Dr.pen.PG(I)_Z

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA DREPT PENAL ŞI CRIMINOLOGIE

CURRICULUM

la disciplina

DREPT PENAL. Partea Generală (I)

(învăţământ la zi)

AUTOR:Mariana GRAMA,

doctor în drept, conferenţiar universitar

APROBATla şedinţa Consiliului Facultăţii de Drept

din 06.09.2006

APROBAT la şedinţa Catedrei Drept Penal şi Criminologie

din 30.08.2006

CHIŞINĂU – 2006CEP USM

I. PRELIMINARII

Profundele transformări social-economice pe care societatea le-a cunoscut în evoluţia sa au marcat, cum era şi firesc, în mod direct şi evoluţia dreptului. O tendinţă în planul evoluţiei dreptului a fost şi este apariţia unor norme şi instituţii noi în cadrul ramurilor de drept ce formează sistemul dreptului. Dreptul penal, la rândul său, a fost şi el marcat de schimbările produse în realitatea socială. Ţinând seama de faptul că prin intermediul normelor dreptul penal protejează în modul cel mai eficace ordinea de drept şi, pe cale de consecinţă, ordinea socială, se recunoaşte că această ramură a dreptului reprezintă în cadrul sistemului unitar mijlocul principal de apărare a celor mai importante valori sociale.

În acest sens, problema standardizării învăţământului universitar se înscrie în contextul eficientizării învăţământului ca sistem şi ca proces. Astăzi investiţia în învăţământ este una dintre cele mai importante. În astfel de condiţii, standardizarea învăţământului devine o necesitate, fapt impus atât de particularităţile funcţionării sistemului de învăţământ în cadrul societăţii, cât şi de condiţiile integrării internaţionale a Republicii Moldova.

În contextul dat, curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a asigurării calităţii pro-cesului de învăţământ.

Curriculumul la disciplina Drept penal (Partea Generală) se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul Dreptului penal (Partea Generală). Aplicarea presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei Drept penal (Partea Generală), dezvoltarea capacităţilor. Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina Drept penal (Partea Generală), formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.

Astfel conceput, curriculumul universitar reprezintă faţeta incipientă a oricărei discipline universitare, prezentându-se studentului, dar şi profesorului, ca un program de activitate propriu.

În acord cu cele expuse mai sus, curriculumul la disciplina Drept penal. Partea Generală (I) cuprinde aspectele generale referitoare la infracţiune ca instituţie fundamentală a dreptului penal, încadrându-se în numărul de ore repartizate pentru realizare în semestrul III de studii.

II. OBIECTIVELE GENERALE ALE DISCIPLINEI

În baza studierii disciplinei Drept penal (Partea Generală) studentul trebuie

La nivel de cunoaştere şi înţelegere:

- să definească conceptele de bază ale dreptului penal (infracţiune, componenţă de infracţiune ş.a.);

- să definească noţiunile legale şi doctrinare;

- să relateze despre evoluţia dreptului penal în diferite etape istorice de dezvoltare a societăţii;

- să interpreteze normele juridice penale ce formează disciplina Drept penal (Partea Generală).

La nivel de aplicare:

- să clasifice categorii de drept penal în funcţie de diverse criterii;- să determine soluţiile corecte pentru problemele de ordin practic vizând materia Părţii

Generale a dreptului penal;- să stabilească legături între normele Părţii Generale a legii penale şi normele de referinţă

din actele normative extrapenale;- să argumenteze esenţa unor fenomene sau instituţii de drept penal;- să facă generalizări referitoare la diferite fenomene şi instituţii de drept penal;- să utilizeze metodele specifice dreptului penal în procesul de elucidare a esenţei juridice a

unei sau altei instituţii de drept penal;- să compare experienţa doctrinară şi practică în vederea atingerii scopurilor dreptului penal.

La nivel de integrare:

- să demonstreze temeinicia teoriilor ştiinţifice alese ca suport la clarificarea naturii juridice a unei sau altei norme sau instituţii de drept penal;

- să stabilească locul şi rolul dreptului penal în contextul altor ştiinţe juridice;- să formuleze propuneri de compatibilizare a prevederilor normelor penale autohtone cu

prevederile legislaţiei europene;- să estimeze eficienţa normelor care alcătuiesc Partea Generală a legislaţiei penale a

Republicii Moldova;- să aprecieze importanţa dreptului penal în evoluţia ştiinţelor juridice;- să determine interdependenţa dintre Partea Generală şi Partea Specială ale dreptului penal;- să decidă asupra diverselor situaţii practice în baza cunoştinţelor acumulate şi ţinând cont

de prevederile legii penale;- să elaboreze planuri de acţiune ce pot fi raportate la situaţiile concrete din practica

judiciară;- să propună concepţii pentru ameliorarea conţinutului normelor sau instituţiilor de drept

penal;- să influenţeze, prin intermediul publicaţiilor şi comunicărilor ştiinţifice, asupra procesului

de creare, interpretare (oficială) şi aplicare a normelor penale şi a instituţiilor de drept penal;

- să contribuie la culturalizarea juridică a populaţiei în materie de Parte Generală a dreptului penal;

- să determine perspectivele dezvoltării dreptului penal ca instrument de realizare a politicii penale a Republicii Moldova.

III. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Codul disciplinei

Anul predării

Semestrul Numărul de

oreNr.de

credite

Forma de evaluare

finală

Responsabil de disciplină

C S LI

F03O016 II III 45 30 75 5 examen

Botnaru S., Grama M.,Ulianovschi Gh.,Popescu D.

IV. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

a) Tematica şi repartizarea orientativă a orelor de curs:

Nr.crt.

TemaRealizarea în

timp (ore)1. Introducere în studiul dreptului penal. 42. Evoluţia dreptului penal în Moldova. 23. Legea penală. 64. Infracţiunea. 25. Raportul juridic penal. 26. Componenţa infracţiunii. 47. Obiectul infracţiunii. 28. Latura obiectivă a infracţiunii. 49. Subiectul infracţiunii. 510. Latura subiectivă a infracţiunii. 611. Formele infracţiunii intenţionate. 412. Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni. 4

În total 45

b) Tematica şi repartizarea orientativă a orelor de seminar:

Nr.crt.

TemaRealizarea în

timp (ore)1. Introducere în studiul dreptului penal. 22. Legea penală. Norma juridico-penală. 43. Infracţiunea. 24. Componenţa infracţiunii. 25. Obiectul infracţiunii. 26. Latura obiectivă a infracţiunii. 47. Persoana fizică – subiect al infracţiunii. 28. Persoana juridică – subiect al infracţiunii. 29. Latura subiectivă a infracţiunii. 510. Formele infracţiunii intenţionate. 211. Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni. 3

În total 30

V. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI CONŢINUTURI

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ CONŢINUTURI

- să definească noţiunea Dreptului penal sub toate aspectele;

- să determine importanţa Dreptului penal în condiţiile statului de drept;

- să determine locul şi rolul Dreptului penal în cadrul politicii penale a statului;

- să elucideze conceptul, conţinutul şi sarcinile ştiinţei Dreptului penal;

- să evidenţieze caracteristicile şi obiectul Dreptului penal;

- să formuleze şi să explice conţinutul principiilor Dreptului penal;

- să descrie sistemul Dreptului penal;- să stabilească locul Dreptului penal ca

ramură autonomă în sistemul de drept al Republicii Moldova;

- să identifice izvoarele Dreptului penal şi specificul lor.

Introducere în studiul Dreptului penal

Conceptul Dreptului penal: noţiune, obiect, trăsături caracteristice;

Sistemul Dreptului penal; Principiile Dreptului penal: noţiune,

clasificare, caracteristică; Ştiinţa Dreptului penal; Izvoarele Dreptului penal: noţiune,

specific.

- să deosebească perioadele istorice de dezvoltare a Dreptului penal;

- să distingă trăsăturile de bază ce caracteri-zează Dreptul penal într-o anumită perioadă istorică;

- să estimeze principalele izvoare ale Dreptului penal ce au existat într-o perioadă istorică sau alta în Moldova.

Evoluţia Dreptului penal în Moldova

Dreptul penal în perioada antică; Dreptul penal în perioada Evului

Mediu; Dreptul penal în perioada modernă; Dreptul penal în perioada

contemporană.- să definească noţiunea de lege penală;- să definească norma juridico-penală;- să definească noţiunile de timp şi loc de

săvârşire a infracţiunii;- să distingă scopul legii penale;- să clasifice legile penale;- să clasifice dispoziţiile şi sancţiunile

normei juridico-penale;- să definească noţiunea de interpretare a

legii penale;- să caracterizeze formele de interpretare a

legii penale;- să determine momentul intrării şi ieşirii

din vigoare a legii penale;- să elucideze principiile de aplicare a legii

penale în spaţiu;- să explice însemnătatea efectului retroactiv

al legii penale;- să formuleze conceptul formelor de

asistenţă juridică internaţională în materie penală;

- să caracterizeze formele de asistenţă juridică internaţională în materie penală;

- să caracterizeze extrădarea sub aspectul noţiunii, naturii juridice şi condiţiilor.

Legea penală

Conceptul legii penale: noţiune, trăsături caracteristice;

Scopul legii penale; Noţiunea şi structura normei juridico-

penale; Noţiunea, necesitatea şi formele

interpretării legii penale; Acţiunea legii penale în timp. Principiile

aplicării legii penale în timp; Aplicarea legii penale în spaţiu.

Principiile aplicării legii penale în spaţiu; Forme de asistenţă juridică internaţională

în materie penală: concept, forme; Noţiunea, natura juridică şi condiţiile

extrădării.

- să definească noţiunea de infracţiune; Infracţiunea

- să caracterizeze trăsăturile esenţiale ale infracţiunii;

- să clasifice infracţiunile;- să stabilească importanţa clasificării

infracţiunilor;- să deosebească infracţiunile de alte încălcări

de lege (contravenţii administrative, delicte civile, încălcări disciplinare).

Noţiunea şi trăsăturile esenţiale ale infrac-ţiunii;

Clasificarea infracţiunilor; Delimitarea infracţiunilor de alte încălcări

de lege.

- să definească noţiunea de raport juridic penal;

- să caracterizeze elementele raportului juridic penal;

- să decidă asupra momentului naşterii, modificării şi stingerii raportului juridic penal.

Raportul juridic penal

Noţiunea şi specificul raportului juridic penal;

Elementele raportului juridic penal; Naşterea, modificarea şi stingerea

raportului juridic penal.

