte guri.Silnicia n-a dispărut, ci a trecut numai asupra altor nevinovaţi.Toate acestea mai înmulţite decât înainte. Mai amare de cum fuseseră. Mai

nemiloase decât în trecut. Cu atât mai mult cu cât erau mai otrăvite de dorinţarăzbunărilor. De lăcomia hămesiţilor. De cruzimea metodelor...

Cine mai are milă când se dezlănţuie asuprirea în numele libertăţii omului?Cine mai are măsura dreptăţii în ceasul judecăţilor în numele libertăţii?Cine mai are suflet de frate faţă de cel ce trage la jug, când el este sus pe

scaunul căruţei?Care împărat s-a aşezat el însuşi în jug şi le-a grăit supuşilor săi: Acum

luaţi şi voi jugul Meu, afară de Hristos?Care mântuitor a mai luat crucea şi, ducând-o, să spună ucenicilor săi: Cine

vrea să Mă urmeze să-şi ia crucea sa şi să vină după Mine, afară de Hristos?

O, Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu, numai Tu Te-ai dat pe TineÎnsuţi pentru alţii. Toţi ceilalţi împăraţi îi dau pe alţii pentru ei.

Ajută-ne să facem şi noi ca Tine, ca să fim ai Tăi.Amin.

(Sf. Sf. Mc. Luchian; Cuv. Eftimie cel Nou) 15 octombrie

C

Page 298: Hristos – Pâinea noastră zilnică

298 Eclesiastul 4, 13

MAI BINE UN COPIL

el care se mulţumeşte cu ce este al său este omul mulţumit. Dar omulfericit este numai acela care poate să dea din al său şi altuia care are

mai puţin ca el, aşa cum a făcut Domnul Iisus, Care, venind în lume, S-a dat peSine pentru noi toţi, spunând: Jertfa Mea a adus mântuirea voastră, iar jertfavoastră va aduce mântuirea lumii.

Nici un mântuitor al lumii n-a mai făcut aşa. Nici un învăţător, în afară deHristos, n-a mai aplicat el însuşi mai întâi învăţătura sa asupra lui, dându-şi tronulsău, dându-şi slava sa, dându-şi puterea sa, viaţa sa, jertfa sa pentru supuşii săi.

Avându-le pe toate acestea şi jertfindu-le pentru ai Săi, Mântuitorul nostruS-a dovedit singurul Mântuitor Adevărat. Nici unul, în afară de Hristos, n-a maifăcut aşa. Şi numai El ne-a ajutat şi pe noi să facem astfel.

Cine mai are milă, îi mai mângâie şi-i mai eliberează cu adevărat pe ceiasupriţi, afară de El? Cine îşi mai dă viaţa pentru fiii săi aşa cum a făcut El?

Iubirea e martoră. Adevărul e martor. Conştiinţa noastră e martoră, la fel, cănimeni altul decât El n-a mai avut o milă desăvârşită de noi toţi. Şi El ne-a pututface şi pe noi să fim în stare să ne dăm viaţa pentru fiul nostru şi pentru fiii noştri.

Doar El este cu adevărat, pentru oricine crede în El, şi ascultă de El, şi-Lurmează cu adevărat pe El, Veşnicul Mântuitor şi Dumnezeu.

L-ai primit tu? Îl urmezi tu? Îl slujeşti tu pe Iisus?

Slavă veşnică Ţie, Tatăl şi Marele nostru Dumnezeu şi Eliberator de subtirania diavolului, de sub puterea păcatului şi de sub urmările oricărui blestem!

Dă-ne un Copil Sfânt, pe Fiul Tău, Care să fie o binecuvântare pentru noitoţi. Te rugăm, fă prin puterea Ta ca tot mai multe conştiinţe să fie luminate decunoaşterea Ta prin El.

Tot mai multe suflete să capete eliberarea de la Tine prin El.Tot mai multe popoare să primească împărăţia Ta fericită, în care nu mai

există nici o asuprire, nici o nedreptate, nici o silnicie pentru nimeni.În care nu vor mai fi lacrimi îndurerate .Nici nevinovaţi asupriţi.Nici muncă silnică.Şi în care şi noi împreună cu El să fim fericiţi şi nemaidespărţiţi, într-o

libertate sfântă, desăvârşită şi veşnică în care vom fi toţi ca nişte copii sfinţi cuTine, Mama noastră dulce, sub aripile Tale fericite şi dulci. Toţi şi pentrutotdeauna.

Slavă Ţie, slavă veşnică numai Ţie, Dulcele Iisus!Amin.

16 octombrie (Sf. Mc. Longhin Sutaşul; Cuv. Mal)

C

Page 299: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 5, 1 299

CÂND INTRI ÎN CASA LUI DUMNEZEU

eşi nu-L cuprind toate întinderile Universului şi deşi e mai maredecât toate şi mai pretutindeni ca tot, Domnul Dumnezeul şi Tatăl

nostru a dorit să locuiască totuşi în mijlocul nostru. În mijlocul caselornoastre. Şi a dorit şi El să aibă o Casă a Lui, la care noi totdeauna sămergem cu simţământul că acolo în ea noi ne putem întâlni cu El şi Eltotdeauna Se poate întâlni cu noi.

Cu ce bucurie ar trebui să ne îndreptăm noi totdeauna paşii noştri şiinimile noastre spre această binecuvântată şi sfântă Casă a lui Dumnezeu dinmijlocul nostru!

...Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu.Şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu

ştiu că fac rău cu aceasta...

Duhul lui Hristos spusese atât de minunate cuvinte despre Casa luiDumnezeu şi mai înainte de Solomon, prin gura lui Moise şi a lui David!

Psalmul 84, de pildă, este în întregimea lui un imn de bucurie şi de evlavie,de dragoste şi de respect sfânt pentru Casa lui Dumnezeu.

Este un imn de preţuire şi de laudă pentru cei care merg în Casa luiDumnezeu să I Se închine Lui şi să-L laude. Un imn despre fericirea aceloracare locuiesc în curţile Casei lui Dumnezeu şi-L laudă pe El,

şi despre binefacerile pe care le lasă trecerea lor pe pământul plângerilor,şi despre mersul lor din putere în putere,şi despre strălucirea pe care ajung s-o aibă ei când se vor înfăţişa înaintea

Domnului, în Sionul Său cel de sus .Căci mai mult face o zi în curţile Casei lui Dumnezeu decât o mie în

altă parte...Iar lui Moise, Însuşi Domnul i-a poruncit cu de-amănuntul toate lucrurile

privitoare la Casa Lui.

O, Dumnezeul Iubirii, Care ne-ai iubit şi dorit atât de mult lângă Tine, Terugăm, fii mereu în mijlocul nostru. Ajută-ne să iubim şi să căutăm mereu CasaTa şi Faţa Ta.

Amin.

(Sf. Prooroc Osea; Sf. Cuv. Mc. Andrei Criteanul) 17 octombrie

D

Page 300: Hristos – Pâinea noastră zilnică

300 Eclesiastul 5, 2

ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU

n Casa Domnului eşti totdeauna înaintea lui Dumnezeu şi mai ales acolotrebuie să ne aducem aminte cu teamă de poruncile Lui ca să le împlinim.

În capitole întregi din Cuvântul Sfânt, Dumnezeu i-a vorbit şi i-a arătatslujitorului Său Moise cum să rânduiască totul în Templul Domnului, porun-cindu-i în amănunţime tot ce trebuia făcut. Şi cum trebuia făcut, pentru a arătaastfel cât de însemnat este totul acolo. Şi cât de mult ţine Domnul ca totul să fiecurat şi sfânt în Casa Lui.

După Solomon, prin toţi profeţii, Domnul Şi-a arătat la fel dragostea şigrija Sa pentru sfântul Său locaş.

Casa Mea se va numi Casă de rugăciune pentru toate popoarele, scrieprin Isaia Domnul (Isaia 56, 7) – cuvinte pe care le-a spus şi Mântuitorul(Marcu 11, 17).

Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi în casa aceasta peste care este chemat NumeleMeu – scrie prin Ieremia Domnul (Ier. 7, 10).

...Căci de la răsăritul soarelui şi până la asfinţit, Numele Meu este mareîntre neamuri şi pretutindeni se arde tămâie în cinstea Numelui Meu. Şi se aducdaruri de mâncare curate.

Căci mare este Numele Meu printre neamuri – zice Domnul oştirilor prinprofetul Său, Maleahi (Mal. 1, 11).

Iar după toţi profeţii Săi, la vremea Sa, Mântuitorul Însuşi a ţinut săarate, cu orice prilej, cât de sfântă este Casa peste care este chemat Numelelui Dumnezeu.

Şi cu câtă evlavie, şi credinţă, şi ascultare se cere să se apropie şi săpetreacă în ea oricine are în inima lui temere de Dumnezeu. Şi dragoste faţă deEl.

„De ce M-aţi căutat? zise El când fusese căutat şi găsit în Templu la 12 ani.Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?“ (Luca 2, 49)

„Ridicaţi acestea de aici – le-a zis El celor pe care îi alunga din Templu –şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie“ (Ioan 2, 16).

O, Domnul şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, ajută-ne să ne purtăm în chipvrednic în Casa Ta, pentru ca să fim vrednici a face parte din ea şi a locui acolocu Tine pe totdeauna fericiţi.

Amin.

18 octombrie († Sf. Ap. şi Evanghelist Luca; Sf. Mc. Iulian şi Martin)

Î

Page 301: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 5, 4 301

ÎMPLINEŞTE JURUINŢA PE CARE AI FĂCUT-O

câte juruinţe sfinte s-au făcut şi se fac în Casa Domnului, dar ce puţiniîşi împlinesc aceste juruinţe! Cât de mulţi vin acolo să-I ceară cu

lacrimi ceva lui Dumnezeu, dar cât de puţini dintre ei mai vin să-I mulţumeascăcu lacrimi după ce au primit ceea ce ceruseră!

Domnul Însuşi a fost mereu în Templu în timpul vieţii Sale pe pământ, înrugăciune şi mulţumire,

iar după aceea toţi ucenicii Săi până astăzi au făcut şi ei la fel.Nu avea a face că acolo slujeau câteodată oameni nevrednici. Nu avea a

face că acolo se făceau uneori lucruri nevrednice. Domnul şi ai Lui nu se uitaula asta. Cei nevrednici vor fi izgoniţi, cele nevrednice vor fi nimicite, iarTemplul lui Dumnezeu (Matei 21, 12) va rămâne pe totdeauna tot CasaDomnului, tot Casa de rugăciune, în care El va fi totdeauna prezent, ca săasculte toţi închinătorii adevăraţi.

De aceea, dragă suflete, când intri şi tu în Casa lui Dumnezeu, apropie-tesă asculţi cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste... Ascultarea ta deacolo va fi trăirea ta afară cu Dumnezeu.

„Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu“ înseamnă: dacărosteşti Numele Domnului, depărtează-te de fărădelege (II Tim. 2, 19).

Pentru că trebuie să ştii cum să te porţi în Casa lui Dumnezeu, care esteBiserica Dumnezeului celui Viu... (I Tim. 3, 15).

Ferice de cine ia seama şi îşi pune inima la împlinirea acestei poruncidumnezeieşti.

Dar, vai de cei care duc jertfa nebunilor! Adică de cei care cred căDumnezeu iubeşte mai mult jertfele decât ascultarea. Cum a făcut Saul (I Sam.15, 22-23). Dar şi mai vai de cei ce dispreţuiesc şi hulesc această poruncă!

Slavă veşnică Ţie, Domnul şi Dumnezeul nostru,Care din dragoste pentru noi ai dorit să locuieşti în mijlocul nostru!Şi astfel, Tu, Cel pe Care nu-L cuprind cerurile, Ţi-ai ales totuşi un locaş

peste care să fie chemat Numele Tău. Şi care să fie Casa Ta... Casa derugăciune pentru toate popoarele, Casa Ta de închinare şi de mângâiere pentrunoi.

Te rugăm, ajută-ne să intrăm în ea totdeauna cu evlavie şi pocăinţă, ca săieşim din ea cu binecuvântare şi mântuire.

Amin.

(Sf. Prooroc Ioil; Sf. Mc. Uar şi Felix) 19 octombrie

O,

Page 302: Hristos – Pâinea noastră zilnică

302 ÎN CREDINŢA PĂRINTEASCĂ

În credinţa părintească şi-n Biserica străbunăDumnezeu vrea să-L cunoaştemşi să-I facem slujba bună;naşterea din nou, în ele s-o avemşi-n sfânta-I cale,să-I cinstim aşa Cuvântul şi podoaba Casai Sale.

Doamne, Te rugăm,noi aşa să stămşi Venirea Tasă ne afle-aşa .

Dreapta-nvăţătură caredin părinţi ne-a fost lăsată,s-o ţinem cu mintea trează şi cu inima curată;naşterea din nou cu viaţa nouă şi neprihănită,în aceasta să ne-o ducem rodnică şi neclintită.

În iubirea neschimbată,şi fierbinte, şi plăcută,să ne ducem părtăşia între fraţi neprefăcută.Astfel să ne afle Domnulorişicând ar fi să vie,doar aşa am fi cu toţiifericiţi pe veşnicie.

Cuvinte înţelepte

Din Hristos e tot ce moare,din Hristos e tot ce naşte;cine nu-L cunoaşte-L ştie,cine-L ştie, nu-L cunoaşte.Ne-nţeles rămâne Domnul pentru cine-L înţelegeşi-nţeles e pentru cine înţelesul I-l culege.

20 octombrie (Sf. Mare Mc. Artemie, Duxul şi Matroana; Cuv. Gherasim cel Nou)

Page 303: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 6, 2 303

CĂRUIA I-A DAT DUMNEZEU AVERE

u este nimeni care să aducă ceva pe pământ când se naşte din mama sa.Tot ce a adunat şi are pe lumea asta, fiecare om a aflat aici şi va lăsa aici...

Când omul se naşte pe lume, vine cu pumnii strânşi, ca şi cum ar spune:Voi cuceri totul, voi strânge totul. Iar când pleacă din lume, moare cu palmeledesfăcute ca şi cum ar spune: N-am luat nimic şi nu duc nimic din tot ce amstrâns pe pământ.

De aceea este scris:Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care se întâlneşte des între

oameni.Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii şi slavă, aşa

că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul – dar Dumnezeu nu-l lasă să sebucure de ele. Ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi unrău mare...

Iată deci adevărul că orice avere, orice bogăţie şi orice slavă sunt dateomului de către Dumnezeu.

Averea trupească, bogăţiile duhovniceşti şi slava unui loc mai ridicatprintre ceilalţi sunt dăruite omului numai de către Dumnezeu.

De la El e moştenirea sau dobândirea averilor materiale.De la El sunt însuşirile dobândite ale cuiva: mintea mai ascuţită, puterea

de muncă mai mare, voinţa mai stăruitoare, deprinderea mai uşoară... calităţilemai alese.

De la El, înălţarea pentru o vreme pe un scaun de răspundere şi cinste.Toate numai de la Dumnezeu, pentru a-i da omului aceluia – prin folosirea

cuminte a tuturor acestora – ceea ce îi doreşte sufletul lui, adică mântuirea şifericirea adevărată şi veşnică.

Dar omul, când le are pe acestea, nici nu mai gândeşte la dorinţelesufletului. Se gândeşte numai la dorinţele trupului său.

Şi la satisfacerea acestor dorinţe.

O, Doamne Dumnezeule, ale Căruia sunt toate lucrurile, fii binecuvântat!Te rugăm, ajută-ne să le socotim pe toate ca un dar al Tău şi să le folosim spreslava Ta

şi spre mântuirea sufletului nostru.Amin.

(† Sf. Cuv. Mărt. Visarion, Sofronie şi Mc. Oprea;

Sf. Pr. Mărt. Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel; Cuv. Ilarion) 21 octombrie

N

Page 304: Hristos – Pâinea noastră zilnică

304 Eclesiastul 6, 7

TOATĂ TRUDA OMULUI

ine este omul cel mai bogat? întreabă un înţelept. Cel ce se mulţumeştecu ceea ce are. Acela Îi mulţumeşte pentru toate numai lui Dumnezeu

de la Care are aceste mijloace şi daruri mai mult decât mulţi alţii...El ştie Cine i le-a dat şi pentru ce scop. Şi ştie care este cea mai cuminte

întrebuinţare a lor spre câştigul sufletului său.Dar cel ce şi le crede ale lui pe toate acestea Îl uită pe Făcătorul său şi

nesocoteşte poruncile Domnului.Se apucă, întocmai ca bărbatul cel nebun din pilda Mântuitorului, să

privească la averea lui cu o lacomă bucurie îngâmfată, zicând: Suflete al meu,acum ai multe avuţii, strânse pentru mulţi ani... prin priceperea ta, prin muncata, prin puterea ta...

Acum ai slavă în faţa oamenilor... Eşti mai văzut ca toţi, mai tare ca toţi,mai lăudat ca toţi...

Acum mănâncă, bea, veseleşte-te...Laudă-te, asupreşte, dispreţuieşte, porunceşte, alungă, bate, strânge de gât,

închide, amendează, nedreptăţeşte, ucide...Acum nimeni nu-ţi mai poate face nimic. Toţi sunt mai slabi ca tine.Toţi sunt în mâna ta. Toţi sunt în voia ta. Toţi sunt sub picioarele tale.Nu-ţi pese de dreptate. Nu-ţi pese de milă. Nu-ţi pese de omenie.Nu-ţi pese de oameni. Nu-ţi pese de Dumnezeu. Bucură-te din plin de

avantajul clipei acesteia, căci timpul lucrează pentru tine.Nimic nu te mai poate ameninţa.

Dar ce-i spune Dumnezeu unui astfel de om?Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul. Doar o noapte mai

este până atunci, pentru fiecare nebun.Tot aşa este şi cu cel care îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte

faţă de Dumnezeu (Luca 12, 13-21).Va veni un străin şi se va bucura de ele. Un străin care face voia lui

Dumnezeu.

Preabunule Doamne Dumnezeule, Te rugăm, nu ne lăsa să ne îngâmfămnebuneşte cu avuţia noastră, căci nimic nu este al nostru decât păcatul îngâmfării.

Ci, smerindu-ne, să punem totul în slujba Ta, fiindcă din toate avuţiilenoastre nu ne rămâne decât ce dăm în Numele Tău.

Amin.

22 octombrie (Sf. Averchie, Ep. Ierapolei; Sfinţii şapte tineri din Efes)

C

Page 305: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 6, 10 305

CE ESTE OMUL?

e este omul se cunoaşte după numele său şi după faptele sale. Secunoaşte după întrebuinţarea pe care o dă avuţiei şi timpului pe care el

le-a primit de la Dumnezeu.O, ce bogăţie şi ce slavă aleasă primise poporul lui Israel de la Dumnezeu!

Dar ce a făcut el cu acestea?Ce avuţie de învăţături! Ce bogăţie de haruri! Ce slavă unică!...Înfierea, slava, legămintele, Legea, slujba dumnezeiască, patriarhii,

profeţii – şi apoi Hristosul, Care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeubinecuvântat în veci, amin (Rom. 9, 4-5).

Dar ce a făcut poporul Israel cu toate acestea? Le-a nesocotit.De aceea a intrat în moştenirea aceasta un străin, adică neamurile.

Neamurile se bucură de o avuţie pentru care alţii s-au trudit (Rom. 11, 1-22).

De aceea, oricine are de la Dumnezeu avere trupească să ştie că nu e a sa.Ori se va duce ea de la el, ori se va duce el de la ea în curând. Azi o are, darmâine nu.

Să facă bine din ea azi, ajutându-i de cei lipsiţi. Aşa îşi va strânge comoarăîn ceruri. Aceea va fi cu adevărat a lui (Matei 6, 20).

Are cineva bogăţii sufleteşti: credinţă, înţelepciune, talente?Să ajute, să bucure, să-i îmbogăţească cu ele pe alţii. În dar le-a primit, în

dar să dea. Fără mândrie şi fără zgârcenie.Are cineva slavă? Să facă bine cât mai mult. Să se smerească şi să ajute cu

mărinimie. Cu bunătate. Cu blândeţe. Cu simţire.Căci nu mult va sta pe scaunul unde a fost înălţat.Aşa trebuia să facă şi Solomon.

Slavă veşnică Ţie, Doamne, Care îl înzestrezi pe om cu atâteabinecuvântări, spre a-şi dobândi o mântuire cât mai deplină, mai fericită şi maibogată!

Slavă Ţie, Care i-ai dăruit şi priceperea să ştie voia Ta şi posibilitatea s-ofacă! Ferice de cine o ştie şi o face!

Slavă Ţie, Care veghezi îndeaproape şi dai răsplată veşnică oricui ascultăde voia Ta şi Îţi dă Ţie avuţiile pe care i le-ai dat Tu!

Amin.

(† Sf. Mc. Ap. Iacob, ruda Domnului; Sf. Ignatie Patr.) 23 octombrie

C

Page 306: Hristos – Pâinea noastră zilnică

306 Eclesiastul 7, 1

MAI MULT FACE... ZIUA MORŢII

ericit este sufletul acela care se gândeşte la moartea lui încă de pedrumul vieţii. Şi care se pregăteşte pentru noaptea care va veni încă din

zorii dimineţii sale.Un astfel de suflet va căuta prin faptele sale să-şi facă între semenii săi un nume

bun care preţuieşte mai mult decât untdelemnul mirositor şi să-şi trăiască viaţa în aşafel încât în ziua morţii sale să fie binecuvântat mai mult decât în ziua naşterii lui,după cum spune versetul:

...Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositorşi ziua morţii decât ziua naşterii.

Ce minunat este întreg acest capitol din cartea Eclesiastul!Duhul lui Hristos vorbeşte atât de puternic prin tot ce scrie Solomon acum!O, cât adevăr este într-o umblare înţeleaptă:„Mai bine este să te duci într-o casă de jale decât într-o casă de petrecere“

(Ecles. 7,2). Căci numai în casa de jale vezi ce eşti într-adevăr.„Mai bună e o întristare decât râsul...“ (Ecles. 7, 3). Durerea îl face pe om

mai bun.„Mai bine să asculţi mustrarea... decât cântecele...“ (Ecles. 7, 5).„Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui“ (Ecles. 7, 8).Mai amară decât moartea este... desfrânarea. Că „este o cursă şi un laţ...

Cel plăcut lui Dumnezeu scapă, dar cel păcătos este prins de ea“ (Ecles. 7, 26).„Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu şiretenii...“

(Ecles. 7, 29).

Odată Mântuitorul i-a zis unui astfel de înţelept ce ştia foarte bine care eravoia şi porunca lui Dumnezeu: „Bine ai răspuns, fă aşa! Şi vei avea viaţăveşnică“ (Luca 10, 28).

Bine ai zis ce trebuia să facă alţii. Acum fă tu acest bine pe care l-ai zis.Bine ai scris, frumos ai spus. Adevărat ai grăit. Acum fă tu mai întâi

ceea ce zici.

O, Dumnezeul şi Tatăl nostru, Te rugăm, ai milă de noi şi adu-ne mereuaminte să ne pregătim frumos pentru ziua morţii, ca să putem vedea atunci cubucurie Faţa Ta.

Şi să dobândim răsplata veşnică.Amin.

24 octombrie (Sf. M. Mc. Areta; Sf. Mc. Valentin şi Sebastiana)

F

Page 307: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 7, 8 307

MAI BUN ESTE SFÂRŞITUL

ce bun este sfârşitul unui lucru bun, al unui drum bun, al unui om bun!Nimic nu este mai frumos ca apusul unei zile bune, ca moartea unui

om credincios. Ca încheierea unei lucrări frumoase.

Mai bună este ziua morţii decât ziua naşterii, cu cât e mai bună fapta decâtvorba. Rodul decât floarea. Împlinirea decât promisiunea.

Pentru că numai la moartea cuiva se vede cel mai bine ce loc a ocupatomul acela în lume. Şi ce rost a avut naşterea lui pe pământ.

Sunt oameni care aproape n-au fost băgaţi în seamă cât timp au trăit.Numai la moartea lor s-a văzut ce gol au lăsat ei în urma lor. Şi cât de multfolos au avut, prin viaţa lor, mulţi semeni ai lor.

Într-o zi a plecat în veşnicie unul dintre astfel de suflete credincioase şismerite.

A trecut prin nespus de grele suferinţe în viaţa lui, dar el nu s-a plânsniciodată.

A umblat ani îndelungaţi prin întuneric, dar nu s-a poticnit niciodată.A mărturisit multora pe Hristos, dar nu s-a lăudat niciodată.A fost nedreptăţit de multe ori, dar nu s-a certat niciodată.A fost învinuit pe nedrept, dar nu s-a apărat niciodată.A fost încercat, dar nu s-a lepădat. Tăiat, dar n-a gemut. Ameninţat, dar nu

s-a ascuns...Abia la moartea lui s-a văzut cine fusese fratele Ion.De peste dealuri şi văi au venit la înmormântarea lui sufletele cărora el le

făcuse bine: bătrâni şi tineri, femei şi bărbaţi, bolnavi şi sănătoşi. Şi i-auacoperit sicriul cu mai multe flori şi lacrimi adevărate decât pe al unuiîmpărat...

Căci binecuvântată este moartea celui bun şi sfârşitul celui drept.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, pentru orice suflet biruitor caremoare fericit şi credincios !

Te rugăm, fă-ne tuturor parte de o moarte sfântă şi de un sfârşit bun.Amin.

(Sf. Mc. Marchian şi Martirie; Sf. Tavita) 25 octombrie

O,

Page 308: Hristos – Pâinea noastră zilnică

308 Eclesiastul 7, 14

ÎN ZIUA FERICIRII

u este o zi mai fericită pentru om ca ziua când L-a primit el pe Domnulîn sufletul său. Şi ca ziua când Domnul îi primeşte sufletul în raiul Lui.

Despre un astfel de suflet se spunea odată la moartea sa:– A fost un om sfânt, care a trăit cel mai smerit cu Dumnezeu şi a făcut

mai mult bine semenilor ca oricine din jurul lui.A umblat în lumina lui Dumnezeu, în slujba lui Dumnezeu, în voia lui

Dumnezeu, în toată împlinirea Evangheliei lui Dumnezeu...Faţa lui era o faţă strălucitoare, dar el se ascundea.Faptele lui erau fapte strălucite, dar el le ascundea.Viaţa lui era o viaţă sfântă, dar el şi-o ascundea sub smerenie, sub tăcere,

sub suferinţă...A fost odată un om sfânt pe lume...Acest om sfânt a fost... acesta care pleacă acuma dintre noi...

