View
44
Download
4
Category
Preview:
Citation preview
Meseria de jurnalist
¤ meseria de jurnalist se articulează pe două planuri distincte:
� primirea şi căutarea de informaţii
� aranjarea lor sub formă de materiale scrise, vorbite, televizate, electronice
Meseria de jurnalist
• fapte, întîmplări, evenimente din realitate – observate în mod direct de reporter
• informaţii brute (broşuri, comunicare de presă livrate de corporaţii)
Surse
• selecţia, verificarea, filtrarea, contextualizarea şi „ambalarea” informaţiilor
• comentarea evenimentelor
Jurnalist/ instituţie media
• „digerarea” informaţiilor • interpretarea şi evaluarea
evenimentelor • crearea reprezentărilor
asupra realităţii
Public
Sistemul mediat de circulaţie a informaţiilor
Tipuri de surse
¤ SURSELE sînt acele persoane care furnizează jurnalistului detalii cu privire la fapte, evenimente, aspecte din realitate
� oficiale sau neoficiale
� formale sau informale
� publice sau confidenţiale
� on the record sau off the record
¤ pentru jurnalişti, confidenţialitatea surselor este una dintre valorile insurmontabile
Tipuri de jurnalişti
¤ JURNALIŞTII pot fi:
� „legitimaţi” sau nu
� angajaţi ai unei instituţii sau freelanceri
� cu salariu lunar sau angajaţi la normă
� „de teren” sau „de birou”
� sedentari sau nomazi
� specialişti şi polivalenţi
� vedete şi pălmaşi
etc.
Organigrama unei redacţii
Director editorial
Redactori şefi
Redactori-şefi adjuncţi
Şefi de departament
Editor (1)
Redactori Redactori Redactori
Editor (2) Editor (o)
Şefi de departament
Şefi de departament
Redactori-şefi adjuncţi
Redactori-şefi adjuncţi
Redactori şefi
Director artistic
Secretar general de redacţie
Secretari de redacţie
Machetatori Machetatori Machetatori
Secretari de redacţie
Reporteri Reporteri
Reporteri
Reporteri Reporteri
Reporteri
Reporteri Reporteri
Colaboratori
Tipuri de public
¤ în funcţie de caracteristice socio-demografice şi psihografice care le definesc PUBLICURILE pot fi:
� bărbaţi sau femei
� copii, tineri, maturi sau bătrîni
� de la ţară sau de la oraş
� fără studii, cu studii medii sau cu studii superioare
� cu venituri mici, cu venituri medii sau cu venituri mari
etc.
Meseria de jurnalist
¤ jurnalismul – o meserie care intermediază
¤ jurnalistul culege şi expune informaţii pentru public - trebuie să scrie pentru cititori, să răspundă la aşteptările lor
¤ actul comunicării jurnalistice se fondează pe relaţia dintre cel care oferă informaţia – jurnalist/ instituţie media – şi cititor
Funcţiile presei
¤ după Thayer (1982) funcţiile presei sînt:
� de socializare � de identitate � de mitologizare � de compensare � de informare � de divertisment � de educare
¤ după Mathien(1998) funcţiile presei sînt:
� de evaziune � de coeziune socială � de distribuire a cunoştinţelor � de depozitare a actualităţii � de ghid al actualităţii � de recreere � de purificare
Funcţiile presei
¤ după după Wiley citat de Cazeneuve (1976) presa îndeplineşte cinci funcţii:
� de a furniza informaţii � de a analiza acele informaţii � de a oferi un cadru general de referinţă pentru cunoaştere � de a distra � de a furniza o cunoaştere enciclopedică
Funcţiile presei
¤ McQuail (1987) stabileşte două mari familii de funcţii:
� pentru indivizi, luaţi în parte
§ de informare § de stabilire a identităţii personale § de integrare în societate § de divertisment
� pentru societate în ansamblul ei
§ de informare § de corelare (de socializare) § de asigurare a continuităţii § de divertisment § de mobilizare
Funcţiile presei
¤ sintetizând, funcţiile principale ale presei, care definesc demersul şi conturează forma produsului jurnalistic sînt:
� de informare
� de formare de opinii
� de divertisment
� utilitare
Faptul de presă
¤ jurnalistul trebuie să evalueze realitatea şi să discearnă faptul obişnuit de faptul de presă
