Octavian Goga - Noapte

Noapte

Nemrginit bolt-a nopii,Deschide tainica ta cartei-ascult-mi glasul zbuciumriiNeputincioase i dearte.Doar mila ta n-o s se stingCnd dou mini tremurtoarei mpreun' nevolnician chip de rug i iertare.

Azi intele de nestemateCulege-le din cingtoare,Cci ochii stelelor m mustr,i plnsul stelelor m doare.Azi orice picur de luminDin faa ta mbujoratn intirimul larg al miniiO cruce proaspt-mi arat.

Le vd ireag... i m cutremur,i fiecare clip-mi pareO frmitur ce se smulgeCa dintr-un cntec de pierzare.Simt mintea dezgropndu-i morii,Cznd la fiecare groap,i jalea trecerii eterneMi-apas plumbul pe pleoap.

Cnd tu mi-aprinzi n mii de facleSenina dragostei dovad,nfiorndu-se-n adncuri,Plng ochii osndii s vad.Aducerea-aminte vine,i din oglinda-i blestematnvie rostul celor duse...Iar eu ascult ce-a fost odat...

O lume-i desfcea-nainte-miComoara tainelor bogat,Zvcnea eternul ei cutremurSub tmpla mea nfierbntat.O patim-mi robise ochiiCu strlucirea ei pgni m smulgea cu bra de viforDin valul lumii de rn.

Simeam fiorii-ndrgostirii,Mreaa-mbriare mut,Cnd n amurg trziu de varPmnt i bolt se srut.i-n smalul pulberii de rou,Ce strlucea pe cmp, mruntPrea c firea-i hrzeteNdejdii mele dar de nunt.

Eu mi-am zidit n nori altarul,i inima, smerita roab,ngenuncheat-n umilire,Jertfea curata ei podoab...Azi nu mai este... i m doareCnd vraja razelor senineAprinde-o candel de veghentr-o biseric-n ruine...

Azi fulgerele mele-s stinsei moarte-s zmbetele toatei nu va mai rodi nisipulDin biata mea pustietate.n lan de neguri i uitareA vrea amarul meu s-l ferec...Nemrginit bolt-a nopii,mbrac-i haina de-ntunerec!

Arunc vlul tu de umbrPe toate farmecele firiii-ngroap-n adncimi de apeIspitele ndrgostirii.Pe scnteierile de roui peste cmpul nins de floare,O bezn grea, ca giulgiul morii,S cearn pace-adormitoare.

Cnd glasul tinereii moartei-al viselor nfrigurate,Rtcitor, fr repaos,La poarta sufletului bate,Eu, nvlit n ntuneric,S-nchid zvorul de la poart,i nici o stea s nu mai vadSingurtatea mea deart.