- să reproducă noţiunea legală de componenţă a infracţiunii;

- să caracterizeze elementele componenţei infracţiunii;

- să determine importanţa semnelor compo-nenţei infracţiunii;

- să clasifice semnele componenţei infracţiunii;

- să clasifice componenţele infracţiunilor după diferite criterii;

- să argumenteze importanţa componenţei infracţiunii;

- să decidă asupra coraportului dintre infrac-ţiune şi componenţa infracţiunii.

Componenţa infracţiunii

Noţiunea şi importanţa componenţei infracţiunii;

Elementele şi semnele componenţei infracţiunii;

Modalităţile componenţei infracţiunii; Coraportul dintre infracţiune şi

componenţa infracţiunii.

- să definească noţiunea de obiect al infrac-ţiunii;

- să distingă felurile obiectului infracţiunii;- să determine importanţa obiectului

infracţiunii;- să caracterizeze obiectul material al infrac-

ţiunii;- să aprecieze care este coraportul dintre

obiectul juridic şi obiectul material al infracţiunii;

- să aprecieze care este coraportul dintre obiectul material şi mijlocul (instrumentul) de săvârşire a infracţiunii.

Obiectul infracţiunii

Noţiunea şi importanţa obiectului infracţiunii;

Felurile obiectului infracţiunii:a. obiectul general;b. obiectul generic;c. obiectul special;d. obiectul material.

- să definească noţiunea de latură obiectivă a infracţiunii;

- să determine importanţa laturii obiective a infracţiunii;

- să caracterizeze semnele laturii obiective a infracţiunii;

- să atribuie semnele laturii obiective a infracţiunii situaţiilor practice;

- să aprecieze formele faptei prejudiciabile, consecinţele prejudiciabile şi tipurile legăturii

Latura obiectivă a infracţiunii

Noţiunea şi importanţa laturii obiective a infracţiunii;

Fapta prejudiciabilă; Consecinţele prejudiciabile; Legătura cauzală; Semnele facultative ale laturii obiective a

infracţiunii.

cauzale.- să definească noţiunea de subiect al infrac-

ţiunii;- să definească noţiunile de responsabilitate

şi iresponsabilitate;- să definească şi să interpreteze criteriile

iresponsabilităţii şi coraportul dintre ele;- să relateze despre facilităţile de care se

bucură minorii în dreptul penal;- să caracterizeze vârsta ca condiţie de

tragere la răspundere penală a persoanei fizice;

- să formuleze noţiunea de subiect special;- să relateze despre noţiunea de persoană

juridică ca subiect al infracţiunii;- să relateze despre condiţiile în care este

posibilă tragerea la răspundere penală a persoanei juridice;

- să decidă asupra coraportului dintre răspunderea penală a persoanei fizice şi cea a persoanei juridice pentru aceeaşi faptă.

Subiectul infracţiunii

Conceptul subiectului infracţiunii; Persoana fizică – subiect al infracţiunii:

a) caracterul fizic;b) responsabilitatea şi

iresponsabilitatea;c) responsabilitatea redusă;d) vârsta;

Subiectul special; Persoana juridică – subiect al infracţiunii.

Concept şi condiţii; Argumentarea necesităţii includerii în

legea penală a persoanei juridice ca subiect al infracţiunii.

- să definească noţiunea laturii subiective a infracţiunii;

- să definească noţiunile de infracţiune săvârşită cu două forme de vinovăţie şi faptă săvârşită fără vinovăţie;

- să formuleze noţiunea legală a intenţiei şi să caracterizeze modalităţile ei;

- să formuleze noţiunea legală a imprudenţei;

- să caracterizeze modalităţile imprundenţei;- să determine importanţa laturii subiective a

infracţiunii;- să caracterizeze vinovăţia ca semn

obligatoriu al laturii subiective a infracţiunii;

- să determine corect forma vinovăţiei prezentă într-o situaţie practică;

- să relateze despre motivul şi scopul infracţiunii;

- să construiască mecanismul psihologic al vinovăţiei;

- să exemplifice modalităţile intenţiei şi ale imprudenţei;

- să deosebească intenţia indirectă de încre-derea exagerată;

- să formuleze conceptul erorii în dreptul penal;

- să califice fapte infracţionale comise cu eroare.

Latura subiectivă a infracţiunii

Noţiunea şi importanţa laturii subiective a infracţiunii;

Vinovăţia şi formele ei. Concept şi caracterizare. Mecanismul psihologic al vinovăţiei.

Intenţia: noţiune şi modalităţi; Imprudenţa: noţiune şi modalităţi; Infracţiunea săvârşită cu două forme de

vinovăţie; Fapta săvârşită fără vinovăţie; Motivul şi scopul infracţiunii. Rolul

emoţiilor în conduita criminală; Eroarea şi influenţa ei asupra răspunderii

penale a făptuitorului. Concept şi modalităţi. Eroarea de drept. Eroarea de fapt.

- să definească noţiunea de forme ale infrac-ţiunii intenţionate în raport cu etapele de

Formele infracţiunii intenţionate

desfăşurare;- să formuleze noţiunea etapelor de

desfăşurare a infracţiunii;- să caracterizeze formele pregătirii de

infracţiune;- să caracterizeze formele tentativei de

infracţiune;- să distingă trăsăturile infracţiunii

consumate de cele ale infracţiunii epuizate.

