View
212
Download
0
Category
Preview:
DESCRIPTION
diverse
Citation preview
http://www.bugetulfamiliei.ro/general/prezentare-program-national-de-educatie-financiara-bugetul-familiei.html
Dosar | Editie scrisa
18.11.2008
Responsabilitatea consultantului de credit: transparenta, obiectivitate, orientare catre viitor
de VLAD ARDELEANU*
Nu exista comentariiAparitia si dezvoltarea serviciilor de consultanta pentru credite poate asigura un plus de responsabilitate pe piata creditelor catre populatie. Relatia dintre ofiterul de credit, ca angajat al bancii, si solicitantul de credit este diferita de relatia dintre consultantul de credit si aplicant. Aceasta din urma aduce un spor de responsabilitate fata de client in masura in care serviciul de consiliere este transparent, obiectiv in raport cu diferitele oferte de creditare ale diferitelor banci si orientat catre interesele pe termen lung ale solicitantului de credit.
Credeti ca este oportun ca bancile si institutiile financiare nonbancare (IFN) sa aiba in vedere principiile si standardele de creditare responsabila pe piata romaneasca?Este evident ca trebuie sa tinem seama de un set de principii ale creditarii responsabile social. Problemele creditarii nu sunt numai ale individului care nu plateste. Practicile de creditare iresponsabile pot genera probleme de sistem. Cel mai bun exemplu este dat de ceea ce se intampla in Statele Unite, unde a avut loc o fortare pana la extrem a sistemului de creditare, fara a se lua in considerare capacitatea de rambursare a creditelor pe termen lung pentru o categorie semnificativ de mare de aplicanti, lucru care a dus la o criza generalizata.In ceea ce ne priveste, Banca Nationala este cea care trebuie sa intervina, pentru ca, in definitiv, acesta este rolul acestor structuri care stau deasupra bancilor. BNR trebuie sa se preocupe de problema responsabilitatii creditarii la nivelul sistemului bancar in ansamblu, in timp ce organizatii precum Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) trebuie sa abordeze aceste probleme la nivelul indivizilor. De asemenea, o componenta importanta a creditarii responsabile este educatia financiara. Introducerea unor principii de creditare responsabila si educatia financiara se justifica pentru ca deciziile gresite ale debitorilor si indatorarea lor peste masura nu fac bine nimanui.Care ar fi rolul consultantului financiar in problema creditarii responsabile? Poate el prelua intr-o anumita masura acest tip de responsabilitate?In consultanta financiara, obiectivele consultantului corespund in totalitate intereselor clientului. Pentru a-si construi un nume, consultantul financiar trebuie sa ofere solicitantului de credit un sfat profesionist, relevant pentru nevoile acestuia. Dincolo de consilierea propriu-zisa pentru obtinerea creditului, vorbim de o multime intreaga de servicii oferite clientilor de catre o agentie de consultanta: sfaturi cu privire la modalitatile de plata a creditelor, urmarirea si evaluarea pietei pentru identificarea unor eventuale oferte de creditare mai bune, identificarea unor oportunitati de refinantare in scopul diminuarii costurilor creditelor.Mai departe, in masura in care veniturile indivizilor vor creste, apare nevoia de a plasa acei bani si in alt gen de investitii decat cele imobiliare. In acel moment, un consultant financiar isi va putea permite sa faca recomandari cu privire la plasamente in instrumente financiare. Consultantul de credit devine consultantul financiar personal al clientului sau, avand, deci, tot interesul sa ofere sfaturi competente
pentru ca acestuia sa ii mearga bine. Aceasta este cea mai puternica promovare pe care si-o poate face un consultant de credit: fiind multumit de serviciile primite de la consultantul sau, clientul se va intoarce la acesta ori de cate ori va avea nevoie in investitiile pe care le va face. Este, deci, clara legatura dintre conceptul de creditare responsabila si serviciile de consultanta profesioniste. Iar aceasta legatura este si mai evidenta in cazul creditului ipotecar, unde avem de a face cu decizii care influenteaza vietile celor care se imprumuta.In ceea ce priveste bancile, am putea spune ca practicile de creditare responsabila presupun responsabilitati indreptate in doua directii: una interna, vizand pregatirea acelor angajati ai bancilor, ofiteri de credite, care interactioneaza cu solicitantii de credite si cu clientii; si o alta externa, presupunand educatia financiara si bune practici in relatiile dintre banci si clienti. Conceptul de creditare responsabila ce semnificatie are din punctul de vedere al consultantului de credit?In primul rand, consultantul trebuie sa efectueze niste calcule privitoare la situatia financiara particulara a fiecarui aplicant, calcule ce genereaza niste elemente specifice care impun solutii specifice. O solutie de creditare