23

DOCUMENTE

1. 1657 (7165) ian. 2. Oancea din Dobreşti cu fiul lui, Şerbu, vinde

lui Tatul şi Cârstea, fiii lui Finta din Dobreşti, casa, cu pimniţa, cu şezutul

casei, cu 4 ½ ughi bani, „fără nicio păreare rea”; de asemenea, vinde şi

delniţa de sub Margine, partea sa, precum şi cânepiştea de jos. Martori,

oameni buni: Cârstiian roşul din Dobreşti, fraţii acestuia, anume Neacşul

Zmeul şi Drăgoiu şi fiul acestuia din urmă, Voico, Nan, fiul lui Diul,

Oprea, fiul lui Danciul, Drăguşu, fiul lui Muşat Concenie din Băjăşti,

Gherghe, sluga logofătului Mareş. Scrie Chirca grămătic. „Şi am băut

adălmaş, costande 10”. (Peceţile, pentru credinţă)1.

A.N., CCXCIII/21.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri; cu o

însemnare în care se arată că Tatul, fără fratele lui, Cârstea, i-a mai plătit

lui Oancea pentru o datorie de la nişte rudari, dându-i 90 bani şi o cămaşă

nouă, drept 120 bani – cu data greşită: 1652 (7160) apr. 23; cu o cop. din

1838 apr. 29.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 146 (nr. 1959).

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

2. 1657 (7165) ian. 3. Stanciul, fiul lui Părăpan, vinde lui Radu,

Ivan şi Avram o livadă, între iazuri, alături cu iazul, dând cu capul în

Răstoacă, toată partea Vulpască <din Bătieşti>1, cu 100 bani. Martori:

Negul, fratele vânzătorului, Vlad şi Drăguş2. Scrie popa Cârstea.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIII/34.

Orig. (21,5x13 cm), filigran; cu o însemnare tergală: „Şi Vladu

Vărcea din partea Roteanilor”. Cop., ms. 130, f. 536v.

1 Completat după celelalte doc. din pachet.

2 În cop. din ms. 130: Drăguş post.

24

3. 1657 (7165) ian. 3. Popa Oana cu fiul său, Oprea din Corbi,

vând lui Dumitraşcu logofăt din Voineşti şi jupânesei acestuia partea sa de

ocină şi cea a fratelui său, Petre, anume două părţi dintr-o funie, cu 5500

bani gata. Martori, boieri: Pană al doilea pitar din Tătuleşti, Lupul vornic

din Găleşeşti, Badea logofăt din Ciornăgârla, Mihul roşul din Criviniţa,

Stan ceauş din Copăceani, State neguţător din Târgovişte. Scrie Manole

logofăt din Târgovişte.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

4. 1657 (7165) ian. 4. Radul, „pre poreclă” Mega, fiul lui …1,

nepotul lui Manea, cu fiii săi, Vlad şi Mărin, din Morânglavi, vinde lui

Ianachi popa şi fiilor săi, Pătraşco şi Giura, partea lui de moşie, jumătate

din partea moşului său, Manea, din Morânglav, Tomeşti şi din Iaşi, moşie

fără …1, 9 curături. A vândut-o împreună cu cealaltă moşie, preţuite cu

17½ ughi şi 4 costande, bani. Martori: Avram, Drăgan, Radul, nepotul

vânzătorului, Stoica şi Bărbuia, toţi din Morânglav, …1 şi Vladul din

Ce<p>2turoaia. Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Stanciul

logofăt.

Doc. ist., CCCLXXI/109.

Orig., difolio (35,5x21,5 cm), filigran, restaurat; cu o notă tergală

<a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”.

Ed.: rez., Ionaşcu, Doc. moşiilor Schitului, p. 156.

1 Loc rupt.

2 Omisiune.

5. 1657 (7165) ian. 4, Târgovişte. Iane paharnic, fiul lui Proca,

nepotul lui Fota din Târgovişte, vinde mitropolitului Ştefan o bucată de vie

în Târgovişte, lângă viile Mitropoliei, cu 1000 aspri bani gata şi cu ştirea

rudelor sale. Martori1, preoţi şi boieri: popa Mihaiu clisiarh de la Biserica

Domnească, popa Manea din Aninoasa, Anghel logofăt, Nicodim diacon,

popa Ursu şi popa Dumitru. Peceţile şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie

Stoica logofăt, fiul lui Soare logofăt.

25

Ms. 165, f. 8-8v.

Cop.

1 Ultimii 2, după semnături.

6. 1657 (7165) ian. 5. Megiaşii1 din Şărbăneşti – Naan pârcălab,

Vasilie, Radul Căută, Neacşul, Arion şi Bogorod – mărturisesc pentru

Tanasie căpitan că i-a vândut Toader partea lui Stanciul din Cucuteani, cu

15 ughi. Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, XXXVIII/14.

Orig. (29x20 cm), rupt, lipit; cu o notă tergală privind

răscumpărarea ocinei de către Ursu, iar de la acesta a răscumpărat-o

Varlam arhimandrit; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au

scris în condică”.

1 După semnături.

7. 1657 (7165) ian. 6. Toma şi fratele lui, Deadiul din Budeşteani,

vând lui Vâlcul 3 pogoane de vie în dealul Crângurenilor, cu 2 locuri în

câmp, cu 15 ughi bani gata, întrebând, după obiceiul ţării, pe toţi vecinii şi

fraţii de moşie, iar moşteanii locului n-au vrut să le cumpere. Martori1:

Cârstea, Ion, Tudor şi fratele lui, Tatul, Bogdan, Hera, Ivan. Scrie popa

Bran.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXIII/7.

Orig. (29,5x20,5 cm). Rez., ibidem, CCCV/8 (nr. 6) – cu: ian. 7.

1 Ultimul, după semnătură.

8. 1657 ian. 6. Radul postelnic, fiul lui Vladul Rudeanul logofăt,

pune zălog lui Radul Creţulescu logofăt jumătate din satul Perişu, partea

sa şi a rudelor sale, cu rumâni, pentru 550 …1 ungureşti, cu termen, până

în jumătate de an; iar de nu va putea da banii, la soroc, să i se mai dea

bani, cât va fi preţul, şi să-şi ţină acesta jumătatea de sat, căci s-a făcut cu

26

ştirea fraţilor şi verilor lui. De va avea gâlceavă, de la jumătate de an,

înainte, să ţină el cu pace, după cum este tocmeala, căci Radul postelnic va

purta pâra. De-i va da banii la zi, să-i dea cu dobândă, la zece, doi, şi să-şi

ia zapisul. Dacă, până la jumătatea de an, unul din oamenii lui va vrea să

lepede banii, să-i dea tot cu dobândă, la zece, doi. Pecetea şi iscălitura,

pentru credinţă.

A.N., CCXCIII/22.

Cop. din 1843 ian. 20

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 146 (nr. 1960).

1 Moneda a fost omisă.

9. 1657 (7165) ian. 7. Mihul căpitan şi fraţii săi, Pătru şi Alecse,

fiii lui Pană căpitan din Budeasa, vând egumenului Luca de la m-rea

Câmpulung o jumătate de delniţă de la Izvorani, care a fost luată de Matei

vv. înainte şi lor li s-a părut că a fost luată ieftin de acesta şi s-au tocmit cu

egumenul de le-a mai dat 20 ughi, bani gata. Peceţile, pentru credinţă.

Scrie însuşi Mihul căpitan.

M-rea Câmpulung, XLVI/29.

Orig., difolio (32x21,5 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş. Cop.,

mss. 204, f. 387; 709, f. 514v; 1155, f. 24 (nr. 22); reg., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

10. 1657 (7165) ian. 9. Costandin Şărban vv. întăreşte lui Ivan

mazil, fiul lui Oprea logofăt, nepotul lui Dragomir postelnic, din

Curtişoară, cu fraţii şi fiii lui, partea lor de ocină din Proroci, jud. Olt, cu

dealul cu vii, din hotar până în hotar, după cum scrie în cartea tatălui

domnului, Şărban vv., şi în cărţile lui Radul vv., fiul lui Mihnea vv., (şi a

lui Alexandru vv., fiul lui Radu vv.)1. Această ocină a fost cumpărată de

Dragomir postelnic, de la moştenii din sat, cu bani gata, încă din zilele lui

Mihail vv., iar tatăl lui a ţinut-o cu pace. În zilele domnului, Pătraşco

căpitan din Tomeani s-a pârât cu Ivan şi fraţii lui, înaintea domnului, în

divan, spunând acesta că Ivan nu are atâta ocină în sat, pe cât ţine, ci mai

27

puţină, şi că ţine şi el ocină acolo. Ivan mazil a arătat domnului cărţile

tatălui domnului Şărban vv., a lui Mihnea vv. şi Alexandru vv., fiul lui

Radul vv. Domnul le-a citit pe toate, pe rând, în divan, şi a adeverit, cu tot

divanul, cum că Ivan are moşie în acest sat, cumpărată de moşul său,

rămânând Pătraşco căpitan de judecată, înaintea domnului, în divan;

domnul hotărăşte ca, după moartea acestuia, să o ţină fiii lui. Martori:

Gheorghie mare vornic, Stroe mare logofăt, Pârvul mare vistier, Paană

mare spătar, Diicul mare clucer, Neagoe mare postelnic, Radul mare

stolnic, Radul mare comis, Radul mare paharnic, Tănasie mare sluger,

Necula mare pitar, Udrişte al doilea logofăt. Scrie Preda logofăt din oraşul

de scaun Târgovişte.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCXXXVII/1, f. 5-5v (nr. 5).

Cop.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe marginea doc.

11. 1657 (7165) ian. 10. Papa paharnic, fiul lui Buzinca clucer,

vinde uncheaşului Manea şi fiului său, Dragomir, din Dobroteani, 5 stj.

din ocina Cepturinească, cu 10 ughi, bani gata. Martori: egumenul Iosif

din Cepturile, popa Radomir Azăceanul, Pătru, Gavrilă, Dragomir şi

Căşumabu1, ultimii patru din Dobroteani, Iano paharnic, fiul lui Nicula

căpitan. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

M-rea Cotroceni, XXXVII/28.

Orig., difolio (32,5x21 cm), restaurat, sigiliu în tuş; cu o notă

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms.

206, f. 538v.

1 În cop. din ms. 206: Căşumalul.

12. 1657 (7165) ian. 10. Lazăr vinde popii Stan din Băbeni

moşie în sat, 3 prăjini, din funia Tătulească, din partea Gaciăi, fata Dobrei,

Dobra fiind fiica lui Mâinea. Lazăr a cumpărat-o cu 135 aspri, preţ cu care

o şi vinde, cu hotare: capul viei lui Stan Câine, în jos, până la via pe care

28

Stan roşu a schimbat-o cu Stoia, fiul lui Dumitru din Cârstineşti. Martori:

Ştefan căpitan din Bogdănei, Neagul din Băbeni. Scrie popa Mircea.

Ms. 218, f. 131-131v.

Cop.

13. 1657 (7165) ian. 11, Târgovişte. Monahiia Ecaterina Păroae

adevereşte nepotului său, Hrizea Caridi din Popeşti, că, după ce s-a

călugărit, a lăsat lucrurile, fiind slabă, cui ce s-a îndurat, ca, după

„petrecania” ei, să nu facă vreo pricină sau vreo ceartă, iar lui Hrizea i-a

dat 10 pogoane de vie la Loloeşti şi un sălaş de ţigani, anume Cucul cu trei

fii, ce îl avea ea de zestre de la tatăl său, Staico vornic, şi de la fratele ei,

Radul Popescul logofăt, pentru pomana sa; iar Hrizea, cât va fi ea vie şi

„cu suflet”, să aibă milă şi căutare la neputinţa ei, iar după moartea ei să o

„grijască” cum se va cădea, după obiceiul călugăresc. De asemenea, după

trecerea ei din această lume „trecătoare şi ticăloasă”, ce îi va rămâne, să

împartă Hrizea cum îi va lăsa ea, cu limbă de moarte, cui ce se va îndura a

da fiecăruia din neamul ei. Blestem. Scrie Dumitru Boldiciu logofăt.

Doc. ist., MCDLXXIII/19.

Orig., difolio (43,5x28,5 cm), pătat, rupt la îndoituri, sigiliu

inelar în tuş.

14. 1657 (7165) ian. 13, Târgovişte. Constantin Şerban vv.

întăreşte m-rii Căldăruşani şi egumenului Varlam toată vama de la balta

satului Cioranii, jud. Ialomiţa, ce este lângă Lichireşti, cu tot venitul şi

ocina de la Ciorani, aleasă de 24 boieri hotarnici, împietrită şi în baltă şi în

gura gârlei, numită Borcea, până unde ajunge hotarul mănăstirii, să fie

călugărilor de hrană şi îmbrăcăminte, pentru că această mănăstire a fost

zidită din temelie de răposatul Matei vv. casă dumnezeiască, precum şi de

domni mai de din-nainte, dându-i sate, moşii şi ţigani şi vama de la balta

satului Ciorani, cu venitul ei, mult, puţin, cu hrisov cu mare blestem, din

anul 1645 (7153), să ia călugării toată vama, banii deplin, iar vameşii de

pe margine să nu aibă amestec, ca să fie de pomană lui Matei Vodă şi

părinţilor săi. De asemenea, domnul întăreşte pentru pomana sa şi a

29

părinţilor săi. Blestem. Martori: Ghiorghie mare vornic, Stroe mare

logofăt, Pârvul vistiar, Pană spătar, Diicul clucer, Radul stolnic, Radul

peharnic, Radul comis, Neagoe postelnic. Ispravnic, Stroe mare logofăt.

Scrie Dimitrie Boldici logofăt.

M-rea Căldăruşani, XXVII/6.

Orig., difolio (43x28,5 cm), puţin pătat şi rupt la îndoituri, pe

verso lipit cu părţi din alt doc., invocaţia simbolică, iniţiala şi monograma

în chinovar, sigiliu mijlociu timbrat, semnătura domnului, cu filele cusute;

notă tergală: „S-au găsit în condică”. Rez., ibidem, XXVII/30 (nr. 2).

15. 1657 (7165) ian. 15. Ionu din Băleşti, din Gorj, în jos de

Novaci şi în sus de Pociovalişte, împreună cu feciorii lui, se vinde rumân

lui Pătraşcu Tominul clucer, cu moşia sa, din hotar până în hotar, cu 50

ughi, bani gata. Martori1, oameni buni: Florei, popa Dobre, Pătru vătaf,

Dumitru, popa Opre. Degetul, pentru credinţă.

M-rea Hurez, XIX/12.

Orig., (32x21 cm), rupt la îndoituri şi pe margini, pătat. Rez.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată – cu: ian. 13.

1 După semnături.

16. 1657 (7165) ian. 20. Doisprezece boieri – Vasilachi căpitan,

Sava cel Mare, Miercan iuzbaşa, Vâlcul1 logofăt, Lefter ceauş, Manea al

lui Ghira2, Giurgea din Udăbeani, Nastasie şi Opriş din Bănceşti, Gherghe

nepot lui Armega, Radul Liicăi, Bratul Coetescul – luaţi de Iacomi,

ginerele lui Anton cămăraş, cu carte de la Costandin Şerban vv., măsoară

moşia lui Anton cămăraş din siliştea Căldăreştilor de pe Călmăţui, din

Buzău, măsurând din hotar în hotar 2500 stj.: partea lui Anton cămăraş,

cumpărată de la Voico logofăt, 2000 stj.; partea lui Jipa postelnic din

Verneşti, 500 stj.; şi le-au ales după „obiceiul moşiilor”. Peceţi, pentru

credinţă. Scrie Balea logofăt3 din Chiojdu.

Ep. Buzău, II/4.

30

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, rupt, lipit, puţin pătat, 7 sigilii

inelare în fum. Cop., M-rea Banu, IX/26, f. 2 (nr. 3); Doc. ist., CL/123;

ms. 171, f. 296v; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată; menţ., ms. 171, f. 300-

300v; Ep. Buzău, II/14 (nr. 8).

Ed.: menţ., Ionaşcu, Schitul Grăjdana, p. X-XI (nota 70).

1 În rez., Fişe g-ral Năsturel: Radul.

2 În cop., Doc. ist., CL/123: Arghira.

3 În cop., M-rea Banu, IX//26 şi Doc. ist., CL/123, lipseşte.

17. 1657 (7165) ian. 26. Stana, soţia lui Stan Drug, şi fiii, Oana,

Oprea şi Grama, vând lui Gheorghe logofăt din Cândeşti 170 stj. din

Groşani, partea de sus de Pisc.

M-rea Banu, XLIII/128, f. 1 (nr. 5).

Rez.

18. 1657 (7165) ian. 29. Costandin Şerban vv. iartă pe slugile

domneşti, Stan şi fratele său, Drăgoi, din Nagomireşti, jud. Muscel, de bir,

de taler, de miere cu ceară, de găleata cu fân, de dijma de stupi, de

gorştina de râmători, de oierit, de vinărici, de cai de olac, de mertice, de

podvoade şi de toate dăjdiile şi mâncăturile de peste an, pentru că i-a pus

în slujbă, în ceata puşcaşilor călări, cu 8 ughi, în steagul lui Paraschiva

iuzbaşa, fiind scrişi şi în catastihul vistieriei domneşti. Ei să aibă a sluji

casa şi bucatele lui şi să dea împrumuta când vor da şi alte iepe. Când va fi

vremea de oaste, să se afle gata lângă domn, cu cal şi arme bune, să

meargă unde va fi porunca domnească şi treaba ţării, iar dregătorii

domnului, când vor umbla cu slujba în acel judeţ şi vor vedea cartea

domnească, să n-aibă val de casele şi bucatele acestora. Cine se va ispiti a-

l învălui peste cartea domnului, acela va petrece mare urgie şi scârbă de la

domn şi cu cap va plăti, după învăţătura domnului. Ispravnic, însăşi spusa

domnului.

Doc. ist., MCDLX/222.

31

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, lipit, pătat,

lipsă ⅔ din f. a doua, monogramă, sigiliu inelar în chinovar; cu încercări

de condei pe f. 1v.

19. 1657 ian. f.z., m-rea Câmpulung. Macarie, patriarhul

Ierusalimului, Antiohiei şi Întregului Orient, vizitând m-rea Câmpulung

după trecerea la „fericita odihnă” a domnului Matei Basarab, căruia îi

elogiază viaţa demnă de Dumnezeu prin ridicarea de biserici, mănăstiri şi

alte lăcaşe de cult şi renovarea altora, printre care se remarcă m-rea

Câmpulung, „ridicată în loc frumos şi cu temelie rezistentă”, aflată de

domn în ruină, a înfrumuseţat-o şi a împodobit-o, încărcând-o din belşug

cu averi, cu preţioase danii de mobilier, ca „să nu treacă a doua în rândul

mănăstirilor faimoasei Valahii”. Apoi, a înzestrat-o cu jumătate din vama

Dragoslavele, cu pităria Rucărului de pe locul păşunii şi păhărniciei

Câmpulungului, cu vinăriciul Brătuleştiului, ale cărui vii sunt în Gorgani,

cu producţia de aproximativ 1.000 măsuri de sare pe an din ocna de la

Târgovişte, iar prăvăliile din incinta mănăstirii le-a scos la târgul de

închirieri şi le-a anexat şi pe acestea, pentru pomana sa şi a părinţilor săi.

Totodată, a eliberat satele Bădeşti şi Groşani, închinate de Nicolae

Alexandru vv., de toate daniile, de haraci, de taler, de miere, de oierit, de

ţigani şi chiar de ţiganii nerobiţi. S-a făcut dreptate în pricinile intervenite

în satele închinate în timpul lui Matei Basarab vv. şi niciun judecător să

nu-l tulbure pe egumenul mănăstirii, pentru că nimeni din altă mănăstire

nu poate intra aici, la egumenie, ci numai dintre călugării acestei mănăstiri

să fie ales cel care se va afla mai vrednic a chivernisi bine mănăstirea,

socotindu-se că este fără de cuviinţă şi nedrept, ca cei ce-şi tund părul şi

pun mătania la acest locaş, să fie înstrăinaţi. Cerându-i-se în timpul vizitei

sale patriarhale din vremea lui Constantin Şerban vv. întărirea actelor

sigilate şi confirmate deja de către patriarhii Ioannichie al Alexandriei şi

Paisie al Ierusalimului, pe care le întăreşte şi el, punând şi greu şi

nedezlegat blestem. Blestem.

M-rea Câmpulung, LXI/113.

Orig., lb. greacă, perg. (82x60 cm), puţin pătat, semnătura

patriarhului în lb. arabă, sigiliu mijlociu timbrat, cusut cu fir de mătase

roşie, căzut. Trad. incomplete, Suluri I/4 (nr. 9); Doc. ist., DCXXV/13, f.

32

19v-20v; altă trad. incompletă modernă, fond A. Sacerdoţeanu, ds. 326, f.

32-33 – toate cu: ian. 1.

20. 1657 (7165) febr. 1. Costandin Şerban vv. scrie lui Stroe

clucer, ispravnicul Scaunului Craiovei, că, înaintea sa, a spus Semen

clucer că are satul Gârbovii, din jud. Gorj, moşie cumpărată mai înainte,

de la moşii lui; apoi, cumpărând şi rumânii cu moşiile lor, dând atâţia bani,

iar Gherghe Sărdănescul spune că are şi el moşie cumpărată în acel sat.

Văzând domnul acest lucru, îi dă pe seama sus-numitului ispravnic,

poruncindu-i acestuia să adeverească acest lucru foarte bine, anume dacă

Gherghie Sărdănescul are sau nu treabă să cumpere acolo. De asemenea, îi

porunceşte să cerceteze şi pentru moşia ce o au rumânii în Sărdăneşti

împreună cu Gherghie şi pe care acum o împresoară acesta din urmă;

astfel, „să-i înderepteze”, ca să nu mai aibă gâlceavă la domn. Ispravnic,

însăşi spusa domnului.

Doc. ist., CCLXXXI/7.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, monograma şi sigiliu

inelar în chinovar, semnătura domnului.

21. 1657 (7165) febr. 1. Muşat, soţia sa, Neacşa şi fiii lor, Ursu,

Tudoran şi Nedelco, din Stenca, vând lui Stan logofăt din Pisculeşti ocină

în satul Pupezeni, 25 stj., cu 1000 bani gata, cu ştirea megiaşilor din jur,

ocina ce o aveau din-nainte cu acesta. Martori, boieri şi megiaşi: Colţea

(Doicescul)1 fost mare pitar, Manea roşu, Dragomir roşu, Necula, Stanciul,

ultimii patru din Pupezeni, Voicilă roşu din Cosâmbeşti, O<p>2rea

spătărel din Costeani. Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie

Neagul logofăt din Hărăbor, „jud. Ialomiţa Balta”.

M-rea Cotroceni, VIII/11.

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat,

lipsă ⅓ din f. a doua; cu notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au

scris în condică”. Cop., ms. 692, f. 172v.

1 Completat după semnătură.

2 Loc rupt, completat după cop. din ms. 692.

33

22. 1657 (7165) febr. 3. Costantin Şerban vv. scrie celor 24 de

boieri hotarnici, luaţi de egumenul Melhie de la m-rea Câmpulung

(Dâlgopol), în zilele lui Matei Vodă, că, înaintea sa, la divan, au avut pâră

Stanciul Bogotescul cu Statie peharnic şi cu părtaşii lor de ocină, spunând

că aceşti 24 de boieri nu au hotărât bine şi pe dreptate, nici atunci, în zilele

lui Matei Vodă, nici acum, în zilele domnului, ci le-au luat moşiile din

Bogăteşti, cu hotarul, şi le-au dat mănăstirii. Astfel, după ce vor vedea

această carte şi om domnesc …1, să se strângă toţi, a treia oară, şi să

meargă acolo să vadă dacă nu au socotit cumva rău şi să îndrepte, punând

hotarele pe unde „se va cădea”; iar pentru nişte cumpărături, anume

Străoasa şi Balomirească, să cerceteze unde sunt şi unde se înfundă, să

caute bine şi să descopere aceste lucruri, ca să nu mai fie jalbă. De au

hotărât bine şi drept, să-l înştiinţeze pe domn de toate lucrurile şi

hotărârile, pe loc. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Câmpulung, LXIII/36.

Orig., difolio (31,5x22 cm), filigran, monogramă şi sigiliu inelar

în chinovar, semnătura domnului.

1 Loc alb.

23. 1657 (7165) febr. 3. Miroslav din Ludeşti vinde lui Stoica

logofăt partea lui de moară din vadul Hotărănescul, cu lemnul morii, cu

pietrele cu fier, cu 500 bani, cu ştirea sătenilor, anume: popa Radul, popa

Stan, Stan diacon, Stan vătaf, Rusea, fiul portarului, Micul cel Bătrân, Ion,

Mihai Lăghighei, Drăgan şi Şerban Cranga. Scrie …1 diacon din Ludeşti.

Fond Greceanu, ds. 16, f. 319.

Cop. modernă.

1 Loc alb.

24. 1657 (7165) febr. 6. Draghiia şi fraţii săi, Arion, Stoica,

Necula, Gherghe şi Mihalcea, fiii lui Vasilie din Verneşti, nepoţii lui

<La>1rion, vând lui Jipa şi Stanciul, fiii lui Jipa postelnic din Verneşti, 3

stj. de moşie din sat, din partea lui Balco, din apa Buzăului până în Lacul

34

cu Zălogiile, cu 1200 bani gata, cu ştirea tuturor fraţilor. <Martori>1,

oameni buni, preoţi, boieri şi megiaşi: popa Jipa, popa Gherghi, Lefter

ceauş, Balea logofăt, Dragomir al diaconului, Jipa Sorescul, Mihai, fiul

popii Jipa, Ianolie, fiul lui Ian<achi>1ie, Dumitru, fratele lui Ian…

1,

Prodea scaun, Lupul meşter, Vlad Caloian, Mihalcea <st>1egar, Lupea,

fiul lui Stan Lupea, Ionaşco şi Dumitraşco, fraţii lui Jipa postelnic, Oancea

al lui Javra, toţi din Verneşti. Degetele şi peceţile şi iscăliturile, pentru

credinţă. Scrie Radul negustor.

Doc. ist., CXLVII/115.

Orig. (30x21 cm), rupt la îndoituri, pătat, mâncat de carii, lipit.

Ed.: rez. şi menţ., Ionaşcu, Schitul Grăjdana, p. 17 (doc. 26), p.

IX, XI.

1 Loc rupt.

25. 1657 febr. 7, Târgovişte. Costandin Şerban vv. scrie lui

Mihali Eötves jude primar al Braşovului, solicitându-i să trimită la Rucăr 2

care făcute în oraş, necesare soţiei sale, exprimându-şi dorinţa de a se

înţelege ca între vecini.

S.J.A.N. Braşov, Primăria Braşov, Col. Schnell 1, 78/1657.

Orig., lb. maghiară, difolio (29,5x20,5 cm), filigran, semnătura

domnului, sigiliu inelar în ceară roşie.

26. 1657 (7165) febr. 7. Nan şi fiul lui, Obretin, din Cacaleţi,

<jud. Olt>1, se vând rumâni lui Stroe mare logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXVIII/14 (nr. 2).

Rez.

1 Completat după titlul perilipsisului.

27. 1657 (7165) febr. 8. Gherghe, fiul lui Merce1, nepot mătuşii

Stuicăneasa, vinde fraţilor lui de moşie partea sa din Mirceşti: lui Cânda,

35

cu fiii lui, cu 200 bani gata; lui Cumnu şi fraţilor acestuia, cu 200 bani

gata; lui Ivan, cu 200 bani; lui Angghil şi fraţilor lui, tot cu 200 bani; şi le-

a vândut înaintea satului. Martori: Mihaiu diacon, Mareş, Călen, Dumitru,

Stan Lungul, Negu şi popa Vlădel.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXVI/13.

Orig. (31x21 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 135, f. 247v-248.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 186 (nr. 406).

1 În cop.: Mircea.

28. 1657 (7165) febr. 8. Ioaneş din Bătieşti, fiul lui Cazan, vinde

lui Oancea un loc, ce dă cu capul în hotarul Hărteştilor, loc din funia

Roteană, din partea Mahului1, iar alţi fraţi să-şi ia loc pentru loc, căci i-a

întrebat când a vândut. Şi l-a vândut, cu ştirea fraţilor, la vreme de foame,

pentru 3 ferdele de mei, ferdeaua de câte 80 bani, dându-i Oancea şi o

cedvârte de carne de oaie. (A mai vândut şi o cânepişte, din sus de sat, din

partea sa, pe care a împărţit-o de către ceilalţi fraţi, cu 11 costande bani

gata şi cu ştirea fraţilor)2. Martori: Vladu şi Drăguşu, ambii din Bătieşti,

popa Cârstea şi Manea. (Degetele, pentru credinţă)2.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIII/35.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, rupt, lipsă ¼ din f. a doua.

Cop., ms. 130, f. 537.

1 În cop. din ms. 130: Macului.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

29. 1657 (7165) febr. 10. Popa Vlad din Sineşti vinde lui

Negoiţă clucer 300 stj. în siliştea Căldăruşilor, din partea Dănească, cu

300 bani gata, cu ştirea tuturor fraţilor de ocină. Martori, oameni buni:

Dragomir din Cernăteşti, Toader din Măgură, Nistor curălariul, Pătru

pârcălab din Pătârlage, fiul lui Godean1. Scrie popa Crăciun din Cândeşti.

Degetul, pentru credinţă.

36

M-rea Sf. Apostoli, XV/3.

Orig. (31x22 cm), filigran, puţin pătat. Cop., ms. 184, f. 171-

171v – cu: febr. 4; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 În reg., Fişe g-ral Năsturel: Godean pitar.

30. 1657 (7165) febr. 12. Dediul vinde lui Spiridon şi Simion, cu

fraţii lui, Stan, Stoica, Ivaşco, Iarciul, Pătru, şi verilor1 lui Simion, Ventilă,

Iftenie şi Necşul, parte în Beleaţe şi Priboiani, ocină stearpă, fără rumâni,

cu 24 ughi bani gata; şi să o împartă între ei Spiridon, Simion, cu fraţii săi,

şi Vintilă, cu fraţii. Martori: Dragul din Juguri, Marin, Preda, fiul lui

Tudor, şi <M>2uşat, din Beleţi. Scrie popa Dancul. Pecetea, pentru

credinţă.

M-rea Câmpulung, VI/5.

Orig. (31,5x21 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri, restaurat, cu

o cop. Altă cop., ms. 204, f. 59v; rez., ibidem, LX/193 (nr. 7), LXI/184

(nr. 1) – ambele cu: f.l.z.

1 În text: vărul.

2 Loc rupt.

31. 1657 (7165) febr. 13, Târgovişte. Costandin Şerban vv.

întăreşte lui Costandin Găleţeanul mare portar satul Samara, jud. Argeş, cu

vii, partea lui Zârnă, cât a cumpărat Gheorghe Botezatul din Piteşti, mai

înainte, de la acesta, câtă a fost de moşie şi de cumpărătoare. Astfel, îi

întăreşte ocinile, fiecare din ce funie este: din funia Rătească, a opta parte;

un loc ce este la Găgeeştiei, o funie; sub via lui Stanciul Păţăilă, un loc; alt

loc, în Cărpeniş, şi 2 locuri, în Măican; ½ funie, lângă casa lui Zârnă; un

loc cumpărat de Gherghe, mai-nainte, de la acesta din urmă, în Gura

Frăsinetului; un loc deasupra viei, în Ogrăzi, tot din partea lui Zârnă; o vie

din Coada Geamenii, cu branişte, până în Coada lui Căpiciu, de lat şi de

lung, până în Zlapiia şi până în apă, iar din poala viei, până în căpătâiul

locului, cumpărată de Gherghe de la Stoica Bonchiciu; 10 locuri din funia

Miclească, de la Şoldea: unul din căpătâiul ţarinii, iar altul la vad, la plopi,

la Topilă; la Gura Corbului, sub coastă, până în apă; alt loc, din sus de

37

pârâul Măicanului; altul, între Răduioase, în jos de Gura Viilor; la via lui

Mărtoc, până în apa Cotmenii; la lacul Ţearţii1, lângă Răducel; altul la

coada heleşteului, toate cumpărate de Gherghe de la Bonchici. De

asemenea, a mai cumpărat Gherghe de la feciorii lui Bonchici 4 locuri: la

pârâul Veaţii, la gura heleşteului, la Gura Răduioasei, la crivina de la

Loian. Şi a mai cumpărat Gherghe de la fiii sus-numitului o jumătate de

loc, din Gura Răduioasei, în Cotmeana, iar de la Ianciul din Fleşti, 3

locuri, funii deplin: în Samara, din funia Miclească; lângă Răducel, la

luncă, din pădure până în Cotmeana; la gura heleşteului; la moara Untei.

Şi iar a cumpărat de la fiii lui Bonchici, precum şi de la Onofrie şi de la

Zahariia, 3 locuri funie: în Gura lui Copici; la Rogoz; de cealaltă parte a

pădurii, până în apă. A mai cumpărat: de la Radul din Cocul un loc la

Fântâna lui Răducel, din funia Budească; de la Şărbu din Izvor, o funie de

loc, spre viile lui Bonchiciu, din funia Epurească, între popa Stanciul şi

Opriş, din apa Cotmeanii, până în branişte; de la Oprea, fiul Ratei, o

jumătate de funie, din fântână până în apa Cotmeanei, pe lângă Cruce; de

la Badea diacon, 2 locuri, unul în Gura Răduioasei, din funia Câineşască,

din Răduioasa, până în heleşteu, iar altul din Cotmeana, lângă locul de la

Bonchiciu şi crivina de sub casele lui Gherghe, cât este partea diaconului

şi a lui Radomir; de la Danciul, Oprea, Stan şi Opriş, de la tot satul, un loc

al lui Răducel, de la Vadul Cotmeanei; de la Stanciul Buzică, o funie de

loc, alături de casele dinspre Cortofleş; de la Opriş şi Bâra din Samara, un

loc, până în apa Cotmeanei, fiind vecin, de o parte, Oprea; de la Bâra un

loc la Zlapiia, cu crivina, până în apă, fiind vecin de o parte Radul, iar de

cealaltă parte merge până în cale. Toate aceste cumpărături le-a făcut

Gherghe de la Zârnă şi de la oamenii mai sus scrişi, mai înainte vreme, iar

în zilele lui Matei Vodă, le-a vândut lui Costandin Găleţeanul mare portar,

cu 270 ughi, bani gata, şi cu zapis cu boieri şi oameni buni, martori.

Costandin mare portar, după ce a cumpărat această moşie de la Gherghe

Botezatul din Piteşti, a mai cumpărat următoarele vii: de la Rădicea şi de

la fiul acestuia, Ion, alături de via boierească, la deal, până în Zlapiia, iar

la vale, după cum merg şi alte vii, cu 26 ughi; de la Pădure şi de la fratele

acestuia, Fiera, pe lângă via boierească, cu 15 ughi; de la Stoica, fratele lui

Fiera, pe lângă via boierească, cu 2½ ughi; de la Vladul Norocea, în

poalele viei boiereşti, cu 20 ughi. A mai cumpărat: de la Pădure, Stoica,

Şărban şi Guţa, jumătate de funie, la pârâul Veţei, din funia Rătească, cu

300 bani; de la Pădure şi fiica acestuia, de la Şărban şi Guţa, 7½ funii, din

38

funia Rătească, anume una la Loian, alta la Rogoz, alta între Răduioasa de

Jos, şi iar între Răduioase, ½ funie; alături cu funia Mănească, la gura

heleşteului, ½ funie; în Poduri, ½ funie. Acestea din urmă fac în total 7½

funii, cu 17 ughi. De asemenea, a mai cumpărat de la: Badea diacon şi

Lazar, fratele lui, fiii lui Tudor, partea lor, a opta parte din funia Rătească,

cu 11 ughi; de la Badea şi Radul, partea lor, a opta parte din ½ funie, cu

2½ ughi; iar din funia Rătească: de la Hera o crivină la Loian, din sus de

funia Mănească, cu un râmător gras; un loc de la Şărban, fiul Hurdubelii,

la moara Untei, cu 200 bani. A mai cumpărat din funia Mănească: de la

Norocea, o funie; de la acelaşi Norocea, o funie de loc din funia Budească,

cu 3 ughi; de la Ianciul din Fleşti, a treia parte, cu 25 ughi. De asemenea, a

mai cumpărat de la: Onofrie şi de la cumnatul acestuia, Zahariia, partea lor

de la Samara, a şasea parte dintr-o funie, în funia Mănească, cu 20 ughi;

de la Opriş, moşia lui din funia Mănească, a şasea parte dintr-o funie, cu

17 ughi; de la Stanca şi sora acesteia, Floare, fetele lui Diicul din Samara,

moşia lor din funia Epurească, cu 10 ughi; de la Danciul, nepotul

Dănciucului, o funie de loc, alături de „locul cela cu puşca”, din funia

Epurească, cu 2 ughi; de la Danciul, Tudor şi Stancul, o crivină în Coada

Loianului, din funia Epurească, cu 1 ughi şi 5 costande; de la Danciul, un

loc de 1 funie, din jos de crivina Rătească, din funia Epurească, cu 200

bani; de la Şărban, fratele lui Pădure, 1 crivină, care a fost a socrului său,

din capătul siliştii lui Gavrilă, pe lângă Grătanul lui Răducel, din funia

Epurească, cu 2 ughi; de la Danciul şi fiii lui, o funie de loc, în matca

heleşteului, din funia Mănească, iar în Gura Răduioasei, altă funie; altă

funie peste Coasta lui Grigore, din funia Câinişască; din gura heleşteului,

2 funii alăturate, una din funia Epurească, iar alta din funia Câinişască, cu

9 ughi; de la Stoică şi Drăguş, siliştea Budească, de la deal, de fântână; un

loc, de jumătate de funie, în Poduri, între heleşteu, şi alt loc ce este la

pârâul Veaţii, prin Cotmeana, iar ½ funie şi altă crivină la vadul

Cotmeanii, din drum prin Rogozu, în Crivina Rătească, cu 700 aspri; de la

Răducel, o funie din funia Budească, în lung, din Cotmeana până în

pădure, lângă Loian, cu 3 ughi; de la Dragomir din Ueşti, partea acestuia,

din funia Budească, a şasea parte, cu 15 ughi; de la Drăguş, ginerele lui

Răducel, toată moşia lui din funia Budească; din Codrul lui Răducel, a

treia parte, cu 5 ughi; de la Radul al lui Pătru şi de la Pătru, fiul lui

Drăghiciu, 3 funii de loc, anume: una în Capul Mocirlei, alta, alături cu

Tronda, iar alta la moara Untei, însă funie Budească, cu 5 ughi; de la

39

Oprişu şi Pătru o jumătate de curătură, din Coada Zlăpieţii, pe lângă

Bonchici, din funia Budească, cu 350 bani; de la Căprior, locul din Gura

Zlapiei, din funia Budească, pe lângă cea Miclească, cu 300 bani; de la Ion

şi Drăguş, 2 funii de loc, din funia Budească, una din Gura Sămăriţii, iar

alta între Sămăriţe, cu 500 bani; de la Ion, fiul lui Răducel, un loc, la

moara Untei, din funia Budească, cu 1 ughi; de la Pătru, fiul lui Drăghiciu,

un loc între Răduioase, ½ funie din funia Budească, cu 1 ughi; de la Ion şi

de la cumnatul acestuia, Drăguş, o funie de loc din Gura Răduioasei, din

funia Budească, cu 1 ughi; de la Guţa, un loc ce a fost al lui Oprea Bodii,

din capătul viei, din funia Budească, cu 1 ughi; de la Danciul, fiul lui

Bonchiciu, şi de la fratele acestuia, Dragomir, o curătură de la Zlapia şi o

jumătate de curătură din Coada Zlăpiuţii, curătura de la via Bârăi, o

crivină la Gura Ursoii, alta Între Văi şi alta la moara Untei şi Gura Zlapiei,

o funie, şi la moara Untei, o funie; braniştea din Piscul Zlapii, din Prilog,

jumătate; altă funie din Coada Vâlcelei Floarei, prin Sămărăţa, jumătate de

funie, la Fântâna lui Răducel, iar altă jumătate de funie, la Gâlmă; o altă

jumătate de funie în Costişă şi crivina de sub dos, cu 300 bani gata; în

funia Miclească, cu 24 ughi; de la Badea şi Stan Părlat, partea lui Albul şi

a fratelui acestuia, Stoica, toată moşia, din funia Miclească, a opta parte,

cu 5½ ughi; de la Danciul Bonghiciu, ½ funie la moara Untei, în funia

Miclească, cu 230 bani; de la Badea şi Stan, 2 crivine, una la Moara lui

Ivan, alta la Gura Văilor, Dintre Văi, din sus de Câinişani; altă crivină în

Gura Zlapii, o curătură în Gura Vâlcealilor Albului, altă curătură în Gura

Vâlcealilor Floarei, în faţa funiei Miclească, cu 6 ughi; de la Vladul

Păţăilă, ½ funie de loc, la moara Untei, în funia Miclească, cu 1 ughi; şi un

loc, acela cu mărul, pe lângă Ivan, 2 fălcii de curături, în Piscul Răchitei,

în funia Câineşinească, cu 5 ughi; de la popa Badea şi de la Radomir din

Cocul, ½ funie, Dintre Văi, din funia Câineşinească, cu jumătate de

crivină, cu 260 bani; o crivină în Gura Zlapii, din sus de crivina

Câineşinească, cu 90 bani; de la popa Badea, o funie de loc, la moara

Untei, din funia Câineşinească, cu 200 bani; de la Oprea Ciocârlea, moşia

cumpărată de el de la Sămărani în Piscul Zlapii, ce merge din Piscul

Braniştii, până spre Samara, în lat de 154 paşi, cu 6 ughi; de la Sămăranii

un heleşteu numit Loianul, din Gura Zlapii, cu 25 ughi. După ce a

cumpărat aceste moşii de mai sus, dregătorul domnului, Costandin mare

portar, în zilele domnului, megiaşii din satul Samara, moşnenii satului, ei

înşişi, s-au vândut rumâni acestui boier, cu fiii şi cu partea lor de moşie,

40

luând toţi banii gata, pe ei, pe fiii şi pe părţile lor, câte 14½ ughi de cap,

anume: Pădure, cu 87 ughi; Opriş, cu 58 ughi; Fiera, cu 58 ughi; Oprea al

lui Bodea, cu 58 ughi; Stan Părlat, cu fiul lui, Staicul, cu 29 ughi; Oprea al

lui Părlat, cu 58 ughi; Stan al lui Părlat, cu 29 ughi; Mircar2, cu 43½ ughi;

Pătru, cu 29 ughi; Dragomir, cu 29 ughi; alt Pătru, cu 43½ ughi. Şi au luat

ei toţi banii gata, cu zapise, cu boieri şi megiaşi martori. De asemenea,

întăreşte: un rumân, Voico, cu fiii lui, Pravăţ şi Manole …3 şi Dan, …

3 şi

Efrem, căci s-au vândut ei rumâni cu fiii şi cu partea lor de moşie din

Cerbureani, cu 87 ughi; casele din oraşul domnului, Târgovişte, cu pimniţă

de piatră şi cu grădină, cu locul lor, în lung, 42 stj., iar în lat, 14 stj.,

cumpărate de la popa Petrică din Târgovişte, cu 55 ughi; o vie în dealul

Viforâtei, cu 10 buţi şi cu …3, în vârf, cu livadă şi cu …

3, cumpărate de la

jupâneasa Neaga şi de la fata acesteia, Sanfira din Târgovişte, cu 100 ughi;

un ţigan, Oprea, cu ţiganca lui, Ana, cu doi copii, Ion şi Radul, cumpăraţi

de la jupâneasa Anca, soţia lui Oancea logofăt din Bereşti, şi de la fiii ei,

Dragomir şi Oancea, cu 83 ughi; un ţigan, Oprea, fiul lui Oprea, cumpărat

de la Dionisie eclesiarhul, de la m-rea din Câmpulung, cu 58 ughi.

Martori, boierii divanului: Gherghe mare vornic, Stroe mare logofăt,

Pârvul mare vistier, Pană mare spătar, Diicul mare clucer, Radul mare

stolnic, Neagoe mare postelnic, Radul mare comis, Radul mare paharnic,

Tănasie mare sluger, Necula mare portar. Ispravnic, Stroe mare logofăt.

Scrie Mihai logofăt, fiul lui Paraschiva logofăt.

Ms. 477, f. 69v-76.

Cop. Altă cop., ms. 371, f. 42v-46v.

1 În cop. din ms. 371: Ţeaţii.

2 În cop. din ms. 371: Micar.

3 Loc alb.

32. 1657 (7165) febr. 15. Nedelco slujer din Craiova, jud. Dolj,

fratele lui Istratie postelnic, adevereşte lui Paană postelnic din Părdeşti că,

având doi rumâni, Laţco şi Albul, din satul Crăişani, ce au fost cumpăraţi

de fratele său de la Drăghici logofăt din Pleşoi, iar fratele său i-a dăruit lui

aceşti rumâni, cu zapis, cu mare blestem, pentru multe nevoi pătimite de

Nedelco slujer, pe când fratele său era pribeag, în zilele lui Matei vv.

Albul rumân, fratele mai mic, fiind scutar la oile lui Paană postelnic,

41

acesta din urmă nu a vrut să-l lase pe Nedelco slujer să-l ducă la casa lui.

Astfel, ei au făcut schimb dându-i Paană pentru acest rumân, un ţigan,

Mateiu, cumpărat de el de la Jipa Cocean vornic din Răteşti, jud. Buzău,

iar el i-a dat în schimb acest rumân, cap pentru cap. Martori1, boieri:

Badea comis din Comani, Pătraşco căpitan din Tomeani, Drăghici Cioflan

căpitan, Dumitraşco spătar şi fratele lui, Alecsandru postelnic, fiii banului

Ghiorma, Evstratie postelnic, Badea …2, Gherghe logofăt, Costea?

logofăt, Vâlsan mare căpitan. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie

Necula Boldici logofăt.

M-rea Brâncoveni, XVIII/25.

Orig., difolio (30,5x21 cm), pătat, sigiliu inelar în fum. Reg.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Ultimii 5, după semnături.

2 Indescifrabil.

33. 1657 (7165) febr. 16. Dragomir, fiul lui Lup din Gomoeşti,

vinde lui Moisi căpitan de roşii 10 stj. de ocină în Pârscoveni, cu 600 bani

gata, din partea lui Neagoe; iar de nu va avea cât scrie în zapis, îi va umple

stânjenii cât scrie în alt zapis. Martori: Lefter ceauş, Jipa, fiul lui Jipa,

Radul, fiul lui Liica, toţi din Verneşti, Bratul Coetescul, Sava, fiul lui

Năstasie din Bănceşti, şi Stoica logofăt, fiul lui Anghel. Degetele în loc de

pecete. Scrie Calin logofăt.

Ep. Buzău, LXXII/21.

Orig., difolio (30x21,5 cm), filigran. Cop., ms. 173, f. 154.

34. 1657 (7165) febr. 16, Târgovişte. Stoian croitor, fiul lui

Stănilă1, nepotul lui Alivers casap, adevereşte lui Stoica logofăt din Piteşti

că a avut el ocină la Boleasca, pe Pasărea, lângă Piteşti, de la moşul său,

Alivers casap, 103 stj., cum scrie şi în cartea lui Mihnea vv. În zilele lui

Costandin vv., nemaiputând s-o ţină, „trebuindu-ne şi noao de bogate”,

i-au vândut-o acestuia, fiind mai volnic a o cumpăra, pentru că mai avea o

moşie la Boleasca, cu câte 3 …2 stânjenul, în total 90

3 bani gata, cu ştirea

vecinilor. Martori4, boieri: Andreica din Chiţeşti, Nicolae logofăt, Stanciul

42

logofăt din Budişteani, Radul logofăt din Cârsteşti. Degetul, pentru

credinţă. Scrie Dumitru Boldici logofăt.

Doc. ist., MCCXXXV/13.

Cop. Menţ., Mitrop. Ţării Româneşti, CCCXII/5 (nr. 3) – cu:

f.l.z.

1 În menţ.: Stănislav.

2 Loc alb.

3 În text, completat, cu altă mână, 3, înainte de 90.

4 După semnături.

35. 1657 (7165) febr. 17. Nedelea vinde lui Pătru vornic un răzor

de vie din Leşcioare, <jud. Muscel>1.

Doc. ist., MDCLXXXVI/2F (nr. 9).

Rez.

1 Completat după titlul perilipsisului.

36. 1657 (7165) febr. 21. Stoica, fiul uncheaşului Cârstiian din

Valea Lupului, vinde egumenului Varlaam de la m-rea Căldăruşani 3

pogoane de vie în sat, din funia lui Capeci, loc sterp din obraţia viei, în

jos, şi o cezvârte de loc, cu ştirea megiaşilor şi cu bani gata. Martori,

boieri şi oameni buni. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie Efrem

eromonah.

M-rea Căldăruşani, XLV/5.

Orig., difolio (30,5x20,5 cm), filigran; cu o însemnare tergală:

„S-au găsit în condică”.

37. 1657 (7165) febr. 22. Manea, ginerele lui Arhonda, şi soţia

sa, Anca, adeveresc egumenului Varlaam de la m-rea Căldăruşani şi

întregului sobor că, în zilele lui Costandin Vodă, s-au vândut rumâni la

mănăstire, dându-le egumenul toţi banii gata. Martori1 la tocmeală, mulţi

43

boieri: Iane postelnic, Lupul pârcălab, Tudor popa. Degetele, în loc de

pecete. Scrie Efrem eromonah.

Doc. ist., XXI/221.

Orig., difolio (30,5x20,5 cm), filigran, restaurat, sigiliu mic în

tuş.

1 După semnături.

38. 1657 (7165) febr. 25. Radul, fiul lui Costandin postelnic din

Juguri, vinde lui Pârvul mare vistier toată partea sa de moşie din sat,

jumătate din partea moşului său, Pârvul logofăt, şi cât a mai cumpărat el

de la verii săi, Gherghe şi Iane (fiii lui Vlaicu)1. Vinde cu casele, cu

rumânii care sunt fugiţi, cu …2 ughi, cu ştirea fratelui său, Marco, şi a

verilor, Gherghe şi Iane, şi a altor vecini din sat – Dragul cu fiii lui şi popa

Cârstian cu fiii. Martori3, boieri: Tudoran Lerescul postelnic şi din Juguri:

Vlad şi Vlaicul, fiii lui Dragul, popa Cârstiian cu fiii lui, Pârvul, Ion şi

Crăciun din Boteni, Lunea ceauş, Andreiu, Oance Lerescul, Nan logofăt,

Ion stolnic din Corşori, Cazan, fiul lui Badea clucer din Lăngeşti, Dumitru

iuzbaşă din Sasul, Tudoran păharnic, Radul din Bătieşti, Ghereda

postelnic. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie însuşi Radul logofăt.

Doc. ist., CCCVII/93.

Orig., difolio (32x21,5 cm), filigran, puţin pătat, restaurat.

1 Completat după semnătură.

2 Loc alb.

3 Ultimii 10, după semnături.

39. 1657 (7165) febr. 27. Costandin Şerban vv. scrie lui Toma din

Argeş că, înaintea sa, la divan, au venit nişte roşii din Gorj, anume Lupul cu

cetaşii lui, pârând pe sluga domnului, Mareş logofăt, pentru nişte ţigani,

vânduţi de ei lui Mareş. Aceştia spuneau că Toma nu a avut nicio treabă cu

acei ţigani, iar ei nu i-au vândut sau schimbat sau dat cu altă tocmeală, iar

divanul a judecat să poarte Toma pâră cu roşii, ca să îndrepte lucrul. De

asemenea, domnul îi spune că, de va vedea această carte şi pe sluga sa, să ia

44

cărţile, zapisele şi toate „diresurile” ce va avea pentru acei ţigani, şi să vină

cât mai curând să stea de faţă cu aceştia la divan. De vor rămânea roşii de

judecată, Mareş logofăt îşi va ţine ţiganii, iar Toma va fi în pace, iar de va

rămâne Toma de judecată, roşii îşi vor lua toţi ţiganii de la Mareş logofăt,

iar Toma să dea lui Mareş ţigani pentru ţigani şi să nu le pară glumă, căci

aşa este judecata divanului şi să nu facă „zăbavă”, căci îl aşteaptă pârâşii, iar

apoi vor veni cu treapăd la el. Ispravnic, însăşi spusa domului.

M-rea Cozia, XVIII/4 (nr. 1).

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran, puţin pătat şi rupt la

îndoituri, monograma şi sigiliu inelar în chinovar; pe f. a doua s-a scris un

alt doc. din 1657 (7166) dec. 7.

40. 1657 (7165) febr. f.z., Târgovişte. Costandin vv., fiul lui

Şerban vv., întăreşte lui Bunea fost mare vistiiar satul Gabrovul, jud.

Teleorman, cu rumâni – Radu, fiul lui Oprea, Martin, alt rumân, fiul lui

Cleman, Radul, Neagoe, fiul lui Martin, Neagoe pârcălab, toţi cu fiii lor.

Aceşti rumâni, cu ocinile lor, au fost cumpăraţi de Vâlcul logofăt, tatăl lui

Bunea vistier, de la jupâniţa lui Hriza postelnic din Bărbăteşti, de la

Tudoran slujer şi de la Vâlcan pentru …1 aspri gata. De asemenea, a mai

cumpărat Bunea vistier un rumân din acelaşi sat, anume Dumitru, fiul lui

Trăşală, cu fiii lui, de la Dumitraşco iuzbaşa din Pietroşani, cu 2.300 aspri

gata. Mai întăreşte rumâni: Pârvul din Brădişani, care s-a vândut, cu fiii

lui, cu 3.000 aspri gata; Simnicoară, cu 2.400 aspri gata; Dumitru croitor,

cu fiii, cu 3.700 aspri gata; Stan, cu fiii, Stoia, Fătul, Lazar şi Stan, cu

ocinile din Curta, jud. Vlaşca, cu 9.200 aspri; Manea, fiul lui Dragomir din

Singureani, cu fiii, cu 1.800 aspri gata; Stroe, fratele lui Manea, cu fiii, cu

1.800 aspri gata; Radul, cu fiii şi cu partea lui din Romanaţi, din

Teleorman, lângă Ruşi, cu 2.400 aspri; Stoica, fiul lui Radul, cu fiul lui,

Lazar, şi cu ocina sa din Romanaţi, din Teleorman, cu 2.400 aspri gata. Îi

mai întăreşte ocine şi sate cumpărate: Găbroveneasca, lângă Gabrovul,

460 stj. de la Draghiia, Galeşi, Bunea şi de la Neaniul, cu 11.000 aspri

gata, pe hotarul bătrân, din apa Vezii, cu capul până în lacul de la margine,

celălalt cap până în alt lac, pe drumul Mărzăneştilor, cu hotare: Studeniţa,

Moviliţă, Vadul cu Nisip; 400 stj. de la Neguţ, Bunea, Draghiia şi de la

Neaniul, din apa Vezii, cu jumătate de apă, până la marginea tufelor, unde

45

se uneşte cu ocina Găbrovenească, cu 5.200 aspri gata; 20 stj. la

Glăvăneşti; 40 stj. de la Bunea, din apa Vezii, până în apa Teleormanului,

cu 1.200 aspri gata; 120 stj. la Glăvăneşti şi la Crivineasca, de la Marin,

fratele lui Neaniul, cu 2.400 aspri gata; 20 stj. la Crivineasca, cumpăraţi de

doamna Elenna, de la Spirul, Bunea întorcându-i banii, 600 aspri; 40 stj. la

Glăvăneşti, din partea lui Colceac, de la Bunea şi Gherghie, cu 800 aspri;

de la Stanciul, fiul lui Dumitru stolnic, partea lui din Vârâţi, jud. Olt, care

dă cu capul la Crângul Ars, cu 2.000 aspri gata; satul Şovărăştii, jud.