Etapele de desfăşurare a infracţiunii intenţionate;

Formele infracţiunii intenţionate şi caracterizarea acestora: pregătirea de infracţiune, tentativa de infracţiune, infracţiunea consumată.

- să definească noţiunile de infracţiune unică şi pluralitate de infracţiuni;

- să caracterizeze modalităţile infracţiunii unice;

- să caracterizeze modalităţile pluralităţii de infracţiuni;

- să decidă asupra deosebirilor dintre infrac-ţiunea unică şi pluralitatea de infracţiuni.

Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni

Consideraţii generale privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni;

Infracţiunea unică: noţiune şi modalităţi; Pluralitatea de infracţiuni: noţiune şi

modalităţi.

VI. SUGESTII PENTRU LUCRUL INDIVIDUAL AL STUDENŢILOR

SUBIECTE/PROBLEME FORME DE REALIZAREMODALITĂŢI DE

EVALUARE

1. Evoluţia dreptului penal în Moldova.

1. Referate/rezumate.2. Studii.3. Elaborarea tezelor anuale.4. Elaborarea tezelor de

licenţă.

- prezentarea rezultatelor;- susţinerea tezelor

anuale/tezelor de licenţă.

2. Coraportul dintre dreptul penal şi alte ramuri de drept.

1. Studiu de caz.2. Elaborarea articolelor.3. Elaborarea tezelor anuale.4. Portofoliu.

- susţinerea tezelor anuale;- prezentarea rezultatelor;- participarea la conferinţe

ştiinţifice;- elaborarea şi publicarea

articolelor.

3. Cadrul politicii penale în Republica Moldova.

1. Referate/rezumate.2. Elaborarea tezelor anuale.3. Portofoliu.

-prezentarea rezultatelor-susţinerea tezelor anuale -prezentarea portofoliului

4. Principiile acţiunii legii penale în timp.

1. Proiecte.2. Referate/rezumate.3. Elaborarea tezelor anuale.4. Elaborarea tezelor de

licenţă.

- prezentarea rezultatelor;- elaborarea articolelor; - susţinerea tezelor anuale;- susţinerea tezelor de licenţă.

5. Principiile aplicării legii penale în spaţiu.

1. Proiecte.2. Referate/rezumate.

- prezentarea rezultatelor;- elaborarea articolelor;

6. Forme de asistenţă juridică internaţională în materie penală.

1. Referate/rezumate.2. Studiu de caz.3. Analiza generalizărilor

practicii judiciare.4. Analiza datelor statistice.

- prezentarea rezultatelor;- elaborarea articolelor;- publicarea rezumatelor;- participarea la conferinţe

ştiinţifice;

7. Extrădarea – formă de asistenţă juridică internaţională în materie penală.

1. Studiu de caz.2. Referate/rezumate.3. Proiecte.4. Elaborarea tezelor anuale.5. Elaborarea tezelor de licenţă.

- participarea la conferinţe ştiinţifice;

- elaborarea articolelor;- prezentarea rezultatelor;- susţinerea tezelor anuale;- susţinerea tezelor de licenţă.

8. Infracţiunea neconsumată: concept, forme

1. Studiu de caz.2. Analiza cazurilor de fapt.3. Elaborarea articolelor.4. Portofoliu.

- susţinerea tezelor anuale;- prezentarea rezultatelor;- participarea la conferinţe

ştiinţifice;- elaborarea şi publicarea

articolelor.

9. Raportul juridic penal.1. Proiecte.2. Referate/rezumate.

- prezentarea rezultatelor;- elaborarea articolelor;

10. Teorii referitoare la raportul de cauzalitate.

1. Studiu de caz.2. Referate/rezumate.3. Proiecte.

- participarea la conferinţe ştiinţifice;

- elaborarea articolelor;

4. Elaborarea tezelor anuale.5. Elaborarea tezelor de licenţă.

- prezentarea rezultatelor;- susţinerea tezelor anuale;- susţinerea tezelor de licenţă.

11. Responsabilitatea şi iresponsabilitatea: aspecte de drept penal şi psihiatrie.

1. Elaborarea tezelor anuale.2. Studiu de caz.3. Studii.4. Proiecte.5. Referate.

- susţinerea tezelor anuale;- prezentarea rezultatelor;- participarea la conferinţe

ştiinţifice;- elaborarea şi publicarea

articolelor.

12. Necesitatea includerii în legea penală a persoanei juridice ca subiect al infracţiunii.

1. Elaborarea tezelor anuale.2. Studiu de caz.3. Studii.4. Proiecte.5. Referate.

- susţinerea tezelor anuale;- prezentarea rezultatelor;- participarea la conferinţe

ştiinţifice;- elaborarea şi publicarea

articolelor.

13. Răspunderea penală a persoanelor care au comis infracţiuni în stare de ebrietate

1. Proiecte.2. Referate/rezumate.3. Studiul practicii judiciare.4. Elaborarea tezelor anuale şi de

licenţă.

- participarea la conferinţe ştiinţifice;

- elaborarea articolelor;- prezentarea rezultatelor;- susţinerea tezelor anuale;- susţinerea tezelor de licenţă.