Iată ce arată moartea! Şi iată de ce este mai bună ea, precum zice Ecle-siastul, căci numai moartea îl arată pe un om bun cât de bun a fost.

Şi numai moartea îl arată şi pe cel rău.Când tai un pom bun, ce mulţi plâng după rodul lui, după umbra lui, după

adăpostul lui!Când tai un spin, ce mulţi se bucură că au scăpat de ţepii lui, de

strâmtoarea lui, de ameninţările lui!

Dragă suflete al meu şi fiul meu, pentru tine vorbesc eu şi scriu mai întâicuvântul acesta sfânt: Cum va fi moartea ta? Cum a fost viaţa ta?

Abia moartea ta o să arate dacă naşterea ta a fost o fericire sau un blestempe pământ. Dacă a fost un bine sau un rău. Dacă a fost o flacără sau un fum.

Ai grijă neîncetat de aceasta!

O, Dumnezeul şi Făcătorul meu Slăvit...Şi eu sunt acum atât de aproape de moarte .Tu singur ştii tot şi semenii mei ştiu o parte din cât bine am făcut şi cât nu.Ajută-mă, câte zile mai am de trăit, să fac tot binele ce-l pot, pentru ca

moartea mea să fie fericită şi răsplata mea să fie slava şi cununa vieţii veşnice.Amin.

26 octombrie († Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir)

N

Page 309: Hristos – Pâinea noastră zilnică

DOAMNE, CE FRUMOS ERA 309

Doamne, ce frumos eracând pe-ntinsa Ta Lucrare,pe cât ţara cuprindea,tot poporul Tău aveao iubire şi-o cântare!

Doamne, ce frumoşi pot fişi acum şi-ntotdeaunacei ce pot mereu iubi,şi se pot mereu smeri,şi pot fi în toate una!

Doamne, ce frumos e-atuncicând avem o-nvăţăturăşi-n unirea sfintei munciţinem sfintele poruncicu iubire şi căldură!

Doamne, ce frumos ar fidac-am fi ca înainte,dacă gândul s-ar sfinţi,inimile s-ar smerişi-ar fi dragoste fierbinte!

...Doamne, fă-ne iar să fimcum ne-au fost părinţii: una;c-o credinţă să vestim,c-o nădejde să muncimşi-o iubire-n totdeauna.

Cuvinte înţelepte

De-L urmaţi oricând pe Domnul, nicicând nu vă rătăciţi,drumul nu-l ştiţi totdeauna, însă urma Lui o ştiţi.

(† Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi; Sf. Mc. Nestor) 27 octombrie

Page 310: Hristos – Pâinea noastră zilnică

310 Eclesiastul 8, 1

AM LĂUDAT PRICEPEREA

nţelepciunea este cunoaşterea drumului, priceperea este umblarea pe el.Înţelepciunea este de a şti un lucru, priceperea este de a-l face.

De aceea este lăudată priceperea, căci în zadar ştii binele, dacă nu-l faci.Înţelepciunea luminează, dar priceperea se foloseşte de această lumină

pentru a desăvârşi cu mâinile ceea ce i-au arătat ochii.E cu atât mai bine în astfel de cazuri, cu cât amândouă merg mai bine

împreună. Căci, cu cât vine mai târziu una, cu atâta îi va fi mai greu sălucreze celeilalte.

Ferice când înţelepciunea vine la timp! E trist când vine prea târziu, însăvai când nu mai vine niciodată! Atunci nici priceperea nu va veni.

Dragul meu, luptă-te, roagă-te, stăpâneşte-te să rămâi în Hristos, în luminaînţelepciunii şi a ascultării de El în toate zilele şi în toate împrejurările vieţiitale, ca faţa ta să fie mereu luminată de înţelepciune şi mâinile tale de pricepere.

Iar când vei ajunge vreodată în vreo nebunească întunecare, ieşi cât mairepede din ea. Şi repară cât mai deplin ceea ce ai stricat când ai fost în ea.

Ieşi prin înţelepciune şi repară prin pricepere.

O, Mare şi Bun Dumnezeul Luminii, al Blândeţii şi al Iubirii, Te rog,păstrează-mi faţa mereu luminată de înţelepciunea Ta. Simţurile îndrumate deea. Şi viaţa umplută de roadele priceperii ei.

Pentru ca la capătul zilelor mele, drumul meu, urcând luminos, săsfârşească în miezul strălucirii...

Şi să se cuprindă în fericirea şi bucuria Feţei Tale, Care este negrăită şistrălucită.

Iar drumul meu până acolo, ferit de întunecimi, să-i îndemne şi pe alţiispre Tine.

Amin.

28 octombrie (Sf. Mc. Terentie şi Neonila; Cuv. Firmilian)

Î

Page 311: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 8, 1 311

ÎNŢELEPCIUNEA... LUMINEAZĂ FAŢA...

devărata înţelepciune este numai aceea care luminează faţa omului şifeţele oamenilor. Care-l duce pe om la Dumnezeu, care i-L descoperă

omului pe Hristos, Adevăratul şi Unicul lui Mântuitor şi care îl face pe om să-Lprimească pe Duhului Sfânt pentru a avea pe totdeauna un Călăuz şi unOcrotitor fericit şi binecuvântat.

Un astfel de om va învăţa mereu de la toţi şi va putea apoi să-i înveţe şi elpe toţi...Va fi smerit, pentru a primi. Şi va fi darnic, spre a da.

Numai acesta este înţeleptul .

...Cine este ca cel înţelept şi cine pricepe rostul lucrurilor?Înţelepciunea omului îi luminează faţa şi asprimea feţei i se schimbă...

Dumnezeu i-a dat omului, fiecărui om, într-o anumită măsură,înţelepciunea de care va avea nevoie în viaţă şi de lumina căreia va fi dator săasculte.

Pe măsură ce omul ascultă de călăuzirea înţelepciunii şi umblă în căile ei,în îndrumarea ei, în curăţia ei, lumina acesteia creşte. Creşte în mintea omului,creşte în jurul lui, creşte în faptele lui. Aşa cum creşte lumina soarelui pentrucine umblă în ea.

Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereucrescând până la miezul zilei... (Prov. 4, 18).

Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului... şi cei ce vor învăţa pemulţi să umble în neprihănire vor străluci ca soarele în veac şi în veci de veci(Dan. 12, 3).

Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cineare urechi de auzit să audă (Matei 13, 43).

Iată deci că adevărata înţelepciune este neprihănirea şi cine este unadevărat înţelept arată aceasta prin umblarea sa în lumină. Prin faptele sale îndragoste. Şi prin cuvintele sale în curăţie.

Oricine are lumină umblă drept. Umblă frumos. Umblă curat.

Domnul şi Dumnezeul Luminii, Te rugăm, luminează-ne mereu cu harulTău, spre a vedea bine voia Ta şi spre a o împlini.

Pentru noi şi pentru alţii, spre slava Ta.Amin.

(Cuv. Anastasia Romana; Cuv. Avramie) 29 octombrie

A

Page 312: Hristos – Pâinea noastră zilnică

312 Eclesiastul 8, 2

PĂZEŞTE PORUNCILE ÎMPĂRATULUI

devărata lumină este aceea care luminează faţa sufletului nostru şi carevine de la faţa lui Hristos. Lumina aceasta va da feţei noastre toată

frumuseţea sfinţeniei sale.Faţa omului are patru din cele cinci simţuri ale fiinţei sale:Văzul – pentru care se folosesc ochii. Ochii celui înţelept sunt prevederea

lui. Însuşirea de a vedea înainte, de a vedea bine, de a vedea cât mai departe şicât mai multe. Astfel el va şti ce să facă şi ce nu. Unde să meargă şi unde nu.Ce să strângă şi ce nu.

Auzul – pentru care se folosesc urechile. Urechile celui înţelept suntascultarea lui. Ele îl vor îndruma să deosebească ce este folositor şi ce nu. Ceeste curat şi ce nu. Ce este sănătos şi ce nu.

Mirosul, care îl îndrumă în deosebirea celor ce-l înconjoară. Îi arată ce esteplăcut şi ce nu. Ce este înviorător şi ce nu. Ce este viu şi ce nu.

Şi gustul, care îi arată ce este hrănitor şi ce nu. Ce este dulce şi ce nu. Ceeste bun şi ce nu.

Când faţa în care sunt aceste daruri atât de însemnate pentru viaţă esteluminată de înţelepciune, toate acestea sunt sănătoase şi îl duc pe om pe undrum mântuitor.

Când faţa este întunecată de nebunia păcatului, toate simţurile ei îl duc spreîntuneric şi pierzare.

Chiar şi acelaşi om poate fi adeseori în amândouă aceste stări. Poate fiuneori cu o faţă luminoasă. Cu nişte ochi curaţi. Cu un auz treaz. Cu un mirosfin. Cu un gust bun.

Şi poate să cadă alteori într-o întunecare de ispită şi păcat. Atunci faţa luieste alta. Ochii i se întunecă. Auzul i se astupă. Mirosul i se strică. Gustul i sedeformează.

Atunci echilibrul sănătos i se pierde. Iubirea i se schimbă în ură. Blândeţeaîn mânie. Mângâierile în lovituri. Mielul devine fiară.

Pentru o clipă sau pentru totdeauna.

Doamne şi Dumnezeul nostru, ai milă de noi şi nu ne lăsa să cădem dinlumină în întuneric. Ci ţine-ne mereu în lumina şi binecuvântarea Ta.

Ca să aducem mereu roadele luminii, spre viaţă.Amin.

30 octombrie (Sf. Mc. Zenovie şi Zenovia; Sf. Ap. Cleopa)

A

Page 313: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 9, 1 313

ÎN MÂNA LUI DUMNEZEU

e fericită este clipa când omul ajunge la încredinţarea că totul este înMâna lui Dumnezeu! Până când omul nu este încredinţat de acest lucru,el se îngâmfă când îi merge bine. Şi deznădăjduieşte când îi merge rău.

Se face un tiran când este tare şi se face o târâtoare când este slab. E gata să secreadă un zeu când îi merg toate cum vrea el şi e gata să se sinucidă când dănenorocirea peste ale lui.

Ce înţelepciune sfântă este aceea care îl face pe om să-şi îndrepte ochii spreceruri şi după aceea îl face să grăiască cu gura şi să scrie cu mâna cuvintele acestea:

Da, mi-am pus în inimă căutarea tuturor acestor lucruri... am cercetattoate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi şi faptele lor suntîn Mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât şi ura.

Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte. Totul este înaintea lor, în viitor...

Astfel continuă Solomon înşirarea adevărurilor înţelepciunii dumnezeieşti,care arată neştiinţa omului şi puterea lui Dumnezeu. Zădărnicia planuriloromeneşti şi statornicia orânduirilor lui Dumnezeu.

Un om care şi-a pus în inimă căutarea acestor lucruri,un om care a cercetat toate şi a ajuns să vadă că toate lucrurile, că toţi

oamenii şi toate împrejurările sunt în Mâna lui Dumnezeu,acel om a ajuns la miezul adevărului. A aflat cu adevărat cheia tuturor

necunoscutelor şi a ajuns la descoperirea cea mai înaltă.Aşa este! În Mâna lui Dumnezeu sunt toţi oamenii cu toate faptele care

izvorăsc din dragostea sau din ura lor.Din înţelepciunea sau din nebunia lor.Din puterea sau din slăbiciunea lor.Spre Dumnezeul lor sau spre semenii lor.În Mâna lui Dumnezeu eşti tu, omule, oricine ai fost ieri. Sau eşti azi. Sau

vei ajunge mâine.În Mâna lui Dumnezeu sunt averile tale. Sau însuşirile tale. Sau

posibilităţile tale.El ţi le-a dat. El ţi le poate păstra. Şi El ţi le poate lua oricând va voi,

fiindcă sunt în Mâna Lui.

O, Dumnezeule Mare, fii binecuvântat! Mulţumim că toate sunt în MânaTa, şi nu în mâinile oamenilor. Că şi noi suntem în Mâna Ta, şi nu în mâinilelor. Ţine-ne mereu şi pe noi şi pe toate ale noastre în Mâna Ta, căci numai în easuntem fericiţi şi siguri.

Amin.

(Sf. Ap. Stahie, Apelie, Urban şi Narcis) 31 octombrie

C

Page 314: Hristos – Pâinea noastră zilnică

314 Eclesiastul 9, 7

PLĂCEREA LUI DUMNEZEU

ând omul face ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, atunci Mâna cea bunaa lui Dumnezeu păzeşte şi păstrează în ocrotirea sa tot ce este al acelui

om. Atunci omul nu se mai zbuciumă şi nu se mai frământă, lăsându-se cudeplină încredere în Mâna lui Dumnezeu Care poate să le ia de la sine chiar şipâna diseară, dacă voieşte. Ori poate să le ţină pe totdeauna.

Omule, în Mâna lui Dumnezeu este sănătatea ta sau boala ta. Nu în mâinileoamenilor sau în ale întâmplărilor.

În Mâna lui Dumnezeu este libertatea ta sau închisoarea ta.În Mâna lui Dumnezeu este înălţarea ta sau prăbuşirea ta.În Mâna lui Dumnezeu este mântuirea ta sau osânda ta.În Mâna lui Dumnezeu sunt prietenii tăi şi vrăjmaşii tăi.În Mâna lui Dumnezeu este prezentul tău şi viitorul tău.În Mâna lui Dumnezeu este viaţa ta şi a iubiţilor tăi.Totul este în Mâna lui Dumnezeu.În mâna ta este numai voinţa ta. Voinţa de a crede. Voinţa de a alege. Voinţa de

a primi. Voinţa de a păstra ceea ce ţi se îmbie din Mâna lui Dumnezeu.

Dacă voieşti, poţi să crezi aceste lucruri. Dacă voieşti să nu crezi, poţi şiaceasta.

Dacă voieşti, poţi să primeşti aceste daruri sau aceste pedepse, poţi să leprimeşti sau poţi să nu.

Dacă voieşti, poţi păstra ceea ce ai primit ca urmare a alegerii tale.Dacă nu voieşti, poţi să le lepezi.De aceea, toată răspunderea pentru una sau alta din aceste două alegeri ale

voinţei tale va rămâne numai asupra ta veşnic şi veşnic.

Dumnezeu ţi-a pus înainte calea vieţii şi calea morţii. Amândouă sunt înMâna Lui. Dar tu trebuie neapărat să alegi una din ele. Şi să o iei în mâinile tale.

Cât eşti încă în viaţă, adică în faţa lui Dumnezeu, mai poţi încă să terăzgândeşti şi să schimbi. Alege binele, alege viaţa, alege-L pe Iisus!

Dulce Iisus, drag Iisus, bun Iisus, scump Iisus, Domnul şi Dumnezeul meu,eu Te aleg pe Tine şi Mâna Ta.

Ia-mă pe totdeauna la sânul Tău şi în Mâna Ta dulce!Amin.

1 noiembrie (Sf. Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, cei din Asia)

C

Page 315: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 9, 12 315

OMUL NU-ŞI CUNOAŞTE CEASUL

ici unul dintre oameni nu-şi cunoaşte nimic din viitorul său, darCuvântul lui Dumnezeu îl înştiinţează pe fiecare cum va fi acest viitor,

după felul de viaţă pe care şi-l trăieşte.De aceea, fiecare trebuie să aibă toată grija înainte, căci după aceea în

zadar se va căi de ceea ce a făcut.Numără-ţi banii aici, în faţa celui ce plăteşte – spune o înştiinţare înţeleap-

tă, care se poate vedea peste tot unde se fac plăţile. Reclamaţiile ulterioare nusunt luate în considerare.

Gândeşte-te deci bine şi tu acum, omule, până eşti în faţa Celui Care îţiîmbie mântuirea cu Mâna Sa, dar Care îţi poate da şi pedeapsa tot cu Mânaaceasta!

Alege viaţa, şi nu moartea! Alege cerul, şi nu iadul! Alege-L pe Hristos, şinu pe Satana!

Alege acum, chiar acum, căci se poate ca peste o clipă să vină moartea şisă te ia pe neaşteptate din faţa lui Dumnezeu şi atunci va fi prea târziu. Multeastfel de morţi s-au văzut.

După aceea, poţi să tot ai păreri de rău. În zadar. Toate veşnicele tale păreride rău nu-ţi vor folosi decât la o şi mai amară ardere şi chinuire în focul celveşnic al iadului.

Slavă veşnică Ţie, Marele şi Puternicul nostru Dumnezeu, Care ţii în MânaTa lucrurile!

Ce dulce este acest gând pentru credincioşii Tăi care pot să-Ţi slujeascăliniştiţi, urmând calea ascultării de Tine fără nici o teamă, chiar dacă nu-şicunosc ceasul morţii, nici locul, nici felul ei!

Vrăjmaşii noştri sunt în Mâna Ta – Tu nu vei îngădui ca ei să ne facă decâtceea ce este şi atâta cât este spre sfinţirea noastră şi spre slava Ta.

Zilele noastre sunt în Mâna Ta.Libertatea noastră este în Mâna Ta.Viitorul nostru, avutul nostru, copiii noştri, toate ale noastre sunt în Mâna

Ta.Ajută-ne să Te iubim şi să Te ascultăm în totul, pentru ca tot ce ne dai sau

ne iei să fie spre binele nostru şi spre slava Ta veşnică.Amin.

(Sf. Mc. Achindin, Pigasie, Aftonie şi Elpidifor) 2 noiembrie

N

Page 316: Hristos – Pâinea noastră zilnică

316 PĂRTĂŞIA ADUNĂRII

Părtăşia adunăriiunde ne-a născut Cuvântulsă ne-o ţinem cum ne-a dat-oprima dată legământul.Naşterea din nou ce-acoloam primit-o prima dată,să ne-o ducem pân-la moartesfântă, trează şi curată.

Ţine-ne, Iisuse Sfânt,în întâiul legământ,treji şi vrednici să ne ştiipână când va fi să vii...

Duhul cel smerit şi sincerce-l aveam întâia oarăsă ne fie-n totdeaunascumpa inimii comoară.Naşterea din nou se-arată,şi rămâne, şi rodeştenumai unde duhu-acestasincer şi smerit domneşte .

Dumnezeule-al credinţeişi-al iubirii-adevărate,dăruieşte-ni-le-acesteaşi păstrează-le curate.Naşterea din nou în elene-o sfinţeşte şi ne-o ţineca să poţi cu bucuriesă ne vezi rodind în Tine.

Cuvinte înţelepte

Bucuriile din lume se sfârşesc mereu cu jale,numai Domnu-i nesfârşita bucurie-a vieţii tale.

3 noiembrie (Sf. Mc. Achepsima episcopul, Iosif preotul şi Aitala diaconul)

Page 317: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 10, 1 317

PUŢINĂ NEBUNIE...

devărata lumină nu suferă în ea nici un strop de întuneric; adevăratacurăţie, nici un fir de praf şi adevărata dragoste, nici un pas nebun.

Cine se împacă cu un duşman mic se va împăca şi cu unul mare şi cine îşiîngăduie un pahar mic îşi va îngădui şi unul mare. Un pai mic poate orbi ochiulşi o picătură mică de otravă poate aduce moartea.

Oricine se joacă cu păcatul va fi ucis de el, dar oricine îşi doreşte sincermântuirea se va feri şi de umbra păcatului.

Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori:Tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.

Puţina nebunie... O, câte înţelepciuni a biruit ea!Şi câtă slavă a pierdut ea pentru totdeauna!...Ce aproape este adevărul de fiecare dintre noi! Câtă bunătate are

Dumnezeu faţă de fiecare păcătos! Şi cum trimite Duhul Domnului în minteacuiva tocmai lumina de care are el însuşi nevoie în clipa aceea!

Dar omul care şi-a făcut o meserie din a predica nu ia seama că ceea cespune el i se potriveşte de cele mai multe ori tocmai lui.

Păcatul, păcatul... acest lucru care pare mic sau nimic în ochii multora i-abiruit pe mulţi şi mari înţelepţi. Şi i-a prăbuşit pe mulţi şi mari înălţaţi.

O mică defecţiune la frâna unui autobuz încărcat cu oameni – şi totautobuzul, nemaiputând fi oprit la timp, se prăbuşeşte la o cotitură în prăpastie,omorând atâtea vieţi.

O mică picătură de petrol într-un vas cu lapte a stricat totul.O mică aşchie sărită în ochi a adus orbirea pe totdeauna.O bucăţică de săpun căzut în mâncare a stricat totul... Iată unde duce puţina

nebunie...

Doamne şi Dumnezeul nostru Sfânt, Te rugăm, nu ne lăsa să avem nici ceamai mică îngăduinţă faţă de păcat.

Ci ne fă să fim necruţători faţă de orice rău, atât la noi, cât şi la alţii.Amin.

(Sf. Cuv. Ioanichie cel Mare; Sf. Mc. Nicandru, episcopul şi Ermeu, preotul) 4 noiembrie

A

Page 318: Hristos – Pâinea noastră zilnică

318 Eclesiastul 10, 2

INIMA ÎNŢELEPTULUI... VEGHEAZĂ

ndeva într-un oraş, au fost duşi la spital în stare gravă o mulţime deoameni, toţi dintr-o anumită parte a oraşului. Acolo s-a constatat că

mâncaseră pâine infectată, cumpărată de la aceeaşi brutărie.La cercetări s-a dovedit că în făină ajunsese un praf otrăvit, iar brutarul,

neştiind, l-a frământat cu făina şi a copt pâine.Ce se întâmplase însă? Camionul care transportase sacii cu făină la brutărie

dusese mai înainte nişte saci cu un praf otrăvitor pentru tratarea plantelor. Dinacest praf se vărsase puţin într-un colţ... Şi, cum un sac de făină se dezlegase,cei care cărau sacii au strâns totul şi au pus în sacul cu făină şi praful otrăvitor.

Urmarea a fost că unii dintre cei care mâncaseră din pâine în dimineaţaaceea şi-au pierdut viaţa.

Iată lipsa vegherii!

Odată doi buni prieteni s-au dus la o vânătoare de raţe... Acolo, într-o clipăde nebunie, Mihai i-a zis în glumă lui Vasile: Vezi că te împuşc.

Şi tot în glumă a apăsat şi pe trăgaciul armei.Dar arma, nefiind asigurată, s-a descărcat. Şi bietul Vasile a căzut ciuruit

de o sută de alice, murind pe loc.Iată puţina veghere şi multa nebunie!Dar câte, şi câte, şi câte din acestea nu se întâmplă în fiecare zi!Din cauza acestor nebunii, se pierd atâtea vieţi.Se strică atâtea căsnicii.Se ruinează atâtea familii.Se nefericesc atâtea suflete.

O, Dumnezeul nostru, Te rugăm, ţine inima noastră într-o sfântă veghere şiteamă, ca nu cumva într-o clipă de nebunie să ne pierdem pe totdeauna pe noisau pe alţii.

Amin.

5 noiembrie (Sf. Mc. Galaction, Epistimia; Sf. Pamfil, Silvan şi Grigorie, Arhiep.)

U

Page 319: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 10, 11 319

CÂND MUŞCĂ ŞARPELE

ragul meu, draga mea, nu glumiţi cu păcatul, căci muşcătura şarpeluiacestuia, oricât de mic ar fi el, este totdeauna mortală!

Nu spuneţi: Păcatul acesta e mic, e un nimic. Căci acesta i-a ucis pe mulţi!Nu spune: Şi ce-i dacă am să beau şi eu un pahar, doar n-o fi foc? Căci

după unul vei mai bea unul şi încă unul, iar la urmă vei ajunge un nenorocit, veivedea că este foc şi încă veşnic.

Nu spune: Şi ce-i dacă mă duc şi eu o dată cu aceşti prieteni?...Şi ce-i dacă fumez şi eu o ţigară?Şi ce-i dacă mă voi scăpa şi eu o dată?Căci data aceea este cursa ta şi lanţul tău. Te vei lipi acolo şi n-ai să te mai

poţi desface, ca musca ce s-a prins în pânza păianjenului. Sau în cleiul mieriiucigaşe.

Dulceaţa gustată, curiozitatea satisfăcută, plăcerea permisă, le vei plăti cuviaţa, aşa ca vietatea fără minte şi fără înfrânare.

Ci fii treaz, dragul meu, şi ia seama bine în jurul tău, să vezi ce păţesc alţii.Învaţă din nenorocirea lor, ca să nu ajungi să înveţe alţii din nenorocirea ta.

Nu te lăsa niciodată biruit de ispită.Înţelepciunea nu-i prea multă, nici un car. Dar nebunia e prea multă şi o

picătură.Fereşte-te de orice păcat. Căci chiar şi numai unul singur poate fi în stare

să-ţi piardă mântuirea după care ai alergat şi ai luptat o viaţă întreagă.Ci teme-te de el şi fugi ca de şarpele cel mai otrăvitor!

Atotputernic şi Sfânt Dumnezeul nostru şi Mântuitorul sufletului meu, aimilă de mine!

Ai milă de mine, Doamne, şi trimite-mi mereu lumina, puterea şi ajutorulTău, ca să văd, ca să birui şi ca să pot scăpa de orice păcat şi de orice ispită.

Eu sunt atât de slab, Doamne, şi în orice clipă o ispită a nebuniei îmi poateîntuneca judecata sănătoasă. Nu mă lăsa să îngădui în viaţa mea nici un păcat,ci fă-mă să le birui şi să le alung pe toate şi pentru totdeauna din inima mea.

Amin.

(Sf. Pavel Mărt., Patr. Const.; Cuv. Luca) 6 noiembrie

D

Page 320: Hristos – Pâinea noastră zilnică

320 Eclesiastul 11, 1

ARUNCĂ-ŢI PÂINEA PE APE

pa înseamnă timpul care trece întruna... viaţa care ni se scurge mereu.Pâinea pe care trebuie s-o aruncăm sunt binefacerile pe care trebuie să le

împărţim zilnic celor din jurul nostru... o vorbă bună, o pildă bună, o faptă bună...Tot ce avem bun în noi este pâinea noastră. Din această pâine a inimii, a

mâinilor, a gurii să împărţim mereu în jurul nostru tuturor semenilor noştri fărăsă aşteptăm nici o răsplătire de la nimeni. Ca şi cum am arunca în apa ce curgeşi duce totul la vale.