Teleorman, jumătate, hotărâtă şi împietrită, cu …1 boieri, cumpărată de

Vâlcul logofăt de la Radul, fiul lui Miho, Lazar şi de la Dragomir, cu

6.000 aspri gata; tot în acelaşi sat, 75 stj. din cealaltă jumătate, din gura

hotarului, cu 1.5002 aspri gata. De asemenea, îi mai întăreşte rumâni:

Albul, cu fratele lui, Dragomir, din Comiş, cu fiii, cu 5.200 aspri gata;

Adam, cu fiii, fără ocină, cu 2.000 aspri; Dumbravă, cu fiii, Nedelea,

Crăciun, Albul şi Mircea, fără ocină, cu 6.000 aspri; Costandin din

Comăneşti, cu fiii, Adam, Stanciul şi Dumitru, cu 3.600 aspri. De

asemenea, mai întăreşte sate, ocine şi rumâni: Lăceanii, jud. Teleorman,

cu rumâni, care au fost cnezi, cu ocinile lor, mai-nainte vreme, iar în zilele

lui Leon vv., în anul 1631 (7139), s-au vândut rumâni cu fiii şi ocinile lor

lui Bunea vistier – Cosma pârcălab, cu fiii, Melentie şi Dobre, cu 4.800

aspri; Radul, cu 2.600 aspri; Turcea cu fiii, Cernat, Vladul şi Peia, cu

6.400 aspri; Măciucă cu fiii, Arion, Florea, Stoica, Mircan şi Magdalin, cu

6.500 aspri; Cernat cu fiii, Radul şi Stan, cu 5.300 aspri; Opriş, cu 2.600

aspri; Cânda, cu 2.600 aspri; Voico, cu 2.600 aspri; Coman, cu 2.600

aspri; Buda, cu 2.600 aspri; Voico străchinariul, cu 2.600 aspri; Ion din

Romanaţi, jud. Teleorman, cu ocina lui din sat şi cu fiii, Boica, Neag,

Bobe, Mircea, Stan, Dumitru, Dobrin şi Călin, cu 6.200 aspri gata; Dobrin

cu fiii, fără ocină, cu 2.600; Voinea din Pătroaia, al lui Mihaiu iuzbaşă, cu

2.600; la Lăceani, ocină fără rumâni, numită Floceasca, cumpărată de la

Preda vornic din Balomireşti, partea lui Dan, cu 2.000 aspri gata, iar de la

Banul, partea acestuia, cu 1.200, de la Gurban, cu 800 aspri, de la Tudor,

cu 800 aspri, de la State, cu 900 aspri, de la Badiul, cu 800 aspri, de la

Crăciun armaş, cu 800 aspri, de la Udrea Călin, cu 800 aspri, de la Stanca

Gogoiasă, cu fiica ei, Mariia, cu 800 aspri, de la Voica Mircigoae, cu 800

aspri, de la Vladul, fiul popii Stoilă, cu 800 aspri, de la Rada, fiica lui

Bosii, cu 1.050 aspri; de la Andreiu şi de la fratele acestuia, Vâlcan, cu

800 aspri; Duşeştii, jud. Teleorman, cu rumânii, care au fost cnezi, cu

46

ocinile lor, iar în zilele lui Mateiu vv., în anul 16.. (71..)1, s-au vândut cu

fiii şi ocinile lor, anume – Stan, cu fiii, Radul, Gherghe şi Dobromir, cu

3.300 aspri; Ion, cu fiul, Ion, cu 3.300 aspri; Manea, cu fiul, Gherghe, cu

3.300 aspri; Ion croitoriul, cu 3.000 aspri; Dobre, cu fiul, Dobre, cu 3.400

aspri; Dobrotă, cu fiii, Nedelco, Petrea, Avram şi Marin, fără ocină, cu

5.400 aspri; Manea cel Bătrân, cu fiii, Arsenie şi Ivan, cu 6.400 aspri;

Marco, cu 2.600 aspri; în acelaşi sat, părţile cumpărate: de la Gherghe

postelnic şi de la fiul acestuia, Stroe din Mârzăneşti, pe care, la rândul lor,

o cumpăraseră de la megiaşii din sat, cu moară, partea numită Duşeştii de

Sus; de la Badea, 4 ape, cu 2.200 aspri; de la Stana, fiica lui Bădilă, 1½

ape, cu 750 aspri; de la Dragna, fiica lui Cârstea, 1½ ape, cu 750 aspri; de

la Ion croitoriul, 3 ape, cu 1.500 aspri; de la Dobre, 1 apă, cu 630 aspri, în

total 11 ape, cu 5.800 aspri, cuvenindu-li-se a nu fi despărţiţi pe părţile lor;

de la Cârstea armaş, din 7 funii din tot satul, partea lui, 1 funie; de la

Marmură, partea cumpărată de el cu 300 bani, cu 1.000 aspri; de la Pârvul

Ştoroban, 3 ape, cu 3.500 aspri; de la Mâinea postelnic, fiul popii Danciul,

3 ape, cu 1.750 aspri; de la Nadelea, fiul lui Cârstea, 4 ape, cu 2.000 aspri;

de la Radul dărăban, 1 apă, cu 500 aspri; de la Ţoga, 3 ape, cu 1.400; de la

Vişa, fiica lui Stanciul Ceapă din Duşeşti, ½ apă, cu 250 aspri; Truţeştii,

jud. Teleorman, cu rumânii vânduţi pe bani gata, cu fiii şi părţile lor, în

zilele lui Mateiu vv.: Oprea, cu fiul, Pârvul, şi partea lui de ocină, care a

fost despărţită de moară, 3 ape, cu 4.200 aspri; Dinea, cu doi fii, Oana şi

Stan, şi 4 ape, cu 5.200; Albul, cu fiii, Tudor şi Oancea, fără ocină, cu

5.200; Muşat, cu fiul, Ivan, fără ocină, cu 3.600; Dumitru cu un fiu,

Mantea, fără ocină, cu 3.800 aspri; Crăciun, fără ocină, cu 2.600 aspri;

Mihăilă, cu fiul, Mirea şi cu fraţii, Pârvul şi Ţalapiia din Foeşti, cu 8.400

aspri; a mai cumpărat în sat: de la Gherghe cel Bătrân, 9 ape, cu 4.000

aspri; de la Buna, soţia lui Gherghe cel Bătrân, 10 ape, cu 4.500 aspri; de

la Ghinea, 3 ape, cu 1.300 aspri; de la Stanciul, 2 ape, cu 900 aspri; de la

alt Stanciul, 6 ape, cu 2.700 aspri; un rumân, Vladul, cu fiul, Stoica, din

Furdueşti şi aşezaţi la Truţeşti, cu 3.000 aspri; Poenarii, jud. Teleorman,

cu heleşteu, 9 funii cnejeşti şi o funie a lui Gherghe vornic şi a

Singureanilor, cu rumâni, anume – Stan Ceurca, cu fiii şi partea lui, a patra

parte dintr-o funie, cu 5.000 aspri; Şerbuznă, cu fiii şi partea lui, a patra

parte dintr-o funie, cu 4.000 aspri; a mai cumpărat în acelaşi sat: de la

Vârlea cel Bătrân, Stan Ceurca, Guziianul, Soare şi de la Mihnea, 1 funie,

cu 4.000 aspri; de la Guzianul, partea socrului său, Pandrea, 1 funie, cu

47

4.000 aspri; de la Ghinea cel Bătrân din Răzmireşti, partea unchiului său,

Oancea Găvenescul, 1 funie şi din altă funie, numită Vozăreasca, a treia

parte, cu 2.000 aspri; de la Vişa, fiica lui Dragomir din Ludăneşti, 60 stj.,

cu 1.200 aspri; de la jupaniţa Neaga, ½ funie, cu 2.000 aspri; de la Radul

postelnic din Ruşiceani şi de la jupaniţa lui, 1 funie, cu 3.300 aspri; de la

Soare pârcălab, 1 funie, cu 4.000 aspri; de la Roman şi de la socrul lui,

Mihăilă, de la Albul din Singureani, ½ funie, numită Singurenească, cu

2.000 aspri; de la Dragna şi fiul ei, Vladul, care stau în satul Piatra, ½

funie, cu 1.100 aspri; de la Nagoea, ½ funie, cu 2.000 aspri; de la Mogoş,

fiul lui Guţea, a patra parte dintr-o funie, cu 1.000 aspri; Orbeasca de Sus,

jud. Teleorman, cu rumâni – Ion, fiul lui Balea, cu fiii şi ocina, cu 2.400;

Bădilă, fiul lui Stan din Zărneşti, cu fiii, Neacşul şi Stanco, cu partea sa

din Gărdeşti, 1 funie, din cele 2 funii alese din Zărneşti, cu 4.400 aspri;

Vâlcul, cu fiii, Trifa, Stanco, Ionaşco şi Radul, cu dedinele lor din

Orbeasca, cu 6.480; Ilea Hotă, cu fiii, Vişan şi Radul, cu ocinile lor din

Finţeştii de Jos, cu 6.600 aspri; Dode, cu fiii, Oana şi Tudor, cu ocinile lor

din Preoteşti, pe Valea Câinelui, cu 4.400 aspri; Dobre, fiul lui Ion din

Slăvenii Cnezi, cu 3.200 aspri; mai cumpără ocine: de la Ţiganul, în

Orbeasca, cu 1.000 aspri; de la Drosul postelnic, în Căcăşani şi Brădişani,

cu rumâni, Radul şi Vlaicul, cu 4.200 aspri; de la Vâlcul logofăt, tatăl lui

Bunea vistier, şi de la Mihalco postelnic din Orbeasca, partea numită

Bogdăneasca, cu …1 aspri gata; Balomireştii, jud. Teleorman, cu rumâni –

Bogdan, cu fiii, Stan şi Albul, cu dedina lor, cu 4.400; Radul cu fiul,

Arsenie, şi cu dedina, cu 3.400 aspri gata; Radul viorariul, cu fiii, Mihnea

şi Milco, cu deadina lor, cu 4.400 aspri; Grădiştea de Jos, jud. Vlaşca, cu

vii, vad de moară şi rumâni – Dragomir viiariul, cu fiii; Dragomir

Chirancea, cu fiii; Vâlcul, cu fraţii lui, Tatul şi Petco; Socolea, cu fiii;

Dobre meşterul, cu fiii; Dobre Cătăramă, cu fiii; Neagoe pârcălab, cu fiii;

Neagoe Bădiian, cu fiii; de asemenea, s-au mai vândut rumâni, anume –

Radul Turcul din Sminov, cu fiii şi cu ocina, cu vii, cu 5.000 aspri; Creţul,

fără ocină, cu 2.000 aspri; Danciul, cu fiii, fără ocină, cu 2.800 aspri; a mai

cumpărat de la: Stan Brăcociu, 24 stj., cu vie, cu 3.700 aspri; Ionaşco, 86

stj. din Grădişte, cu 8.600 aspri; Stan Bărcoci, 30 stj. din Drumul Mare, cu

600 aspri, şi partea acestuia din Albaş, cu 300 aspri; Stancul, partea lui din

Albaş, cu 350 aspri gata. Aceste sate şi rumâni au fost ale lui Dumitru

Zeamţea vornic, tatăl vitreg al lui Bunea vistier, iar la bătrâneţe, rămânând

el orb, jupaniţa Mariia, mama lui Bunea vistier, împreună cu acesta din

48

urmă, l-au îngrijit multă vreme, cu tot ce a trebuit, cât a fost viu şi după

moartea lui. În timpul vieţii, Dumitru vornic a venit înaintea lui Leon vv.,

la marele divan, şi i-a dăruit lui Bunea vistier satele şi rumânii de mai sus,

pentru îngrijirea dată, cu zapis făcut înaintea mitropolitului Gligorie şi

înaintea celor doi episcopi, Theofil de Râmnic şi Efrem de Buzău, a

boierilor mari şi mici, cu mare blestem. În zilele lui Matei vv., rumânii s-

au pârât, spunând că au fost rumâni lui Dumitru vornic, în silă, în zilele lui

Mihail vv., jurând ei, cu 12 megiaşi, iar Bunea vistier, jurând peste ei, cu

24 de boieri, rămânând aceştiia să-i fie rumâni, ca mai-nainte. Mai

întăreşte satul Mogoşăştii, jud. Vlaşca, cu vii, vad de moară în apa

Argeşului, cu rumâni, ocină aleasă şi împietrită cu 12 boieri. Oamenii din

acest sat au fost rumâni lui Dumitru Zeamţea vornic, care i-a iertat de

rumânie, pentru pomana sa, dar, după moartea acestuia, ei s-au vândut

rumâni lui Bunea vistier, cu fiii şi ocinele lor, pe bani gata, fiecare pe

capul său şi al fiilor şi pe ocina sa, astfel: Vladul cu fiul, Neculae, şi cu

ocina, cu 2.000 aspri; Tatul cu fiii şi cu ocina cu vie, cu 2.800 aspri; Dima,

fratele lui Tatul, cu fiii, Stoica şi Ilie, cu partea lor, cu 4.300; Pătru Zăgan,

cu fiii şi ocina, 12 stj., cu …1 aspri; Voicilă, cu fiii, Ivaşco şi Crăciun,

Martin cu fiul, Ivaşco, cu ocinele lor, 24 stj., cu 9.600 aspri; Stan, cu fiul,

Şerban, Pătru cu fiul, Şerban, cu ocinele lor, 1½ stj., cu 7.600 aspri;

Neagul, cu fiii şi ocina sa, cu 4.200 aspri; Voico, fiul lui Manul, cu fiul

său, Voico, cu partea lui din sat, 12 stj., cu 5.200 aspri; Stănilă, cu fiul,

Pârvul, cu ocina lor, 12 stj., cu vii, cu 5.200 aspri; Iuga din Brăneştari, cu

fiul, Radul, şi cu fiii acestuia, Draghiia şi Iuga, fără ocină, care au fost

rumâni jupaniţei Samfira, răscumpărându-se apoi şi vânzându-se lui

Bunea vistier, cu 6.000 aspri; Leuştean, fiul lui Neag, cu fiul, Radul, fără

ocină, ce au fost tot din Brăneştari, cu 3.400 aspri. De asemenea, a mai

cumpărat: de la naşul său, Vâlcul, nepotul lui Dumitru vornic, ocina

acestuia, dată unchiului său, Dumitru vornic, nedespărţită de cea a vărului

său, Vasilie, 113 stj., cu 5 ½ răzoare de vie, cu vad de moară, cu 9.000

aspri; de la naşul său, Vasilie, nepotul lui Dumitru vornic, 50 stj. în

Mogoşăşti, cu 3 răzoare de vie şi cu jumătate de vad de moară, cu 5.000

aspri; de la naşul său, Dumitru, fiul lui Bârcă armaş, 20 stj., cu vii, cu

4.000 aspri; de la naşul Badea, fiul lui Gorga, 24 stj., cu 1.000 aspri; de la

Fătul, fiul lui Radul cel Bătrân, 1 pogon de vie, cu locul ei, până în

Pădioare, cu 1.100 aspri şi 48 stj. cu vie, cu 2.880 aspri; de la Marciul din

Mogoşăşti, 24 stj., cu un pogon de vie, cu 2.000 aspri; de la Aldea partea

49

lui, pe care a fost grădină boierească, cu 300 aspri; de la Obială, 12½ stj.

în Mogoşeşti, cu 500 aspri; de la Voica a lui Muşat din Mogoşăşti, partea

tatălui ei, 12 stj., cu un răzor de vie, cu 500 aspri; de la Novac, 15 stj. în

Mogoşăşti, cu vii, cu 900 aspri; de la Stan, fiul lui Cernica din Mogoşăşti,

6 stj., cu 210 aspri; de la Micul şi de la fratele acestuia, Manul, 44 stj., cu

4.000 aspri; de la preoteasa popii Stanciul …1 stj., luaţi de la aceasta,

schimb pentru o vie în Grădiştea de Sus; de la Stan, ginerele lui Radul

Robul, 2½ stj., cu 400 aspri; de la naşul Vasilie şi de la fratele acestuia,

Bunea, via cea bătrână şi cu 7 stj., cu 4.300 aspri; de la Badea din Budeani

şi de la fiii lui, 11 stj. cu 1.100; de la Dumitru, fiul lui Bârcă armaş, 6 stj.,

cu 600 aspri; de la popa Barbul, vie şi ocină, …1 stj., cu …

1 aspri. Bunea

vistier l-a iertat pe …1 de rumânie, iar acesta i-a dat via lui cea bătrână şi

…1 stj. din Grădiştea de Sus. Mai întăreşte satele: Zăvoiul, jud. Vlaşca,

jumătate de sat, cu rumâni – Moş, cu fiii, Balea şi alt Balea, cu un copil,

cu 5.000 aspri; Balea, cu trei fii, Ionaşcu, Andreiu şi Muşat, cu 5.000

aspri; Lupul cu un fiu, Neagoe, cu 3.600 aspri; Muşat, cu un fiu, Ivan, cu

3.600 aspri; Ivul, cu 4 fii, Balea, Stan, Măican şi Ţigan, cu 5.000; Dan, fiul

lui Radul, cu fiii şi ocina, cu 2.600 aspri; Manea, dat rumân, pentru că a

omorât un rumân, Balea; – Năneştii, jud. Vlaşca, cu baltă şi cu rumâni –

…1 –, cumpărat de la Vasilie armaş, nepotul lui Nica logofăt, cu 40.000

aspri gata şi cu zapis cu boieri martori; Ioneştii, de lângă Călugăreani, jud.

Vlaşca, cu rumâni, cu fiii lor – Costea; Stoica …3; Dobre, Vladul, fratele

lui Stoian …3, Cârstea; a mai cumpărat în acest din urmă sat de la jupaniţa

Sultana, fiica jupaniţei Samfira, şi de la soţul ei, Dragul postelnic din

Togozeani, cu 28.000 aspri; Megiaşii, jud. Ilfov, cu rumâni, care au fost

mai-nainte cnezi, cu ocinile lor, iar apoi, în zilele lui Mateiu în anul 16..

(71..)1, s-au vândut rumâni lui Bunea vistier, cu fiii şi ocinile lor, anume –

Rade, cu fiii, Milea şi Dobre şi cu partea lui, cu 7.800 aspri; Neagoe cu

fiii, Bâra, Radul, Dumitru, Şerban şi Muşat, cu ocina, cu 8.800 aspri; Stan

cu fiii, Voico, Costandin şi Loiz, cu partea lui, cu 7.800 aspri; Aldea cu

fiii, Berivoe, cu partea lui de ocină, cu 3.400 aspri; Marin, cu fiii, Stan,

Neacşul şi Muşat, cu 5.400 aspri; Stănimir, cu fiul lui, Istru, şi cu fiul

acestuia din urmă, Radul, cu 5.800; Dumitru, cu fiul, Stoica, cu 3.200

aspri; Tatul, cu 2.200 aspri; Radul cu fiii, Micul, Stan şi Neag, cu 2.200;

David, cu 2.200; Radu, cu fiii, Stancul, Voico, Stoica şi Vladul, cu 6.000

aspri; Nan cu fiul, Măican, cu 3.000 aspri; Costandin din Costeşti, cu fiii,

Costea, Nedelco, Dragomir, Neagoe, Ion, Tudor şi Dobre, cu ocina lor, cu

50

10.800 aspri; Sin, cu fiii, Neculai, Dobre şi Radul, cu 5.400 aspri; Radul

cu fiii, Stan şi Sâmbotin, cu 4.400 aspri; Bobe, cu fiii, Dumitru şi Toader,

cu 3.600 aspri; a mai cumpărat de la Drăgan din Megiaşi partea acestuia

din Costeşti, 30 stj., cu 500 aspri; Fundeanii, de pe Colentina, jud. Ilfov, în

jos de Plumbuita, lângă Bucureşti, care a fost al lui Mihu spătar, cu vad de

moară, cumpărat de la Papa peharnic din Drăgăneşti, fiul lui Buzinca

clucer, cu 30. 000 aspri gata; Izbiceanii, de pe Olt, jud. Romanaţi, cu

rumâni – Cochiia, Pârşan, Radul, Stoica, Fraica, Dragomir, Pârvul, Cărare,

Cernica, Glăvan, Mirea, Balea, Manea, Bancă, Budimoc, Muşat, Marin,

Negoiţă, Stoian, Ştefan, Voinişor, Pârţa, Nodea, Zăgorean, Drăgoiu, alt

Zăgorean, Standecâine, Mănăilă, Lupul, Dragul, Mihnea, ginerele lui

Zăgorean, Stan spătar, Voinea, Lepădat, Badea, Dragul, Stoia, alt Badea,

Andreiu, Pătru şi fratele lui, Tudor, Băjan, Dragomir, nepotul lui Ionache,

Oprea, Lepădat, Radul al lui Neaga, Mihaiu, Vladul, Stoica, Cuciuc, fiul

lui Gherghe, Chiţimiia, Caragea, Bunta, fiul lui Duţea, Dobre, Coţofan,

Hodea, fiul lui Stanco, Bogdea, Stoian Robul, Turcea, Rădae, Mihăilă, alt

Caragea, cu fiii şi părţile lor de ocină; de asemenea, se mai vând rumâni:

Radul, cu fiii, Brateş şi Nedelco, cu 12 stj., cu 4.000 aspri gata; Stan, cu

fiii, Vişan, Gligorie, Marin, Florea şi Stoica, fără ocină, cu 50.000 aspri

gata; Stan4, Barbul, fiul lui Stanciul, cu fiii, Samfir, Marin şi Pătru, cu 13

stj., cu 5.000 aspri; Jitea, cu fiii, Stanciul, Muşat şi Duiul, cu ocina, cu

6.000 aspri gata. Satul Izbiceanii a fost al lui Miho fost mare spătar, cu

rumânii de mai sus, iar el l-a vândut ginerelui său, Buzinca clucer, şi fiicei

sale, jupaniţa Grăjdana, cu bani gata, fiind rumânii pe seama lor. Apoi,

Mateiu vv., după moartea lui Buzinca clucer, fiind el un domn puternic şi

volnic, a întors banii Grăjdanei, lui Preda slujer şi lui Papa paharnic, fiii

lui Buzinca clucer, fără voia acestora. În zilele domnului, când a fost

dăruit de Dumnezeu cu domnia în Scaunul părinţilor săi, văzând că Mateiu

a împresurat multe sate, în silă şi fără dreptate, a dat voie rumânilor să se

răscumpere, căci Mateiu vv. i-a cumpărat, pe când era domn, fără dreptate,

iar banii să fie la nevoia ţării. Astfel, Bunea vistier şi soţia lui, jupaniţa

Grăjdana, fiica lui Miho spătar, s-au pârât cu Preda slujer, fiul lui Buzinca

cliucer, înaintea domnului, la marele divan, cerând judecată şi dreptate,

spunând că Matei Vodă le-a întors banii în silă, fără voia lor, luând acest sat

fără dreptate, şi au mărturisit aceasta mulţi boieri, înaintea domnului, la

marele divan. Astfel, Bunea vistier, ginerele lui Mihu spătar, a dat

domnului, la divan, 1.000 ughi, bani gata, căci a fost el mai volnic, iar

51

domnul i-a dat să-i fie lui rumâni de moşie. Mai întăreşte: satul Nucşoara,

jud. Muşcel şi Pădureţ, partea lui Neagoe logofăt din Corbşori, cu rumâni,

cu fiii lor – Cârstea, fiul lui Bancea; Neagoe, fiul lui Bancea; Stanciul, fiul

lui Bădilă; Neagoe, fiul lui Luca; Vrabie, fiul lui Luca; Micul, fiul lui Luca;

Turcul; Mihăilă; Duca, fratele lui Mihăilă; Cucă; Dobrotă, fiul lui Şteful;

Iane, fiul lui Şteful; Giurcul; Turbaling, fiul lui Stroe; Dobrotă Muscă;

Albul, fiul lui Stroe –, cumpărat de la Neagoe logofăt din Corbuşori, cu …1

aspri gata; de asemenea, se mai vând rumâni: Stan din Nucşoară cu fiii şi

delniţa lui, cu 3.200 aspri gata; Voico din Bucşăneşti, cu fiii şi cu delniţa lui,

cu 3.200 aspri gata; Cârstiian Sârbul, cu fiii, Datco şi Banciul, cu 3.600

aspri; a mai cumpărat: de la jupaniţa Mariia din Berindeşti, un rumân,

Radul, fiul lui Fierea din Turburea, cu patru fii, cu 2.800 aspri gata; de la

Şerb din Cârstieneşti, ocina lui din Nucşoară, cu 1.100 aspri; de la Voineagu

cel Bătrân, ocină, cu 600 aspri; în Nucşoară, partea lui Dumitru Zeamţea

vornic, cu rumâni, cumpărată de acesta din urmă de la Fătul, fratele lui

Neagoe logofăt din Corbuşori, cu rumâni, cu fiii lor – Stan, Cârstea, Radul

peicul. Dumitru vornic a dat partea lui din satul Nucşoară jupaniţei sale,

Maria, şi fiului lor, Bunea vistier, pentru îngrijirea pe care a avut-o de la

aceştiia, în timpul vieţii şi după moartea lui. A mai cumpărat Bunea vistier

rumâni: Micul cu nepoţii lui, Dobrotă şi Calin, cu ocina lor, cu 3.800 aspri;

Vişan, cu ocina lui, cu 3.800 aspri; Dragomir, fiul popii, cu fiii, Stanciul,

Neagoe, Fătul, Marin şi Radul, cu ocina lor, de dedină şi de cumpărătoare,

cu 6.800 aspri; Oprea, cu fiii, Tudor, Stan, Radul şi Stănilă, cu 5.800 aspri;

Barbul, cu fiul lui, Iane, şi cu ocina, cu 3.200 aspri; Crăciun, cu fiul, Radul,

şi cu ocina, cu 3.200 aspri; Stanciul, cu fiul, Radul, şi cu ocina, cu 3.200

aspri; Bance, cu fiii, Simedriu şi Simion, cu ocina, cu 4.400 aspri; Dobrotă,

cu fiii, Radul şi Barbul, cu ocina, cu 4.400 aspri; Vlaicul, fratele lui

Dobrotă, cu fiul, Radul, şi cu ocina, cu 4.400 aspri; Ianiu, cu fiii, Radul şi

Stanciul, cu ocina lor, cu 4.400 aspri gata; Stepan, cu fiul, Stoian, cu 2.400

aspri; Stanciul Vlădica, cu ocina, cu 2.400 aspri; Neagoe, cu fiii, Stanciul şi

Voico, cu ocina, cu 4.400 aspri; Pârvul, fiul lui Gurişoară, cu fiii, Neagoe,

Cârstea şi Micul, cu ocina, cu 4.800 aspri. A mai cumpărat de la Necula

logofăt din Dărmăneşti un munte numit Ohrea, cu 2.000 aspri gata. De

asemenea, întăreşte: ocină şi rumâni în Brătiianii de Sus, lângă Nucşoară,

jud. Argeş, cu munte, livezi şi rumâni – Bratul, cu doi fii, Badea şi Tanasie;

Ursă, Pătru, Stoica şi Stan, toţi cu fiii lor –, cumpărate de la jupaniţa Calea

călugăriţa şi de la fiul ei, Necula, cu 12.000 aspri gata; un rumân, Stan

52

Vârlugă, cu trei fii, şi cu delniţa, cumpărat de la jupaniţa Neacşa a lui

Neagoe logofăt şi de la fiul ei, Stanciul; 600 funii de ocină, o funie de 12

lactii, cumpărate de la jupaniţa Calea, toate într-o funie cu Bunea vistier, cu

8.000 aspri gata; delniţa lui Danu, cumpărată de la Ivan postelnic din

Găleşeşti şi de la cumnata sa, Ilca, a lui Arsenie postelnic, vecinul lor, şi 60

câmpuri, cu 4.000 aspri gata; rumâni cu ocinele lor din Brătianii de Sus:

Cârstiian, fiul lui Radul Pleşa, cu fiii, Maxin şi Teodor, cu 3.800 aspri gata;

Chirca, cu fiii, Tudor şi Radul, cu 3.800 aspri gata; Radul cu fiul, Voico, cu

2.800 aspri gata; Chirca cu fiii, Tudoran şi Radul, cu 3.800 aspri gata;

Vladul, cu 1.800 aspri gata; satul Cărpenişul, jud. Argeş, cu rumâni, care au

fost cnezi, cu ocinele lor, iar în zilele domnului, în anul 1656 (7164) iun. 27,

s-au vândut rumâni lui Bunea vistier, cu fiii şi ocinele lor, cu bani gata,

fiecare pe capul lui şi a fiilor lui şi pe partea lui de ocină: Opriş cel Bătrân,

cu fiii, Stan, Ion şi Voico, …1 cu 4.400 aspri; Costandin cu fiul, Dumitru, cu

2.700 aspri; Dragomir, cu fiii, Ion, Crăciun, Dumitru şi Stanciul, cu 5.200

aspri; Liian, cu fiii, Stoica, Tudosie, Pătru şi Radul, cu 5.200 aspri; Oprea,

cu fiii, Pătru, Ion şi Dragomir, cu 4.200 aspri; Băra, cu fiii, Dragomir,

Eremiia şi Lupul, cu 4.200 aspri; Stanciul, cu fiii, Ion, Neagoe, Prohor şi

Barbul, cu 2.000 aspri; Stanciul olariul, cu fiii, Ion şi Proca, cu 3.400 aspri;

Stan Burduhuiu, cu fiii, Ion şi Vladul, cu 3.400 aspri; Opriş, cu fiii, cu 1.200

aspri; Stanciul Mălaiumare, cu 1.800 aspri; Stoian, cu 1.200 aspri; Ion, cu

1.800 aspri; Costantin, cu 1.800 aspri; Stoica, cu 1.200 aspri; Cârstea, cu

1.200 aspri; Stan, cu 1.200 aspri; Radul, cu 1.200 aspri; Stoica Buzilă, cu

1.800 aspri; Dumitru al popii, cu 1.200 aspri; Neagoe al popii, cu 1.200

aspri; Necula, cu 1.200 aspri; Dobre Bordea, cu 1.800 aspri; Stan al lui

Albul, cu 1.200 aspri; Radul, fratele lui Bâra, cu 1.800 aspri; Voico, cu

1.200 aspri. Mai întăreşte: satul Vâlcana, jud. Dâmboviţa, cu rumâni, anume

…1, cu livezi, cu …

1, cumpărat de Vâlcul logofăt de la Spinciul cel Bătrân

din Târgovişte, cu …1 aspri gata; rumâni din acest sat: Stoica, cu fiii, care s-

a vândut fără ocină, cu 2.800 aspri gata; Stroe, cu fiii, fără ocină, cu 3.000

aspri gata; Radul, ginerele lui Radul cel Bătrân din Văleani, cu fiii, cu 3.000

aspri gata; Albul, fiul lui Neacşul cel Bătrân, cu fiii, cu 3.000 aspri gata;

Ion din Fiiani, cu fiii, cu 2.600 aspri gata; un rumân, Micul, cu fiii, cu

3.700 aspri gata; Cârstiian, cu fiii, din Şotânga, cu 3.700 aspri gata; Dumitru

din Bircii, cumpărat de la Theodosie călugăr, cu 3.700 aspri gata; Vlade din

Vâlcana, făcut schimb cu Nica postelnic din Săteani, pentru un ţigan, Şerban;

Neguţ, fratele lui Vlade, cumpărat de la Nica postelnic din Săteani, cu 2.000

53

aspri; Ianotă din Brăneşti, cu fiii şi ocina lui, cu 3.000 aspri gata; Vişan din

Brăneşti, cu partea lui şi cu un fiu, Stavăr, cu 3.600 aspri gata; satul Dârza,

jud. Vlaşca, jumătate de ocină, cumpărat de la …1 din …

1 şi de la ceata lui, cu

…1 aspri gata, plătindu-le şi birurile cu …

1 aspri; Popeştii de Sus, jud. Rm.

Sărat şi Brăila, din 12 funii, 9 funii: 5 funii cumpărate de la Stângul şi de la

popa Irimiia din Popeştii de Sus, cu …1 aspri gata, şi 4 funii de la …

1 cel

Bătrân, cu …1 aspri gata, plătind şi birul satului la Ghiorma banul, la Anghel

şi la Dumitraşco, roşii din Râmniceanii, cu …1 aspri. În anii următori, Mateiu

Vodă l-a silit pe Bunea vistier să-i vândă această din urmă dedină, iar el i-a

vândut-o. Apoi, când l-a dăruit Dumnezeu cu domnia, urmaşii satului s-au

pârât înaintea domnului, la divan, cerându-şi deadina, iar domnul le-a cerut să

dea banii, atât cât i-a dat Mateiu Vodă lui Bunea vistier, iar ei n-au putut da

banii. Văzând acestea, Bunea vistier a cerut judecată înaintea domnului,

spunând că el a vândut ocina fără voia sa, înapoind toţi banii gata domnului,

cât i-a dat Mateiu Vodă, iar banii să fie la treaba ţării, iar dedina a rămas pe

seama lui Bunea. Mai întăreşte vii în dealul Negovanilor, jud. Sac: 5 pogoane,

cu casă, cumpărate de la Stan cel Bătrân din Negovani, cu 9.700 aspri; 6½

pogoane şi o cezvârte, cu casă, cumpărate de la Vâlsan cel Bătrân din

Negovani, cu 13.100 aspri; 1½ pogoane de la Voinea din Negovani, cu 2.600

aspri; 3 pogoane, de la Stan, fratele lui Voinea, cu 6.400 aspri; 1½ pogoane şi

o cezvârte de la Cârstina din Negovani, cu 3.650 aspri; ½ pogon vie lucrată şi

un pogon vie ţealină, de la Oancea din Negovani, cu 900 aspri; 1½ pogon de

la Stan, sluga mănăstirii, cu 3.000 aspri; 3 pogoane, cu deadină, de la Stan

călăraş, fiul lui Borcea din Ploeşti, cu 6.200 aspri, în total 15 pogoane de vie,

făcută de oamenii de mai sus, pe locul m-rii Snagov. Astfel, Ignatie egumenul

m-rii Snagov, a venit la Bunea vistier, cerându-i să cumpere nişte vii lucrate,

în schimbul locului mănăstirii, iar acesta a cumpărat 4 pogoane de vie, bune şi

lucrate, de la jupaniţa Chiiajna din Glăvăneşti, cu 8.800 aspri gata, şi le-a dat

mănăstirii, cum arată şi zapisul egumenului. Mai întăreşte vii, moşii şi

rumâni: în dealul Bărbăteştilor, din sus de Târgovişte şi cu ţealina care merge

înaintea viei, până în vârf, cu livadă, la vale cât ţine îngrăditura ei, cumpărată

de la Stoichiţa postelnic din Bărbăteşti, de la Mihaiu comis şi de la Drăghici,

cu 16.000 aspri gata şi cu 3 postave de grana de 15 lactii; la Piteşti, în dealul

Izvoranilor, via lui Ianache, fiul lui Socol cliucer, ginerele lui Bunea vistier,

care, la moartea acestuia, a rămas duhovnicului său, popa Sava, egumenul

m-rii Valea, acesta vânzând-o ca să-l pomenească, iar Bunea vistier, fiind mai

volnic, a cumpărat-o cu 112 ughi aspri gata, la acelaşi preţ cu care a cumpărat

54

şi Ianache; 5 pogoane, în dealul Izvoranilor, cumpărate de la Tudoran şi

fratele acestuia, Iancul din Piteşti, cu 7.000 aspri gata; ½ delniţă din satul

Izvorani, cu un rumân, Marin, fiul lui Toader, de la Andronie, fiul lui

Dumitru al popii Slava din Piteşti, cu 12.000 aspri gata; ½ delniţă în Izvorani,

cumpărată de la cel din urmă, cu 9.000 aspri gata; o delniţă în acest din urmă

sat, de la Cârstea cliucer şi de la fratele acestuia, Florescul peharnic, fiii lui

Socol clucer, cu …1 aspri gata; o delniţă tot în Izvorani, de la Dima cliucer,

fiul lui Miho logofăt, cu 10.000 aspri gata; 2 roţi de moară, la iaz, la Piteşti,

pe care le-a avut Miho logofăt şi le-a cumpărat Bunea vistier de la Dima

slujer şi de la Vlad logofăt, cu 46.000 aspri gata; vii în dealul Târgoviştei, pe

Valea lui Voivod, cumpărate de la Radul din Târgovişte, fiul popii Nifon

monah, cu 40.000 aspri şi cu 5 lactii de grana. Toţi rumânii de mai sus s-au

vândut cu zapise, aflate la Bunea vistier. Martori: Ghiorghie mare vornic,

Stroe mare logofăt, Pârvul mare vistiiariu, Pană mare spătar, Diicul mare

cliucer, Radul mare stolnic, Neagoe mare postelnic, Radu mare comis, Radu

peharnic, Tanasie mare slugear, Necula mare pitar. Ispravnic, Stroe mare

logofăt. Scrie Mihalcea logofăt, fiul lui Paraschiva logofăt.

Suluri II, 5.

Orig. slavon, perg. (276x30 cm), invocaţia simbolică, iniţialele,

intitulaţia, numele satelor scrise pe marginea doc. şi monograma în

chinovar, semnătura domnului, sigiliu atârnat, căzut; în frontispiciu stema

Ţării Româneşti, în chenar cu ornamente florale.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 189 (nota 7).

1 Loc alb.

2 În text, probabil greşit: 501.

3 Loc ros.

4 Anulat în text, cu chinovar.

41. 1657 (7165) febr. f.z. Se adevereşte că au vândut Radu şi

fratele său, Dragomir, jumătate din funia din Crevedie, de lângă Surpătură,

1101 stj., lui Gudea, Ursu şi Stan, cu 12

2 ughi, iar moşia o aveau de la

moşul lor, Stănislav Bădişăscul, cu hotare: Valea Crevediei, hotarul

Bădenilor. Radul şi Dragomir s-au tocmit cu ceilalţi fraţi ai lor, să ţină

aceştia într-altă funie, unde „li să va mai veni”. De asemenea, a mai

55

cumpărat Gudea, Ursu şi Stan, partea vărului lor, <Ta>3tul, şi de la alt

Stan, fratele acestuia din Crevedie, cu <20>4 ughi. Martori: Detco diac

5,

Ion, Marco, Ion al lui Coresie. Scrie popa Vasilie.

Mitrop. Ţării Româneşti, XXXVIII/16.

Orig., (29x15,5 cm), rupt, lipit; cu o notă scrisă sub semnături:

„Acesta l-am răscumpărat, cu Varlaam egumen, arhimandrit”; cu o notă

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., mss.

127, f. 97; 134, f. 190-190v; rez., ms. 127, f. 106 (nr. 11) – cu: f. l.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 307 (nr. 469).

1 În rez.: 15.

2 În rez.: 2.

3 Loc rupt.

4 Loc rupt, completat după rez. din ms. 127.

5 În rez.: diacon; în cop. din ms. 134: Tanasie diiacon.

42. 1657 (7165) febr. f.z. Se adevereşte că s-a cumpărat …1 o

curătură în hotarul Cucuteani, în Valea lui Nan, din Frăsin, Frăţilă, Neacşul şi

Stanciu, fratele lor, în zilele lui Şărban vv., iar în zilele lui Matei vv. s-a

sculat satul şi a funit toată moşia, călcând curătura Stoeştii şi gonindu-l pe

Lupul (Bran)2 din Bădeani de pe acel loc. Lupul i-a apucat pe fiii lui Frăţilă,

anume …1, cu Stan, ca aceşti fraţi să-i dea loc pentru loc. Neavând ce face, ei

i-au plătit locul, cu bani, de la Radul şi fratele său, Dragomir, …1, şi Ion,

vărul său, Barbul, Oprea, Negoiţă şi …1, şi nepotul uncheaşului Ion, dându-i

toţi aceşti fraţi 6 ughi bani. De asemenea, i-au mai dat lui Lupu verii acestora,

Neacşul, Tatul lui Frusin, Stana a lui Stanciu, la Poiana, tocmindu-se să le ia

părţile lor de moşie din …1, în sus, până pe Valea Cremenii, până în …

1, iar

în jos, până în Cremene, şi a dat Gudea, cu …1, până în râu, …

1 pentru 6 ughi.

Martori: Marco, Ion, Dragomir, …1 Radu, fiul lui Bosii, Căman, alt Ion,

Micul, Anghel. Scrie popa Vasilie.

Ms. 127, f. 97-97v.

Cop.

1 Loc alb.

2 Scris cu altă cerneală.

56

43. 1657 (7165) mart. 1, Târgovişte. Costandin Şărban vv.

întăreşte lui Stănilă postelnic şi fratelui acestuia, Paraschiva, fiii lui Pârvul

postelnic din Vâlcăneşti, nepoţii lui Stanciul Dălgeanul postelnic, satul

Clăbuciariul, jud. Dolj, cu rumânii – Iovan cu fraţii lui, Diia şi Crăciun, cu

fiii lor, Pătru cu fratele său, Dragomir, cu fiii lor, fiii lui Stănilă cu fiii lor,

Comaan cu fiii lui. Acest sat cu rumânii a fost de zestre al mamei lor,

Elena, dat de moşul ei, Stanciul Dălgeanul postelnic, din zilele lui Mihail

vv., iar în zilele lui Mateiu vv., Pătru cu fratele său, Dragomir, fiii lui

Dumitru Măelat din Clăbuceariul, s-au pârât, spunând că nu sunt rumâni

de moşie din sat, ci sunt feciori de sârb, mergând ei cu Stănilă postelnic şi

cu fratele lui înaintea lui Matei vv., fiind de faţă în divan şi moşul lor,

Stanciul Dălgeanul postelnic. Matei vv. a judecat pe drept, cu tot divanul,

dând lui Stanciul Dălgeanul ca să jure singur, „cu bătrâneaţele lui”, cu

mâinile pe Evanghelie, că <au>1 fost rumâni de moşie din sat şi nu sunt

feciori de sârb, iar Stanciul, ştiind că sunt rumâni de moşie cu ceilalţi

rumâni de acolo, a mers în divan, cu portarul domnesc, Tanasie al doilea

portar, la Biserica popii Ganea din Târgovişte, de a jurat, cu mâinile pe

Evanghelie, că sunt rumâni de moşie şi i-a apucat Legătura lui Mihail vv.

în sat şi i-a dat el zestre fiicei sale, Elena, rămânând Pătru şi Dragomir de

lege şi de judecată, văzând domnul şi cartea lui Matei Vodă, pe care a

citit-o în divan. Acum, în zilele domnului, rumânii din sat au venit înaintea

domnului, în divanul cel mare, de s-au pârât cu Stănilă şi Paraschiva,

spunând ei că nu s-au vândut rumâni şi nici nu au luat bani şi nu i-a

apucat Legătura lui Mihai Vodă în sat, ci i-au împresurat …1. Domnul a

judecat pe drept şi lege, împreună cu tot divanul, şi a dat satului

Clăbucearii legea ţării, pe răvaşe domneşti, 12 megiaşi, ca să jure dacă i-

au împresurat fără dreptate. La zi, ei s-au strâns, dar n-au putut jura şi au

făcut „meşteşuguri” că au jurat, iar Stănilă şi Paraschiva au mers înaintea

boierului domnului, Stroe clucer, ispravnicul Scaunului Craiovei, de au

luat legea mare, 24 boieri, ca să jure peste legea rumânilor, iar la zi,

Stănilă şi Paraschiva au strâns legea deplin, la Scaunul domnului, la

Craiova, fiind toţi gata să jure, fără nicio cruţare, fiind de faţă ispravnicul

domnului, Stroe clucer, iar cei 12 megiaşi, legea rumânilor, văzând că vor

jura peste ei şi vor rămâne de pradă, să dea câte 6 boi domneşti, cum este

grivna domnească, ei au mărturisit, înaintea ispravnicului, că n-au jurat,

spunând şi ei că rumânii sunt de moşie şi nu i-a apucat Legătura lui Mihai

Vodă în Clăbuceari şi nicicum nu i-au lăsat pe cei 24 de boieri să jure şi să

57

rămână ei de pradă, domnul văzând şi cartea ispravnicului Craiovei şi pe

cea a celor 12 megiaşi jurători, rămânând satul Clăbuceari de lege şi de

judecată, înaintea domnului, din divan. Martori: Ghiorghie mare vornic,

Stroe mare logofăt, Pârvul mare vistier, Paană mare spătar, Diicul mare

clucer, Neagoe mare postelnic, Radu mare stolnic, Radul mare comis,

Radul mare paharnic. Ispravnic, Stroe mare logofăt. Scrie Costea logofăt.

Doc. ist., CDXXXIV/134.

Orig., perg. (31,5x43 cm), pătat, puţin rupt la îndoituri, invocaţia

simbolică, litera iniţială şi monograma în chinovar, semnătura domnului,

sigiliu timbrat, căzut.

1 Loc rupt.

44. 1657 (7165) mart. 1, Târgovişte. Uncheaşul Stanciul

1 şi fiii

săi – Neacşul şi Soare –, Stan Ungureanul cu fraţii lui – Ion şi Oprea –,

uncheaşul Stoica2 şi nepotul lui, tot Stoica, şi Pătru, fiul lui Ghilea, din

satul Fiiani, jud. Dâmboviţa, adeveresc că au luat de la Evstratie fost mare

postelnic 40 ughi, plătindu-şi capetele de unde le-a fost nevoie, de la 1

martie, până la Sf. Maria Mică, la 8 septembrie, tocmindu-se să-i dea

„neguţătoreşte”, la 10, 12. De nu vor da dobânda, să-i cosească fânul sau

să-i aducă lemne, iar banii lui, 40 ughi, să-i dea deplin, până la un ban, şi

dacă nu-i vor da şi va trece ziua sau se vor „scăpa” de cuvânt, să-i fie ei

rumâni, cu fiii şi cu moşia lor din Fiiani, fiind chezaşi unul pentru altul.

Degetele, în loc de pecete. Martori3: popa Necula, popa Cârstea, diaconul

Oprea, Bogdan logofăt.

Doc. ist., XLIV/40.

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 308 (nr. 470).

1 La semnătură: Stanciul cel Bătrân.

2 La semnătură: Stoica cel Bătrân.

3 După semnături.

58

45. 1657 (7165) mart. 2. Costantin Şărban vv. întăreşte popii

Radul din Bogaţi, jud. Dâmboviţa, să fie în pace de către Radul Gealalăul

din Beleţi pentru nişte moşii şi un codru de loc, pe care l-a vândut lui

Nicula logofăt din Ţigăneşti. Popa Radul s-a jăluit înaintea domnului,

zicând că şi el a avut ocină în Ţigăneşti, împreună cu ceilalţi fraţi de ocină,

făcând din această ocină opt părţi, pe opt fraţi, din care una a avut şi el, un

codru de pământ, a opta parte. Radul Gealalău n-a vrut să-i dea partea lui,

acel codru de loc, ci osebit i-a făcut a opta parte, numită Chiciora, ce a fost

amestecată ca să-i dea câte puţin, din toate părţile. Popa Radul s-a pârât şi

în alt rând, cu Radul Gealalăul înaintea domnului. Domnul a judecat cu

divanul, dându-i să ţină acest codru de pământ, a opta parte, să „nu-l

desgească în toate părţile”, şi, luând fiecare partea deplin, câte un codru,

Radul Gealalăul rămânând de judecată. Apoi, popa Radul n-a putut ţine

acest codru, fiind lipsit, şi l-a vândut întrebând pe toţi fraţii lui de ocină şi

pe Radu Gealalăul, dar acesta din urmă n-a vrut să-l cumpere. Fiind popa

Radul nevoiaş, a mers la Nicula logofăt, cu multă rugăciune, de i-a vândut

acel codru de moşie şi toată partea de moşie cu …1, cu ştirea fraţilor de

ocină. Acum, în al cincilea an, s-a pârât Radul Gealalăul, a doua oară, ca

să ia acel codru de ocină, în silă, zicând să-i dea partea din toate părţile,

să-i fie osebită. Domnul a judecat, cu divanul, şi i-a dat popii Radul partea

lui de codru, numită Chiciora, cum a ţinut şi până acum, a opta parte, aşa

cum a judecat şi întâia oară, fiindcă Radul Gealalăul a umblat ca un om

rău şi nici nu a vrut să-i dea banii, cum au dat alţii, nici să-l lase să-şi ţină

codrul ales şi osebit, cum au mărturisit mulţi boieri, în divan, toate faptele

lui rele. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Râncăciov, XIII/16.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), rupt la îndoituri, lipsă ⅔ din f. a

doua, restaurat, puţin pătat, monograma în chinovar, semnătura domnului,

sigiliu timbrat.

1 Loc rupt.

46. 1657 (7165) mart. 4. Dima armaş din Mierea adevereşte lui

Pană postelnic din Părdeşti că a avut cu acesta o pâră pentru un copil de

ţigan, fiul lui Farcaş, şi au luat boieri la mijloc pe Danciul postelnic,

59

Stanciul Zătreanul clucer, Papa paharnic din Mălăiaşi, Udrea postelnic din

Pârâiani, Barbul paharnic, fiul lui Danciul (fost mare)1 postelnic (din

Mileşti)1, care i-a tocmit să mai dea Pană postelnic lui Dima 5 ughi. Cine

va mai scorni vreo pâră să închine domniei 100 ughi. Martori2: Socol vătaf

din Padeş, Barbul, fiul lui Stanciul postelnic din Pârâiani, Gherghe logofăt

din Titoiu, Iova paharnic din Amărăşti. Peceţile, pentru credinţă. Scrie

Lazăr logofăt, fiul lui Dumitru Cocoş din Târgovişte.

M-rea Brâncoveni, XXII/24.

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, pătat. Reg., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

1 După semnătură.

2 Ultimul, după semnătură.

47. 1657 (7165) mart. 4. Stana, fiica lui Stan Ţearăveleaeia, cu

fiul ei, Lupul, zălogeşte lui Lupul Petrinei partea de moşie a tatălui ei, cu

1200 bani gata, <ce fac 6 ughi>1, până îi va da banii înapoi; cu aceşti bani

a dat „de a comândat” pe tatăl ei. Martori: Albul Ilea, Vlad Ştipeţ, Mirca,

Dumitru Bobana, Micul Leul. Scriu înşişi Stana şi fiul ei, Lupul.

(Aldămaş, 2 ved<re> de vin)2.

M-rea Hurez, LIII/12.

Orig. (16x21 cm), rupt puţin pe margini, pătat; cu o însemnare pe

verso privind suma de 9 taleri, bani, dată peste zapis.

1 Completat după nota tergală.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

48. 1657 (7165) mart. 4. Albul din Scăiani vinde jupânului Iane

vătaf de negustori 3 cezvârţi de loc sterp, în poalele viilor, în dealul

Scăianilor, cumpărat de la jupânul Ghinea cojocar, cu 3 ughi bani gata, cu

ştirea vecinilor. Martori: jupân Costandin chiurciubaşa, jupân Ghinea

cojocar, Pană peharnic, Dragul din Scăiani, Dragomir, fiul popii Radu din

Scăiani. Degetele, pentru credinţă.

60

Ms. 1947, vol. IV, f. 419.

Fotocop.

49. 1657 (7165) mart. 4. Rusa, soţia lui Vlaicul, fiul lui Preman

din Băbeni, vinde popii Stan din Băbeni partea sa de moară, din vadul de

jos, de la Duşăşti, partea lui Vlaicul, cu prundurile, cu 5 galbeni, bani.

Aldămăşari, martori: Grigorie vătaf, Nistor, Marin, Ispas, Radul, Muşat,

Avraam din Răduceşti şi fratele Stoicăi. Scrie popa Stan.

Ms. 218, f. 131v.

Cop.

50. 1657 (7165) mart. 5, Târgovişte. Costantin Şerban vv.

întăreşte lui Ştefan logofăt, fiul lui Bogdan iuzbaşa din Ciorani, pe Vânâta,

jud. Ilfov, cu unchiul său, Staico, cu fiii lui, ocină în Murseşti, lângă

Ciorani, 700 stj. aleşi, din hotarul lui Balea, până în hotarul Belceştilor şi

până în Drumul Drâstorului, ocina lor bătrână, din Descălecata. În zilele

lui Matei vv., megiaşii din Murseşti şi cu Staico au vândut acestui din

urmă domn ocinele lor din sat, pe bani. Apoi, în al doilea an, Ştefan

logofăt şi fratele său, Vasilie, şi-au vândut şi ei părţile lor din sat tot lui

Matei vv., fiind această ocină pe seamă domnească. În zilele domnului,

când l-a dăruit Dumnezeu …..1 la moşia părintelui lui, le-a dat voie să-şi

răscumpere moşia de la domn, fiind ea cumpărată cu bani domneşti, din

ţară, iar Ştefan logofăt, cu fratele şi unchiul său, nu s-a îndurat de moşie şi

a răscumpărat-o cu 150 ughi gata. Ceilalţi megiaşi n-au vrut să-şi

răscumpere părţile lor, ci le-a răscumpărat dregătorul domnului, Neagoe

mare postelnic, cu bani gata. Apoi, Vasilie şi-a vândut partea lui sus-

numitului dregător, făgăduind Ştefan logofăt cu fratele şi unchiul său, şi cu

zapis de vânzare pe aceste părţi de ocină …1, 700 stj. De asemenea,

domnul le dă carte amândurora pentru părţile nevândute şi răscumpărate,

să rămână pe seama lor. Martori: Ghiorghie vornic, Stroe logofăt, Pârvul

vistier, Panno spătar, Diicul cliucer, Radul stolnic, Radul comis, Radul

peharnic, Neagoe postelnic. Ispravnic, Stroe mare logofăt. Scrie Dumitru

Boldiciu logofăt.

