Realismul in literatura rusa

Realismul in literatura rusa

DEFINITIE:Realismul = curent literar-artistic

manifestat, pe plan european, în a II-a jumatate a secolului

al XIX-lea (1830-1880), care a avut drept principiu fundamental construirea unui univers fictional care sa fie oglinda

realului, sa creeze iluzia vietii.

Realismul domină în bună parte şi secolul nostru. Dintre speciile literare, romanul se află în prim-planul preocupării scriitorilor realişti. În principal, realismul preferă romanul-fluviu, desfăşurat pe mai multe planuri narative, cu acţiune amplă şi numeroase personaje şi în care sunt reconstituite cu minuţiozitate amănuntele unei epoci istorice. Scriitorul realist prezintă moravurile, viaţa culturală, mecanismul social, oferind impresionant de multe informaţii despre epoca transfigurată artistic. De multe ori, descrie arhitectura epocii, străzi şi clădiri unanim cunoscute, reproduce articole de ziar, comentează cărţile de succes, copiază documente istorice, prezintă îmbrăcămintea personajului, pentru a-i sublinia caracterul sau personalitatea, dar semnalează şi amănunte strict legate de modă. Toate acestea contribuie la impresia de frescă socială-tablou amplu ce surprinde toate sectoarele curente ale cotidianului.

Apare ca reacţie la subiectivismul romantic, optând pentru obiectivitate şi impersonalitate. Cultivă mai ales epicul, cu precadere romanul,

preferând:

Observaţia lucidăAdevărurile simpleCotidianulSurprinderea tuturor aspectelor existenţeiDescrierile de mediu, cu amănunte semnificative,ce reflectă felul de a fi al personajelorDialogurile simple ce dau iluzia vorbirii obişnuiteAccentul pe intrigăEvaluările etice ale situaţiilor şi ale personajelor. Revoluţia industrialăConsolidarea burghezieiDezvoltarea presei

PRINCIPIILE REALISMULUI:Reflectarea veridică, obiectivă a realităţii / a societăţii contemporane;Impersonalitatea;Sobrietatea, obiectivitatea;Reflectarea critică a societăţii;Lipsa de idealizare, mimesis;Analiza psihologică;Respingerea imaginii artificiale în folosul observaţiei directe;Personaje tipice in imprejurari tipiceSursa de inspiratie o constituie realitatea obiectivaOmul – un produs al mediului - relationeaza cu realitatea sociala - urmarit in intreaga sa evolutieValoarea documentaraTematica socialaPersonaje din toate categoriile socialeSustinerea ideii materialitatii lumii

Teme abordate:

Lupta între grupuri, clase sociale

BANUL

MOSTENIREA

ZESTREA

PARVENIREA

In Rusia curentul realist cunoaste o deosebita inflorire la fel in a doua jumatate a secolului al XIX.

REPREZENTANTI:

Nicolai Vasilievici Gogol (1809-1852)

Gogol se îndepărtează de patosul romantic şi îşi găseşte propriul stil în povestiri, piese de teatru şi satire, cu un accentuat caracter de critică socială, dintre care se remarcă nuvela Mantaua (1842), comedia Revizorul (1836), romanul Suflete moarte (1842).

Ivan Sergheievici Turgheniev (1818-1883)

Ivan Turgheniev pledează în romanele sale pentru o europenizare a Rusiei. Cel mai important roman al său, Părinţi şi copii (1862), prezintă conflictul dintre viziunea idealistă şi umanitară a generaţiilor vechi şi nihilismul tineretului, problemă controversată în cercurile intelectualităţii ruse din acea epocă.

Lev Nicolaievici Tolstoi (1828-1910)În vasta sa operă literară, temele predominente sunt căutarea unui sens al existenţei omeneşti şi rolul individului în societate. Astfel, în monumentalul roman Război şi pace (1865-1869), pe fundalul perioadei războaielor napoleoniene, omul este confruntat cu problema rolului individului în determinarea cursului istoriei. Romanul Anna Karenina (1875-1877) reprezintă o critică inovativă a relaţiilor sociale, în special din cadrul tradiţional al familiei, prin exemplul destinului tragic al eroinei. Problema relaţiilor de familie revine în romanul Sonata Kreuzer (1889). O temă curentă a literaturii ruse, purificarea spirituală prin ispăşire, este tratată în romanul Învierea (1889).

Fiodor Mihailovici Dostoevski (1821-1881)

A îmbogăţit literatura rusă şi universală prin subtila sa analiză psihologică, uneori deschis impulsivă, a caracterelor umane, plină de sensuri absconse şi cu semnificaţii contradictorii. În timp ce în Crimă şi pedeapsă (1866), protagonistul romanului comite un omor din consideraţii filosofice, pentru ca apoi să caute purificarea prin căinţă şi ispăşire, eroul romanului Idiotul (1868-1869) îşi vede distruse idealurile creştine în confruntarea cumaterialismulpredominent în societate. Romanul Demonii (1871-1872) este o vastă frescă critică a tezelor distructive ale mişcărilor anarhiste. În Fraţii Karamazov (1880) se descrie tabloul oscilant al Rusiei, între tradiţie şi tendinţele înnoitoare ale timpului.

Alţi reprezentanţi ai realismului:- Aleksandr Nicolaievici Ostrovski- Vladimir Galaktionovici Korolenco- Gleb Ivanovici Uspenski

Proiect la Literatura Universala

Tema: Realsmul in literatura rusa

Lucrarea a fost realizata de

Ceban AnastasiaClasa a 11-a “A”

Liceul Teoretic “Hyperion”Durlesti