Aruncă-ţi pâine ta pe ape. Şi după multă vreme o vei găsi iarăşi.Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste

pământ...

Da, aici este vorba numai de binefacere.De binefacerea fără nici un gând. Fără nici un interes, fără nici o nădejde.De binefacerea adevărată, care nu înmânează, ci aruncă.Nu dă împrumut... Nu dă nici măcar pomană, ci aruncă.Dă ca şi cum ar arunca.Fiindcă în împrumut este o nădejde de câştig.În pomană este o nădejde de răsplată.Dar în aruncare nu mai este nimic. Nici un gând. Nici o aşteptare. Nici o

dorinţă. Ai aruncat – şi gata.Nu dai cuiva anume care îţi cere. Nu împrumuţi pe cine te roagă. Ci arunci,

să afle cine va trece. Pui să ia cine va fi flămând. Laşi când nu vede nimeni.Trimiţi cum nu află nimeni.

În cea mai tăcută, mai ascunsă şi mai necunoscută formă.Aşa se face adevărata milostenie şi binefacere!

O, Dumnezeule Darnic şi Milostiv, Te rog, ajută-mă ca şi eu să fac bineleîn felul acesta, căci şi Tu aşa îl faci.

Pentru ca odată Tu să răsplăteşti totul. Numi Tu.Amin.

7 noiembrie (Sf. 33 de Mucenici din Melitina; Cuv. Lazăr)

A

Page 321: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 11, 6 321

DIMINEAŢA SEAMĂNĂ-ŢI SĂMÂNŢA

ndeva există acest bun obicei: în locurile ferite, oamenii buni îşi ducdarurile lor sau pâinea ce le prisoseşte. Acolo o lasă şi pleacă. Iar pe

acolo trec săracii şi cei lipsiţi, când nu-i vede nimeni. Îşi iau darul şi pleacă,neştiind cine l-a lăsat. Nefiind îndatoraţi faţă de nici un binefăcător, ei Îimulţumesc lui Dumnezeu.

Încă am apucat şi noi, cei mai bătrâni, vremea când şi pe la noi, pe la ţară,era un frumos şi bun obicei rămas din strămoşii de demult şi anume: Cândsecerau, la capătul dinspre drum al fiecărei holde se mai lăsa o brazdă de grâunetăiat... Acela era al celor care nu aveau.

La fel şi spicele rămase după legători, nu le mai culegea cel ce avea holda.Ele erau lăsate celor care nu aveau.

După seceriş, cei sărmani se duceau şi îşi luau şi ei, fără nici o obligaţiefaţă de nimeni, partea lor de la toţi. Şi-I mulţumeau numai lui Dumnezeu.

Iar Dumnezeu Care vedea inima şi fapta celui care îşi arunca astfel pâineape ape... fără să se iute nici înapoi măcar ca să vadă cine o ia... îi răsplăteaacelui binefăcător.

Holdele rodeau din plin. Vremurile erau paşnice. Şi toate casele erauîndestulate.

L-am întâlnit într-o zi pe bunul frate Ion din satul apropiat. El îmi spuneacum Dumnezeu l-a izbăvit odată pe el şi pe mulţi alţii de nişte răufăcători carele puseră la cale un mare rău.

Iar cel prin care au fost scăpaţi era cineva căruia el, fără să-l ştie, fără să-lcunoască, fără să-l întrebe, i-a făcut un bine destul de scump cândva, demult.

Iar acum, după multă vreme, binele făcut atunci s-a întors iarăşi la el, darmult mai fericit. Cu o mare dobândă.

Iată pâinea aruncată pe ape şi sămânţa aruncată dimineaţa.

Domnul şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, ajută-ne să învăţăm dincopilărie şi din tinereţe să facem binele, ca să ne bucurăm odată de un bogatseceriş la Tine.

Amin.

(† Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil) 8 noiembrie

U

Page 322: Hristos – Pâinea noastră zilnică

322 Eclesiastul 11, 7

DULCE ESTE LUMINA

ulce este totuşi să vezi că binefacerea ta se răsfrânge odată frumosasupra vieţii tale.

Un prieten de pâine îmi spunea odată fericit cum l-a izbăvit pe el de lamoarte fiul unui pădurar sărac, cu cinci copii, pe care el îi ajutase pe când eierau mici şi nevoiaşi.

Tocmai când el însuşi era în mare nevoie, pâinea pe care o aruncase pe apeşi lumina pe care o dăruise se revărsau iarăşi asupra lui, se întorceau iarăşi la el.

Nu numai în viaţa viitoare, dar chiar în viaţa aceasta, Dumnezeu face săgăsim ceea ce am dat altora.

De la cine nici nu ştim şi cum nici nu pricepem, când nici nu ne aşteptăm,făgăduinţa lui Dumnezeu se împlineşte şi cu noi.

Ceea ce „am aruncat“, găsim iarăşi. Apele care s-au dus cu pâinea noastrăse întorc din nou după un îndelungat circuit şi ne-o aduc iarăşi. Mai frumoasă,mai bună, mai fericită, tocmai când ne lipseşte mai arzător.

Dragă suflete, oare tu ai aflat acest mare adevăr?Dacă ai făcut cândva aşa, ştiu sigur că ai văzut că întocmai aşa este.Iar dacă n-ai făcut, încearcă şi fă, ca să afli.Fiindcă fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este chiar aşa cum este scris. Iar

ascultându-l, afli cea mai mare fericire şi când te duci, şi când te întorci.

Slavă veşnică Ţie, Adevăratul şi Viul nostru Dumnezeu, al Cărui Cuvânteste Adevărul şi a Cărui răsplată este Viaţa, slavă Ţie!

Slavă Ţie pentru fiecare îndemn bun pe care ni-l dai. Şi pentru răsplata pecare o dai de fiecare dată fiecăruia care Te-a ascultat!

Slavă Ţie pentru bucuria de a da! Şi pentru bucuria de a primi!Slavă Ţie pentru că ne dai ca să putem arunca atunci când avem de

prisos! Şi pentru că faci să putem afla atunci când suntem lipsiţi. Ajută-ne săfacem aşa!

Amin.

(Sf. Mc. Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat;

9 noiembrie Sf. Mc. Onisifor şi Porfirie; Cuv. Teoctista)

D

Page 323: Hristos – Pâinea noastră zilnică

PENTRU FRAŢII CEI STATORNICI 323

Pentru fraţii cei statornici,mulţumiţi mereuşi nălţaţi mâini rugătoarecătre Dumnezeusă-i păstreze, să-i mulţească Bunul Dumnezeu.

Pentru fraţii şi părinţiicei duhovniceşti,să se nalţe mai puternicrugile frăţeştisă-i păstreze Domnu-n slujba dragostei frăţeşti.

Pentru fraţii ce ne-nvaţă,să avem oricândfaţa recunoscătoare,duhul ascultând,căci aşa avem lumina vieţii, ascultând.

De la cei aleşi de Domnul,puşi îndrumători,toţi acei care-i ascultăstrâng cereşti comori.Duhul Sfânt prin ei împarte sfintele-I comori.

Mulţumim, Iisuse Doamne,pentru fraţii buni ,pregăteşte-le în ceruriveşnice cununi.Căci şi ei ne fac s-ajungem veşnice cununi.

Cuvinte înţelepte

Fericiţi câţi află-n Domnul numai pace şi iubirefăr-să afle niciodată un prilej de poticnire.

(Sf. Ap. Orest, Olimp, Rodion, Erast şi Sosipatru) 10 noiembrie

Page 324: Hristos – Pâinea noastră zilnică

324 Eclesiastul 12, 1

PÂNĂ NU VIN ZILELE RELE

u este totdeauna vreme bună, vine curând şi vremea rea. Nu ţin veşniczilele frumoase, nici anii de belşug, nici prilejurile fericite. Vin curând

şi zilele amare, anii de foamete, prilejurile dureroase. De aceea este fericitoricine ştie să folosească cu înţelepciune şi chibzuinţă orice avantaj pe care îlare în prezent pentru a face voia lui Dumnezeu. Pentru a căuta mântuirea astăzi.Pentru a face binele astăzi. Pentru a răscumpăra vremea acum. Un astfel de omnu va avea nici pagube şi nici păreri de rău, niciodată.

Adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilelecele rele. Şi până nu se apropie anii când vei zice: Nu găsesc nici o plăcere înei.. .

Iată, cu ajutorul lui Dumnezeu ne apropiem şi de sfârşitul cărţii Ecle-siastului.

După câteva poposiri făcute pe drumul urmat de el, ajungem şi la capăt.După câteva meditaţii asupra gândurilor lui, ajungem şi la încheiere.Cine vrea să tragă o învăţătură mântuitoare are cea mai cutremurătoare

ocazie să o tragă.Eclesiastul a început plângând deşertăciunea acestei vieţi.A vrut să-şi încerce inima şi să şi-o veselească aici...Ştiind că vremea fiecărui lucru trece, a căutat să se bucure din plin.A văzut asupririle de sub soare, dar n-a făcut tot ce putea face ca să le

împuţineze.A mers în Casa lui Dumnezeu, dar piciorul său nu s-a păzit în toată curăţia

cărărilor sfinte.I-a dat Dumnezeu averi, bogăţii şi slavă pe pământ, dar nu le-a folosit întru

totul spre mântuirea sufletului său şi al altora.A ştiut că mai mult face ziua morţii decât ziua naşterii... şi totuşi...A spus că înţelepciunea luminează faţa, dar propria lui faţă s-a cufundat în

umbră.

Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, nu ne lăsa să amânăm nici un gândbun, nici o hotărâre bună, nici un pas pe care Tu ne porunceşti să-l facem acum.

Ci să facem totul azi şi acum fără nici o amânare.Amin.

11 noiembrie (Sf. Mc. Mina, Victor şi Vichentie)

N

Page 325: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 12, 2 325

PÂNĂ NU SE ÎNTUNECĂ SOARELE

nţeleptul Solomon a ştiut ce trebuia să facă pentru a se mântui, dar n-afăcut la timp, iar după aceea n-a mai putut face deloc.

A aflat că toate vieţile şi lucrurile sunt în Mâna lui Dumnezeu, dar viaţa luinu şi-a încredinţat-o deplin în ea.

A ştiut că puţină nebunie biruie înţelepciunea şi totuşi n-a luptat împotrivaei, ca să nu-l biruie ea pe el.

A făcut totuşi un lucru bun... Şi-a aruncat pâinea pe ape...Şi poate bunătatea lui Dumnezeu va face ca acest mare bine să se

întoarcă în Ziua Judecăţii din Urmă, prin îndurarea lui Hristos, iarăşi, închip fericit, spre El.

Şi a mai făcut un lucru bun... I-a înştiinţat şi îi înştiinţează mereu pe toţioamenii să umble în neprihănire... să-şi aducă aminte de Făcătorul lor până nuvin zilele cele rele... Zilele când ispitele sunt mai grele şi ispititorul e maiputernic (Efes. 6, 13).

Până nu vin anii cei în care nu se mai poate afla nici o bucurie şi nici oplăcere. Adică anii de apăsare, anii de suferinţă, anii de prigonire, anii deîncercări. Când nu mai ai nici pe cineva care să-ţi aducă aminte. Şi nu mai ainici unde să vină. Anii când soarele puterii şi al prilejului s-a întunecat...

Căci nu va fi tot libertate, tot mărturisire şi tot har.Vin şi anii când libertatea este îngrădită, când mărturisitorii sunt opriţi.

Când harul se ia .Nu sunt toate zilele bune, când urechile au plăcere de Cuvântul Sfânt.

Când picioarele merg spre el. Când mintea îl înţelege şi inima îl primeşte.Vin şi zile rele când urechile se scârbesc de sfaturile bune.Când picioarele merg mai grabnice spre păcat.Când capul e învăluit de întuneric.Şi când inima este atrasă spre deşertăciuni.

O, Dumnezeule al Îndurării, Te rugăm, trezeşte-ne din dimineaţa vieţiinoastre la lucrul mântuirii. Şi nu ne lăsa să-l amânăm. Ci ajută-ne să ştim bineleşi să-l facem la timp.

Amin.

(Sf. Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei; Cuv. Nil Pustnicul şi Martin)12 noiembrie

Î

Page 326: Hristos – Pâinea noastră zilnică

326 Eclesiastul 12, 13

TEME-TE DE DUMNEZEU

ceasta este încheierea tuturor învăţăturilor. Şi fericit este orice sufletcare ţine seama de această încheiere. Fericit bogatul care dăruieşte şi

tânărul care ascultă.Nu este omul tot tânăr, când sufletul lui este mai uşor de păcate. Mintea

mai limpede. Inima mai aprinsă. Duhul mai primitor.Ajunge şi la bătrâneţe, când sufletul i se încarcă cu păcatele. Mintea i se

tulbură. Inima i se stinge. Şi duhul îi adoarme şi se închide.Nici tot bogat nu este omul, ca să aibă din belşug. Vin şi anii de foamete.

Dar zile bune, zile rele – toate trec...Ani buni, ani răi – toţi se duc.Vremea tinereţii, vremea bătrâneţii – amândouă se sfârşesc.Vremea chemării, vremea primirii – şi ele trec prea curând.Vremea vieţii şi vremea morţii – amândouă sunt hotărâte.Oameni înţelepţi şi oameni nebuni – toţi mor.Numai moartea lor nu-i la fel.Numai judecata lor nu-i la fel .Numai răsplata lor nu-i la fel.Numai veşnicia lor nu-i la fel.

De aceea, dragă suflete, oricine ai fi tu şi orice vei fi auzit, sau crezut, sauurmat până astăzi, ascultă acum ultimul sfat al aceluia care a cercetat toatelucrurile şi le-a încercat.

Iată dar încheierea tuturor învăţăturilor... a tuturor experienţelor, a tuturorcărţilor, a tuturor înţelepţilor, a tuturor îndemnurilor... a tuturor mântuiţilor şia tuturor pierduţilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui.

Aceasta este datoria fiecărui om.Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată.Şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie

rău (Ecles. 12, 13-14)...

O, Doamne şi Dumnezeule veşnic, numai Tu rămâi pe totdeauna. Terugăm, ajută-ne să facem voia Ta la timp, ca să ne putem bucura în veşnicie.

Amin.

13 noiembrie († Sf. Ioan Gură de Aur, Patr. Constant.; Cuv. Damaschin)

A

Page 327: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Eclesiastul 12, 14 327

DUMNEZEU VA ADUCE

lavă veşnică Ţie, Înfricoşat, Sfânt, Puternic şi Iubitor Dumnezeul şiFăcătorul nostru!

Pentru Cuvântul Tău plin de lumină, slavă Ţie!Pentru aşteptarea Ta îndelungată, slavă Ţie!Pentru Jertfa răscumpărătoare dată pe Cruce pentru noi, slavă Ţie!Pentru dragostea cu care ne îmbii mântuirea, slavă Ţie!Te rugăm, mişcă inima fiecăruia dintre noi, ca să ne înţelegem fiecare

vremea noastră, spre mântuire.Te rog să ai milă de mine şi să mă primeşti, căci mă predau Ţie şi eu din

nou şi din nou, pentru că acum este vremea mea.Fă, Doamne, ca nimeni să nu piardă vremea lui, ca să nu-şi piardă

sufletul.Iisuse Doamne, pecetluieşte cu Sângele Tău hotărârea mea, hotărârile noastre.Şi ajută-ne, Duhule Sfinte, să le ţinem cu toţii până la sfârşit.

Tu, Doamne şi Dumnezeul nostru, vei aduce orice faptă la judecata Ta şijudecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

De aceea, Te rog din tot sufletul meu, ajută-mi să vin cu toate faptele meleascunse la picioarele Crucii Domnului meu Iisus Hristos, ca Sângele Lui celsfânt să curgă peste ele şi să-mi spele tot ceea ce este rău, pentru ca în ZiuaJudecăţii ele să nu mai fie văzute, ci să fie spălate şi iertate pentru totdeauna.

Fă-mă, Doamne, totdeauna să fiu plin de râvnă pentru orice faptă bună şitoate binefacerile vieţii mele, făcute în ascuns, în Ziua Judecăţii Tale să iasă lalumină, spre slava Ta şi spre mântuirea mea veşnică.

Amin.

(† Sf. Ap. Filip; Sf. Grigorie Palama – Începutul Postului Crăciunului) 14 noiembrie

S

Page 328: Hristos – Pâinea noastră zilnică

328 Geneza 1, 4

ŞI DUMNEZEU A VĂZUT

ând le-a făcut Bunul Dumnezeu pe toate cele create de El în zileleFacerii, după fiecare lucrare făcută, El a văzut fericit că toate erau bune.

Pentru că toate cele ce ieşiseră din Cuvântul Lui împlineau cu ascultarestatornică şi frumoasă tot gândul pe care El îl avuse cu ele la crearea lor.

Numai când l-a creat pe om, Cuvântul Sfânt nu mai completează descriereaacestei lucrări cu strigătul fericit: Dumnezeu a văzut că acesta era bun.

De ce numai despre om nu este spus aşa?Pentru că pe toate celelalte Dumnezeu le-a sfârşit, lor nu le-a mai lăsat

să-şi adauge nimic la fiinţa lor. Le-a lăsat numai ascultarea şi porunca Sa.Dar omului i-a dat voinţa liberă şi puterea de a crea! Acestea două sunt

virtuţi dumnezeieşti, iar prin ele Dumnezeu i-a dat omului însuşirea de a sedesăvârşi pe sine. De a-şi adăuga lui însuşi partea lăsată de Dumnezeu în voinţasa şi în puterea sa, după alegerea sa şi după dorinţa sa.

Şi omul face acest lucru, se face pe sine bun sau rău – după cum singur îşialege.

Se întregeşte, adăugându-şi la ceea ce i-a început Dumnezeu sfârşitul pecare singur el şi-l vrea în ascultarea sau în neascultarea de voia lui Dumnezeu.

Şi numai la sfârşitul fiecărui om, când el singur şi-a împlinit numărulzilelor sale pe care i le-a rânduit Dumnezeu şi numărul faptelor pe care elsingur şi le-a rânduit cum să fie, atunci Dumnezeu se uită şi vede cum estelucrarea acestuia. Şi abia atunci urmează constatarea Lui despre fiecare om,potrivit stării aceluia şi sfârşitului pe care şi l-a ales el singur.

Atunci se va spune: Dumnezeu a văzut că omul este bun... sau că este unnebun...

Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă-ne un puternic îndemnfiecăruia dintre noi să folosim în chip fericit marile daruri pe care ni le-airânduit.

Ca să poţi spune despre fiecare dintre noi: Şi Dumnezeu a văzut că omulacesta era bun.

Amin.

15 noiembrie († Sf. Cuv. Paisie de la Neamţ; Sf. Mc. Gurie)

C

Page 329: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Geneza 1, 26 329

SĂ FACEM OM...

poi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, dupăasemănarea Noastră... Şi Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său...

Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului.

Numele OM – ADAM înseamnă în limba de atunci amândouă acesteînsuşiri: şi „după chipul lui Dumnezeu“, şi „din ţărâna pământului“, pentru caomul, fiind înzestrat cu voinţă liberă, să-şi aleagă singur cum să se facă pe sine:ori după chipul lui Dumnezeu, ori ca ţărâna pământului din care a fost luat.

În puterea noastră stă şi una, şi alta.În voinţa noastră stă alegerea pe care dorim să o facem, calea pe care s-o

luăm, direcţia în care să ne îndreptăm. În Sus, spre Dumnezeu, sau în jos, sprepământ. Spre înălţimea gândurilor sfinte, a simţămintelor curate, a faptelorvrednice sau spre josnicia pământului, a patimilor, a umblărilor nelegiuite şinevrednice.

În voinţa ta, suflet drag, care citeşti aceste rânduri sau asculţi acestecuvinte, stă şi alegerea ta, soarta pe care ţi-o croieşti, locul şi starea pe care ţi levrei. Dar nu uita că această alegere nu este pe o zi sau două, nici pe un an saudoi, ci este pe veşnicie.

Chipul pe care ţi-l faci tu singur prin faptele pe care le săvârşeşti, princaracterul pe care ţi-l formezi, prin modelul după care te transformi este ori allui Dumnezeu, ori al lumii.

Şi veşnicia ta ţi-o vei petrece ori în Lumina Feţei Celui de Sus, ori înîntunericul celui de jos.

Alege, dragă suflet, alege chipul lui Dumnezeu şi schimbă-te mereu prinharul lui Hristos aşa ca El. Ca să fii cu El în înălţimile Lui strălucite şi veşnice...

O, Dumnezeule al Frumuseţii Veşnice, Te rog, ajută-mi să mă predau Ţieşi să mă transform după chipul Tău curat şi sfânt, pentru ca să pot avea veşnicparte să fiu cu Tine şi cu ai Tăi, împreună cu toţi cei dragi ai mei.

Amin.

(† Sf. Apostol şi Evanghelist Matei) 16 noiembrie

A

Page 330: Hristos – Pâinea noastră zilnică

330 CE NUME SCUMP

Ce Nume Scump ai Tu, Iisuse,Iubitul sufletului meu,mireasma lui dumnezeiascăîmi umple sufletul mereu!Comori pe lume nu mă-ncântă,nu mă vrăjesc şi nu m-atrag,comoara mea pe veşnicieeşti numai Tu, Iisuse Drag.

Pământul n-a văzut frumseţe,nici cerul cântec mai curat,nici sufletul un har mai dulceca Scumpu-Ţi Nume minunat.Să spună vântul ce-ntâlneşteatâtea flori în calea sa,mai este oare-n lumea-ntreagămireasmă ca mireasma Ta?

Să spună soarele ce vedeatâţia crini şi trandafiri,ce s-ar mai semăna-n frumseţecu-a Tale sfinte-mpărtăşiri?Eu strig şi soarelui, şi lunii,şi cerului că-n ele nu-snici fericiri, nici frumuseţe,nici Nume cum ai Tu, Iisus.

Cuvinte înţelepte

Fericirea-i când copilul te va preţui, Iisus,şi va pune-a Ta iubire decât jocul mai presus.Tânărul, când Te va pune mai presus iubirii Luişi bătrânul, de-a lui grijuri.– Altă fericire nu-i.

17 noiembrie (Sf. Grigorie Taumaturgul, Ep. Neocezareei; Cuv. Lazăr Zugravul)

Page 331: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 1, 2 331

SĂRUTĂRILE GURII LUI

tările cele mai înalte pentru un suflet credincios sunt cele din dulcea luiintimitate cu Iisus, Mirele şi Preaiubitul său ceresc.

Dumnezeu, fiind iubire – după cum este scris (I Ioan 4, 8) – doreşte atât demult să stea mereu cu noi în acele stări de dulce părtăşie pe care numaidragostea fierbinte şi curată le poate da şi le poate primi!

Cuvintele dulci, cântările inspirate, rugăciunile fierbinţi şi stările de har pecare un suflet ales şi scump le trăieşte atunci cu Iisus sunt cele mai cereşti pecare un om le poate trăi cu Dumnezeul său pe lumea asta.

Să mă sărute cu sărutările gurii Lui,căci toate dezmierdările Tale sunt mai bune decât vinul...

Suflete, pătrundem, prin Cântarea Cântărilor, pe un loc sfânt. Ne pregătimsă intrăm într-o sărbătoare... Ne apropiem de un altar...

Leapădă-ţi chiar de acum, de la cel dintâi pas, încălţămintea cu care aivenit până aici. Şi fă mai departe, fiecare pas următor, cu picioarele curate,simţitoare şi tăcute (Exod 3, 5).

Dacă nu poţi, mai bine să nu intri aici deloc.Leapădă-ţi veşmintele cu care ai umblat până acum şi îmbracă chiar de la

intrare haina de nuntă. Căci nimeni nu va putea rămâne aici fără această haină(Matei 22, 11-13) .

Leapădă-ţi gândurile fireşti, priceperea firească, înţelegerea firească (Rom. 8, 5).Rupe-ţi din fiinţa ta – cum se rupe o stârpitură pe care o lepezi – simţurile

blestemate ale firii păcătoase.Şi leapădă-le de la tine acum cu toată graba, cu toată hotărârea. Altfel nu

vei putea primi să se zămislească în tine o altă fiinţă.Şi anume fiinţa cea nouă, omul cel nou.După chipul lui Hristos, după firea lui Hristos, pentru slava lui Hristos.Leapădă ochii cei vechi şi deschide-ţi alţi ochi, ochii cei noi, pentru ceea ce

vei vedea – altfel totul îţi va părea întors.

O, Dumnezeul şi Mântuitorul meu drag, iată-mă, vin şi eu, dorind să măalipesc de sânul Tău dulce, să fiu şi eu un suflet preaiubit de Tine şi să măînvrednicesc de harul de a fi mireasa Ta.

Sărută-mă cu sărutările gurii Tale.Amin.

(Sf. Mc. Platon, Roman şi Zaheu) 18 noiembrie

S

Page 332: Hristos – Pâinea noastră zilnică

332 Cântarea Cântărilor 1, 4

TRAGE-MĂ DUPĂ TINE

entru ca Hristos să te poată trage după El, trebuie ca şi tu să te lepezi detot ce este lumesc şi firesc în tine, să te înnoieşti în fiinţa ta prin

naşterea din nou, să dobândeşti auzul cel nou.Altfel nu vei desluşi nimic.Leapădă-ţi înţelegerea veche... o altă înţelegere să ai pentru cele ce ţi se

vor dezvălui. Altfel totul ţi se va părea nebunie (I Cor. 1, 23). Şi cine nuînţelege aşa mai bine să nu înţeleagă nimic.

Leapădă-ţi inima cea de carne... şi ia-ţi-o pe cea de duh. Căci lucrurile decare te apropii sunt numai ale Duhului.

De aici încolo nu mai suntem pe pământ.Am păşit în primul cer.Oricine poate înţelege şi primi, acela să se bucure.Cine nu poate încă, să tacă. Şi să se roage să poată. Fiindcă în cer nu se

intră decât pe poarta aceasta (Apoc. 21, 27; II Petru 1, 5-11).Aceasta este Poarta Sărutului dumnezeiesc.