61

Doc. ist., MDCLXXXVIII/7.

Orig., difolio (42x28,5 cm), rupt la îndoituri, cu pete de mucegai,

cu filele lipite, invocaţia simbolică, iniţiala şi monograma, în chinovar,

semnătura domnului, sigiliu mijlociu în ceară roşie, spart; cu o notă

marginală: „7165 aprilie 5”.

1 Loc ros.

51. 1657 (7165) mart. 5. Radul logofăt, fiul lui Costandin

postelnic din Juguri, vinde lui Pârvul mare vistier toată partea sa de moşie

din sat, jumătate din partea moşului său, Pârvul logofăt, şi cu ce a mai

cumpărat de la verii săi, Gherghe şi fratele acestuia, Iane. A vândut cu

case cu pimniţă şi curte cu grădini şi cu rumânii fugiţi; de nu-i va găsi, să

nu aibă cu el nicio treabă; şi a vândut cu 1001 ughi şi cu ştirea fratelui său,

Marco, şi a verilor lui, Gherghe şi Iane, (fiii lui Vlaicul)2, şi a altor megiaşi

din sat – Dragul cu fiii lui, popa Cârstian cu fiii lui. Martori3: Tudoran

postelnic din Lereşti, Nanu logofăt din Berevoeşti, Dragul din Juguri cu

fiii săi, Vladu şi Vlaicul, popa Cârstiian cu fiii, Pârvul şi Ion, Crăciun din

Boteni, Oance Lerescul, Dumitru iuzbaşă din Sasul, Ion stolnic din

Corşori, Iane Lăngescul. Pecete şi iscălitură, pentru credinţă. Scrie însuşi

Radul logofăt.

Doc. ist., CCCVII/94.

Orig., difolio (30,5x21,5 cm), rupt la îndoituri, puţin pătat,

restaurat.

1 Loc rupt, la cifra zecilor.

2 După semnături.

3 Ultimii 5, după semnături.

52. 1657 (7165) mart. 5. Marica, jupâneasa lui Alecse din

Ciumeşti, cu fiii ei: Dima, Leca (păharnic)1 şi Sima şi „cocoana”

2 ei,

Catrina, vând lui Pârvul mare vistier un sălaş de ţigani, Irimiia, cu ţiganca

lui, Staanca, şi cu 3 fete: Neacşa, Ioana şi Stancea, cu 125 ughi, bani gata,

cu ştirea oamenilor lor. Martori, mulţi boieri: Tudor, fratele vânzătoarei,

din Stănceşti, Ion stolnic din Corşori, Tudoran Lerescul iuzbaşa, Manea,

62

fratele lui Alecse, (unchiul vânzătorilor)1, Apostol negustor, Tudor şi

Manolie, ultimii patru din Piteşti. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

Scrie Staico Bucşanul logofăt.

Doc. ist., MCMLXXIX/30.

Orig. (30x20,5 cm), difolio, filigran, rupt la îndoituri, pătat,

invocaţia simbolică şi iniţiala ornate în tuş.

1 După semnătură.

2 La semnătură: sora lor.

53. 1657 (7165) mart. 6. Ştefan logofăt, fiul lui Bogdan iuzbaşa

din Ciorani, vinde lui Neagoe mare postelnic 100 stj. de ocină la Murseşti,

cu câte 41 costande, stânjenul, în total 20 galbeni, bani gata, cu ştirea

rudelor şi a vecinilor. Martori, mulţi boieri: Cârstea clucer din Săteani, cu

nepotul său, Nica căpitan, Drăghici, Vladul stolnic, Badea căpitan din

Roşii de Vede. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie Alixandru.

Doc. ist., MDCLXXVIII/32.

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş.

1 Cifră corectată.

54. 1657 (7165) mart. 8. Nan, fiul lui Horga din Macsin, vinde

nepoţilor săi, Jipa Sorescul din Verneşti şi Andrei, fiul popii Alecse, partea

sa de moşie din Macsin, partea Horgească, pe jumătate, din cap în cap, cu

6 ughi, bani gata, cu ştirea fraţilor de moşie. Cealaltă jumătate a zălogit-o

pentru 5 ughi, bani gata, punând zi la Sf. Gheorghie, la 1658 (7166). (Dacă

nu va da banii)1, să le fie nepoţilor moşie stătătoare şi să-şi facă ei şi cărţi

domneşti, cum este obiceiul. Martori: Bratul şi fratele său, Necula, fiii lui

Nan, Marin şi fratele său, Stan, toţi din Macsin, popa Neagomir din

Buzău, Lefter ceauş, Radul căpitan şi Mihai, fiul popii Jipa. Pecetea,

pentru credinţă. Scrie Jipa iuzbaşa.

Ep. Buzău, XVII/11.

63

Orig. (15x21,5 cm), rupt ½ din partea a doua a doc., care a fost

depistată în Doc. ist., CCCIII/67 (14x29,5 cm), pătat, lipit. Cop., ibidem,

XVII/12; ms. 171, f. 494; rez., Doc. ist., CXXIX/22, f. 1 (nr. 7).

1 Loc rupt, completat după cop., Ep. Buzău, XVII/12.

55. 1657 (7165) mart. 8. Dumitru Tălposul1 vinde lui Radul

postelnic din Goleşti via din Teiul, ce este lângă via mănăstirii Vieroş, cu 13

ughi, iar Radul o vinde mănăstirii, ca să-i fie de pomană. Martori: eromonah

Nifon, egumenul m-rii Vieroş, popa Parthenie clisier, Paisie, Mihai negustor,

Vintilă2, Dumitru, Arsenie pârcălab. Degetul, pentru credinţă.

Ms. 479, f. 128.

Cop. Alte cop., mss. 349, f. 495v; 482, f. 141v-142; 710, f. 782 –

cu: f. l.

1 În cop. din ms. 349: Tălpoiul.

2 În cop. din ms. 710: Vintiloiu.

56. 1657 (7165) mart. 10, în casa lui Mane, fiul lui Gorgănici. Ariton din Vizdita (Ghizdita)

1 se înfrăţeşte cu fratele său, Irimie din Pârliţi,

dăruindu-i o casă cu locul ei, o grădină cu pomi, cu locul ei în sat, două

pământuri de loc din capul viilor lui, pe care i le vânduse mai dinainte vreme,

deasupra podului. Irimie i-a dăruit o vacă cu viţel şi 3 lei. Blestem. Martori:

Lazăr Cojoce, Radul Pogan, cu fratele său, Crăiţă stegar, şi Manea lui Cămă,

toţi din Fundeni, Manea Gorgănici, cu fratele său, Vâlcan, fiii lui Dobromis

din Ghizdita. Degetul şi iscălitura, pentru credinţă.

Ep. Buzău, XCII/12.

Orig., difolio (33x22 cm), rupt puţin pe margini şi la îndoituri,

puţin pătat. Cop., ms. 172, f. 177.

Ed.: menţ., Cronţ, Jurătorii, p. 40 – cu cotă greşită: Ep. Buzău,

XCII/1.

1 În doc. apar ambele forme.

64

57. 1657 (7165) mart. 12. Pisania de la biserica Sf. Vineri din

Târgovişte, de pe mormântul doamnei Bălaşa, care a fost soţia lui

Costandin Şerban vv., timp de 27 de ani, iar timp de 3 ani, în domnie,

moartă la 45 de ani, ziditoare a m-rii Jitianul şi cea care a împodobit multe

moaşte de sfinţi, a miluit săracii. La pogribania ei a fost Macarie,

patriarhul Antiohiei.

Cop.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

58. 1657 (7165) mart. 15. Dan, soţia sa, Mariia, şi fiii, Iane şi

Tudor, adeveresc egumenului Varlaam de la m-rea Căldăruşani şi

întregului sobor că, în zilele lui Costandin Şărban vv., s-au vândut rumâni

la mănăstire, dându-le egumenul toţi banii gata. Martori1 la tocmeală,

mulţi boieri şi oameni buni: Crâstian comis, Chiril eromonah, popa

Dionisu, eromonah Ioanichie, Iani, Lupul pârcălab, Barbul pârcălab,

Dumitru, vărul lui Dan, Petronie, Zorze portar din Târgovişte, Stan meşter,

Zaharia. (Scrie Efrem eromonah)2.

Doc. ist., XXI/220.

Orig., difolio (36,5x25,5 cm), 4 sigilii în fum, restaurat.

1 După semnături, din care ultima în lb. greacă.

2 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat pe marginea doc.

59. 1657 (7165) mart. 15. Iliia şi fratele său, Iacov, fiii lui Bălaci

din Cernaia, vând „lelei” Brânduşa şi nepoatei lor, Caplea, din Hărgetoaia,

o ţigancă, Mărie, fata lui Slav şi a Ancăi, ce o aveau de la părinţii lor, cu

19 ughi. Astfel, au vândut-o nepoatei lor, căci este sângele lor, iar ţiganca

s-a măritat în ţigănia acesteia. Martori, boieri: Preda postelnic din

Tatomireşti, Barbul spătar din Filiiaşi, Ifrim egumen de la Motru, hagi

Sufronie egumen de la Ţinţereni. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

M-rea Brâncoveni, XXII/25.

Orig. (20,5x14,5 cm), filigran, puţin pătat, sigiliu inelar în tuş.

65

Ed.: menţ., Potra, Contrib. ist. ţiganilor, p. 56 (nota 10); Potra,

Ţiganii, p. 315 (nota 11); Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 180.

60. 1657 (7165) mart. 15. Tudor, fratele lui Florea, cu fiii săi,

din satul Tărăceani, vinde lui Gherghe mare şufar 15 stj., partea sa din

Hăbud, cu 600 bani gata, întrebând toate rudele şi vecinii, aceştia nevrând

să cumpere. Martori, boieri şi megiaşi1: Preda logofăt din Boboleşti, Stan

Măinescul şi Cârstiian din Tărăceanii, Radul şi Oprea din Pătrăreşti, popa

Apostu, Tanasie Stăncescul logofăt, Stroie clucer, Pătraşco păharnic din

Cârsteşti, Dumitraşco logofăt din Micşani. Peceţile pentru credinţă. Scrie

Gherghe Grama din Târgovişte.

Microfilme Grecia, rola 5, c. 131-132.

Microfilm de pe original. Fotocop., ms. 1947, vol. II, f. 156.

1 Ultimii 5, după semnături.

61. 1657 (7165) mart. 15. Vâlcul cu fiul său, Vâlcul

1, din satul

Hăbut, jud. Dâmboviţa, vinde lui Gherghe mare şufar 45 stj. de ocină din

sat, cu curăturile, cu 1700 bani gata, întrebând toate rudele şi vecinii,

aceştia nevrând să cumpere, făcându-i lui Gherghe şi zapis. Martori, boieri

şi megiaşi2: Preda logofăt din Boboleşti, Tudor, fratele lui Florea, şi Stan

din Tărăceani, Radul şi Oprea din Pătăreşti, popa Apostu, Tanasie

Stăncescul logofăt, Struie clucer, Pătraşco păharnic din Cârsteşti,

Dumitraşco logofăt din Micşani. Degetele cu cerneală, în loc de pecete.

Scrie Gherghe Grama.

Microfilme Grecia, rola 5, c. 133-134.

Microfilm de pe orig. Fotocop., ms. 1947, vol. II, f. 155-156.

1 Completat după semnătură.

2 Ultimii 5, după semnături.

66

62. 1657 (7165) mart. 16. Bratul Tatul <al> Piticului şi fiii săi,

Drăghici, Badea şi Bratul, din Hăbud, vând lui Gherghe mare şufar 45 stj.

de ocină în sat, cu 1700 bani gata, întrebând toate rudele şi vecinii, aceştia

nevrând să cumpere, iar ei i-au făcut zapis. Martori1: Preda logofăt din

Boboleşti, Tudor şi Stan din Tărăceani, Radul şi Oprea din Pătrăreşti şi alţi

boieri şi megiaşi – Tanasie Stăncescul logofăt, popa Apostu, Stroie

cliucer, Dumitraşco logofăt din Micşani, Pătraşco păharnic din Cârsteşti.

Degetele cu cerneală, în loc de pecete. Scrie Gherghe Graama.

Microfilme Grecia, rola 5, c. 135-136.

Microfilm de pe orig. Fotocop., ms. 1947, vol. II, f. 156-157 –

cu: f. l. 16.

1 Ultimii 5, după semnături.

63. 1657 (7165) mart. 18. Moşnenii din Deşiraţi – Milea, fiul

lui Rogoz din Măcreşti, Bucur, fiul lui Gârbă din Brăileşti1, Radu, fiul lui

Şerb2 Gorşteanu, fratele lui, Dumitraşco, Dobre, fiul lui Borcea, toţi din

Seaca, Ion, ginerele lui Gomici3, Gherghe‚ cumnatul lui Ion, nepotul lui

Stoica Gomici – vând lui Moise căpitan de roşii ocină în Deşiraţi, 1500

stj., cu 150 ughi, bani gata, cu ştirea fraţilor, iar cărţile de ocină nu i le vor

da până nu vor isprăvi pâra, iar după ce vor dezlega moşia, să-i dea cărţile

şi câtă ocină vor mai avea în sat, să i-o vândă tot lui şi nu altor neamuri şi

să-i fie lui ocină nerăscumpărată. Martori: popa Sava4 din Gurguiaţi, Toma

ceauş şi Lazăr din Bogdanul, Stan, ginerele lui Stan iuzbaşa, Poturul

iuzbaşa şi Chiran, ambii din Oraşul Floci. Degetele, în loc de pecete. Scrie

Calin logofăt.

Doc. ist., CCCLXV/1.

Orig., difolio (30x20 cm), filigran; cu o însemnare tergală din

1836 sept. 4, că s-a făcut o copie de pe acest doc. Cop., Ep. Buzău,

LVIII/28, f. 3v; col. Hotărnicii, jud. Brăila, nr. 5, f. 4.

1 În cop., col. Hotărnicii, jud. Brăila, nr. 5: Brăneşti.

2 În cop., ibidem: Şărban.

3 În cop., ibidem: Somici.

4 În cop., ibidem: Stan, iar la semnătură: Soare.

67

64. 1657 (7165) mart. 19. Radul logofăt din Juguri vinde lui

Pârvul mare vistier delniţa de la Tăltăiu, de …1, cu 10 ughi, pe care i-a dat

Mogoşanilor. Martori, boieri. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie

însuşi Radu logofăt.

Doc. ist., CCCVII/95.

Orig., difolio (28x21 cm), restaurat.

1 Loc rupt.

65. 1657 (7165) mart. 20, Târgovişte. Costantin Şărban vv.

întăreşte m-rii Cobiia şi egumenului Zosem satul Racoviţă, jud. Vlaşca,

câmpul cu fântânile, toată partea domnească hotărâtă şi împietrită,

cumpărată înainte de alţi domni, pe bani din Vistieria domnească, fiind pe

seamă domnească. Domnul, văzând că mănăstirea este slabă „dentru

toate” şi fără niciun venit de nicăieri şi fiind mănăstire de drum şi lăcaş de

odihnă a mulţi călători, i-a dat acest sat pentru pomana sa, a părinţilor săi

şi a acelor domni ce au cumpărat mai înainte moşia. Blestem. Martori:

Gheorghie Băleanul mare vornic, Stroe mare logofăt, Pârvul mare vistier,

Paano mare spătar, Diicul mare clucer, Radul Fărcăşanul mare stolnic,

Radul Mihalcea mare comis, Radul mare paharnic, Neagoe mare postelnic.

Ispravnic, Udrişte Năsturel al doilea logofăt. Scrie Necula Boldici logofăt.

M-rea Sf. Ecaterina, I/7.

Orig., difolio (44x29 cm), filigran, rupt la îndoituri, invocaţia

simbolică, literele iniţiale şi monograma în chinovar, semnătura domnului,

sigiliu mijlociu timbrat, cusut cu fir de mătase albă.

66. 1657 (7165) mart. 20. Stoica din Brătiiani şi fiul său, Stan,

vând lui Nedelco negustor o moşie în hotarul Ursii, 150 stj., lângă hotarul

Creaţa de Sus, cu câte 8 costande, stânjenul. Martori, boieri: Stan din

Piiteşti, Dragomir, Cornea din Creaţa, Dragul Stăvar. Peceţile, pentru

credinţă. Scrie însuşi Stoica din Brătiiani.

Ms. 137, f. 308-308v.

Cop.

68

67. 1657 (7165) mart. 23. Hagi căpitan şi fiul său, Pătraşco,

vând lui Jipa iuzbaşă şi fratelui său, Stanciul, fiii lui Jipa postelnic din

Verneşti, un ţigan, Radul, cumpărat înainte de la Costandin peharnic din

Cernaia, fratele lui Iacov căpitan. Îl vând pentru un cal bun, preţul lui de

28 ughi, şi pentru bani gata, 14 ughi. Martori, oameni buni şi boieri: Moise

căpitan de roşii, Vasilachi căpitan de comişi, Dumitru Buzăianul iuzbaşă,

Balea logofăt, Lefter ceauş, Jipa Sorescul, Ionaşco, fratele lui Jipa

postelnic, şi Dumitraşco, fratele său, Mihaiu, fiul popii Jipa, ultimii şase

din Verneşti, Coman, fiul lui Sava Beanghiul căpitan, Mihăilă, fiul lui

Motrocea, Voico, fiul popii Manea, toţi din Mărăcineani. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Radul din Verneşti.

S.J.A.N. Bistriţa Năsăud, Col. personală Iulian Marţian,

XLVIII/145/32.

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran, trei sigilii inelare în fum.

68. 1657 (7165) mart. 26. Oancea, soţia sa, Dragna, şi fiii, Danciul,

Burcă şi Neagoe, vând lui Pătru vv. partea lor de moşie din Racoviţă, 430 stj.,

cu 60 ughi ungureşti bani gata1, iar domnul a dat-o danie la m-rea Cobia.

Hotare: piatra Cacaleţilor, vale, Putineiul, heleşteu, Drumul Vechi, Vâlceaua

Gordină, Obârşia Cuţăi. Iscălitura, pentru credinţă.

M-rea Sf. Ecaterina, I/8.

Fals, sub formă de orig., difolio (22x15,5 cm), filigran. Este fals

după: aspectul general, domn, hârtie, grafie.

1 În text: za unguri.

69. 1657 (7165) mart. 28. Dimitrie vinde lui <Pătru>1 vornic

două răzoare de vie păragină de lângă cea a vornicului şi a Mihului, <la

Leşcioare, jud. Muşcel>2.

Doc. ist., MDCLXXXVI/2F (nr. 10).

Rez.

1 Completat după celelalte rez. din perilipsis.

2 Completat după titlul perilipsisului.

69

70. 1657 (7165) mart. 29. Nicola postelnic din Târgul Jiului

zălogeşte lui Neagoe postelnic jumătate de moară, o roată, cu 15½ ughi,

iar cât va ţine el banii, acesta să ţină moara şi să-i dea ajutor şi la

cheltuială, la fiare, la său şi la săpun şi la ce se va strica în moară, să fie tot

pe din două şi să nu se socotească cheltuiala la „piatra ei”1. S-au tocmit cu

ştirea tuturor megiaşilor, iar când îi va da banii, să-i dea Neagoe moara, iar

vama din cele două roţi de moară să se împartă tot pe din două. Martori:

Gherghe judeţ, Vintilă logofăt, Şteful, Oprea judeţul, Mihai, Iane judeţul,

Stan Brăzilă, Micul, Lăpădat Brăzilă, Radul Lăz, Drăghici croitor, toţi din

Târgul Jiului, Pătru Hăidăul din Pişteşti2, Roste postelnic şi Ghine

postelnic din Ocna Mare (Vel Ocnă). Scrie Nicola logofăt. Degetele,

pentru credinţă.

Doc. ist., MCCXXX/160.

Orig. (29,5x21 cm), filigran, 4 sigilii inelare în fum.

1 Lectură probabilă.

2 În text: Pişşteşti.

71. 1657 (7165) mart. 30. Costandin Şărban vv. întăreşte m-rii

Cozia un rumân, Opriian din Păteşti, cu fiii lui, …1 pentru că a fost de

moşie al mănăstirii, încă din zilele lui Alexandru Vodă, moşul lui Radul

Vodă, iar în zilele lui Radul Vodă, Calotă al doilea armaş s-a pârât cu

egumenul Teofil pentru acest rumân, spunând că îi este lui de moşie, din

sat, din Titeşti, iar egumenul s-a jeluit, înaintea lui Radul Vodă, că Opriian

este rumân din satul mănăstirii, Păteşti. Acesta a judecat pe dreptate şi pe

lege, împreună cu tot divanul, dându-le călugărilor 4 boieri, pe răvaşe

domneşti: Ghioca postelnic din Sâmbotin, Pârvul postelnic din Stoeneşti,

Datco paharnic din Boişoară şi Dumitru vătaf din Grebleţi, care au

adeverit că este rumânul mănăstirii din sat, din Păteşti, încă din zilele lui

Alexandru Vodă, şi l-a apucat şi Legătura lui Mihai Vodă în acest sat,

rămânând Calotă de judecată, înaintea lui Radul Vodă, dându-se

amândouă răvaşele domneşti egumenului Teofil. Domnul a văzut şi cartea

veche şi putredă a lui Radu Vodă din anul 1623 (7131) şi a înnoit cartea şi

judecata lui Radul Vodă. Ispravnic, însăşi spusa domnului. (Scrie Preda

logofăt)2.

70

M-rea Cozia, XLVII/35.

Orig. (30,5x21 cm), filigran, monograma şi sigiliu inelar în

chinovar, semnătura domnului. Cop., ms. 712, f. 427; altă cop., S.J.A.N. –

Vâlcea, ms. 102 b, f. 427-427v; menţ., Mitrop. Ţării Româneşti,

CDVII/18, f. 5 (nr. 60).

Ed.: reg., Tezaur vâlcean, p. 193 (nr. 548); rez., Aricescu, Indice,

II, p. 113 (nr. 2291) – cu cotă greşită: M-rea Cozia, pach. lit. B, doc. nr.

32.

1 Loc alb.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris în partea de jos a doc.

72. 1657 (7165) mart. 30. Băluţă, fiul Liei, nepot lui Comănici

din Scurteşti, vinde lui Moise căpitan de roşii 20 stj. de ocină în Scurteşti,

în hotarul Siliştenilor, cu 6 ughi, ca să-i fie lui „ocină şi moşie

nerăscumpărată în veci”. Martori: Răcnea pârcălab şi Gherghe moşnean

din Cândeşti, Vasilie, Stanciul şi Tatul din Smedeşti şi Neaniul1. Degetele,

în loc de peceţi. Scrie Calin logofăt.

Ep. Buzău, L/43.

Orig., difolio (31,5x22,5 cm), filigran, puţin pătat la încheieturi.

Cop., ms. 171, f. 373.

1 După semnătură.

73. 1657 (7165) apr. 1. Părintele Rafail, egumenul m-rii Snagov,

cu bătrânii şi tot soborul, adevereşte lui Neagoe mare postelnic din

Săcuiani că a avut mănăstirea nişte vii cu loc şi silişte în Săteani, date de

pomană de Gavrilaşco spătar, fiul lui Mârzea, care le avea de

cumpărătoare de la jupâneasa Vişa Tăbârţenoe. Deoarece mănăstirea

trebuia să lucreze via, dar fiindu-le „peste mână” şi departe şi fiind viile pe

lângă cele ale lui Neagoe, în dealul Săteanilor, şi având Neagoe vii printre

ele, au hotărât să i le dea acestuia, cu livada, cu siliştea şi cu locurile din

sat, nu pe bani, ci în schimb, să le cumpere Neagoe altă moşie, 5 pogoane

de vie, în dealul Negovanilor, jud. Săcuiani, pe lângă alte vii ale

mănăstirii, pe care le-a cumpărat de la Neagul Ciochinescul, cu 56½ ughi,

71

dându-le vii pentru vii şi moşie pentru moşie, vii bune şi lucrate, iar

mănăstirea i-a dat lui Neagoe toate zapisele şi cărţile. Martori1, toţi boierii

divanului, mari şi mici: mitropolitul Ştefan, monahul Avraam, Dionisie

clisiar, Lavrentie dichiu, eromonah Erimia, monah Misail Ruschi, Serafim

episcop de Buzău, Gheorghie mare vornic, Chirca fost mare ban, Pârvul2

mare vistier, Radul3 mare peharnic, Paană Filipescul mare spătar, Danciul

Pârâianul fost mare postelnic, Colţea Doicescul pitar, Nicula Glogoveanul

mare pitar, Cârstea clucer, Radul Fărcăşanul mare stolnic, Mogoş

Păulescul clucer, Patraşco Bălăceanul cupar, Dumitraşco pârcălab4.

Pecetea mănăstirii şi a tot soborul, pentru credinţă. Scrie Necula Boldici

logofăt.

Doc. ist., CLVI/16.

Orig. (41x27,5 cm), filigran, sigiliu ecleziastic în tuş. Cop. şi

rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 După semnături.

2 În cop., Fişe g-ral Năsturel: Radul.

3 În cop., Fişe g-ral Năsturel: Vlad.

4 Completat după cop., Fişe g-ral Năsturel.

74. 1657 (7165) apr. 1. Radu logofăt din Argeş, fiul lui Badea

pârcălab, vinde lui Tudoran paharnic din Aninoasa o ţigancă, Costanda, cu

26 ughi. Aceasta a fost de zestre a fetei sale, Văsăea, cu cartea a 6 boieri

„care ne-au împărţit cu fraţii”. Apoi, murind această fată, ea a lăsat-o la o

altă soră a ei, de pomană, dar ţiganca a luat un ţigan al lui Tudoran

paharnic. Neputând sparge sălaşul, a vândut-o acestuia din urmă şi a

cumpărat altă ţigancă în locul ei, ca să nu se spargă pomana. De va avea

vreo întrebăciune pentru această ţigancă, se va întreba cu el. Martori,

boieri. Scrie însuşi Radul logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCLIII/26.

Orig., difolio (30x20 cm), filigran. Cop., ms. 137, f. 389v; menţ.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

72

75. 1657 (7165) apr. 2. Costandin Şerban vv. porunceşte celor

24 de boieri, luaţi pe răvaşul său de boierul domnului, Necula mare pitar,

şi de coconii Filişanului, ca să aleagă hotarul Broscariul şi Rogova ca,

după ce vor vedea cartea şi pe sluga domnului …1 al doilea portar, să se

strângă toţi, să adeverească pentru aceste hotare. De au fost mutate pietrele

de la locul locul lor, ei să le pună cum au fost înainte, iar pentru prada

făcută lui Necula pitar, să adeverească ei „cine a prădat”, pentru că

înaintea domnului, la divan, toţi boierii au mărturisit că nimeni nu a fost

vinovat. Cum vor adeveri, pentru cine a prădat, să fie volnică sluga

domnului să ia toată prada de la ei, să-i întoarcă lui Necula pitar. De

asemenea, le porunceşte să adeverească pentru fiii lui Turcul, de unde sunt

de moşie şi de Legătură, unde s-au născut şi s-au aflat, iar de vor fi din

Broscariul, să-i dea rumâni lui Necula pitar, iar de vor fi din Rogova, să

fie pe seama m-rii Tismana. Astfel, să adeverească cum vor afla, pe

dreptate. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

S.J.A.N. – Dolj, Col. Documente, CCCXLI/14.

Orig. (31,8x20,1 cm), monograma şi sigiliu inelar în chinovar,

semnătura domnului.

1 Loc alb.

76. 1657 (7165) apr. 3. Costantin Şerban vv. scrie celor 24 de

boieri hotarnici, luaţi de Serafim, episcopul Buzăului, pe răvaşe domneşti

– Moisi căpitan, Ghierghe cliucer, Miercan iuzbaşa, Necula, fiul lui Lupşă

iuzbaşa, Jipa iuzbaşa, Popescul căpitan, Bratul Coetescul, Balea logofăt,

Anton, fiul lui Lefter, Lefter ceauş, Jipa Sorescul, Mihai, fiul popii Jipa,

Giurgea, Manea, Ghiura, Nastasie, Ţona, Borcea căpitan, Radul din

Verneşti, Radul, fiul lui Sava, Lupul peharnic, Stoica logofăt, Grama, fiul

lui Botoşanul, Iane iuzbaşa – să hotărască, împreună cu boierul domnului

…1, moşiile Episcopiei, la toate satele, unde are ea ocine, după cărţi şi

zapise, de către tot omul, cu cine vor fi amestecate, să izbrănească, să pună

pietre de hotar şi semne, după cum e legea moşiilor. De asemenea, „să nu

veghiaţi voe, sau să făţariţi, nici spre Episcupie, nici spre alţii”; altfel nu

vor avea cinste de la domn şi să caute cu dreptate, ca să nu vină vreo

gâlceavă la divan. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

73

Ep. Buzău, LXXXVI/14.

Orig., difolio (31x22 cm), filigran, puţin pătat, puţin rupt la

îndoituri, monograma şi sigiliu inelar în chinovar, semnătura domnului.

Cop., ms. 172, f. 370.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, II, p. 26 (nr. 1584) – cu cotă greşită:

Ep. Buzău, LXXXVI/2.

1 Loc alb.

77. 1657 (7165) apr. 3, Târgovişte. Macariu, patriarhul Sfintei

Cetăţi a Antiohiei şi a întregii Anatolii, porunceşte celor 24 de boieri

hotarnici să aleagă moşiile Episcopiei Buzăului şi să pună pietre de hotar,

„cum e obiceiul”. Blestem.

Ep. Buzău, LXXXVIII/6.

Orig., difolio (30x20 cm), filigran, semnătura patriarhului în lb.

arabă, puţin rupt la îndoituri. Cop., ms. 171, f. 143.

78. 1657 (7165) apr. 3. David, Tudor şi Vlad, fiii lui Frumea, din

Boteani, jud. Vlaşca, vând lui Bunea vistier partea lor de moşie din sat. Pe

toată moşia au fost trei moşi, iar ei i-au vândut partea lor, cum se cade, a

treia parte, cu 3000 bani gata. Martori1, boieri: popa Mihaiu

2 clisier, jupân

Anghel, fiul jupânului Ghinea, Nedelco paharnic şi Irimiia şoimarul,

ultimii trei din Târgovişte, Paraschiva Sorescul paharnic, Constantin al lui

Ghinea (?).

Doc. ist., CCXCIX/143.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran; cu începutul unui alt doc. pe

f. a doua.

1 Ultimii 2, după semnături, din care ultima în lb. greacă.

2 La semnătură: Mihail.

79. 1657 (7165) apr. 6, Târgovişte. Macarie, patriarh al

Antiohiei şi Anatoliei, întăreşte popii Ghierghie, clisiar de la Biserica

74

Domnească din Bucureşti, un loc de vie în dealul Bucureştilor, lângă via

acestuia şi pe lângă Stoica logofăt, fiul lui Şerban logofăt din Bucureşti,

iar la deal, alături cu via lui Ianachi bărbiiariul, până în drum, şi la vale, cu

livadă, până în pârâul cu podul, şi cu livadă cât ţine locul. Acest loc de vie

a fost loc domnesc, sterp, încă din zilele lui Mihai vv. şi ale lui Şerban vv.

Acum, în zilele lui Costantin Şerban vv., acest domn l-a miluit pe sus-

numitul preot cu acest loc, ca să-şi facă vie, să se hrănească, pentru că

slujeşte domnului şi Curţii, cu dreaptă slujbă şi cu multă strădanie, la

biserică, ziua şi noaptea, rugând pe Dumnezeu la liturghie pentru sănătatea

domnului şi pentru toată ţara. Domnul i-a făcut şi carte, cu mare blestem,

iar patriarhul îi întăreşte şi el cu carte patrierşască, punând mare legătură şi

blestem. Scrie Dumitru Boldiciu logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCLXV/1.

Orig., difolio (43x28,5 cm), filigran, puţin pătat, semnătura

patriarhului în lb. arabă; cu două note tergale: „scrisori pentru viile din

deal de la Bărbătescu” şi „Aici sântu cărţile Bucureştilor”.

80. 1657 (7165) apr. 6. Megiaşii moşteani din satul Dăneşti,

<jud. Olt>1, anume – Stoica Chefa, Costea, Dobrin

2, Bunul, Rada, Radul

Calul, Dragul, Stoica, Toma, Mihăilă al lui Costea, Gherghe al lui

Stamatie, Vlaicul al lui Voicilă, Stan, Istudur, Oprea toboşar –, Iane şi

Dobra din Poenari, Nedelcu Orăşanu, mărturisesc pentru cei 6 megiaşi,

care s-au strâns, pe răvaşe domneşti, să adeverească cine ce ocină are, dar

s-au temut, căci nu toţi moşnenii şi-au adus cărţile. Astfel, adeveresc

moşnenii că, de se va întâmpla vreodată vreo pradă, să fie de la ei, căci ei

şi-au hotărât şi şi-au împărţit ocina, iar cei 6 boieri au fost doar martori,

ispravnic fiind Vlaicul vornic. (Peceţile, pentru credinţă)3.

A.N., CVII/7.

Orig. (31x21 cm), rupt puţin la îndoituri, lipit.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 147 (nr. 1966).

1 Completat după nota tergală.

2 A fost scos prin încercuire cu tuş.

3 Textul dinte parantezele rotunde, scris după dată.

75

81. 1657 (7165) apr. 6. Stan şi fratele său, Opriican1, vând lui

Mihai clucer şi jupânesei acestuia, Brânduşa, moşia din Menti, fără

rumâni, partea de la părinţii lor, dinspre partea Corbenilor, dinspre (partea

lui Martin)2 şi cu partea vărului lor, Martin, cu 57 ughi. Moşia a fost a lor

de demult, de la părinţii lor, iar ei au dat-o „la singele nostru”, nepoatei

lor, Caplea. Martori: Preda postelnic din Paia?, Barbul spătar din Filiaşi.

Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă.

M-rea Tismana, LXII/4.

Orig. (29x20,5 cm), filigran, puţin pătat, în partea de jos a doc.

cu începutul unui doc. domnesc; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „Scris în condica Tismenii”. Cop., ms. 711, f. 194v-195; alte

cop. – cu data: 1652 (7160) apr. 6; mss. 330, f. 302; 337, f. 275-275v;

2173, vol. III, f. 255-255v; S.J.A.N. – Dolj, ms. 10, f. 273; rez., 2173, vol.

III, f. 473 (nr. 180).

Ed.: text, Cat. Ţ. Rom. VII, p. 223 (nr. 637) – cu data: 1652

(7160) apr. 6.

1 La semnătură: Oprancu.

2 Textul dintre parantezele rotunde, anulat cu aceeaşi cerneală.

82. 1657 (7165) apr. 6. Jupan Tudor din Piteşti adevereşte

jupânului Iorga şi lui Pană negustor că a cumpărat părţi de moşie în Groşi:

de la Cârstea din Răchiţeale, pe care acesta o avea de zestre şi de

cumpărătoare, cumpărând tot de la el şi un răzor de vie; de la Marco din

Groşi; iar de la Stan din Groşi 2 răzoare de vie, iar un răzor l-a făcut el.

Acum, pentru că satul a încăput în mâna lui Iorga şi Pană, a vândut şi el

partea sa şi cu viile, cu 42 ughi. Martori: jupan Lamba, jupan Dona, jupan

Cârstea. Scrie Manole din Piteşti. Pecetea, pentru credinţă.

Ms. 477, f. 21v-22.

Cop.

83. 1657 (7165) apr. 6. Dragul din Frăsinet, Apostol, Cârstiian şi

nepotul lui, Apostol, spătăreii, cu fiii lor, vând lui Hrizea postelnic 50 stj.

în sat, cu câte 90 bani, stânjenul, ce fac 22½ ughi. Martori1: Mihai mare

76

căpitan, Vasilie logofăt, Grama, Nedelco logofăt, Sava logofăt, Nicoară,

Filip.

Ms. 128, f. 553.

Rez.

1 Toţi, după semnătură.

84. 1657 (7165) apr. 7. Radul şi fratele lui, Anghel, fiii lui Stan

mocanul din satul Topliceani, jud. Argeş, cu nepotul lor, Ion din

Topliceani, vând lui Mareş logofăt ocină la siliştea Ueştilor, jud.

Teleorman, alături cu moşia acestuia din Ciolăneşti, 120 stj., cu 24 ughi

bani gata. Martori1: Dragomir, Stan şi Toloitor, toţi din Ueşti, Danciul şi

Tatul din Ciolăneşti, Stoica, Radul Creţulescul logofăt2, Pârvul mare

vistier. Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXIX/15.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran. Cop., mss. 129, f. 222v;

132, f. 349v-350.

Ed.: menţ., Andreescu, M-rea Cornet, p. 680 (nota 86).

1 Ultimii 3, după semnături.

2 În cop. din ms. 132: clucer.

85. 1657 (7165) apr. 8. Uncheaşul Sinpetru din Corbuşori, fiul

său, Ion1, şi verii săi, Radu cel Bătrân, Stan Bocosu

2 şi Alăman din

Părăeasa, vând lui Stroe postelnic, soţiei acestuia, Vilae, şi fiilor săi un

munte, Ganea, care a fost al lor de la strămoşi, cu 4000 bani gata, cu

hotare: Zârna, Obârşie, Pârâul Calului, Izvorul Secu, bradu înherat cu

cruce, Netotul, Valea Zăcea, cum curg izvoarele, Langa. Au vândut lui

Stroe pentru că i se cădea a-l cumpăra pentru că a luat de zestre Stăneştii

cu munţii; şi a dat el aldămaş, 200 bani. Martori, boieri: Ion logofăt din

Corbuşori, Radu Răspopul, Macriş şi Radu Roşca din Stăneşti. Peceţile,

pentru credinţă. Scrie popa Radu din Corbuşori, care este şi martor.

M-rea Câmpulung, XXXIX/1.

77

Orig., perg. (32x23 cm). Cop., mss. 204, f. 360; 709, f. 549v-550

– cu: apr. 20; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 În rez., Fişe g-ral Năsturel: Nan.

2 La semnătură: Bucos.

86. 1657 (7165) apr. 9. Costandin Tănăcanul din Săteani vinde

lui Neagoe Săcuianul mare postelnic două bucăţi de vie în dealul

Bărbăteştilor, pe Valea Văleanilor, lângă viile şi pe moşia acestuia, numai

viţa fiind a lui, căci pământul era al lui Neagoe, cu 10 ughi, bani gata.

Boieri, martori: Stoica postelnic, Greşiţă postelnic, Pătraşco cupar şi

Drăghici postelnic, toţi din Bărbăteşti, Cârstea clucer, Nica căpitan şi Vlad

stolnic, toţi din Săteani. Degetul, în loc de pecete. Scrie Nicula Boldici

logofăt.

M-rea Cotroceni, LVII/13.

Orig., difolio (30x22 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul> : „S-au scris în condică”. Cop., ms. 207, f. 116; rez.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

87. 1657 (7165) apr. 9. Radul (Tănăcanul)1, fiul lui Costandin

din Săteani, vinde lui Neagoe mare postelnic din Săcuiani trei bucăţi de

vie cu loc, în Valea Văleanilor, <în Bărbăteşti>2, pe lângă viile acestuia,

cu 20 ughi, bani gata. Martori, boieri: Stoica postelnic, Greşiţă postelnic,

Pătraşco cupar, Drăghici postelnic, toţi din Bărbăteşti, Cârstea clucer, Nica

căpitan, Vlad stolnic, toţi din Săteani. Degetul, în loc de pecete. Scrie

Necula Boldici logofăt.

M-rea Cotroceni, LVII/14.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 207, f. 116v.

1 Completat după semnătură.

2 Completat după subtitlul condicii.

78

88. 1657 (7165) apr. 10. Frusina, „muiare” lui Stoica

Tâmpănoiul din Starchiojd, şi fiii ei, Fuglea, Voicilă, Pătru, Stanciul şi

Ivan, vând, de mare nevoie a lor, lui Stoica logofăt din Starchiojd, 2

pământuri din Chiojdul de Bâsca1, unul în Şesul Prădetului, iar altul pe

lângă Valea Calului, cu 300 bani gata. Au pus zi pentru înapoierea banilor,

la Joia Paştelor, iar acesta le-a mai pus zi, în cealaltă joie, ca să-şi

răscumpere pământurile, iar de nu vor putea da banii, să le ţină Stoica

logofăt. Martori: Mareş, fiul lui Marco iuzbaşa din Ploeşti, Tănasie,

Stoica, Ivan şi Mihăilă faurul. Scrie Gonţea. Peceţile, pentru credinţă.

Doc. ist., DCXXVI/142.

Orig. (16x21 cm), cu data şi semnăturile pe verso doc.; cu o

însemnare tergală: „Dintr-acest zapis s-au dat lui Macovei vătaf, stj. 7, din

moşul Sătlesc (?)”.

1 În text: Chiojdul dol Bâsca.

89. 1657 (7165) apr. 10. Gherghie iuzbaşa şi soţia sa, Oprişa,

Stoian ceauş şi Gavriil tabacul vând lui Mihalcea comis partea de moşie a

lui Andronic dărăban din satul Negeşti, cu 6½ ughi, bani gata, pe care i-a

dat lui Preda Bucşanul logofăt. Acesta din urmă a fost jefuit de Andronic

dărăban, care i-a luat şarvaneaua, pe care a vândut-o pe ascuns.

Împăcându-se, i-au apucat de şarvanea pe sus-numiţii, căci Andronic

pierise.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

Ed.: menţ., Olteanu, Meşteşugurile, p. 87.

90. 1657 (7165) apr. 11. Ion plăpumaru vinde lui Pătru vornic un

răzor de vie, <la Leşcioare, jud. Muşcel>1.

Doc. ist., MDCLXXXVI/2F (nr. 11).

Rez.

1 Completat după titlul perilipsisului.

79

91. 1657 (7165) apr. 12. Stan, fiul lui Balotă din Cândeşti, vinde

lui Moisi căpitan de roşii ocină în Zăvoi, în hotarul Pizdelesc, din jos de

Gura Câlnăului, 30 stj. cu 7 ughi, pe care o are de la moşul său, Badiul

Pizdelca, şi să-i fie moşie „nerăscumpărată în veci”. Martori: Toader roşu

din Smedeşti, Dragomir pârcălab din Scurteşti şi Vlad Călţeanul1. Scrie

Calin logofăt.

Ep. Buzău, XXII/14.

Orig., difolio (31x20 cm), filigran, puţin rupt la colţuri. Cop., ms.

171, f. 536v; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 La semnătură: Colţeanul.

92. 1657 (7165) apr. 13. Micul vinde unchiaşului Danciul partea

sa de moşie <din Ciolăneştii, jud. Teleorman>1, cu 2000 bani, şi,

întrebându-i pe fraţii de moşie, ei n-au vrut să dea banii. Martori2: Radul

logofăt, Tatul, Iamandi, Linca. Peceţile, pentru credinţă.

Ms. 132, f. 335v-336.

Cop.

1 Completat după titlul din ms.

2 După semnături.

93. 1657 (7165) apr. 14. Doispreze boieri, luaţi pe răvaşe

domneşti dinaintea lui Costandin Şărban vv., de Tatul din Scurteşti şi de

Isacu iuzbaşa din Sineşti – Lupşă vornic, Vâlcul logofăt, Sava cel Mare,

Stănimir din Râpe, Bratul Coetescul, Naan Călcâiu, Vasilache căpitan,

Dumitru Buzăianu, Dragomir Lemnerele, Dragomir Cantimir şi Mihalcea

(stegar)1 din Verneşti şi Mircan iuzbaşa – ca să adeverească pe cărţile lui

Isac iuzbaşa şi ale lui Tatul că s-au înfrăţit Balea, moşul lui Tatul, cu

Micul vornic, că i-a dăruit moşie în Scurteşti şi dacă a vândut-o sau nu.

Boierii au citit „cu sufletul” şi „de amăruntul” cele două cărţi înaintea lui

Serafim, episcop de Buzău. Astfel, au aflat că Balea, moşul lui Tatul, a

cumpărat moşie, mai înainte vreme, de la moşnenii din sat, cu carte de

cumpărătoare. Apoi, citind cărţile lui Micul vornic, au aflat că acesta s-a

80

înfrăţit cu Balea, iar după frăţie, a cumpărat câtă moşie i-a rămas lui Bale;

din cartea de frăţie făcută între aceştia, au aflat că lui Micul vornic nu i-a

fost dată cartea de frăţie şi de cumpărătoare, ţinându-le Balea „la dânsul”.

În zilele domnului, Tatul, nepotul lui Balea, s-a pârât înaintea acestuia,

aducând şi cartea lui Balea. Domnul nu l-a crezut şi a poruncit boierilor

să-l judece. Aceştia adeveresc că cei doi s-au înfrăţit şi au vândut moşia,

luând cartea de la Tatul şi dându-i-o lui Iasac iuzbaşă. Ispravnic, Necula al

doilea portar. Peceţile şi iscăliturile pentru credinţă.

Ep. Buzău, L/44.

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, pătat pe marginea de jos. Cop., ms.

171, f. 373-374; menţ., col. Hotărnicii, jud. Buzău, nr. 55, f. 3v.

1 După semnătură.

94. 1657 (7165) apr. 15. Preda vornic adevereşte lui Pană

postelnic că i-a dat acesta pentru Slăvileşti, într-un rând, la Târgovişte, 140

ughi, într-alt rând, „aici, acasă, la Brâncoveni”, 100 ughi. Pentru aceşti

bani, să nu se tragă Slăvileştii, iar răvaşul să fie de samă. (De asemenea, i-

a mai adus Frâncul, de la Pană postelnic, tot pentru Slăvileşti, 20 taleri)1.

Col. Vârtosu, Emil, I/122.

Orig. (20,5x15 cm), pătat, sigiliu inelar în ceară verde, căzut.

Rez., Doc. ist., MDCLXXXIV/29 (nr. 38); ibidem, MDCLXXXVII/25 (nr.

38).

Ed.: text, Iorga, St. şi doc., p. 184 (nr. 37).

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnătură.

95. 1657 (7165) apr. 15. Dumitru Cornei din Bănceştii Javrei

vinde lui Balea logofăt din Chiojdu 13 stj. de ocină în Jevreşti, de la Stana

Ghitii, din partea Jevrească, cu 800 bani gata, cu ştirea megiaşilor.

Aldămăşari: Opriş, cu fratele său, Stoica, Alboţă, cu fratele său, Oancea,

Stanciul şi Marone, toţi din Bănceşti, Radul Giulea din Răteşti, Lefter

ceauş din Verneşti, Jupa iuzbaşa şi Radul negustor. Scrie Mihaiu, fiul

popii Jipa. Degetele, în loc de pecete.

81

Ep. Buzău, X/24.

Orig., difolio (30,5x22 cm), filigran, lipsă 1/3 din f. a doua. Cop.,

ms. 173, f. 102-102v; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

96. 1657 (7165) apr. 15. Deagul din Mihăileşti vinde popii Tătar

partea lui de moşie din Clinceni, din partea de jos, (partea lui Lupul)1, cu

ştirea fraţilor de moşie, cu 1.050 bani gata. Martori, mulţi boieri şi oameni

buni: Zaharia vătaf, Calin, Stan, Ispas, Draghiia şi Dragul, toţi din

Clinceani, Ţigan şi Stănilă din Mihăileşti. Degetele, pentru credinţă. Scrie

Stanciul logofăt.

Doc. ist., MCDLXXXVIII/13.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran. Cop. întocmită de Lupp,

dascăl slovenesc la Şcoala Domnească în Bucureşti, cu o notă tergală în lb.

greacă: „popa Tătar vinde lui Stroe, cu aceeaşi sumă, la 1657 (7166) oct.

10”; altă cop., ibid., MCDLXXXVIII/13a.

1 După însemnarea tergală.

97. 1657 (7165) apr. 15. Mihai portar din Copăcenii de pe

Răstoacă, jud. Dâmboviţa, fiul său, Vladul, şi fratele lui, Luca, vând lui

Dumitraşco logofăt din Voineşti ½ funie de ocină în sat, cu 4.000 bani

gata. Martori: Stan roşu şi fratele lui, Manea, Stănimir, Vladu şi Radul

postelnic, toţi din Copăceni, Apostul din Voineşti, Ivan Sârbul postelnic

din Târgovişte, Leca logofăt din Cepturi, Mihai logofăt din Băleani. Scrie

Manole logofăt, fiul popii Dobre din Târgovişte.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

98. 1657 (7165) apr. 16. Costandin Şărban vv. scrie cămăraşilor

de la Ocna Mare: Nedelco …1, care sunt acum şi care vor fi, înştiinţându-i

că, înainta sa, egumenul de la Cozia (Cozianul) a spus că ţiganii tăietori ai

mănăstirii nu vor să-şi dea dăjdiile de câţiva ani, purtându-l în van,

82

lăudându-se că vor să bată călugării; domnul mâniindu-se foarte rău, vrând

să trimită armaşii să-i lege şi să-i bată şi să le ia dăjdiile fără voia lor, dar a

lăsat acest lucru pe seama cămăraşilor să le ia toţi banii şi să-i dea

egumenului, iar de va mai veni acesta cu jalbă, domnul va trimite acolo să

le taie urechile.

Ms. 712, f. 421-421v.

Cop. Alte cop., ms. 209, f. 330v-331 – cu: 1654 (7162); S.J.A.N.

– Vâlcea, ms. 102b, f. 421-421v.

Ed.: reg., Tezaur vâlcean, p. 193 (nr. 549).

1 Loc alb.

99. 1657 (7165) apr. 16. Manea, fiul Pepii, al lui Ştefan din

Mogoşăştii, din Olt, şi fiii lui, Fota şi Drăguşin, vând lui Pană postelnic,

Părdeştii, partea lor de moşie din Slăvileşti, pe care ei o cumpăraseră de la

Stoica, fiul lui Pleşa din Părdeşti, şi de la fiii acestuia, Badea, Ivan şi Călin

din Romănaţi, cu 14 ughi, bani gata, dându-i şi cartea domnească şi

zapisul lui Stoica, cu ştirea oamenilor şi a fraţilor lor. Martori, boieri:

Badea comis din Comani, Pătraşco căpitan din Tomeani, Drăghici căpitan,

Badea căpitan din Hurezi. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. (Scrie

popa Stan din Părdeşti)1.

Col. Vârtosu, Emil, I/123.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin pătat. Rez., Doc. ist.,

MDCLXXXIV/29 (nr. 39); alt rez., ibidem, MDCLXXXVII/25 (nr. 39).

Ed.: text, Iorga, St. şi doc., p. 184 (nr. 38).

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

100. 1657 (7165) apr. 16. Nica, cu jupâneasa lui, Mariia, cu fiul

şi cu fiica lor, Enache şi Aspriţa, vând lui Cârstea negustor casele lor din

Bucureşti, cu locul lor, cum este îngrădişul, din sus şi din jos, cu ştirea

vecinilor, cu 38 ughi, bani gata. Martori1, oameni buni şi negustori:

Voicul, fiul popii Ivan, (ce a fost popă domnesc)2, Nicula Potruvolea,

83

Pătru, fiul lui Dumitru abagiu, Radul negustor, Neagul negustor, Dima

negustor, ginerele lui Fiera, Pană, „soţia” lui Cârstea, Filafto băcal, Nica,

ginerele lui Iane coţovlahul din Târgovişte, Neanciul ceauş, fratele lui

Mănăilă păharnic, Toader, ginerele popii Gherghe clisier şi Florea tichigiu.

Scrie Mănăilă al doilea păharnic.

M-rea Radu Vodă, XXXIV/23.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran, 2 sigilii inelare în tuş. Cop.,

ms. 256, f. 150.

Ed.: text, Potra, Doc. Bucureşti, p. 115-116 (nr. 36).

1 Ultimii 2, după semnături.

2 Completat după semnătură.

101. 1657 (7165) apr. 17. Vladul, fiul lui Radul Brânzii din

Urdeşti, adevereşte popii Ananie, egumen m-rii Nucet, că tatăl său a dat

zestre surorilor sale, Slamna, soţia lui Vladul1, fiul popii Danciul din

Berceani, şi Antiţei, soţia lui Voislav din Româneşti, ocina cumpărată de

la Stan, fiul lui Dobromir şi al Neacşei din Urdeşti. Apoi, Vlad s-a învoit

cu cumnaţii lui, Vlad şi Voislav, dându-le în schimb altă moşie, pentru cea

dată de zestre, învoindu-se cu egumenul Anania şi dându-i-o acestuia,

primind în schimb moşia cumpărată de egumen de la Chima din Urdeşti,

moşie pentru moşie. Martori, preoţi, oameni buni, vecini şi (aldămăşari:

popa)2 Oprea, Muşat şi Neagu

3 din Urdeşti, popa Ion din Tomşani, popa

Gherghe, Neanciul, Milea şi Sava, toţi din Livezeni, Stan cel Bătrân şi

Oprea, fiul său, ambii din Urdeştii de Sus, Stan copil din casă, Vladul1,

cumnatul lui Vlad, fiul popii Danciul din Berceani, Gherghe croitor,

Neagul şi Şărban pârcălab, ultimii doi din Găleşăşti. Pecetea şi iscălitura,

pentru credinţă. Scrie Radul logofăt din Tătuleştii Româneşti.

M-rea Nucet, II/28.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran. Cop., ms. 457, f. 115.

1 În cop.: Radul.

2 În cop., lipsă.

3 În cop.: Neagoe.

84

102. 1657 (7165) apr. 17. Vladul, fiul popii Danciul din

Berceani, adevereşte cumnatului său, Vladul Brânzii, că a luat bani de la

el, pe miere, 6 ughi, pentru 12 vedre, câte 100 bani pe vadră, şi să-i dea

mierea, la toamnă, la vremea mierii. De nu-i va da mierea sau banii, cum

se va vinde mierea, îi pune zălog moşia sa. Martori: Stan şi popa Oprea

din Urdeşti. Degetul, pentru credinţă.

M-rea Nucet, II/27.

Orig., difolio (21x15,5 cm), filigran.

103. 1657 (7165) apr. 17. Buzăian şi Mihăilă, fiii uncheaşului

Radu Scorţariul, Costantin, fraţii lui, Radul şi Petrea, fiii lui Bleandea,

vând lui Negoiţă clucer moşia de la Roşia (din Balta Albă)1, 300 stj., cu

câte 2 costande stânjenul, cu ştirea tuturor fraţilor şi vecinilor. Martori2 şi

aldămăşari, oameni buni: Marco din Lamba cea Bătrână, şi fratele lui,

Oprea, uncheaşul Muşat şi fiul său, Şiandrea, Opriş, toţi din Epureşti, Ion

şi Măteiu din Şchiopeani şi Isac din Scutaşi, Ştefan iuzbaşa. Degetele,

pentru credinţă. Scrie popa Dionisie din Scutaşi.