14. Rolul mobilului în comportamentul criminal.

1. Elaborarea tezelor anuale.2. Studiu de caz.3. Proiecte.4. Referate.5. Elaborarea tezelor de licenţă.6. Portofoliu.

- participarea la conferinţe ştiinţifice;

- elaborarea articolelor;- prezentarea rezultatelor;- susţinerea tezelor anuale;- susţinerea tezelor de licenţă.

15. Problemele motivării şi personalităţii.

1. Studiu de caz.2. Referate/rezumate.3. Proiecte.4. Elaborarea tezelor anuale.5. Elaborarea tezelor de licenţă.

- participarea la conferinţe ştiinţifice;

- elaborarea articolelor;- prezentarea rezultatelor;- susţinerea tezelor anuale;- susţinerea tezelor de licenţă.

16. Locul emoţiilor în mecanismul psihologic al vinovăţiei.

1. Referate/rezumate.2. Proiecte.3. Elaborarea tezelor anuale.4. Elaborarea tezelor de

licenţă.5. Portofoliu.

- participarea la conferinţe ştiinţifice;

- prezentarea rezultatelor;- susţinerea tezelor anuale;- susţinerea tezelor de licenţă.

17. Eroarea şi importanţa ei penal-juridică.

1. Referate/rezumate.2. Proiecte.3. Elaborarea tezelor anuale.4. Elaborarea tezelor de

licenţă.5. Studiul practicii judiciare.

- prezentarea rezultatelor;- susţinerea tezelor anuale;- susţinerea tezelor de licenţă.

18. Practica judiciară de examinare a cauzelor în care are loc renunţarea de bună voie la săvârşirea infracţiunilor la etapa de tentativă consumată.

1. Referate/rezumate.2. Proiecte.3. Studiul practicii judiciare.

- participarea la conferinţe ştiinţifice;

- elaborarea articolelor;- prezentarea rezultatelor.

19. Repetarea infracţiunii: formă a unităţii sau pluralităţii de infracţiuni.

1. Referate/rezumate.2. Proiecte.3. Studiul practicii judiciare.

- participarea la conferinţe ştiinţifice;

- elaborarea articolelor;

4. Elaborarea tezelor anuale.5. Portofoliu.

- susţinerea tezelor anuale;- prezentarea rezultatelor.

20. Pluralitatea de infracţiuni: considerente teoretico-practice

1. Referate/rezumate.2. Studiu de caz.3. Analiza generalizărilor

practicii judiciare.4. Analiza datelor statistice.

- prezentarea rezultatelor;- elaborarea articolelor;- publicarea rezumatelor;- participarea la conferinţe

ştiinţifice;

VII. EVALUAREA DISCIPLINEI

1. Evaluări sumative periodice: lucrări de control; testări

Mostra 1:Lucrare de control la tema: „Componenţa infracţiunii”

Subiectul I: Caracteristica generală a componenţei infracţiunii1.1. Definiţi noţiunea componenţei infracţiunii, evidenţiind importanţa ei.1.2. Clasificaţi obiectul infracţiunii.

Subiectul II: Subiectul infracţiunii2.1. Definiţi subiectul infracţiunii.2.2. Faceţi o generalizare asupra trăsăturilor subiectului infracţiunii.Subiectul III: Speţă

În timpul ciocnirii autocarului cu un autocamion, Trofim, din cauza loviturii puternice neaşteptate, a căzut din caroseria camionului, accidentându-l grav pe Iaţco care trecea pe alături.

A săvârşit Trofim acţiuni în sens juridico-penal?

Mostra 2:Lucrare de control la tema: „Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni”

Subiectul I: Infracţiunea unică

1.1. Definiţi infracţiunea unică.1.2. Analizaţi unitatea naturală şi unitatea legală.1.3. Iosob a aplicat cu cuţitul o lovitură puternică în abdomen lui Mahu, după care imediat a

lovit o altă persoană, Saca, în partea din spate a coapsei stângi. Prima dintre victime a decedat în drum spre spital, viaţa celeilalte fiind salvată în urma îngrijirilor medicale ce i s-au acordat.

Indicaţi dacă faptele inculpatului constituie o infracţiune unică sau un concurs de infracţiuni.

Subiectul II: Pluralitatea de infracţiuni

2.1. Identificaţi formele pluralităţii de infracţiuni.2.2. Analizaţi concursul de infracţiuni.2.3. Estimaţi pericolul social al recidivei de infracţiuni.

2. Evaluare sumativă finală

Mostre de teste:

Testul nr. _1_Subiectul I: Legea penală

1.1. Relataţi despre structura normei de drept penal.

1.2. Explicaţi condiţiile aplicării principiului teritorialităţii legii penale.1.3. Decideţi asupra cazurilor în care Republica Moldova poate refuza extrădarea.

Subiectul II: Persoana fizică – subiect al infracţiunii

2.1. Definiţi subiectul infracţiunii.2.2. Analizaţi trăsăturile persoanei fizice ca subiect al infracţiunii.2.3. Alcătuiţi o speţă în care ar fi prezent subiectul special al infracţiunii.

Subiectul III: Răspunderea penală

3.1. Definiţi noţiunea şi principiile răspunderii penale.3.2. Descrieţi mecanismul de realizare a răspunderii penale.3.3. Ostap, rămânând peste noapte la vânătoare, a fost trezit din somn de un zgomot. Întrucât

era întuneric, acesta, speriindu-se, a tras un foc de armă în direcţia de unde se auzea zgomotul, vătămând grav integritatea corporală a unei persoane ce se afla întâmplător în acel loc.