Când soarele sărută un mugur, se naşte o floare.Când roua sărută un trandafir, se naşte o mireasmă.Când Hristos sărută un suflet, se naşte o lumină.Când Duhul Sfânt sărută un gând, se naşte o inspiraţie.Când dragostea sărută o fiinţă, se naşte un imn.Toate acestea sunt zămisliri cereşti trimise după omul rătăcit spre a-l aduce

la Făcătorul şi Binefăcătorul lui, la Tatăl Ceresc.Hristos este fluviul de harlarg şi lin,adânc şi clar,luminos şi fericit,drăgăstos şi veşnicprin care curg veacurile cu noi cu tot din Dumnezeu, prin Dumnezeu,

pentru Dumnezeu (Rom. 11, 33-36).

O, Domnul şi Dumnezeul meu Fericit, Te rog, cuprinde-mă în Tine spre amă face una cu Tine, ca să pot avea curăţia şi fericirea Ta aici şi în cer.

Şi Te rog să-i cuprinzi împreună cu mine şi pe cei dragi ai sufletului meu.Amin.

19 noiembrie (Sf. Prooroc Avdie; Sf. Sf. Mc. Varlaam şi Ioasaf)

P

Page 333: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 1, 16 333

CE FRUMOS EŞTI, PREAIUBITULE…

ceste cuvinte dulci le spui şi tu dragului tău Iisus. Dar ţi le spune şi Elţie, fiindcă în dragoste totul este frumos şi când spui, şi când asculţi.

Suflete drag... Tu ai fost zămislit de dragoste.O rază a Soarelui din Cer – şi un mugur al pământului, în unirea unei clipe

de dragoste, te-au zămislit şi te-au făcut o floare.

Acelaşi Soare, Hristos, acum te îmbrăţişează cu dragostea Crucii Lui...Te sărută cu cuvintele gurii Lui, care sunt mai bune decât orice vin.Adică decât tot ce este inspiraţie omenească, desfătare pământească,

îmbătare lumească...Şi vrea să te înveşmânteze în miresmele Lui cereşti, de la viaţă spre viaţă

(II Cor. 2, 16).Primeşte sărutările cuvintelor Lui cu toată recunoştinţa iubirii ascultătoare.Şi întoarce-I-le cu o tot mai fierbinte iubire revărsată în legământul Tău de

predare în slujba dragostei Lui pe totdeauna.Întoarce-I-le cu rugăciuni scăldate în lacrimi de dragoste pentru Iisus.Întoarce-I-le în cântări iubitoare, de laudă şi mulţumire.Întoarce-I-le prin toată trăirea Ta, care să fie un strigăt de dragoste: Cine

mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos: necazul sau foametea, sausabia, sau puterile veacului de acum, sau viaţa, sau moartea? Nu, nu, nimeni!Nimic! Nici acum, nici în vecii vecilor...

Slavă Veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, din a Căruidragoste ne-am născut, prin a Cărui dragoste trăim şi pentru a Cărui dragostevrem să ne dăruim totul – slavă Ţie!

Te slăvim pentru taina naşterii din nou prin care ne-ai făcut să intrăm înÎmpărăţia Ta (Ioan 3, 3).

Te slăvim pentru taina cunoaşterii Tale de noi şi a noastră de Tine. Fă ca easă se adâncească tot mai fericit, până când vom deveni una şi unul cu Tine şi Tucu noi.

Amin.

(† Cuv. Grigorie Decapolitul; Sf. Mc. Dasie; Sf. Proclu) 20 noiembrie

A

Page 334: Hristos – Pâinea noastră zilnică

334 Cântarea Cântărilor 2, 2

CA UN CRIN ÎN MIJLOCUL SPINILOR

omnul nostru Iisus Hristos, Care este Preaiubitul Tatălui Ceresc şiPreaiubitului Scump al sufletelor noastre, a fost El Însuşi Crinul cel

mai alb şi mai sfânt în mijlocul celor mai răi spini de tot felul, aici pe pământ.Şi tot aşa a fost şi este şi Biserica Lui cea vie, preaiubita Lui Mireasă Cerească.Şi tot aşa trebuie să fie şi orice suflet curat, care vrea să poarte sfânta dragoste alui Dumnezeu statornică şi fierbinte până la moarte.

Despre fiecare astfel de suflet se poate spune versetul dulce şi amar:Ca un crin în mijlocul spinilor,aşa este iubita mea între fete...

În tot acest sfânt poem al dragostei lui Hristos, Mirele este numai El(Matei 25, 6).

Dar cuvintele referitoare la Mireasă au acelaşi înţeles fie că este vorba deîntreagă Biserica lui Hristos, care este Trupul Său (Rom. 12, 5; I Cor. 12, 27) şiMireasa Lui (II Cor. 11, 2; Apoc. 22, 17), fie că este vorba numai despresufletul care I se predă Lui şi se uneşte cu Hristos spre a alcătui un singur duhcu El (I Cor. 6, 17).

Astfel că, în oricare înţeles din aceste două ar fi privită Mireasa LuiHristos, ea este la fel. Fie un suflet între celelalte, fie o Biserică.

Soarta celor care se unesc cu Hristos este soarta Lui. Uniţi cu El, ei nu potavea altă soartă.

Fiecare soţ împărtăşeşte soarta soţului său cu care s-a unit pe viaţă şi pemoarte.

Fiecare mădular împărtăşeşte soarta trupului din care face parte.Fiecare adept împărtăşeşte soarta ideii de care s-a alipit.Fiecare creştin trebuie să împărtăşească soarta lui Hristos, al Cărui Nume îl

poartă. Dacă nu este aşa, atunci soţul este mincinos, mădularul este mort, adep-tul este fals şi creştinul este făţarnic.

O, Dumnezeul Iubirii noastre Veşnice, Te rugăm, ajută-ne să fim niştecrini dragi ai Tăi, chiar dacă ar trebui să stăm mereu şi noi între spini în lumeaasta, aşa cum ai stat Tu pentru noi.

Căci numai aşa am fi vrednici de dragostea Ta.Amin.

21 noiembrie († Intrarea în biserică a Maicii Domnului)

D

Page 335: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 2, 3 335

CA UN MĂR ÎNTR-O PĂDURE…

a un crin în mijlocul spinilor, aşa este Biserica vie între celelalte „biserici“.Ca un măr în mijlocul pădurii, aşa era Iosif între fraţii săi (Facere 37, 4).

Ca un crin în mijlocul spinilor a fost Mântuitorul între ai Săi (Ioan 1, 11).Şi ca un crin în mijlocul spinilor este şi sufletul acela care vrea să se

alipească în totul totului tot de Domnul Dumnezeul lui (Deut. 18, 13). Chiarîntre fraţii săi credincioşi, adeseori .

Şi tot ca un crin în mijlocul spinilor este şi adevărata Mireasă a lui Hristos,care vrea să trăiască cu toată curăţia de conştiinţă în dragostea voii Lui întrecelelalte „mirese“, mai mult ale lumii decât ale Lui.

Aşa este adunarea Lui între celelalte adunări, sufletul unit cu El întrecelelalte suflete...

Poate că şi celelalte suflete sunt credincioase – dar acesta e altcum.Poate şi celelalte biserici sunt credincioase – dar aceasta e altfel.Poate şi celelalte adunări sunt credincioase, dar aceasta este cu totul în alt duh.

Pentru cine priveşte din afară, toate sunt la fel... Între fecioare nu vede nicio deosebire. Între biserici, la fel. Între adunări, asemenea. Nu este una, estecealaltă. Nu se poate aici, merge la alta.

Este asta între spini? Fie, el se duce la cea care nu e.Este asta prigonită? El fuge şi se înghesuie la cea care este permisă.Este asta alungată? El o lasă şi se alipeşte de aceea care este autorizată.Este asta săracă şi nu-l poate plăti?...E smerită şi nu-l poate înălţa?...E străină, fără relaţii şi nu-i poate permite cât vrea el? El o lasă. Aşa este

creştinul de nume şi de lume.

O, Doamne Iisuse, Dulce şi Scump Crin al Dragostei, Te rugăm, umple-nede dragostea Ta în aşa fel, ca nimic şi nimeni să nu ne mai poată despărţi deTine niciodată.

Amin.

(Sf. Ap. Filimon, Onisim şi Arhip; Sf. Mc. Cecilia) 22 noiembrie

C

Page 336: Hristos – Pâinea noastră zilnică

336 Cântarea Cântărilor 2, 14

PORUMBIŢA DIN CRĂPĂTURILE STÂNCII…

i spinii, şi copacii pădurii, şi crăpăturile stâncii vorbesc despre starea desuferinţă, de singurătate şi înstrăinare prin care trăiesc şi luptă sufletele

preaiubite ale Domnului Iisus. Dar vorbesc şi despre cât de mângâietor estegândul că Domnul nostru ştie de fiecare dintre ai Lui!

Rând pe rând, ai Lui rămân tot între spini, tot smeriţi, tot săraci, tot străini,numai cu Hristos, Mirele lor Care ştie că din dragostea pentru El ei sunt aşaprintre acestea (II Cor. 2, 4). Şi rămân fericiţi după oricâte părăsiri.

Pentru că îmbrăţişarea lui Hristos îi despăgubeşte pentru orice despărţiri,oricât de dureroase şi nedrepte ar fi despărţirile acestea aici în lumea asta.

Scump suflet unit cu Hristos, răscumpărat de Hristos, preaiubit lui Hristos,găseşte în dragostea pe care I-o dai, în dragostea pe care ţi-o dă, destulă putereşi despăgubire de toate cele pe care le înduri în mijlocul alor tăi sau alor Lui.

Află-ţi în dulcea părtăşie din singurătatea rugăciunii cu El, a bucuriei cuEl, a răbdării cu El, a lacrimilor cu El destulă răsplată pentru tot ce trebuie săînduri cu inima zdrobită între fraţi şi între spini.

Scumpă Mireasă a lui Hristos, tainică Lucrare a dragostei şi a haruluiSău, dulce Solie a Duhului Său, nu te nelinişti şi nu-ţi pierde seninătateadragostei tale.

Inima ta nu te înşală. Cuvântul Lui nu te minte. Dragostea Lui nu te vapărăsi niciodată.

Fie ceilalţi „crini“ cât de slobozi. Fie celelalte „fecioare“ cât de împodobiteşi bogate. Fie...

Tu rămâi acolo unde te-a aşezat dragostea Lui.Şi găseşte în alipirea de El toată mângâierea, toată bucuria şi toată răsplata

ta. Pentru toate suferinţele. Şi pentru toate veacurile.

Slavă veşnică Ţie, Preaiubite Scump, Iisus, pentru că ne-ai unit cu Tineatât de fierbinte, încât nu ne-au putut despărţi până astăzi nici o puterevăzută şi nevăzută!

Te rugăm, ţine-ne pentru veşnicie aşa, căci numai aşa suntem fericiţi şi noicu Tine şi Tu cu noi.

Amin.

(† Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul, Vâlcea;

23 noiembrie Sf. Ier. Amfilohie şi Grigorie; Cuv. Sisinie, Mărturisitorul)

S

Page 337: Hristos – Pâinea noastră zilnică

SFÂRŞIT E TOT CE-A FOST DURERE 337

Sfârşit e tot ce-a fost durere,sfârşit pe veci e-al tău suspin,spre veşnicii de mângâiere,o, vino, Ceru-ntreg te cere,Iubito, scoală-te şi vin’!

Trecute-s ploile duşmane,se face-acum pe veci senin,trecută-i iarna de prigoane,o, vin să-ţi vindec orice rane,Iubito, scoală-te şi vin’!

Priveşte florile de stelepe care-n calea ta le-aninpe pajiştile Ţării Mele,să te-ncununi pe veci cu ele,Iubito, scoală-te şi vin’.

De-azi despărţirea e sfârşită,uniţi vom fi de-acum deplin.La Veşnicia strălucită,o, vino, Sora Mea iubită,Iubito, scoală-te şi vin’!

Cu cântec şi cu veseliee cerul cerurilor plin,pe strălucita lui câmpiesă străluceşti de bucurie,Iubito, scoală-te şi vin’!

O, vino, viile-nfloriteîmpart parfumul lor divin,în Pomul Vieţii pârguitete-aşteaptă roadele dorite,Iubito, scoală-te şi vin’!

O, vino-n veşnica Cetatesă bem al Nunţii Noastre Vin,să facem veacuri minunate,un cântec şi-o iubire toate,Iubito, scoală-te şi vin’!

(Sf. Mc. Clement, Ep. Romei; Sf. Petru al Alexandriei) 24 noiembrie

Page 338: Hristos – Pâinea noastră zilnică

338 Cântarea Cântărilor 3, 2

AM CUTREIERAT CETATEA

utreierarea cetăţii ne aduce şi nouă aminte cu amar de toate alergărilenoastre pe uliţele lumii, căutând mântuirea şi bucuria adevărată,

prietenia adevărată, dragostea adevărată. Dar, vai, cât de în zadar au fost toateostenelile şi căutările acestea!

Când ne amintim de alergările şi cutreierările noastre zadarnice căutând peDomnul acolo unde nu era, ne gândim cu milă la toate aceste nefericite sufletecare fac şi ele azi cum făceam noi atunci. O, cum am dori să le chemăm să vinăşi ele aici unde noi L-am aflat acum atât de fericiţi pe dulcele nostru Iisus…

Am căutat noaptea în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimi mele, l-amcăutat, dar nu l-am găsit...

M-am sculat atunci şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele, şi am căutatpe iubitul inimii mele... L-am căutat, dar nu l-am găsit...

Să nu uităm niciodată amintirile noastre! Căci amintirile sunt un tezaur dincare ne putem îmbogăţi mereu.

Amintirile noastre sunt paşii noştri grei spre Lumină.Sunt experienţele noastre dureroase către Adevăr...Sunt investiţiile noastre scumpe către Iubire...În fiecare avem un geamăt.În fiecare avem sudoare şi lacrimi.În fiecare, speranţe şi jertfe însângerate.La noi toate acestea au avut un scop: aflarea lui Hristos.Au avut o justificare: aflarea lui Hristos.Şi au o despăgubire: aflarea lui Hristos (Filip. 3, 7-11).Acum ştim, dar atunci nu ştiam. Acum vedem, dar atunci n-am văzut.

Acum înţelegem, dar atunci nu înţelegeam.Sufletul nostru tânjea după Lumină, dar cum s-o aflăm în noaptea în

care eram?Tânjeam după Adevăr, dar cum să-l aflăm în aşternutul nostru unde zăceam?

Slavă veşnică Ţie, dulce şi drag, bun şi scump Iisus, Care Te-ai lăsat aflatde noi! O, ce fericiţi suntem acum în braţele Tale dulci...

Îndură-Te, Doamne Iisuse, şi lasă-Te aflat şi de toţi acei care mai cutreierăşi azi căile lumii, ca să fie fericiţi şi ei.

Amin.

25 noiembrie († Sf. Mare Mc. Ecaterina; Sf. Mare Mc. Mercurie)

C

Page 339: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 3, 4 339

ABIA TRECUSEM DE EI…

mi voi aminti veşnic de căutările mele după Domnul meu şi de cum avenit bucuria aflării Lui...

Tânjeam după iubirea care să fericească inima mea, dar cum era s-odobândesc în starea în care mă aflam?

Când îndemnul Duhului Sfânt a devenit mai limpede şi mai stăruitor,ridicându-mă să pornesc în căutarea lui Dumnezeu, singurul care mai poatepotoli setea inimii neliniştite, eu m-am sculat.. .

M-am sculat să-L caut pe Hristos, Preaiubitul şi Doritul inimii mele, dupăCare tânjea toată fiinţa mea... cutreierând toată cetatea, uliţele şi pieţele.

Cetatea, unde sunt pietrele. Uliţele, unde sunt gunoaiele. Şi pieţele, undeeste numai negustoria.

Între pietre aflam numai nesimţire, asprime, lovituri şi răceală.Între gunoaie, numai târâtoare, infecţie şi întinăciuni.În negustorie, numai prefăcătorie, vicleşug şi pierderi.În aşternutul meu era noaptea mea, noaptea din mine, păcatul din fiinţa mea.În cetate era noaptea altora. Întunericul din jurul meu. Păcatul din ceilalţi.Şi nu L-am aflat pe Hristos, fiindcă nu era acolo.

Ci numai când am trecut de acestea. Când am depăşit hotarul acestora.Când am putut să răzbat dincolo de noaptea din mine şi din lume – în Cerulcredinţei, în sfera Duhului... în lumina Revelaţiei, atunci L-am aflat.

Căci aflarea lui Hristos este Revelaţia. Nu o revelaţie oarecare, ci Revelaţiaînsăşi, unica, adevărata, strălucitoarea şi veşnica Revelaţie.

Toate celelalte vin din ea şi duc la ea. Ca razele care vin din soare. Şiduc la el.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse, Soare Veşnic, Minune Veşnică, Răsplată Veşnicăa Dragostei, pentru minunea aflării Tale fericite! Mulţumesc şi mulţumescveşnic pentru tot ce mi-ai dat când Te-am aflat şi de când Te-am aflat pe Tine.Slavă veşnică Ţie!

Amin.

(Cuv. Alipie Stâlpnicul, Nicon şi Stelian Paflagonul) 26 noiembrie

Î

Page 340: Hristos – Pâinea noastră zilnică

340 Cântarea Cântărilor 3, 4

AM GĂSIT PE IUBITUL INIMII MELE

uflete drag care L-ai aflat pe Preaiubitul inimii tale şi care trăieştinegrăita şi strălucita minune a părtăşiei cu El, tu ştii că aceste lucruri sunt

adevărate, căci şi tu ai străbătut aceste dureroase stări până ce ai ajuns unde eşti.Adu-ţi totuşi aminte de ele, ca să nu uiţi niciodată că drumul acesta trebuie

să fie pentru tine pe totdeauna fără întoarcere, căci, luând-o înapoi spre pieţe,spre uliţe, în cetate, vei ajunge din nou la aşternutul tău întunecat, păcătos şimurdar în care zăceai ca un mort, fără credinţă, fără Dumnezeu şi fără nădejde(Efes 2, 12).

Ţi se cutremură de spaimă, de scârbă şi de întuneric toată amintirea ta.Şi îţi întorci grăbit faţa spre Hristos, Mântuitorul tău Fericit…Te cuprinzi mai strâns de El. Şi întreagă dragostea ta se preface

recunoştinţă şi rugăciune.

Suflete drag, care încă nu L-ai aflat, dar Îl doreşti, ridică-te degrabă dinaşternutul păcatului în care zaci.

Ieşi din cetatea mentalităţii care te înconjoară.Aleargă la Golgota şi cazi sub Crucea Răscumpărătoare a lui Hristos.Ridică-ţi ochii cu credinţă spre fruntea Lui, spre inima Lui, spre mâinile

Lui, spre picioarele Lui însângerate... Din toate vei auzi glasul lui Dumnezeucare îţi va grăi: Iată dragostea Mea! Iată cât de mult te-am iubit şi te iubesc Eu!Vino şi dă-mi inima ta (Prov. 23, 26). Şi să găsească ochii tăi plăcere în căiledragostei. Aceasta este salvarea şi fericirea ta...

Acestea vor fi primele sărutări dumnezeieşti pe buzele sufletului tău.Sărutări pe care nu le vei mai uita niciodată. Căci prima sărutare nu se poateuita în veci.

O Doamne, Iisuse Preaiubit, Te rugăm, cheamă-i şi atrage-i mereu la Tine petoţi cei ce încă mai rătăcesc departe de cunoaşterea şi părtăşia Ta, căci nu este omai mare bogăţie nici în veacul acesta şi nici în cel viitor ca mântuirea Ta.

Amin.

27 noiembrie (Sf. Mare Mc. Iacob Persul; Cuv. Natanail; Sf. Onufrie)

S

Page 341: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 4, 1 341

CE FRUMOASĂ EŞTI

ragostea Domnului Iisus nu rămâne niciodată datoare dragostei celuice-L iubeşte pe El. Ori de câte ori noi Îi spunem Domnului: Te iubesc –

ne spune şi El nouă aceste dulci cuvinte. Şi ori de câte ori noi Îi spunem Lui: O,ce frumos eşti Tu – ne spune şi El nouă: Şi tu eşti aşa frumos.

Nu este o mai mare bucurie decât să ştii că în ochii celui pe care îl iubeştitu eşti frumos, iar el îţi spune aceasta cu cele mai frumoase cuvinte şi în celemai frumoase clipe .

Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti!Ochii tăi sunt ca ochii de porumbiţă sub marama ta.Părul tău este ca o turmă de capre poposită pe coama muntelui Galaad...

Numai dragostea vede totul frumos. Numai dragostea nu găseşte nici uncusur (I Cor. 13, 7).

Numai fiinţei iubite îi găseşti doar virtuţi şi nici un defect.Doar neprihănire şi nici o vină. Doar roade frumoase şi dulci şi nici una

uscată şi amară.Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti!... Asta arată că tot ce are în

mijloc iubirea este frumos. Şi înainte şi după.Iubirea îşi trimite razele ei spre sufletul nostru şi înainte de a răsări şi după

ce a apus.Fiinţa iubită, casa iubită, patria iubită, ne par totdeauna frumoase, cele mai

frumoase dintre toate.Şi când ne apropiem de ele, şi când ne despărţim.O, dacă ne-am iubi soţia sau soţul mai presus de orice fiinţă omenească...

ce frumos ne-ar părea chipul său... şi toate părţile fiinţei sale!O, dacă am iubi familia noastră, casa noastră, pe cei apropiaţi ai noştri mai

cald şi mai duios ca pe oricare alţii!...Ce rai ar deveni căminul nostru, ce fericiţi părinţii noştri, ce binecuvântaţi

ne-ar creşte copiii !

O, Preaiubitul nostru, Dulce Iisuse Doamne, ajută-ne să-Ţi spunem şi noicu cele mai fericite cuvinte şi fapte că Te iubim pe Tine mai mult ca pe orice şică eşti mai frumos pentru noi mai mult ca oricine.

Amin.

(Sf. Cuv. Mc. Ştefan cel Nou; Sf. Mc. Irinarh) 28 noiembrie

D

Page 342: Hristos – Pâinea noastră zilnică

342 Cântarea Cântărilor 4, 7

ŞI N-AI NICI UN CUSUR

dacă ne-am iubi frăţietatea noastră mai mult ca pe oricare alta, cât amvedea-o de frumoasă, de înzestrată, de fără cusur! Şi cum n-am

părăsi-o niciodată! Ci ne-am strădui neîncetat să o împodobim cu şi mai multepiere scumpe, să fie ea şi mai frumoasă.

Toată taina păcii, a armoniei şi a fericirii stă în dragoste.Unde este dragoste, acolo este totul frumos. Numai unde este ea. Şi numai

cât ţine ea.De ce oare putea spune Sfântul Apostol Pavel fraţilor săi: Vă laud că în

toate privinţele ţineţi toate învăţăturile întocmai cum vi le-am spus (I Cor. 11,2)? Pentru că îi iubea atât de mult, încât era gata să fie turnat ca o jertfă pentruei (Filip. 2, 17) şi le uitase orice cusur pe care îl văzuse şi îl judecase la ei.

Şi pentru ce oare Ionatan n-a văzut nici un rău şi nici o nelegiuire în David,cum vedea tatăl său, Saul? Pentru că Ionatan îl iubea pe David ca pe sufletul dinel (I Sam. 18, 3) .

De ce Dumnezeu nu vedea nici o vină în poporul Său?Pentru că Dumnezeu este dragoste şi toţi cei ce sunt în dragoste sunt priviţi

frumoşi, neprihăniţi şi sfinţi, măcar că, adeseori, sunt departe încă de ţintaaceasta (Rom. 8, 28-34).

Da, fiindcă dragostea cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi(Rom. 4, 17).

Însă şi acela care vrea să fie iubit în felul acesta trebuie să-şi dea toatesilinţele ca să merite această iubire.

Tot capitolul 4 din Cântarea Cântărilor este o descriere fericită nu numai aîntregii făpturi iubite, ci şi a fiecărui mădular în parte.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, Care ne vezi pe fiecare frumos, ca săne poţi iubi pe fiecare!

Te rugăm, fă-ne să fim întocmai aşa.Amin.

29 noiembrie (Sf. Mc. Paramon, Filumen şi Valeriu; Cuv. Acachie)

O,

Page 343: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 4, 9 343

MI-AI RĂPIT INIMA

e frumoase le vede Domnul pe toate sufletele din Biserica Sa!Cele dintâi mădulare frumoase sunt ochii miresei. Mădularele din

fruntea ei. Ei sunt ca ochii de porumbiţă: curaţi, limpezi, pătrunzători şisănătoşi.

Aşa trebuie să fie conducătorii şi îndrumătorii Bisericii Domnului.Aşa trebuie să fie mădularele din fruntea adunării Domnului.Aşa trebuie să fie învăţătura şi mintea, felul de a vedea şi de a judeca al

oricărui credincios adevărat.Şi, după aceea, la rând, în jos, toate celelalte mădulare sunt descrise cu

frumuseţea lor fiecare.Căci dacă ochii care îndrumă, care arată, care observă, care veghează cu

dragoste sunt curaţi, tot trupul va fi plin de lumină (Matei 6, 22).

Dacă felul de a vedea este curat şi sănătos, tot mersul vieţii este neprihănitşi plin de frumuseţea dragostei ascultătoare.

O, ochi ai Lucrării lui Dumnezeu, cât de frumoşi trebuie să fiţi voi! Cât decuraţi, cât de treji, cât de sfinţi!

O, suflet iubit şi ales al lui Iisus Hristos, cât de luminos trebuie să fiechipul tău, umbletul tău, statornicia şi ascultarea ta!

Ca să fii vrednic de dragostea Preaiubitului tău, Care nu vede nici un cusurîn preaiubiţii Săi.

Slavă veşnică Dragostei şi Frumuseţii Tale, Mântuitorul şi Mirele Sfânt alBisericii sfinte şi al sufletelor sfinte!

Binecuvântaţi să fie ochii Tăi, care văd totul frumos! Care nu văd sau seprefac că nu văd nici un cusur nicăieri.

Binecuvântaţi să fie ochii curaţi din fruntea Bisericii şi a Adunării luiHristos, care, fiind buni, sănătoşi, curaţi şi treji, veghează cu dragoste şi cu grijăasupra frumuseţii tuturor.