Doc. ist., CCXCIX/119.

Orig. (30,5x20,5 cm), sigiliu mic în tuş.

1 Completat după nota tergală.

2 Ultimul, după semnătură.

104. 1657 (7165) apr. 17. Voico şi fraţii săi, Oprea şi Frăţilă, fiii

Stancăi din Urdeştii de Sus, vând popii Ananie, egumen m-rii Nucet,

partea lor de moşie din sat, fără rumâni, măsurată cu preoţi şi oameni buni,

50 stj., stânjenul cu câte 156 bani, în total 39 ughi, bani daţi lor înainte.

Fiind Stan cel Bătrân mai volnic să cumpere, pentru că au fost părtaşi de

moşie cu el, l-au înştiinţat şi i-au pus şi zi, până în două săptămâni, să dea

el banii, iar acesta nu a putut să-i dea, vânzând ei egumenului, cu voia

tuturor vecinilor. Martori, preoţi şi oameni buni, vecini care au funit ocina

şi aldămăşari: popa Oprea din Urdeşti, popa Ion din Tomşani, popa

Gherghe din Livezeni, Stan cel Bătrân din Urdeştii de Sus, părtaşii lor de

ocină, Stan, copil din casă, Vladul1, fiul popii Danciul din Berceani,

85

Vladul1, fiul Brânzii, Muşat, Gherghe croitor şi Neagul, toţi din Urdeşti,

Neanciul, Milea şi Sava din Livezeni, Oprea, fiul lui Stan cel Bătrân din

Urdeştii de Sus, Neagul şi Şărban pârcălab din Găleşăşti. Degetele, în loc

de peceţi. Scrie Radul logofăt din Tătuleştii Româneşti.

M-rea Nucet, III/4.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran, puţin pătat. Cop. ms. 457, f.

111-111v.

1 În cop. din ms. 457: Radul.

105. 1657 (7165) apr. 20. Radul diacon (Oncei)1 vinde lui

Mostrob diacon un loc <la Troian>1 pe lângă via acestuia, cu hotare: deal,

locul Pădureţului, păr, locul lui Fălintin, cu 250 bani gata. Martori2,

oameni buni: Danil judeţ, Proca, Ghin grămătic, Stan, Manoli, David.

Degetul, pentru credinţă.

M-rea Bistriţa, XXXII/6.

Orig. (19x21 cm); cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>:

„S-au scris în condica mănăstirii”. Cop., ms. 193, f. 5v; S.J.A.N. – Vâlcea,

ms. 147, f. 162.

Ed.: reg., Tezaur vâlcean, p. 193.

1 Completat după nota tergală.

2 Ultimul, după semnătură.

106. 1657 (7165) apr. 20. Despa şi Alexandra, fetele lui Fota din

Târgovişte, cu nepotul lor, Iane (paharnic)1, fiul lui Proca, fratele sus-

numitelor, dăruiesc Mitropoliei 2 pogoane de vie, <din dealul

Târgoviştei>2, pe lângă via acesteia, cea din mijloc, pentru pomana

părinţilor lor, scriindu-se ei şi părinţii lor la pomeanic, în Mitropolie,

anume: Fota, Maria, Proca, Isar, Statie, Necula, Ghinea, Marula,

Duminecă, Anghel, Iane, Samfira, Despa, Alexandra, Maria. Care din

neamul lor se va scula să strice această pomană, acela să fie sub blestem.

Martori, boieri şi oameni buni. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

86

Scrie Stanciul logofăt de la Mitropolie, cu învăţătura <c>3titorilor de mai

sus.

Mitrop. Ţării Româneşti, LV bis/6.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran, 3 sigilii inelare în fum; cu o

notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop.,

mss. 134, f. 544-544v; 165, f. 9-9v; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 309 (nr. 471).

1 După semnătură.

2 După nota tergală.

3 Omisiune.

107. 1657 (7165) apr. 21. <Cârstian>1, mama lui, Iana, şi soţia

lui, Stana, adeveresc fiului lor, Dobromir, că îi dau la moartea lor, pentru

că i-a hrănit, ocină în Steanca, 25 stj., cu ştirea fraţilor, ca să-i

pomenească. Au făcut zapisul înaintea întregului sat. Martori: Vâlcan,

Vlad, Stanciul şi fratele lui, Nedelco, Stoe, A<n>2gghel, Vlad spătărel,

Hamza şi Guica, iar din plasa de sus: Neagul, Mircia şi din plasa de jos:

Grozavu, Stavilă, Stoica, Bunda, Petco, Gherghe şi popa Marin. Scrie

popa Moş din Steanca.

Doc. ist., CCCLXVII/139.

Orig. (29x21,5 cm), filigran, puţin rupt.

1 Loc rupt, completat după doc. din 1659 (7167) ian. 3, Doc. ist., CCCLXVII/140.

2 Omisiune.

108. 1657 (7165) apr. 21, Târgovişte. Ghinea cojocar vinde

jupânului Ianiu vătaf de negustori, în zilele lui Costandin Şărban vv., 5

pogoane de vie şi o cezvârte în dealul Scăenilor, la Podgorie, vii boiereşti,

nedajnice, cu câte 21 galbeni, pogonul, ce fac 110 ughi şi 5 costande, vie

pe care el o cumpărase de la Ianachi şi Cârstea din Scăiani, înainte vreme.

De asemenea, i-a mai vândut: 1 pogon şi o cezvârte, loc sterp, în poalele

viilor, cu 8 ughi; 2 stj. de ocină, loc nedajnic, cumpărat de la Velica,

nepoata lui Mordan din Scăiani. Martori, boieri: Velisar logofăt, jupân

87

Ghioca şetrar, jupân Costandin chiurciubaşa, Neagul Căpuşăscu, popa

Goicea, uncheaşul Cârstea, ultimii trei din Scăiani. Pecetea, pentru

credinţă. Scrie Dumitru Boldiciu logofăt.

Ms. 1947, vol. IV, f. 419.

Fotocop.

109. 1657 (7165) apr. 22. Preda Dranoveţ dăruieşte lui Ionichie,

egumenul m-rii Jitiianul, două ţigănci, de pomană, din care una i s-a plătit

cu 25 ughi. Astfel, el a avut la „vară-sa”, Tănase, patru ţigănci: Stanca, cu

trei fete, din care i-a plătit-o numai pe Stanca, iar fetele ei, rămânând

neplătite, le-a dăruit mănăstirii de pomană. Martori: Ivan Sârbul. Pecetea

şi iscălitura, pentru credinţă.

Ms. 723, f. 488v.

Cop.

110. 1657 (7165) apr. 24. Stănislav Tănăcanul din Săteani vinde

lui Neagoe mare postelnic din Săcuiani o vie în dealul Bărbăteştilor, pe

Văleani, ce este între viile acestuia, 2 răzoare de vie fiind pe locul lui

Neagoe şi un clin mare pe locul său, moşie megieşească, cu livadă până în

gard, cu ştirea tuturor oamenilor, cu 27 ughi, bani gata. Martori, boieri1:

Cârstea clucer din Săteani şi nepotul lui, Nica2 căpitan, Vladul stolnic,

Dumitraşco Toloit (peharnic)3 din Bărbăteşti, Stoica vătaf de călăraşi de

Ţarigrad, Greşiţă postelnic, Pătraşco Bălăceanul cupar, Ivaşcu vornic.

Degetul, pentru credinţă. Scrie Alixandru.

M-rea Cotroceni, LVII/15.

Orig., difolio (29x20 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 207, f. 116v-117;

rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Ultimii 3, după semnături.

2 În rez., Fişe g-ral Năsturel: Nicula.

3 Completat după semnătură.

88

111. 1657 (7165) apr. 24. Oancea paharnic, fiul lui Sava logofăt,

vinde lui Negoiţă Mihălcescu clucer un ţigan, cu 30 ughi. Martori:

Gherghe clucer, Radul Săseanul, Petre din Pătârlage. Scrie Vlad logofăt

din Pătârlage.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Rez.

112. 1657 (7165) apr. 26. Badiul mazil şi Răfeiu mazil din

Racoviţă, jud. Vlaşca, vând lui Tanasie mare slujer o funie de moşie din

sat, 100 stj. moşie bătrână, cu 10 ughi, bani gata, cum au vândut şi alţi fraţi

de moşie ai lor. Martori: Ion aprod şi Tecuci din Bulcin, Radomir din

Racoviţă. Degetele, în loc de peceţi. Scrie Mihalcea logofăt, fiul lui

Paraschiva logofăt.

M-rea Sf. Ecaterina, I/12.

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran.

113. 1657 (7165) apr. 26. Radomir din Racoviţă, jud. Vlaşca,

vinde lui Tănasie mare slujer 200 stj. în sat, moşie bătrână, cum au vândut

şi alţi fraţi de moşie ai lui, cu …1 ughi, bani gata. Martori: Rănţea din

Cacaleţi, Radomir, Vâlcul şi Andrei, toţi din Racoviţă. Degetul, în loc de

pecete.

M-rea Sf. Ecaterina, I/13.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran.

1 Loc alb.

114. 1657 (7165) apr. 26. Dobrotă din Racoviţă, jud. Vlaşca,

vinde lui Tănasie mare slujer 100 stj. în sat, stânjenul, cu câte 22 bani, în

total 10 ughi, moşie bătrână, cum au vândut şi alţi fraţi de moşie ai lor.

Martori: Reanţe şi Radomir din Cacaleţi, Vâlcul şi Andrei din Racoviţă.

Degetul, în loc de pecete.

89

M-rea Sf. Ecaterina, I/10.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran.

115. 1657 (7165) apr. 26. Stredea din Racoviţă, jud. Vlaşca,

vinde lui Tanasie mare slujer 200 stj. de moşie bătrână, cum au vândut şi

alţi fraţi de moşie ai lor, cu …1 ughi bani gata. Martori: Ion aprod din

Bulcin, Rănţea din Cacaleţi, Radomir şi Vâlcul din Racoviţă. Degetul, în

loc de pecete.

M-rea Sf. Ecaterina, I/11.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran.

1 Loc alb.

116. 1657 (7165) apr. 26. Paraschiva şi vărul său, Nedelea din

Racoviţă, jud. Vlaşca, vând lui Tănasie mare slujer, 400 stj. în sat, cu …1

ughi bani gata, moşie bătrână, cum au vândut şi alţi fraţi de moşie ai lor.

Martori: Ion aprod şi Tecuci din Bulcin, Radomir din Racoviţă. Degetele,

în loc de peceţi.

M-rea Sf. Ecaterina, I/9.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran.

1 Loc alb.

117. 1657 (7165) apr. 26. Stan şi fiul său, Stan, din Racoviţă,

jud. Vlaşca, vând lui Tănasie mare slujer 100 stj. în sat, moşie bătrână,

cum au vândut şi alţi fraţi de moşie ai lor, cu …1 ughi bani gata. Martori:

Reanţă din Cacaleţi, Radomir, Vâlcul şi Andrei din Racoviţă. Degetele, în

loc de peceţi.

M-rea Sf. Ecaterina, I/14.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran.

1 Loc alb.

90

118. 1657 (7165) apr. 26. Uncheaşul Stanciul Cocoşilă din

Racoviţă, jud. Vlaşca, vinde lui Tanasie mare slujer 100 stj. în sat, moşie

bătrână, cum au vândut şi alţi fraţi de moşie ai lui, cu …1 ughi, bani gata.

Martori: Ion aprod şi Rănţea din Cacaleţi, Radomir şi Vâlcul din Racoviţă.

Degetul, în loc de pecete.

M-rea Sf. Ecaterina, I/15.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran.

1 Loc alb.

119. 1657 (7165) apr. 27. Constandin Şerban vv. dă ştire lui

Serafim, episcop de Buzău, că au venit cu jalbă, în divan, aceşti săraci de

oameni, anume: Muşat şi Dragomir din Cârlomăneşti, din Gura

Nişcovului, zicând că Dumitru, sluga lui Negoiţă clucer, îi năpăstuieşte,

spunând el că i-au spart o casă, la deal, şi i-au luat şi nişte bani şi i-au pus

şi la închisoare, la pârcălabi, aici în târg. Doisprezece boieri i-au luat în

chezăşie, dând soroc la divan să stea de faţă cu dânşii şi l-au aşteptat 5 zile

şi n-a vrut să vină. Când va vedea această carte, episcopul să caute să vină

pârâşul, înaintea lui, ca să le dea o lege: trei să le dea el, trei să-şi ia ei. De

vor putea jura, vor fi nişte oameni în pace, de nu vor putea jura, vor fi de

vină. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Doc. ist., CXXVIII/114.

Orig. (29x20,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, restaurat,

monograma şi sigiliul inelar în chinovar, semnătura domnului. Cop., ms.

171, f. 236.

120. 1657 (7165) apr. 28. Mihail şi fratele său, Cârstea, fiii lui

Tatomir din Foeşti, vând lui Bunea fost mare vistiiar partea lor de moşie

din Duşăşti, din hotar până în hotar, din funia Chinţească, din vad de

moară, după cum a fost împărţeala moşiei pe apă, anume 2½ ape, cu 7½

ughi, bani gata, şi cu ştirea megiaşilor. Martori, boieri: jupân Iosif din

Drăgăneşti, jupân Sava, Pârvul postelnic şi Danciul postelnic din

Ştorobani, Ion din Duşăşti. Degetele şi numele, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXLIV/15.

91

Orig., difolio (29x21 cm), filigran, 4 sigilii inelare în tuş; cu

începutul doc. scris pe f. a doua. Cop., ms. 129, f. 248.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 186 (nr. 407).

121. 1657 (7165) apr. 30. Fiii uncheaşului Stanciul Hăroe,

anume – Stan şi Vladul – adeveresc că au aflat moşia din Rogi, a tatălui

lor, vândută lui Ilie din Rociu, cu 1.800 bani. Apoi, Ilie vrând s-o vândă, ei

au luat bani cu camătă şi şi-au răscumpărat moşia, cu 1.800 bani gata. (La

răscumpăratul moşiei, s-au cheltuit 100 bani)1. Martori, oameni buni, (toţi

roceanii, mari şi mici)1: Stan iuzbaşa, Oprea, Bran, Voico, Vlade, Chiriţă,

alt Voico, Dumitru, Ilie, Voinea, Bârcă, unchiaşul Vlad. (Degetele, pentru

credinţă)1.

Col. Ionaşcu Ion, I/85.

Orig., difolio (28,5x20 cm), rupt la îndoituri, pătat.

1 Textul dintre parantezele rotunde, trecut după semnături.

122. 1657 (7165) mai 2. Costandin Şerban vv. porunceşte celor 6

boieri, luaţi pe răvaşe domneşti, din divan, de slujitorii şi birnicii din

Cârlomăneşti, care le-au hotărât nişte pământuri, cumpărate de Neagoe

clucer, din care a luat Mihul nişte pământuri, pentru Vasile, să socotească

cu dreptul, dacă Vasile are pământuri în câmp, să-i dea pământuri pentru

pământuri, iar de nu va avea, să-i dea viile, moşie pentru moşie, iar lui

Mihul, cum se va afla pe drept. Şi să nu se mai vină cu jalbă înaintea

domnului. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Doc. ist., CXXVIII/146.

Orig., difolio (30x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat,

monograma şi sigiliu mic în chinovar, semnătura domnului; pe prima filă

cu un doc. din 1658 (7166) ian. 3.

123. 1657 (7165) mai 2. Dumitru Turtul (sic!) din Mirceşti vinde

lui Bratu Stan ocină în sat.

92

Doc. ist., MDCLXXXVII/12, f. 2 (nr. 28).

Rez. Alt rez., ibidem, MDCLXXXVII/24 (nr. 1); menţ., ibidem,

MDCLXXXVII/9 (nr. 36).

124. 1657 (7165) mai 3. Costandin Şerban vv. întăreşte lui

Barbul fost mare clucer satul Rucşoreni, <jud. Mehedinţi>1, pe hotare

bătrâne, alegându-se, „afară numai partea Bologăi”, cu hotare: dinspre

Sălătruc – lacul din drum, pe deal, Gura Lupului, Găvane, Piscul Varodiei,

apa Brăglezii, Piscul Furcii, Furca Mihăesii –, iar dinspre Bâcleş – Furca

Vulturoaei, culmea dealului, Culmea Teşului, Piscul Rustei, Furca

Brăglezii, Furca Ploştinii Colăreţilor, ograda dinspre Colareţu, Furca

Blidarului.

Col. Hotărnicii, jud. Mehedinţi, nr. 8, f. 3-3v.

Reg.

1 Completat după titlul hotărniciei.

125. 1657 (7165) mai 3. Radu şi Ivan, fiii lui Oprea din Urdeşti,

vând lui Vlad, fiul lui Brânzea, jumătate de moşie în sat, ce a fost de la

Radu Brânze, cu cât au cumpărat-o şi ei, cu 20 ughi, vânzând şi jumătate

din partea nepotului lor. Martori, oameni buni: Ananiia egumenul de la

Nucet, popa Tănasie şi fraţii lui, popa Oprea şi Mane, Sava din Levezeni,

Mile, Neânciul, Nica, Stan meşterul, Moşat tabacul, Petre şi Şărban

pârcălab.

M-rea Nucet, II/29.

Orig. (29x20,5 cm), filigran.

126. 1657 (7165) mai 4. Satul Nănişorii vinde jupânului Lepădat

partea de moşie din sat a lui Muşat, fiul uncheaşului Şărba din Nănişorii,

20 stj., cu 5½ ughi, bani gata, cu aldămaş. Au vândut-o pentru dajdia

domnului şi pentru nevoile satului şi pentru partea lui Muşat, care fugise,

socotind pe partea lui, cât i-a fost birul şi neavând ce să-i ia, i-au vândut

93

moşia, fiind partea lui de bir, 40 bani. De va veni Muşat şi se va apuca de

gâlceavă, să fie volnic Lepădat să ia moşia, 20 stj., de la săteni, pentru că

au vândut pentru dajdiile lui. El a fugit şi a lăsat „în spinarea noastră” 28

de galbeni, bani luaţi de Gherghe Băleanul vornic, împreună cu el, fugind

ei, „când cu ungurii”. Martori: Stan Grecul, Ionaşco, Coman, Dragul

Benghiciu, Bâra, Paraschiva, alt Dragul cu fratele lui, Radul, Dumitru, alt

Dragul şi Cârstiian, fiii lui Stan Grecul. Peceţile, pentru credinţă. Scrie

Lazar logofăt.

Doc. ist., CCCIX/77a.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin rupt şi pătat la îndoituri;

cu un doc. din 1670 (7178) iun. 3 pe f. 1v.

127. 1657 (7165) mai 5. Costandin Şărban vv. întăreşte m-rii

Jitiianul şi egumenului Ionichie jumătate din satul Degeraţi, jud.

Mehedinţi, cu tot venitul ce ar fi partea mănăstirii, dat de pomană de

părinţii boierilor domnului: Badea vătaf şi Pătraşco cupar. Apoi Barbul

Poenariul clucer a luat în silă această jumătatre de sat, zicând că a făcut

schimb cu mănăstirea, dându-i moşia lui din Iamnic. În zilele domnului,

Ionichie egumen s-a pârât cu Barbul clucer, înaintea domnului, în divan,

Barbul clucer rămânând de lege, iar mănăstirea să-şi ţină satul. Ispravnic,

însăşi spusa domnului.

Ms. 723, f. 482v.

Cop. Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Grecianu, Genealogiile, I, p. 107; menţ., Năstase

Marinescu, Les actes roumains, p. 68 (nr. 289).

128. 1657 (7165) mai 5. Crăciun roşul din Boteni vinde lui

Radul Creţulescul logofăt un pogon de vie, din ograda de jos, din

Ţigăneşti, jud. Muşcel, şi o jumătate de delniţă, cumpărate de la Gherghe,

fiul lui Vlaicul logofăt din Juguriani, cu 15 ughi, bani gata. Martori1,

boieri: Tudoran paharnic din Aninoasa, Radul spătar al doilea din

Cocorăşti, Mareş logofăt. Pecetea, pentru credinţă.

94

M-rea Sf. Apostoli, IX/7.

Orig., difolio (31x21 cm), filigran, sigiliu mic în tuş. Cop.,

ibidem, II/44, f. 4; ms. 184, f. 137.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 155.

1 După semnături.

129. 1657 (7165) mai 5. Pătru, fiul lui Albul, al lui Bratoe, din

Găgeani, vinde lui Radul din Verneşti o funie de ocină, de zece galbeni, în

sat, cu 10 ughi, bani gata, partea lui toată, nerămânându-i nimic nevândut.

Martori, oameni buni: popa Oprea, Baciul, fiul lui Tatomir, Stancul, fiul

lui Stoica, Oprea, cu fratele său, Albul, fiii lui Balotă, Stancul Meişor1,

Vasilie, fiul lui Lepădat, Beleţ cel Mic, nepotul lui Beleţ, Ionaşco, fiul lui

Voico şi Oprea, fratele lui Gligorie, toţi din Găgeani, Ivaşco, fiul lui

Stoian din Muşcel şi State din Călineşti. Degetul, pentru credinţă. Scrie

Ivan logofăt, fiul lui Ianachie din Rumceani.

Doc. ist., MCMLXXXI/2.

Orig., difolio (31,5x22,5 cm), rupt la îndoituri, lipit, pătat, lipsă

⅔ din f. a doua; cu o însemnare pe f. 2v: „galbeni 10, ce fac stânjeni 40, cu

leat 7165”.

1 Completat deasupra rândului; la semnătură: Stanciul.

130. 1657 (7165) mai 5. Ghiorma, cu fiul său, Stoica din Glaveş,

adeveresc lui Dragomir căpitan din Călugăreani pentru partea lor de moşie

din sat făcută vânzătoare. Dragomir are partea lui împreună cu a lor şi a

mai cumpărat şi de la megiaşii şi părtaşii lor, drept care Ghiorma i-a

vândut 90 stj., cât au socotit partea lui, cu 60 aspri gata. Martori1, oameni

buni: Baico, Gligore, Dragostin, Stratonie, alt Dragostin. Degetul, pentru

credinţă.

Ms. 454, f. 193-193v.

Cop.

1 După semnături.

95

131. 1657 (71651) mai 7. Stana, soţia lui Necula Bărbuniu, şi fiul

lor, Necula, vând lui Radul, Vladul, Mihaiu şi Iano, fiii lui Radul mare

logofăt, 6 stj. de ocină în hotarul din jos, de pe lângă hotarul târgului, cu

ştirea tuturor fraţilor de moşie, cu 460 bani …2, cu aldămaş. Martori:

Năstasie roşu, popa Gherghe, popa Dragna, Grama fost iuzbaşă, Preda fost

ceauş, toţi din Bănceşti, Alecse Stan …2 din Stănuleşti, Vasilie Cârlig din

Gomoeşti şi Agapie diacon, iar Neagul pârcălab a plătit banii. Scrie

Manea, fiul lui Opriş din Stănuleşti. Degetul, în loc de pecete.

Ep. Buzău, X/132a.

Orig., difolio (27x20 cm), rupt la îndoituri, pătat.

1 Cifra unităţilor corectată, din 6 în 5.

2 Loc rupt.

132. 1657 (7165) mai 9. Pătru şi fiii săi şi fratele lui, Dan, cu fiii

(Lupul şi Danu)1, morari din Obislavu

2, adeveresc că au luat, la nevoile

lor, de la Danciul postelnic şi de la fiul lui, Preda căpitan, şi de la Barbul

păharnic 21½ ughi şi, neavând să le dea banii, au făcut zapis să dea banii

din această duminică, în cealaltă duminică, iar de nu-i vor da, să fie ei

rumâni, cu fiii lor, punând zi la Sf. Petru. Martori, boieri: Preda postelnic

din Tatomireşti, Dima armaş din Mierea, Isac logofăt din Mileşti, Lupul şi

Danu din Obislav, Stepan ceauş şi Ion3 din Işalniţa.

Doc. ist., LXXIV/195.

Orig., difolio (29,5x19,5 cm), filigran, rupt, lipsă 1/2 din f. a

doua, restaurat.

1 Completat după semnături.

2 Scris între rânduri.

3 Loc rupt, completat după semnătură.

133. 1657 (7165) mai 9. Neagul, fiul lui Neagul, cu mama lui,

Brătiiana din Dobromirul, vând lui Dobrotă, fiul lui Toader din

Dobromirul, la nevoie, 30 stj. de moşie în sat, partea lor, cu câte 20 bani

stânjenul şi cu 2 obroace de mălai, cu ştirea tuturor vecinilor. Martori:

96

popa Dumitru, fiul popii Borcea clisiiar, Calona logofăt, Ianache şi Miho

grămătic, fiii popii Borcea, Bobe, fiul lui Gurguiu călugăr, şi Stan megiiaş

din Dobromirul. Degetele, pentru credinţă.

Doc. ist., MLXXXVI/7.

Cop.

134. 1657 (7165) mai 10. Drăghici şi Evăniş din Gârbovăţ

adeveresc că au luat de la Semen clucer din Glogova, Drăghici, 4 ughi, şi

Ivăniş, 6 ughi, cu dobândă, într-un an, 10, în 12, cu zi la Sf. Dimitrie. De

nu vor putea să-i dea banii, cu dobândă, să-i fie rumâni. Degetele, pentru

credinţă.

Doc. ist., DCXCV/10.

Orig. (11x16 cm), filigran.

135. 1657 (7165) mai 10. Ivăniş din Gârboveţ adevereşte că a

luat de la Semen clucer din Glogova 9½ ughi, cu zi la Sf. Dimitrie. Dacă

nu va putea să-i dea banii, să-i fie rumân, cu fiii lui, Trăilă, Dumitraşco şi

…1, iar Semen să le mai dea bani, cât va mai face, luând el încă 12½ ughi,

ce fac în total 22 ughi. (Şi s-au vândut ei, rumâni în ruptă)2. (Şi i-a mai dat

Iovan o vacă şi ughi, 8)3.

Doc. ist., DCXCIX/9.

Orig., difolio (21x15,5 cm), filigran.

1 Loc alb.

2 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după semnături.

3 Scris cu altă cerneală.

136. 1657 (7165) mai 12. Popa Radul şi fiii săi, Nistor şi Tudor,

din Comanca, vând lui Gârdu din Reade (Rearde)1 şi fiilor lui, Dumitru şi

Şerban, moşie în Reade, 5 stj., după toate împărţirile făcute, pe lângă

biserică şi până în via pusă de popa Dumitru şi dată acestuia de popa

Radu, cu codrii, cu 500 bani gata. A mai dat, din câmpul Comancii, în

97

două rânduri de „agri”, peste Calea Rădişoarei, anume, din cale în jos, un

rând, şi tot acolo, alt rând, iar rândul de „agri”, de câte 30 stj., pe lângă

hotarul Rezii (cu 120 bani gata)2. Martori: uncheaşul Radul Răduian şi

Badea din Reade, Barbul din Zvorsca, Datco, Pârvul şi Oprea logofăt, toţi

din Comanca. Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă.

M-rea Brâncoveni, XXIX/1.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran.

1 Ambele forme în text.

2 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat deasupra rândului.

137. 1657 (7165) mai 13, Târgovişte. Costandin Şărban vv.

întăreşte lui Nedelco şi fraţilor săi de moşie, Stănislav şi Toader, din

Bădeani, jud. Muşcel şi Pădureţ, a treia parte din muntele Rătăiul, partea

pârcălăbească, cu jiliştea bătrână, pentru că a fost a lor bătrână ocină şi de

la o vreme a fost împresurată de Frecea roşul din Coteneşti, care a vândut

muntele lui Matei Vodă, având şi Frăcea două părţi din munte, iar

megiaşii, o parte. El a vândut şi partea lor, iar Matei Vodă a dat muntele

de pomană la mănăstirea sa, Câmpulung. În zilele domnului, Nedelco şi

fraţii săi de moşie, ştiind că este partea lor de munte şi dreaptă ocină, s-au

pârât înaintea domnului, în divan, cu Mariia, soţia lui Frăcea, şi cu fiii săi.

Domnul a judecat pe dreptate şi legea dumnezeiască, cu toţi dregătorii, şi

le-a dat 6 boieri, pe răvaşe domneşti, anume – Coman al lui Ianăş, Ion al

lui Dumitru şi Vladul pârcălab, toţi din Dragoslavele, Coman al lui Lazăr

din Stoeneşti, Andreiu din Coteneşti şi Dragul din Juguri – să cerceteze

dacă Frăcea a avut sau nu dreptul să vândă, iar când a fost la zi s-au strâns

boierii, împreună cu mulţi megiaşi şi oameni buni din jur, citind cărţile

tuturor, şi n-au aflat să aibă Frăcea trei părţi, ci numai două, văzând şi

cartea lui Melfiesedec1, egumenul de la m-rea Câmpulung, mărturisind că

a vândut Frăcea şi partea megiaşilor de munte. Boierii au adeverit şi

judecat pe dreptate şi au dat lui Nedelco şi fraţilor săi să ţină partea lor, a

treia parte, văzând domnul şi două răvaşe domneşti şi cartea de judecată a

celor 6 boieri, dând călugărilor să ţină cele două părţi de la Mariia şi fiii

săi, căci nu a avut Frăcea nicio treabă să vândă, rămânând Mariia şi fiii săi

de judecată, înaintea domnului, în divan. Martori: Ghiorghie mare vornic,

Stroe mare logofăt, Pârvul mare vistier, Paană mare spătar, Diicul mare

98

clucer, Radul mare stolnic, Radul mare comis, Radul mare paharnic,

Neagoe mare postelnic. Ispravnic, Stroe mare logofăt. Scrie Preda logofăt.

M-rea Câmpulung, XXXIII/1.

Orig., perg. (34,5x43 cm), invocaţia simbolică, iniţiala şi

monograma în chinovar, semnătura domnului, sigiliu timbrat, căzut. Cop.,

mss. 204, f. 333v-334; 709, f. 566-567; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Răuţescu, Câmpulung Muscel, p. 121.

1 În cop. din mss. 204 şi 709: Melhisedec.

138. 1657 (7165) mai 14, Târgovişte. Costandin vv., fiul lui

Şărban vv., face ştire tuturor „dinpreună, aşijderea şi fieşcăruia, câte unul,

deosebi”, locuitorilor ţării, duhovnici şi mireni, prealuminaţilor domni,

preasfinţilor mitropoliţi, episcopilor, arhimandriţilor, egumenilor,

protopopilor, preoţilor, diaconilor şi întregului cin bisericesc, „celor de

rudă bună”, boieri mari, sfetnici, dregători, judecători, „şi a toată

meserearea”, tocmitori ţării, boierilor mari şi mici, cu privire la tocmeala

şi legătura făcută, mai întâi, de domnul Mateiu vv., cu tot soborul şi cu toţi

boierii, mari şi mici, şi cu toată ţara, că, după obiceiul ce s-a înrădăcinat în

toată lumea pentru mănăstiri, s-a întărit şi celor din ţară, din zile vechi şi

din Descălecata Ţării, obiceiul de-a zidi case dumnezeieşti şi mănăstiri,

„prin munţi şi prin păduri, ca şi prin oraşe”, de către domni, mitropoliţi,

episcopi, boieri sau oricare din puternicii locuitori ai ţării, pentru „lăcuita

şi hrana” acelor care, după cuvântul Evangheliei, au lăsat lumea şi au mers

după Dumnezeu, şi pentru pomana şi iertarea păcatelor lor „şi întru cinstea

ţării” şi să le întărească ei cu moşii şi cu averi, iar acest obicei s-a ţinut şi

s-a păzit până „în vremile şi anii de acum”, când au stat mitropoliţi şi

domni ţării, oameni străini, nu cu legea sfântă, ci cu neamul, cu limba şi cu

năravurile cele rele, adică greci, care au pus jos obiceiurile cele bune,

bătrâne ale ţării. Stricând obiceiurile, au adus şi ţara „la răsipire

desăvârşită şi la pustiire”, şi nu s-au temut a atinge şi mănăstirile domneşti

ale ţării, îndrăznind să calce obiceiurile acestora şi pravilele ctitorilor,

domnii cei bătrâni, legiuind ei pentru a le pune jos şi a intra în blestemele

lor, spurcându-şi mâinile cu orbitoarea mită. Astfel, „supt hicleana taină”,

au început a cârciumări şi a vinde mănăstirile ţării şi lavrele domneşti, a le

99

supune metoaşe dajnice altor mănăstiri din Ţara Grecească şi de la Sf.

Munte, făcându-le hrisoave de închinăcine, fără ştirea sfatului, fără voia

soborului şi a nimănui din locuitorii ţării, ca să le biruiască şi să le

moştenească în veac. După rugăciunile părinţilor duhovnici, goniţi de

străini, în silă şi fără dreptate, „întocându-şi mila cea mare dumnezeiască

spre această săracă de ţară”, şi, pomenind milele cele de demult, făcute de

neamul Băsărăbescu, cu acei domni moşneani ai ţării, ziditori şi miluitori

ai multor mănăstiri şi biserici, dorind a înnoi acele mile, spre gonirea

străinilor şi adunarea moşneanilor ţării, domnul Matei Basarab vv., adus

din ţări străine, unde era gonit de străini şi pribeag, împreună cu alţi boieri

ai ţării, ales la domnia ţării şi ridicat la scaunul strămoşilor lui, aşezat la

scaun „cu mila Sfinţii sale, a fi biruitoru ţării şi ţiitoru de steagul

împărătescu”, a adunat înaintea sa tot soborul duhovnicesc şi mirenesc,

îngenunchiind aceştia înaintea lui, „cu lăcrimoasă strigare”, s-au jeluit de

strâmbătatea pe care au răbdat-o de la străini, iar domnul, înaintea adunării

a toată ţara, cu sfatul şi cu tot soborul, a tocmit lavrele domneşti, închinate

de domnii şi vlădicii străini, pentru mită, fără de voia nimănui, supunându-

le metoaşe dajnice mănăstirilor din Ţara Grecească şi de la Sf. Munte;

astfel, mănăstirile Tismana, Argeş, Brădet, Dealul, Glavaciovul, Snagov,

Mislea, Valea, Tânganul, Potoc, Râncăciov, Menedic, să fie în pace de

călugării străini şi să trăiască în slobozia avută mai înainte, pe pravila şi

tocmeala legiuită de ziditorii şi ctitorii lor, şi să fie ele pe seama ţării.

Acele mănăstiri, domneşti sau boiereşti, închinate metoaşe de ctitorii lor,

care, unde a vrut, să rămână supuse călugărilor străini, precum au legiuit

ctitorii în cărţile lor de închinăciune. Mănăstirile cuprinse de călugării

străini prin mită, aceştia să fie lipsiţi de ele şi să locuiască în ele călugării

ţării, iar celorlalţi să li se ia hrisoavele şi orice „direase” vor avea de la

domnii şi vlădicii străini, iar de le vor ascunde şi le vor scoate mai târziu,

să nu fie băgate în seamă; cele luate să se spargă, ca nişte lucruri fără

dreptate şi cu strâmbătatea mitei făcute, în silă şi fără voia soborului ţării.

Domnii aleşi, „după petrecerea noastră”, vlădicii, episcopii sau boierii

mari, puternici, fie pentru mită sau pentru rugăciunile şi „halniciile”

călugărilor străini sau îndemnaţi de cineva, din străini sau din ţară, vor

primi acele cărţi sau hrisoave ascunse şi vor călca şi nu vor băga în seamă

hrisovul domnului şi pe cel al lui Matei vv. şi vor închina şi supune

mănăstirile ţării, fie din cele vândute şi cârciumărite de străini, anume –

Coziia, Bistriţa, Govora, Codmeana, Iazerul, Gura Motrului, …1, fie

100

mănăstirile neînchinate, zidite din nou, din temelie, de Matei vv. –

Câmpulung, Sadova, Brâncoveani, Arnota, Căldăruşani, Deunlemn,

Măcsineani, Drăgăneştii de la Ruşi, Brebul, Plătăreştii, …1 – aceia, fie

mitropolit, episcop, boier mare, străini sau din ţară, să moştenească

blestemul „înfricoşat şi groaznic” al soborului arhiereilor, egumenilor şi a

toţi preoţilor ţării, făcut înaintea lui Matei vv., a adunării a toată ţara, toţi

îmbrăcaţi în odăjdii şi cu făclii aprinse în mână, şi, blestemând, şi-au stins

făcliile, după legea blestemului. Domnul, văzând hrisovul lui Matei vv.,

împreună cu tot soborul ţării, şi cartea patriarhului Parthenie, făcute cu

mare blestem şi legătură, înnoieşte şi întăreşte cele de mai sus, iar cine va

sparge această sobornicească legătură şi cei ce îi vor îndemna la aceasta,

să fie blestemaţi. Blestem. Martori, sfetnicii domnului şi dregătorii ţării,

duhovnici şi mireani: Stefan mitropolit, Ignatie arhimandrit, episcop de

Râmnic, Serafim episcop de Buzău, Gheorghe mare vornic, Stroe mare

logofăt, Pârvul mare vistier, Paană mare spătar, Diicul mare clucer, Radul

mare stolnic, Neagoe mare postelnic, Radul mare comis, Radul mare

paharnic, Tanasie mare sluger, Necula mare pitar. Scrie Mihalcea logofăt,

fiul lui Paraschiva fost mare logofăt.

Col. Diplomatice, nr. 8.

Orig., perg. (62x56 cm), invocaţia simbolică, iniţiala şi

monograma în lichid de aur, în frontispiciu stema Ţării Româneşti

ornamentată, semnătura domnului, sigiliu atârnat căzut, şnur de mătase

multicolor. Foto de pe orig., Col. Fotografii de documente, IV/6. Cop., ms.

706, f. 107-112.

Ed.: text, Bolliac, M-rile din Rom., p. 492-500; menţ., Codrescu,

Uricarul, p. 460 – cu: f.l.z.

1 Loc alb.

139. 1657 mai 15. Constantin vv. întăreşte Stanei, jupâneasa lui

Dumitru cliucer, fiul lui Mitrea pitar din Stăneşti, şi cuconilor ei,

Dragomir, Drăguşin şi Leca, rumânii de la Musăteşti, cu moştenirile şi

cumpărăturile lor, de la Vlădiceni, Buneşti şi Mălureni. În zilele domnului,

când s-au sculat dorobanţii şi seimenii, cu vrajbă, de au pierdut şi au tăiat

101

boierii ţării, atunci l-au pierdut şi pe Dumitru cliucer, soţul jupânesei

Stana, şi au luat la Bucureşti zapisele şi cărţile de moşii şi tot ce au avut.

Fond Brătianu, I/22, f. 15.

Rez.

140. 1657 (7165) mai 15. Jupâneasa Bojana şi fiii săi, Mihăilă,

Radul şi Iane, se împrumută la egumenul Gavril cu 40 ughi, dându-i partea

lor de moşie de la Văleni şi Căsăroa (Căsăroaia)1 ca să se hrănească pe ele,

cu plugul şi să cosească şi să lucreze ce-i va trebui, până îi vor da banii la

zi, la Sf. Dimitrie, iar de nu vor da banii la zi, să ţină egumenul moşia şi

val să nu aibă de la alţii. Degetele, pentru credinţă. Scrie Dan logofăt.

Martori2: Avram logofăt şi Dumitru din Brâncoveani, Mihăilă din Valeani,

fiul Zgripcei, Pătraşco din Tomeani, Badea.

M-rea Brâncoveni, XXVII/1.

Orig. (30x20 cm), filigran.

1 După nota tergală.

2 Ultimii 2, după semnături.

141. 1657 (7165) mai 15. Radu, nepotul lui Dragomir,

adevereşte că moşul lui a vândut lui Lamba negustor 80 stj. <din Curta>1,

iar el neputând să-i răscumpere, i-au răscumpărat cetaşii săi de moşie,

anume: Stan Gâltă, cu nepotul său, Iane, şi cu fraţii lui, Costandin, cu fraţii

lui. Iscălitura, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXV/5b.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, rupt, lipsă 2/3 din f. a

doua, restaurat, scris pe acelaşi suport cu un doc. din 1691 (7199).

1 După nota tergală.

142. 1657 (7165) mai 16. Nan, fiul Neacşăi Ciocănoe din

Pârscov, vinde lui Stan, fiul lui Bunea din Târcov, lui Voico şi fratelui său,

102

Stoica, fiii popii Manea din Mărăcineani, lui Radu, fiul lui Nan, şi lui

Crăiţă, fiul lui Oprea, amândoi din Trestiia, ocină în sat, din cap până în

cap, cu 700 bani gata şi 30, cu ştirea fraţilor. Martori, oameni buni:

Apostol diiacon, Toma, Drăgan peharnic, Sava peharnic din Pârscov,

Coman, Lepădat, Oance, Şirban şi Stănilă, toţi din Trestiia, Voico, Bunea

şi Stănilă din Târcov. Degetele peceţi, pentru credinţă.

Ep. Buzău, XLVIII/33.

Orig. (30x20,5 cm), rupt, lipit, pătat; în partea de jos a doc. o

însemnare „În luna lui marţu, văleat 7165”, cu o notă tergală: „Zapisul

Radului Tomii, cel vechiu, din Pârscov, pentru moşie de la Jipa diiac,

partea Ciocănoi ot Pârscov”. Cop., ms. 172, f. 23v-24.

143. 1657 (7165) mai 17. Popa Stănimir, fiul popii Neanciul, cu

fiii lui, şi Mancul, fiul popii Briie, cu fiii săi, din Slăveşti, jud. Teleorman,

vând lui Mareş logofăt, în zilele lui Costandin Şărban vv., partea lor de

ocină din Zloteşti, de lângă apa Teleormanului, din funia din sus şi din cea

din jos, cu vaduri de moară, ocină stearpă, fără rumâni, după cum scrie în

cartea lui Şărban vv., pe care i-a dat-o acestuia, 48 stj., cu 2400 aspri bani

gata, iar fiii lor să nu aibă „nicio bântuială” pentru rumânie. Martori:

Pârvul mare vistier, Drăghici Catacozino logofăt, Radul Creţulescul

logofăt. Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXX/1.

Orig., difolio (40,5x21 cm), filigran, pătat. Cop., mss. 129, f. 257

– cu: mai 7; 132, f. 332.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 186 (nr. 408); menţ.,

Andreescu, M-rea Cornet, p. 680 (nota 98).

144. 1657 (7165) mai 20, m-rea Brădet, în ziua de Înălţare.

Preda, fiul lui Şuica, nepot lui Stanciul logofăt, vinde lui Vătaţii iuzbaşa,

fiul lui Ivan comis, şi jupânesei acestuia, Călina, care a fost înainte soţia

unchiului său, Stanciul logofăt din Cârstiianeşti, partea sa de moşie din

Bumbuiaşti, din partea cumpărată de la Dolofan, cu rumânii: Scundilă cu

fiii săi, Stanciul Bigul, cu fratele său, Oprea, Ion, Stoia croitor cu fiii lui,

103

Stanciul cu fiii lui, Ion Parşu cu fiii săi, Stan Burdoiu cu fiul său, Micul, şi

cu fiii lor, Roznu cu fratele său, Şărbu, toţi cumpăraţi de unchiul său de la

Dolofan, cu tocmitor, Ivan comis, cu bani gata, ughi 90, iar la moartea lui

Stanciul, această moşie cu rumâni a căzut pe seama lui Preda şi,

ajungându-l vreme de nevoi şi pentru birul unchiului său, a vândut moşia

cu rumâni lui Vătaţii cu 90 ughi, pentru că li s-a cuvenit, soţia acestuia

fiind mai înainte soţia unchiului său. Care rumân va avea vreo gâlceavă,

să-i dea rumân pentru rumân. Degetele, pentru credinţă. Martori1: Ivan

comis, Stanciul căpitan.

Ep. Argeş, VIII/8.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran, rupt şi pătat la îndoituri.

Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 După semnături.

145. 1657 (7165) mai 21. Jupâneasa Neculce, fostă soţie lui

Stănislav logofăt din Căcăşani, cu fiul ei, Radul, vând lui Radul Creţulescul

logofăt ocină în satul Găleşeşti: 150 stj., hotărâţi cu 24 de boieri, de Vucina

paharnic, din hotarul Căcăşanilor, până în hotarul megieşilor, şi cu un vad de

moară, cu moară făcută; de asemenea, i-a mai vândut pe Vladul, Pârvul şi

Badea, fiii lui Negoe, cu toată moşia lor, să-i fie rumâni; moşia lui Radul şi a

lui Voicel, fiii Calei din Fleşti, câtă au avut ei, şi o vânduseră lui Vucena

paharnic. Aceste moşii le-a vândut jupâneasa cu 76 ughi, moşii cumpărate de

soţul ei de la fiii lui Vucena peharnic, anume Matei peharnic şi Pârvul

postelnic. Degetele, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, CLXIII/6.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub

dată.

146. 1657 (7165) mai 21, în ziua de Sf. Constantin împărat şi

Elena. Popa Tă<nasi>1 din <B>ărbăteşti vinde lui Sima cămăraş o

curătură în Predeal, pe lângă cea a lui Radu şi a lui Draică, cu hotare –

vâlcea, curătura lui Stoican, muche, drum –, cu ştirea tuturor vecinilor şi

104

rudelor, cu 5 ughi, bani gata. Martori: popa Danciul, unchiul vânzătorului,

popa Petriman, Stoica postelnic, Drăghici postelnic, Proca logofăt, Radul

logofăt al lui Draica. Degetul şi iscala, pentru credinţă.

M-rea Bradu, XVI/4.

Orig. (30x21 cm), filigran, rupt în partea de sus şi de jos.

1 Loc rupt, completat după semnătură.

147. 1657 (7165) mai 22. Stroe clucer, ispravnicul Scaunului

Craiovei, adevereşte egumenului Nicodim de la m-rea Tismana că a venit

în pâră cu Balica roşul pentru nişte cai, luaţi de mănăstire de la Şangheri,

pentru 187 ughi, acum 3 ani. Apoi, Balica a luat acei cai de la mănăstire,

spunând că sunt ai lui de zestre, de la socrul lui, şi nu sunt ai lui Şangheri.

Stroe clucer a judecat, dând lui Balica să jure cu 6 oameni, daţi de

egumen, că acei 14 cai sunt ai lui de zestre, de la socrul lui. După ce vor

jura, să-i împartă în două cu mănăstirea, iar în afară de aceşti cai,

mănăstirea să caute unde va mai găsi, bucatele lui Şangheri, fie moşii,

ţigani sau rumâni şi să-i ia pe seama ei pentru acei bani mai sus scrişi.

M-rea Tismana, LXXXVII/14.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran, sigiliu în ceară verde, spart.

148. 1657 (7165) mai 22. …1 megiaşi jurători

2 – Vlaicul din

Obretin3, …

1 din Chiojd, …

1 Radul fost al doilea căpitan din Sibiciu, din

Mlăjet …1

Sin din <Chiojdul> de Bâsca, Gonţea, Bratul, Dobrişan

pârcălab şi Toma logofăt –, luaţi de …1, popa Tudor şi Stoica Scurtul cu

fraţii lui şi de către Stanciul cu fraţii lui din Chiojdul de Bâsca, ca să jure

de către Călin, Stoica, Bârsan, Dragomir al lui Pureci şi de către Şărbu4

Edoiul, cu fraţii lor, pentu o moşie din Chiojdu de Bâsca, cu hotare –

cireşul popii, Piscul Cireşului –, bănuind bătrânii din Chiojd că nu au

vândut moşii lor toată moşia. La zi, boierii s-au strâns şi au întrebat toţi

bătrânii satului şi pe tineri, aflând că au vândut toată …1, jurând în

biserică, cu mâna pe Evanghelie, înaintea pârcălabilor din Văleni, fiind şi

bătrânii din Chiojd de faţă, când au jurat. Degetele, pentru credinţă.

105

Ms. 1234, f. 69.

Cop. modernă.

1 Loc alb.

2 Ultimii 4, după semnături.

3 În text, greşit: Ocretin.

4 Modificat din Şerban.

149. 1657 (7165) mai 23. Douăzeci şi patru de boieri1, luaţi pe

răvaşe domneşti de Serafim, episcopul Buzăului, înaintea lui Costandin

Şărban vv. şi împreună cu Nicolae al doilea portar – Gherghe spătar, cu

fratele său, Moisi Mihălcescul2 căpitan de roşii, Mircan iuzbaşa, Necula,

fiul lui Lupşe iuzbaşa3, Jipa iuzbaşa, Popescul căpitan, Bratul Coetescul

4,

Balea logofăt, Anton, fiul lui Lefter, Lefter ceauş, Jipa Sorescul, Mihaiu,

fiul popii Jipa, Giurgea, fiul lui Ghiura, Nastasie, <Ţonea>5, Borcea căpitan,

toţi din Cândeşti, Radul din Verneşti, Radul, fiul lui Sava, Lupul paharnic,

Stoica logofăt, Grama iuzbaşa2, Necula, fiul lui Botuşanul, Iane iuzbaşa,

Stanciul, ginerele lui Balea logofăt, Dima şi Mihalcea stegar – adeveresc

episcopului şi Eiscopiei din Buzău că, văzând porunca domnului,

hotărnicesc şi împietresc moşiile Episcopiei, „câteva nehotărâte”. Astfel,

aleg moşia Vatra6: hotarul cel bătrân, Crucişoară, în jos, pe lângă gârlă, în

curmezişul moşiei, până din jos de Episcopie, 684 stj.; lângă crângu, dinspre

târg, 684 stj.; dinspre Mirceşti, la capul ocinei <680>7 stj., şi ei au hotărât

unde au fost semnele şi cum au fost citite cărţile bătrâne. Apoi, au mers la

Groşenei8 şi au aflat, după cărţile bătrâne, 100 stj. şi i-au împietrit pe trei

locuri, <la capete de ocină>7 şi la mijloc. Apoi, la Pârscoveani, au aflat, în

curmezişul ocinei, spre luncă, dinspre târg …9 stj.; pe la silişte, 175 stj.;

Moise căpitan de roşii a dat ocină episcopiei pentru pomană, în acel hotar,

23310

stj., pe care au împreunat-o cu ocina episcopiei, făcând în total 408

stj.; şi au împietrit-o din sus şi din jos, pe marginea satului Leoteşti, 408 stj.;

dinspre apus, 383 stj.; la capul ocinei dinspre Jilişte11

, 408 stj. De asemenea,

hotărăsc şi Cucuteanii, cât a cumpărat şi cât a avut de moşie Serafim

episcop: 40 stj., împietrind-o din cap până în cap. Apoi, au ales ocina de la

Macsin: la capul de sus, dinspre Călmăţuiu, din Bolovanul lui Horga, în sus,

prin siliştea satului, 250 stj.; şi au pus piatră în mijlocul moşiei, la marginea

crângului, dinspre sat, 296 stj.; pe lângă crâng, dinspre Viforâtul, 300 stj.;

ocină din jos de Horgeasca, la Vârtoape, la capul ocinei din sus, 230 stj.;

106

dinspre Crivăţ şi dinspre Viforâtul, la a doua măsură, 250 stj.; la a treia

măsură, 210 stj.; la a patra măsură, 246 stj. Apoi, au tras ocină la Berindeşti,

din josul târgului, dinspre apa Buzăului, 550 stj.; pe Drumul cel Mare, în

mijlocul ocinei, 500 stj.; dinspre Negreasca, 450 stj. Cei 24 boieri hotarnici

au aflat toate aceste ocine în hrisoave şi în cărţi bătrâne, le-au căutat „pre

amăruntul”, le-au ales şi le-au împietrit „cu sufletele” lor, iar din ce a mai

fost, au mai lăsat părintele episcop. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

Scrie Calin logofăt12

.

Ep. Buzău, XXV/14.

Orig., difolio (43x28,5 cm), rupt, pătat, lipit, 20 sigilii inelare în

tuş; pe marginea din stânga a doc. sunt notate, cu altă cerneală, moşiile:

Vatra, Groşăni, Pârscoveni, Cucutea, Vârtoape, Berindeşti. Cop., ibidem,

XXI/39, f. 1; XXXIII/47, f. 1; ms. 171, f. 47-48; extrase, M-rea Banu,

XI/20, f. 1; ibidem, XLIII/128, f. 1-1v; rez., col. Hotărnicii, jud. Buzău, nr.

1, f. 13-13v; ibidem, nr. 1 bis, f. 13; menţ., M-rea Banu, ds. 48, f. 298v;

ibidem, XLIII/129 (nr. 9) – cu: f.l.z.

1 Ultimii 3, după semnături.

2 După semnătură.

3 La semnătură: vornic.

4 În cop., Ep. Buzău, XXI/39, f. 1 şi ibidem, XXXIII/47, f. 1: Costescu.

5 Loc rupt, completat după semnătură.

6 Scris pe marginea doc., cu altă cerneală.

7 Loc rupt, completat după cop., ms. 171, f. 47.

8 În cop., Ep. Buzău, XXI/39, f. 1, şi în rez., col. Hotărnicii, jud. Buzău, nr. 1: Groşani.

9 Loc alb.

10 Cifra unităţilor pare ştearsă; în cop., ms. 171, şi în extrase: 230.

11 În extras, M-rea Banu, XLIII/128: Silişte.

12 În cop., Ep. Buzău, XXI/39, f. 1v, greşit: Calin ot Săseni.

150. 1657 (7165) mai 23. Stroe clucer, ispravnicul Scaunului

Craiovei, iartă de rumânie pe popa Tatomir cu fiii, Ghiorghie, Preda,

Deadiul, şi cu nepoţii lui, de către Coanda şi Stoia de la Obeadin, nepoţii

Condei, şi de către toate rudele lor şi să nu mai aibă bântuială de rumânie.

Popa Tatomir, cu rudele lui, au fost oameni judeci din Hăiştii, jud. Gorj,

fiind oameni megiaşi cu moşia lor, iar apoi Conda şi Stoia s-au pârât

înaintea lui Stroe clucer, spunând că le sunt aceştiia rumâni din Vâlcom,

107

iar popa şi fiii lui s-au plâns că nu-i sunt rumâni, luând legea ţării, 12

megiaşi, pe răvaşele lui Stroe clucer, anume – Stoichina şi Stoian din

Pleşoi, Radul din Somor, Necula din Seaca, Dragomir din Ştiubei, Cernat

şi Stoinilă din Gogoşi, Simul din Paia, Radul din Sopot, Stanciul din

Predeşti, Dănilă din Săliştoci şi Comşa? din Răsnicel – ca să jure că nu

sunt rumâni din Vâlcom şi nici nu i-a apucat Legătura lui Mihai Vodă

acolo. La zi, ei au adus legea deplin, la Scaun, de au jurat în acest fel.