� faptul de presă ü nu se întîmplă în fiecare zi ü reprezintă “o rupere” de la ordinea cotidiană ü este ieşit din comun ü are valoarea de eveniment ü interesant, surprinzător ü cunoscut de un cerc restrîns de persoane
� faptul obişnuit: ü se întîmplă în fiecare zi ü face parte din ordinea cotidiană ü banal ü cunoscut de toată lumea
Faptul de presă
¤ printre factorii care influenţează încadrarea sau nu a unui aspect din realitate în fapt de presă se numără:
� competenţa jurnalistului
� linia editorială
� norme impuse de sistemul mediatic
� publicul căruia i te adresezi
Faptul de presă
¤ jurnaliştii şi redacţiile se ghidează după criteriul de relevanţă publicistică
¤ percepţia cu privire la ceea ce este important variază, aşa că şi reprezentările asupra realităţii (oferite prin intermediul ştirilor) vor varia;
¤ importanţa e capitală în ştiri: ştirile nu ne vorbesc despre ceea ce se întîmplă în realitatea înconjurătoare, ci despre ceea ce e important sau relevant în/ despre această realitate
Faptul de presă
¤ importanţa faptului de presă este apreciată prin raportare la legile proximităţii
¤ proximitatea este un principiu organizator al activităţii jurnalistice, ce contribuie la creşterea „valorii de ştire” a unui fapt de presă
� proximitatea temporală - „ce se întîmplă acum”: publicul va fi mai receptiv la acele fapte, evenimente, situaţii care se petrec în prezent
� proximitatea spaţială – „ce se întîmplă aici”: publicul va fi mai interesat de ceea ce se întîmplă în jurul lui
Legile proximităţii
� proximitate socială – „ce mă interesează”: societate, muncă, asociaţii profesionale, timp liber, politică, sport, cultură, religie etc) � proximitate psiho-afectivă – „ce mă afectează”: aspecte care au impact asupra publicului la nivel emoţional
� proximitate tematică – „ce ştiu şi mai vreau să ştiu”: teme ce îi sînt familiare publicului � proximitate culturală – „ce mă defineşte”: elemente din spaţiul cultural al publicului
Legile proximităţii
¤ se remarcă abordarea etnocentrică: accentul pe noi, pe ceea ce ni se întîmplă nouă şi pe ceea ce se întîmplă cu noi, aici şi acum
¤ pe baza acesteia se articulează mecanismele de: selecţie, includere şi excludere ele unor elemente din materiale publicistice
Discursul jurnalistic
¤ jurnaliştii nu pot prezenta realitatea “aşa cum este ea”; însuşi procesul de mediere deformează realitatea
¤ aceştia recompun realitatea pe baza informaţiilor primite de la surse şi îşi construiesc subiectele de presă după anumite reguli şi norme jurnalistice
¤ producţia de ştiri este un proces care presupune anumite operaţii de structurare a formei şi conţinutului discursului jurnalistic
Discursul jurnalistic
¤ jurnaliştii „asamblează” informaţiile sub forma genurilor şi speciilor jurnalistice
¤ genurile jurnalistice se clasifică în două marii familii:
� de informare: bazate pe transmiterea de informaţii într-o manieră obiectivă, imparţială, echilibrată (scopul lor este redarea cît mai fidelă a realităţii)
� de opinie: presupun interpretarea informaţiilor şi luarea de poziţie faţă de anumite aspecte din realitate
Discursul jurnalistic
º Ştirea º Relatarea º Reportajul º Interviul º Ancheta
INFORMARE
OPINIE
º Cronica º Tableta º Editorialul º Comentariul º Pamfletul
CÎMP TRANZITORIU
¤ în cazul presei scrise, este operaţională această clasificare în genuri şi specii jurnalistice
Discursul jurnalistic
¤ în ceea ce priveşte redactarea propriu-zisă a materialelor jurnalistice, două aspecte definesc în linii mari specificitatea discursului:
� unghiul de abordare al subiectului de presă: din ce perspectivă este „atacat” şi prezentat subiectul
� scriitura de presă: stilul în care este scris materialul publicistic (cuvinte şi expresiile folosite, frazarea etc.)