Binecuvântaţi să fie apoi toţi cei ce sunt mâini care lucrează şi picioarecare poartă greutăţile altora.

Binecuvântat să fie oricine face binele.Amin.

(† Sf. Ap. Andrei, cel Întâi Chemat, ocrotitorul României; Sf. Frumentie, Ep.) 30 noiembrie

C

Page 344: Hristos – Pâinea noastră zilnică

344 O, CE FRUMOASĂ EŞTI!

O, ce frumoasă eşti, Iubito,Biserică, Mireasa Mea!Ce minunate-s ale talepodoabe ce te fac aşa!Ce minunată ţi-e credinţapăstrată-n cugetul smerit,curată, sinceră, adâncăşi-aceeaşi până la sfârşit!

O, ce frumoasă ţi-e nădejdeace nu s-a clătinat nicicând;prin orişice-ncercări aceeaşitărie şi-ndrăzneală-având!Ce îngerească ţi-e iubireace lângă Mine te-a ţinutîn dulcea, negrăit de dulceaunire de la început!

Ce sfântă ţi-este curăţiadin dulcii, limpezi ochii tăice n-au privit nicicând pe nimenicăzuţi, dispreţuiţi şi răi!Ce mişcătoare umilinţa,asemeni crinului rănitce-şi dăruie mai mult mireasmacu cât e şi mai mult zdrobit!

Ce îndelungă ţi-e răbdareace te-a-nvăţat să lupţi şi, blândiertând, să suferi pân’ la moarteşi să nădăjduieşti crezând!Ce înduioşătoare-i milace te-a plecat spre cel lovitsă mângâi, să ajuţi, să dăruinemustrător, tăcut, simţit...

Ce-mbelşugat şi dulce-i rodulcu-atâtea lacrimi semănat,altarul miilor de jertfece strălucit e-ncununat!Ce fericit e-mpodobităîn totul tot făptura ta!O, ce frumoasă, ce frumoasăeşti tu pe veci, Mireasa Mea!

1 decembrie (Sf. Prooroc Naum; Cuv. Filaret Milostivul; Sf. Mc. Anania Persul)

Page 345: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 5, 2 345

DAR INIMA ÎMI VEGHEA

nima îi închipuie pe cei ce sunt puterea şi lucrarea vie a Bisericii şi aAdunării Domnului. Câtă vreme ei veghează şi luptă, atâta vreme toate

celelalte mădulare trăiesc, merg şi vin, lucrează şi se bucură. Îndată ce inimaslăbeşte şi nu mai luptă, nu mai lucrează şi nu mai veghează, întreg trupul uneiBiserici şi al unei adunări se ruinează şi se stinge. Viaţa se pierde, rodul seusucă. Lumina se întunecă.

...Adormisem, dar inima îmi veghea...Este glasul Preaiubitului meu Care bate...Deschide-mi...

Şi totuşi cea mai nepătrunsă taină este inima omului.În ea a pus Dumnezeu puterea de viaţă şi de simţire.Cât inima trăieşte şi bate, pot fi zdrobite toate celelalte mădulare – omul

trăieşte. Nu-i mort.Cât inima este puternică, se ţine în viaţă tot trupul, oricât de slăbite şi

neputincioase ar fi toate părţile lui. Dar când inima a slăbit, pot fi toate celelalteputernice şi sănătoase – în zadar.

Îmi aduc aminte de părintele Iosif... Toate mădularele fiinţei lui erau slabeşi bolnave. Plămânii, ficatul, intestinele, stomacul... Mâinile, picioarele, ochii...Era numai un schelet care suferea răstignit şi sângerând pe patul lui de boală cape o cruce, de ani îndelungaţi...

– Numai inima este bună în mine... zicea el odată, numai inima mi-a fosttare şi sănătoasă. Ea a dus în spate toată povara trupului meu slab, pe toturcuşul calvarului vieţii mele.

Acum şi inima mi-a slăbit. Parcă simt că de-abia mai urcă...Şi când inima n-a mai putut, s-a întâmplat... 12 februarie 1938.

O, Dumnezeul nostru Bun, Te rugăm, fii puterea de veghere şi de luptă atuturor celor pe care i-ai pus ca pe o inimă în adunarea Ta.

Ajută-ne şi pe noi să avem viaţa şi vegherea mereu trează, pentru catotdeauna să auzim glasul Tău.

Amin.

(Sf. Prooroc Avacum; Sf. Mc. Meropi) 2 decembrie

I

Page 346: Hristos – Pâinea noastră zilnică

346 Cântarea Cântărilor 5, 8

SUNT BOLNAVĂ DE DRAGOSTE

ce binecuvântată este inima bolnavă de dragostea lui Hristos! Bolnavădupă dragostea lui Hristos!

În inimă este duhul Lucrării. Puterea Frăţietăţii. Taina credinţei... (I Tim. 3, 9).Până aceasta veghează, luptă şi crede, totul este viu, rodnic şi biruitor. În

Biserică. În Frăţietate. În suflet.Când acestea adorm, slăbesc şi mor, totul se opreşte, se descompune şi

piere. Căci inima a murit.Inima a fost cel dintâi dintre mădularele care au pornit la munca vieţii. Şi

ea se va opri cea din urmă.Inima le trezeşte pe toate celelalte în fiecare dimineaţă, pentru că ea

singură nu adoarme noaptea niciodată .Inima lucrează alături de fiecare mădular, în orice vreme şi în orice loc.

Toate celelalte mădulare se perindă, în munca lor, şi îşi dau rând la odihnă,înlocuindu-se unele pe altele...

Numai inima nu odihneşte niciodată. Numai pe ea nu-i nimic s-o poatăînlocui şi uşura.

Seara toate se culcă şi se odihnesc, reîmprospătându-şi puterea prin odihnasomnului...

Dar pe inimă numai rugăciunea o mângâie.Numai Mâna Domnului o odihneşte.Numai glasul Lui îi spune: Încă puţină vreme, sărmană inimă, încă puţină

veghere şi osteneală...Curând vei odihni şi tu.Dragostea va fi leagănul tău dulce...Cântarea va fi veşnica ta înviorare...Lumina va fi învelişul tău fericit...Iar Sânul Iubirii Divine va fi reazemul tău nemaidespărţit pe totdeauna...Încă puţin, sărmană inimă, şi vei merge şi tu la odihna ta...Fericită vei fi, sărmană inimă, dacă vei fi aflată veghind.

Preadulcele nostru Mântuitor, odihna inimii noastre, fii binecuvântatpentru dulcea nădejde a odihnei pe care ne-ai pregătit-o la Tine tuturor celorneodihniţi de muncă.

Te rugăm, fă să aflăm şi noi odihna Ta când ne vom fi sfârşit cu binemunca pe care ne-ai rânduit-o.

Amin.

3 decembrie (Sf. Pr. Sofonie; Sf. Mc. Anghel; Cuv. Ioan Sinaitul; Sf. Mc. Agapie)

O,

Page 347: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 5, 16 347

AŞA ESTE IUBITUL MEU

neosteniţi lucrători ai Domnului, voi care sunteţi inima harnică şifierbinte a Lucrării Oastei Domnului, voi, fraţii şi surorile mele, încă

puţină jertfă, încă puţină osteneală, încă puţină veghere...Voi purtaţi greul Lucrării Domnului. Voi sunteţi inima ei, voi trebuie să fiţi

tari şi calzi întotdeauna.Ceilalţi pot să se odihnească noaptea, dar voi, deşi sunteţi zdrobiţi de truda

zilei, nu puteţi sta .Ceilalţi pot să se retragă de la greu. Pot să aştepte după alţii, îi pot părăsi

pe fraţi... Dar voi n-aţi putut aceasta niciodată.I-aţi căutat pe toţi. I-aţi ajutat pe toţi. I-aţi vegheat pe toţi.Nu v-a cruţat şi nu v-a crezut nimeni. Nu v-a uşurat nimeni.Nu v-a răsplătit nimeni, decât dragostea cea curată şi dulce. Şi recunoştinţa

cea duioasă şi sfântă.Dar pe acestea le-aţi întâlnit atât de rar…Auziţi glasul Preaiubitului Care bate... Bate la uşi pe care nu I le deschide

nimeni, căci toţi dorm!Săriţi tot voi şi-I deschideţi...Deschideţi-I larg uşile sufletelor, să intre Hristos în ele.Deschideţi uşile caselor. Uşile bisericilor. Uşile dragostei. Să vină Hristos

să mântuiască lumea.Voi veţi fi cei dintâi odată la uşa Lui. Şi, când şi voi veţi bate, zicând:

Deschide-ne, Preaiubit Iisus, Dulcele nostru Mântuitor, Scumpul nostru Domn,Fericitul şi Doritul inimii noastre,

El Însuşi va veni să vă deschidă slava Lui, braţele Lui, inima dragostei Luinemărginite şi veşnice.

Atunci se va fi sfârşit pe totdeauna truda noastră, scumpe inimi sfinte! Şiva veni şi odihna voastră.

Preadulcele nostru Mântuitor Iubit şi Sfânt, Slavă veşnică Ţie pentru fraţiinoştri ostenitori şi harnici!

Binecuvântat să fii pentru dragostea inimii Tale şi pentru dragosteainimilor lor, a acelor care ne iubesc şi care aleargă mereu pentru noi şi pentrumulţi.

Fă, Doamne, ca şi inima Ta şi inimile lor să fie răsplătite deplin derecunoştinţa inimilor noastre.

Amin.

(† Sf. M. Mc. Varvara; Cuv. Ioan Damaschin) 4 decembrie

O,

Page 348: Hristos – Pâinea noastră zilnică

348 Cântarea Cântărilor 6, 3

EU SUNT A LUI

omnul Hristos a răscumpărat cu Sângele Lui Sfânt nu numai toatăBiserica Sa, ci şi pe fiecare suflet în parte. De aceea, nu numai toată

Biserica, în întregimea ei, este a Lui, ci şi fiecare suflet în parte. Noi, când nepredăm personal Domnului ca să fim ai Lui, facem doar un act de dreptate,predându-I Domnului ceea ce era şi este al Lui, răscumpărat cu preţul cel maimare, al morţii Sale pe Cruce.

Când însă noi ne strângem de Domnul cu toată puterea iubirii noastrefierbinţi, simţământul că Îi aparţinem total este atât de fericit!

Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu.El îşi paşte turma între crini...

Nu sunt pe pământ cuvinte care să cuprindă ceea ce simte dragosteaadevărată şi fierbinte.

Nu se găseşte în nici o limbă asemănările cu care dragostei i se pare căpoate fi pusă alături fiinţa iubită.

Nu poate fi nici nume aşa frumos. Nici mângâieri atât de dulci. Nici locatât de fericit cum ar vrea dragostea să-i dea odorului ei.

De aceea ea caută mereu nume noi. Mângâieri noi. Cuvinte noi. Locuri noi.Mijloace noi. În care să se poată da pe o mie de căi unicului ei odor...

Pe drum, iubirea merge vorbind singură. Căci ea îl simte şi pe odorulinimii ei alături de ea, deşi el acum este departe, departe.

La masă pune două linguri, ca şi cum şi el ar fi de faţă, deşi este dus acumde mult.

În carte pune două semne... În grădină sădeşte două flori... În aşternut punedouă perne...

Pe drum vede doi pomi... Pe cer vede două stele... Pe câmp însoţeşte doifluturi. Pe ram, alături, două mere.

Unul pentru mine, unul pentru el.

O, Dulcele, Preaiubitul nostru Iisus, Te rugăm să faci ca şi în noi să fie faţăde Tine o asemenea iubire, încât nicăieri şi nici o clipă să nu putem fără de Tine.

Amin.

5 decembrie († Cuv. Sava cel Sfinţit; Cuv. Nectarie; Sf. Mc. Anastasie)

D

Page 349: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 6, 2 349

IUBITUL MEU…

ufletul care L-a aflat pe Iisus şi a ajuns în cea mai dulce intimitate cu Eltrăieşte aceste stări cereşti cu o putere nebănuită şi Îl are pe Hristos mai

scump ca orice pe lume.Poate să vină să-l ceară oricine.Poate să-i îmbie orice.Poate să aibă oricât.Poate să-i vorbească oricum.Poate să locuiască oriunde. Sufletul acela nu mai vrea să mai fie niciodată

al nimănui altuia decât al lui Iisus, Preaiubitul Său.Pentru El este în stare să se despartă de părinţii săi, de fraţii săi, de casa lui,

de patria sa.Pentru El este în stare să-şi dea trecutul său, prezentul său şi viitorul său.Nici o osteneală nu-i prea mult pentru El.Nici o luptă nu-i prea grea.Nici o jertfă nu-i prea mare, pentru că el este al Lui în întregime. Ochii săi

nu vor mai privi pe nimeni ca pe El.Urechile sale nu vor mai asculta nici un alt glas, fie oricât de frumos, decât

numai glasul Lui.Nici o mireasmă din lume nu-l mai atrage şi nu-l va opri din drum să o

miroase, decât crinii Lui, apropierea Lui, urmele Lui...Nici un cuvânt de dragoste nu va mai rosti gura sa pentru nimeni şi pentru

nimic, decât pentru Preaiubitul său drag...Cântările dragostei Lui le va cânta.Şoaptele dragostei Lui le va spune...Şi fiecare dintre cuvintele care vor ieşi de pe buzele sale, el doreşte să fie

dulci, ca cea mai dulce sărutare pentru Mântuitorul său, pentru Mirele său,pentru Preaiubitul său. Căci el este al Lui...

Inima sa va bate numai pentru El. Va tresări numai pentru El.Va arde numai pentru El.Mâinile sale vor lucra neostenite, pricepute, curate, harnice, cumpătate şi

drăgăstoase tot ce vor face, cu cea mai dulce predare, numai pentru El, cu odragoste mai delicată decât a oricăreia dintre fiicele Sionului.

O, Drag şi Dulce Iisus, Domnul şi Mirele meu, fă-mă şi pe mine să fiu aşapentru Tine, căci Tu pentru mine aşa ai fost.

Slavă şi mulţumire veşnică Ţie!Amin.

(† Sf. Ier. Nicolae, Arhiep. Mirelor Lichiei) 6 decembrie

S

Page 350: Hristos – Pâinea noastră zilnică

350 Cântarea Cântărilor 6, 4

FRUMOASĂ EŞTI, IUBITO

ând Lucrarea Domnului, Biserica Lui, Adunarea Lui este vie şi curată,toate mădularele ei sunt pline de frumuseţe şi de nevinovăţie.

Atunci Domnul nu mai poate de dragostea ei. Atunci Domnul îi spunemereu cele mai frumoase cuvinte de dragoste, iar ea Lui la fel.

Atunci ea spune cele mai frumoase legăminte, pe toată viaţa ei.Picioarele mele încălţate cu râvna puternică şi sfântă a Evangheliei Tale

vor alerga numai pe urmele Tale. Numai alături de Tine. Numai înaintea Ta.Numai printre crinii unde pasc turmele Tale. Numai pe căile plăcute Ţie. Îngrădina Ta. În via Ta. În slujba Ta. Căci eu sunt numai a Ta, Preaiubitul meudrag...

Şi Tu, Preaiubitule, eşti al meu. Eu sunt cu Tine şi când nu Te văd. Căcigura Ta mi-a spus: Iată, Eu sunt cu tine în toate zilele, până la sfârşitulveacurilor (Matei 28, 20).

Te aud şi când nu-mi vorbeşti, căci Cuvântul Tău este în mine. Te simt şicând nu-mi eşti alături, pentru că Duhul Tău este în inima mea.

Tot ce fac caut să fie cât mai frumos.Tot ce spun caut să fie cât mai adevărat.Tot ce gândesc vreau să fie cât mai sfânt.Tot ce lucrez, să fie vrednic de Tine.Căci întru totul totului tot eu sunt a Ta, Preaiubitul meu...Şi eu vreau ca Tu să Te înalţi prin mine.Frumuseţea mea să Te arate pe Tine mai frumos. Vrednicia mea, mai sfânt.

Dragostea mea să Te arate mai vrednic de iubit...Aşa gândeşte Adunarea lui Hristos, Biserica lui Hristos. Sufletul ales şi

preaiubit al lui Hristos.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, pentru dragostea cu care ne-ai ales şine-ai rânduit să mergem ca să aducem roadă pentru Tine! Iar prin tot ce vomaduce noi, dragostea Ta să fie mai slăvită (Ioan 15, 8).

Te rugăm, Preaiubitul nostru Răscumpărător, pune în toate BisericileTale... în toate adunările şi sufletele care vorbesc despre dragoste aşa un fel dea gândi, de a vorbi şi mai ales de a trăi.

Pentru că numai aşa acestea vor fi ale Tale.Amin.

7 decembrie († Sf. Mc. Filofteia; Sf. Ambrozie al Mediolanului)

C

Page 351: Hristos – Pâinea noastră zilnică

CÂT AI TU MAI MULT CA ALŢII 351

Cât ai Tu mai mult ca alţii,Sfânt şi Veşnic Mire,cât mai scumpă decât toateeste-a Ta iubire,mai de preţ ca lumea-ntreagă,dulcea Ta iubire!

Glasul Tău cel sfânt îmi parecel mai drag din lume,Numele Iubirii Tale-icel mai dulce Nume;fericit, şi-ales, şi veşnic,cel mai dulce Nume.

Necuprinsa Ta Iubireinima mi-o leagă,de-aş rămâne lângă Tineveşnicia-ntreagă;în genunchi, s-ascult Cuvântu-Ţi,veşnicia-ntreagă.

Frumuseţea Ta, Iisuse,n-are-asemănare,cine-ar fi să poată spunecât de drag mi-eşti oare?Care cântec, care lacrimipot a spune oare?

Dintre mii de-aleşi, Făpturapot a Ţi-o alege,Glasul Tău din mii de glasuripot a-L înţelege;cântă-ntreaga mea fiinţăcând Ţi-L înţelege.

Cât ai Tu mai mult ca alţii –slavă veşnic Ţie!

Lângă Tine-i totul numaiimn de bucurie,veşnicia lângă Tine-iimn de bucurie.

(Cuv. Patapie şi Sofronie, Ep. Ciprului; Sf. Ap. Sosten, Apolo, Tihic şi Cezar)8 decembrie

Page 352: Hristos – Pâinea noastră zilnică

352 Cântarea Cântărilor 7, 1

CE FRUMOASE ÎŢI SUNT PICIOARELE

pune Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu că Domnul nu vede nici onelegiuire în poporul Său – aceasta nu pentru că n-ar fi, ci pentru că

dragostea are aşa putere, încât ea face să pară alb ceea ce este negru şi dulceceea ce este amar... Nici una din părţile fiinţei iubite nu este lipsită de unfarmec deosebit.

Nici o altă fiinţă de pe lume nu are aşa ochi, aşa gură, aşa glas, aşa mâini,aşa degete, aşa umblet, aşa îmbrăcăminte, aşa gesturi...

Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fecioară a Domnului...

Picioarele noastre sunt cele mai nebăgate în seamă dintre toate mădularelenoastre.

Ele poartă cele mai mari greutăţi. Ele trebuie să umble prin cele mai grelelovituri.

Ele sunt ascultate cele mai din urmă, îngrijite cel mai puţin. Ajutate cel mairar. Fiindcă ele sunt cele mai smerite.

De aceea, în ochii Domnului ele sunt văzute cele mai dintâi.Şi multe din cele mai frumoase cuvinte din gura Domnului au vorbit cu

atâta iubire despre ele.„Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care

vesteşte pacea...Picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea...Picioarele celui ce zice Sionului: Dumnezeul tău împărăţeşte“ (Isaia 52,7).Cât de frumoase sunt picioarele celor care vestesc pacea, ale celor ce

vestesc Evanghelia (Rom. 10, 15)!Tu nu mi-ai spălat picioarele – îi zice Domnul lui Simon (Luca 7, 44).Dar Eu v-am spălat vouă picioarele – le-a zis Domnul Iisus ucenicilor Săi

(Ioan 13, 14).

Prea Bunule şi Prea Iubitule Iisus... Ce plină de frumuseţe şi de atenţie estedragostea Ta care vede totul frumos în toţi ai Tăi!

Îţi mulţumim că ne iubeşti chiar atât de mult. Ajută-ne ca şi noi să Teputem iubi pe Tine la fel.

Amin.

9 decembrie (Zămislirea Sf. Fecioare de către Sf. Ana; Sf. Mc. Valeria; Proorociţa Ana)

S

Page 353: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 7, 6 353

CE PLĂCUTĂ EŞTI TU...

ând Adunarea Domnului este curată şi smerită, toate mădularele ei suntfrumoase şi despre toate se poate vorbi în felul cel mai frumos. Ce

frumos vorbeşte aici Domnul despre picioarele, despre mădularele cele maismerite ale unei lucrări evanghelice!

Când prezenţa lui Dumnezeu este fericită într-o Biserică, iar aceasta esteîntr-o stare bună şi curată, atunci aşa este fiecare mădular.

Când dragostea lui Hristos este sfântă, fierbinte şi lucrătoare într-o frăţietate,şi când lucrarea Duhului Sfânt este vie, roditoare şi statornică într-o familie

duhovnicească,atunci cea mai bună şi mai frumoasă dovadă sunt picioarele ei, adică fraţii

şi surorile cei mai din urmă. Fiii săi cei mai smeriţi.Fiindcă aceştia nu vor fi atunci desculţi, adică neînvăţaţi, neîntăriţi,

necumpătaţi şi nepăsători, ci vor fi bine pregătiţi, bine zidiţi şi bine înarmaţi.Vor fi îndrăzneţi. Vor fi uniţi. Vor merge frumos şi drept.Vor umbla pe munţi, adică pe înălţimi de curăţie.Vor alerga, adică vor fi mereu pe drumuri în vestirea Domnului.Vor lucra şi ei cât pot, măcar prin prezenţa lor, la vestirea păcii, la

propovăduirea mântuirii, la îmbărbătarea Sionului, adică a Lucrării şi a lucrătorilorlui Hristos.

Dumnezeu să binecuvânteze Lucrarea sfântă a Oastei Sale, care de laînceputul ei a făcut şi acest lucru bun: a spălat picioarele Domnului, le-aîncălţat cu încălţăminte sfântă şi le-a pornit pe toţi munţii şi pe toate văile ţăriişi ale lumii să vestească pacea... să propovăduiască Evanghelia, să-Lmărturisească pe Hristos.

Ea a reînviat astfel minunatul misionarism laic din vremea creştinismuluidintâi.

Dumnezeu să binecuvânteze orice adunare care pune în slujba Domnuluinişte picioare frumoase. Orice adunare ale cărei mădulare – chiar şi cele dinurmă – umblă frumos şi harnic după El.

Slavă veşnică Ţie, Dulcele nostru Mântuitor, Care ai făcut atâtea minuni cunoi şi pentru noi! Te rugăm, ridică mereu tot mai mulţi ostenitori pentru Tine şipentru slava Ta în mijlocul Oastei Bisericii Tale. Te rugăm, fă-ne şi pe fiecaredintre noi un astfel de ostenitor.

Amin.

(Sf. Mc. Mina, Ermoghen şi Eugraf) 10 decembrie

C

Page 354: Hristos – Pâinea noastră zilnică

354 Cântarea Cântărilor 7, 10

EU SUNT A IUBITULUI MEU...

ragostea Bisericii vii a lui Hristos priveşte mereu spre El, se alipeştemereu de El şi vorbeşte mereu de El, iar dragostea Mirelui Hristos face

la fel cu ea. Ce fericit este acest dialog dulce şi ce bine ar fi dacă nu s-ar sfârşiniciodată!

În capitolul acesta, dragostea Domnului Iisus se uită spre Biserica Sa dinjos în sus. Din urmă spre înainte. De la picioare spre cap.

Şi lauda iubirii Lui pentru ea începe da la mădularele cele mai smerite sprecele mai înălţate .

Fiindcă nicăieri nu se poate vedea mai bine lucrarea capului, a minţii, aochilor, a inimii şi a mâinilor decât în felul cum sunt picioarele.

Când picioarele sunt descălţate, ce preţ mai poate avea capul împodobit?Când picioarele sunt murdare, mai poate cineva să laude ochii şi mâinile?Când picioarele sunt lovite, chinuite şi uitate, ce simţire poate să mai fie

în inimă?O, voi capi ai Lucrării Domnului, luminătorii adunărilor şi inima Frăţietăţii

sfinte, uitaţi-vă spre picioare, spre sufletele smerite ale Adunării Domnului.Când Domnul va putea lăuda întâi picioarele, atunci toată fiinţa Lucrării

Sale va fi frumoasă.Atunci voi veţi avea o strălucire şi un preţ adevărat în ochii Lui.Când dragostea lui Hristos a venit să-i caute mai întâi pe cei mai apăsaţi,

să-i ridice pe cei mai căzuţi şi să-i spele pe cei mai din urmă,să aveţi şi voi gândul care era în Hristos.Atunci, abia atunci, vom fi gata pentru cea mai fericită rugăciune: Suntem

gata să Te primim... Vino repede, Iubitule!

Slavă veşnică Ţie, Preaiubitul Scump al inimilor noastre, Mântuitorul şiDumnezeul nostru Iisus Hristos, slavă Ţie!

Te rugăm, fă-ne pe toţi să avem frumuseţea plăcută Ţie, dar începe de lacei mai din urmă, de la cei mai smeriţi.

Fă picioarele noastre frumoase şi harnice, lucrând pentru Tine şi urmândmereu căile Tale curate şi dulci.

Amin.

11 decembrie(Cuv. Daniil Stâlpnicul şi Luca; Sf. Mc. Emilian; Sf. Mc. Varsava; Sf. Mc. Vichentie)

D

Page 355: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 8, 6 355

CA O PECETE PE INIMA TA...

rice iubire adevărată se doreşte a fi singura care să stăpânească pesteinima pe care o iubeşte.

Orice lucru din lume se mai poate împărţi. Şi pâinea, cât de puţină. Şihaina, şi timpul, şi mila, şi bucuria. Numai dragostea adevărată nu se poateîmpărţi niciodată.

Dragostea adevărată de Hristos nu se mai poate împărţi. El zice: Oricinemai iubeşte pe altcineva ca pe Mine nu este vrednic de Mine.

Dar şi sufletul iubitor de Dumnezeu nici nu mai doreşte să-şi împartădragostea de El cu nimeni altcineva din lume. Şi El spune tot aşa: Pune-mă ca opecete (unică) pe inima Ta.