S.J.A.N. – Gorj, Col. Alexandru Ştefulescu, I/10.

Orig. (29,5x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, restaurat,

sigiliu în ceară verde, căzut.

Ed.: rez., Giurescu, Stud. de ist. socială, p. 117 (nr. 67), 332

(nota 1).

151. 1657 (7165) mai 23. Oprea, fiul lui Cazan, vinde feciorilor

logofătului Stoica partea sa de ocină, anume din delniţa Mahului, a patra

parte, iar din delniţa lui Radul Vlajog tot a patra parte. De asemenea, le

mai vinde a patra parte din partea Cupeşască, însă fără delniţă în sat.

Aceste moşii sunt din partea Roteană şi le-a vândut cu 2.500 şi cu ştirea

tuturor megiaşilor şi a fraţilor de moşie. Martori: Drăguş cojocar, Vlad,

Duca, Neagul şi Ioneş1. Scrie popa Cârstea.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIII/36.

Orig., difolio (31x21 cm), rupt, lipsă ½ din f. a doua, filigran.

Cop., ms. 130, f. 537v – cu: mart. 23; rez., Mitrop. Ţării Româneşti,

CCCVI/12 (nr. 24); ms. 130, f. 554v (nr. 25).

1 În cop. din ms. 130: Oaneş.

152. 1657 (7165) mai 23. Fiera din Bereşti, fiul lui Neagul din

Bereşti, vinde lui Chirca ban partea lui de moşie din Văleani, 200 stj.1,

partea avută de la moşul său şi cea de cumpărătoare, cu vad de moară, cu

332 ughi, bani gata. Martori, boieri: Dobrin logofăt din Ungurii

3, Tudor

păharnic4 din Greci, Sulga

5 şi Mănăilă din Bereşti, Boilă din Măldăreşti.

Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Stan6.

108

Doc. ist., CDLXXVII/141.

Orig., difolio (33x21,5 cm), puţin pătat, sigiliu inelar în tuş. Cop.

modernă, ibidem, CDLXXVII/142.

1 În cop.: 60.

2 În cop.: 433.

3 În cop.: Ungureni.

4 În cop.: pitar.

5 În cop.: Iuga.

6 În cop.: Panu.

153. 1657 (7165) mai 28. Costandin Şerban vv. scrie celor 12

boieri adeveritori, anume – Dumitru pârcălab, Stoican ceauş şi Marco din

Săruleşti, Goica din Părceşti, Dobrin1 iuzbaşă, Daghe ceauş şi Tudoran

iuzbaşă, toţi din Ţigăneşti, Pătraşco iuzbaşă din Gostile, Toader din

Boldurugeşti, Bratul ceauş, Naan iuzbaşă de roşii şi Nedelco roşu din

Boteani – ai lui Gligorii căpitan, Stan căpitan2, Manea, Dragomir şi

Dumitru cu fraţii lui de ocină, să aleagă toată moşia Tudoreştilor de Jos,

fiecare câtă parte de ocină a avut, câtă a cumpărat şi câtă a vândut; de

asemenea, să cerceteze dacă aveau „treabă” să vândă, câtă vor avea şi cui i

se cade să ţină, şi să judece pe dreptate şi pe cărţi şi zapise. Zi, la trei

săptămâni de la postul Sf. Petru. (Ispravnic, al doilea portar)2.

M-rea Plumbuita, XV/15.

Orig. (20,5x15 cm), monograma şi sigiliu mijlociu în chinovar.

Cop., ms. 255, f. 77.

1 În cop.: Dobrotă.

2 În cop., lipsă.

154. 1657 (7165) mai 28. Anghel face schimb cu naşul său,

Tănasie peharnic din Sărăcineşti, dându-i acesta din urmă toată părăsiştea de

vie, pe care a vândut-o tatăl lui Anghel naşului său, Necula logofăt din

Sărăcineşti, ca să-şi facă Anghel vie şi casă la vie şi ce va mai vrea, pentru că

i-a dat-o să-i fie moşie „moşteană”. Anghel îi dă jumătate din partea sa de

moşie de la Bogdăneşti şi cu părăsiştea de acolo, ce le avea de zestre de la

soacra sa; şi a dat loc pentru loc, schimb pentru schimb, cum le-a fost

109

tocmeala. Martori, oameni buni: Radul spătar din Păuşeşti, Anghel vătaf din

Mihăeşti, Dima spătar din Bujorani. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Ep. Râmnic, LX/4a.

Orig., difolio (20x15 cm), filigran, pătat, scris pe f. a doua a unui

doc. din 1657 (7165) iun. 1; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>:

„Scris în condica cea noao”. Cop., Doc. ist., CMLXXVI/119, f. 85v.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 241.

155. 1657 mai 29, Târgovişte. Costandin Şerban vv. scrie lui

Mihali Eöttveös jude primar al Braşovului, rugându-l să-l ajute pe

servitorul doctorului său, aflat în oraş, să cumpere instrumente medicale.

S.J.A.N. – Braşov, Primăria Braşov, Col. Schnell 1, 79/1657.

Orig., lb. maghiară, difolio (29,7x20 cm), filigran, puţin rupt,

restaurat, semnătura domnului, sigiliu inelar timbrat.

156. 1657 (7165) mai 29. Stoica, ţiganul m-rii Călduruşani,

adevereşte lui Stan logofăt din Gostile şi părintelui său, Tudor, că i-au dat

aceştia 12 ughi, bani gata, punând el zălog o copilă de ţigan, …1, cu

termen la Sf. Dimitri. De va da banii la zi, să fie cu dobândă, iar de nu-i va

da, să le fie stătătoare copila. Martori, boieri şi oameni buni: popa Caleian,

Cernica şi Sava, toţi din Gostile, Dumitru de la marele portar, Gherghie

ţiganul lui Papa ceauş de aprozi. Degetele, pentru credinţă.

Doc. ist., XXI/264.

Orig., difolio (22,5x16 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri,

restaurat; cu o însemnare pe marginea doc.: „Care bani se-au plătit de

Pătraşco iuzbaşa”; altă însemnare, în partea de jos a doc., din 1658 (7166)

iun. 20, în care se arată că a dat cumătrul Stoica 2 bivoţile, (una, de la

părintele, alta de la Dragomir)2, drept 10 ughi, rămânându-i 2 ughi.

1 Loc alb.

2 Textul dintre parantezele rotunde, completat după nota tergală.

110

157. 1657 (7165) mai 30. Constantin Şerban vv. porunceşte celor

4 megiaşi adeveritori ai lui Vintilă, cu fraţii şi ceata lui din Beleţi, şi ai lui

Voinea, cu ceata lui din Pribuiani, anume – Preda din Beleţi, Tudor din

Negreşti, Vişani şi Radul din Pribuiani, să adeverească, pe dreptate, pentru

apa Cârcinovului, pe unde mergea înainte, la morile lui Vintilă şi ale lui

Voinea, iar pe unde mergea, din veac, să meargă şi acum. Zi, la Sf. Petru.

Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Câmpulung, LXI/26.

Orig. (19,5x14,5 cm), filigran, monograma şi sigiliu mijlociu în

chinovar; cu o notă tergală: „Să pue la Dobroeşti”.

158. 1657 (7165) mai 30, Târgovişte. Costandin Şerban vv.

întăreşte lui Barbul fost mare clucer satul Rocşoreani, jud. Mehedinţi, cu

rumânii, pe hotare bătrâne, partea Bologăi, fără cea a fraţilor lui. Hotare,

dinspre Sălătruc: lacul din drum, pe deal, în vale, Gura Lupului, Găvane,

Buza Piscului Vărodie, apa Brăgleasei, Piscul Giurei, Furca Mihăesii;

dinspre Bâcleşi: Furca Vultorii, culmea dealului …1 Vlădicăi, Culmea

Teşului, Poenile Rustei, Furca Brăgleasei, Furca Ploştinii Colareţilor,

marginea ogrăzii; dinspre Colareţi: Furca Blădariului. Rocşoreanii au fost

oameni megiaşi, cu moşiile lor, iar în zilele lui Radul Iliaş Vodă, jumătate

de sat s-a vândut în rumânie lui Stămate agă, iar jumătate au rămas

megiaşi. Apoi, în zilele lui Matei Vodă, după moartea lui Stămate aga, fiul

acestuia a vândut satul, cu rumânii, lui Barbul clucer, pentru …1 ughi. De

asemenea, s-a vândut în rumânie şi cealaltă jumătate din sat, cu moşiile

lor, tot lui Barbul, pe când era acesta căpitan, cu fraţii şi feciorii lor, cu

800 galbeni gata …1, de bir şi de miere, de dăjdii, într-un an. În zilele

domului, Bălaci şălariul din Băcleş a scos o carte …1 şi domnul, judecând

pe dreptate şi pe …1, i-a dat acestuia 12 boieri pe <răvaşe domneşti>, cu

om domnesc, Neculae mare portar, …1 de ce nu i-au ales hotarele …

1; el

nu a vrut să se lase, ci iar <s-a pârât>1 în divan cu sătenii, iar <Barbul>

1

clucer având carte bătrână la mână …1, <domnul> i-a dat 24 de boieri

hotarnici să-i aleagă moşia şi să i-o dea, Bârleasca, iar Bălaci …1 singur a

mărturisit că n-au mai ţinut fiii lui moşie încă din zilele lui Basarab Vodă

până acum …1, aducând şi răvaşe şi …

1 şi …

1 Băsărab Vodă, în divan, de

au scos moşia …1 din carte înaintea domnului, fiind ispravnic Petru mare

111

logofăt. Astfel, nu a avut nicio treabă, ci a purtat pâră, fiind ispravnic …1,

<rămânând el> de lege din toate divanurile. Martori: Gheorghe vornic …1,

Stroe mare logofăt, Pârvul mare vistier, Pana spătar, Radul stolnic, Radul

comis, Radul paharnic, Neagoe postelnic. Scrie Dimitrie2 Boldici logofăt.

M-rea Strehaia, X/1.

Cop. întărită de Chir…cu clucer. Alte cop., ms. 326, f. 39-40;

Doc. ist., MCDLXXXIX/52.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 226.

1 Loc alb.

2 În cop. din Doc. ist., MCDLXXXIX/52: Dicul.

159. 1657 (7165) mai 30. Şase boieri – Gherghe (Băleanul)1

mare vornic, Radul (Fărcăşanul)1 mare stolnic, Danciul (Pârâianul)

1 fost

mare postelnic, Ivaşco mare armaş, Preda Bucşanul (fost)1 logofăt, Vlad

clucer, în locul lui Chirca fost mare ban – luaţi pe răvaşe domneşti,

înaintea domnului Costandin Şărban vv. de Tudor logofăt din Bojurani şi

de Tănasie paharnic, fiul lui Necula logofăt din Sărăcineşti, să judece şi să

ia seama pe drept, pentru nişte ţigănci, fetele Stancăi: Muşa, Dumitra şi

Neacşa. Tănasie a pârât, înaintea lor, că a vândut tatăl său pe Stanca

ţiganca cu fetele ei şi pe Nedelco ţigan, cu sălaşul lui, cu zapis, şi l-a pârât

pe Anghel, fiul lui Tudor logofăt, că a furat zapisele şi cărţile de moşie de

la tatăl său, Necula logofăt. Boierii au judecat „pre dreptu”, să jure, mai

întâi, Anghel înaintea mitropolitului Sthefan, cu mâna pe Evanghelie, că

nu a furat zapisele şi cărţile din casa lui Necula logofăt, nici în timpul

vieţii acestuia, nici după moartea lui. Apoi, să jure Tudor logofăt,

împreună cu fiul său, că nu au vândut ţigăncile, ci doar pe Stanca, mama

lor, şi nu au făcut zapis lui Necula logofăt pentru acestea şi pentru

Nedelco, spunând Tudor logofăt că s-a tocmit cu Necula pentru acest

sălaş, cu zapis, ca acesta să-i dea de cap, câte 10 ughi, plângând că Necula

nu i-a dat niciun ban „că se-au petrecut”. Boierii au adeverit să jure Tudor

logofăt, cu fiul lui, tot înaintea mitropolitului, că nu a dat Necula niciun

ban pe sălaş şi să jure şi cu Mihalcea iuzbaşa pentru moara de la

Iaroslăveşti, că i-a luat-o Necula, în „sila lui”, şi „i-au aruncatu” doar două

junici de boi şi doi stupi, şi, după ce va jura, să-i dea Tudor boii şi stupii şi

să-şi ţină moara. La ziua când trebuiau să jure, cum i-au judecat şi cum

112

scrie şi în răvaşele domneşti, Tudor logofăt cu fiul au venit de au jurat cu

Tanasie paharnic, fiind de faţă şi Bărcan Bucşanul al doilea vornic, la

Mitropolie, înaintea mitropolitului Sthefan. Boierii au făcut carte să ţină

Tudor logofăt ţiganii şi moara, căci a rămas Tănasie peharnic de lege şi de

judecată. Iscăliturile, pentru credinţă.

Ep. Râmnic, LIIIbis/16.

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri şi

pătat; cu o însemnare tergală: „S-au scris la Iaroslăveşti, pe urmă”. Rez.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 129 (nota 1),

241.

1 După semnătură.

160. 1657 (7165) mai 30, Târgovişte. Jupâneasa Neacşa

logofeteasa, soţia răposatului Gherghe logofăt din Măgurele, adevereşte

nepotului său, Paraschiva, fiul lui Vasilie logofăt din Brătiiani, că, lăsând-

o Gheorma banul, ce i-a fost al doilea soţ, şi neavând ea copii din trupul

său şi cine să o caute la „nevoile” sale, căci din rudele sale, nimeni nu a

vrut să o caute, ci l-a luat pe nepotul său, de la părinţii lui, ca să-i fie fecior

de suflet şi să o „caute” la „nevoile” sale cât va fi vie, până la vreme „dă

petrecaniie” de bătrâneţe şi de slăbiciune. Amintindu-şi de „căutarea lui şi

de faptul că s-a înstrăinat de părinţi” şi pentru pomana ei, l-a miluit,

lăsându-i, „până au fost cu zile”, ţigani: Ionaşco, cu ţiganca lui, Iana, şi cu

fata lor, …1; Toader, fratele lui Ionaşco şi cu ţiganca lui, Stoica; Stancul,

fratele lui Ionaşco şi al lui Toader, cu ţiganca lui, …1 şi cu feciorii …

1; o

fată de ţigan …1. Aceşti ţigani i-au fost de moşie de la părinţii ei, iar pe

tatăl acestor ţigani, …1, i l-au dat părinţii ei „la vreme de tunsoari, când

m-au tunsu naşii miei”. De asemenea, îi mai dă un ţigan, …1, vite, iepe,

cai, vaci, boi, oi, stupi, râmători, căruţe cu cai, haine, o dulamă de

„parangominevişte” femeiască cu ciapraze, un chinteş, un ghiordan de aur

cu mărgăritar, un inel de aur, iar vasele de aramă să le împartă în două, cu

călugării de la m-rea din Măgurele. După moartea sa, ce se va mai găsi din

chelciug gata sau datorie pe la cine va avea, cu sau fără zapis, să cadă pe

seama nepotului şi ce avere va mai avea „au mult, au puţin”, să fie toată pe

113

seama lui, iar acesta s-o pomenească după moartea ei, cum se cuvine

mortului. Cine va sparge această milă, fie din rudele sale, fie din rudele

soţului său, Gherghe logofăt, sau oricine va fi, să fie blestemat. Blestem.

Martori, boieri. Scrie Mihalcea logofăt, fiul lui Paraschiva mare logofăt.

Ms. 479, f. 216-216v.

Cop.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 105 (nota 1).

1 Loc alb.

161. 1657 (7165) mai f.z. Marco, fiul lui Leca stolnic din

Băneşti, şi jupâneasa lui, Florica, adeveresc lui Gherghe mare vornic că a

avut acesta o vie pe lângă ei, în dealul Ştefăneştilor, cumpărată de el de la

Marco postelnic din Mihăeşti, iar ei au avut o vie, zestrea jupânesei

Florica, în dealul Săteanilor, alături de via vornicului, şi, văzând ei că nu

le este „de prilej” la vremea lucrului, s-au învoit cu vornicul şi au făcut

schimb, dându-i via lor din Săteani, viţa cu locul care este până în casa

vornicului, 4 pogoane la vale şi 3 pogoane la vârf, iar vornicul le-a dat via

lui de la Ştefăneşti, cumpărată de la Albul, fiul lui Ivan scaun din

Ştefăneşti. Martori1, boieri: Ghidul comis, Costandin chiurcibaşa, Cârlan

vornic, Udrea postelnic, Nedelco postelnic din Horezi, Costandin vornic.

Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Doc. ist., CLVIII/27.

Orig., difolio (29x20 cm), filigran, 5 sigilii inelare în tuş. Cop.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 După semnături.

162. 1657 (7165) iun. 1. Tanasie păharnic din Sărăcineşti

schimbă cu finul său, Anghel, nişte părăsişti de vie, dându-i una la

Bujorani, cumpărată de tatăl său, Necula logofăt, de la tatăl lui Anghel,

Tudor logofăt, toată câtă a fost într-acel îngrădiş, primind o altă părăsişte,

la Bogdăneşti, pe care Anghel o avea de zestre. Care dintre ei va sparge

114

această tocmeală, să fie blestemat. Martori: Radul spătar, Dima spătar,

Anghel vătah din Mihăeşti. Scrie Stan logofăt din Ploeşti.

Ep. Râmnic, LX/4.

Orig., difolio (21x15 cm), filigran, pătat, cu un alt doc. din 1657

(7165) mai 28, scris pe f. a doua; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „Scris în condica cea noao”. Cop., Doc. ist.,

CMLXXVI/118, f. 85-85v; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

163. 1657 (7165) iun. 1. Popa Necula şi alţi megiaşi din satul

Fiiani, anume – Marin, Tatul, Stan, Nan, Ion, alt Stan şi Drăguşin –

adeveresc că au luat de la Evstratie fost postelnic 20 ughi, urmând să-i dea

de acum, de la 1 iunie, până la 1 septembrie, iar pentru dobândă, să-i

aducă 20 de care de lemne încărcate foarte bine. De nu vor da banii la zi,

cum s-au tocmit, să-i fie ei toţi rumâni, cu fiii şi moşiile lor din sat.

Martori1, oameni buni: popa Necula de la Sf. Petre, uncheaşul Stoian

terzibaşa, Vladul clucer, Mareş logofăt, Greşiţă postelnic, Iorga logofăt.

Doc. ist., XLIV/41.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran; cu o notă tergală din 1658:

„mi-a dat 19 florini din cei luaţi, 95 cu împrumut”.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 309-310 (nr. 472).

1 După semnături.

164. 1657 (7165) iun. 2, Târgovişte. Costantin Şerban vv.

întăreşte lui Stan vătaf şi fratelui lui, Rusin, fiii popii Neagu din Ludeşti,

din Potoc, jud. Dâmboviţa, şi (verilor)1 lor, popa Stan, fiul popii Stan, cu

fraţii lui, Vlaicul şi Bran, ocină în Ludeşti, 2 părţi, 2 dealniţe, partea lui

Dragomir a lui Şoptea şi partea lui Ion. Această ocină a fost cumpărată de

moşul lor, popa Stan, de la Dragomir a lui Şoptea, cu 2.400 aspri gata, iar

partea lui Ion, cu 400 aspri gata, în zilele lui Mihnea Vodă, domnul văzând

şi cartea de pâră şi de rămas a fiului lui Mihnea vv., Radul vv., cu jupâniţa

Stana, soţia lui Ion Vulpe pitar, cu fiii ei, din anul 1614 (7122). De

115

asemenea, întăreşte lui Stan vătaf şi fratelui său, Rusin, ocină la Ludeşti, la

mijlocul ocinii împietrite de Stan Cranga, pe vâlcea, până la apa Potocului,

din jos, între râuri şi cu siliştea lui Danciul până la hotarul Butuianilor,

ocină fără rumâni, cumpărată de ei de la o femeie, Bucura, fiica lui Iancul,

şi de la fiii ei, Dragomir, Iancul şi Radul din Ludeşti, cu 2.500 aspri gata,

cu zapis cu martori, din anul 1635 (7143). Mai întăreşte lui Stan vătaf şi

fratelui lui, Rusin, şi popii Radul, fiul lui Neacşul, ocină în acelaşi sat,

toată partea Bucurei, soţia lui Vasilie şi a fiilor ei, cu vad de moară,

cumpărată de ei de la Bucura şi fiii ei, cu 6.6002 aspri gata, cu zapis, în

zilele lui Matei vv., dar să ţină Stan vătaf şi fratele său, Rusin, jumătate

din partea Bucurei, iar cealaltă jumătate din partea acesteia să o ţină popa

Radul, pentru că au cumpărat împreună. Totodată, mai întăreşte lui Stan

vătaf: un loc de arătură în câmp la Tileşti, la Scăiş, pentru că i l-a dat de

pomană cu zapis cu mare blestem naşul său, Manolie, fiul lui Mihăilă din

Tileşti; un loc la câmp la Tileşti, din partea lui Bădilă, pus zălog la Mihăilă

şi la Stan, pentru 130 aspri, iar Stan vătaf l-a răscumpărat de la aceştiia

pentru 130 aspri gata, cu zapis de răscumpărare cu martori. Toţi au vândut

cu ştirea megiaşilor din sat şi din jurul locului. Martori: Ghiorghie mare

vornic, Stroe mare logofăt, Pârvul (mare)3 vistier, Pană spătar, Radul

stolnic, Radul comis, Radul paharnic, Neagoe postelnic. Ispravnic, Stroe

mare logofăt. Scrie Dumitru Boldici logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, LVII/10.

Orig. slavon, perg. (33x46 cm), invocaţia simbolică, literele

iniţiale şi monograma în chinovar, sigiliu mijlociu timbrat, cusut cu fir de

mătase verde, semnătura domnului; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”; cu o trad. din 12 febr. 1864 de

translatorul documentelor slavone de la Direcţia Generală a Arhivelor

Statului, Dimitrie G. Peşacov. Alte trad., mss. 127, f. 248v-249v; 135, f.

100-100v.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, I, p. 25 (nr. 302) – cu cotă greşită:

Mitrop. Ţării Româneşti, LVII/11.

1 În trad. din ms. 135: nepotul.

2 În trad. din ms. 127: 5600.

3 Completat după trad. din mss. 127 şi 135.

116

165. 1657 (7165) iun. 2. Costandin Şărban vv. întăreşte slugii

sale, Tudor (Bujoranul) logofăt din Bujurani, jud. Vâlcea, să fie volnic să-

şi ia, împreună cu sluga domnului …1, de la Tanasie paharnic, fiul lui

Necula logofăt din Sărăcineşti, trei ţigănci: Muşa, Dumitra şi Neacşa cu

„fămeaia lor”, şi pe Nedelco cu sălaşul lui. De asemenea, îi întăreşte o

moară la Iarosloveşti, cu moşia, după cărţile bătrâne, pentru că înaintea sa,

la divan, a venit Tudor logofăt, de s-a judecat cu Tanasie peharnic din

Sărăcineşti, jeluind că i-a luat Necula logofăt, tatăl lui Tanasie paharnic,

ţiganii şi moşia în silă, neavând nicio treabă, iar Tanasie paharnic pâra, în

divan, că Tudor logofăt a vândut tatălui său, făcându-i şi zapise, pe care i

le-a furat Anghel, fiul lui Tudor logofăt. Tudor spunea că nu a făcut niciun

zapis şi nici nu i-a vândut lui Necula logofăt, făcând Tanasie paharnic

„năpăşti”, ca să-i împresoare moşiile. Astfel, a luat Tudor logofăt „pre

capul lui” şi cartea patriarhului Partenie2 de la Ţarigrad, cu mare blestem,

citind-o înaintea domnului şi a divanului, scriind în carte că, de ar fi luat

vreun ban, ca să-şi vândă acele ţigănci, pe Nedelco ţigan, moara şi moşia

de la Iaroslăveşti, să cadă acel blestem, în capul şi în casa lui. Domnul a

judecat, pe dreptate şi pe legea dumnezeiască, cu tot divanul, făcând şi

carte către Ignatie, episcopul de Râmnic, ca să jure Tudor logofăt la

Episcopie, cu femeia lui, că nu le-a vândut lui Necula logofăt, şi au jurat,

aducând înaintea domnului şi cartea lui Ignatie episcop, domnul citind-o în

divan şi făcându-i carte să-şi ia ţiganii şi moara. Apoi, Tanasie paharnic

iar a venit înaintea domnului, la divan, şi s-a pârât cu Tudor logofăt,

spunând că nu a jurat acesta din urmă, iar domnul le-a dat 6 boieri, din

divan, pe răvaşe domneşti, anume – Gheorghie mare vornic, Radul mare

stolnic, Chirca fost mare ban, Ivaşco mare armaş, Preda Bucşanul logofăt,

Danciul fost mare postelnic – de le-a luat „sama”, hotărând să jure Tudor

cu fiul său, a doua oară, punându-le zi la Duminica Mare, jurând aceştiia

la Mitropolie, „fără nicio cruţare”, fiind Tanasie de faţă la jurământ,

înaintea mitropolitului Stefan, fiind ispravnic Bărcan Bucşanul al doilea

vornic. Astfel, a ieşit tot Tudor cu dreptate, făcându-i cei 6 boieri carte de

judecată, pe care a văzut-o şi domnul, alături de cele două răvaşe

domneşti. Domnul a întărit judecata şi să-şi ia Tudor ţiganii şi să-i ducă la

casa lui, precum şi moara de la Iaroslăveşti. Ispravnic, însăşi spusa

domnului. Scrie Mihalcea logofăt.

Ep. Râmnic, LIII bis/17.

117

Orig., difolio (30,5x21,5 cm), filigran, monograma şi sigiliu

mijlociu în chinovar, semnătura domnului. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub

dată.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, I, p. 102 (nr. 1256); Fălcoianu,

Arborele genealogic, p. 13; Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 1057.

1 Loc alb.

2 Scris cu altă cerneală.

166. 1657 (7165) iun. 2. Hrisovul lui Costandin Şerban vv. dat

lui Stan din Tiha.

Doc. ist., MDCLXXXIV/29 (nr. 47).

Menţ. Alte menţ., ibidem, MDCLXXXVII/6 (nr. 23),

MDCLXXXVII/25 (nr. 47).

167. 1657 (7165) iun. 2. Calin, fiul lui Fulga din Cârlomăneşti,

vinde lui Dumitru, nepotul lui Ţachia, 3 pogoane de pădure, alături cu

viile cumpărate de la Bălan unchiaş, în dealul Cârlomăneştilor, pe Valea

Mâjei, cu câte 3 ughi, bani gata, pogonul. A mai vândut ½ pogon de

pădure, în capul viei, de la Stanul, fiul lui Bunea, cu 500 bani gata.

Martori, oameni buni: popa Oancea şi Stoica Mehmet din Cândeşti, Vlad,

nepotul lui Calin, şi Vasilie, fiul lui Soare, din Cârlomăneşti. Degetul, în

loc de pecete.

Doc. ist., CXXVIII/164.

Orig., difolio (31,5x22 cm), rupt la îndoituri, pătat, restaurat. Alt

orig. identic, ibidem, CXXVII/145; cop., ms. 171, f. 235v-236.

168. 1657 (7165) iun. 3. Hrisovul lui Costandin vv. către Şteful

roşu şi Bâra pentru moşie în Tiha.

Doc. ist., MDCLXXXVII/25 (nr. 48).

Menţ. Alte menţ., ibidem, MDCLXXXIV/29 (nr. 48),

MDCLXXXVII/6 (nr. 24).

118

169. 1657 (7165) iun. 3. Ermonah Nichifor, egumen m-rii

Hotărani, şi cu alţi călugări de acolo, adeveresc lui Pană al doilea

postelnic1 din Părdeşti că i-au dat moşii la Bălăneşti şi la Răscăiaţi.

Văzând egumenul şi călugării că nu le pot ţine, le-au dat sus-numitului, iar

el a dat la mănăstire 14 capete de vite, de vaci; moşia fusese închinată la

mănăstire de jupâneasa Neacşa, soţia lui Ivan postelnic din Vlăduleani.

Astfel, au făcut ei schimb, punând şi pecetea m-rii Hotărani. Martori2:

Ezechil ieromonah3, Radul mare stolnic din Fărcaşa, Dionisie Nicodim

3,

Danciul Pârâianul fost mare postelnic, Stanciu sotnic, Mihul Vălanul,

Ghinovici căpitan, Mâinea fost mare slujer, Mihai clucer, Papa ceauş,

Stanciul postelnic din Vârâţi, Radul spătar din Bilcireşti, Istratie postelnic,

Sima clucer3, Dumitraşco Poenaru. Degetele, pentru credinţă. Scrie popa

Marin din Farcaşi.

Col. Vârtosu, Emil, I/124.

Orig., difolio (30x23 cm), puţin rupt la îndoituri şi pătat, un

sigiliu ecleziastic în fum şi un sigiliu în tuş. Rez., Doc. ist.,

MDCLXXXV/12 (nr. 14).

Ed.: text, Iorga, St. şi doc., p. 184-185 (nr. 39).

1 În rez. din Doc. ist., MDCLXXXV/12 (nr. 14): portar.

2 După semnături.

3 Semnătura în lb. greacă.

170. 1657 (7165) iun. 3. Vâlsan, soţia sa, Stana, şi fiii, Neagoe,

Stan şi Tanasie, adeveresc lui Varlam, eg. m-rii Căldăruşani, că, în zilele

„creştinului” domn Costandin vv., din multă sărăcie şi lipsă, însă nu

dinspre domn, ci dinspre nevoia lor, s-au vândut rumâni la mânăstire,

dându-le egumenul toţi banii gata. Martori1, boieri şi megiaşi: Nedelco

paharnic, Barbul paharnic, Vlad paharnic, Bădilă paharnic, Radul

paharnic, Istratie curtean, Necula logofăt. Degetele, în loc de peceţi.

Doc. ist., XXI/232.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran.

Ed.: menţ., Furtună, Ucenicii stareţului Paisie, p. 29.

1 După semnături.

119

171. 1657 (7165) iun. 4. Bălan din Gârbovi adevereşte că a

cumpărat de la Negoe, fiul lui Voimer, nepotul Albeşurului, 1 funie de

ocină din partea Crucenească, cu partea de moară, cu 1.000 bani, cu ştirea

tuturor fraţilor. Martori: Dragul, fiul lui Avrut, Mănăilă, fiul lui Barbul,

Stoen, Iova, Ionaşco, Găiten, Vlad, fiul lui Stoen, toţi din Gârbovi.

Degetele, pentru credinţă. (Scrie popa Stan din Gârbovi)1.

Doc. ist., MCCXXXIV/38.

Orig. (21,5x30 cm), filigran, puţin pătat şi rupt la îndoituri.

1 Textul dintre parantezele rotunde scris după dată.

172. 1657 (7165) iun. 4. Jupâneasa Stanca, fiica lui Draghiia

logofăt din Gurguiaşi, cu fiii ei, vinde lui Radu mare comis toată partea ei

de moşie din Vlaşin, jud. Vlaşca, jumătate de sat, moşie ce o avea de

zestre de la tatăl său, (iar partea lui Iordache clucer, să o ţină acesta în

pace)1. A vândut cu ştirea oamenilor ei, cu 50 ughi, bani gata. Martori

2:

Stoica logofăt din Titu, Necula, fiul Albei din Câmpuşor, Sava logofăt,

Ştefan logofăt, fiul lui Chiriiac din Stoeneşti, Ratco roşu din Glupavi,

Mogoş clucer, Iordache clucer. Pecetea, pentru credinţă.

Ms. 1947, vol. II, f. 205.

Fotocop. Rez., Doc. ist., MDLXXXIX/126 (nr. 8) – cu: f.l.z.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

2 Ultimii 2, după semnături.

173. 1657 (7165) iun. 9. Tihan, fiul lui Stan, nepotul lui Dumitru

din Zgârciţi, vinde lui Radul pârcălab partea lui de ocină din sat, 50 stj., cu

9 ughi, bani gata, cu ştirea fraţilor de ocină. Martori, oameni buni: Vişan,

fratele vânzătorului, Badea Stroe, Marin, Drăghici şi Staico, ultimii trei

din Zgârciţi. Scrie popa Fătul din Greaca. Degetele, pentru credinţă.

Doc. ist., MDCLXXVIII/29.

Orig. (30x22,5 cm), puţin pătat.

120

174. 1657 (7165) iun. 9. Doisprezece boieri1 – Goran logofăt,

Stanciul stolnic, Vlaicul iuzbaşă, Gherghina stolnic, Ivaşco postelnic din

Balş, Ivan clucer2, Dumitru din Balş, Fiseanţea clucer, Stan armaş, Pătru din

Fălcoi, Hamza logofăt3, Ivanco clucer, Neagoe Fălcoianul păharnic, Stanciu

…4, …

5 – luaţi pe răvaşul domnului Costandin Şerban vv., din divan, de

părintele Teodor cu vărul6 său, Daniil călugăr, nepoţii lui Tudor logofăt, şi de

Tudor clucer, cu fiul său, Radul spătar7, nepot lui Iane postelnic şi lui Badea

8

din Vâlsăneşti, <jud. Romanaţi>9, ca să adeverească dacă moşia din sat şi

vadul de moară au fost de moşie ale lui Iane şi ale lui Badea, moşul lui

Spahiul ban şi al lui Radul spătar7, fiul jupânesei Vlădae, jupâneasa lui Tudor

clucer, (fata lui Iane postelnic)10

, sau au fost ale moşilor lui Teodor călugăr şi

ale vărului său, Daniil; iar pentru ce a rămas de la Spahiul ban, haine, scule,

care sunt rude dinspre tatăl Spahiului ban şi care este rudă „dinspre mumă”,

să-i tocmească în ce mod vor împărţi. Boierii, după cuvântul domnului, s-au

strâns la un loc, socotind „pre amărunt”, pe cărţi de moşie şi de cumpărătoare,

împreună cu oamenii bătrâni din jurul locului, adeverind să ţină moşia din

Vâlsăneşti Radul spătar, fiul jupânesei Vlădae, nepotul lui Iane şi lui Badea,

132 stj., iar m-rea Potocul, 34611

stj., iar Teodor, cu vărul său, Daniil, 233 stj.,

rămânând ca megiaşii să ţină 83 stj. Pentru vadul de moară au mărturisit

oameni bătrâni, că l-a ţinut Iane postelnic şi Badea, iar moşul lui Teodor

călugăr şi al lui Daniil nu a ţinut nicicum, boierii văzând şi cartea celor 24 de

boieri la mâna lui Radul spătar7, în care scria că au judecat să ţină vadul de

moară Spahiul ban şi Radul spătar7, pentru că a fost al moşilor lor, Iane şi

Badea, iar Teodor călugăr şi vărul său, Daniil, „au pohtit” să le dea partea lor

de moşie ce li se cuvine din sus, dinspre Rusăneşti. De asemenea, şi ceilalţi

părtaşi de ocină au vrut să ia Teodor din sus, iar ce a rămas de la Spahiul ban,

haine şi scule, boierii au judecat să se împartă în două, între rudele din partea

tatălui şi cele din partea mamei banului, fiecare cu rudele ei. Pentru o parte de

moşie din Mărgăriteşti <adeveresc>12

că a fost a lui Iane, moşul lui Radul

spătar7 şi a lui Badea, moşul lui Spahiul ban, adeverind şi pentru moşia din

Pârşcoveni, ce a fost a lui Iane şi a lui Badea, adeverind că le-a vândut

jupâneasa Datca, mama banului. Acestea „le-au pus jos”, să fie vândute şi să

ţină Radul spătar7 şi el parte în moară, pe din două, cu m-rea Potocul.

Doc. ist., DXCI/62.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, lipit.

Cop. din 1884, A.N., CX/1. Alte cop. din aceeaşi dată, de Dem.

Gh. Peşacov, Doc. ist., MDCLVI/18 a,b; reg. înserate în hotarnică din

121

1842, A.N., MMDCCXCII/28, f. 1 (nr. 2) şi f. 7 (nr. 19) şi în Doc. ist.,

MDCLVI/37, f. 3 (nr. 4), MDCLVI/41, f. 1 (nr. 1), MDCLVI/45 (nr. 2),

toate cu multe deosebiri la nume, funcţii, grade de rudenie, cifra

stânjenilor; menţ., A.N., CX/4 (nr. 1), CX/39 (nr. 1), CLXIX/7 (nr. 32);

Doc. ist., MDCLVI/29 (nr. 1).

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 147 (nr. 1969); menţ., Stoicescu, Dicţ.

marilor dregători, p. 243 (nota 1).

1 Completaţi după semnături.

2 Funcţia, tăiată cu aceeaşi cerneală.

3 În cop., greşit: Radul Goga.

4 Loc rupt, în cop.: Stanciul ceauş din Caracal.

5 Loc şters şi rupt.

6 În cop., greşit: nepot.

7 În cop., greşit: clucer.

8 În cop., lipsă.

9 Completat după titlul hotărniciei.

10 Completat după cop.

11 În cop.: 345.

12 Omisiune.

175. 1657 – 71651 iun. 12. Satul Găleşăştii, jud. Argeş, anume –

Stoia, Ştefan, Aldea, Dumitru Momoiul2, Ionache, Toma, Stan Negrul,

Lazar, Calin, fiul lui Toma – adevereşte lui Radul Creţulescul logofăt că,

pentru banii ce-i datora acestuia, i-a dat 700 stj. de moşie, pentru 155½

ughi, rămânându-i dator cu încă 70½ ughi, punând zi până la anul, când îi

va da banii cu dobândă, la zece, doi, fără de niciun cuvânt. De nu vor

putea da banii la zi, capetele şi dobânda, să le mai dea acesta bani, cât va

face, iar ei să-i fie rumâni, ca şi alţii care-i sunt rumâni şi sunt ei chezaşi,

unul pentru altul. Martori, boieri. Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă.

(De vor da banii, să-şi ia toate cărţile şi zapisele)3.

Mitrop. Ţării Româneşti, CLXIII/8.

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 165.

1 Văleatul s-a scris în colţul din dreapta jos al primei file a doc., cu alt scris.

2 La semnătură: mămular.

3 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

122

176. 1657 (7165) iun. 12. Uncheaşul Stanciul Ţuţulea1, soţia sa,

Calea, şi fiii lor, Simeon şi Andrei, vând lui Necula 2 răzoare de vie din

gura Văii Izvoranilor, de lângă fântână, din vârf până în vale, la gard, cu

pomet, cu ştirea vecinilor, cu 21 ughi bani gata. Martori: popa Stanciul cel

Bătrân, Dragomir, Petru, Radul, (Drăgoiu Buzică, Apostol, moş Stanciul)2.

Scrie Manole logofăt. Peceţile, pentru credinţă.

Ms. 479, f. 181v-182.

Cop. Alte cop., mss. 349, f. 477-477v; 482, f. 136-137; 710, f.

760.

1 În cop. din ms. 710: Ţugulea.

2 Completat după cop. din ms. 710.

177. 1657 (7165) iun. 14. Paraschiva (Cocorăscul)1 paharnic din

Cocorăşti adevereşte părintelui Grigorie, egumenul m-rii Valea, că o ţigancă a

sa, Sora, s-a măritat la mănăstire, iar egumenul i-a dat în schimb ţigancă

pentru ţigancă, pe Sora, fata ...2, pe care egumenul o luase în schimb, pentru

altă ţigancă a sa, de la m-rea Câmpulung. Dacă această ţigancă nu va fi

stătătoare la mănăstire, Paraschiva să-şi ia ţiganca lui înapoi, iar dacă va fi

stătătoare, să fie cum s-a tocmit cu egumenul. Iscălitura, pentru credinţă.

Martori3, toţi părinţii mănăstirii şi alţi boieri: Stoian din Mihăeşti.

M-rea Valea, XVIII/22.

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, sigiliu mic în tuş. Cop.,

ms. 478, f. 103v; menţ., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Completat după semnătură.

2 Loc alb.

3 După semnătură.

178. 1657 (7165) iun. 14. Mihai, fiul lui Stănislav, vinde moşie

în Sânbotin.

Doc. ist., MDCLIX/101 (nr. 9).

Rez.

123

179. 1657 (7165) iun. 15. Moisi căpitan (de roşii)1, fiul lui

Mihalcea vornic din Pătârlage, şi soţia lui, Elina, fiica lui Radul Dudescul

logofăt, adeveresc lui Serafim, episcop de Buzău, că au cumpărat o moşie

la Pârscoveni, alături cu moşia Episcopiei, de la moşnenii de acolo,

anume: de la Neagoe, fiul lui Mareş, 15 stj.; de la Mira, 3 stj.; de la

Dragomir, fiul lui Lupul, 50 stj.; de la popa Mitrofan, 20 stj.; de la Neacşa,

soţia lui Neagoe, 50 stj.; de la Bratul, fiul Calei, 9 stj.; de la Cârstea, 50

stj.; de la Dumitru, fiul lui Petrişor, 5 stj.; de la Dragomir, fiul lui Bunea,

şi de la Dima, vărul său, 24 stj.; de la Pietrea păhărnicel, 9 stj.; în total,

235 stj. Aceşti stânjeni au fost hotărâţi împreună cu 24 de boieri şi i-au

lipit alăturea cu moşia Episcopiei, ca să-i fie de hrană şi de pomană,

scriind numele părinţilor, al lor şi al copiilor la sfântul pomeanic, anume:

Mihalcea vornic, Dospina, Petru postelnic, Nastasiia, Neaga, Moise

căpitan, Elina, Mariica şi Mihalcea, făcând şi legătură de blestem. Martori,

mulţi boieri: Neagoe cliucer şi Gherghe spătar din Cândeşti, (Negoiţă

Tătarul, <fiul lui> Mihalcea)1, şi cei 24 de boieri hotarnici, anume:

Miercan iuzbaşa, Radul, fiul lui Sava cel Mare, Necula, fiul lui

Dumitraşco Botoşanul căpitan, Iane iuzbaşa, Necula, fiul lui Lupşe vornic,

toţi din Mărăcineni, Jipa iuzbaşa, Lefter ceauş, Balea logofăt, Jipa

Sorescul, Radul logofăt2, Mihalcea stegar, Mihai, fiul popii Jipa, toţi din

Verneşti, Manea, fiul lui Ghiura, şi Dima, fiul lui Zota, ambii din Zoreşti,

Giurgea şi Anton, (fiul lui Lefter)1, ambii din Udobeani, Mihul din

Cârlomăneşti, Bratul din Coeteşti, Nastasie, Grama iuzbaşa, Popescul fost

căpitan şi Lupul peharnic, toţi din Bănceşti, Ţona comişel şi Borcea fost

căpitan, ambii din Soreşti. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie

Balea logofăt.

Ep. Buzău, LXXII/22.

Orig., difolio (41,5x28,5 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri,

puţin pătat, 23 sigilii inelare în tuş şi fum; cu o însemnare pe f. 2v: „trecut

în tomul al 3-lea la litera 142”. Cop., ms. 173, f. 155-155v; rez., col.

Hotărnicii, jud. Buzău, nr. 48, f. 2; Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: menţ., Ionaşcu, M-rea Ciolanu, p. 4 (nota 3); idem, Schitul

Grăjdana, p. XI; Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 152 (nota 2).

1 După semnătură.

2 La semnătură: cupţev.

124

180. 1657 (7165) iun. 17. Ivan mazil şi fraţii lui, Mihna,

Dragomir şi Preda, fiii lui Oprea logofăt din satul Budeasca, jud. Argeş,

nepoţii lui Dragomir logofăt din Curtişoară, adeveresc că a cumpărat Radu

cliucer, <tatăl>1 lui Papa ghizdariul, mai înainte vreme, jumătate din sat,

din Prooroci. În zilele domnului Costandin Şărban vv., având ei jumătate

din acest sat şi văzând că alţi oameni străini nu vor putea să cumpere

această moşie, în afară de Papa ghizdariul, care ţine cealaltă jumătate de

moşie, i-au vândut acestuia din urmă partea lor din Proroci, cu bălţi,

fără rumâni, cu 60 galbeni bani gata şi cu ştirea rudelor şi vecinilor, iar

această moşie trece şi în Romanaţi, şi să o ţină acesta din hotar până în

hotar. De va avea el gâlceavă pentru ocina aceasta, o vor purta ei, iar de nu

va fi ocina stătătoare, îi vor da moşie pentru moşie. Martori2: Stroe logofăt

şi alţi boieri mari şi mici, Radul mare stolnic, Drăgoiu Fălcoianu căpitan.

Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Mihalcea logofăt, fiul lui

Paraschiva logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCXXXVII/1, f. 5v-6 (nr. 6).

Cop. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Completat după doc. din 1645 (7153) iun. 16, Cat. Ţ. Rom., vol. VI, nr. 192, p. 93.

2 Ultimii 2, după semnături.

181. 1657 (7165) iun. 18, Târgovişte. Costantin Şerban vv.

întăreşte Mitropoliei de la Târgovişte şi lui Stefan, mitropolitul întregii

Ţări Româneşti, un loc de vie în dealul Piteştilor, în Valea Ştefăneştilor,

lângă hotarul Goleştilor. Via a fost părăsită de toţi din-nainte vreme, fiind

ea de moşie şi de cumpărătoare a Ştirbeştilor, a lui Arvat, ţinând-o pe

seama lor, iar în zilele lui Matei vv., Tudor Ştirbei clucer din Izvor şi cu

fratele lui, Ivan Ştirbei slujer, şi cu fiii lui, Ivan slujer şi Radul spătar, şi cu

nepoţii lor, Tuduria şi Drăghici, fiii lui Arvat spătar, au închinat acel loc la

Mitropolie ca să facă mitropolitul Stefan vie, iar ctitorilor să le fie pomană

şi să fie scrişi la jărtăvnic, văzând domnul şi zapisul lor cu mare blestem şi

cu mulţi boieri martori. Martori: Ghiorghie Băleanul mare vornic, Stroe

(Fiera)1 mare logofăt, Pârvul mare vistier, Pano Filipescul mare spătar,

Radul mare stolnic, Radul mare comis, Radul mare paharnic, Neagoe

postelnic. Ispravnic, Stroe mare logofăt. Scrie Dumitru Boldici logofăt.

125

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIX/17.

Orig., slavon, difolio (43x29 cm), filigran, invocaţia simbolică şi

monograma în chinovar, sigiliu mijlociu timbrat, semnătura domnului; cu

o trad.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, I, p. 34 (nr. 427); menţ., Szemkovics,

Dogaru, Tezaur sfragistic, p. 123.

1 În trad., lipsă.

182. 1657 (7165) iun. 19. Doda, fata lui Radul Budii, din

Găgeani, cu soţul ei, Stancul, vând lui Radul din Verneşti 1/2 funie de

ocină în sat, de 5 ughi, cu 900 bani gata, care i-a fost de zestre de la tatăl

ei. Apoi, a cheltuit la moartea acestuia, de l-a pomenit şi l-a grijit, ca pe un

părinte, plătindu-i şi o datorie ce o avea la Udrea sluger din D<oi>1ceşti,

ca să-i lucreze 2 pogoane de vie, peste vară. Murind tatăl ei, n-a mai putut

lucra via şi ea a plătit acel lucru cu 260, bani gata. Martori, mulţi oameni

buni şi bătrâni: Beleţ cel Bătrân, Stancul cel Lungu, Stancul Meişor,

Oprea, Ion Golgăţea, Ionaşco, fiul lui Voico, Vladul, fiul lui Muşat,

unchiul vânzătoarei, Zahariia, fratele lui Vladul, Nedelco şi fratele său,

Oprea, fiii lui Gligorie, Pătru, ginerele lui Stoica băcan, Todor, fiul lui

Băca, Stoica, fiul lui Baciul, Pătru, fiul lui Bratoe, Gherghe, fiul lui

Stancul, toţi din Găgeani. Degetele, pentru credinţă. Scrie Ivan logofăt,

fiul lui Ianache din Runceani.

Doc. ist., MCMLXXXI/3.

Orig., difolio (31x21 cm), rupt la îndoituri, lipsă 3/4 din f. a

doua, lipit, pătat; cu o însemnare scrisă cu altă cerneală pe f. a doua:

„galbeni 5, ce fac stânjeni 20, cu leat 7165”.

1 Loc rupt.

183. 1657 (7165) iun. 20. Costantin Şerban vv. întăreşte

mitropolitului Stefan să fie volnici oamenii acestuia să ia dijma şi venitul

de pe părţile lui Dragul logofăt: a treia parte din Bârseşti, pe Vodănău, jud.

Prahova, cu vaduri de moară, cu mori gata şi cu rumâni, anume – Neagul

Ţiriga, Radul, Stan şi Ivul, cu fiii lor –; a treia parte din Tătuleşti,

126

Urziceani şi din Trestiianii din Grind; vii: 5 pogoane din dealul Văleanilor,

cu ocină din câmp; 7 pogoane din dealul Năianilor, cu ocină în câmp; 4

pogoane în dealul Boului. De asemenea, să caute ei şi nişte ţigani, anume

Neaga, cu fiul ei, Băra, Vişa, cu fetele şi cu feciorul ei, Paraschiva. Aceste

moşii, vii, mori şi ţigani au fost de moşie ai jupânesei Samfira, fata lui

Dragul logofăt, de la tatăl ei, iar după moartea acesteia au rămas pe seama

fiului ei, Ivaşco, cât va trăi el, iar după moartea lui, mama acestuia le-a

lăsat pe toate cu blestem, la Mitropolie, iar ea şi fiul ei să fie îngropaţi

alături, în Mitropolie, văzând domnul şi cartea de coajă a lui Mateiu vv.

Cui i se va părea într-alt chip şi va pârî strâmb, să vină de faţă. Ispravnic,

însăşi spusa domnului.

Mitrop. Ţării Româneşti, LXIII/6.

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran, monograma şi sigiliu inelar

în chinovar, semnătura domnului; cu o însemnare tergală: „logofătul

Marco ot Novaci s-au plătit de bir, bani 550”.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, I, p. 26 (nr. 318).

184. 1657 (7165) iun. 20. Costandin Şărban vv. întăreşte

egumenului Stefan de la m-rea Cozia să fie volnic să ia dijma din grâu,

orz, mei, fân, linte, mazăre, de pe moşiile mănăstirii, Cuşmirul şi

Preastolul, pe tocmeala ce au, 1 din 10, cum a fost obiceiul şi cum au luat

şi până acum. De asemenea, porunceşte slujitorilor şi ţăranilor care se

hrănesc pe aceste moşii, când vor vedea această carte şi pe ispravnicul

mănăstirii …1, să dea dijma din toate cum au tocmeala şi obiceiul cu

nastavnicii mănăstirii şi să-şi plătească dijma din râmători şi stupi cum

s-au tocmit. Cine nu va plăti adetul sau va avea domnul vreo jalbă, mare

urgie vor păţi şi să fie volnici călugării să-i scoată de pe moşia mănăstirii.

Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Ms. 209, f. 315v-316.

Cop.

1 Loc alb.

127

185. 1657 (7165) iun. 20. Costandin Şerban vv. întăreşte

egumenului Stefan de la m-rea Cozia să fie volnic ca, împreună cu

ispravnicul ce-l va trimite la Ocna Mare, să ia pe toţi ţiganii mănăstirii

tăietori de sare la Ocnă, să dea dăjdii cum au dat şi până acum, fără voia

lor. De asemenea, porunceşte cămăraşului Chirco să dea pe mâna

ispravnicului pe ţiganii care taie sare la Ocnă, să dea dajdia, cum le este

obiceiul, căci munca le este plătită, iar învăluială cămăraşul să nu facă, să

nu audă domnul jalbă. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Ms. 209, f. 331v.

Cop.

186. 1657 (7165) iun. 20. Duca şi fraţii lui, Voico şi Lepădat,

vând arhimandritului Vasilie <de la schitul Cetăţuia>1 partea lor de vie din

Cetate, cu 8 ughi. Martori, oameni buni: popa Tatomir, popa Ion,

arhidiacon Nicodim, Alixandru, Dumitru Golescul, Vladul din Bodeşti.

Scrie popa Paraschiva. Degetul, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, CLXVI/4.

Orig., difolio (31x21 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., mss. 136, f. 267-

267v; 138, f. 9-9v.

Ed.: rez., Dumitraşcu, Tamaş, Râmnicul medieval, p. 39;

Sacerdoţeanu, Arhim. Vasile Tismăneanul, p. 556 – cu: 1658 iun. 20.

1 Completat după titlul condicii.

187. 1657 (7165) iun. 22. Popa Stanciul din Piteşti şi fiii lui, Ion

diacon şi Stan, vând lui Gherghe mare vornic 4 răzoare de vie la Piteşti, pe

ocina Izvoranilor, în coasta câmpului, alături cu viile lui Ivaşco mare

armaş, cu casă, jghiab şi cu livadă la poalele viei, până în gard, cu ştirea

tuturor rudelor şi vecinilor, cu 110 ughi bani gata. Martori1, boieri şi

oameni buni: Danciul Pârâianul fost mare postelnic, Ivaşco mare armaş,

Stroe (?) vornic2, Manolie căpitan, Neacşul şi Ion iuzbaşa, ultimii trei din

Piteşti, Dima clucear din Hinţeşti, Duminecă iuzbaşa, Costandin vornic

128

din Târgovişte, Bărcan vornic din Vrăneşti, Bârzan vornic din Bucşani,

Cârlan vornic din Rădueşti. Degetele în loc de peceţi. Scrie Radul logofăt

din Târgovişte.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIX/18.

Orig., difolio (31x21 cm), filigran, puţin pătat, 7 sigilii inelare în

tuş.