Stabiliţi dacă există în acţiunile lui Ostap temei pentru tragerea la răspundere penală.Testul nr. _2_

Subiectul I: Raportul juridic penal de conflict

1.1. Definiţi raportul juridic penal.1.2. Comparaţi raportul juridic penal de conformare cu cel de conflict.1.3. Estimaţi momentul naşterii, modificării, stingerii raportului juridic penal de conflict.

Subiectul II: Infracţiunea şi componenţa infracţiunii

2.1. Relataţi despre acţiunea prejudiciabilă.2.2. Analizaţi coraportul dintre infracţiunea şi componenţa infracţiunii. 2.3. Radu s-a înţeles cu Puiu să-i vândă material de construcţie, cu condiţia că Puiu le va lua

singur. Când Puiu a venit după materiale, Radu i le-a arătat. Neştiind că materialele nu-i aparţin lui Radu, Puiu le-a încărcat şi a plecat.

Determinaţi dacă pot fi pedepsite penal acţiunile lui Radu şi Puiu?

Subiectul III: Subiectul infracţiunii

3.1. Definiţi subiectul special al infracţiunii.3.2. Analizaţi condiţiile tragerii la răspundere penală a persoanei juridice.3.3. Alcătuiţi o speţă în care ar fi prezent subiectul special al infracţiunii.

VIII. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Comentarii:

1. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu / Sub red. lui A. Barbăneagră. – Chişinău: Centrul de Drept al Avocaţilor, 2003.

2. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea Generală. Vol. I / Dongoroz V., Fodor I., Oancea I., Iliescu N., Bulai C., Stănoiu R., Kahane S. - Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1969.

3. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под ред. Кузнецовой Н.Ф. - Москва: Зерцало, 1998.

4. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под ред. Скуратова Ю.И., Лебедева В.М. - Москва: НОРМА - ИНФРАМ, 1998.

Monografii, manuale, tratate, ediţii periodice

1. Antoniu G. Raportul de cauzalitate în dreptul penal. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1968. 2. Antoniu G. Unele reflecţii cu privire la tentativă în cazul infracţiunii complexe. - Bucureşti,

1983.3. Antoniu G. Tentativa (doctrină, jurisprudenţă, drept comparat). - Bucureşti: Editura Societăţii

Tempus, 1995. 4. Antoniu G. Vinovăţia penală. - Bucureşti: Editura Academiei Române, 1995. 5. Antoniu G. Răspunderea penală a persoanei juridice // Revista de drept penal, 1996, nr.1.6. Aramă E. Istoria dreptului românesc. - Chişinău, 1995.7. Barbu C. Aplicarea legii penale în spaţiu şi timp. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1972.8. Berger V. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. - Bucureşti: - Editura Institutul

român pentru drepturile omului. 1997.9. Boroi A. Drept penal. Partea Generală. - Bucureşti: All Beck, 1999. 10. Botnaru S. Eroarea în dreptul penal // Analele Ştiinţifice ale USM. Vol.I. - Chişinău, 2001.11. Botnaru S., Roşculeţ L. Cazul fortuit în practica medicală // Revista Naţională de Drept,

2003, nr.3.12. Botnaru S., Grama M. Culegere de probleme la dreptul penal (Partea Generală). - Chişinău,

2004.13. Botnaru S., Grama M., Şavga A., Grosu V. Drept penal. Partea Generală. - Chişinău: Cartier

Juridic, 2005.14. Braunştein B. Cu privire la tratamentul juridic al concursului de infracţiuni. - Iaşi, 1967.15. Brezeanu O. Minorul şi legea penală. - Bucureşti: All Beck, 1998.16. Bulai C. Manual de drept penal. Partea Generală. - Bucureşti: All, 1997. 17. Bulai C., Filipaş A., Mitrache C. Instituţii de drept penal. - Bucureşti: TREI, 2001.18. Diaconu D. Curtea penală internaţională, istorie şi realitate. - Bucureşti: All Beck, 1999.19. Dima T. Drept penal. Partea Generală. Vol.I-II. - Bucureşti: Lumina Lex, 2001.20. Dobrinoiu V., Pascu I., Molnar I., Nistoreanu Gh., Boroi A., Lazăr V. Drept penal. Partea

Generală. - Bucureşti: Europa Nova, 1999.21. Floareş C. Acte preparatorii. Tentativa şi infracţiunea consumată. - Bucureşti, 1960.22. Florea C., Carpov T. Subiectul şi latura subiectivă a infracţiunii. - Chişinău, 1974. 23. Florea C.N., Carpov T.I. Noţiunea de infracţiune şi aplicarea pedepsei. – Chişinău, 1976.24. Florea C. Vinovăţia şi pedeapsa penală. - Chişinău: Cartea Moldovenească, 1987. 25. Florea C.N. Infracţiunea, vinovăţia şi circumstanţele ce înlătură caracterul penal al faptei. -

Chişinău, 1994.26. Giurgiu N. Legea penală şi infracţiunea (doctrină, legislaţie, practică judiciară). - Iaşi: Gama,

1998. 27. Grosu V. Persoana juridică şi problematica subiectului în dreptul penal // Revista Naţională

de Drept, 2001, nr.3.28. Grosu V. Persoana juridică şi pedeapsa penală // Revista Naţională de Drept, 2002, nr.4 (19).