Cu acest cântec de dor... cu această înlăcrimată rugăciune de iubire... cuaceastă dulce nădejde a dragostei care-L aşteaptă pe Preaiubitul inimii ei secontinuă ultimul capitol din Cântarea Cântărilor.

Acest imn al iubirii eterne, care a început în Cer şi va sfârşi în Cer, este unneîntrerupt poem de iubire. A început în Hristos şi va sfârşi în El, a început înveşnicie şi va sfârşi în ea.

Cu acest strigăt, a fost chemată prin toate veacurile venirea lui Hristos decătre dragostea alor Lui. De către suferinţele alor Lui. De către jertfelenenumărate şi grele ale Lucrării Sale.

Spre venirea Domnului s-au înălţat braţele celor care nu mai puteau de dor.Care, din iubirea pentru El, s-au despărţit de tot ce putea fi pentru ei

plăcere şi desfătare pământească.Alegând mai bine crăpăturile munţilor. Sau arşiţa pustiurilor. Sau

singurătatea zidurilor.În care să se păstreze numai ai Lui. Şi numai pentru El.Spre dragostea Domnului s-au înălţat de pe rugurile veacurilor cele mai

fierbinţi rugăciuni de iubire şi nimeni niciodată n-a mai fost iubit atât cât El.

Slavă veşnică Dragostei Tale, Dulcele nostru Mântuitor, care a fost pusă cao pecete neştearsă pe inima noastră! Te rugăm, fă să ardă tot mai frumos peinimile tuturor.

Amin.

(† Sf. Ier. Spiridon, făcătorul de minuni; Sf. Ier. Alexandru) 2 decembrie

O

Page 356: Hristos – Pâinea noastră zilnică

356 Cântarea Cântărilor 8, 7

APELE CELE MARI

câte valuri şi câte ape puternice s-au năpustit de-a lungul veacurilor casă stingă focul dragostei de Hristos din sufletul iubitorilor Lui! Dar

nimeni şi nimic n-a putut s-o nimicească.Din temniţele călăilor lor, mâinile însângerate, schingiuite, străpunse şi

zdrobite ale celor care au ales mai degrabă să se despartă de libertatea lor, defamilia lor, de avuţia lor şi de viaţa lor în chipul cel mai groaznic decât să sedespartă de Dumnezeul lor în chipul cel mai murdar au rămas încleştate de El.

Spre dragostea Domnului se îndreaptă şi azi gândurile şi ochii multoradintre acei care privesc în profeţiile Bibliei şi în semnele veacurilor... şi mulţizic pe bună dreptate că ar fi fost vremea... Că ar fi vremea să se arate venind,aşa cum a spus (Matei 24, 30; Ioan 14, 3).

Poate că aşa este. Poate că ar fi vremea să vină sau poate chiar ar fi fost săfi şi venit de mult Mântuitorul, împlinind ultima Lui profeţie.

Dar eu mă gândesc cu strângere de inimă la cele din meditaţia de maiînainte: în ce măsură este gata Biserica Domnului pentru venirea Lui?

Mai întâi picioarele! În ce stare se arată în ochii Domnului mulţimea ceamare a Lucrării Sale ?

Cum se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu marea mulţime a creştinilor de azi?Unde mergea ea?Cum arată sufletul ei?După ce aleargă?Iar când picioarele sunt aşa cum sunt... când bietele gloate umblă cum

umblă şi arată cum arată, ce mai poate aştepta capul?Ce pot aştepta ochii?Ce pot primi mâinile?Un mire – când s-ar duce cu nuntaşii după mireasa lui, iar de departe ar

vedea-o pe ea cu picioarele desculţe şi murdare... cu odaia în dezordine... culucrurile nepregătite pentru nuntă – n-ar zăbovi el în poarta ei oare tocmai casă-i dea timp să se pună în rânduială pentru întâlnirea cu el?

O, scumpul nostru Mire Iisus, nici noi nu suntem gata, deşi ştim că venireaTa este atât de aproape. Te rog, ai milă şi de mine şi ajută-mi să-mi pun cât mairepede şi cât mai bine în rânduială tot ce mai am de pus, ca venirea Ta să măafle gata.

Amin.

13 decembrie(Sf. Mc. Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie, Orest; Sf. Mc. Lucia Fecioara)

O,

Page 357: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Cântarea Cântărilor 8, 14 357

VINO REPEDE, IUBITULE

ând Biserica Domnului nu este gata pentru venirea Lui, ce ar mai puteaface El spre a-i trezi dragostea şi a o face să se gândească mai cu groază

şi cu ruşine la starea ei nepăsătoare?Cum să vină El s-o găsească în halul acesta, dar şi ce ar mai putea să facă

şi n-a făcut pentru ea?Câţi soli i-a trimis s-o anunţe ca să fie gata – şi ea tot nu-i!Câte cuvinte i-a trimis din drumul spre ea – şi ea nu s-a gândit la ele cât ar

fi trebuit!Câte semne i-a dat ca s-o înştiinţeze!Dar vai, înfăţişarea ei, casa ei şi lucrurile ei Îl împiedică şi-L fac să

zăbovească.. .Este la uşă, dar El vede că înăuntru nimic nu-i gata. Ai casei se aud cer-

tându-se şi luptându-se unii cu alţii.Este la fereastră, dar lucrurile ei, dinlăuntru casei, sunt toate răvăşite.Este chiar aici, dar cum să Se arate când totul este aşa cum este?

Doriţi să vină Domnul? Bine faceţi, fraţii mei, dar pregătiţi-I mai întâivenirea!

Faceţi pace în Casa Domnului, între copiii Domnului. Între adunărileDomnului.

Aranjaţi lucrurile dinlăuntru vostru. Puneţi-vă de acord cu învăţătura.Sărbătorile. Propovăduirea. Răspunderile.

Sfinţiţi umblarea voastră, curăţiţi cărările voastre. Încreştinaţi mulţimea şiobiceiurile voastre. Înfrumuseţaţi-i pe toţi ai voştri prin virtuţile lui Hristos.

Atunci nimic nu-L va mai împiedica să Se arate. Atunci va veni repede cao căprioară şi ca un cerb tânăr, căci toţi munţii vor fi plini de miresme.

Dar... orice aşteptare, cât de lungă, tot are şi ea un sfârşit.Venirea Domnului va fi într-un ceas pe care nimeni nu-l ştie (Matei 24,

34). Poate să vină acum, poate să mai întârzie cine ştie cât.Oare tu, suflet drag, eşti gata? Pregăteşte-te... în curând nu vei mai avea timp.

O, Domnul şi Mântuitorul nostru iubit! Cuvântul Tău spune că venirea Taeste foarte aproape. Şi semnele timpului spun asta.

Te rugăm, pregăteşte-ne pe toţi ca să Te putem întâmpina cu toatădragostea şi curăţia inimii noastre, ca să ne poţi lua cu Tine.

Amin.

(Sf. Mc. Tirs, Calinic, Filimon, Levchie şi Apolonie) 14 decembrie

C

Page 358: Hristos – Pâinea noastră zilnică

358 ORICÂT DE FRUMOS...

Oricât de frumos, odată orice drum ţi-ajunge greu,numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.

Oricât de plăcute-odată toate cântecele tac,numai cântecul iubirii l-ai cânta cu drag în veac.

Cât de buni să-ţi fie anii, toţi ţi-i uiţi nedezgropaţi,numai anii daţi iubirii până-n veci ţi-s neuitaţi.

Cât de tari, se rup odată orice legături se fac,numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai târziu sau mai curând,numai rănile iubirii nu se mai închid nicicând.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,numai lacrima iubirii nu se uscă până mori.

Orice soţ şi orice frate pot uita ce-au spus plângând,numai dragostea curată nu te va uita nicicând.

Doamne, orişice pe lume pot să las şi să jertfesc,numai fără-a Ta iubire nici să mor, nici să trăiesc.

Cuvinte înţelepte

Celui care este-n toate, Celui ce ne-a dat fiinţă,Celui care ţine totul – închinare şi credinţă!Celui care ne conduce prin cădere spre nălţare,Celui mai presus de taină – închinare şi-nchinare!

15 decembrie (Sf. Sf. Mc. Elefterie, Suzana, Antia şi Vah cel Nou; Cuv. Pavel)

Page 359: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Apocalipsa 1, 5 359

CEL ÎNTÂI NĂSCUT DINTRE MORŢI

ufletul este ca un chiriaş vremelnic în lumea asta, ca un musafir altrupului nostru. Orice stare a lui pe pământ este foarte nesigură şi în

orice clipă îi poate veni solia plecării acasă, în viaţa cealaltă, în domiciliul săuadevărat şi etern.

Singur sufletul ţine viaţa în trupul nostru .Câtă vreme sufletul este în noi, atâta vreme trăim, creăm, cugetăm, vieţuim

şi cu trupul. Îndată ce sufletul pleacă din trup, ceea ce mai rămâne din el estedoar un hoit care peste câteva clipe începe să se strice, să putrezească, sămiroase, încât nu mai poţi să stai lângă el.

Tot ceea ce este atrăgător şi drag în fiinţa omului este al sufletului şi pentrusuflet. Îndată ce sufletul pleacă din trup, oricât ţi-a fost cândva de drag, acesttrup te înfioară şi nu mai doreşti să te apropii de el.

De altfel, orice apropiere de un trup mort nu numai că respinge, dar devinecu totul nefirească, necurată, nedorită.

Numai respectul faţă de morţii sfinţi este mai mare decât toate acestegânduri omeneşti şi fireşti.

Pe aceşti morţi sfinţi, din pricina comorii cereşti pe care au purtat-o înaceste case de lut, trebuie să-i atingem totdeauna cu evlavie.

Fiindcă un conţinut sfânt a sfinţit şi vasul în care a fost ţinut.

Dar chiar trupul nostru este nemuritor, fiindcă nimic nu se pierde.Când suntem puşi în pământ, noi nu suntem înmormântaţi pe totdeauna, ci

suntem doar semănaţi pentru o vreme, după cum este scris: Aşa este şi înviereamorţilor. Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire... este semănattrup firesc şi învie trup duhovnicesc (I Cor. 15, 40-44).

Învie acelaşi trup, nu altul, dar sub o altă formă. Ca grăuntele de grâu: cândeste semănat are o formă, când iese şi învie are o altă formă, dar nu-i altul, cieste acelaşi.

O, de am trăi în aşa fel, încât la învierea din morţi să avem parte de luminaşi de soarta celor buni şi vrednici!

Domnul şi Dumnezeu nostru, Te rugăm, dăruieşte-ne o fiinţă sufleteascăsfântă şi curată, care să sfinţească şi trupul nostru, pentru ca la învierea vieţiiveşnice să avem parte de lumina Ta.

Amin.

(Sf. Pr. Agheu; Sf. Mc. Marin; Sf. Teofana Împ.) 16 decembrie

S

Page 360: Hristos – Pâinea noastră zilnică

360 Apocalipsa 1, 6

EL A FĂCUT DIN NOI...

n tot ce a făcut Dumnezeu, atât în lumea materială, cât şi în ceaspirituală, El a aşezat un echilibru pe care îl păstrează mereu în toate

vremurile şi în toate cazurile.Suntem nişte făpturi atât de minunate, precum scrie în psalmi, pentru că

suntem făcuţi de El, şi El este Cel minunat şi frumos.Există în toate lucrurile un echilibru neclintit şi neschimbat pentru că Cel

Drept şi Bun, Cel Înţelept şi Puternic aşa le-a întocmit, fiindcă numai aşa se poatecontinua viaţa şi existenţa pe pământ.

Dacă Domnul îl lipseşte pe om de auz, El îi dă priceperea de a înţelegevorbirea după mişcarea buzelor – acesta este un echilibru.

Dacă îl lipseşte pe om de vedere, îi dă auzul şi pipăitul mai fin şi memoriemai ascuţită.

Dacă îl lipseşte de o mână, îi pune mai multă putere în cealaltă.Dacă îl lipseşte de un picior, i-l face mai tare pe celălalt.Dacă lasă o primăvară ploioasă, aduce o toamnă uscată.Dacă face o vară grea, aduce o iarnă uşoară.Dacă îi merge omului prea bine, îi îngăduie şi necazuri.Dacă acesta are o viaţă grea, îi pregăteşte şi bucurii.Dacă îi dă omului copii mulţi, îi face să fie cuminţi şi sănătoşi.Dacă are viaţa grea, îi face moarta uşoară şi dacă îi merge prea bine în

lumea asta, îl lasă să plătească în lumea cealaltă...Acesta este echilibrul făcut de Dumnezeu.Orice păcat este stricare a echilibrului divin, fiindcă loveşte în ordinea

aşezată de Dumnezeu în toate. Oricine păcătuieşte împotriva voii lui Dumnezeusau a semenilor săi loveşte brutal şi duşmănos în însăşi legea vieţii şi existenţei,provocând tulburare şi haos.

De aceea, după orice păcat, care este o greutate aruncată pe o parte abalanţei, trebuie să vină o pedeapsa de aceeaşi măsură, aruncată de cealaltăparte.

Astfel fiecare păcat îşi primeşte plata după mărimea şi greutatea sa. Şiorice judecată, la fel. Dar şi orice faptă bună trebuie să-şi primească răsplata ei.

Dumnezeul Dreptăţii şi al Iubirii ne-a făcut aşa. Şi ce minunat este lucrulacesta în ochi noştri – şi în ai Lui!

Slavă veşnică Ţie, Marele şi Puternicul nostru Domn şi Dumnezeu! Din totsufletul Îţi mulţumim pentru că Tu ne-ai făcut înzestraţi cu atâtea însuşiri minunate.

Te rugăm, ajută-ne să punem totul în slujba Ta, spre a ne bucura şi noi deTine şi Tu de noi.

Amin.

17 decembrie (Sf. Pr. Daniil; Sf. trei tineri: Anania, Azaria şi Misail)

Î

Page 361: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Apocalipsa 1, 7 361

IATĂ CĂ EL VINE

impul de dinaintea unei sărbători este ajunul sărbătorii, este timpulpregătirii pentru sărbătoare.

Vremea de dinaintea unei întâlniri este vremea pregătirii pentru întâlnireacare vine. Pentru orice întâlnire este nevoie de o vreme de pregătire; numai aşabucuria întâlnirii este deplină .

Mâncările cele gustoase ale sărbătorii şi hainele cele alese pentruîntâlnirea cea mult dorită nu se pregătesc atunci, ci ele trebuie pregătite dinajun. Cine nu-şi găteşte mâncarea din ajun nu are ce să mănânce în sărbătoare.Şi cine nu-şi pregăteşte haina mai dinainte de nuntă nu are cu ce să intre laospăţul nunţii .

Înştiinţarea Domnului că El vine pe nori şi că orice ochi Îl va vedea – şi ceice L-au străpuns – este cât se poate de adevărată şi de cutremurătoare.

Ea ne este repetată mereu, în fiecare zi şi fiecăruia dintre noi, tocmaipentru ca să ne pătrundem de marea trebuinţă pe care o avem fiecare şi toţi de ane pregăti pentru întâlnirea Lui cea mare şi pentru sărbătoarea cea veşnică aOspăţului care va începe atunci.

Lupta noastră de astăzi de a birui răul şi munca noastră de astăzi de a rodibinele – amândouă acestea ne pregătesc pe noi pentru sărbătoarea de mâine.Cine nu luptă azi cu răul şi cine nu munceşte azi cu binele nu va aveasărbătoare mâine. Nu-L va putea întâlni cu bucurie pe Domnul.

Dar înştiinţarea că orice ochi Îl va vedea... şi mai ales cei ce L-au străpuns,ar trebui să-l umple de groază pe orice suflet care mai trăieşte în păcat, spre a seîntoarce îndată de la nelegiuire cu pocăinţă, cu lacrimi şi legământ sfânt deînnoire la Dumnezeu, fiindcă, dacă venirea lui Hristos va fi o sărbătoare veşnicfericită pentru unii, ea va fi o judecată şi osândă veşnică pentru alţii.

Tu, dragul meu, cum vei fi aflat la venirea Lui?

O, Domnul şi Dumnezeu meu Care vii, Iisuse Doamne, Te rog, dă-miputerea Duhului Tău, care să mă trezească şi să mă ajute să Te aştept cubucurie, ca să pot fi vrednic de sărbătoarea şi de masa Ta.

Amin.

(Sf. Cuv. Daniil Sihastrul; Sf. Mc. Sebastian şi Zoe; Cuv. Ierarh Modest) 8 decembrie

T

Page 362: Hristos – Pâinea noastră zilnică

362 Apocalipsa 1, 9

EU, IOAN, FRATELE VOSTRU

ce dar mare de la Dumnezeu sunt pentru noi fraţii bătrâni, lucrătoriistatornici, scriitorii credincioşi, ostenitorii harnici, care din tinereţea

lor au devenit ucenici ai Domnului Hristos!Care neîncetat au stat cu El în toate necazurile şi luptele Lui.Care zi şi noapte au ascultat cuvintele Lui şi au adâncit tainele Lui.Care, primind pâinea din Mâinile Domnului, nu şi-au păstrat nimic pentru

ei, ci ne-au împărţit-o mai departe nouă, mulţimii flămânde.Care, primind învăţătura sănătoasă, au păstrat-o nestricată, neadăugată şi

nescăzută, întocmai cum au primit-o, şi întocmai aşa ne-au transmis-o şi nouă,ştiind bine că numai în felul acesta noi vom putea fi părtaşi deplin împreună cuei la aceeaşi muncă şi la aceeaşi răsplată.

Credinţa se primeşte prin auzirea învăţăturii. Nimeni nu poate crede pânănu aude mai întâi. Nimeni nu poate face ceva până ce nu-i învăţat mai întâi cesă facă şi cum să facă.

Şi fiecare va face după cum i s-a spus. Fiecare va crede după cum a fostînvăţat. Fiecare va căpăta credinţa după cum i s-a dat învăţătura.

O credinţă curată şi dreaptă nu poţi avea decât din învăţătura cea curată şidreaptă. Iar învăţătura dreaptă şi curată n-o poate da decât un învăţător curat şi drept.

Iată de ce Ioan, marele şi sfântul nostru frate bătrân şi binecuvântat, este deun preţ unic şi veşnic, fiindcă el a fost nu numai atât de folositor lui Dumnezeu,ci şi atât de necesar pentru noi.

O, ce puţini fraţi sfinţi mai avem noi azi!O, ce puţini scriitori sfinţi, ce puţini învăţători sfinţi şi ce puţini profeţi

sfinţi...Ei sunt acei vizionari care au ochii pătrunzători cu care străbat viitorul,

acel duh înzestrat cu care pătrund tainele şi acel simţământ fierbinte cu care segolesc pe ei pentru ca să ne umple pe noi.

O, cât de puţin îi preţuim când îi avem şi cât de mult îi vom plânge mâine,când nu-i vom mai avea…

Preabunule, Preamilostivule, Preaiubitule Doamne, Te rugăm, răsplăteşte-ipe sfinţii Tăi scriitori şi profeţi care au văzut Lumina şi ne-au arătat-o. Care auprimit tainele Tale şi ni le-au împărţit. Care au aflat Adevărul şi ni l-audescoperit şi nouă. O, ce mari şi folositori au fost, dar şi ce puţin preţuiţi! Nu nelăsa, Doamne, fără ei!

Amin.

19 decembrie (Sf. Mc. Bonifatie; Cuv. Grichentie; Sf. Aglaia)

O,

Page 363: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Apocalipsa 1, 10 363

ÎN ZIUA DOMNULUI

ilele de sărbătoare, zilele sfinte şi deosebite sunt zile ale Domnului, zilecare trebuie închinate numai Lui, petrecute numai cu El, folosite numai

spre slava lui Dumnezeu.În zilele acestea trebuie să fim mereu în Duhul, adică într-o stare de păr-

tăşie, de unitate şi de petrecere sfântă în Hristos şi în Duhul Său.Citirea sau scrierea Cuvintelor Domnului trebuie să fie în aceste zile şi

pentru noi ceea ce a fost pentru Sfântul Apostol Ioan când asculta şi scria ce-ispunea lui gura Domnului.

Meditaţia asupra tainelor sfinte, munca de a le putea înţelege şi limpezi,dorinţa de a le putea împărtăşi într-un vocabular înţeles celorlalţi fraţi, precumşi participarea cu toate puterile noastre de pricepere şi de simţire la toatădesfăşurarea lucrărilor lui Dumnezeu – iată ce trebuie să fie şi pentru noi toatătrăirea în ziua şi în zilele Domnului.

Binefacerea şi rugăciunea trebuie să fie în chip deosebit, pentru fiecareiubitor de Hristos, preocupările în care să petreacă întreagă ziua Domnului.

Despre Avraam se spune că tocmai se ridicase să meargă la rugăciune cândi-a văzut pe cei trei îngeri venind spre el. Văzându-i, Avraam a renunţat la rugă-ciune şi s-a ocupat de trebuinţa ospeţiei pentru ei, fiindcă el a ştiut adevărul căatunci când este nevoie de o binefacere e mai însemnat să faci binele, să-lprimeşti pe un străin, să-l ospătezi pe un trimis al lui Dumnezeu decât să te rogi.

Cine în ziua Domnului este în Domnul,în vremea bisericii este în biserică,în vremea binefacerii este în binefacere,în vremea rugăciunii este în rugăciune– acela şi în vremea răsplătirii va fi în răsplătire.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu Sfânt!Te rugăm, ajută-ne ca, dacă în zilele noastre suntem la ale noastre, să fim şi

în zilele Tale la ale Tale.Ca, făcând binele deplin şi frumos, să ne primim şi răsplata lui tot aşa.Amin.

(Înainteprăznuirea Naşterii Domnului; Sf. Sf. Mc. Ignatie Teoforul) 20 decembrie

Z

Page 364: Hristos – Pâinea noastră zilnică

364 Apocalipsa 1, 12

SĂ VĂD GLASUL

-am întors să văd glasul care îmi vorbea... Şi când m-am întors amvăzut şapte stele…

Cum să vezi un glas care îţi vorbeşte?Aici este taina cunoaşterii adevărului. Trebuie să ştii să vezi glasul, nu faţa

vorbitorului. Lăuntrul, nu afara duhului, nu înfăţişarea. Adevărul ascuns, nu celarătat...

Faţa poate să înşele, căci feţe pot fi mai multe şi pot fi schimbate – dar glasnu poate fi decât Unul. Şi nu poate fi schimbat. După cum este scris: ...Oilemerg după El, căci Îi cunosc glasul (Ioan 10, 4).

Nu te opri niciodată la faţa unui vorbitor, ci mergi până la glasul lui.Şi du-te pe glasul lui până la inima din care iese acest glas, pentru că este

scris: din prisosul inimii vorbeşte gura.Şi numai dacă în inima aceea vei vedea cele şapte stele, cele şapte virtuţi,

cele şapte roade ale Duhului Sfânt – abia atunci să asculţi ce grăieşte.Şi să crezi ce asculţi.

Şapte este socotit a fi numărul desăvârşirii pământeşti. Şapte zile, şaptesăptămâni, şapte cupe, şapte trâmbiţe, şapte peceţi, şapte taine, şapte stele.

Dar numărul desăvârşirii dumnezeieşti este totdeauna mai mare...Şi numărul acesta se spune că ar fi opt, adică totdeauna ceea ce trece peste

desăvârşirea omenească.Atunci, de ce şapte stele, şi nu opt?Pentru că omului nu-i este dat să cunoască niciodată toate tainele.

Totdeauna mai este una care îi va rămâne ascunsă, pentru ca totdeauna să fiesmerit şi să nu-şi închipuie că el cunoaşte totul, ci să se închine lui Dumnezeu,Care singurul cunoaşte toate cuvintele şi le stăpâneşte.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeule desăvârşit şi veşnic, Izvorul Luminii şi alCunoaşterii!

Te rugăm, fă-ne şi nouă cunoscute tainele dragostei Tale, prin care să nepătrundem de Tine şi să ne unim cu dragostea Ta.

Amin.

21 decembrie (Sf. Mc. Iuliana; Sf. Mc. Temistocle)

M

Page 365: Hristos – Pâinea noastră zilnică

DE DORUL TĂU 365

De dorul Tău, Iisus iubit,în dragostea Ta arse,şi inima spre Răsăritşi faţa ni-s întoarse.Iisus, Iisus, şi Te-aşteptămcum crinii-aşteaptă rouă,privind spre ceruri, Te chemămcu mâinile-amândouă.

Treci peste anii viitori,Iisuse drag, şi vină,ne du mai sus, mai sus de zori,spre Ţara de Lumină;şi-n clipa când ni-i cununacu-a Slavei Tale Taine,schimbaţi, ca Tine vom purtaa Păcii albe haine .

Iar noi, iubit şi drag Iisus,Ţi-om da cu braţe plinetoţi crinii dorului nespusşi-ai dragostei de Tine;şi Ţi-i vom presăra în drumcu-o veşnică-nchinare,precum Îţi presărăm acuma dragostei cântare.

În zorii fiecărei luni,vom strânge cu uimiredin Pomii Veşnicei Minuninoi roduri de iubire.Şi-Ţi vom cânta, Iisus iubit,de drag o veşnicie,căci Te-am chemat şi Te-am doritcât nimenea nu ştie.

(Sf. M. Mc. Anastasia; Sf. Mc. Hrisogon şi Teodota) 22 decembrie

Page 366: Hristos – Pâinea noastră zilnică

366 Apocalipsa 2, 1

ÎNGERULUI BISERICII SCRIE-I

iecare Biserică are un înger. Fiecare înger are o credinţă. Fiecarecredinţă are o învăţătură. Fiecare învăţătură are o lucrare. Fiecare

lucrare are o răsplată... Şi fiecare răsplată va fi dată de Hristos. Aceasta este orază strălucitoare care trece prin cele şapte adevăruri aşezate în aşa fel încâtunul urmează după altul şi unul se întregeşte cu altul.

La început fiind Hristos,iar la urmă fiind tot El.

Fiecare Biserică este rodul muncii unui înger, al unui duh (I Cor. 12, 1-7).Fiecărui înger, Domnul, Care l-a făcut şi l-a trimis pentru a face această

lucrare, i-a dat un caracter unic, un specific al lui, un fel deosebit al său de alucra. I-a dat unelte deosebite, împrejurări deosebite, locuri deosebite – numaiscopul li s-a poruncit acelaşi la toţi şi pe totdeauna.