1 După semnături.

2 Semnătura în lb. greacă.

188. 1657 (7165) iun. 24. Doisprezece boieri hotarnici – Radul

paharnic din Sulimanul, Stoica vornic din Şănteşti, Stănimir iuzbaşa din

Uleşti, Drăghici iuzbaşa din Hurezi, Vişan iuzbaşă din Albeşti, Danciul

iuzbaşa din Burneşti, Buia iuzbaşa din Dârza, Stan ceauş din Suleşti,

Vasilie logofăt, Antonie (roşu)1, Radul Diliul căpitan şi Fătul iuzbaşa, toţi

din Cornăţel –, luaţi pe răvaşele domnului Costandin Şărban vv., din

divan, de Radul mare comis şi de Radul spătar, fiul lui Şărban vistier, şi de

megiaşii din Cuneşti, aleg moşia din satul Cuneşti, unii de către alţii. La zi

şi la soroc, s-au strâns toţi, cu om domnesc, Ghiorghie al doilea portar, de

au luat seama pe cărţi şi zapise, „cine cât au avut”, alegând întâi partea lui

Radul mare comis, pe mijlocul ocinii, „trăsura den-tâi”, pe şezutul satului,

1416 stj., punând pietre; la câmp, au împietrit prin trei locuri, cât a fost

partea lui Radul, şi în lungul ocinii, până unde se întâlneşte cu ocina

Ivănişului, de la Ialomiţa. Au ales şi partea lui Radul spătar, din jos de

satul Cacameiu, 746 stj., şi partea megiaşilor, din sus, dinspre ocina Dralii,

pe şezutul satului, 406½ stj., partea lui Necula Cocorăscu, 50 stj., dând-o

dinspre partea megiaşilor. De asemenea, să-şi ţină ei părţile din baltă, până

în Dunăre. Cei 12 boieri au dat cartea lor lui Radul spătar. Când au

hotărât, a fost şi Mihaiu căpitan de spătărei din Pătroaia. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă.

Doc. ist., CCXLIV/12.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran.

1 Completat după semnătură.

129

189. 1657 (7165) iun.1 25. Muşa şi Stana, fiicele lui Oprea, al

lui Dan, al Ruvei din Bârca, vând uncheaşului lor, Stepan, 1/2 de funie de

moşie în sat, cu 8 ughi. Martori: Costandin iuzbaşa din Sălcuţa, Vişan din

Nedeia, Hrana şi Drăgan din Bârca, Radul Căzănescul2 şi Barbul din

Cioroiaşi. Degetele şi peceţile, pentru credinţă. Scrie Radul logofăt.

Ms. 715, f. 1038v.

Cop. Altă cop., ms. 295, f. 64.

1 În cop. din ms. 295: cireşar.

2 În cop. din ms. 295: Cătănescul.

190. 1657 (7165) iun. 30. Macarie, patriarhul Antiohiei şi al

întregului Răsărit, adevereşte că înaintea sa a venit arhimandritul Stefan,

egumenul de la m-rea Cozia, spunând şi arătând cărţi de milă şi de întărire,

cartea lui Gavril Moghilă vv. şi a lui Matei Basarab vv., întărită cu mare

blestem, asupra cămăraşilor de la Ocnele Mari, să nu aibă treabă cu ţiganii

de la Râmnic, ca să-i ducă la Ocnă să lucreze şi cu alţii care vor locui prin

alte locuri, ci să aibă treabă numai cu ţiganii care sunt la mănăstire şi

locuiesc la Ocnă, să lucreze cu plată şi să clăcuiască cum le este obiceiul

din-nainte. Văzând Macarie cărţile, a dat şi el carte cu întărire şi mare

blestem, care din cămăraşi vor fi acum sau în alte vremi şi vor călca şi vor

vrea să ia şi din ţiganii de la Râmnic să le lucreze, cum luau şi până acum,

pe un ţigan, Tudor, şi vor lua şi de acum înainte, acei cămăraşi sau feciori

să fie blestemaţi, iar ţiganii de la Ocnă să lucreze, să clăcuiască şi să dea

dăjdii mănăstirii, cum le-a fost obiceiul.

Ms. 712, f. 421v-422.

Cop. Alte cop., ms. 209, f. 331; S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 102 b, f.

421v-422.

Ed.: reg., Tezaur vâlcean, p. 194.

191. 1657 (7165) iun. f.z. Varlaam eromonah, egumenul m-rii

Căldăruşani, cu tot soborul, adevereşte lui Cârstiian al doilea comis că, în

zilele lui Costandin Şărban vv., Cârstian fiind ctitor, i-a dat egumenul

casele şi viile de lângă ele, ale jupânesei Teodora, care s-a călugărit

130

numindu-se Theodosiia, iar el a dat mănăstirii 30 stj. de ocină la Vlădeani

şi un ţigan, Fenea, care fusese dat de jupâneasa Teodora. Blestem.

Martori1, boieri: popa Dionisie, Ioanichie eromonah, Vladul spătar,

Costandin al doilea vornic, Iane logofăt, Petromie monah, Zane2,

Dumitraşco paharnic, Mihai ceauş, Costandin fostă slugă lui Mihai ceauş,

Cârstea comis, Gherghe logofăt. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

Scrie Efrem eromonah.

M-rea Căldăruşani, XXXVI/9.

Orig., difolio (37x25,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri şi

pătat, 2 sigilii inelare ecleziastice şi 3 sigilii inelare, toate în tuş; pe f. a

doua cu o însemnare privind numărul de boi ai unor locuitori din satul

Tătuleşti; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au găsit în

condică”.

1 După semnături.

2 Semnătura în lb. greacă.

192. 1657 (7165) iul. 4. Dan din Brădiceani, ginerele lui Nan din

Groşeanii, şi cumnata lui, Cristina, fata lui Nan din Groşani, vând

egumenului Nicodim de la m-rea Tismana partea lor de moşie din Groşani,

din hotarul de sus, şi din Homorâciul, pe unde au hotărât boierii, cu 15

ughi, bani gata. În hotarul de sus, fiind trei tei, din care doi îi vânduseră

înainte, vând acum mănăstirii un tei. Cine se va scula cu gâlceavă,

spunând că are şi el parte în acel tei, să-i caute pe ei, căci nimeni nu are

nicio treabă, dând ei mănăstirii şi cartea bătrână a moşilor lor. Peceţile,

pentru credinţă. Martori, tot soborul mănăstirii şi oameni buni: Ion vătah

din Peştişani, Nicolicea, Pârvul şi nepotul său, Stanciul, Angheleta1,

Nechifor cojocar, Trica şi Rustea Topescul, toţi din Tismana. Scrie popa

Theodosie.

M-rea Tismana, XIII/22.

Orig., difolio (30x21,5 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş; notă

tergală <a lui Dionise Eclesiarhul>: „Scris în condica Tismeanii”. Cop.,

mss. 329, f. 202-202v; 335, f. 178; 711, f. 49v-50.

1 În cop. din mss. 329 şi 335: Angheliia.

131

193. 1657 (7165) iul. 7. Dragomir Rociotă şi soţia sa, Voica,

vând postelnicului Ivaşco din Cârstineşti o livadă, sub Zarin, cu ştirea

oamenilor lor, pentru că au avut nevoie, cu bani, 2 ughi şi 50 costande.

Martori, boieri şi megiaşi: Detco vornic, Stanciul iuzbaşa, Dumitru

postelnic, popa Barbul. Scrie popa Dan. (Degetul, pentru credinţă)1.

Mitrop. Ţării Româneşti, CLVII/49.

Orig. (32,5x21 cm), filigran, rupt la îndoituri.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

194. 1657 (7165) iul. 10. Preda paharnic din Plăviceni vinde lelii

Elina, vara sa, toată partea sa de moşie, din funia de sus, dinspre hotarul

Scărişoarei, iar din funia de jos, jumătate, cu 100 ughi, bani gata. Când

vara sa i-a dat banii în mână, au fost de faţă: nenea Stanciul (postelnic)1

din Vârâţi, Ivan logofăt din Huriia şi Zărnă logofăt din Mihăeşti. Martori,

boieri. Apoi Elina a lăsat această moşie m-rii Plăviceni, luând, în schimb,

moşia mănăstirii din Studina, moşie pentru moşie, amândouă fiind moşii

sterpe. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

1 Completat după semnătură.

195. 1657 (7165) iul. 11. Nedelco din Mirceşti, fiul Stoianei, fata

lui Hilcea din Groşeneasa, vinde lui Coman căpitan din Buzău 10 stj. în

Groşeneasa, din jos, de unde a fost casa lui Nicoară Gurăreace, până în

crângul lui Şerban, unde a fost biserica strămoşilor lor, cu câte 45 bani,

stânjenul. Apoi, Hilcea, fratele lui Nedelco, vinde aceluiaşi 5 stj., cu câte

45 bani, stânjenul, pe lângă această moşie, cu ştirea fraţilor de moşie.

Martori: Nicoară Gurăreace, cu fratele său, Neagul, Groşanul, cu fratele

său, Vlad, şi Costea, toţi din Groşeneasa, Sinca iuzbaşa din Buzău,

Dragomir, fiul lui Lupu, şi Vasilie Cârlig din Gomoeşti. Degetele, pentru

credinţă. Scrie popa Gavriil de la Episcopia Buzăului. Şi s-au cheltuit la

aldămaş 10 costande, fiind de faţă şi Arion comis din Căpăţâneni.

132

Ep. Buzău, XXXIII/19.

Orig., difolio (31x21 cm), filigran; pe f. a doua este scris acelaşi

document şi anulat. Cop., ms. 171, f. 474; rez., M-rea Banu, XLIII/128, f.

1 (nr. 3); col. Hotărnicii, jud. Buzău, nr. 1, f. 13v; ibidem, nr. 1 bis, f. 13.

196. 1657 (7165) iul. 13. Macarie, patriarhul Antiohiei şi al

întregului Răsărit, adevereşte că, umblând la toate mănăstirile din ţară,

fiind trimis de Costandin Şerban vv., a venit şi la m-rea Tismana, începută

de arhimandritul Nicodim, iar egumenul Nicodim cu soborul s-au jeluit

înaintea sa că unii vor să ia moşiile mănăstirii, date de ctitorii bătrâni,

arătând şi cărţi şi hrisoave de moşii şi ţigani, unele şi de 100 de ani, altele,

mai noi. Acum, unii, în loc să miluiască mănăstirea, vor doar ca să-şi facă

ei dobândă şi agonisit, iar mănăstirea să rămână pustie. Macarie, văzând şi

cărţile lui Theofan şi Paisie, patriarhii Ierusalimului, şi Ionichie, patriarhul

Alexandriei, întărite cu mare blestem, că cine va lua moşii, rumâni, ţigani,

vaduri de moară, vamă, scule, târguri, bălţi de la balta Bistreţul, scala

Vâlcanului până în Cerneţi, ale mănăstirii, fie ei boieri mari sau „de jos”,

roşii, negustori, vameşi, pârcălabi, om simplu, arhiereu, popă, călugăr, să

fie blestemaţi. De asemenea, să fie blestemat de însuşi Macarie. Totodată,

patriarhul porunceşte celor 12 boieri, luaţi să adeverească pentru nişte

ţigani ai mănăstirii, pe răvaşul lui Stroe clucer, ispravnicul Scaunului

Craiovei, de egumenul Nicodim şi de Neacşa, să nu adeverească pe făţărie,

căci de vor făţări, vor intra în blestem. De asemenea, porunceşte şi roşiilor

Drăghici postelnic şi Tudosie spătar, care au datorie de 20 de ani la

mănăstire nişte ţigănici şi n-au căutat mai demult cum „s-au căzut”, ci se

apucă acum, iar de vor fi ale lor, cum zic că le este datoare mănăstirea, să

fie iertaţi, iar dacă o vor împresura, să ia cum nu se cade, fără dreptate, să

fie blestemaţi, ei şi casele lor.

M-rea Tismana, XC/13.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran, semnătura patriarhului în lb.

arabă; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica

Tismenii”. Cop., ms. 329, f. 84-84v; rez., M-rea Tismana, XCVI/160, nr.

115.

Ed.: rez., Ştefulescu, Tismana, p. 98, 332.

133

197. 1657 (7165) iul. 15. Istodor1, fiul lui Mihul Chefala

negustor, vinde lui Dumitru vătaf din Târgovişte partea sa de moşie din

Şerbăneşti, jud. Dâmboviţa, cumpărată de la Stan …2, a patra parte din

funia unchiaşului Vlaicu, cum merge moşia satului, cu 17 ughi, bani gata,

cu ştirea tuturor megiaşilor şi vecinilor, dându-i şi zapisul vechi. Martori3,

oameni buni: unchiaşul Vlaicul din Şerbăneşti, Oprea, fiul lui Vlaicul,

hagi Crăciun, Radul Zeamă, Radul, fratele lui Crăciun, Nica Olănescu,

Dionisie logofăt4. Iscălitura, ca să se creadă.

M-rea Câmpulung, XIII/9.

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran. Cop., ms. 204, f. 173v-174.

1 La semnătura în lb. greacă: Hristodor.

2 Loc alb.

3 Ultimii 2, după semnături.

4 În cop.: egumen.

198. 1657 (7165) iul. 17, Târgovişte. Costantin Şerban vv.

întăreşte moşnenilor din satele Plăsoi, Răduleşti, Măcreştii din Deal,

Măcreştii din Vale, Dudeşti, Periaţi şi Brăileştii, jud. Rm. Sărat şi Brăila,

ocine în aceste sate, pe vechile hotare, şi să fie în pace de către jupâneasa

Neacşa Cârsteasca, a lui Pătraşcu postelnic din Cârsteşti, şi de către fiii ei,

Radul şi alţii, şi de către oricine altcineva, pentru că le sunt bătrâne şi

drepte ocine din-nainte vreme. În zilele lui Mihai Vodă, Mihalcea ban a

împresurat ocinile lor şi pe ei i-a rumânit, iar apoi, în zilele lui Radul

Vodă, după moartea lui Mihalcea ban, fiul său, Pătraşco spătar, a

răscumpărat ocinile şi pe ei din rumânie, pe …1 bani gata, rămânând

megiaşi şi oameni liberi pe ocinile lor, cum au fost şi înainte. În zilele

domnului, după moartea lui Pătraşco spătar, jupâniţa Neacşa Cârsteasca şi

cu fiul ei, Radul, s-au făcut rude cu Mihalcea ban, dorind să împresoare

acele ocine şi să rumânească oamenii de acolo, fără cărţi şi fără nicio

treabă; şi au venit înaintea domnului, la marele divan, de s-au pârât cu

Cârstea din Plăsoi, Stan şi Neagoe din Răduleşti, Milea din Măcreştii din

Deal, Neagul şi Neanul din Măcreştii din Vale, Costandin şi Răduna din

Dudeşti, Mareş din Periaţi, Balea, fiul lui Mihăilă, şi cu Şerban din

Brăileşti. Domnul a judecat pe dreptate şi legea dumnezeiască, cu

mitropolitul Ţării Româneşti, Stefan, şi cu toţi dregătorii, şi i-a dat

134

jupâniţei Neacşa lege, 12 boieri, ca să strice cărţile de răscumpărare ale

acelor oameni sau să scoată ea alte cărţi, dar ea nicicum nu a putut să ia

legea, nici nu a avut cărţi, rămânând de lege şi de judecată din divan.

Martori: Gheorghie Băleanul mare vornic, Stroe mare logofăt, Pârvul

vistier, Pano spătar, Radul stolnic, Radul Mihalcea comis, Radul paharnic,

Neagoe mare postelnic. Ispravnic, Stroe mare logofăt. Scrie Dumitru

Boldici logofăt.

Doc. ist., LXXXVII/77.

Orig. slavon, perg., (34x45 cm), pătat, puţin rupt la îndoituri,

invocaţia simbolică, litera iniţială şi monograma în chinovar, semnătura

domnului, sigiliu mijlociu timbrat, cusut cu fir de mătase roşie.

1 Loc alb.

199. 1657 (7165) iul. 17. Gheorghe Bunea Sinovici scrie

jupânului Herjăl Lucaci, <la Braşov>, urându-i sănătate şi anunţându-l că

nu are nicio veste importantă de transmis, informându-l că a trimis un

fecior să-i aducă de la sat ogarul, iar acesta l-a călcat cu calul şi

deocamdată nu are alt ogar bun să-i trimită, rugându-l să-l păsuiască până

îi va găsi unul bun. Totodată, îl roagă să-i trimită un „răvăşel” cu veşti de

la el, urându-i surorii sale, Catrina, sănătate.

S.J.A.N. – Braşov, Primăria Braşov, Col. Stenner, seria slavă, nr.

632.

Orig. (29,5x19 cm), filigran, sigiliu de închidere în ceară verde,

căzut.

Ed.: rez., Cat. doc. rom. Braşov, p. 16 (nr. 72); Hurmuzaki, p.

126 (nr. 2354); Iorga, Socot. Braşovului, p. 212.

200. 1657 (7165) iul. 17. Leca spătar, după ce s-a îmbolnăvit,

lasă înaintea părintelui Ananiia, a jupânesei Neacşa băneasa, a lui

Mihalcea logofăt, a lui Căndrea din Măgureani, precum şi a altor boieri şi

oameni buni, ca după moartea sa, fiul său, Fiera, să fie stăpân casei şi

bucatelor sale, iar jupâneasa lui, Evda, să stea în case şi să se hrănească cu

135

moşiile lui, iar de nu se va suferi cu fiul său, Fiera, să-i dea acesta 100

taleri şi 2 pahare de argint şi ea va face cum va putea. De asemenea, fiul

său să-i dea fiicei sale, Despa, a treia parte din Găvăneştii de Jos, <jud.

Teleorman>1, moşie stearpă, fără rumâni, de va fi moşie stătătoare, iar de

nu va fi, să rabde şi să ţină ea ce a scris el în zapisele de zestre şi nimic

mai mult, iar de a luat mai mult decât scrie în zapis, să înapoieze. Mai lasă

fiicei sale, Varvara, ca să-i dea Fiera un sălaş de ţigani şi să-i mai dea

zestre, cum i-a dat şi fiicei, Despa. Fiind el slab de boală şi neputernic, l-a

învăţat cu gura sa pe fiul său, Mihalcea, de a scris, căci el nu a putut scrie

de boală, dar mintea şi firea i-au fost „la cap, întreagă”. Cine va călca

aceasta şi va scorni alte gâlcevi la mijlocul lor, să fie blestemat. De

asemenea, îi mai lasă soţiei o copilă de ţigan, cât va fi ea în casa lui, iar

dacă va ieşi sau va muri, copila să revină la loc.

Ms. 690, f. 185.

Cop.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 187 (nr. 409).

1 După titlul condicii.

201. 1657 (7165) iul. 19, Târgovişte. Tanasie mare slujer

adevereşte domnului Costantin Şărban vv. că, în zilele acestuia, a

cumpărat nişte moşii la Racoviţa, jud. Vlaşca, de la moştenii satului

anume: Paraschiva şi vărul acestuia, Nedelea, 400 stj., cu 45 ughi; Stredea,

200 stj.; Radomir, 200 stj.; Dobrotă, 100 stj.; Badiu mazil şi Răfăiu, 100

stj.; Negri, 100 stj.; uncheaşul Stanciul Cocoşălă, 100 stj.; Stan şi fiul său,

Stan, 100 stj.; ce fac în total 1300 stj., stânjenul cu câte 22 bani, în total

144 ughi. Fiind domnul mai volnic a cumpăra acolo, pentru că mănăstirea

sa, Cobia, „este moşteancă” acolo şi are şi alte moşii în Racoviţă, Tanasie

nu a putut să cumpere, căci nu l-a întrebat pe domn, întorcându-i domnul

banii, 144 ughi, atât cât a dat şi el, iar domnul a dăruit moşiile mănăstirii

Cobia, dându-i Tanasie domnului şi toate zapisele. Martori1, boierii

divanului, mari şi mici: mitropolitul Stefan, Ghiorghie mare vornic, Stroe

mare logofăt, Bunea fost mare vistier, Paană Filipescul mare spătar,

Neagoe mare postelnic, Radul mare stolnic, Radul mare comis2, Radul

mare peharnic, Danciul Pârâianul fost mare postelnic, Nicola mare pitar,

136

Ivaşco mare armaş, Pătraşco Bălăceanul cupar. Pecetea, pentru credinţă.

Scrie Necula Boldici logofăt.

M-rea Sf. Ecaterina, I/16.

Orig., difolio (42x29 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, sigiliu

inelar în tuş.

Ed.: rez., Grecianu, Genealogiile, I, p. 108, 297, II, p. 296.

1 După semnături.

2 Semnat de două ori.

202. 1657 (7165) iul. 20, Târgovişte. Costandin Şărban vv.

întăreşte lui Stoica roşul, fraţilor lui, Drăghici şi Barbul, şi vărului lor,

Mihul1, din Drăgoiani, jud. Gorj, nepoţii lui Barbul clucer, satul

Drăgoianii, cu rumânii – Radul Fărţoe, Ganea Fărţoe, Matei, Preda

Căcăra, Gherghie Vercul, Gămotea, Folicea, Radul Roşca, Oprea

Stângaciul, Lupul Dănitie, Duţul, Stan, Daan, Stoica, toţi cu fiii lor –,

pentru că le-a fost de moşie şi de strămoşie de la unchiul lor, Barbul

clucer, cumpărat pe bani gata, încă din zilele lui Mihai vv. În zilele

domnului, s-au pârât rumânii înaintea domnului, în divanul cel mare, cu

susnumiţii boieri, spunând aceştia că nu sunt rumâni din Drăgoiani, iar

moşia lor este în Pişteşti şi în Şasa, scoţând boierii în divan, înaintea

domnului cartea de la Mihai Vodă2, din anul 1652 (7160), citind-o domnul

în divan. Domnul a judecat pe dreptate şi pe legea dumnezeiască, cu toţi

dregătorii, dând rumânilor legea ţării, 12 megiaşi, pe răvaşe domneşti, din

divan, anume – Dragomir din Drăgoiani, Stan din Creţeşti, Cernea şi Ioniş

din Pişteşti, Buda, Barbul, Stanciul, Necula Hărtilă, Daan al lui Şărban şi

Daan Botea, toţi din Petreşti, Stan Brezilă din Târgul Jiu, Lăpădat din Iaşi

– ca să jure că nu sunt rumânii din Drăgoiani, ci din Pişteşti şi Şasa. La zi,

s-a strâns toată legea, deplin, la Scaun, la Târgul Jiu, înaintea slugii

domnului, Gherghie Sărdănescul vornic, pârcălab, şi nicicum n-au putut

jura, adeverind aceşti megiaşi că sunt rumânii din Drăgoiani, vânduţi de

Dima din Vădeani şi de jupâneasa lui, Neagoita, şi de fiii lor, Martin şi

Hărţeg, iar în Pişteşti şi Şasa nu i-au putut afla, domnul văzând cele două

răvaşe domneşti şi cartea celor 12 megiaşi, prin care rumânii au fost daţi

lui Stoica roşul şi rudelor sale, cum au fost şi înainte, rămânând rumânii de

lege şi de judecată, în divan, înaintea domnului. Martori: Ghiorghie

137

Băleanul mare vornic, Stroe Fiera mare logofăt, Pârvul mare vistiar, Paană

Filipescul mare spătar, Diicul mare clucer, Radul Fărcăşanul mare stolnic,

Radul Mihalcea mare comis, Radul mare peharnic. Ispravnic, Udrişte

Năsturel al doilea logofăt. Scrie Costea logofăt.

S.J.A.N. – Dolj, Col. Documente, X/4.

Orig., perg. (32x38,2 cm), invocaţia simbolică, iniţiala şi

monograma în chinovar, semnătura domnului, sigiliu mijlociu timbrat,

cusut cu fir de mătase roşie. Menţ. în lista hrisoavelor din col M. Seulescu,

A.N., XLVIII/1, f. 7 (nr. 31).

Ed.: extras, Ştefulescu, Tg. Jiul, p. 17, 114; rez., Achiziţii Noi, p.

147 (nr. 1971).

1 În menţ.: Mihail.

2 Greşit, în anul 1652 era domn: Matei Basarab.

203. 1657 (7165) iul. 21. Macarie, patriarhul de la Sf. Munte,

trimis de Costandin Şerban vv., ca să umble pe la toate dumnezeieştile

case şi mănăstiri, întâmplându-i-se să fie în această parte de loc, a venit şi

la m-rea Strehaia, din jud. Mehedinţi, unde egumenul Theodosie

arhimandrit, împreună cu soborul, i-au spus că această mănăstire a dat

înapoi toate milele domnului Matei Basarab vv., arătând şi hrisovul

domnului Costandin Şerban vv., prin care miluia mănăstirea cu vama de la

târgul Strehaia. Văzând hrisovul, întăreşte şi el această milă, dând carte cu

legătură şi mare blestem asupra celor ce vor vrea să strice această milă sau

îi vor îndemna pe domn sau boieri s-o strice, fie boier mare, mic, arhiereu,

popă sau neguţători. De asemenea, însuşi patriarhul să fie sub acest

blestem. Blestem.

Ms. 714, f. 946v.

Cop.

204. 1657 (7165) iul. 22, Târgovişte. Costantin Şerban vv.,

întăreşte jupâniţei Neaga vistiereasa, soţia lui Şerban vistier, şi fiului ei,

Radul spătar din Bilcireşti, ocină în Cojăşti, lângă Bilcireşti, jud.

Dâmboviţa, 30 stj., şi o roată de moară în apa Ialomiţei, din jos de biserica

138

de piatră a Cojăştilor, şi cu alţi 10 stj.1, înaintea morilor, şi cu rumânii:

Drăghici cel Bătrân păcurariul, cu fiii lui, Drăghici şi Oprea; Sarul2, cu fiii

lui, Crăciun şi Cârstea, toţi cu fiii şi nepoţii lor, toate cumpărate de Şerban

vistiar, tatăl lui Radul spătar, şi de jupâneasa lui, de la Marco din Cojăşti şi

de la fiii acestuia, Pârvul, Zahariia şi Mihai, în preţ de 90 galbeni gata, cu

trei zapise, în zilele lui Leon Vodă, pe vânzare adevărată şi stătătoare,

domnul văzând zapisele şi cartea lui Matei Vodă (din anul 1636 (7144))3.

În zilele domnului, după moartea lui Şerban vistier şi a lui Marco din

Cojăşti, fiii celui din urmă s-au pârât la divan, spunând că nu au vândut

moşia stătătoare, ci au pus-o zălog, vrând să întoarcă banii „de atâta

vreame”, venind înaintea domnului, în divan, şi pârându-se cu jupâneasa

Neaga vistiereasa, iar în divan dregătorii domnului, Gheorghie Băleanul

mare vornic şi Bunea vistier, care a scris zapisul, fiind atunci, ca şi Şerban

vistier, logofeţi la vistierie, precum şi alţi boieri, care au fost atunci

martori, au spus înaintea domnului, că Marco şi fiii lui au vândut moşia

stătătoare, fiind „lipsiţi şi săraci” şi nu au pus-o zălog, zapisele fiind scrise

şi ele pe vânzare, nu pe zălog. Domnul a judecat pe dreptate şi lege, cu toţi

dregătorii, adeverind că fiii lui Marco umblă fără ispravă, fiind îndemnaţi

de alţii, rămânând de lege şi de judecată, în divan. Martori: Ghiorghie

mare vornic, Stroe logofăt, Pârvul vistier, Pană spătar, Radul stolnic,

Radul Mihalcea comis, Radul peharnic, Neagoe postelnic. Ispravnic,

marele logofăt. Scrie Dumitru Boldiciu logofăt.

M-rea Plumbuita, III/12.

Orig., difolio (43x29 cm), filigran, monograma în chinovar,

semnătura domnului, sigiliu mijlociu timbrat. Cop., ibidem, XV/16; reg.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 În cop.: 7.

2 În cop.: Savul.

3 În cop., lipsă.

205. 1657 (7165) iul. 28. Crăciun Lateş din Novaci vinde lui

Lupul, fiul lui Sora din Cernădiia, o livadă în Zmida, partea lui Frunteş, cu

preţ de 18 costande. Martori: popa Vlad şi Stan Belul din Novaci, Pârvul

din Carpeni, Radul al lui Ionache din Urşeani. Degetul, pentru credinţă.

139

M-rea Hurez, LIII/13.

Orig. (15,5x21 cm), pătat.

206. 1657 (7165) aug. 3. Costandin Şerban vv. scrie lui Datco

vornic şi Stanciul iuzbaşa din Cârstineşti, Ivaşco postelnic, Badea, Pârvul

din Sălătruc şi Istovoe1 că, înaintea sa, a venit jupâneasa Neacşa, fata lui

Drăghici logofăt din Sălătruc, spunând că i-a dat tatăl ei o moşie de zestre

în sat, iar acum i-o opreşte nepoata sa, Neacşa din Sălătruc. Astfel, le

porunceşte să adeverească, împreună cu megiaşii bătrâni din sat, dacă

moşia a fost dată de zestre Neacşei de tatăl ei, iar de va fi aşa, să i-o

aleagă; precum vor adeveri aceşti 6 boieri, aşa va fi. Ispravnic, însăşi

spusa domnului.

Mitrop. Ţării Româneşti, CLVII/50.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, şters, rupt la îndoituri,

monograma şi sigiliu mijlociu în chinovar; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condică”. Cop., ms. 133, f. 17-17v; rez.,

ibidem, f. 28 – cu: f.l.z.; alt rez., Fond Brătianu, II/51, f. 32; menţ., Fişe g-

ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, I, p. 48 (nr. 624).

1 În cop.: 133: Stroe.

207. 1657 (7165) aug. 4, Târgovişte. Iano păharnic, fiul lui

Proca, nepotul lui Fota, din Târgovişte, vinde mitropolitului Stefan o

bucată de vie, în oraş, lângă viile Mitropoliei, cu 1.000 aspri bani gata şi

cu ştirea rudelor sale. Martori1, preoţi şi boiari: popa Mihai clisiar de la

Biserica Domnească, popa Manea din Aninoasa, Anghel logofăt, Nicodim

diacon, popa Ursu, popa Dumitru. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Scrie Stoica logofăt, fiul lui Soare logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, LV bis/7.

Orig. (31x21 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş; cu o notă tergală

<a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 134, f.

544v-545.

140

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 310-312 (nr. 473).

1 Ultimii 2, după semnături.

208. 1657 (7165) aug. 6. Vasilca, fiul lui Crăciun, vinde popii

Calciu o grădină în satul Ivăneşti, cu ştirea oamenilor lui şi a megiaşilor,

cu 3 ughi, bani gata. Martori: Vlădan, Mircea, Belciu, Drăgan, Stanciul,

Sârbul, Cârstea, Donea, Macariia, Stroe.

Ms. 314, f. 310v-311.

Cop.

209. 1657 (7165) aug. 8. Datco, fiul lui Miclea postelnic din

Potoceani, cu fiii săi, Albul şi Gherghe şi Balea „de păcură” şi ginerele lui,

Dragomir, fiul lui Creţe din Lipiia, Marco şi fraţii săi, Manea, Opriş şi

Ban, fiii Sorii, fata lui Momcilă din Dediuleşti, vând lui Lefter ceauş din

Verneşti un vad de moară la Dediuleşti, în Vadul Roşiului, într-un vad cu

Dragomir din Răteşti şi cu fratele său, Buză, cu 3600 bani gata, iar roata

de moară să o facă dinspre Crivină. Vadul de moară a fost cumpărat de

Momcilă din-nainte vreme de la Nedelco Făşie din Băbeani, o jumătate de

roată, iar cealaltă jumătate a cumpărat-o de la Marco şi de la fratele său,

Lorinţ, fiii lui Curalici din Ungurei, iar Momcilă a dat-o zestre fetelor lui,

Sora, Sorca şi Stanca, mama lui Albul şi Gherghe. Astfel, l-au vândut şi cu

moşie, până în Bahnă, partea acelei roţi de moară, …1 cât sunt în acel vad

de moară. Martori, oameni buni şi boieri: Jipa iuzbaşă, Jipa Sorescul,

Mihalcea stegar, Mihai, fiul popii Jipa, toţi din Verneşti, Stan şi fratele lui,

Stance, Vasalache, toţi din Dediuleşti, Dumitru şi fratele lui, Şteful, şi

Anghel, toţi din Potoceani. Degetele, în loc de pecete. Scrie Radul din

Verneşti.

Doc. ist., CXLVI/194.

Orig. (29x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri şi pe margini,

restaurat. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Loc rupt.

141

210. 1657 (7165) aug. 12. Udrea, fiul lui Chiriţă1, din Măciuceşti

vinde lui Iano mare căpitan şi jupânesei sale …2 65 stj., în sat, cu 12 ughi,

bani gata. Martori, boieri: Ghiorghiţă căpitan, fiul lui Deadiul postelnic,

Răzmiriţă căpitan, Gavrincea căpitan, cu fiul său, Toader1, Dumitraşco

iuzbaşa, Neaniţă dascăl de la Biserica Domnească, toţi din Râmnic, Bozul

căpitan din Grădişte, Toia căpitan, Ioniţă1, Mihul căpitan

1. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Nistor logofăt, fiul lui Stârcea iuzbaşa.

Doc. ist., MCD/109.

Cop.

1 După semnătură.

2 Loc alb.

211. 1657 (7165) aug. 16. Stanciul postelnic, fiul lui Calotă1

vornic din Boziiani, jud. Saac, adevereşte lui Paană Filipescu mare2 spătar

că, în zilele lui Costandin Şărban vv., i-a vândut 300 stj. din satul

Răduleşti, jud. Ilfov, cu vad de moară, cu câte 8 costande, stânjenul, în

total 120 galbeni bani gata, cu ştirea tuturor fraţilor de moşie şi a rudelor,

moşie pe care o are de la moaşa sa, Muşa, rămasă de la vărul lui, Preda

slujer, şi i-a vândut sus-numitului, căci s-a căzut lui a cumpăra. Martori3,

boieri: Ghiorghie mare vornic, Stroe mare logofăt, Preda fost4 logofăt,

Radul mare stolnic5, Şerbanovici logofăt, Ivaşco mare armaş, Radul mare

comis, Radul Creţulescul logofăt, Vâlcul logofăt, Ianachi negustor, Mareş

logofăt. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie Dumitraşco logofăt.

Doc. ist., DCCXI/19.

Orig., difolio (29x19,5 cm), puţin pătat, lipsă 1/6 din f. a doua.

Cop., ibidem, DCCXI/49.

1 În cop.: Caloi.

2 În cop.: al doilea.

3 După semnături.

4 În cop.: mare.

5 În cop.: postelnic.

142

212. 1657 (7165) aug. 16. Radul, fiul lui Bălaci, vinde lui Semen

clucer şi jupânesei acestuia, Sima, un rumân, …1 din Broscari, fratele lui

Nicola, cu 8 galbeni. Martori2, boieri: jupâneasa Dumitra din Bălceşti,

Tudosie din Padeş, Laţco din Glogova, Drăghici postelnic din Fărcăşeşti,

Stamatie păharnic, Theodosie logofăt. Degetul şi iscălitura, pentru

credinţă.

S.J.A.N. – Dolj, Col. Documente, CCCXLI/15.

Orig. (18,4x20,7 cm).

1 Loc alb.

2 Ultimii 2, după semnături.

213. 1657 (7165) aug. 17. Neacşa, soţia lui Drăgan căldărariul,

cu fiul ei, Tudor, adevereşte Anghilinei, soţia lui Muşat din Zăgoneani, că

Muşat le-a pus partea lui de moşie zălog, încă din zilele lui Matei voievod,

ţinând-o ei până în zilele lui Costandin vv., când i-a ajuns legea şi

judecata, înapoindu-le Anghelina banii, cu dobândă1, pentru 20 galbeni, 25

galbeni, în m-rea Argeş, înaintea părinţilor, luându-şi înapoi moşia.

Degetul, în loc de pecete. Martori2, toţi călugării de la mănăstire:

eromonah Dionisie, eromonah Onofrie clisiarh, eromonah Serghie,

eromonah Lavrintie, monah Vasilie.

Ep. Argeş, IX/8.

Orig., difolio (34x22 cm), puţin pătat şi rupt la îndoituri, lipsă 1/3

din f. a doua. Rez., mss. 168, f. 82-82v; 708, f. 368v-369 – cu: aug. 15.

1 În text, anulat.

2 După semnături.

214. 1657 (7165) aug. 18, Târgovişte. Costantin Şărban vv.

întăreşte popii Gherghie, clisiiar de la Biserica Domnească din Bucureşti,

un loc de vie în dealul Bucureştilor, alături de viile acestuia, pe lângă

Stoica logofăt, fiul lui Şărban logofăt din Bucureşti, (şi pe lângă Răzvan)1,

la deal, alături cu via lui Ianache bărbiiariul, până în drum, la vale, până în

pârâul cu podul, cu livadă cât ţine locul. Acest loc a fost domnesc, sterp,

143

încă din zilele tatălui domnului, Şărban vv. În zilele domnului, când

Dumnezeu l-a dăruit cu domnia, iar împăratul cu steagul de domnie, în

scaunul părintelui său, Şărban vv., l-a miluit şi domnul pe sus-numitul

preot, ca să-şi facă vie şi să se hrănească, pentru că slujeşte domnului şi

Curţii cu dreaptă slujbă şi cu multă strădanie, la biserică, ziua şi noaptea,

rugându-se la liturghie pentru domn, făcându-i acesta şi carte. Blestem.

Martori: Gheorghie Băleanul mare vornic, Stroe mare logofăt, Pârvul mare

vistier, Paano mare spătar, Diicul mare clucer, Radul mare stolnic, Radul

Mihalcea mare comis, Radul mare paharnic, Neagoe Săcuianul mare

postelnic. Ispravnic, Stroe mare logofăt. Scrie Nicula Boldici gramatic.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCLXV/2.

Orig., difolio (44x32 cm), puţin rupt la îndoituri şi pătat,

invocaţia simbolică, iniţiala şi monograma, ornate în chinovar, semnătura

domnului, sigiliu mijlociu timbrat, cusut cu mătase roşie.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 130.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după nota tergală.

215. 1657 (7165) aug. 20. Toma, fiul lui Mărin, din Comanca şi

fiii se vând rumâni lui Stroe Olănescul logofăt, cu 29 ughi, bani gata.

Martori1, boieri: Pârvul logofăt, Bucur postelnic şi fiul său, Radul, toţi din

Olăneşti, Dumitru pârcălab, Stoica Frăţilescul, Stoica, fiul popii, şi

Stoichiţa, toţi din Comanca,Vlad, fiul lui Ionaşco postelnic, Cârstea şi Ion.

Degetele, pentru credinţă. Scrie popa Vlad din Olăneşti.

Ep. Râmnic, LXV/5.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), pătat, filigran; pe verso-ul primei

file trei nume: Cârstea, Ion, Stoichiţă. Cop., ms. 707, f. 10 (fostă 135v);

altă cop., col. Hotărnicii, jud. Vâlcea, nr. 24, f. 39v.

1 Ultimii 3, după semnături, din care ultimii 2, pe f. 1v.

216. 1657 (7165) aug. 20. Marin, fiul lui Dobre, vinde lui Pârvan

clucer o funie de moşie din Belitori, funia de 120 stj., cu 1550 aspri, moşie

stearpă, fără de om. Martori: Manea din Belitori, Calin, fiul lui Taodur,

144

Dragomir, Bobe, unchiul lui Marin, Mareş, Vlad, Stanciul şi Bobe al lui

Grecul, toţi din Posah, Micul pârcălab din Putinei. Scrie popa Radu din

Şipot. Degetul, pentru credinţă.

M-rea Cozia, XXI/8.

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, restaurat.

Cop., mss. 211, f. 8; 215, f. 253v-254.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 187 (nr. 410).

217. 1657 (7<1>165) aug. 21. Apostol, nepotul lui Cârstiian din

Frăsinet, vinde lui Hrizea postelnic 10 stj. de ocină în sat, cu câte 90 bani,

stânjenul, ce fac 4½ ughi. Martori2: Vasilie logofăt, Armega

3 vameş,

Paraschiva judeţ, Udrea aprod.

Ms. 128, f. 553.

Rez.

1 Omisiune.

2 Toţi, după semnături.

3 În text, greşit: Arnega.

218. 1657 (7165) aug. 22. Doamna Anca, cu ginerele său,

Efstratie postelnic, şi fiica sa, Ilinca, (fata lui Pătraşco Vodă )1, adevereşte

cumnatului ei, Costandin Cantacuzino fost mare postelnic că a cumpărat

împreună cu acesta satul Cilieni, jud. Romanaţi, în zilele lui Matei Basarab

vv., de la Petre clucer şi de la jupâneasa acestuia, Ilina, cu 800 ughi, bani

gata, ţinând fiecare câte jumătate de sat, până acum, în zilele lui Costandin

Şărban vv., când Anca vinde lui Costandin fost mare postelnic partea ei de

sat, cu toţi rumânii, cu 400 ughi, bani gata, dându-i şi zapisul de

cumpărătoare ce l-a avut împreună de la Petru clucer şi jupâneasa lui, şi

alte cărţi de moşie ce a mai avut. Peceţile, pentru credinţă. Scrie însuşi

Efstratie postelnic. Martori, toţi boierii.

Doc. ist., D/12.

145

Cop. Altă cop., ibidem, MCXCI/7; rez., ibidem,

MDCLXXXIV/29 (nr. 17), MDCLXXXVII/6 (nr. 17), MDCLXXXVII/25

(nr. 17).

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 135.

1 Completat după semnătura cu litere latine.

219. 1657 (7165) aug. 22. Sătenii Cilieani vând moşia lor lui

Hagept-Dula turcul, cu 500 galbeni.

Doc. ist., MDCLXXXVII/6 (nr. 18).

Rez. Alt rez., ibidem, MDCLXXXVII/25 (nr. 19) – cu: f. d.

220. 1657 (7165) aug. 28, Târgovişte. Costandin Şărban vv.

întăreşte m-rii Strâmbul şi slugii sale, ctitorul mănăstirii, Stamatie

paharnic, fiul lui Miloş logofăt din Pârâu, jud. Dolj, nişte rumâni, anume

Hazap (Azap), fiul lui Dan Corbeaiu din Strâmba, cu verii lui, Pătru şi …1,

fiii lui Radoslav, cu fiii lor şi cu părţile lor de moşie din Strâmba, pentru

că ei s-au vândut rumâni cu părţile lor lui Stoichiţa vistier, moşul lui

Stamatie paharnic, cu bani, încă din zilele părintelui domnului, Şărban vv.,

dându-i de pomană Stoichiţa mănăstirii. Acum, în zilele domnului,

rumânii au pârât, spunând că nu s-au vândut părinţii lor rumâni cu moşiile

lor, şi nu au luat bani de la Stoichiţa vistiar, nici pentru ei, nici pentru

moşiile lor; şi au venit de s-au pârât cu Stamatie paharnic, la divan,

înaintea domnului, care a judecat pe dreptu şi legea dumnezeiască,

împreună cu toţi dregătorii, dându-le legea ţării, 12 megiaşi, pe răvaşe

domneşti, ca să jure că nu s-au vândut părinţii lor rumâni şi nici nu au luat

bani. Şi au luat ei, în două rânduri, megiaşi jurători, pe două perechi de

răvaşe, şi tot le-au schimbat legea şi n-au putut jura, rămânând de lege şi

de judecată, din divan, înaintea domnului, căci au umblat ca nişte oameni

răi şi „pârâţi”, văzând domnul amândouă răvaşele la mâna lui Stamatie

paharnic. Martori: Ghiorghie mare vornic, Stroe Hiera mare logofăt,

Pârvul mare vistiar, Paană mare spătar, Radul mare stolnic, Radul mare

comis, Radul mare paharnic, Neagoe mare postelnic, Tanasie mare slujer,

146

Necula Glogoveanul mare pitar. Ispravnic, Udrişte Năsturel al doilea

logofăt. Scrie Stoica logofăt, fiul lui Soare logofăt.

Ep. Râmnic, C/24.

Orig., difolio (44,5x29 cm), filigran, puţin pătat şi rupt la

îndoituri, invocaţia simbolică, litera iniţială şi monograma în chinovar,

semnătura domnului, sigiliu mijlociu timbrat, cu ceară între file.

1 Loc alb.

221. 1657 (7165) aug. 30, Bucureşti. Costandin Şărban vv.

întăreşte locuitorilor satului Robăneştii, jud. Romanaţi, anume – Duca,

Stoica, Vâlsan, Radul, Nica, Stan, alt Stan, alt Radu, Costandin, …1 Radu,

fiul lui Leu, cu fraţii şi fiii lor, moşia din sat, pe vechile hotare, să fie ei

liberi de către mănăstirea …1 a răposatului Mateiu Vodă de la

Brâncoveani, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, unde este egumen

Gavriil, şi de către toţi egumenii. Acest sat a fost de oameni cnezi, pe

ocinele lor, de la Întemeiere. În zilele lui Matei Vodă, acesta i-a rumânit,

prin puterea domnească, punându-le biruri grele pe umerii lor, aruncându-i

în temniţă şi lundu ei banii în silă, pe rumânie, dându-i apoi rumâni la

mănăstirea sa de la Brâncoveani, cu ocinile lor. În zilele domnului, după

moartea lui Matei Vodă, sătenii având atâta nedreptate pe capetele lor, de

la acest din urmă domn, au venit la marele divan şi s-au pârât cu nepoţii

lui Matei vv., Preda mare vornic din Brâncoveani, spunând că au luat ei

banii în silă. Domnul, cercetând legea ţării, a judecat pe dreptate şi pe

legea dumnezeiască, cu toţi dregătorii, dându-le lege 12 megiaşi, pe răvaşe

domneşti – Isar şi Vlăducul din Bârza, Vlădica din Loloeşti, Stoica şi

Voda din Viişoară, Preda din Corbeani, Cazan din Balş, Stan al lui Ghiga

din Câmpeani, Vădislav şi Stanciul Hacii din Coşoveani, Stănislav din

Popânzăleşti şi Bratul din Leu – ca să jure înaintea lui Ghiorma mare ban,

la Scaunul domnului, la Craiova, precum s-au vândut rumâni la mare

nevoie şi siliţi. Astfel, au venit ei acolo, cu legea deplin, jurând cu mâinile

pe Evanghelie, la Biserica Domnească, înaintea popii Stanciul clisiar şi a

popii Ianiu, fiind şi egumenul Gavriil şi mulţi boieri, anume – Preda spătar

din Cepturoaia, Hamza logofăt din Popânzăleşti, Gherghina stolnic din

Şitoia, Bădilă postelnic din Pârşani, Costea căpitan din Craiova, Chiro

147

căpitan – precum şi egumenii de la Bucoveţ şi de la Jitiian, hotărând să

dea sătenii din Robăneşti toţi banii, 170 ughi, în mâna egumenului Gavriil

de la Brâncoveani, tot atât cât le-a dat lor domnul Mateiu Vodă ca să-i

rumânească. Domnul a văzut şi cărţile lui Ghiorma mare ban şi ale

jurătorilor, cum au jurat aceştiia cu legea, deplin, că au întors ei banii,

fiind ispravnic …1 negustor, fiul lui Costea din Craiova, rămânând

egumenul Gavriil de judecată, iar sătenii să fie cnezi şi liberi pe ocinele

lor, cum au fost şi înainte vreme. De vor mai scoate egumenul şi călugării

nişte cărţi sau zapise de rumânie pentru Robăneşti, să fie acestea

mincinoase, căci au întors ei toţi banii domneşti. Martori: …1 mare ban al

Craiovei, Preda Brâncoveanul mare vornic, Stroe mare logofăt, Bunea

vistier, Hrizea spătar, Ghierghe …1, C…

1 …

1 paharnic, Istratie postelnic.

Ispravnic, Stroe Fiera mare logofăt. Scrie Dumitru Boldici logofăt.

Doc. ist., LXIX/127.

Orig. slavon, perg.,(41x56 cm), rupt la îndoituri, pătat, restaurat,

invocaţia simbolică, iniţiala şi monograma în chinovar, semnătura

domnului, sigiliu mijlociu timbrat, cusut cu fir de mătase roşie, căzut.

1 Loc rupt.

222. 1657 (7165) aug. 30. Costandin Şerban vv. porunceşte

boierilor adeveritori ai lui Bratul ceauş şi ai lui Radul şi ai lui P<et>1re,

anume – Mihai stolnic, Neagoe şi Dragul, toţi din Frăsinet, Ganul din

<Po>1runbreani, Staico iuzbaşa şi Drăguşin din Berciugov, Fiera logofăt

din Gurbăneşti, Braan din Cornăţel, Ion căpitan şi Tatul din Bucureşti,

Drăghici din Zgârciţi, Dobrotă iuzbaşa din Pupezeani –, ca să adeverească

şi să judece pentru moşia de la Frăsinetul, din sus de mănăstire, ca să

meargă moşia „la sânge”, cui i se va cădea a o ţine, fiind rudă mai de

aproape. Cel ce va fi rudă mai apropiată, acela să o ţină, precum se va

adeveri. Ziua, la Vinerea Mare. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Doc. ist., MDCLXXVIII/30.

Orig. (20x14 cm), rupt, pătat, lipit, monograma şi sigiliu mijlociu

în chinovar.

1 Loc rupt.

148

223. 1657 (7165) aug. 31. Radul şi Zahariia vând lui Stanciul

Moldoveanul un răzor de vie <la Izvorani>1, pe lângă via acestuia, şi din

casă, partea lor, câtă le va face, cu ştirea mamei, surorii şi a fraţilor de

moşie, cu 15 ughi, (cu zi la Sfânta Marie)2. Martori, boieri şi megiaşi:

popa Radul şi diaconul Stoian din Brătuleşti, diaconul Ghinea din

Câmpulung, Barbul şi Oprea roşu din Călineşti. Peceţile, pentru credinţă.

M-rea Câmpulung, XLVII/4.

Orig. (19,5x20,5 cm), filigran.

1 Completat după nota tergală.

2 Textul dintre paranteze, adăugat deasupra rândului.

224. 1657 (7165) …1 3. Greşiţă

2 …

1 vinde lui Vâlcul, …

1 Pârşcu

şi lui Vădislav din Drăghiceani o funie de loc, deplină, <la Pirlogie>3, în

lat, de 33 paşi, iar în lung, din Tufele lui Pârşcu, până în <Sili>1ştea lui

Sore, pe care o luase, şi el, de la Dan, …1 şi de la Radul al lui Dan, al lui

Pavel, cu 3 (?) ughi, iar partea …1 cu 200 bani, …

1. Martori

4: Ion şi alţii.

A.N., MMDCCCXXXIII/2.

Orig. (29,5x22 cm), rupt, lipsă din text, lipit.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 147 (nr. 1973).

1 Loc rupt.

2 Loc rupt, completat după semnătură.

3 După nota tergală.

4 După semnături.

225. 1657 (7165) …1 …

15. Jupâneasa Domitra, fata lui Iordache

vornic şi a jupânesei …2anei, dă la mănăstire toată partea sa de moşie din

Glodeanul, pentru pomană. Cine se va scula peste cuvântul şi peste cartea

ei, să fie blestemat, fie de va fi fiica sa, Marica, nepotul ei, Iordachi, fie

clucerul Stroe sau feciorii acestuia. Martori, boieri: …1, popa Ion, comisul

Mih…1, …

1 Borce logofăt, …

1 Stanciul, popa Mitrea din Cioceni. Scrie

…1. Peceţi, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, LXV/19.

149

Orig., difolio (29,5x21 cm), rupt, lipsă din text, restaurat. Cop.,

mss. 130, f. 290; 132, f. 142v – ambele cu: f.l.z.

1 Loc rupt.

2 Loc rupt, citire probabilă; în cop. din ms. 130: Chiajna; în cop. din ms. 132: Dana.

226. 1657 (7165) f. l. 25. Drăghici, fratele său, Apostul, şi mama

lor, Slavna, din Grupşani, fiii lui Vlad, fratele lui Ilie din Grupşani, vând

lui Prooroci1 din Grupşani moşie în Săliştenii cu 4900

2 aspri bani gata,

cumpărată de ei de la Stanciul din Sălişteni, cu ştirea megiaşilor şi

moşnenilor. Îi mai vând o moşie în sat, cumpărată de la Preda al lui

Stanciul din Sălişteni, jumătate, cu 6400 aspri2 (în total, 11300 aspri)

3.

Martori: popa Radul din Grupşani, popa Pârvan şi Dragomir din Sălişteni,

Nicola din Futeşti, Lupul Godeanul din Spineni.

M-rea Brâncoveni, VII/1.

Orig., perg. (35x25,5 cm), două sigilii inelare în fum.

1 Probabil: Protca.

2 Cifra s-a scris cu altă cerneală.

3 Text adăugat după dată.

227. 1657 (7165) f. l. z. Costandin Şerban vv. întăreşte m-rii

Aninoasa1 iertarea de dări a patru oameni – Stoica, cu fiii, fiii lui Viperă,

Dinul cu fiii – anume: de bir, de miere cu ceară, de găleata cu fân, de toate

dăjdiile şi mâncărurile câte sunt peste an în ţară. Aceşti oameni au apucat

sama talerului la mănăstire şi au dat bir acolo şi au plătit şi mănăstirea de bir.

Matei Basarab vv., văzând că sărăceşte mănăstirea, le-a scos talerul din

Vistierie ca ei să fie posluşnici ai mănăstirii. În zilele domnului, satul Cislăul

s-a pârât cu Mihail, egumenul mănăstirii, înaintea domnului, ca să-i ia bir.

Domnul, cu tot divanul, văzând cărţile lui Matei vv., de milă şi de răpaos, a

dat carte de iertare pentru cei patru. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Ms. 171, f. 29-29v.

Cop.

1 S-a adăugat mai târziu, cu alt scris.

150

228. 1657 (7165) f. l. z., Târgovişte. Costantin vv., fiul lui

Şerban vv., întăreşte lui Pătrăşcan, fiul lui Dobrea vornic din Buneşti, jud.

Rm. Sărat şi Brăila, ocină în sat, cu vad de moară şi baltă, pe hotare

bătrâne, fără rumâni, pentru că această ocină a dat-o Radul vv., în prima

domnie, lui Dobre vornic, cu rumânii din sat, pentru dreaptă şi

credincioasă slujbă, domnul văzând şi cartea lui Radul vv. În zilele lui

Matei vv., rumânii au fugit, iar Dobre vornic şi fiul său, Pătrăşcan, i-au

plătit multă vreme de bir şi de alte dăjdii, dând pentru ei 260 ughi. Matei

vv., văzând că au plătit atâţia bani pentru rumânii fugiţi, a întărit mila lui

Radul vv., cu carte domnească, pentu această moşie cu rumâni, fiind ei

nişte oameni răi şi fugari. Pătrăşcan, văzând că nu va mai putea face

niciun folos cu ei, a socotit cu inima lui, de i-a lăsat şi i-a iertat de

rumânie, numai preţul capetelor, fără de moşie, pentru pomana lui şi a

părinţilor lui, scoţându-i din sat. Rumânii s-au pârât, gândind ca şi moşia

să fie a lor, şi au venit înaintea domnului, în marele divan. Domnul a

judecat şi i-a întărit lui Pătrăşcan toată ocina, fără rumâni, aceştia

rămânând de judecată înaintea domnului, în divan. Martori: Gherghie

mare vornic, …1 mare logofăt, Pârvul mare vistier, Pană mare spătar,

Radul mare stolnic, Radul mare comis, Radul mare păharnic, Neagoe mare

postelnic, Tănasie mare sluger, Nicula mare pitar. Ispravnic, Stroie al

doilea2 logofăt. Scrie Radul logofăt.