29. Grosu V. Vârsta răspunderii penale a individului în perspectivă comparativă // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Vol.I. - Chişinău: CE USM, 2004.

30. Jidveian V. Raportul de cauzalitate în dreptul penal. Aspecte practice. – Alba-Iulia: Mesagerul, 1995.

31. Loghin O. Raportul juridic penal şi răspunderea penală // Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza, Tomul XXIV, 1978.

32. Macari I. Infracţiunea şi semnele ei // Revista Naţională de Drept, 2002, nr.5.33. Mancaş R. Tentativa. - Timişoara: Helicon, 1996. 34. Mitrache C. Drept penal român. Partea Generală. Ed. a III-a. - Bucureşti: Şansa, 1997.35. Mureşan A., Basarab M. Unele probleme ale raportului de cauzalitate în dreptul penal. -

Cluj, 1961.36. Oancea I. Tratat de drept penal. Partea Generală. - Bucureşti: All, 1995.37. Papadopol V., Pavel D. Formele unităţii infracţionale în dreptul penal român. - Bucureşti:

Şansa, 1992. 38. Şavga A. Conceptul de infracţiune consumată // Analele Ştiinţifice ale USM. Vol.I. Seria

“Ştiinţe socioumanistice”. - Chişinău, 2001.39. Şavga A. Modalităţi speciale ale pregătirii de infracţiune // Revista Naţională de Drept, 2001,

nr.1.40. Şavga A. Delimitarea actelor preparatorii de actele de executare //Analele Ştiinţifice ale

Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol. I. - Chişinău, 2001. 41. Şavga A. Infracţiunea – fapt epuizat / Revista Naţională de Drept, 2001, nr.4(7). 42. Şavga A. Conceptul fazelor de desfăşurare a activităţii infracţionale şi formele

infracţiunii //Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol. I. - Chişinău, 2002.

43. Şavga A. Pregătirea de infracţiune – o formă incriminată şi sancţionată de legea penală // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol. I. - Chişinău, 2002.

44. Şavga A., Grama M. Album de scheme la dreptul penal. Partea Generală. (material metodico-didactic). – Chişinău, 2004.

45. Sima C. Codul penal adnotat. - Bucureşti: Lumina Lex, 2000.46. Stănoiu R.M. Asistenţa juridică internaţională în materie penală. - Bucureşti, 1975.47. Stănoiu R., Griga I., Dianu T. Drept penal. Partea Generală. - Bucureşti, 1992.48. Streteanu F., Chiriţă R. Răspunderea penală a persoanei juridice. – Bucureşti: ROSETTI,

2002.49. Trainin A.N. Teoria generală a conţinutului infracţiunii. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1959

(ediţia română).50. Tulbure A. Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni şi înlocuirea răspunderii

penale // Revista Naţională de Drept, 1996, nr.2.51. Ţurcan I. Obiectul material al infracţiunii luarea de mită // Revista Naţională de Drept, 2001,

nr.9.52. Ungureanu A. Drept penal. Partea Generală. - Bucureşti: Lumina Lex, 1995.53. Блум М., Тилле А. Обратная сила закона. - Москва, 1969.54. Блум М.И. Время и место совершения преступления. - Москва, 1974.55. Блум М.И. Действие советского уголовного закона в пространстве. - Рига, 1974.56. Бойцов А., Волженкин Б. Уголовный закон: действие во времени и пространстве. -

Санкт-Петербург, 1993.57. Болдырев С.В., Галкин В.М. Уголовно-правовая норма и состав преступления. -

Москва, 1977.58. Ботнару С. Мотив преступления // Закон и жизнь, 2003, №4.59. Ботнару С. Некоторые проблемы неосторожной формы вины // Закон и жизнь, 2003,

№4.60. Волков Б.С. Мотив и квалификация преступлений. - Казань, 1968.

61. Ворошилин В., Кригер Г. Субъективная сторона преступления. - Москва: Изд-во МГУ, 1987.

62. Гонтарь И.Я. Преступление и состав преступления как явление и понятие в уголовном праве. -Владивосток, 1997.

63. Дагель П. Условия установления уголовной наказуемости. - Москва, 1975.64. Дагель П., Котов Д. Субъективная сторона преступления и ее установление. -

Воронеж, 1974.65. Драпкин Л.Я., Уткин М.С. Понятие и структура способа совершения преступления. -

Омск, 1978.66. Дурманов Н.Д. Стадии совершения преступления по советскому уголовному праву. -

Москва: Госюриздат, 1955. 67. Жордания И.М. Структура и правовое значение способа совершения преступления. -

Тбилиси, 1977.68. Здравомыслов Б.В. Уголовное право Российской Федерации, Часть Общая. - Москва:

Юристь, 1999.69. Зелинский А. Квалификация повторных преступлений. - Волгоград, 1976.70. Ильхамов А. Преступная неосторожность. - Москва, 1983.71. Истомин А.Ф. Общая часть уголовного права. - Москва: Инфра-М, 1997.72. Квашиш В. Преступная небрежность. - Владивосток, 1986.73. Келина С.Г., Кудрявцев В.Н. Принципы советского уголовного права. - Москва, 1988.74. Ковалев М.И. Понятие преступления в советском уголовном праве. - Свердловск, 1987.75. Ковалев М.И. Соучастие в преступлении. - Екатеринбург, 1999.76. Козаченко И.Я., Незнамов З.А. Уголовное право. Часть Общая. - Москва: ИНФРА - М,