Cât de fericiţi sunt îngerii celor şapte Biserici – dar tuturor Acelaşi Stăpânle porunceşte potrivit caracterului fiecăruia. Arătându-le drumul de urmat de lastarea pe care o are fiecare – spre scopul pe care îl au cu toţii. Acelaşi Hristos,Stăpânul, Împăratul, Domnul şi Mirele tuturor le dă îndrumări felurite, fiindcăşi starea, şi lucrarea, şi caracterul le este felurit.

Ei nu trebuie să uite nici unul că fiecare îşi are lucrarea sa de care varăspunde direct în faţa lui Dumnezeu, Care i-a rânduit-o. Să nu se poarte ca unhoţ faţă de celălalt, nici ca un vrăjmaş, nici ca un dispreţuitor, nici ca un ucigaş,

ci ca un frate, ca un vecin, ca un prieten, având respect faţă de munca, faţăde convingerile, faţă de misiunea celuilalt.

Şi teamă de Dumnezeul faţă de Care au să răspundă toţi.Poruncile acestea trebuie scrise, nu numai spuse. Căci vorba zboară, dar

scrisul rămâne.Să ne rămână şi nouă acest adevăr neuitat!

Slavă veşnică Ţie, Stăpânul şi Judecătorul fiecăruia şi al tuturor! Te rugăm,întipăreşte-ne şi nouă pe veci în ascultare tot adevărul Tău, pentru ca,împlinindu-l şi făcându-ne bine lucrul încredinţat nouă, să ne învrednicim derăsplata cea bună.

Amin.

23 decembrie (Sf. 10 Mucenici din Creta; Cuv. Pavel şi Naum)

F

Page 367: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Apocalipsa 3, 3 367

ADU-ŢI AMINTE CUM AI PRIMIT

n orice început de cuvântare, fiecare dintre noi avem o mare şidumnezeiască datorie: să spunem Cuvântul Sfânt celor ce ne ascultă pe

noi, întocmai cum l-am primit şi noi de la cei ce ni l-au dat nouă.Să spunem copiilor noştri întocmai învăţătura care ne-au dat-o nouă

părinţii noştri.Să transmitem urmaşilor noştri exact bunurile ce ni le-au transmis nouă

înaintaşii pe care îi urmăm.

Nici un popor din lume n-a putut să-şi păstreze fiinţa sa, unitatea sa,independenţa sa, identitatea sa, caracterul său fără această continuitatemântuitoare şi necesară.

Tradiţia noastră, sărbătorile noastre, familia noastră, credinţa şi învăţăturanoastră, care sunt ca nişte rădăcini ale noastre înfipte în pământul şi în cerulnostru, ne hrănesc sufletul şi trupul nostru şi ne ţin prezentul şi viitorul nostru.

De aceea toţi binefăcătorii poporului nostru şi ai credinţei noastre aşa ne-auînvăţat şi aşa au căutat să ne facă să fim.

Dar şi de aceea, toţi răufăcătorii noştri au lucrat totdeauna prin cele maiviclene mijloace şi feluri spre a ne face pe noi să dispreţuim aceste rădăcini, săne lepădăm, să ne rupem de ele, să păstrăm şi să dărâmăm aceste „vechituri“ alenoastre, ca să le înlocuim cu altceva, „nou“, al lor.

Fiindcă îndată ce te-ai rupt de rădăcina ta, când ai renunţat la amintirile tale,la vatra, la mormintele tale şi la ruinele istoriei tale – tu nu mai ai identitatea ta.

Atunci eşti al nimănui. Atunci eşti numai bun să fii robul oricui, soţuloricui, boul oricui.

Fiul meu drag şi sufletul meu, nu uita, nu uita cum ai primit. Nu uita de lacine ai primit. Nu uita pentru cine ai primit. Şi nu uita Cui ai să răspunzi pentrufelul cum ai dus la împlinire ce ai primit.

O, Marele şi Înfricoşatul nostru Judecător, înştiinţează-ne mereu de marelerăspuns ce va trebui să-l dăm pentru felul cum împlinim acum sau cumdispreţuim cele ce ni le-au încredinţat înaintaşii noştri sfinţi.

Ca să putem avea un răspuns bun la judecata Ta.Amin.

(Sf. Cuv. Mc. Eugenia; Sf. Mc. Vasila – Ajunul Crăciunului) 4 decembrie

Î

Page 368: Hristos – Pâinea noastră zilnică

368 Apocalipsa 4, 1

O UŞĂ DESCHISĂ ÎN CER

lavă veşnică Ţie, Marele, Dulcele, Bunul şi Scumpul nostru Mântuitorşi Domn, Iisus Hristos, Care într-o zi ca asta ai deschis uşa cerului şi

Te-ai coborât pe scara strălucită şi dulce a dragostei până în cel mai jos locaşdin lumea noastră, spre a ne lumina şi mântui pe noi.

În urma Ta, pe aceeaşi uşă deschisă în cer s-au coborât îngeraşii dinDimineaţa Naşterii Tale şi lumina lor a strălucit celor mai chinuiţi dintreoameni, acelora care n-aveau nici casă şi nici somn – păstorilor săraci dincâmpia Betleemului sfânt. Lor le-a fost vestită prima dată minunea credinţei,slava speranţei, triumful iubirii, prin Tine, dulce Iisus, drag Iisus, scump Iisus,minunat Mântuitor Iisus.

Şi în urma Ta, pe aceeaşi uşă deschisă de Tine în cer, s-a revărsat apoi şi serevarsă neîncetat spre noi toate nesfârşitele binecuvântări ale Tatălui Ceresc – şitoate numai pentru Tine, numai din pricina dragostei Tale, Preadulcele nostruMântuitor şi Dumnezeu, Iisus Hristos.

Şi uşa deschisă din cer, Tu ne-o ţii mereu deschisă, de la venirea Ta dincer, de la plecarea Ta în el.

Pe uşa aceasta deschisă se duc rugăciunile noastre la Tatăl Ceresc – şi peea vin izbăvirile şi binefacerile Lui spre noi.

Pe uşa aceasta deschisă în cer urcă şi coboară îngerii noştri cu ajutorul lorşi cu mulţumirile noastre.

Pe uşa aceasta deschisă în cer au intrat şi vor intra în slava şi răsplataveşnică toţi înaintaşii şi sfinţii care au biruit în luptele credinţei şi care au răbdatpână la moarte pentru Numele Tău, dulcele, dragul, scumpul şi bunul nostruMântuitor, Iisus Hristos.

Pe uşa aceasta deschisă din cer vei veni Tu în curând iarăşi, ca să ne iei şipe noi pe totdeauna la Tine acolo unde Tu ai pregătit dragostei noastreîmpreunate pe totdeauna cel mai fericit şi mai dulce loc – mai fericit şi maidulce decât este cu putinţă a ne gândi acum.

De aceea, din tot sufletul nostru Te slăvim, Te iubim şi Te dorim pe Tine,având mereu ochii inimii îndreptaţi spre această fericită uşă deschisă, de dupăcare Te aşteptăm să vii.

O, vino, Doamne Iisuse!Amin.

25 decembrie († Naşterea Domnului – Crăciunul)

S

Page 369: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Apocalipsa 5, 1 369

O CARTE SCRISĂ PE DINĂUNTRU

sfântă însemnare spune că atunci când Moise a primit pe muntele Sinaiprimele table ale legii scrise de degetul lui Dumnezeu, acele table erau

dintr-o piatră unică în felul ei. Era un fel de piatră străvezie, cu scris nu numaipe dinafară, ci şi pe dinăuntru. Şi scrisul cel de pe dinăuntru semăna cu o cartecu şapte peceţi, având multe semne necunoscute, iar peste ele era Chipul unuiMiel înjunghiat...

Şi Moise I-a zis Domnului:– Doamne, dar ce înseamnă aceste scrisuri necunoscute de pe dinăuntrul

acestei cărţi cu şapte peceţi şi cine este Mielul Acela semănând cu mielul pascalpe care noi l-am înjunghiat în Noaptea Eliberării şi al cărui sânge ne-a salvat?Scrisul de pe dinafară îl cunosc. Cel de pe dinăuntru nu.

Şi Domnul i-a răspuns lui Moise şi i-a zis:– Moise, Moise, fiecare neam de oameni îşi are proorocul său bun şi

proorocii lui răi. Şi neamul devine aşa cum sunt cei de care ascultă.Adevărul este nesfârşit şi veşnic,dar fiecare prooroc primeşte din adevăr numai atât cât este nevoie pentru

timpul său şi pentru poporul său. Tu cunoşti din Adevărul pe care ţi-l dau Euazi numai atât cât trebuie să spui tu. Mai departe vor fi alţii.

Şi Moise I-a zis Domnului:– Doamne, dar ce prooroci ca mine mai poţi avea Tu? Şi cine va fi cel care

le va cunoaşte toate?Iar Domnul a grăit lui Moise şi i-a zis:– Dumnezeu poate avea o mie de profeţi, dar nu are decât un Fiu. Fie-

care prooroc va cunoaşte în parte – ci numai Fiul ştie totul. Acela esteMielul Înjunghiat de peste Cartea cu şapte peceţi şi strălucirea pe care o vezipeste El este unică.

Şi Moise L-a rugat pe Domnul, zicând:– Doamne, dar oare n-ai să mi-L arăţi Tu şi mie pe Acela Care este cu atât

de mult mai mare ca mine, spre a mă bucura şi eu de cunoaşterea Lui?Iar Domnul l-a liniştit pe profetul Său, zicând:– Moise, Moise, mergi liniştit la datoria ta şi la odihna ta. Când va veni

vremea să Se arate Fiul Meu preaiubit, Eu te voi trezi din somnul tău, ca să veziFaţa Lui.

Astfel, pe muntele Taborului, la Schimbarea la Faţă, Dumnezeu Şi-aîmplinit faţă de Moise, robul Său, făgăduinţa de pe muntele Sinai.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, ale Cărui făgăduinţe se împlinesc cucredincioşie. Ajută-ne ca şi noi să le credem, pentru ca să le moştenim şi noi.

Amin.

(† Soborul Maicii Domnului; Cuv. Nicodim de la Tismana; Sf. Mc. Eftimie) 26 decembrie

O

Page 370: Hristos – Pâinea noastră zilnică

370 Apocalipsa 7, 3

PECETEA DUMNEZEULUI NOSTRU

oată puterea asupra tuturor întâmplărilor din lumea văzută şi ceanevăzută este sub stăpânirea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus

Hristos. Nimic nu se poate face şi nici nu se putea face nicăieri fără voia şi fărăîngăduinţa Lui. Când a spus El: Mie Mi s-a dat toată puterea în Ceruri şi pepământ (Matei 28, 18), Hristos Iisus, Domnul nostru, ne-a pus nouă o temelieveşnică. Oricine clădeşte pe ea credinţa şi mântuirea sa poate fi sigur că nici oputere n-o va mai clătina.

Pecetea Dumnezeului nostru este semnul proprietăţii Sale asupra acelorapeste care s-a pus acest semn.

Am văzut odată la un târg o mare turmă de oi. Un număr dintre ele avea pefruntea lor albă o cruce roşie. Când am întrebat pe cel ce la păzea de ce numaiunele aveau acest semn, el mi-a răspuns:

– Acestea sunt cumpărate de un mare proprietar care le-a ales şi a plătitpreţul pentru ele. Ele sunt încă între astealalte, dar cel ce le-a cumpărat va venişi le va lua acasă la el.

Îndată mi-a venit în minte versetul de mai sus din Apocalipsa şi m-amgândit: ce mare har este să fii răscumpărat de Dumnezeu şi să porţi pe sufletultău pecetea Lui, semnul roşu al răscumpărării prin Crucea Golgotei Sale! Laadăpostul acestui semn sfânt, nici o putere vrăjmaşă nu-ţi va putea face nici unrău, după cum este scris: nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare(Rom. 8, 38-39).

O, suflete al meu şi fiul meu iubit, bucură-te cu o siguranţă şi o fericireveşnică de Domnul tău şi de paza puterii Lui. Rămâi alipit de El şi laudă-L cutoată dragostea inimii tale, păstrându-te curat şi credincios pentru El. Vegheazăneîncetat să nu şteargă nici un păcat şi să nu întineze nici o ispită frumoasapecete a legământului tău şi a cununiei tale cu El. Pentru că El vine să te ia deaici, dintre cei între care te chinui tu acum. Atunci vei fi dus în Casa Lui de Aur– şi vei fi nemaidespărţit de El pe veci.

Slavă veşnică Ţie, Dulce Iisus, Care ne-ai răscumpărat şi ai pus pe inimanoastră pecetea Ta. Păstreaz-o curată şi sfântă până când vei veni să ne ieipentru totdeauna acasă la Tine şi la noi.

Amin.

27 decembrie († Sf. Întâiul Mc. şi Arhid. Ştefan; Cuv. Teodor Mărt.)

T

Page 371: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Apocalipsa 8, 3 371

RUGĂCIUNILE TUTUROR SFINŢILOR

e scumpe sunt înaintea Domnului rugăciunile tuturor sfinţilor Săi! Oricerugăciune izvorâtă dintr-un suflet sfânt care Îl iubeşte şi-L laudă pe

Dumnezeu este ca un plăcut fum de tămâie înălţat până la cer. Ca un plăcutparfum de la cea mai aleasă floare, care învăluie Făptura Divină a lui Hristos.

În acest loc din Apocalipsa se vorbeşte de nişte noi întâmplări care voravea loc în vremea aceea în ceruri şi pe pământ.

La aceste întâmplări vor lua parte: Mielul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, şiîngerii Lui cei mai puternici. Dar în toată desfăşurarea acestor taine mari voravea o însemnată parte de lucru rugăciunile sfinţilor Domnului din ceruri şi depe pământ, fiindcă este scris: rugăciunile tuturor sfinţilor.

Când Biserica cea vie şi luptătoare de pe pământ este în Hristos, ea esteuna cu Biserica cea triumfătoare, care este în El, din ceruri.

Hristos este Capul întregii Biserici, atât a părţii de pe pământ, cât şi a părţiiei care este în ceruri.

Prin credinţă şi prin Duhul Sfânt, noi, cei vii în Hristos, de aici, suntem unacu ei, cei vii, care sunt în ceruri. Iar conlucrarea noastră împreună prinrugăciune şi laudă aduce lui Dumnezeu o slujbă unită şi la fel de bine primită şide bine plăcută Lui.

Când credincioşii Domnului care sunt dincoace de hotarul veşniciei sunt cuadevărat într-o stare după voia lui Dumnezeu, ei sunt în Hristos, cu tot felul lorde gândire, de simţire şi de umblare. Fiindcă ei sunt plini atunci de Duhul Sfânt,Care este sfinţirea lor.

Atunci ei sunt un singur trup şi cu credincioşii Domnului care sunt dincolode hotarul timpului, în veşnicie.

După cum mădularele inferioare sunt unite cu mădularele superioare aleaceluiaşi trup prin aceeaşi inimă, prin acelaşi sânge, prin aceiaşi nervi.

Duhul Sfânt face legătura dintre noi, cei de jos, şi ei, cei de sus, după cumsângele unui trup întreţine viaţa şi îndrumarea tuturor.

Sufletul meu şi fiul meu iubit, caută să rămâi mereu una în Duhul cu toţicei ce sunt în Hristos, de sus şi de jos.

Uneşte-ţi rugăciunile cu ei pentru împlinirea voii lui Dumnezeu şi atuncivei fi şi tu totdeauna puternic şi fericit colaborator cu Dumnezeu în împlinireamarilor Lui Taine.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Care ai vrut să ne faciuna cu Tine şi să ne iei şi pe noi părtaşi prin rugăciunile noastre la tot ce faci şivei face Tu! Ajută-ne să fim găsiţi în orice vreme vrednici de Tine.

Amin.

(Sf. 20.000 de Mucenici din Nicomidia) 28 decembrie

C

Page 372: Hristos – Pâinea noastră zilnică

372 SĂ TE SLĂVESC PE TINE

Să Te slăvesc pe Tine, Cel veşnic Nepătruns,al Cărui Nume Unic Ţi-l ţii în Tine-ascuns,să Te slăvesc prin veacuri mereu mai fericit– doar harfa mea sfârşeşte,Tu însă n-ai Sfârşit!

Pe orişicâte-ntinderi Te-aş adora privind,a Tale zări mai nalte şi largi în veci se-ntind;mă duc cu Depărtarea urcând spre Infinit– sfârşeşte Infinitul,Tu însă n-ai Sfârşit!

Prin orişicâte veacuri aş trece spre-un Ajuns,la orice-Apus m-aşteaptă un Răsărit ascunsşi zbor cu Timpul fugar spre Timpu-nveşnicit– sfârşeşte Veşnicia,Tu însă n-ai Sfârşit!

...Să Te iubesc pe Tine mai mult decât frumos;eu, neştiind alt Nume, Ţi-am spus Iisus Hristos;privind spre Nou-Ţi Nume Eternşi nemaispus,– supremul imn primeşte-mi, Iisus, Iisus, Iisus...

29 decembrie (Sf. 14.000 de prunci ucişi de Irod; Cuv. Marcel; Cuv. Tadeu Mărt.)

Page 373: Hristos – Pâinea noastră zilnică

Apocalipsa 19, 9 373

FERICE DE CEI CHEMAŢI

fi un chemat al lui Hristos este cel mai mare har de care un om se poateînvrednici pe pământul acesta. Cu o singură condiţie: ca omul să

înţeleagă marea însemnătate a acestui har. Să simtă marea însemnătate a aceluimoment când este chemat. Şi să primească cu toată fiinţa lui marele dar pe carei-l face harul acesta.

Apostolii Mântuitorului au fost cei mai binecuvântaţi în privinţa asta, nunumai pentru că au fost chemaţi, ci şi pentru că au înţeles marea ocazie pe careo aveau primind chemarea Lui.

Evanghelia nu ne mai spune despre alţii care ar mai fi fost chemaţi ca ei şi înacelaşi timp la slujba apostoliei, ci numai despre ei, cei Doisprezece. Dar se poatepresupune că Mântuitorul, căutând, îi va mai fi chemat şi pe alţii până ce s-acompletat numărul. Dar alţii n-au primit chemarea acestei apostolii; numai ei. Cânds-a umplut numărul, poate că ar mai fi venit şi alţii, dar acum numărul se umpluse.

Spune însă Evanghelia că Domnul i-a chemat mereu şi pe alţii, la feluriteslujbe pentru care i-ar fi pregătit. Dar unul ar fi dorit ca să-i dea loc săodihnească... altul să-şi vadă şi de treburile pământeşti, iar altul nu se puteadespărţi de ai lui (Luca 9, 57-62) .

Şi, pentru că I-au pus condiţii lui Dumnezeu, El S-a lipsit de toţi aceştia.Când te cheamă Domnul, nu-I pune nici o condiţie... Nu spune: Te voi

urma, Doamne, dar dacă îmi faci cutare avantaj sau dacă îmi dai cutare şi cutarelucru. La cine Îi pune astfel de condiţii lui Dumnezeu, la acela El renunţă,fiindcă inima unui astfel de om nu va fi niciodată în întregime predatăDomnului, iar în partea nepredată lui Dumnezeu, Satan va aşeza totdeauna unpăcat sau mai multe, iar omul acela va face numai rău.

Nu-I pune Domnului condiţii nici după ce ai venit la El. Nu te târgui cuDomnul ca să-ţi mai lase un pahar, sau o ţigară, sau un idolaş la care ţineai înainteşi care ţi se pare ţie că n-ar fi o piedică pentru tine ca să-L slujeşti pe Hristos.

Domnul te vrea cu gelozie numai pentru El. Fii şi tu cu gelozie ataşat totalde voia Sa şi de Lucrarea în care te-a chemat şi te-a aşezat.

Nu pune nici o condiţie predării tale şi nu te târgui pentru nici un lucru pecare trebuie să-l laşi.

Primeşte chemarea şi predă-te total ei.Aceasta va fi cea mai strălucită dovadă că ai meritat-o.

Slavă veşnică Ţie, Dulce, Drag, Bun şi Scump Iisus, Domnul şi Mântui-torul meu! Sunt fericit nespus că m-ai chemat şi pe mine la jugul Tău, la slavaTa. Mă predau în totul Ţie şi Te rog să mă foloseşti oricând şi oriunde vrei Tu.Ajută-mă să-mi împlinesc slujba frumos şi fericit până la moarte.

Amin.

(Sf. Mc. Anisia; Cuv. Teodora şi Cuv. Leon) 30 decembrie

A

Page 374: Hristos – Pâinea noastră zilnică

374 Apocalipsa 21, 20

AMIN, VINO, DOAMNE IISUSE!

u exisă nicăieri un sfârşit pentru nimic – există numai o trecere de la ostare la alta, dintr-un loc în altul, dintr-o vreme în alta.

Nici timpul nu se sfârşeşte, ci numai trece dintr-un an în altul, dintr-unsecol în altul, dintr-un mileniu în altul, dintr-o eră în alta.

Nici omul nu se sfârşeşte, ci numai trece dintr-o existenţă în alta.Nici istoria nu se sfârşeşte. Nici lumea nu se sfârşeşte. Nimic nu se

sfârşeşte, ci numai toate trec dintr-un fel în altul, într-o eternă continuitate şiaşezare a tuturor la locul pentru care fiecare se pregăteşte şi la răsplata pentrucare fiecare a lucrat.

Iată, a trecut pentru noi încă un an. A trecut măsura de timp pe care onumim noi an pentru a şti cum să ne socotim scurtimea existenţei noastre dinlumea asta. A trecut această bucată din trăirea noastră, pe care Dumnezeu ne-adăruit-o pentru ca în ea să împlinim faptele bune pentru care am fost chemaţi şizidiţi în Hristos (Efes. 2,10).

Cele trei sute şaizeci şi cinci de zile şi nopţi au trecut în veşnicieşi ni le vom mai întâlni o singură dată, în Marea Zi a Judecăţii şi Răsplătirii

lui Hristos, când vom sta în faţa Lui şi în faţa zilelor trăite de noi, spre a daseamă de tot ce am făcut – sau n-am făcut – în ele.

Ziua aceea mare şi strălucită este aproape. Zorii ei au şi răsărit chiar.Semnele ei se văd tot mai lămurit.

Domnul nostru, Judecătorul sau Răsplătitorul nostru Se apropie.Este chiar la uşi, după cum este scris.Şi lumea este împărţită între două feluri de oameni: cei credincioşi şi cei

necredincioşi. Şi Biserica Lui este împărţită între două feluri de fecioare: celeînţelepte şi cele nebune. Şi răsplata care vine cu El este de două feluri: ori slavaveşnică ori ocara şi ruşinea veşnică (Matei 25, 31-46).

Sufletul meu şi fiul meu iubit, pregăteşte-te şi tu tot mai frumos şi maiînţelept pentru Marea Zi şi pentru Marea Întâlnire cu Domnul tău.

Toarnă mereu untdelemnul faptelor bune în candela vieţii şi zilelor tale.Înnoieşte-ţi mereu veşmântul sincerităţii şi smereniei în care să te îmbraci

tot mai frumos pentru Marea Zi şi pentru Marea Veşnicie care vine.Împlineşte-ţi tot mai frumos şi tot mai veghetor binecuvântata datorie care

este pentru tine cel mai mare har şi cea mai sfântă ocazie pe care ţi le-a dăruitDumnezeu, spre a te face vrednic de El.

Fii gata în orice clipă din orice zi şi noapte a vieţii tale ca să-L poţi întâmpinape Domnul tău Iisus Hristos, cu faţa şi cu inima plină de bucurie şi lumină.

Iar El pe tine la fel.Când Dulcele Iisus spune: Eu vin curând – spune şi tu cu tot sufletul

pregătit pentru îmbrăţişarea Lui: Amin, vino, Doamne Iisuse!Atunci eşti şi vei fi cu adevărat fericit. Şi aici şi în veşnicie.

(Sf. Mc. Hermes; Cuv. Melania Romana; Cuv. Zotic, preotul; Cuv. Ghelasie)31 decembrie

N

Page 375: Hristos – Pâinea noastră zilnică

375

RUGĂCIUNE

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,pentru tot ajutorul pe care ni L-ai dăruit spre a ne putea apleca cu smerenie înfiecare dimineaţă din zilele acestui an asupra Cuvântului Tău Sfânt, ca să neluminăm şi să ne hrănim sufletul din el!

Îţi mulţumim pentru toată înţelepciunea pe care ne-ai împărţit-o şi pentrutoată puterea şi bucuria dăruită nouă în toate zilele acestui an prin fiecare dinCuvintele Tale.

Îţi mulţumim pentru ajutorul şi călăuzirea pe care prin Duhul Sfânt ni le-aidat pentru ca noi să ştim tot mai bine care este voia Ta. Şi Îţi mulţumim pentruputerea şi ajutorul pe care ni le-ai dat ca să împlinim cu fapta ceea ce ne-ai cerut.

Te rugăm, Domnul şi Dumnezeul nostru, să ne dăruieşti şi mai departe totharul şi ajutorul Tău de care avem nevoie pentru a trăi tot mai frumos şi maideplin tot ce ne-ai spus Tu şi prin aceste meditaţii zilnice, pentru ca, în oricevreme ar fi să vii Tu, să ne afli făcând voia Ta credincioşi legământului Tău înlucrul şi în locul în care ne-ai aşezat de la început.

Slavă veşnică Ţie pentru toate, căci a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi slava– a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh –acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Slăvit să fie Domnul,căci El ne-a dăruitlumina şi-ajutoruls-ajungem la...

SFÂRŞIT.

Page 376: Hristos – Pâinea noastră zilnică

376

CUPRINS

Titlul Ziua Pag.