responsabila trebuie sa tina seama si de alte elemente in afara gradului de indatorare, precum relevanta costului creditului ori durata de rambursare. Fiecare individ trebuie tratat aparte. Consultantul trebuie sa discute transparent cu clientul sau conditiile de creditare si de refinantare a creditului, oferind acestuia mai multe solutii de creditare.In al doilea rand, consilierea responsabila include o componenta de cultura organizationala si training al consultantului de credit. Acesta trebuie sa constientizeze faptul ca obiectivul final al activitatii sale este de a deveni consultantul personal pe termen lung al aplicantului. In acest scop, consultantul trebuie sa isi alinieze in totalitate obiectivele la cele ale solicitantului de credit. Acest lucru diferentiaza fundamental agentia de consultanta de institutiile financiare existente pe piata: consilierul financiar analizeaza piata din perspectiva intereselor clientului.In al treilea rand, o agentie de consultanta trebuie sa isi asigure independenta fata de bancile cu care lucreaza, trasand un asa-numit "zid chinezesc" intre parteneriatele pe care le stabileste cu acestea si interesele clientilor.Acest "zid chinezesc" consta, de fapt, dintr-o serie de practici si reguli interne ale agentiei de consultanta menite sa restrictioneze accesul consilierilor la informatii privitoare la parteneriatele agentiei cu bancile ale caror credite le propune clientilor sai. Aceste restrictii asigura obiectivitatea solutiilor de creditare propuse de consultant.Intr-adevar. Conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca serviciile de consultanta responsabile, incepand cu acel model matematic ce prelucreaza datele particulare ale clientilor si sfarsind cu solutiile personale oferite de consilier, sunt transparenta si independenta.Ce presupune creditarea responsabila in cazul creditelor pentru locuinte? Este relevant, intr-o astfel de situatie, dezvoltatorul imobiliar?Da, este foarte relevant. Este dovedit faptul ca, dincolo de consiliere pentru alegerea solutiei de creditare potrivite, solicitantii de credite pentru locuinte simt nevoia unor recomandari independente cu privire la decizia de a cumpara locuinta. In momentul de fata, nu exista astfel de servicii pe piata romaneasca. Exista agentii imobiliare, exista dezvoltatori, insa nu exista institutii care sa scaneze intreaga piata a locuintelor si care sa ofere recomandari independente. Nu exista un astfel de barometru independent si credibil al pietei locuintelor.In cazul creditelor pentru locuinte, consultanta responsabila trebuie sa porneasca de la doua premise: prima, data de principiul echitatii sociale, conform caruia fiecare individ are dreptul la o locuinta, si a doua data de observatia ca achizitionarea unei locuinte reprezinta si o investitie. Prin urmare, nu ne mai intereseaza doar modul de obtinere a banilor pentru aceste investitii, ci si randamentul investitiilor.La noi, nimeni nu analizeaza randamentul unei investitii intr-o locuinta. Totusi, niciun individ care
doreste sa isi cumpere o locuinta nu trebuie sa renunte la componenta investitionala a deciziei lui doar pentru faptul ca are nevoie de o casa pentru a locui. In situatia achizitionarii unei locuinte, gradul de indatorare nu este dat doar de momentul executiei unui credit ipotecar, ci si de evolutia in timp a investitiei. Ca atare, eu, de pilda, nu as recomanda niciodata unui client sa cumpere un apartament vechi, oricat de buna ar fi acea afacere la momentul respectiv. Eu i-as face o recomandare bazata pe anumite criterii orientate catre viitor, adica pentru proiectele rezidentiale noi. Orientarea catre viitor a solutiilor de creditare este o alta responsabilitate ce trebuie avuta in vedere in serviciile de creditare si de consultanta pentru credite. O investitie care se dovedeste proasta poate pune un debitor in imposibilitatea de a garanta creditul la banca.* Director general IpoteciDirect
Interviuri realizate de Mihaela Moga si Bogdan Diaconuhttp://www.revista22.ro/responsabilitatea-consultantului-de-credit-transparenta-obiectivitate-orientare-catre-viitor-5033.html
2. ETICA ÎN AFACERI – O NOUĂ ABORDARE IMPUSĂ
DE CRIZA ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ
La 20 ianuarie 2009, a avut loc la Paris Forumul European al Eticii în Afaceri sub egida OECD. În
cadrul forumului au fost dezbătute problemele de fond ale eticii în afaceri în condiţiile actualei crize
economice şi financiare internaţionale. Costurile economice şi sociale ale crizei internaţionale, după cum
se ştie, nu înseamnă doar pierderi de trilioane de dolari în anul 2008 dar şi reducerea producţiei în multe
ţări, încetinirea creşterii economice în altele, pierderea locurilor de muncă şi de credibilitate a pieţelor
financiare, o recrudescenţă a problemelor legate de polarizarea şi tensiunile sociale.