Selecţia articolelor
¤ textele jurnalistice însă nu ajung la public aşa cum sînt ele concepute de către reporterul de teren sau de către redactor
¤ ele trec printr-o serie de procese de selecţie şi editare şi sînt supuse evaluării după criteriul relevanţei de către reprezentanţii instituţiei media
Selecţia articolelor
¤ producţia articolelor (de informare, cu predilecţie) nu aparţine unui singure persoane, ci este rezultatul unei proces redacţional pe parcursul căruia selecţia şi construcţia materialelor este „negociată” pe baza a trei factori:
� valoarea de ştire
� filtrarea (gatekeeping): permite ori refuză transmiterea unei informaţii către public
� stabilirea agendei (agenda-setting): stabilirea, în ordinea importanţei, a evenimentelor de comunicat
Valoarea de ştire
Lumea faptelor
Percepţia media
I
II
III
IV V
VI
VII
VIII
IX
Imaginea media
Factori care determină selecţia
Modelul filtrării selective (Galtung & Ruge,1965)
Valoare de ştire
¤ factori care determină valoarea de ştire:
� frecvenţa � amploarea � claritatea (*suprasimplificare) � surpriza (*negativitate) � familiaritatea
� corespondenţa � compoziţia � personificarea (* elitele) � atribuirea � promptitudinea
Valoare de ştire
Ştirea să nu genereze ambiguităţi la nivelul receptării (cititorul să înţeleagă imediat şi corect ceea ce i se transmite)
Ştirea să ofere informaţie într-o manieră concisă, pentru a nu genera dezinteres
Ştirea trebuie construită în aşa fel încît să capteze şi să menţină interesul cititorului
Gatekeeping
Sursa ştirilor
Ş1 Ş2 Ş3 Ş4
Ş1, Ş4
Ş2 (1) Ş3 (1)
Audienţa
Modelul simplu al filtrării - White (1950)
¤ filtrarea se poate produce atît în faza de documentare, cît şi în cea de producţie a ştirii
Gatekeeping
X1
X2
X3
X ∞
A …
c B
fBC
fCA
fBA
X’ X’’
Modelul Westley – MacLean (1957)
X1, X2,…, X ∞ - informaţii, aspecte concrete din realitate
A – reporter/ jurnalist de teren/ redactor
C – gatekeeper: editor/ redactor şef
B – publicul ţintă
X’, X” – mesaje jurnalistice filtrare fBC, fCA, FBA – mecanisme de feedback
Gatekeeping
C1
C2
C3
C4
C5
S
S1 S2
S3
S4
E
E E E
R
R1
R2 R3
SR
E – eveniment înzestrat cu valoare de ştire C1 – corespondent agenţie de ştiri străină C2 – editorul biroului regional C3 – biroul agenţiei centrale C4 – editorul biroului regional naţional C5 – editor ziar/radio/TV S, S1, S2,.. – ştirea cu modificările aduse R – receptor R1, R2,.. – membrii familiei, prieteni etc. SR – ştirea modificată prin trasimisie orală Linia întreruptă: tipuri de feedback
Modelul multi-filtre - McNelly (1959)
Agenda setting
¤ stabilirea agendei se referă la crearea unei „ordini de zi” pentru realizarea unor activităţi
¤ există atît agende publice, sau deschise, cît şi agende private, sau ascunse
¤ fiecare agendă publică (deschisă) este dublată de o agendă privată (ascunsă)
¤ în cazul media, tendinţa este de a se vorbi în general de o agendă deschisă, adică publică: ceea ce este cel mai important pentru public va apărea în topul agendei media
Agenda setting
¤ acoperirea mediatică, stabilită prin agenda instituţiei are capacitatea de a modela percepţia publicului asupra anumitor subiecte de presă şi a-i influenţa reprezentările asupra realităţii
¤ cu toate acestea, membrii publicului au şi ei propriile agende şi posibile percepţii ne-mediate asupra realităţii; la rîndul lor aplică „filtre” şi au capacitatea de selecţie
Agenda setting
Fapte de presă
Acoperirea mediatică diferenţiată
Percepţia publică
Modelul (simplificat) de stabilire a agendei şi a efectelor media elaborat de (McCombs & Shaw, 1976)
Agenda setting
‘Realitate’
Realitate nearătată de către media
Agenda “decupată”
‘Realitatea’ media
Percepţia publică a realităţii
Impact direct (?)
Agenda setting
Agenda setting
¤ acolo unde există interese competitive, ideologii rivale şi/sau priorităţi conflictive va exista şi o luptă cu privire la stabilirea agendei
¤ cei care controlează discursul dominant sînt şi cei care stabilesc agendele
¤ în industria media, activitatea jurnalistică este condiţionată de cei care gestionează agendele, în termeni de patronat şi control informativ şi/sau politic
Agenda setting
Agenda corporativă
Agenda media
Agenda politică
AGENDA PUBLICĂ
Modelul tripolar – rezultatul „negocierilor” dintre agende
determină ce va apărea pe agenda publică
Agenda setting
¤ o analiză a agendelor trebuie să înceapă cu răspunsul la întrebările: agenda cui şi articulată prin ce discurs?
¤ întrucît faptele de presă sînt prezentate sub o formă discursivă, sub un unghi de abordare anume gîndit pentru a genera un mod anume de lectură şi
Consideraţii finale
¤ gradul în care agenda media se suprapune cu cea a publicului sau în care discursul său influenţează, determină discursul publicului depinde într-o mare măsură de statutul media în percepţia publică
¤ credibilitatea sa ca sursă de informare şi reputaţia sa pentru acurateţea şi sinceritatea dovedite
Consideraţii finale
¤ producţia de articole de informare, cu precădere ştiri nu e, deci, un discurs menit să ofere imaginea duplicat a realităţii
¤ discursul informativ este tributar percepţiei reporterilor, intereselor instituţiilor media şi reprezentărilor despre aşteptările publicului
¤ chiar dacă aparent au un discurs imparţial, obiectiv, prin intermediul filtrării şi aranjării pe agenda de programe, ştirile dobîndesc putere de influenţă
Recommended