Cuvânt înainte .................................................................................................... 5Prezentare .......................................................................................................... 6

Închinare .................................................................................................... 7Slăvit să fii .................................................................................................. 8

La început – Dumnezeu..................................... 1 ianuarie ............................ 9Şi a fost Lumină ................................................ 2 ianuarie .......................... 10Porumbelul s-a întors ........................................ 3 ianuarie .......................... 11Eu voi cânta Domnului ..................................... 4 ianuarie .......................... 12Cine este ca Tine, Doamne? ............................. 5 ianuarie .......................... 13Tu îi vei aduce .................................................. 6 ianuarie ...........................14Fericit şi fericit ................................................. 7 ianuarie .......................... 15Luaţi aminte ...................................................... 8 ianuarie .......................... 16Adu-ţi aminte de zilele din vechime ................. 9 ianuarie .......................... 17Te-ai îngrăşat... ................................................. 10 ianuarie .......................... 18Focul mâniei Mele ............................................ 11 ianuarie .......................... 19Stânca lor nu este ca stânca noastră .................. 12 ianuarie .......................... 20Îmi ridic spre ceruri Mâna Mea ........................ 13 ianuarie .......................... 21Doamne, către Tine plâng... .............................. 14 ianuarie .......................... 22Vitejii din fruntea poporului ............................. 15 ianuarie .......................... 23Voi, cei care ...................................................... 16 ianuarie .......................... 24Din ceruri se luptau stelele... ............................ 17 ianuarie .......................... 25Mi se bucură inima în Domnul ......................... 18 ianuarie .......................... 26Domnul omoară şi El învie ............................... 19 ianuarie .......................... 27Domnul este Stânca mea ................................... 20 ianuarie .......................... 28Teme-te de Dumnezeu ...................................... 21 ianuarie .......................... 29Atunci pământul s-a cutremurat ....................... 22 ianuarie .......................... 30El Şi-a întins mâna... ......................................... 23 ianuarie .......................... 31Cu cel bun, Tu eşti bun, Doamne ..................... 24 ianuarie .......................... 32Tu-mi lărgeşti drumul ....................................... 25 ianuarie .......................... 33Trăiască Domnul! ............................................. 26 ianuarie .......................... 34Lăudaţi... şi chemaţi... ....................................... 27 ianuarie .......................... 35Vine-i vremea fiecui ......................................... 28 ianuarie .......................... 36Cântaţi Domnului toţi ....................................... 29 ianuarie .......................... 37Lăudaţi pe Domnul ........................................... 30 ianuarie .......................... 38O vie pe o câmpie mănoasă .............................. 31 ianuarie .......................... 39

Page 377: Hristos – Pâinea noastră zilnică

377

Totuşi, întunericul... .......................................... 1 februarie ........................ 40Ai fost supărat ................................................... 2 februarie ........................ 41Iată, asupritorul nu mai este .............................. 3 februarie ........................ 42În Jertfa Ta ........................................................ 4 februarie ........................ 43Avem o Cetate tare... ........................................ 5 februarie ........................ 44În ziua aceea cântaţi .......................................... 6 februarie ........................ 45Surzii vor auzi ................................................... 7 februarie ........................ 46Totuşi Domnul aşteaptă .................................... 8 februarie ........................ 47Ploaie peste sămânţă ......................................... 9 februarie ........................ 48Când se va turna Duhul de Sus ......................... 10 februarie ........................ 49Doamne, răsplăteşte-acelor ............................... 11 februarie ........................ 50Pustia se va bucura ........................................... 12 februarie ........................ 51În anii cei mai buni ........................................... 13 februarie ........................ 52Voi umbla smerit .............................................. 14 februarie ........................ 53Nu te teme, căci Eu sunt cu tine ....................... 15 februarie ........................ 54Iată Robul Meu... .............................................. 16 februarie ........................ 55Acum aşa vorbeşte Domnul .............................. 17 februarie ........................ 56O, vino, Scump Iisuse ....................................... 18 februarie ........................ 57Ascultă-Mă, casa lui Iacov ............................... 19 februarie ........................ 58Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi ...................... 20 februarie ........................ 59Poate o mamă să-şi uite copilul? ...................... 21 februarie ........................ 60Ascultaţi voi... ................................................... 22 februarie ........................ 61Trezeşte-te, trezeşte-te, braţ al Domnului ......... 23 februarie ........................ 62Cine a crezut? ................................................... 24 februarie ........................ 63Să-I cântăm şi să-I cântăm ................................ 25 februarie ........................ 64Noi rătăceam cu toţii ......................................... 26 februarie ........................ 65Zdrobit prin suferinţă ........................................ 27 februarie ........................ 66Nu te teme ......................................................... 28 februarie ........................ 67Voi, toţi cei însetaţi ........................................... 29 februarie ........................ 68Piere cel neprihănit... ........................................ 1 martie ............................. 69Dezleagă lanţurile răutăţii ................................. 2 martie ............................. 70Iisuse-ai Tăi suntem .......................................... 3 martie ............................. 71Scoală-te, luminează-te! ................................... 4 martie ............................. 72Şi te vor numi Cetatea Domnului ..................... 5 martie ............................. 73Când am auzit, Doamne .................................... 6 martie ............................. 74Strălucirea Lui .................................................. 7 martie ............................. 75Tu despici uscatul ............................................. 8 martie ............................. 76Străpungi... capul căpeteniilor rele ................... 9 martie ............................. 77Mamă, ştii tu oare?… ....................................... 10 martie ............................. 78Plecăciune Ţie .................................................. 11 martie ............................. 79Sufletul meu măreşte pe Domnul ..................... 12 martie ............................. 80A înălţat pe cei smeriţi ...................................... 13 martie ............................. 81Binecuvântat este Domnul ................................ 14 martie ............................. 82Astfel Îşi arată Domnul îndurarea .................... 15 martie ............................. 83Tu, fiul meu... ................................................... 16 martie ............................. 84

Page 378: Hristos – Pâinea noastră zilnică

378

Cine crede în Iisus ............................................ 17 martie ............................. 85Slavă lui Dumnezeu în înălţimi ........................ 18 martie ............................. 86Acum slobozeşte, Stăpâne ................................ 19 martie ............................. 87Hristos a înviat! ................................................ 20 martie ............................. 88Vrednic eşti Tu ................................................. 21 martie ............................. 89Vrednic este Mielul .......................................... 22 martie ............................. 90Lucrări mari şi căi adevărate ............................ 23 martie ............................. 91Pentru mama credincioasă ................................ 24 martie ............................. 92Dumnezeul tatălui meu ..................................... 25 martie ............................. 93Pentru ce, Doamne? .......................................... 26 martie ............................. 94Doamne, vrăjmaşii noştri... ............................... 27 martie ............................. 95Doamne, fă să se ştie ........................................ 28 martie ............................. 96Tu, Singurul Dumnezeu .................................... 29 martie ............................. 97Cine sunt eu, Doamne? ..................................... 30 martie ............................. 98Când te rogi, tu nu uita ..................................... 31 martie ............................. 99Este oare pe pământ? ........................................ 1 aprilie ........................... 100Cuvântul Tău să rămână ................................... 2 aprilie ........................... 101În faţa întregii adunări ...................................... 3 aprilie ........................... 102Din Mâna Ta primim ........................................ 4 aprilie ........................... 103Ştiu, Dumnezeule ............................................. 5 aprilie ........................... 104Tu ţii legământul ............................................... 6 aprilie ........................... 105Cei ce nu-L cunosc ........................................... 7 aprilie ........................... 106Cerurile nu Te încap... ...................................... 8 aprilie ........................... 107Când cineva o să păcătuiască ............................ 9 aprilie ........................... 108Când cerul va fi închis ...................................... 10 aprilie ........................... 109Când va ieşi poporul Tău la luptă ..................... 11 aprilie ........................... 110Doamne, numai Tu poţi .................................... 12 aprilie ........................... 111Doamne, oare nu Tu stăpâneşti? ....................... 13 aprilie ........................... 112Iisuse, Tu-mi fii ................................................ 14 aprilie ........................... 113Doamne, îmi este ruşine ................................... 15 aprilie ........................... 114Eu şi casa tatălui meu ....................................... 16 aprilie ........................... 115Dacă vă veţi întoarce la Mine ........................... 17 aprilie ........................... 116Sculaţi-vă şi binecuvântaţi ................................ 18 aprilie ........................... 117Fiorul inimii Tale .............................................. 19 aprilie ........................... 118Minuni la care nu ne aşteptăm .......................... 20 aprilie ........................... 119Iisuse, mântuirea noastră .................................. 21 aprilie ........................... 120Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc ................... 22 aprilie ........................... 121Nu Te mânia îndelung, Doamne ....................... 23 aprilie ........................... 122Nelegiuirile noastre mărturisesc ....................... 24 aprilie ........................... 123Tu ştii tot, Doamne ........................................... 25 aprilie ........................... 124Tu dai îndurarea ................................................ 26 aprilie ........................... 125Uită-te şi vezi-ne ............................................... 27 aprilie ........................... 126Mulţumire-nlăcrimată ....................................... 28 aprilie ........................... 127Bătrânii nu mai merg... tinerii nu mai cântă ..... 29 aprilie ........................... 128N-am ascultat pe robii Tăi ................................ 30 aprilie ........................... 129

Page 379: Hristos – Pâinea noastră zilnică

379

În strâmtorarea mea .......................................... 1 mai ............................... 130Tatăl nostru ....................................................... 2 mai ............................... 131Te laud, Tată, Doamne ..................................... 3 mai ................................132Îţi mulţumesc că M-ai ascultat .......................... 4 mai ................................133N-auzi tu ........................................................... 5 mai ................................134Tată, a sosit ceasul – Proslăveşte ...................... 6 mai ................................135Pentru ei Mă rog ............................................... 7 mai ................................136Şi pentru cei ce vor crede prin ei ...................... 8 mai ................................137Totuşi nu cum voiesc Eu .................................. 9 mai ................................138Tată, iartă-I! ...................................................... 10 mai ................................139Pentru ce M-ai părăsit? ..................................... 11 mai ................................140Tu eşti acela ...................................................... 12 mai ................................141Tată, în Mâinile Tale ........................................ 13 mai ................................142Ca să facă tot ce hotărâse sfatul Tău ................. 14 mai ................................143Să lumineze Faţa Lui peste tine ........................ 15 mai ................................144Numele Tău cel slăvit ....................................... 16 mai ................................145Din toate bunele Lui cuvinte ............................ 17 mai ................................146Să te asculte Dumnezeul lui Iacov .................... 18 mai ................................147Suflet frământat ................................................ 19 mai ................................148Nu mi-a lepădat rugăciunea .............................. 20 mai ................................149Dumnezeu să aibă milă de noi .......................... 21 mai ................................150...Zilnic ne poartă povara .................................. 22 mai ................................151Singurul Care face minuni ................................ 23 mai ................................152Şi tot poporul să zică: Amin ............................. 24 mai ................................153...Umbra Ta ....................................................... 25 mai ................................154Iisuse, Domnul nostru ....................................... 26 mai ................................155Să vezi fericirea Ierusalimului .......................... 27 mai ................................156Binecuvântarea Domnului să fie peste voi ....... 28 mai ................................157Omul care se încrede în Domnul ...................... 29 mai ................................158Binecuvântat este Cel ce vine... ........................ 30 mai ................................159Binecuvântată este Împărăţia care vine ............ 31 mai ............................... 160Care ne mângâie – ca să mângâiem .................. 1 iunie ............................. 161La Sfintele-Ţi picioare ...................................... 2 iunie ............................. 162Harul, dragostea şi împărtăşirea ....................... 3 iunie ............................. 163Tot felul de binecuvântări ................................. 4 iunie ............................. 164Să vă sfinţească ................................................. 5 iunie ............................. 165Să vă facă desăvârşiţi ........................................ 6 iunie ............................. 166O moştenire... păstrată în ceruri ........................ 7 iunie ............................. 167Harul şi pacea înmulţite .................................... 8 iunie ............................. 168Iisuse Scump ..................................................... 9 iunie ............................. 169Solomon, fiul lui David .................................... 10 iunie ............................. 170Cunoaşterea învăţăturii ..................................... 11 iunie ............................. 171Căpătarea învăţăturii ......................................... 12 iunie ............................. 172Dacă vei primi şi păstra .................................... 13 iunie ............................. 173Dacă îţi vei pleca inima... ................................. 14 iunie ............................. 174

Page 380: Hristos – Pâinea noastră zilnică

380

Dacă vei cere înţelepciunea .............................. 15 iunie ............................. 175Ce bine e ........................................................... 16 iunie ............................. 176Înaintea lui Dumnezeu... şi a oamenilor ........... 17 iunie ............................. 177Încrede-te în Domnul ........................................ 18 iunie ............................. 178El îţi va netezi cărările ...................................... 19 iunie ............................. 179Căile hotărâte .................................................... 20 iunie ............................. 180Nici la dreapta, nici la stânga ............................ 21 iunie ............................. 181Fereşte-te de rău ............................................... 22 iunie ............................. 182Cu toată dragostea ............................................ 23 iunie ............................. 183Înaintea ochilor Domnului ................................ 24 iunie ............................. 184El le vede pe toate ............................................. 25 iunie ............................. 185Cel rău este prins .............................................. 26 iunie ............................. 186Lucrurile pe care le urăşte Domnul .................. 27 iunie ............................. 187Fiule, păzeşte sfaturile Tatălui... ....................... 28 iunie ............................. 188Nu lepăda învăţătura ......................................... 29 iunie ............................. 189Iisuse, când veni-vei iară .................................. 30 iunie ............................. 190Ca lumina ochilor ............................................. 1 iulie .............................. 191Tot despre lumina ochilor ................................. 2 iulie .............................. 192Zi-i înţelepciunii ............................................... 3 iulie .............................. 193Înainte de orice început ..................................... 4 iulie .............................. 194Eu eram Meşterul Lui ....................................... 5 iulie .............................. 195Ferice omul care Mă ascultă ............................. 6 iulie ...............................196Obârşia Înţelepciunii ......................................... 7 iulie ...............................197Pentru tine eşti .................................................. 8 iulie ...............................198Apele furate ...................................................... 9 iulie ...............................199Văile Locuinţei Morţilor ................................... 10 iulie .............................. 200Domnul nu lasă ................................................. 11 iulie ...............................201Cine strânge vara... ........................................... 12 iulie ...............................202Pe capul celui neprihănit ................................... 13 iulie ...............................203Păstrez în piept ................................................. 14 iulie ...............................204Adevărata neprihănire ....................................... 15 iulie ...............................205Sămânţa celor neprihăniţi ................................. 16 iulie ...............................206Aşteptarea celor răi ........................................... 17 iulie ...............................207Nici o nenorocire .............................................. 18 iulie ...............................208Cei ce lucrează cu adevărul .............................. 19 iulie ...............................209Pe cărarea neprihănirii ...................................... 20 iulie .............................. 210De-atunci, de când... ......................................... 21 iulie .............................. 211Fiul înţelept ascultă ........................................... 22 iulie ...............................212Cine ascultă este răsplătit ................................. 23 iulie ...............................213Cine umblă cu înţelepţii .................................... 24 iulie ...............................214Femeia înţeleaptă zideşte .................................. 25 iulie ...............................215O inimă pricepută ............................................. 26 iulie ...............................216Neprihănirea înaltă... ........................................ 27 iulie ...............................217Doritul meu Mântuitor ...................................... 28 iulie ...............................218Un răspuns blând .............................................. 29 iulie ...............................219

Page 381: Hristos – Pâinea noastră zilnică

381

O vorbă potrivită ............................................... 30 iulie ...............................220Domnul ascultă rugăciunea .............................. 31 iulie ...............................221Planurile inimii ................................................. 1 august ........................... 222Izbutirea planurilor noastre ............................... 2 august ........................... 223Căile plăcute Domnului .................................... 3 august ........................... 224Ţine-ne, Iisuse Doamne .................................... 4 august ........................... 225Mai bine... pace ................................................ 5 august ........................... 226Cine acoperă o greşeală .................................... 6 august ........................... 227Iubirea neschimbată .......................................... 7 august ........................... 228Cel supărăcios... ................................................ 8 august ........................... 229Cuvintele linguşitorului .................................... 9 august ........................... 230Smerenia merge înaintea slavei ........................ 10 august ........................... 231Fericire minunată .............................................. 11 august ........................... 232Săracul neprihănit ............................................. 12 august ........................... 233Cel ce spune minciuni ....................................... 13 august ........................... 234Cine păzeşte porunca... ..................................... 14 august ........................... 235Vinul este batjocoritor ...................................... 15 august ........................... 236Deschide ochii, înfrânează-te... ........................ 16 august ........................... 237Nădăjduieşte în Domnul ................................... 17 august ........................... 238Mi-e dor... ......................................................... 18 august ........................... 239Inima împăratului ............................................. 19 august ........................... 240Cel neprihănit priveşte bine .............................. 20 august ........................... 241Dar biruinţa este a Domnului ........................... 21 august ........................... 242Un nume bun .................................................... 22 august ........................... 243Răsplata smereniei ............................................ 23 august ........................... 244Să-ţi pui încrederea în Domnul ......................... 24 august ........................... 245Iisuse, rugăciunea noastră ................................. 25 august ........................... 246La masa unuia dintre cei mari ........................... 26 august ........................... 247Pâinea celui pizmaş... ....................................... 27 august ........................... 248Să se bucure Tatăl tău ....................................... 28 august ........................... 249Nu pizmui pe cei răi .......................................... 29 august ........................... 250Izbăveşte pe cei târâţi la moarte ....................... 30 august ........................... 251Cel ce cântăreşte inimile ................................... 31 august ........................... 252Mi-aşa de dor .................................................... 1 septembrie .................... 253Slava lui Dumnezeu .......................................... 2 septembrie .................... 254Scoate zgura din argint ..................................... 3 septembrie .................... 255A crea şi a descoperi ......................................... 4 septembrie .................... 256Nepotriviri ........................................................ 5 septembrie .................... 257Nu răspunde nebunului ..................................... 6 septembrie .................... 258Mărirea nebunilor... .......................................... 7 septembrie .................... 259Plângeţi, ochi .................................................... 8 septembrie .................... 260Nu te făli cu ziua de mâine ............................... 9 septembrie .................... 261Omul chibzuit ................................................... 10 septembrie .................... 262Îngrijeşte bine de oile tale ................................. 11 septembrie .................... 263Cel rău fuge ...................................................... 12 septembrie .................... 264

Page 382: Hristos – Pâinea noastră zilnică

382

Omul dedat la rău ............................................. 13 septembrie .................... 265Ferice de omul care se teme ............................. 14 septembrie .................... 266Doamne, ţine seama .......................................... 15 septembrie .................... 267Omul care se împotriveşte ................................ 16 septembrie .................... 268Înfuriatul face mult rău ..................................... 17 septembrie .................... 269Omul nelegiuit .................................................. 18 septembrie .................... 270Orice Cuvânt al lui Dumnezeu ......................... 19 septembrie .................... 271Depărtează cuvântul mincinos .......................... 20 septembrie .................... 272Cuvântul Domnului este încercat ..................... 21 septembrie .................... 273Eu vreau să vin ................................................. 22 septembrie .................... 274Învăţătura mamei .............................................. 23 septembrie .................... 275Mama fiului juruinţelor sfinte ........................... 24 septembrie .................... 276Faptele ei s-o laude ........................................... 25 septembrie .................... 277Dumnezeu, la început ....................................... 26 septembrie .................... 278O seară şi o dimineaţă ....................................... 27 septembrie .................... 279Să fie nişte luminători ...................................... 28 septembrie .................... 280Viitorul e-al Iubirii ........................................... 29 septembrie .................... 281În Grădina Edenului .......................................... 30 septembrie .................... 282Să fie nişte luminători ....................................... 1 octombrie ..................... 283Dumnezeu i-a aşezat să lumineze ..................... 2 octombrie ..................... 284O, deşertăciune a deşertăciunilor ...................... 3 octombrie ..................... 285Ce folos are omul .............................................. 4 octombrie ..................... 286Am văzut tot ..................................................... 5 octombrie ..................... 287Toate-ai să le pierzi în viaţă............................... 6 octombrie ..................... 288Am zis inimii mele ............................................ 7 octombrie ..................... 289Tot ce mi-au poftit ochii ................................... 8 octombrie ..................... 290Nu este altă fericire... ........................................ 9 octombrie ..................... 291Toate îşi au vremurile lor .................................. 10 octombrie ..................... 292Orice lucru... la vremea lui ............................... 11 octombrie ..................... 293Am ajuns la cunoştinţă ..................................... 12 octombrie ..................... 294O, ce deşertăciune-s toate! ................................ 13 octombrie ..................... 295Asupririle ce se fac sub soare ........................... 14 octombrie ..................... 296Ochii nu i se satură ........................................... 15 octombrie ..................... 297Mai bine un copil .............................................. 16 octombrie ..................... 298Când intri în Casa lui Dumnezeu ...................... 17 octombrie ..................... 299Înaintea lui Dumnezeu ...................................... 18 octombrie ..................... 300Împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o ............... 19 octombrie ..................... 301În credinţa părintească ...................................... 20 octombrie ..................... 302Căruia i-a dat Dumnezeu avere ........................ 21 octombrie ..................... 303Toată truda omului ........................................... 22 octombrie ..................... 304Ce este omul? ................................................... 23 octombrie ..................... 305Mai mult face... Ziua morţii .............................. 24 octombrie ..................... 306Mai bun este sfârşitul ........................................ 25 octombrie ..................... 307În ziua fericirii .................................................. 26 octombrie ..................... 308Doamne, ce frumos era .................................... 27 octombrie ..................... 309

Page 383: Hristos – Pâinea noastră zilnică

383

Am lăudat priceperea......................................... 28 octombrie ..................... 310Înţelepciunea... luminează faţa... ....................... 29 octombrie ..................... 311Păzeşte poruncile împăratului............................ 30 octombrie ..................... 312În Mâna lui Dumnezeu ..................................... 31 octombrie ..................... 313Plăcerea lui Dumnezeu ..................................... 1 noiembrie ..................... 314Omul nu-şi cunoaşte ceasul .............................. 2 noiembrie ..................... 315Părtăşia adunării ............................................... 3 noiembrie ..................... 316Puţina nebunie... ............................................... 4 noiembrie ..................... 317Inima înţeleptului... veghează ........................... 5 noiembrie ..................... 318Când muşcă şarpele .......................................... 6 noiembrie ..................... 319Aruncă-ţi pâinea pe ape .................................... 7 noiembrie ..................... 320Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa ......................... 8 noiembrie ..................... 321Dulce este lumina ............................................. 9 noiembrie ..................... 322Pentru fraţii cei statornici ................................. 10 noiembrie ..................... 323Până nu vin zilele rele ....................................... 11 noiembrie ..................... 324Până nu se întunecă soarele .............................. 12 noiembrie ..................... 325Teme-te de Dumnezeu ...................................... 13 noiembrie ..................... 326Dumnezeu va aduce .......................................... 14 noiembrie ..................... 327Şi Dumnezeu a văzut ........................................ 15 noiembrie ..................... 328Să facem om... .................................................. 16 noiembrie ..................... 329Ce Nume Scump ............................................... 17 noiembrie ..................... 330Sărutările gurii Lui ............................................ 18 noiembrie ..................... 331Trage-mă după Tine .......................................... 19 noiembrie ..................... 332Ce frumos eşti, Preaiubitule… .......................... 20 noiembrie ..................... 333Ca un crin în mijlocul spinilor .......................... 21 noiembrie ..................... 334Ca un măr într-o pădure… ................................ 22 noiembrie ..................... 335Porumbiţa din crăpăturile stâncii… .................. 23 noiembrie ..................... 336Sfârşit e tot ce-a fost durere .............................. 24 noiembrie ..................... 337Am cutreierat cetatea ........................................ 25 noiembrie ..................... 338Abia trecusem de ei… ...................................... 26 noiembrie ..................... 339Am găsit pe Iubitul inimii mele ........................ 27 noiembrie ..................... 340Ce frumoasă eşti ............................................... 28 noiembrie ..................... 341Şi n-ai nici un cusur .......................................... 29 noiembrie ..................... 342Mi-ai răpit inima ............................................... 30 noiembrie ..................... 343O, ce frumoasă eşti! .......................................... 1 decembrie ..................... 344Dar inima îmi veghea ....................................... 2 decembrie ..................... 345Sunt bolnavă de dragoste .................................. 3 decembrie ..................... 346Aşa este iubitul meu ......................................... 4 decembrie ..................... 347Eu sunt a Lui ..................................................... 5 decembrie ..................... 348Iubitul meu… .................................................... 6 decembrie ..................... 349Frumoasă eşti, iubito ........................................ 7 decembrie ..................... 350Cât ai Tu mai mult ca alţii ................................ 8 decembrie ..................... 351Ce frumoase îţi sunt picioarele ......................... 9 decembrie ..................... 352Ce plăcută eşti tu... ........................................... 10 decembrie ..................... 353Eu sunt a iubitului meu... .................................. 11 decembrie ..................... 354

Page 384: Hristos – Pâinea noastră zilnică

384

Ca o pecete pe inima Ta... ................................ 12 decembrie ..................... 355Apele cele mari ................................................. 13 decembrie ..................... 356Vino repede, iubitule ........................................ 14 decembrie ..................... 357Oricât de frumos... ............................................ 15 decembrie ..................... 358Cel întâi născut dintre morţi ............................. 16 decembrie ..................... 359El a făcut din noi... ............................................ 17 decembrie ..................... 360Iată că El vine ................................................... 18 decembrie ..................... 361Eu, Ioan, fratele vostru ..................................... 19 decembrie ..................... 362În Ziua Domnului ............................................. 20 decembrie ..................... 363Să văd glasul ..................................................... 21 decembrie ..................... 364De dorul Tău ..................................................... 22 decembrie ..................... 365Îngerului Bisericii – scrie-i ............................... 23 decembrie ..................... 366Adu-ţi aminte cum ai primit ............................. 24 decembrie ..................... 367O uşă deschisă în cer ........................................ 25 decembrie ..................... 368O carte scrisă pe dinăuntru ............................... 26 decembrie ..................... 369Pecetea Dumnezeului nostru ............................ 27 decembrie ..................... 370Rugăciunile tuturor sfinţilor ............................. 28 decembrie ..................... 371Să Te slăvesc pe Tine ....................................... 29 decembrie ..................... 372Ferice de cei chemaţi ........................................ 30 decembrie ..................... 373Amin, vino, Doamne Iisuse! ............................. 31 decembrie ..................... 374Rugăciune ...................................................................................................... 375Cuprins .......................................................................................................... 376

Tehnoredactare computerizată şi îngrijirea ediţiei:Editura «Oastea Domnului», Sibiu

Tiparul executat laTipografia «Oastea Domnului», Sibiu