Printre cauzele majore ale crizei şi eşecurile economiei de piaţă se numără şi inadecvarea şi
slăbiciunile eticii în afaceri. Factori de decizie în domeniul economico-financiar, la nivel naţional şi
internaţional, cercetători şi oameni politici se pronunţă pentru o revizuire fundamentală a sistemului
economic şi financiar internaţional, pentru stimularea de noi reguli şi comportamente astfel încât să se
reechilibreze raportul dintre piaţă şi reglementările autorităţilor publice, să se imprime afacerilor mai
multă responsabilitate socială, etică şi morală.
1. Oricât ar părea de straniu, pentru mulţi economişti etica în afaceri trebuie considerată ca
factor de primă importanţă pentru o economie sănătoasă care practic reflectă direct capacitatea
relaţiilor de piaţă de a stimula concurenţa loială, de a diminua la dimensiuni tolerabile fenomenele
nesănătoase de corupţie, monopol, distorsiuni ale cooperării şi networking-ului în cadrul lanţurilor
valorice naţionale şi internaţionale.
O serie de excese, neajunsuri şi eşecuri pe termen scurt, mediu şi lung ale capitalismului de piaţă
(market capitalism) pot fi evitate sau substanţial reduse pe baza unui set de reguli fundamentale,
transparente şi solide privind deformarea fenomenelor şi proceselor economico-sociale. Practic, este
vorba de comportamentul unor corporaţii care se află în opoziţie cu statul ca şi de practicile incorecte
ale unor bănci care, în anumite cazuri, pot destabiliza economii naţionale cu efecte propagate la nivel
internaţional.
Criza actuală ne-a arătat clar că agenţii economici şi piaţa nu se pot guverna singure şi că
primatul profitului exorbitant şi al unor inovări financiare nu pot şi nu trebuie să înlăture cerinţele
minime necesare şi suficiente ale eticii în afaceri.
Laureatul Premiului Nobel, economistul american Joseph Stiglitz sublinia că noul cadru al
sistemului financiar internaţional trebuie să se debaraseze de „orice încurajare perversă pentru
înregistrări contabile perverse, comportament miop şi asumarea excesivă a riscului”.
Etica în afaceri impune în prezent reconfigurarea sistemelor economico-financiare
internaţionale pe baza garantării unor scheme de factori manageriali stimulativi şi transparenţi.
Luarea în considerare a factorului eticii în afaceri presupune managementul acestora în condiţii
de:
- responsabilitate economico-socială şi financiară la diferite niveluri ale ierarhiei decizionale;
- transparenţa activităţilor în ceea ce priveşte relaţia dintre eforturile şi rezultatele activităţii
economice şi sociale;
- obiectivitate în sensul respectării cerinţei de a reflecta corect (nedeformat) în economia
nominală activele şi fluxurile economiei reale;
- încredere, siguranţă şi onestitate în activităţile economico-financiare în palierele
decizionale şi executive.
Încrederea (trust) sau lipsa acesteia în cadrul unui sistem financiar sunt direct legate de
respectarea unor norme etice statornicite formal sau informal în ceea ce priveşte funcţionarea pieţelor
şi a societăţilor comerciale. Persoanele fizice şi juridice îşi pun banii la bănci numai dacă au încredere în
capacitatea acestora de a-şi respecta condiţiile contractuale de a se angaja în tranzacţii financiare cu
grad ridicat de siguranţă. Întotdeauna o dobândă exagerat de mare la depozitele bancare a stârnit
anumite îndoieli şi neîncredere în ceea ce priveşte bonitatea, soliditatea băncilor respective.
Fenomenul globalizării impune în prezent crearea unui cadru de reglementare a sistemelor
financiare internaţionale mai sigure şi solide, pe baza eforturilor multilaterale de cooperare a factorilor
implicaţi, ştiut fiind că o economie mondială tot mai interdependentă pentru a funcţiona eficient are
nevoie de reguli şi instrumente internaţionale de reglare bazate pe principiul „win-win”ca şi pe o serie
de cerinţe de natură etică ale dezvoltării durabile la nivel local şi global în sensul reducerii impactului
externalităţilor negative (costurile marginale externe induse terţilor) ca şi al promovării externalităţilor
pozitive (beneficii marginale externe generate terţilor).