Ms. 724, f. 694-694v.

Cop.

1 Loc alb.

2 Greşit, Stroe era mare log.

229. 1657 (7165) f. l. z. Hrisovul lui Costandin Şărban vv.

<pentru moşia Izvorani, jud. Muşcel>1.

Col. Hotărnicii, jud. Muşcel, nr. 3, f. 19.

Menţ.

1 După titlul hotărniciei.

151

230. 1657 (7165) f. l. z. „Carte a lui Costandin Vodă, fiul lui

Şărban, spartă”, <pentru moşia Boleasca>1.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCXII/5 (nr. 2).

Menţ.

1 După titlul perilipsisului.

231. 1657 (7165) f. l. z. Dumitraşco, cu fratele său, Goicea,

feciorii lui Radul, nepoţii lui Voico dascăl din Găgeani, adeveresc m-rii

Mărgineani şi egumenului Mitrofan că au avut un munte, numit Cleşăscul,

în jud. Prahova, pe seama lor. În zilele lui Costandin Şărban vv., l-au

vândut mănăstirii cu 4000 aspri gata. Martori1: Stefan mitropolit, Serafim

episcop de Buzău, mulţi boieri şi Vasilie eromonah. Degetele, pentru

credinţă.

Ms. 454, f. 253-253v.

Cop.

1 Ultimul, după semnătură.

232. 1657 (7165) f. l. z. Oprea, fiul lui Stan Stârpitul din Largul,

pe apa Călmăţuiului, jud. Buzău, vinde lui Radul mare comis toată partea

lui, jumătate din sat, ocină fără rumâni, din cap până în cap, 750 stj., cu

190 ughi, bani gata, şi un cal bun, cu ştirea tuturor fraţilor de ocină.

Martori1, boieri mari şi mici: Robe portar din Căpreşti, nepotul

vânzătorului, Pârvul mare vistier, Istrate fost postelnic, Ivaşco fost mare

ban, Fiera postelnic. Scrie Dumitraşco logofăt din Târgovişte.

Ms. 454, f. 211.

Cop.

1 Ultimii 4, după semnături.

152

233. 1657 (7165) f. l. z. Stoian şi cu nepotul său, Stan din

<Găgeani>1, vând m-rii Mărgineani şi egumenului Mitrofan un munte,

numit Clăşascul, jud. Prahova. Şi au vândut ei, împreună cu Dumitraşco şi

cu fratele său, Goicea, partea acestora din urmă fiind vândută mănăstirii

mai-nainte vreme, iar partea lor din munte a fost pe seama vânzătorilor. În

zilele lui Costandin Şărban vv. l-au vândut mănăstirii cu 4000 aspri gata.

Martori2 la zapisul făcut la mănăstire: Dumitraşco, Voico şi Mircea.

Degetele, pentru credinţă.

Ms. 454, f. 253.

Cop.

1 În text, greşit: Cageanul; completat după celelalte doc. din ms. 454.

2 După semnături.

234. 1657 (7165) f. l. z. Stoica al lui Păcală din Muşcel vinde lui

Gherghina din Vaideel partea sa de moşie, din apa Sărata, până în cale şi

până în stâna lui Pătru, cu 2 ughi. Martori: Dobromir, fiul lui Paraschiva,

şi Dragomir, ambii din Muşcel, Radul, fiul lui …1, şi Manea. Scrie Stan

din Năvărteşti.

Mitrop. Ţării Româneşti, LXIX/1 (d).

Cop. Altă cop., ms. 130, f. 342-342v.

1 Loc alb.

235. 1657 (7165) f. l. z. Stan, Neagoe, Oprea şi Iane din

Cârstieneşti vând lui Ion stolnic moşie în sat, cu Stan robul, cu munte, cu

14 ughi bani gata, pentru o datorie a lui Stan robul, fiind ei chezaşi pentru

acesta la jupânul Ivaşco. De nu va fi moşia stătătoare, să-i caute pe ei.

Martori: Iuga şi Voico din Corşori, Neagoe pârcălab şi Stoica din Corbi.

Scrie popa Teodor.

Ms. 137, f. 74.

Cop.

153

236. 1657 (7165) f. l. z. Ana, fiica lui Calin, cu fiii ei, Stan şi

Calin, vinde lui Irimie din Pârliţi un pogon de vie în deal, (din partea lui

Godin)1, cu 7 ughi, bani gata, cu ştirea fraţilor, pogon ce îl avea de zestre

de la tatăl ei. Martori, oameni buni: Caloian, Albuţ, Neagoe, fiul lui Roşca,

Nedelco şi Vasilie, ultimii doi din Pârliţi şi Tudor din Buzău. Peceţile,

pentru credinţă.

Ms. 172, f. 484-484v.

Cop.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

237. 1657 (7165) f. l. z. Cartea lui Macarie, patriarhul Antiohiei,

cu mare legătură, asupra lui Apostol şi a Anei, fraţii lui Leca.

Fond Ion C. Cantacuzino, I/11 (nr. 32).

Rez.

238. 1657 (7165) f. l. z. Jupâneasa Neacşa, soţia lui Gherghe

logofăt din Măgureani, jud. Prahova, închină la Sf. Mormânt din Ierusalim

partea ei de moşie din sat, cu vii, fără rumâni, pentru pomană.

Doc. ist., MDCXXVI/238.

Rez. inserat în doc. din 1666 (7174) mart. 13.

239. 1657 (7165) f. l. z. Manea şi Matei din Măicăneşti vând lui

Ghioca căpitan 40 stj.

Doc. munteneşti, XXV/87a (nr. 1).

Rez., lb. greacă.

240. 1657 (7165) f. l. z. Răducu din Floceşti vinde lui Ghioca

căpitan 20 stj., pe care i-a cumpărat de la Radu Vodă.

Doc. munteneşti, XXV/87a (nr. 10).

Rez., lb. greacă.

154

241. 1657 (7165) f. l. z. Calotă moşnean din Măicăneşti vinde lui

Ghioca căpitan 40 stj.

Doc. munteneşti, XXV/87a (nr. 9).

Rez., lb. greacă.

242. 1657 (7165) f. l. z. Ştefan grămătic vinde lui Ghioca căpitan

40 stj. în hotarul Măicăneştilor.

Doc. munteneşti, XXV/87a (nr. 11).

Rez., lb. greacă.

243. 1657 (7165) f. l. z. Stanu şi Stoica din Măicăneşti vând lui

Ghioca căpitan 20 stj.

Doc. munteneşti, XXV/87a (nr. 8).

Rez., lb. greacă.

244. 1657 (7165) f. l. z. Radu din Floceşti vinde lui Ghioca

căpitan 20 stj. în hotarul Măicăneştilor.

Doc. munteneşti, XXV/87a (nr. 5).

Rez., lb. greacă.

245. 1657 (7165) f. l. z. Anghel, fratele lui Ion şi Radul, şi cu

Ivan vând lui Constantin postelnic din Cli<n>1ceni 40 stj. şi o funie.

Doc. munteneşti, XXV/87a (nr. 43).

Rez., lb. greacă.

1 Omisiune.

155

246. 1657 (7165) f. l. z. Ilie pârcălab vinde lui Ghioca căpitan 40

stj. din hotarul Măicăneştilor.

Doc. munteneşti, XXV/87a (nr. 2).

Rez., lb. greacă.

247. 1657 (7165) f. l. z. Voicul roşul din Râmnic vinde lui

Martin un vad de moară, cu locul ei, la <Titeşti, jud. Argeş>1.

A.N., CLIII/3, f. 3 (nr. 14).

Rez. inserat în carte de judecată din 1825.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 147 (nr. 1974).

1 Completat după cartea de judecată din 1825 oct. 6.

248. 1657 (7165) f. l. z. Zapisul lui Dobromir pentru 4

pământuri de loc din moşia Homeşti.

Doc. munteneşti, IX/36 (nr. 26).

Rez.

249. 1657 (7165) f. l. z. Zapisul lui Şărban şi al fratelui său,

Radu, prin care vând lui Tudorache 15 pogoane la Homeşti.

Doc. munteneşti, IX/36 (nr. 128).

Rez.

250. 1657 (7165) f. l. z. Zapisul lui Ion izbaşa din Piteşti <pentru

moşia Izvorani, jud. Muşcel>1.

Col. Hotărnicii, jud. Muşcel, nr. 3, f. 19v.

Menţ.

1 După titlul hotărniciei.

156

251. 1657 (7165) f. l. z. Anghel vinde stolnicesei, soţia lui Dinu

clucer, 40 stj.

Doc. munteneşti, XXV/87a (nr. 27).

Menţ., lb. greacă.

252. 1657 (7165) f. l. z. Zapisul lui Tudor vătaf pentru 20 stj. la

Fugleşti.

Doc. ist., MCXXIV/5 (nr. 10).

Menţ.

253. 1657 (7166) sept. 1. Constandin Şerban vv. porunceşte

celor 12 megiaşi judecători ai popii Stroe din Bădeni, cu fratele lui, şi ai

lui Marco, cu fratele său, fiul lui Stoica Măşoi din Brăneşti, anume: Manea

al lui Vlădel1 din Pietroşiţa, Gherghe

1 din Bezdead, …

2 din Ţâţa, …

2 din

Fiiani, …2 din Cucuteani, …

2 din Runcu, …

2 din Bărbuleţ, să cerceteze şi

să adeverească, pe cărţi şi zapise, pentru moşia din Brebul, dacă a avut sau

nu Sorica1, mama lui Marco, parte în această moşie. Cum vor adeveri cei

12 megiaşi, aşa să fie.

Doc. ist., LIX/38, 39.

Orig. duble, difolio (15x20 cm), filigran, monograma şi sigiliul

mijlociu în chinovar.

1 În Doc. ist., LIX/39, lipsă.

2 Loc alb.

254. 1657 (7166) sept. 3. Serafim arhiepiscop de Buzău

adevereşte Mariei şi surorii sale, Ioana, preoteasa popii Lăudat, fiicele lui

Andreiu din Pârscov şi ale soţiei sale, Sora, că a venit înaintea lui, Maria,

cu un zapis de la mama ei, spunând că cele două surori sunt fiicele lui

Andreiu, iar după ce „s-a petrecut” tatăl lor, mama acestora s-a măritat

cu Drăgoiu călăraş, având cu acesta din urmă o fată, Voica. Apoi,

Drăgoiu s-a călugărit, iar Sora, văzând că o ajunge vreme de slăbiciune şi

157

de bătrâneţe, temându-se de moarte şi nevrând să fie pâră în urma ei a

lăsat cu limbă de moarte şi cu zapis cu mărturii ca Maria şi Ioana să ţină

partea tatălui lor, oricâtă moşie va avea, iar Voica să ţină ocina tatălui ei,

mărturisind însuşi acesta, Drăgoiu călugăr, înaintea arhiepiscopului, că

fiica sa nu are nicio treabă în moşia lui Andreiu. Astfel, arhiepiscopul,

văzând zapisul Sorei şi mărturia lui Drăgoiu călugăr, a făcut carte Mariei

şi Ioanei pentru moşia tatălui lor, iar Voicăi pentru ocina tatălui său.

Pentru un pământ vândut de popa Lăudat lui Drăgoiu călugăr cu zapis şi

răscumpărat apoi de el de la acesta, spunând Lăudat că a pierdut zapisul,

Drăgoiu a mărturisit că Lăudat a răscumpărat de la el acest pământ. De

se va afla cândva, zapisul să nu se creadă, iar popa Lăudat să-şi ţină

pământul de către Voica.

Ep. Buzău, XLVIII/34.

Orig., difolio (33,5x21 cm), rupt la îndoituri, puţin pătat, sigiliu

aplicat în ceară verde, căzut. Cop., ms. 172, f. 25.

255. 1657 (7166) sept. 3. Sima negustor1 vinde lui Negoiţă

clucer 115 stj. de ocină, în sus de Odobeni, din partea Lipinească şi a lui

Borsea, stânjenul cu câte 35 bani, cu ştirea tuturor fraţilor. Martori:

Mănăilă din Lipia, Voinea, fratele său, şi Anghel, nepotul său. Pecetea şi

iscălitura, pentru credinţă.

Doc. ist., CCXCIX/26.

Orig., difolio (30,5x21,5 cm), filigran, restaurat, sigiliu mic în tuş.

1 Cu semnătura în lb. greacă.

256. 1657 (7166) sept. 5. Mitropolitul Ignatie adevereşte popii

Stroe, fiul lui Stanciul, că a avut acesta un loc cumpărat, pe zestrea soţiei,

la Gâlmeia, iar Stanciul a luat nişte bani de la Laţcu, zicând că o să-i dea

un loc de la tatăl său, Sarchiz, dar Laţcu nu a vrut să ia locul, ci l-a luat pe

cel al popii Stroe, fiind alături cu locurile lui. Popa Stroe, văzând că ia

Laţcu moşie cumpărată pe zestrea soţiei sale, a venit de faţă cu Stanciul şi

cu Laţcu, înaintea mitropolitului, la judecată, spunând că acel loc nu este

158

de la tatăl său, ci e cumpărat de la unchiul său, Sarchiz, pe zestrea soţiei

lui, arătând şi zapisul lui Sarchiz, mărturisind şi Stanciul, tatăl lui Stroe,

înaintea mitropolitului, că nu a dat locul lui Laţcu, ci l-a luat acesta în sila

lui, mitropolitul volnicindu-l pe Stroe să ţină locul lui. Scrie însuşi

mitropolitul.

Ep. Râmnic, XL/4.

Orig., difolio (33x21 cm), puţin pătat şi rupt la îndoituri, lipsă ⅓

din f. a doua; semnătura mitropolitului; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „Scris în condica cea noao”.

Ed.: text, Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 1073-1074 (nr. 11);

extras, Ionaşcu, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 44 (nota 4); rez., Bălăşel,

Hrisoave domneşti, p. 123; Iordan, Ignatie mitrop. Ţ. Rom., p. 402-403;

menţ., <Athanasie al Râmnicului>, Ep. Râmnicului, p. 45 – cu dată

greşită: 1658 (7166) sept. 5; Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 1058-

1059.

257. 1657 (7166) sept. 5. Gherghe, fiul lui Necula Catargiul,

sora lui, Alexandra, şi cumnatul, Gavril, vând lui Maftei spătar şi

jupânesei acestuia, Ilinca, nepoata lui Radul postelnic din Văleni, jumătate

din satul Ciupa, jud. Vlaşca, cu rumânii – Stoica Pise, Mâne şi Gioca, cu

fiii lor, Cârstiian cu fiul lui, Cârstiian, Once, Dan, Voicilă şi Vişan, ultimii

doi cu fiii lor, Radul, Puia cu fiul lui, Stoica, nepotul lui Marin, cu fiul lui,

Şărbu, alt Vişan, Băncilă şi Moş, cu fiii lor – cu 175 ughi, bani gata.

Această jumătate de sat a fost cumpărată de tatăl lor de la Mariia

călugăriţa şi de la fiul ei, Preada, fiul banului, şi fiind cumpărătorii, rudele

acestora din urmă, au fost mai volnici a cumpăra. Martori1, boieri: Gavril

Bogdan. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

S.J.A.N. – Prahova, Col. Documente, CXXIV/77.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, 2 sigilii inelare în fum.

1 După semnătură.

159

258. 1657 (7166) sept. 7. Simion din Piteşti, fiul lui Oja

măcelarul, şi fiii săi – Călin şi Lazar1 – vând lui Gherghe mare vornic viile

de pe lângă popa Stanciul, din coasta câmpului, în dealul Izvoranilor, <din

Piteşti>2, cu 17½ ughi bani gata. Martori, preoţi: Stanciul popa, Dumitru

popa, Stan, alt Dumitru popa al vistiiarului, Duminecă iuzbaşa, Manolea

popa. Scrie Vlaicul iuzbaşa. Peceţile, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIX/20.

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran.

1 Ambii, după semnături.

2 Completat după nota tergală.

259. 1657 (7166) sept. 8, m-rea Argeş. Costandin Şărban vv.

întăreşte egumenului de la m-rea Brădet să fie volnic să-şi ia dijma de pe

toate moşiile mănăstirii, pe oriunde vor fi acestea, de la tot omul, care se

va hrăni pe ele, din grâu, mei, orz, ovăz, fânuri, unul din zece, fie că vor fi

slujitori sau ţărani, după obicei, iar din păduri şi din apă să fie opriţi toţi

oamenii; de asemenea, să-şi ia venitul şi dijma, din tot ce se va face pe

moşiile mănăstirii, iar din stupii din hotarul mănăstirii, să ia adetul după

obicei. Cine nu-şi va da dijma de bunăvoie, să fie volnici călugării să o ia

fără voia lor. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Ep. Argeş, IV/7.

Orig. (29,5x20 cm), filigran, monograma şi sigiliul inelar în

chinovar, semnătura domnului. Menţ., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, I, p. 58 (nr. 752) – cu cotă greşită:

Ep. Argeş, IV/5.

260. 1657 (7166) sept. 8, Argeş. Oprea logofăt, fiul lui Spilea

din Piteşti, vinde lui Şărban postelnic, fiul lui Costandin Cantacuzino

postelnic, un răzor de vie în Huma, ce este lângă viile postelnicului, cu 35

ughi, bani gata, cu ştirea tuturor rudelor. Martori1, boieri: Petre logofăt din

Piteşti, Vlad Socol clucer2. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Ms. 479, f. 128.

160

Cop. Alte cop., mss. 349, f. 480; 482, f.142-143; 710, f. 784v.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 138 (nota 2).

1 După semnături; în cop. din ms. 710, lipsă.

2 În cop. din ms. 349: Socolescul.

261. 1657 (7166) sept. 8. Stamatie paharnic adevereşte lui

Nicodim, egumenul m-rii <Tismana>1, că acesta a dat o ţigancă, Voica,

după un ţigan al său, iar el îi va da în schimb o ţigancă a sa, Ilina, după un

ţigan al mănăstirii.

Ms. 329, f. 651v.

Cop.

1 După titlul ms.

262. 1657 (7166) sept. 11. Costandin Şărban vv. scrie părintelui

Neculai, <egumenul>1 m-rii Argeş, că …

2 s-a jeluit, înaintea sa, Badea

vătah din Brătiiani …2

pentru un munte, numit Draghina, al cărui venit îl

ia părintele, …2, iar muntele este al lui, văzând domnul şi cărţi bătrâne,

…2 ale lui Radul vv., fiul lui Radul cel Bun vv. Astfel, îi porunceşte să-i

dea muntele şi tot venitul ce l-a luat de pe el, …2 iar ce cărţi are pe acel

munte, să le aducă, …2 înaintea domnului. De asemenea, …

2, din

Nucşoară, luându-i părintele şi tot datul din Vârtopul, …2, iar domnul îi

porunceşte să-i dea tot ce i-a luat. De va mai veni Badea vătah cu jalbă, că

nu a ascultat părintele porunca domnului, va avea scârbă de către domn.

Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Doc. ist., CLXIII/75.

Orig. (31,5x20 cm), monograma şi sigiliu mijlociu în chinovar.

1 Loc rupt, completat după nota tergală.

2 Loc rupt.

63. 1657 (7166) sept. 12. Stanciul postelnic, fiul lui Calotă

vornic din Boziiani, jud. Sac, şi nepotul său, Luţea (postelnic)1, adeveresc

161

lui Paană Filipescul mare spătar, că, în zilele lui Costandin Şărban vv., i-

au vândut 200 stj. în satul Răduleşti, jud. Ilfov, cu câte 8 costande,

stânjenul, în total 80 ughi, galbeni bani gata, cu vad de moară, moşie ce a

fost a mătuşii lor, jupâneasa Muşa, rămasă de la vărul lor, Preda slujer.

Martori2, boieri: Preda fost logofăt, Stroe mare logofăt, Radul mare

stolnic, Radul mare comis, Ivaşco mare armaş, Ianachie negustor. Peceţile

şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Dumitraşco logofăt.

Doc. ist., DCCXI/20.

Orig., difolio (29x20 cm), filigran, lipsă 2/3 din f. a doua, 2

sigilii în tuş.

1 Completat după semnătură.

2 După semnături.

264. 1657 (7166) sept. 13. Dumitraşco păharnic, fiul lui Mihai

ceauş, adevereşte lui Tudur al lui Mărţea că tatăl lui i-a împrumutat

acestuia din urmă bani cu dobândă, 3 ughi, care au făcut acum 6 ughi, pe

care i-a înapoiat, şi să fie el un om slobod. Martori: Dragomir roşul,

Stanciul roşul şi Mihai roşul. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, CLVII/41b.

Orig., difolio (26x15,5 cm), rupt, lipsă 1/2 din f. a doua, sigiliu

inelar în tuş; scris pe acelaşi suport cu un doc. din 5 mai 1652 (7160).

265. 1657 (7166) sept. 14. Paraschiva, fratele lui Jipa vornic din

Răteşti, din gura <Buză>1ului, vinde lui Lefter ceauş şi tuturor fraţilor

acestuia, fiii lui Stanciul din Verneşti, jud. Buzău, un vad de moară, de 4

roţi, la Dediuleşti, vândut de sătenii din sat lui Jipa vornic şi lui

Paraschiva, cu moşie, din apa Buzăului, până în Bahnă, şi cu moşia de la

câmp, şi cu viile, şi 3 pogoane de vie în dealul Săseanilor, în locul numit

Cornet, vii cumpărate de la Răspopul, şi 2 pogoane în vârf, cumpărate de

la Neagul olarul din Săseani. Toate le-a vândut cu 160 ughi, bani gata.

Însă, Paraschiva, când va putea, să dea jumătate din bani, 80 ughi, şi să

ţină 2 roţi de moară fără moşie şi 2 pogoane de vie în vârful viei, de la

Neagul olariul, iar cele 2 roţi de moară, cu toată moşia de la Dediuleşti, şi

162

cu via de acolo şi cu cele 3 pogoane de vie în Cornet să le fie

cumpărătorilor de moşie. Martori, oameni buni şi boieri: Jipa iuzbaşă,

Balea logofăt, popa Jipa şi fiul lui, Mihai, Jipa Sorescul, Mihalcea stegar,

popa Gherghi şi ginerele lui, Dumitru iuzbaşă, toţi din Verneşti, Dragomir

căpitan şi fratele lui, Buzea, ambii din Răteşti. Degetul, pentru credinţă.

Scrie Radul.

Doc. ist., CXLVII/116.

Orig. (31,5x22,5 cm), rupt la îndoituri, lipit. Rez., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

Ed.: rez. şi menţ., Ionaşcu, Schitul Grăjdana, p. 17 (doc. 27); p.

IX, XII.

1 Loc rupt.

266. 1657 (7166) sept. 15. Stoica din Şerbăneşti vinde lui

Dumitru vătaf din Târgovişte partea sa de moşie din sat, a patra parte din

funia unchiului său, Vlaicul, cu 3.200 bani gata, cu ştirea oamenilor săi din

sat. Martori: Badea stolnic, Dumitru căpitan de trâmbiţaşi, uncheaşul

Vlaicul din Şerbăneşti, Oaprea, fiul lui Vlaicul, Radu Zeamă. Degetul,

pentru credinţă.

M-rea Câmpulung, XIII/10.

Orig. (30x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, lipit. Cop., ms. 204,

f. 173v.

267. 1657 – 7166 sept. 22, Târgovişte. Ghinea cojocar

adevereşte lui Ianache şi lui Ghinea, negustori, că, în zilele lui Costantin

Şerban vv., a vândut o pimniţă de piatră, cu locul ei, în oraşul Bucureşti, la

Uliţa cea Mare, cum merg locurile şi altor prăvălii. Acestea au fost înainte

ale unchiului său, Ghinea Mustache, şi acum le vinde lui Ianache şi

Ghinea, cu bani gata, 60.000 aspri, ce fac 300 ughi, cu ştirea tuturor

oamenilor lui şi a vecinilor. Martori, boieri mari şi mici1: Ioanis

Evstathiou, Ioanis Theo<do>2ris, Iosif Costa, Thanasios, Thedoros,

163

Gheorghios Mihail, Matei Damaschin. Pecetea şi iscălitura, pentru

credinţă. Scrie Stoica Şerbanovici logofăt.

Ep. Argeş, XLVIII/2.

Orig., difolio (31x20,5 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş.

Ed.: text, Potra, Doc. Bucureşti, p. 116 (nr. 37).

1 După semnăturile în lb. greacă.

2 Omisiune.

268. 1657 (7166) sept. 26. Costandin Şărban vv. întăreşte

Mariei, soţia lui Irimin din Părşcoveani, jud. Romanaţi, partea ei din sat,

pentru că s-a pârât înaintea domnului, în divan, cu popa Opriş, care spunea

că nu are ea moşie în sat, iar Maria a spus că are moşie dreaptă şi bătrână

şi i-o împresoară acesta. Domnul le-a dat 12 boieri, pe răvaşe domneşti, ca

să adeverească dacă are sau nu moşie, iar popa Opriş, văzând că are Maria

moşie în sat şi el va rămâne de ruşine, a venit înaintea domnului spunând

că are Maria moşie în sat. Domnul îi face carte Mariei să ţină moşia, iar

dacă nu va putea să o ţină, să fie volnică să o vândă cui îi va da „preţ mai

multu”.

Doc. ist., CLXXXIII/100.

Orig., difolio (32,5x20,5 cm), monograma în chinovar, sigiliu

mijlociu timbrat, semnătura domnului.

269. 1657 (7166) sept. 26. Popa Gheorghe din Câmpulung, <jud.

Muşcel>1, vinde lui Gheorghe şi Mareş jumătate de vad de moară.

M-rea Câmpulung, LXI/160.

Rez.

1 După titlul perilipsisului.

270. 1657 (7166) sept. 27. Neagoe, fiul lui Manea Ediul din

Smedeşti, vinde lui Radul, fiul popii Manea din Mirceşti, lui Anton şi

164

fratelui său, Radul, lui Datco şi fratelui său, Anton, lui Ion, şi fratelui său,

Datco, lui Moş şi fratelui său, Ion, lui Pană, fiul lui Necola din Smedeşti,

10 stj. de ocină în sat, cu 700 bani gata, iar partea cealaltă din ocină, din

gârlă până în hotarul Mociştilor, fără vad de moară, a zălogit-o aceloraşi

cu 3.000 bani gata, fiind volnici să-i dea banii numai lui Neagoe sau fiului

său. Martori, oameni buni, bătrâni, tineri şi preoţi: popa Gherghe din

Bănceşti, Larion peharnic din Smedeşti, Manea Râmătorul comis, Petru şi

Datco roşiul, fiul lui Datco din Mirceşti şi Necula, fiul lui Ion peharnic.

Degetul, în loc de pecete. Scrie popa Draghina.

Ep. Buzău, X/25.

Orig. (30x21 cm), rupt pe margini şi la îndoituri, pătat. Cop., ms.

171, f. 125.

271. 1657 (7166) sept. 27. Pătru Epure adevereşte popii Neguţu

şi fiilor acestuia că i-a dat nişte meri, în zilele lui Mihai vv., când se murea

de ciumă şi când i-a murit soţia şi trei copii „necuminecaţi”, ca să le facă

două sărăcuste, pentru că nu a avut ce da, fiind el sărac. Astfel, i-a dat

aceşti meri, sădiţi de mâna lui, pentru pomană. Blestem. Martori: popa

Pătru, Stan dorobanţ, Mihăilă, Radu Gălmănu, Micul Gărdinu?, Zăporu,

toţi din Pietrari, <jud. Dâmboviţa>1. Degetele, pentru credinţă. (Scrie popa

Pătru din Pietrari)2.

Doc. munteneşti, LXXII/6.

Cop.

1 După întărirea Judecătoriei jud. Dâmboviţa.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

272. 1657 (7166) sept. 27, în zilele lui Costandin Vodă1.

Jupâneasa Anca, fiica lui Gherghe armaş din Blagodeşti, adevereşte

egumenului Nichita de la m-rea Vaideei şi altor „călugăraşi” că a închinat

a patra parte din moşia din Ezer, partea sa şi a surorii sale, Maria, moşie ce

a fost a tatălui ei, Gherghe armaş, pentru pomana ei, a surorii, a părinţilor

şi a soţului ei, jupân Iano, punându-i la pomelnic. S-a înţeles cu egumenul

şi călugării că, atât cât va trăi, să împartă dijma în două cu ei, iar după

165

moartea sa, să fie toată la mănăstire, altul să nu aibă treabă, iar dacă cineva

din rudele sale, fie nepot, fie strănepot, va face altfel, să fie blestemat; la

fel şi judecătorul care va sparge zapisul. Martori2: popa Badea din

Slobozia, Stan Răul şi Gligore Clima, (ambii spătărei din Amara)3, Panait

vameşul de la Oraşul <de Floci>, Frangulea, Simion, Enache iuzbaşă,

Frâncul iuzbaşă, Pană, fratele său, Vasile, Balea, Iane grecul, Vasile

Doicescul, Constandin logofăt, Gheorghe, fiul lui Hranite, Stanciulos,

Mihalis, fiul lui Sima, Gheorghe Nicolau, Ion Beulon, Nicoletas, Statis

Nicoletas, Simos, Gheorghe logofăt, Dumitraşco Buciul. Scrie Mihalco

logofăt. Pecetea, pentru credinţă.

Ms. 314, f. 89-89v.

Cop.

1 Data menţionată în cuprinsul textului.

2 Ultimii 18, după semnături, din care ultimele 10 în lb. greacă.

3 Completat după semnătură.

273. 1657 (7166) oct. 1. Jupâneasa Alba, soţia lui Radul logofăt

din Câmşor, fiul său, Nicula, şi nepotul său, Moş, fiul lui Necula, fratele

lui Radul logofăt, vând toate părţile lor de moşie (stearpă fără rumâni)1 din

satele Racoviţă, Cioplea şi Piscul Furului, după cărţile domneşti bătrâne,

domnului Costanden Şărban vv., cu 112 galbeni, bani gata, şi postave

turceşti …2 bani gata. Apoi, domnul le-a dăruit m-rii Cobiia şi egumenului

Zosim, pentru pomană. Şi le-au vândut înaintea a 24 de boieri3 hotarnici,

când aceştiia au hotărât satul Racoviţă, anume – Danciul Pârâianul

postelnic, Filip clucer, Miho postelnic, Crâste logofăt, fiul lui Ghionea,

Iosif postelnic, Vâlcul, Pană, Costea postelnic, Calotă logofăt, Tuduro

iuzbaşă, Muşat, Stroe, Şărban, Vâlcan postelnic, Pârcea, Ion, Iosif, Pârve

iuzbaşa, Paraschiv, Savul, Petco, Bâra, Mihăilă, Stanislav, Nedele iuzbaşă,

Stroie. Martori3: Radul mare comis, Gheorghie mare vornic, (Petrache al

doilea vistier)4, Stroe mare logofăt, Bunea vistier, Radul mare paharnic,

Ivaşco mare armaş, Evstratie postelnic, Mâine fost mare slujer, Radul

Popescu logofăt, Necula mare pitar din Glogova, Colţea Doicescu, Şărban

Popescul postelnic, Radul Creţulescul logofăt. Scrie Moş, fiul lui Necula.

Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

166

M-rea Sf. Ecaterina, I/17.

Orig., difolio (32x20,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, lipsă ⅓ din

f. a doua, 25 sigilii inelare în tuş şi fum.

Ed.: rez., Grecianu, Genealogiile, II, p. 296; menţ., Stoicescu,

Dicţ. marilor dregători, p. 206, 230.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

2 Loc alb.

3 După semnături, multe trecute pe f. 1v.

4 Semnătură în lb. greacă.

274. 1657 (7166) oct. 2. Jupâneasa Alba, fiul său, Necula, şi

nepoţii săi, Moş şi Sava, vând domnului Costandin Şărban vv. moşia lor

din Racoviţă, <jud. Vlaşca>1, cu 112 ughi, domnul dând-o m-rii Cobiia,

pentru pomana sa. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

M-rea Sf. Ecaterina, I/18.

Orig., difolio (27x19 cm), filigran.

1 Completat după nota tergală.

275. 1657 (7166) oct. 2, Bucureşti. Douăzeci şi patru de boieri

hotarnici – Jipa clucer din Mărşii, Miho mazil1 şi Cârstea (logofăt)

2 din

Brânceani, Iosif postelnic din Mitreşti, Vâlcul logofăt şi Pană roşu din Nanul,

Calotă roşu din Bărbăteşti, Calotă roşu din Finţeşti, Tudor iuzbaşa din Letcă,

Muşat roşu şi Şerban mazil din Ruşceani, Vâlcan (postelnic)2, Partcea

3 şi Ion,

toţi din Belciul, Ioniche şi Neagu din Comăneşti, Paraschiva, Savul, Petco şi

Bâra, toţi din Trestinic, Mihul şi Stănislav, fiul lui Şerban din Topor, Nedelea

iuzbaşă din Mârzăneşti şi Stroi roşu din Flămânda – luaţi pe răvaşele

domnului Costandin Şerban vv. ca să hotărască ocina satelor Racoviţa,

Cioplea şi Piscul Furului, jud. Vlaşca, toate într-un hotar şi împietrite, ale m-

rii Cobia, ocine vândute de moştenii satului lui Tanasie mare slujer, astfel:

Paraschiva şi vărul său, Nedelea, 400 stj., cu 45 ughi; Streadea, 200 stj., cu 20

ughi; Radomir, 200 stj., cu 20 ughi; Dobrătă, 100 stj., cu 10 ughi; Badiul

Măzatul şi Răfeiu, 100 stj., cu 10 ughi; Negre, 100 stj., cu 10 ughi; uncheaşul

Stanciul Cocoşilă, 100 stj., cu 10 ughi; Stan şi fiul său, Stan, 100 stj., cu 10

167

ughi; ce fac în total 1300 stj., cumpăraţi cu 135 ughi; Tanasie mare logofăt a

vândut această moşie lui Costandin Şerban vv., cu 135 ughi, bani gata, iar

domnul a dat-o m-rii Cobia pentru pomană. De asemenea, boierii mai aleg

ocina vândută doamnei Elina de moştenii satului, înainte vreme, în zilele lui

Matei Vodă, 1.100 stj., cu …4 ughi. Această ocină a fost pe seamă

domnească, pentru că a fost cumpărată pe bani din Vistieria domnească, iar

Constantin Şerban vv. a dat-o să fie de pomană lui Matei Vodă şi doamnei

Elina, ca să se pomenească la zertvenic. Astfel, cei 24 de boieri s-au strâns la

Racoviţa cu toţi megiaşii din jur şi cu toţi moştenii satului, care au avut aici

moşie, şi cu cărţi domneşti bătrâne şi fără cărţi, şi, când au vrut să iasă la

câmp să funească şi să împietrească, cum este legea, moşnenii şi boierii, care

au avut moşie nevândută în sat, au venit toţi înaintea celor 24 de boieri de

şi-au făcut ocina lor vânzătoare, cine câtă a avut, cu stânjenul, iar boierii,

după cărţile bătrâne, să se ştie cine cât a vândut, în faţa celor 24 boieri, astfel

– Vâlcul 150 stj., cu 15 ughi; Andrei 150 stj., cu 15 ughi; Manea 100 stj., cu

10 ughi; Sin, fiul lui Drăgoi, şi fratele lui, 50 stj., cu 5 ughi; Oancea din

Brânceani, 100 stj., cu 10 ughi; Dadul iuzbaşă 100 stj., cu 10 ughi; Bârcă,

cumpărătoare de la Stancul, 100 stj., cu 10 ughi; Neagoe iuzbaşă, ginerele lui

Neagoe iuzbaşă, 100 stj., cu 10 ughi; Oancea Surdul, 100 stj., cu 10 ughi;

popa Aldea, 50 stj. şi de cumpărătoare, 65 stj., cu 11½ ughi; popa Istratie, 100

stj., cu 10 ughi; Albul, 100 stj., cu 10 ughi; Radul, 100 stj., cu 10 ughi; Rusin,

100 stj., cu 10 ughi; Albul şi fratele lui, 150 stj., cu 15 ughi; Marin, fiul lui

Drăgoi, 50 stj., cu 5 ughi; Stamatie, 35 stj., cu 3 ½ ughi; Bercea, 50 stj., cu 5

ughi; şi a mai vândut jupâneasa Alba a lui Radul logofăt din Câmpşor şi fiul

ei, Neculai, şi nepotul său, Moş, fiul lui Necula, fratele lui Radul logofăt,

toate părţile lor de ocină din Racoviţa, Cioplea şi Piscul Furului, după cărţile

bătrâne, toate într-un hotar, şi le-au socotit cumpărăturile de pe cărţile bătrâne,

şi ocina de moşie a făcut 112 ughi şi 2 postave turceşti, făcând aceştiia şi

zapis, dându-le toţi banii gata şi postavurile, înaintea celor 24 boieri, luându-

se ocina cu câte 20 bani stânjenul, în total 1.320 stj., şi s-au dat de către domn

de pomană mănăstirii; apoi boierii au ales hotarele: Trestinic, pârâu, fântâni,

Dunăre, Cacaleţi, 16.332 stj.; iar în lat, capătul ocinii dinspre Trestenic, pe la

Părciotiu5, 2.296 stj., în lat, Măgura Marmurii, hotarul Putineiului, 3.864 stj.;

în lat, prin silişti, lângă apă, din Valea Icşorului6, Puţul lui Milea, Piscul cu

Tufele, hotarul Bărcăneasca7, 3.136 stj.; în jos de apă, hotarul Turţeştilor

8,

2.520 stj.; în lat, Drumul Cervenii, Băşicuţă, 1.084 stj.; capătul ocinii, alături

cu ocina Cacaleţilor, 1.033 stj. După ce au tras aceste hotare şi au ajuns să

168

„umple” stânjenii, cum au vândut moştenii, 1.650 stj., au socotit pe unde a

fost mai lată şi, ca să nu meargă moştenii „cu lăcrămile pre obraz” şi să spună

că nu li s-a plătit moşia cum au vândut ei, ci li s-a luat ocina fără bani, boierii

au spus domnului să le dea bani, fiind ei plătiţi deplin, şi stânjenii ce au fost

lipsă, după cum au vândut cu primele lor zapise, dându-le banii gata, cui cum

a spus, punând pietre şi în jurul acestei moşii, fără rumâni, pe hotarele

bătrâne, ca să-i fie mănăstirii, iar domnului, pomană. Peceţile şi iscăliturile,

pentru credinţă. Ispravnic la hotărnicie, Danciul Pârăeanul fost mare

postelnic. Scrie Necula Boldici logofăt.

Ms. 1234, f. 70-72.

Cop. modernă. Rez., col. Hotărnicii, jud. Vlaşca nr. 8, f. 5v – cu:

f.l.z.

1 La semnătură: post.

2 După semnătură.

3 La semnătură: Pârcea.

4 Loc alb.

5 În rez.: Pârciopi.

6 În rez.: Iulşorului.

7 În rez.: Borcăneasca.

8 În rez.: Turceştilor.

276. 1657 (7166) oct. 8. Mâinea fost mare slujer adevereşte

egumenului Grigorie, nastavnic m-rii Babele, că un ţigan al său, Neagoe, a

luat o ţigancă a mănăstirii, anume Stana, fata Muşei, ţiganca mănăstirii.

Apoi, Tatul, un ţigan al mănăstirii, a luat o ţigancă a lui Mâinea fost mare

slujer, anume Floare. Astfel, s-a învoit cu egumenul şi cu ceilalţi

călugăraşi, ca să fie ţigancă pentru ţigancă. De asemenea, el a mai dat

mănăstirii 2 vaci cu lapte şi 151(?) mătci, pe lângă ţigancă. Martori, boieri:

Danciul fost mare postelnic, Preda logofăt, Ivaşco mare armaş, Andrei

spătar, Mihalache spătar, Costin2 şetrar, Neagul logofăt. Pecetea şi

iscălitura, pentru credinţă. Scrie Pavlache Popescul logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCLI/1.

Orig. (21x21 cm), sigiliu inelar în fum; cu o notă tergală a lui

<Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 135, f. 437-

437v; menţ., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

169

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 202.

1 Cifra a fost modificată.

2 În cop.: Costandin.

277. 1657 (7166) oct. 8. Costea, nepotul lui Dapcea din Cucul,

vinde lui Păiş din Crângu şi nepoţilor lui, Udrişte şi Neagoe, partea lui din

Grozeşti, cu 1300 aspri, după ce a luat 4 boieri de i-au judecat pentru

această ocină şi i-au înfrăţit. Martori, oameni buni: Oprea Dumbrăvescul,

Dragul zugrav1 şi Toma, ultimii doi din Crângu şi Pătru, fiul lui Mihnea.

(Scrie popa Dobre din Crângu)2.

M-rea Sf. Ioan – Bucureşti, VI/1.

Orig., difolio (23x16 cm), cu filele lipite, puţin pătat.

1 În text: jugrav.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

278. 1657 (7166) oct. 8. Muşata, cu ginerele ei, Dumitru

Popoiac, din Blagodeşti, vinde lui Simion 40 stj. de ocină în sat, partea

Boulească (ocină aleasă, fără rumâni)1, cu câte 66 bani, stânjenul, cu ştirea

vecinilor, a megiaşilor şi a rudeniei lor, şi să-i fie lui, căci le-a cumpărat cu

ale lui drepte bucate. Martori, boieri şi megiiaşi: Hrănitea judeţ, Frangulea

cel Bătrân, Stanciul, fiul lui Costea, Frâncul iuzbaşa, Şirba roşu, Socol,

Capotă cojocar2, Iano, ginerele lui Palaloga, Nedelco postelnic şi Ion

logofăt. Scrie Stanciul fost judeţ, fiul lui Grama. (Peceţile şi iscăliturile,

pentru credinţă)1.

M-rea Sf. Ioan – Bucureşti, XX/18.

Orig., difolio (28x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, pătat,

un sigiliu al judeţului şi 2 sigilii inelare, în fum.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

2 La semnătură: chivărar.

170

279. 1657 (7166) oct. 11. Petco şi fiul său, Tudoran, vând lui

Drăghici un pogon de vie îngrădită, cu 10 ughi, bani gata, cu ştirea

vecinilor. Martori: Negoi şi fratele lui, Stan, Gherghe, Stanciu, Negoiţă,

Ivaşco, Totoran, Rădan şi Cârste, toţi din Stănimireşti, Staico. Scrie

Lepădat din Săcşori. Degetele, în loc de pecete.

Doc. ist., DCCXXXV/137.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran, pătat, rupt la îndoituri, lipsă

1/3 din f. a doua.

280. 1657 (7166) oct. 12, Bucureşti. Costandin Şărban vv.

întăreşte lui Mihai stolnic şi fratelui acestuia, Negoiţă sluger, şi fiilor lui

Sava şufar din Cuştereani, jud. Ilfov, ocină în Zgârciţi, jud. Ilfov, o parte,

deplin, a treia parte din tot satul şi din uscat. Această ocină a fost a lor,

bătrână şi dreaptă, moşie şi strămoşie, ţinând-o moşii şi tatăl lor, Oancea

logofăt, până în zilele domnului. În zilele domnului, Drăghici cu fraţii lui,

Staico cu fraţii lui şi alţi megiaşi din sat s-au pârât înaintea domnului, în

divanul cel mare, cu Mihai stolnic şi cu fratele acestuia, spunând Drăghici

şi Staico, cu ceata lor, că n-au slugile domnului, Mihai stolnic şi fratele

său, ocină în acest sat, iar aceştia din urmă au arătat domnului, în divan, o

carte a lui Radul vv. pentru această moşie, în care se arată că nu şi-au

vândut ei partea lor lui Mihai Vodă. Domnul a judecat pe dreptate şi pe

legea dumnezeiască, cu toţi dregătorii, dându-le 6 boieri, pe răvaşe

domneşti – Ganul din Porunbreani, Bratul ceauş şi Staico iuzbaşa din

Berciugov, Necoară din Frăsinet, Neculcea din Părceşti, Fiera din

Gurbăneşti – ca să adeverească câtă moşie are Mihai stolnic, cu ceata lui,

în sat. La zi, s-au strâns toţi aceşti 6 boieri şi „au nevoit” ei şi pe megiaşţii

din Zgârciţi, să-şi scoată cărţile de moşie, iar aceştia n-au avut nicio carte.

Astfel, boierii i-au tocmit să ţină megiaşii, 2 părţi, iar o parte aleasă să fie

a lui Mihai stolnic, cu fraţii lui, însă fără ocina călugărului, vândută

acestuia din urmă de Micul din Negoeşti. Astfel, i-au tocmit şi s-au aşezat

ei, să nu mai aibă pâră, unul cu altul, văzând domnul şi cartea de judecată

a boierilor. Martori: Ghiorghie mare vornic, Stroe mare logofăt, Pârvul

mare vistier, Radul mare stolnic, Radul mare comis, Radul mare peharnic,

Neagoe mare postelnic, Tanasie mare sluger, Necula mare pitar. Ispravnic,

171

Udrişte Năsturel, al doilea logofăt. Scrie Stoica logofăt, fiul lui Soare

logofăt.

Doc. ist., MDCLXXXVIII/8.

Orig., difolio (41x28 cm), rupt la îndoituri, pătat, invocaţia

simbolică, iniţiala şi monograma ornate în chinovar, semnătura domnului,

sigiliu mijlociu timbrat.

281. 1657 (7166) oct. 16. Bratul din Scorţeani, <jud. Prahova>1,

fiul lui …2, vinde lui Neagoe Brăgăroiu moşie în sat, pentru 14 ughi.

Ms. 466, f. 167 (nr. 28).

Rez.

1 Completat după titlul perilipsisului

2 Loc alb.

282. 1657 (7166) oct. 17. Dragomir şi fratele său, Radul, fiii lui

Stoica Vezeanul din Ciolăneşti, care stau acum în Popeşti, vând lui Mareş

logofăt moşie în Ciolăneşti, 30 stj., cu câte 40 bani, stânjenul, în total 6

ughi, bani gata. De vor mai avea moşie în acest sat, afară de ceea ce i-au

vândut, ei şi-o vor căuta. Martori1: Mâinea fost mare slugear şi vărul lui,

Pavlachi logofăt din Popeşti, Staico Bucşanul logofăt, Ianache armaş de

vistierie, Gheorghe de la Vistierie, fiul popii Manta, Muşat peharnic.

Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXIX/16.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran. Cop., mss. 129, f. 24v; 132, f.

336.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 187 (nr. 411) – cu cotă greşită:

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXIX/6; menţ., Andreescu, M-rea Cornet, p.

680 (nota 77); Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 128.

1 Ultimii 4, după semnătură.

172

283. 1657 (7166) oct. 20. Pătru din Alicseni, fiul lui Turcu, se

vinde rumân lui Drăghici postelnic din Stolojeni cu fiii şi moşia lui, cu

ştirea tuturor fraţilor şi megieşilor, cu 10 ughi, bani gata. Martori, boieri:

Gherghe postelnic şi Duşe postelnic din Stolojini, popa Stanciul, popa

Lepădat, popa Detco, popa Filip. Degetele, pentru credinţă. Scrie popa

Lepădat.

Doc. ist., CCXCVII/6.

Orig., difolio (34x21,5 cm), cu începutul doc. pe f. a doua; cu o

însemnare tergală referitoare la cumpărarea zapisului: „Acest zapis l-am

cumpărat de la Paicul, pentru câtă moşie are din Alicseni până în pârâul

Măzăroilor, drept taleri 25, însă această moşie s-au dat din Alicseni,

dimpotriva Corcolaţilor, în jos, cât ţine moşia boerească şi până în

Măzărei, câmpul”.

284. 1657 (7166) oct. 22. Şase boieri, luaţi pe răvaşe domneşti,

de Guţul spătărel, cu fraţii lui, din Deleşti şi de Ianoş fost armaş, ca să

aleagă partea acestora de moşie din Brezeşu, <jud. Ialomiţa>1, din partea

Sineasca, adeveresc că a arătat Guţul, cu fraţii şi verii lui, că are 140 stj. în

acest sat, cu hotare: la Albină, drumul Dârstorului, Gorganu Voevodi; de

asemenea, mai aleg 3 stj. din partea Sinească, cu hotare: drumul

Dârstorului, apa Ialomiţei; mai hotărăsc 60 stj., din funia Boilor, din

drumul Dârstorului, până în Lacul Surului, fiind ei moşneni, mai dinainte

vreme.

Col. Hotărnicii, jud. Ialomiţa, nr. 54, f. 13.

Reg.

1 Completat după titlul hotărniciei.

285. 1657 (7166) oct. 24. Lupul şi fraţii săi, Pârvul şi Ion, din

Pociovalişte, <moşia lui Tomeanul>1, adeveresc lui Mihul păharnic că, în

zilele domnului Costandin Şărban vv., s-au împrumutat la acesta de bani,

la Sf. Dimitrie, 50 ughi, cu dobândă, la zece, doi, într-un an. Când se va

împlini anul, să-i dea ei banii, cu dobândă, iar de nu vor da banii la zi, să-i

173

facă alt zapis, după cum se vor tocmi cu acesta, sau să-i dea banii.

Degetele, pentru credinţă. Scrie Radul aprod.

M-rea Brâncoveni, XXV/32.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin pătat şi rupt la îndoituri.

1 Completat după nota tergală.

286. 1657 (7166) oct. 27. Toţi fraţii, anume – Bratul, Catană,

Neagul, Barbul şi Pătru –, împreună cu unchiul lor, Neagul, cu fiii săi,

Preda şi Oprea, şi cu vărul lor, Stan, fiul unchiului Preda, adeveresc lui

Dima că le-a dat acesta 60 taleri, ca să-l scoată din robie pe Catană,

punând zălog moşia lor din Măniiaci, de la Sf. Dimitrie până la Paşti. De

nu vor putea da banii la zi, Dima să le mai dea 15 taleri, ca „să umple

taleri, 75”, cât au preţuit moşia, rămâindu-i acestuia moşia. Martori1,

oameni buni: popa Dumitru, Radul, fratele lui Vlad Ser<se>te, fiul Rusei,

toţi din Teişani, popa Oprea din Măniiaci, Ilie Benea din Homorăci, Stan

şi Neagul din Cătun, Radul din Curmătură, Pătru din Cheojdu, Dumitru,

Tudor, Stoica, Şerbul, Ion şi Albul. Degetele, pentru credinţă.

Ms. 1341, f. 34.

Cop. modernă.

1 Ultimii 6, după semnături.

287. 1657 (7166) oct. 29. Eremiia şi fiii săi, Gherghie, Leul,

Colţea şi Duşcul, adeveresc egumenului Varlam de la m-rea Căldăruşani şi

întregului sobor că au fost rumâni ai mănăstirii şi, în zilele lui Costandin

Şărban vv., s-au rugat de egumen şi de tot soborul, cu mulţi boiari

împreună, ca să-i ierte, să se răscumpere din rumânie, nu cu bani sau cu

altceva, ci doar să dea rumâni pentru rumâni. Astfel, au dat ei rumâni

pentru rumâni, cap pentru cap, anume pe Dobre şi pe fiul său, Dobre, pe

Paraschiva, Dragomir şi …1. Martori

2 la tocmeală, mulţi boieri: popa

Franţa de la Ocna Mare, Neagoe din Surani, Simpetriu, nepotul lui

Eremiia.

174

Doc. ist., XXI/219.

Orig., difolio (37,5x26 cm), filigran, restaurat.

1 Loc alb.

2 După semnături.

288. 1657 (7166) oct. f.z. Manea, care a fost precupeţ, vinde lui

Oprea Grozăvescul un loc în Săcături, Întrevâlcele, cu hotare: din

cumpărătoarea lui Stancul Mâinii, pe vâlcea, în sus, până în obârşia

vâlcelei; din cumpărătoarea Grozăveştilor, în sus, până în cumpărătoarea

de la Stan, fratele lui Mâinea, în ţărmurile vâlcelei lor, pe vale, până în

cumpărătoarea de la Stan, fiul lui Mâinea, şi le-a vândut cu 4 ughi şi 4

costande. Apoi, Oprea, cu fratele său, Manea, au cumpărat o moşie şi locul

este lângă Valea Săcăturilor, în lung, 100 stj., şi în lat, 40 stj., cu 3 ughi,

fără aldămaş.

Ms. 686, f. 36v-37.

Rez. inserat în doc. din 1811.

289. 1657 (7166) nov. 1. Maanciul din Greacaa vinde lui Staico

iuzbaşa şi fratelui lui, Micul, din Berciugov, o vie, cu 15 ughi, bani gata.

Martori, oameni buni: Pătrul şi Gherghi Părşcoiu din Greaca, Caloian din

Izvoară. Peceţile, pentru credinţă. (Scrie popa Andronic)1.

Doc. ist., DCCXXXV/133.

Orig., difolio (30,2x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat,

lipit, lipsă 2/3 din f. a doua; scris pe acelaşi suport cu doc. din 1655 (7164)

nov. 16, ibidem, DCCXXXV/131, şi cu doc. din 1656 (7164) iul. 20,

ibidem, DCCXXXV/132.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

290. 1657 (7166) nov. 3. Costandin Şărban vv. întăreşte popii

Baciul şi cumnatei acestuia, Despa, din Câmpulung (Dâlgopol), să fie

volnici împreună cu sluga domnului …1, să ia un ţigan al lor, Ion, cu fiii

175

lui, din ţigănia Buzeascăi, căci este ţiganul lor de moşie, de la părinţii lor.

Înaintea domnului a venit jupâneasa Ilina Buzeasca băneasa, de s-a pârât

cu popa Baciul şi cu Despa, spunând că acest ţigan a fost slobod, fără

stăpân, şi nu a fost al lui Baciul popa, arătând şi un zapis în care ţiganul i

se vindea ei. Domnul a judecat cu tot divanul, aflând că ţiganul a fost al

popii Baciul, mergând Baciul şi la mitropolit de a luat afurisanie asupra

capului său. De asemenea, domnul îi porunceşte bănesei să-i dea ţiganul,

cu fiii acestuia, şi să nu mai poarte „val” că va avea „scârbă” de la domn,

dacă popa se va mai jelui. De asemenea, să fie volnic popa Baciul să o ia

pe Ana ţiganca, cu toate fetele ei, de oriunde s-ar afla, şi să nu aibă

bântuială de către nimeni, înaintea cărţii domnului. Ispravnic, însăşi spusa

domnului.

M-rea Câmpulung, LXII/31.

Orig. (31x20,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, monogramă, sigiliu

inelar în chinovar.

