Amalgame dentare

AMALGAMELE DENTARE

AMALGAMELE DENTARE

Sunt aliaje dentare in care unul din elementele de aliere este mercurul in stare lichida, iar ceilalti constituenti sunt in principal Ag si Sn.

SCURT ISTORIC

Amalgamul dentar a fost folosit prima dată în America, cu mai bine de 150 de ani în urmă.

Sigur că în această lungă perioadă de utilizare, amalgamul a suferit nenumărate îmbunătățiri care i-au conferit calitate și siguranță în utilizare.

Există mai multe tipuri de amalgame dentare în funcție de elementele metalice din compoziție. Cel mai folosit este amalgamul de argint.

CLASIFICARE

A. După CRAIG: Aliaje cu conţinut mic de Cu (<6%):

Pilitură, Particule sferice.

Aliaje cu conţinut mare de Cu (>6%): Pilitură, Particule sferice, Faze dispersate amalgame moderne non-γ2

CLASIFICARE

B. DUPĂ NUMĂRUL METALELOR: Binare: Hg + Cu Ternare: Hg + Cu + Sn Cuaternare: Hg + Ag + Sn + Zn Cu cinci sau şase elemente

CLASIFICARE

C. DUPĂ GENERAŢIA LOR: convenţionale: cu conţinut redus de Cu. Pot fi

ternare sau cuaternare. Aliaje cu fază dispersată (bifazice)= amestec

de pilitură convenţională cu particule sferice Ag-Cu.

Cu conţinut mare de Cu (moderne, cele mai indicate)- amestec de pilitură cu particule sferice.

FORMA DE PREZENTARE

PULBEREA:• pilitură: particule cu formă neregulată, sferice sau

lamele ce se obțin prin frezare industrială(Ag-Sn) după ce s-u tratat in prealabil

• particule sferice: se obțin prin atomizare

FORMA DE PREZENTARE

Lichidul: Mercurul (Hg)• singurul metal lichid la temperatura mediului

ambiantSe solidifică la -38oC

• se combină relativ uşor cu metale ca Au, Ag, Cu, Sn, Zn

• se combină dificil cu metale ca Ni, Cr, Co, Fe

DENUMIRI COMERCIALE

Sistem P/L:

HARPER’S (Dr. Harper)

OPTALLOY (CAULK Co)

INDILOY (SHOFU DENTAL)

LUXALOY (DEGUSSA)

Sistem predozat:

AMALCAP (VIVADENT)

VENTURA CAP (MADESPA)

DOZARE ȘI PREPARARE

DOZARE

EXTEMPORANEE: părțile reactante se aplică în mojar/pistil

INDUSTRIALĂ: în capsule, se măsoară greutatea foarte exact; componentele sunt separate de un disc din staniol sau material plastic; capsulele se introduc în amalgamatoare

DOZARE ȘI PREPARARE

DOZARE ȘI PREPARARE

DOZARE ȘI PREPARARE

PREPARARE METODA CLASICĂ (în mojar):

Dozare în funcţie de mărimea cavităţii pistilul impregnarea piliturii şi amalgamarea Mişcare circulară pastă cu plasticitate de adaptare şi lucru

necesare obturaţiei coronare Triturarea=amestecul aliajului cu Hg in vederea obținerii unei mase

omogene Rezultatul unei triturări corespunzătoare este eliminarea peliculei de

oxid prezente la suprafața aliajului

DOZARE ȘI PREPARARE

METODA MODERNĂ: cu amalgamatoare

o DEZAVANAJE: Cantitate mai mare decât cea necesară

o AVANTAJE: părţile reactive nu se contaminează nu ne contaminăm cu Hg plasticitate optimă

DOZARE ȘI PREPARARE

MECANISMUL DE PRIZĂ

A. Dizolvarea particulelor datorită mercurului

B. Impregnare

C. Amalgamare

D. Cristalizare (priză)

MECANISMUL DE PRIZĂ

A. Ag3Sn + Hg Ag2Hg3 + Sn7-8Hg + Ag3Sn

B. Faza γ + Hg γ1+ γ2+ γ nereacţionat

C. γ1+ γ2=matrice de care se leagă particulele γ nereacţionate

D. Rezistenţa la coroziune: γ>γ1>γ2

E. Cu cât proporţia de γ1, γ2 este mai mică, creşte rezistenţa mecanică

TIMPUL DE PRIZĂ

DEPINDE DE:

a. Faza aliajului

b. Proporția pilitură/Hg; Hg> priză>

c. Dimensiunea particulelor: particulele sferice priză scurtă

d. Presiunea de condensare

FORMULE COMPOZIȚIONALE

CONVENȚIONALE: • Ag 67-74%

• Sn 25-27%

• Cu 6%,

• Zn 2%

ÎMBOGĂȚITE CU CUPRU:• Ag 69%,

• Sn 17%,

• Cu 13%,

• Zn 1%.

ROLUL ELEMENTELOR COMPONENTE

Argintul: rezistență mecanică, culoare, micșorarea fluajului

Staniu: crește viteza de amalgamare, scade rezistența mecanică

Cuprul: crește duritatea, crește rezistența, scade fluajul

Zincul: crește viteza de fuzionare, crește dilatarea amalgamului, crește rezistența la coroziune

TEHNICA DE LUCRU

Instrumentar exclusiv metalic:

• Portamalgame

• Fuloare

• Spatule

• Benzi metalice (matrici)

• Portmatrice Anterior inserării, tratarea cavităţilor: parapulpar sau plaga dentinară este

condiţionată cu lineri (termolineri), lacuri. Obturaţie de bază necesară pentru blocarea transmiterii variaţiilor

termice.

PROPRIETĂȚI FIZICE

1. Stabilitatea dimensională: în prima fază se contractă absorbția Ag3Sn4

în faza a doua: dilatarea formarea fazelor γ1 și γ2

faza a treia: contracție ușoară, datorită particulelor de Hg neincorporate

Factorii care influențează stabilitatea dimensională: Compoziția aliajului: Ag, Cu, Sn, Zn

Dimensiunea particulelor

Proporția pilitură/Hg

Condensarea

Intervalul de la preparare la condensare: 3-3,5 minute

PROPRIETĂȚI FIZICE

2. Dilatarea tardivă (5-7 zile)

3. Dilatarea termică

4. Rezistența la compresiune (stratul subțire se fracturează)

5. Rezistența la tracțiune (mai mică decât cea de compresiune)

6. Fenomenul de întindere (deformare lentă progresivă și ireversibilă)

7. Fluajul (deformarea sub acțiunea unei presiuni a amalgamului evaluată la 7 zile)

8. Duritatea (110 unități Knoope)

9. Conductibilitatea termică (bune conductoare de căldură)

10.Etanșeitatea (nu este asigurată, nu prezintă integritate marginală, nu au stabilitate)

PROPRIETĂȚI CHIMICE

COROZIUNEA-factorii: Compoziția aliajului Dimensiunea particulelor: mai mici structuri omogene Factorul pacient: igiena precară Calitatea obturației

INDICAȚII

• Obturarea cavităților de clasa I, a II-a și a V-a

• Reconstituiri coronare simple (suprafețe ocluzale etc.)

• Obturații armate

RECOMANDĂRI

Închiderea ermetică a flaconului cu Hg (eventual incasabil)

Necontaminarea elementelor Utilizarea sistemului capsulat Preparare electro-mecanică Utilizare mănuşi de protecţie, mască, aerisirea

cabinetului Deşeurile se aruncă în flacoane speciale Evaluarea periodică a Hg din cabinet

Prezentare realizată de:

Luca Andrada Roxana

Grupa 15

Seria II