Pornind de la criteriile de optim paretian, un nou set exigent de standarde etice ale
mecanismelor economico-financiare implică asumarea nu numai de drepturi (avantaje) ci şi
responsabilităţi astfel încât îmbogăţirea, îmbunătăţirea situaţiei unora (better off) să nu se realizeze pe
seama înrăutăţirii economice şi sociale a altora (worse off).
Etica în afaceri presupune şi luarea în considerare a beneficiului, avantajului reciproc intra şi
intergeneraţional atât pentru ţările dezvoltate cât şi pentru cele în curs de dezvoltare, precum şi a
obiectivelor de echitate, incluziune, coeziune şi solidaritate socială.
2. Direcţii ale consolidării eticii în afaceri
La nivelul OECD a fost elaborat un Ghid al Întreprinderilor Multinaţionale (Guide for
Multinational Enterprises) care acoperă o serie largă a problematicii eticii în afaceri. Acest ghid a fost
convenit de către statele membre ale OECD şi semnat de 11 ţări membre ale OECD şi include principiile
generale şi recomandări care promovează compatibilizarea cu legile, cu protecţia intereselor
consumatorilor, respectarea drepturilor omului, grija faţă de ocupare, relaţiile de muncă, protecţia
mediului.
Din anul 2000 până în prezent au fost soluţionate jumătate din cele peste 135 de plângeri
privind ghidul menţionat utilizat de către o proporţie de 40% din întreprinderile multinaţionale ca model
pentru a-şi stabili
Ghidul a fost utilizat de către Agenţiile de Rating şi Burse atunci când au elaborat recomandări
pentru responsabilitatea corporaţiilor (corporate responsability).
Un alt instrument multilateral se referă la Principiile Guvernării Corporative (PGC) elaborat de
OECD ca parte a Forumului de Stabilitate privind standardele cheie ale pieţelor financiare sănătoase.
Principiile guvernării corporative rezolvă structura şi calitatea sistemelor de reglementare
evidenţiind importanţa unor standarde înalte de etică atunci când desfăşurăm o afacere sau în relaţiile
cu stakeholderii.
Principiile subliniază rolul Consiliului de Administraţie (Board of Directors) în stabilirea
standardelor etice ale unei companii care nu se referă doar la compatibilizarea cu sistemele legii ci la un
cod deontologic „de conduită” care poate fi o modalitate eficientă de a face cunoscut „tonul de vârf”.
Dacă standardele etice ridicate sunt de dorit prin însăşi natura lor, PGC fac o legătură directă cu
performanţa corporaţiilor, astfel că se subliniază ideea potrivit căreia etica generează performanţă
(profit).
Deşi multe burse şi participante la piaţa de capital au utilizat principiile respective pentru a-şi
elabora propriile lor coduri naţionale, criza curentă ne arată că au existat o serie de probleme de
implementare cum ar fi managementul riscului şi remunerarea.
Convenţia OECD privind Combaterea Mitei a contribuit de asemenea la îmbunătăţirea eticii la
nivel global. Convenţia consideră drept crimă luarea de mită de către un funcţionar public în schimbul
obţinerii sau reţinerii unor foloase în afacerile internaţionale. Potrivit lui Transparency International
acest mecanism de monitorizare a controlului a căpătat statutul unui „standard de aur”.
În ultimul deceniu ca urmare a aplicării Convenţiei au fost efectuate peste 150 de investigaţii
asupra a 60 de indivizi şi companii care au comis delicte de mită cu străinii şi alte prejudicii.
Desigur că este nevoie de o mai mare amploare a investigaţiilor în acest domeniu având în
vedere gradul de extindere a corupţiei în economia de piaţă.
În 2007 s-au sărbătorit 10 ani de la Semnarea Convenţiei Anti Mită, în anul 2009, urmând a fi
definitivată Convenţia respectivă.
În octombrie 2008, OECD a adoptat Principiile pentru Consolidarea Integrităţii Achiziţiilor
Publice. Aceste principii conţin o serie de politici şi practici care şi-au dovedit eficienţa la nivel
internaţional în prevenirea riscurilor faţă de integritate pe întregul ciclu al achiziţiilor publice.
OECD lucrează intens pentru a îmbunătăţii înţelegerile multilaterale menţionate astfel încât anul
2009 să ofere şanse sporite pentru reconfigurarea şi consolidarea mediului eticii în afaceri pe diferite
canale.
Recommended