1997. 77. Козлов А. Учение о стадиях преступления. - Санкт-Петербург: Юридический центр Пресс,

2002.78. Козлов А.П. Механизмы построения уголовно-правовых санкций. - Красноярск, 1998.79. Козоркин И.Д. Уголовное законодательство зарубежных стран / Англии, США,

Франции, Германии, Японии. - Москва: Зерцало, 1999.80. Коржанский Н. Квалификация преступления при ошибке в объекте и предмете

посягательства. - Москва, 1974.81. Коржанский Н.И. Объект и предмет уголовно-правовой охраны. - Москва, 1980.82. Коржанский Н.И. Предмет преступления. - Волгоград, 1996.83. Кривоченко Л.Н. Классификация преступлений. - Харьков, 1979.84. Кригер Г. Добровольный отказ от совершения преступления. - Москва, 1975.85. Кригер Г.А., Кузнецова Н.Ф. Новое уголовное законодательство и его научно-

практическое значение // Советское государство и право, 1984, №1.86. Кругликов Л.Л. Уголовное право России. Часть Общая. - Москва: БЕК, 2000. 87. Кудрявцев В.Н., Келина С.Г. Уголовный закон: опыт теоретического моделирования. –

Москва: Наука, 1987.88. Кудрявцев В.Н., Наумов А.В. Учебник уголовного права, Часть Общая. - Москва:

Спарк, 1996.89. Кузнецова Н.Ф. Ответственность за приготовление к преступлению и покушение на

преступление по советскому уголовному праву. - Москва: Изд-во МГУ, 1958. 90. Кузнецова Н.Ф. Значение преступных последствий в советском уголовном праве. –

Москва, 1958.91. Кузнецова Н.Ф. Новое уголовное право России. Часть Общая. - Москва: Зерцало

ТЕИС, 1996.92. Кузнецова Н.Ф. Состав преступления / спорные вопросы // Вестник Московского

университета. Серия «Право», 1997, №4.93. Кузнецова Н.Ф., Тяжковa И.М. Курс уголовного права. Часть Общая, в 2-х томах. -

Москва: Зерцало, 1999.94. Мальков В.П. Совокупность преступлений. - Казань, 1974.

95. Мальков В.П., Тимершин Х.А. Множественность преступлений. - Уфа, 1995.96. Мальков В.П. Состав преступления в теории и законе // Государство и право, 1996,

№7.97. Михеев Р.И. Проблемы вменяемости и невменяемости в советском уголовном праве. -

Владивосток, 1983.98. Назаренко Г.В. Невменяемость в уголовном праве. - Орел, 1993.99. Нерсесянц В.А. Неосторожные преступления. - Красноярск, 1991.100. Нерсесянц В. Ответственность за неосторожные преступления. - Санкт-Петербург:

Юридический центр Пресс, 2002. 101. Никифоров А. Совокупность преступлений. - Москва, 1965.102. Павлов В. Субьект преступления и уголовная ответственность. - Санкт-Петербург:

Лань, 2000.103. Погребняка И.Г. Квалификация составных преступлений // Советская юстиция, 1970.104. Помелкин В.В. Социальная и уголовная ответственность. - Красноярск, 1990.105. Рарог А. Вина в советском уголовном праве. - Саратов, 1987.106. Рарог А.И., Степалин В.П. Уголовное право. Часть Общая в вопросах и ответах. -

Москва: Юристь, 2001.107. Рарог А. Квалификация преступлений по субъективным признакам. - Санкт-

Петербург: Юридический центр Пресс, 2003.108. Сигалов Л. Юридические предпосылки, состав и понятие уголовной

ответственности. - Свердловск, 1997.109. Таганцев Н.С. Русское уголовное право. Часть Общая. Том I. - Тула: Автограф, 2001.110. Таций В.Я. Объект и предмет преступления по советскому уголовному праву. -

Харьков, 1982.111. Тер-Акопов А.А. Бездействие как форма преступного поведения. - Москва, 1980.112. Тер-Акопов А. Добровольный отказ от совершения преступления. - Москва, 1982.113. Тилле А. Время, пространство, закон: действие советского закона во времени и в

пространстве. - Москва, 1965.114. Ткаченко В. Понятие и виды покушений на преступление. - Москва, 1976.115. Филимонов В. Норма уголовного права. - Санкт-Петербург: Юридический центр

Пресс, 2004.116. Флоря К. Влияние некоторых социальных фактов на назначение наказания. -

Кишинев, 1974.117. Церетели Т.В. Причинная связь в уголовном праве. - Москва, 1963.118. Цымбал E. Ограниченная вменяемость: дискусионные вопросы теории и

правоприменительной практики // Уголовное право, 2002, nr.1.119. Шаргородский М. Избранные работы по уголовному праву. - Санкт-Петербург:

Юридический центр Пресс, 2003.120. Якубов А. Обратная сила уголовного закона. - Санкт-Петербург: Юридический

центр Пресс, 2003. 121. Якушин В. Ошибка и ее уголовно-правовое значение. - Казань, 1988.