1 Loc alb.

291. 1657 (7166) nov. 4. Doisprezece boieri1, luaţi pe răvaşele

lui Costandin Şerban vv., de Cârstea clucer şi de nepotul său, Nicu căpitan

din Săteni – Preda logofăt, Grişiţă postelnic, Bărcan (mare)2 vornic, Badea

clucer şi Pătraşco pârcălab, toţi din Bucşani, Papa ceauş de postelnicei din

Doiceşti, Cârstian din Conţeşti, Stoichiţă3 postelnic şi nepotul său,

Drăghici postelnic din Bărbăteşti, Stoica paharnic din Lazuri, Vasile

postelnic din Răzvad, Lazăr roşul din Viforâta şi Vlad clucer – să aleagă

partea lor de moşie bătrână de la Priboiu, dinspre moşia m-rii Bărbăteşti

pe care a împresurat-o Matei vv. cu nedreptate şi a hotărât-o cu

strâmbătate, iar Cârstea clucer şi nepotul său, nevrând să le fie moşia

împresurată, i-au luat pe aceşti boieri, înaintea domnului, iar ei au ales

moşia, cu funia, găsind moşia clucerului împresurată şi hotărâtă rău.

Văzând boierii acest lucru, au hotărât să ţină Cârstea clucer şi nepotul său

o parte, iar mănăstirea două părţi, tocmindu-i să ţină frăţeşte, fiind

ispravnic Gheorghe al doilea postelnic. Peceţile şi iscăliturile, pentru

credinţă. Scrie Alexandru logofăt.

176

Fond Greceanu, ds. 16, f. 322, 323.

Cop. modernă, 2 ex.

1 Ultimul, după semnătură.

2 Completat după semnătură.

3 La semnătură: Stoica.

292. 1657 (7166) nov. 5. Megiaşii din Zloteşti, jud. Teleorman,

anume Liica al lui Ghiergu1, Mihnea, Radul şi fratele lui, Deadiul, şi Ion

vând lui Mareş logofăt ocină în sat, cu vaduri de moară, astfel: Liica, 22

stj.; Mihnea, 15 stj.; Radul, cu fratele lui, Deadiul, 27 stj.; Ion, 12 stj.; şi au

vândut cu câte 45 bani gata, stânjenul, (în total 76 stj.)2, şi cu hotare: la

Negraia, până în Teleormănel. Martori3: Stanciul, fiul lui Radul logofăt,

Vladul şi Liica din Zloteşti, Stoia cu fratele lui şi Dobrotă şi Badea din

Slăveşti, Neacşul negustor din Piteşti, Mihul croitor din Târgovişte,

Vintilă logofăt, Costandin spătar şi Radul negustor. Degetele, în loc de

peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXX/3.

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran. Cop., mss. 129, f. 257-257v;

132, f. 331.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 187-188 (nr. 412); menţ.,

Andreescu, M-rea Cornet, p. 680 (nota 99).

1 În cop. din ms. 129: Gherghiu.

2 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după nota tergală.

3 Ultimii 3, după semnături.

293. 1657 (7166) nov. 5. Pârvul şi fraţii săi, Uriil, Costandin şi

Paraschiva, vând jupânului Nedelco, fiul lui Tatul negustor, jupânesei şi

coconilor acestuia, grădina făcută de tatăl lor, Duca diiac, şi miluită de

Matei vv., cu tot locul, până în Uliţa cea Mare, cât este îngrădişul, cu

9.500 bani gata. Martori: jupân Radul fost mare logofăt, ispravnicul

Scaunului Bucureşti, Dumitru pârcălab de Curte, Gherghina judeţ, cu 12

pârgari, Nichifor, egumenul mănăstirii domnului Costandin vv.,

Athanasie, egumenul de la Sf. Troiţă, popa Gheorghie clisiar de la Biserica

177

Domnească din Bucureşti, Leontie, egumenul de la Mihai Vodă, Anthim

arhimandritul de la Sf. Gheorghie, Ilie comis, Stanciul, Stanciul al doilea

armaş. Iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Vlădilă grămătic de la Biserica

Domnească.

Ms. 1947, vol. IV, f. 333.

Fotocop.

294. 1657 (7166) nov. 6. Arengă. Gherghina judeţ, cu 12 pârgari

din oraşul Bucureşti, cu preoţii şi cu bătrânii adeveresc popii Theodosie

zugravul pentru cumpărarea unui loc de casă, de la Ghinea vistiiar, cu 16½

ughi, după cum scrie şi în zapis. Dacă se va scula cineva din neamul lui

Ghinea vistiiar şi va face într-alt chip, acela să fie blestemat. Blestem.

Pecetea oraşului, pentru credinţă.

Doc. ist., XX/91.

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran, sigiliu mijlociu ecleziastic

în fum. Cop., ms. 458, f. 111; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: text, Potra, Doc. Bucureşti, p. 116-117 (nr. 38).

295. 1657 (7166) nov. 9. Dumitru Tudurănescul, cu fiii, vinde

arhimandritului Nicolae, egumenul m-rii Argeş, un răzor de vie din dealul

Goleştilor, cu 500 bani gata. Martori1, toţi părinţii mănăstirii: eromonah

Onofrie cliser, Serghie eromonah, Lavrentie eromonah, Argişan, Dumitru,

Radul şi Pătru. Degetul, pentru credinţă.

Ep. Argeş, VII/23 (nr. 1).

Orig., difolio (31,5x20,5 cm), filigran; scris pe acelaşi suport cu

un doc. din aceeaşi dată.

1 Ultimii 4, după semnături.

296. 1657 (7166) nov. 9. Mătuşa Stana, cu fiii săi, vinde

arhimandritului Nicolae, egumenul m-rii Argeş, un răzor de vie în dealul

178

Goleştilor, alături de răzorul vândut de cumnatul său, Dumitru

Tudorănescul, cu 500 bani gata. Martori1, toţi părinţii mănăstirii: ermonah

Onofrie clisierul, Serghie eromonah, Lavrentie eromonah, Iano. Degetele,

pentru credinţă. Scrie Gligorie, fiul lui Bunea.

Ep. Argeş, VII/23 (nr. 2).

Orig., difolio (31,5x20,5 cm), filigran; scris pe acelaşi suport cu

un doc. din aceeaşi dată.

1 Ultimul, după semnătură.

297. 1657 nov. 9. Doisprezece boieri – Stan logofăt din

Cârstieneşti, Pătraşco spătar din Sineşti, Coman din Piscuri, Bătrânul

logofăt din Boteni, Tudor şi Cernica din Gostile, Necula din Părceşti,

Ionaşco Mocan, Slavă logofăt din Tufeşti, Miho, fiul popii Borcea clisiar,

Dobrotă spătar şi Calona logofăt, ambii din Dobromir, Fiera din Drăgoeşti

– hotărnicesc moşia Belciugatul.

Fond Greceanu, ds. 16, f. 320.

Rez.

298. 1657 (7166) nov. 12. Iancul, cu fiii săi, se vinde rumân

postelnicului Pană cu 12 ughi galbeni. Martori, boieri: Stan Popovenul,

Căzan, Pârvul. Peceţile, pentru credinţă.

M-rea Brâncoveni, XXV/50.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran, puţin rupt pe margini.

299. 1657 (7166) nov. 13. Todosiia şi fiul ei, Vasilie postelnic1

din Rătevoeşti, adeveresc lui Ion al doilea stolnic că le-a dat 2 ughi pentru

partea lor ce o au la Poinărei, iar ei să meargă cu cărţile acolo, ca să afle

câtă moşie este, şi cât va fi preţul dintr-aceşti bani daţi înainte, iar Ion să le

dea banii. Martori: Ivan comis, Vasilie stolnic, Mihalcea comis şi Dobre

meşter. Peceţile, pentru credinţă.

179

Doc. ist., MCDXC/11.

Orig. (30x20,5 cm), filigran, pătat.

1 După semnătură.

300. 1657 (7166) nov. 13. Albul şi fratele său, Şărban, Roman şi

Liontie vând jupânului Nica neguţător o funie1 de moşie, 60 stj.

2, din

partea lor din Purani, cu 8 ughi bani gata şi cu ştirea fraţilor şi vecinilor.

Martori3, oameni buni: Mihai roşu şi Necula, fiul lui Vladul din Purani,

Tudor peharnic din Gurguiaţi, Vasilii logofăt din Brătiiani, popa Gruse şi

Stano. Degetele, pentru credinţă. Scrie Gherghe logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXVI/4.

Orig., difolio (36x24 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ibidem,

CCXCVIII/2, f. 6 (nr. 9); ms. 135, f. 410v.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 188 (nr. 413).

1 Ulterior, s-a modificat: 1 ½.

2 Ulterior, s-a adăugat: 30.

3 Ultimii 2, după semnături.

301. 1657 (7166) nov. 13. Cârstea, fiul lui Oprea din Slănicu de

Jos, vinde lui Stroe mare logofăt partea sa de ocină din sat, câtă are de la

părinţi, cu 12 ughi bani gata. Martori, boieri. Pecetea, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, CIX/13.

Orig., difolio (29,5x21 cm), pătat, sigiliu inelar în tuş; cu o cop.;

altă cop., ms. 137, f. 86.

302. 1657 (7166) nov. 15, Târgovişte. Macarie, patriarhul

Antiohiei şi Anatoliei, împreună cu Stefan, mitropolitul Ţării Româneşti,

şi cu 6 boieri judecători – Costandin fost (mare)1 postelnic, Stroe mare

logofăt, Radul mare stolnic, Evstratie postelnic, Radul mare comis,

Danciul (Pârâianul fost mare)1 postelnic – dau carte de judecată jupânesei

180

Anca, ce a fost jupâneasa lui Ianachie spătar, fiul lui Socol clucer, că,

acum, în zilele lui Costandin Şerban Vodă <Cârnul>2, după moartea lui

Matei, fiul Ancăi şi al lui Ianachie, ea a vrut să-şi caute partea fiului său şi

a mers cu cumnatul ei, Florescul peharnic, înaintea domnului, cu bună

învoială, şi i-a luat pe aceşti 6 boieri judecători pe răvaşe domneşti,

înaintea patriarhului şi a mitropolitului, ca să caute la Pravilă, dacă are sau

nu dreptul la ceva, după fiul ei; căutând toţi la Pravila grecească şi

românească au aflat că trebuie să ţină ea a treia parte din moşiile, ţiganii,

hainele şi din tot ce avea fiul său, mult, puţin. Văzând aceasta, Florescul s-

a rugat de ei, ca, din trei sate, ce sunt „scaune” de la părinţi, anume din

Răzvad, Cornăţeani şi Floreşti, să nu aibă jupâneasa amestec, ei să-i dea

altceva pentru acele părţi. Aceştiia au socotit că satele au fost preţuite de

Cârstea clucer, înainte vreme, astfel: Răzvadul, cu 1.000 ughi,

Cornăţeanii, cu 1.000 ughi, Floreştii, cu 1.000 ughi, în total, 3.000 ughi;

din aceşti bani, partea Ancăi este de 250 ughi. Apoi, ei l-au rugat pe Bunea

vistiar, tatăl Ancăi, „cu bogate cuvente şi rugăciuni”, ca să mai ierte din

partea fiicei sale, şi a iertat acesta, 150 ughi. Apoi, a socotit Florescul

paharnic, din partea de ţigani a coconului Matei, a treia parte, anume:

Neagul cu ţiganca şi doi copii; Oprea al lui Calea, cu patru copii şi o

copilă; Ianiu, fratele lui Budean, cu doi copii; iar pe Budan cu ţiganca lui

şi cu doi copii mici şi cu Ventilă ţigan, i-a dat pentru cei 100 ughi, aleşi de

boieri, parte din Răzvad, Cornăţeani şi Floreşti; iar pentru viile de la

Piteşti, cu dealniţe, şi pentru casele de la Târgovişte, cu prăvăliile, pimniţa,

şi pentru moşia de la Lazuri, s-a socotit partea Ancăi, 300 ughi, pentru

care bani i-a dat Florescul ţigani: ţiganca Bicăi, cu cinci copii şi cu o fată;

Neaga, mama lui Tuduru; Neacşa, cu un copil, şi pe sora ei, Dobra,

înaintea boierilor. Astfel, s-au tocmit şi s-au împăcat şi s-au aşezat să nu

mai aibă nicio gâlceavă. Iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Dimitrie

Boldiciu logofăt.

Doc. ist., MDCLXV/1.

Orig., difolio (44x29 cm), filigran, semnătura patriarhului în lb.

arabă.

Ed.: rez., Filitti, Arh. Cantacuzino, p. 220 (nr. 698).

1 Completat după semnătură.

2 Completat după rez. de pe f. 2v.

181

303. 1657 (7166) nov. 15. Nicoala1 iuzbaşa şi fiul său, Ghica,

vând lui Stoe vătah de ţarigrădeni partea lor de moşie din Clinceani,

părţile lui Voi, lui Scârlet şi ale lui Negoiu, moşie stearpă, fără rumâni, cu

10 ughi. Martori, oameni buni, boieri: Gligorie căpitan, Gherghe tichigiu,

Oprişan călăraş la Ţarigrad. Degetele, pentru credinţă.

Doc. ist., MCDLXXXVIII/20.

Orig. (16,5x20 cm), rupt la îndoituri, pătat, cu două însemnări pe

verso: „Podeţ dărăbanţul la vel vornic”; „Aceşti oamnei i-am plătit eu pre

toţi, ci cum te va năstăvi Dumnezău pre Mărie Ta”; cu o cop. de Lupp,

dascăl slovenesc la Şcoala Domnească din Bucureşti, ibidem,

MCDLXXXVIII/20a.

1 În cop.: Necula.

304. 1657 (7166) nov. 17. Ionaşco1 …

2 paharnic cu soţia lui,

Maria, fata lui …2, vinde lui …

2 căpitan din Gradeştea …

2 moşie în

Făurie, 1653 stj., cu …

2 bani gata, cu ştirea …

2. Martori

4: Neaniul roşu din

Câlnău, Vasilie …2, Mirăuţă paharnic din Draghieşti, Dumitraşco iuzbaşă

…2, Bose stegar din Codreşti, Toader paharnic, Ion Grecul …

2. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă.

Doc. ist., LXXXVIII/47.

Orig., difolio (30x14 cm), rupt, lipsă 1/3 din doc., lipit; cu două

note tergale: „s-a dat pe acest zapis lui Tudorache căpitan, când şi-a

măritat fata, 10 taleri, iar căpitănesei lui, 3 taleri”; „zapisele lui Tudorache

iuzbaşa din Şchiopeani”.

1 După semnătură.

2 Loc rupt.

3 Cifra a fost modificată din 60.

4 Ultimii 2, după semnături.

305. 1657 (7166) nov. 18, în casa lui Ion neguţătoriul, în

târgul Râmnic. Vasile, fiul lui Muşat din Obidiţi, vinde lui Iane căpitan

moşie, din jos de Obidiţi, în partea de la Joseani, 100 stj., cu 10 ughi, bani

182

gata şi cu ştirea fraţilor săi, pe care i-a avut pe moşie. Martori1, boieri buni

şi bătrâni: Gavrincea căpitan, Murgea, Stan stegar şi Maftei ceauş, ultimii

trei din Obidiţi, Gramma neguţător şi Dumitraşco iuzbaşa, ambii din

Râmnic, Dumitru roşul din Cârstieneşti, Stan paharnic din Homaşti,

Nedelco logofăt, Nacul şi popa Ştefan, Misail sărdar. Degetul, în loc de

pecete. (Scrie Pascul din Fundeani)2.

Doc. ist. MCD/108.

Cop.

1 Ultimul, după semnătură.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

306. 1657 (7166) nov. 19. Jupaniţa Ilina băneasa, soţia

răposatului Radu Buzescu ban, şi fiul său, Mateiaş Buzescu postelnic,

dăruiesc m-rii Topolniţa şi egumenului Odor un copil şi o copilă de ţigan,

anume …1, pentru pomana lor şi a părinţilor lor. Cine din sângele său, din

rudele lor, va sparge această pomană, să fie blestemat. Blestem. Martori,

boieri şi preoţi: Curiia postelnic, Gheorghie iuzbaşă, Mihai căpitan, Radul

iuzbaşă, Nişul din Topolniţă, Ivan vătaf. Scrie Tudor logofăt.

M-rea Tismana, XCIII/40.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran, lipsă ⅔ din f. a doua, sigiliu

mic în fum; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în

condica Tismenii”. Cop., ms. 330, f. 234-234v; rez., M-rea Tismana,

XCVI/159 (nr. 118); alt rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: text, Creţeanu, Schit. Topolniţa, p. 459 (nr. 2); menţ., Pleşia,

Schit Topolniţa, p. 354.

1 Loc alb.

307. 1657 (7166) nov. 21. Chirca şi Staicu, fiii lui Chesar

paharnic din Ruda, vând lui Toma, fiul lui Bolovan din Titeşti, moşie, cât

a mai fost nevândută de Tata din Titeşti, din siliştea lui Păsăţel, cu 3½

ughi. Cine se va ispiti peste acest zapis, să fie blestemat. Blestem. Martori:

183

Martin, popa Drăghici, Lăpădat şi Voico, toţi din Titeşti, Stanciul vătaf de

plăiaşi din Grebleşti. Peceţile, pentru credinţă.

A.N., CCLXXXVIII/42.

Orig., difolio (29,5x21,5 cm), puţin rupt la îndoituri şi pătat, 2

sigilii în tuş; cu o însemnare tergală: „zapise de rumânie de peste tot, care

este de bună treabă”. Rez., ibidem, CLIII/3, f. 3 (nr. 30) – cu: dec.; CLIII/5

(nr. 27).

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 148 (nr. 1977).

308. 1657 (7166) nov. 24. Boba, fiica lui Staico din Bănceştii

Javrei, vinde lui Balea logofăt din Chiojdu 27 stj. în sat, cu 1.800 bani

gata, cumpăraţi de la Stoiana, fiica Stanei, nepoata lui Albul cel Bătrân

din Bănceştii Javrei, cu ştirea megiaşilor. Martori: popa Jipa, popa

Gherghe, Lefter ceauş, Jipa Sorevschi, Radul negustor, Dumitru

Buzăianul, toţi din Verneşti, şi Dumitru Cărneaia din Bănceşti. Degetele,

în loc de pecete.

Ep. Buzău, X/26.

Orig. (30x20,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, puţin pătat.

Cop., ms. 173, f. 102v-103; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

309. <în. 1657 (7166) nov. 25>1. Fătul, Mihăilă

2, Petre şi

Buzăianul vând lui Negoiţă clucer 400 stj. din moşia Roşiia, a roşiilor, cu

40 ughi, cu ştirea fraţilor, şi încă 300 stj., cumpăraţi înainte vreme, ce fac

în total 700 stj., cu hotare: moşia Leotească, moşia Găgulească, Drumul

Mezului, Călmăţuiul Bălţii Albe, pe semne şi bolovani, cum au ţinut-o

părinţii lor. Martori3: uncheaşul Muşat, tatăl lui Şandrea

4, şi Rădule, ambii

din Epureşti, Stan Guţulescul, Coman comis, Iordache căpitan. Degetele,

pentru credinţă.

Doc. ist., CCXCIX/120 a.

Orig. (17x21 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş. Cop., ibidem,

CCXCIX/120 b.

184

1 Fără dată, s-a datat după doc. din 1657 (7166) nov. 25, Doc. ist. CCXCIX/21.

2 În cop., greşit: Fătul, fiul lui Mihăilă.

3 Ultimii 2, după semnături, din care ultima este în lb. greacă.

4 În cop.: Sandri.

310. 1657 (7166) nov. 25, Târgovişte. Costantin Şerban vv.

întăreşte lui Negoiţă Tătarul Mihălcescul clucer 700 stj. de ocină în moşia

roşiilor (Roşiia)1, cu hotare: moşia Leotească, moşia Găgulească, Drumul

Mezului, Călmăţuiul Bălţii Albe, pe semne şi bolovani, cum au ţinut şi

părinţii vânzătorilor, cumpărată de Negoiţă clucer de la Fătul, Mihăilă,

Petrea şi Buzuianul din satul …2, 400 stj., cumpăraţi mai de curând cu 40

ughi gata, iar 300 stj., mai din-nainte vreme, în total 700 stj. I-au vândut

cu zapis, cu boieri martori. Martori: Ghiorghie mare vornic, Stroe mare

logofăt, Pârvul vistier, Pano spătar, Radul stolnic, Radul comis, Radul

peharnic, Neagoe postelnic. Ispravnic, marele logofăt. Scrie Dumitru

Boldici logofăt.

Doc. ist., CCXCIX/21.

Orig., perg. (30x36 cm), invocaţia simbolică, iniţiala şi

monograma ornate în chinovar, semnătura domnului, sigiliu mijlociu

timbrat, cusut cu mătase verde.

1 După nota tergală.

2 Loc alb.

311. 1657 (7166) nov. 25, Târgovişte. Costandin Şerban vv.

întăreşte lui Nenciul iuzbaşă din Drăgeşti1, cu fraţii lui, Radu din Recea,

Raicu, Baico, Manea, Iancul şi Stan din Jaleş, cu fraţii, şi popa Istratie din

Drăgăneşti cu toţi fraţii lor de ocină din Trestenicu de Sus, din Vlaşca,

ocină în Trestenicul de Sus, până în pietrele Târnoveascăi; şi să aibă pace

de către Petco şi Stanciul din Trestinele şi de către Frâncul din

Târnoveasca şi Savul, pentru că le-a fost lor moşie bătrână de la moşul lor,

Manea Gomoiu, domnul văzând şi cartea lui Mihai Vodă de pâră şi de

rămas faţă de Radoslav din Trestenic, tatăl lui Frâncul, şi faţă de Dragomir

din Târnoveni, tatăl lui Petcu, şi Stanciul. În zilele domnului, fiii celor de

185

mai sus s-au pârât, ca şi părinţii lor mai demult, spunând că au şi ei ocină

în sat, venind la divan, dar neavând nicio carte de ocină, domnul le-a dat

12 boieri, în două rânduri, ca să vadă dacă au ocină în sat. Boierii au aflat

că Petcu, Stanciu, Frâncul şi Savul nu au nicio parte de moşie în sat şi nu

au avut nicio treabă în acel sat şi nu le-au dat nimic, rămânând ei de lege,

în faţa domnului, în divan, cum au rămas şi părinţii lor, înaintea lui Mihai

Vodă. Martori, boierii divanului: Gheorghie2 mare vornic, Stroe mare

logofăt, Pârvul vistiar, Pană spătar, Radul stolnic, Radul comis, Radul

paharnic, Neagoe postelnic. Ispravnic, marele logofăt. Scrie Dan logofăt.

Ms. 479, f. 216v-217.

Cop. Altă cop., ms. 349, f. 457v-458v.

1 În cop. din ms. 349: Drăţeşti.

2 În cop. din ms. 349: George.

312. 1657 (7166) nov. 26. Megiaşii din Hulubeşti1 – Dragomir

Cacarău, Neagul Negan, Boloşin, Cârstea, Gherghina, Vlaicul călugărul,

Cârstocea, (Oancea Bodancea, Stoica Ghidiul, Dumitru pârcălab, Oprea

mocan, Stanciul Ciurea, Stanciul Bârdea, Stan Nebunele, Barbul, Stoica

Ciocan, Oprea Bărbulescul)2 – mărturisesc că Neagul a lăsat moşia sa din

sat, jumătate, fiului său, Lepădat, iar altă parte, o cezvârte, a lăsat-o fiicei

sale, Vlada; cealaltă cezvârte o lasă celui care-l va pomeni. Vlada nu şi-a

vândut partea ce i s-a lăsat, ci a vândut partea fratelui său, nelăsându-i

nimic din ce i-a dat tatăl lor. De asemenea, adeveresc că Vlada a cheltuit,

la moartea tatălui său, numai 1 ughi, iar alte pomeni ei nu ştiu să fi făcut

aceasta, iar Despa, fata lui Lepădat, i-a pomenit pe moşul şi pe moaşa sa,

cheltuind 20 taleri, iar la pomană au fost popa Radul şi popa Stan din

Ludeşti. Degetele, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, LVII/11.

Orig., difolio (29x20 cm), filigran, puţin pătat, cu o notă tergală

<a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 135, f. 86.

1 După semnături.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris cu altă cerneală.

186

313. 1657 (7166) nov. 26. Dragolea şi fiul său, Neagoe, vând lui

Chirca fost mare ban 40 stj. de moşie stearpă, fără să se vândă rumâni, în

satul Văleani, cu 900 bani gata, cu ştirea rudelor şi megiaşilor din sat.

Martori, boieri: Fera, Dobrin, Sulga şi Petco, toţi din Bereşti, şi Dragomir

din Brebinari. Degetele, pentru credinţă.

Doc. ist., CDLXXVII/143.

Orig. (33x21,5 cm), puţin pătat. Cop. modernă, ibidem,

CDLXXVII/144.

314. 1657 (7166) nov. 26. Iuga, Florea şi Radu din Preajva vând

lui Chirca fost mare ban 50 stj. din satul Văleani, moşie stearpă, fără

oameni, cu 1.200 bani gata, cu ştirea tuturor rudelor şi a megiaşilor din sat.

Martori, boieri: Fera (postelnic)1, Sulga şi Petco, toţi din Bereşti, şi

Dragomir din Brebinari. Degetele, pentru credinţă.

Doc. ist., CDLXXVII/145.

Orig. (32x21 cm), puţin pătat. Cop. modernă, ibidem,

CDLXXVII/146.

1 Completat după semnătură.

315. 1657 (7166) nov. 29. Maruşca, jupâneasa lui Preda din

Bereşti, şi fiul ei, Dobre, vând lui Vâlcul logofăt, fiul lui Bunea vistier,

moşie în sat, stearpă, fără rumâni, din hotarul călugăresc, 10 stj., cu via de

la Valea Crângului, în lung, până în doştina satului, din dumbrava de apă,

cu 21 ughi, bani gata, şi cu ştirea fraţilor de moşie. Martori, boieri: Neagoe

Berescul, Vişan iuzbaşa, Coste pârcălab din Gărdeşti, Mihalachi, cumnatul

Maruşcăi, din Bereşti. Scrie Vâlcul logofăt din Mogoşeşti. Peceţile, pentru

credinţă.

Doc. ist., CCXCIX/86.

Orig., difolio (30,5x21,5 cm), filigran, restaurat.

187

316. 1657 (7166) nov. 30. Vâlcul din Mirceşti, cu fiii săi, Bunea

şi Gaşpar, vând lui Vâlcul logofăt, fiul lui Bunea vistier, moşie în sat,

dinspre partea Ciorăneasca, 100 stj., din branişte, cu 15½ ughi bani gata şi

cu ştirea fraţilor de moşie. Martori: uncheaşul Cânda, popa Vlădilă, Mihai

diacon, Nan mazil, Manciul şi Radul, toţi din Mirceşti. (Scrie Ivan logofăt

din Mirceşti)1.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXVI/14.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran, 5 sigilii inelare în tuş; cu o

notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop.,

ms. 135, f. 256 – cu văleat: 7160; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 188 (nr. 414).

1 Textul dintre parantezele rotunde s-a mai scris o dată, după semnături.

317. 1657 (7166) dec. 2. Arsenie, fratele lui Apostol din Piteşti,

vinde lui Pârvul mare vistiar şi jupânesei lui, Anca, un sălaş de ţigani,

anume – Ion, cumpărat de la Conda, jupâneasa lui Avram, şi de la fiii lor,

Dima şi Mihul; Maria, schimbată cu Vintilă din Săteani, căruia i-a dat-o pe

Oprea ţiganca, pe care o luase de la Paraschiva, fiul lui Preda vornic din

Ceplea. A vândut cu ştirea fraţilor lui, cu 64 ughi, bani gata, cu cât i-a

cumpărat şi el, întrebând şi pe fiii Condei, dar ei nu au avut putere să

cumpere. Zapisul făcut lui Cânda postelnic din Băloteşti şi zapisul de la

Conda, care este la Cânda postelnic, să i le dea Arsenie lui Pârvul mare

vistier. Martori1, boieri: Apostul, fratele vânzătorului, Necula diacon,

cumnatul vânzătorului, Radul negustor, Tudoran iuzbaşă, Nan logofăt,

Voinea logofăt, Radul spătar din Băltireşti. Pecetea şi iscălitura, pentru

credinţă. Scrie Ivan logofăt din Piteşti.

Doc. ist., MCMLXXIX/31.

Orig., difolio (30,5x20,5 cm), filigran, pătat, puţin rupt la

îndoituri, sigiliu inelar în fum.

1 Ultimii 4, după semnături.

188

318. 1657 (7166) dec. 4. Cârstea şi fraţii lui, Neaniul şi Duca din

Gărdeşti, jud. Teleorman, vând lui Mareş logofăt moşie în Ueşti, lângă

Ciolăneşti, 20 stj., cu câte 40 bani, stânjenul, în total 4 ughi bani gata şi cu

ştirea vecinilor. Martori: popa Barbul din Zloteşti, Mihul pârcălab şi

(unchiaşul)1 Danciul din Ciolăneşti, Dobrotă din Slăveşti, Oancea,

Dragomir din Gărdeşti. Degetele, în loc de pecete.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXIX/17.

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran. Cop., mss. 129, f. 222v-223;

132, f. 350-350v.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 188 (nr. 415); menţ.,

Andreescu, M-rea Cornet, p. 680 (nota 87).

1 După semnătură.

319. 1657 (7166) dec. 6. Ghinea al doilea vistier1 vinde popii

Theodosie un loc de casă, <cu pimniţe şi case>2, în Bucureşti, ce a fost al

vornicului Costanda, şi l-a vândut mătuşa Stanca vornicului Hriza. Şi nu l-

a vândut el de nevoie, ci i l-a vândut deoarece acesta era mai dinainte

şezător pe el, cu 16½ ughi, să-l ţină „cât Dumnezeu îi va da viaţă”.

Martori3: popa Radu din mahala, Dima logofăt, Pătraşco ceauş.

Doc. ist., XX/18.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran. Cop., ms. 458, f. 111-111v;

reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: text, Potra, Doc. Bucureşti, p. 117-118 (nr. 39); menţ.,

Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 185; Şerbănescu, M-rea Snagov, p.

110 (nr. 16).

1 În cop.: mare vistier.

2 Completat după nota tergală.

3 După semnături.

320. 1657 (7166) dec. 6. Negoe din Domneşti, fiul lui Stoica

blidariu, vinde lui Radul şi lui Cârstea din Poenărei partea sa de moşie, cu

189

320 bani gata. Martori: Badea, Radul, Avram diacon şi Oprea. Scrie popa

Ion din Domneşti. Degetul, pentru credinţă.

Doc. ist., MCDXC/12.

Orig. (15,5x12,5 cm), rupt la îndoituri, lipit, pătat.

321. 1657 (7166) dec. 6. Rusil din Drajna pune zălog lui

Gherghina din Vaideel partea sa de moşie din Drajna, pentru datoria de 6

ughi şi 15 costande, pe care o are la acesta şi pe care trebuie să o plătească

până la Paşte. Martori, oameni buni: Neagoe, Veasiiu şi Crăciun din

Drajna, Stan Şoghel din Vaideel şi fraţii lui Rusil.

Ms. 1234, f. 81.

Cop.

322. 1657 (7166) dec. 7. Şase megiaşi – Balomir din Ţigăneşti,

Oprea din Goşăeni, Stan Beşche din Ciolăneşti, Voicu din Dăpăraţi, Micul

din Seceni1 şi Stanciul din Balduvineşti –, luaţi pe răvaşe domneşti ca să

aleagă partea de ocină a lui Micul, de la moşul său, Vişan din Uiaşti,

adeveresc că au ales această ocină din Ueşti, 30 stj.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXIX/18.

Orig. (29x20,5 cm), filigran. Cop., mss. 129, f. 223; 132, f. 350v

– ambele cu: dec. 17.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 188-189 (nr. 416) – cu: dec. 17.

1 În cop. din ms. 132: Cigheni.

323. 1657 (7166) dec. 7. Văsiiu şi fratele său, Stanciul, fiii lui

Radul logofăt din Cârsteneşti, vând lui Preda postelnic, nepotul lui

Stanciul logofăt, partea lor de vie din Scăuiani, cât le-a revenit din

împărţeala cu ceilalţi fraţi, cu ştirea tuturor fraţilor, unchilor şi verilor, cu

14 ughi bani gata. Martori: Stanciul logofăt, Ivaşco iuzbaşă, Dumitru,

fratele vânzătorilor, şi fiii vornicului, unchiul vânzătorilor – Dumitraşco

190

postelnic şi Radul postelnic – Pârvul ceauş, Stroe, popa Barbul. Scrie popa

Dan. Degetele, pentru credinţă.

M-rea Cozia, XVIII/4 (nr. 2).

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran, puţin pătat şi rupt la

îndoituri; scris pe f. a doua a unui doc. din 1657 (7165) febr. 27. Cop.,

mss. 209, f. 177v; 215, f. 208v; 712, f. 506; 1413, f. 61; S.J.A.N. – Vâlcea,

mss. 102 b, f. 506-506v; 150, f. 80; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: reg., Tezaur vâlcean, p. 194.

324. 1657 (7166) dec. 8. Dumitru logofăt din Amărăşti, fiul lui

Nanu logofăt din Amărăşti, pe nume călugăresc Eftimie1, cu fiii lui, Stoica

şi Drăgan, dau lui Stefan, egumenul m-rii Sadova, moşia din sat, aleasă

din moşia Piscului, cumpărată de Nan logofăt de la Danciul Brâncoveanul

vornic şi de la fratele lui, Radu postelnic, 150 stj., cu 2000 aspri, când au

fost ei pribegi în Ţara Ungurească. După moartea lui Nan logofăt, Dumitru

logofăt a dat-o mănăstirii, cu 4000 aspri, bani gata, pentru pomană,

aducând şi oasele tatălui său de le-a îngropat la mănăstire, scriindu-se şi la

pomeanic. Cartea, însă, a oprit-o Dumitru logofăt, pentru că a avut şi alte

moşii în ea. Cine se va ispiti a strica această tocmeală, să fie blestemat.

Martori, boieri, oameni buni. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

Ms. 715, f. 1009v-1010.

Cop. Alte cop., mss. 295, f. 32; 355, f. 60-61.

1 În cop. din mss. 295 şi 355: Meletie.

325. 1657 (7166) dec. 9, Târgovişte. Costantin Şărban vv.

întăreşte eliberarea din rumânie a lui Stănislav peharnic şi a fratelui său,

Radul, nepoţii lui Stan logofăt din Beloţi, jud. Mehedinţi, de către Neagul

peharnic din Craiova, pentru că ei au fost slujitori domneşti şi n-au avut

bântuială de rumânie. În zilele domnului, Neagul peharnic s-a pârât

înaintea acestuia, în divan, cu Stănislav peharnic şi cu Radul, spunând că

aceştiia îi sunt rumâni din sat, dar ei au scos cărţi bătrâne, spunând că au şi

ei moşii în sat, împreună cu Neagul peharnic. Domnul a judecat, pe

191

dreptate şi lege dumnezeiască, cu toţi dregătorii şi le-a dat 12 boieri, pe

răvaşe domneşti, anume – Petraşcu peharnic, Văsiiu roşu şi Stepan

paharnic, toţi din Pleşoi, Bracea roşu din Negoeşti, Dumitru roşu şi

Dumitru din Sopot, Buncul din Iubinţă, Stepan roşu din Reacea, Vlaica

iuzbaşă de roşii, Stanciul şi Dragomir, toţi din Predeşti, Radul pârcălab din

Gogoşi – ca să adeverească dacă au fost ei rumâni sau au fost moşneni în

Beloţi. La zi, s-au strâns şi au căutat cărţile şi diresurile şi nu i-au putut da

rumâni lui Neagul peharnic, pentru că i-au aflat moşneani, rămânând

Neagul de lege şi de judecată din divan, domnul văzând cartea de judecată

a celor 12 boieri şi răvaşele domneşti, toate la mâna lui Stănislav şi Radul,

cum Neagul peharnic să nu aibă treabă cu ei. Martori: Gheorghie Baleanu

mare vornic, Stroe mare logofăt, Pârvul mare vistiiar, Paană Filipescul

mare spătar, Radul Fărcăşanul mare stolnic, Radul Mihalcea mare comis,

Radul mare peharnic, Neagoe mare postelnic, Tanasie mare slujer, Necula

Glogoveanul mare pitar. Ispravnic, Stroe mare logofăt. Scrie Stoica

Soarevici logofăt.

Ms. 1234, f. 82-83.

Cop. modernă.

326. 1657 (7166) dec. 10, Târgovişte. Costantin Şerban vv.

întăreşte m-rii Coziia şi egumenului Stefan ocina Frăgari, care este în

mijlocul moşiei mănăstirii, şi care a fost a lui Necula logofăt din

Sărăcineşti, iar la moartea acestuia fiul său, Tanasie, a dat-o mănăstirii,

pentru pomana sa şi a părinţilor săi, scriindu-se la pomeadnic şi la

Liturghie, cu zapis cu mare blestem şi cu mulţi egumeni şi boieri, martori:

Dionisie episcop de Râmnic, mitropolitul Ignatie, Vasilie egumen m-rii

Bistriţa, Mihail egumenul m-rii Govora, Theofil egumenul m-rii Arnota,

Parthenie egumenul m-rii Arhangheli, Daniil egumen m-rii Codmeana,

Radul spătar, fiul lui Sima1 logofăt, Mihul postelnic

2 şi fratele său, Dima

spătar, fiii lui Goran logofăt din Olăneşti, Dumitru logofăt, Vladul logofăt,

Tănasie din Râmnic. De asemenea, domnul îi mai întăreşte mănăstirii:

jumătate din via de la Scăuiani a lui Stanciul Cârstinescu iuzbaşa, dată de

acesta, pentru pomană, ca să se îngroape acolo, cu zapis, cu mare blestem;

stupăria de la via de acolo şi 100 de oi; ocină la Bogdăneşti şi codrul de

lângă Călimăneşti, toată partea lui Stanciul, a lui Sarchiz, din apa Oltului,

192

până în hotarul Călimăneştilor, pentru că a cumpărat egumenul Theodor

de la m-rea Cozia, cu 2.400 (aspri)3, banii mănăstirii, de la Stanciul al lui

Sarchiz, cu zapis din anul 1650 (7158); locuri în oraşul Râmnic, pentru

care s-a judecat egumenul Dionisie cu Voico al lui Ghinea şi cu Avram

monah şi cu alţi bătrâni de la Râmnic, în anul 1632 (7140); 4 locuri, în

jurul morii Episcopiei şi în jurul iazurilor, iazul având 2 locuri până la

Moara lui Pieptea, m-rea Cozia, având 3 locuri, pe lângă diaconul Duca,

103 paşi; 3 locuri şi 100 paşi pe lângă popa Săsescu, cu capătul în râu, şi

în jos de Carabeţi; 6 locuri care merg cu capătul în Olt, la vad, din sus, 200

paşi; în sus de Carabeţii, un loc şi 30 paşi, la capătul locului lui Voico a lui

Ghinea; 3 locuri, 150 paşi, în jurul lui Mitrea şi a lui Proca, cu capătul la

drum; un alt loc la Mişa, sub Obreajie, la Cruce, 50 paşi; alt loc în sus de

Mişea, 70 paşi; toate acestea sunt bătrâne şi drepte ocine ale Coziei.

Martori, boierii divanului: Gheorghie mare vornic, Stroe mare logofăt,

Pârvul vistiar, Pană spătar, Radul stolnic, Radul comis, Radul paharnic,

Neagoe postelnic. Ispravnic, marele logofăt. Scrie Dumitru Boldici

logofăt.

M-rea Cozia, VIII/1.

Orig. slavon, perg. (32x42 cm), pătat, invocaţia simbolică,

literele iniţiale şi monograma în chinovar, semnătura domnului, cusut cu

fir de mătase roşie, sigiliu mijlociu timbrat, căzut; cu o trad. din 23 aug.

1843 de G. Peşacov, la Mitropolia din Bucureşti. Cop., ms. 712, f. 461-

462v; trad., mss. 209, f. 74-74v; 215, f. 91-92; S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 86,

f. 47-48; extrase, mss. 209, f. 81-81v; 215, f. 83v-84; reg., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată; col. Hotărnicii, jud. Vâlcea, nr. 11, f. 2-2v.

Ed.: text şi trad., Comănescu, Două acte slavo-române, p. 274-

277; text, Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 1074-1075 (nr. 12); reg.,

Tezaur vâlcean, p. 194-195 (nr. 556); rez., Tamaş, Catalog, p. 128 (nr.

36); menţ., Micle, Bistriţa Olteană, p. 85; Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul,

p. 1057 (nota 15).

1 În cop. din ms. 215: Simeon.

2 În cop. din ms. 86: Mihail portar.

3 Completat după cop. din ms. 86.

193

327. 1657 (7166) dec. 10. Hrisovul lui Costantin Şerban vv.

pentru balta (de la Săpatul)1.

Mitrop. Ţării Româneşti, CDVII/18, f. 6v (nr. 94).

Menţ.

1 Textul dintre parantezele rotunde a fost anulat.

328. 1657 (7166) dec. 10. Petre, fiul lui Cazacul, vinde lui Iane,

fiul lui Mihu, şi lui Preda 70 stj. în Fugleşti.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCVI/53 (nr. 32).

Rez. Menţ., Doc. ist., MCXXIV/5 (nr. 26) – cu: f.l.z.

329. 1657 (7166) dec. 11, Târgovişte. Constandin vv., fiul lui

Şerban vv., întăreşte m-rii Căldăruşani şi egumenului Varlaam 300 bucate

de sare de la ocna Ghitioara, văzând şi cartea lui Mathei vv., întărită cu

mare blestem. De asemenea, domnul, nevrând s-o strice, mai întăreşte să

ia călugării mănăstirii obroc1, pe fiecare an, de la ocnă, pe acele 300 bucăţi

de sare, să fie călugărilor de hrană, iar domnului şi părinţilor acestuia, de

pomană. Blestem. Martori: Gherghii mare vornic din Văleni2, Stroia mare

logofăt din Goleşti, Pârvul mare vistier, Pană mare spătar din Fi<li>3peşti,

Radul mare stolnic, Radul mare comis, Radul mare paharnic, Neagoea

mare postelnic. Ispravnic, Stroea mare logofăt. Scrie Radul Sârbul (fost pe

lângă Preda vornic)4.

M-rea Căldăruşani, II/20.

Orig. slavon, perg. (51x37,5 cm), invocaţia simbolică, intitulaţia,

literele iniţiale şi monograma în chinovar, semnătura domnului, în

frontispiciu stema Ţării Româneşti. Trad. de Muşat logofăt de la

Mitropolie, ibidem, II/21.

Ed.: text şi trad., Comănescu, Două acte slavo-române, p. 277-279.

1 În trad.: mertic.

2 Probabil greşit, în loc de Băleni.

3 Omisiune.

4 În trad.: logofăt.

194

330. 1657 (7166) dec. 12. Megiaşii din Băbeani – Tudoran cel

Bătrân, Boica, Odor, Căzan ceauş, Marin căpitan şi fratele lui, Toder, (fiul

lui Mareş căpitan)1, Stan, fiul lui Cârstiian, Iane

2, Mihai, Iordachi şi Sima

– adeveresc vornicului Antonie din Negoeşti pentru moşia cumpărată de

acesta de la Chirca, fiul lui Lupşan din Târşor, în Băbeani. Când a venit

vornicul la moşie, megiaşii i-au zis că partea lui Chirca a fost dată în

partea lui Tudor, iar acesta din urmă a spus că această moşie este la

megiiaşi. Umblând astfel lucrul, Chirca rămânea fără moşie, drept care au

mers în divan, înaintea domnului Costandin Şărban vv., scoţând cărţile

înaintea acestuia, iar domnul, citindu-le, nu l-a putut lăsa fără de moşie.

Astfel, l-a dat domnul pe Zorze al doilea portar, ca să meargă în satul

Băbeani şi să-i strângă pe toţi megiaşii de mai sus, iar aceştia n-au putut

spune că n-are moşie cu ei, ci ar avea în partea megieşească. Domnul a

hotărât ca Antonie să ţină moşia împreună cu aceşti megiaşi, anume partea

lui Chirca Lupşan. (Degetele, pentru credinţă)3.

Doc. ist., LXXIII/236.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran. Rez., Fişe g-ral Năsturel,

sub dată.

1 Completat după semnătură.

2 În rez.: Ion.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

331. 1657 (7166) dec. 15. Mihai căpitan din Pătroaia adevereşte

lui Stroe logofăt şi fiului acestuia, Matei, că au cumpărat ei jumătate din

satul Ciupa, de la fiul lui Necula Catargiul spătar şi de la fata acestuia,

fiind ei mai volnici, căci jupâneasa lui Matei spătar a fost rudă cu

Bădicanul, soţul jupânesei Maria călugăriţa, de la aceasta cumpărând

Necula Catargiul acea jumătate de sat. Astfel, Mihai căpitan, fiindu-i

această moşie aproape, se roagă de Stroe şi de Matei să-i dea şi lui o parte

în acea moşie, ca să-i fie de fân şi de ce-i va trebui, dându-i aceştiia a patra

parte, ca să-i fie de hrană pe timpul vieţii, iar după moartea lui, să le revină

din nou lor, iar Mihai căpitan să nu fie volnic a o vinde sau dărui în altă

parte şi nicio rudă a sa să nu aibă treabă. Pecetea şi iscălitura, pentru

credinţă. Martori, boieri.

195

S.J.A.N. – Prahova, Col. Documente, CXXIV/78.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, sigiliu

inelar în fum. Cop. din 1891, ibidem, CXXIV/78a.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 186.

332. 1657 (7166) dec. 15. Jupan Stroe mare logofăt şi fiul lui,

Matei, adeveresc lui Mihai căpitan din Pătroia că au cumpărat jumătate din

satul Ciupa, de la fiul lui Necula Catargiul şi de la fata lui, pentru că a fost

mai volnic Matei, fiind jupâneasa lui rudă cu Bădicanul, bărbatul

jupânesei Maria călugăriţa, de la care a cumpărat Necula Catargiul. Fiind

dus Mihai căpitan aproape în hotar, i-a rugat de i-au lăsat lui a patra parte,

ca să-i fie de hrană şi de ce-i va trebui, cât va trăi, iar după moartea lui, să

fie tot a lor, să nu fie el volnic să o dea în altă parte sau să o vândă, ci să

fie pe seama lor. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

Doc. ist., CCVI/43.

Orig. (29,5x20,5 cm), filigran.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 312-313 (nr. 474); menţ., Stoicescu,

Dicţ. marilor dregători, p. 186.

333. 1657 (7166) dec. 15. Stan, fiu lui Vlad din Balş, adevereşte

că i-a dat Dumitrul logofăt din Balş 4 ughi, bani buni, până la Paşti, iar de

nu-i va da la zi, „cum mi-au dat, aşa să-i dau”, iar de va trece de zi şi vor

fi „nescari gâlcevi”, acesta să fie volnic să trimită om domnesc cu treapăd,

iar Stan să plătească treapădul şi toată cheltuiala. Martori: Stanciul,

Barbul, Radul …1. Degetele, pentru credinţă. Scrie popa Pârvan.

Ep. Râmnic, XC/3.

Orig., difolio (20,5x14,5cm), filigran; cu începutul unui alt doc.

scris pe f. 2v. Cop., Doc. ist., CMLXXV/61, f. 82; ms. 177, f. 1-1v (fostă

3-3v); S.J.A.N. – Vâlcea, Col. Microfilme, rola 3, c. 8.

Ed.: rez., Comori vâlcene, p. 29 (nr. 65).

1 Loc alb.

196

334. 1657 (7166) dec. 15. Tudor, fiul lui Ianiu negustor, vinde

naşului său, Iorga negustor, o prăvălie, cu locul ei, în oraşul Bucureşti, în

Târgul de Jos, lângă Puţul Turcului, alături de prăvălia lui Fiera mătăsar,

cu 56 ughi, bani gata, cumpărată cu altă prăvălie, alături de prăvăliile sale,

de la jupâneasa Condila, soţia lui Sava logofăt din Stăneşti, şi de la fiul

acestuia, Preda. Martori, oameni buni. Pecetea, pentru credinţă. Scrie

însuşi Tudor.

Ms. 1947, vol. III, f. 313-314.

Fotocop.

335. 1657 (7166) dec. 15. Stanciul iuzbaşa din Cârstineşti, cu

soţia sa, Călina, pentru ca la moartea sa să fie îngropat la m-rea Cozia, lasă

acesteia o bute de vin de 100 de vedre şi 20 berbeci şi alte vite, ca să-i fie

pentru pomeni. De asemenea, mai lasă mănăstirii: din munca sa, 100 de oi,

şi din via de la Scăuiani, jumătate a lăsat-o soţiei, iar jumătate mănăstirii, o

bute de vin să fie pentru praznic la mănăstire, şi stupina, cu câţi stupi va

avea, de la via de la Scăuiani. Martori: unchiul său, Datco vornic, vărul

său, Ivaşco iuzbaşa, şi toţi verii săi şi popa Barbul1, Novac, Radul şi

Mihăilă, toţi din <Cârstieneşti>, şi boieri din jur: Ivan comis din

Bucşăneşti, Stanciul iuzbaşa din Berindeşti, Badea roşu din Sălătruc,

soacra sa, Neacşa, (vlădica Ignatie)2 şi boieri şi oameni din jur. Cine se va

scula cu gâlceavă din oamenii şi rudele sale, acela să fie blestemat.

Iscălitura, pentru credinţă.

Ms. 712, f. 505v-506.

Cop. Alte cop., mss. 209, f. 176; 215, f. 208v-209; S.J.A.N. –

Vâlcea, mss. 102, f. 505v-506; 150, f. 78v-79.

Ed.: reg., Tezaur vâlcean, p. 195.

1 În cop. din mss. 150, 209 şi 215: Marcul.

2 După semnătură.

336. 1657 (7166) dec. 15. Jupâneasa Tanasia, fiica lui Mihai din

Cârcioaia, adevereşte lui Ionichie de la m-rea Jitiianul că fraţii ei, Pătru şi

Nicola, i-au dăruit două ţigănci: Stănislava, cu fiica ei, pentru pomana şi

197

sufletul lor, întărind şi jupâneasa mănăstirii aceste ţigănci, pentru pomana

sa. Care din rudele sau din neamul lor va strica această pomană, să fie

blestemat. Martori, boieri: David postelnic şi Raadul postelnic, fratele său,

ambii din Vâlcăneşti. Degetele, în loc de peceţi.

Ms. 723, f. 489.

Cop.

337. 1657 (7166) dec. 17, Târgovişte. Costandin Şerban vv.

întăreşte lui Vintilă, Dumitru Duiscul, Lupul, Alexandru, fiilor şi nepoţilor

lor jumătate din moşia Strânba, jud. Dolj, cumpărată de la jupânesele Anca

şi Mariia, fiicele lui Ţalapi logofăt din Merişani, primit de la tatăl lor,

drept zestre. Apoi, ajungându-le vreme de nevoi, ele s-au tocmit cu

megiaşii pomeniţi mai sus şi le-au vândut-o, cu zapis, cu mare blestem. În

zilele lui Matei vv., s-au pârât Rusul egumen, zicând că moşia este a m-rii

Govora, dar megiaşii au scos zapisul de cumpărătoare, egumenul

rămânând de leage şi de judecată, să ţină numai jumătate de ocină, iar

cealaltă jumătate să o ţină megiaşii. În zilele vieţii domnului, călugării s-

au pârât iar cu megiaşii înaintea domnului, în marele divan, cu toţi

dregătorii, rămânând călugării de judecată, să ţină moşia jumătate, iar

megiaşii celaltă jumătate, pe care au cumpărat-o cu banii lor drepţi, cum

scrie şi în cartea lui Matei vv. Martori: Ghierghi mare (vor)1nic, Stroe

mare logofăt, Pârvul (mare vistier)1, Paană mare spătar, Negoe mare

postelnic, Radul mare (st)1olnic, Radul

2 (mare paharnic)

1, (Statie mare

comis)1, Necula mare portar

2. Ispravnic, Stroe (mare)

1 logofăt. Scrie Preda

logofăt.

M-rea Govora, XXVI/2.

Orig., difolio (44x29,5 cm), filigran, rupt, pătat, restaurat,

invocaţia simbolică şi monograma în chinovar, semnătura domnului,

sigiliu mijlociu timbrat, cusut de doc. cu fir de mătase roşie; cu o notă

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condica mănăstirii”.

Cop., mss. 234, f. 206-206v; 447, f. 208; 463, f. 39.

Ed.: menţ., Soicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 186.

1 Loc rupt, completat după cop. din mss. 234 şi 447.

2 În cop. din mss. 234 şi 447, greşit: Deadul.

198

338. 1657 (7166) dec. 18. Jupâneasa Tudora, ce a fost a lui Ivan,

fiul lui Dumitru din Argeş, şi coconii ei, Dumitru şi Ivan, adeveresc lui

Duminecă iuzbaşa că au avut o pâră cu el, înaintea lui Gherghe mare

vornic, pentru o moşie şi 2 roţi1 de moară din satul Bereşti şi s-au învoit cu

el, înaintea vornicului, să ţină ei moşia din sat, pe din două, frăţeşte,

anume: cuconii ei, jumătate, iar Duminică iuzbaşă, jumătate; moara să le

fie, tot frăţeşte, din moară cumpărând Duminică două2 părţi, iar jupâneasa

Tudora având o parte, s-au tocmit frăţeşte să-i întoarcă acestuia banii, 12

ughi, pe partea ce a fost mai mult la el, învoindu-se să fie fraţi şi pe moară

şi pe moşie, să le fie pe din două. Astfel, s-au învoit înaintea lui Gherghe

mare vornic, Iane al doilea vornic3, Şteful

4 al doilea vornic

5 şi a lui Cârlan

al doilea vornic5. Peceţile, pentru credinţă. (Din zapise a luat Duminecă

iuzbaşa un zapis, pe care, când va trebui, să-l scoată de faţă. Banii pe care

i-a întors lui Duminică iuzbaşa, de vor fi banii săi, să ţină el partea de

moară, aşa cum s-au tocmit, iar de va lua banii de la alt om şi va face

amestecături, „să bag altu om într-acea moară”, să fie volnic Duminecă

iuzbaşa să ţină trei părţi, precum a cumpărat, iar cheltuiala morii să le fie

pe din două. Care din ei se va scula cu pâră, să închine vornicului 30

ughi)6.

M-rea Cotmeana, IV/4.

Orig., difolio (31x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, lipit, 2

sigilii inelare în tuş. Cop., mss. 357, f. 44-44v; 359, f. 34v-35; S.J.A.N. –

Vâlcea, ms. 145, f. 29v-30; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: reg., Tezaur vâlcean, p. 196.

1 În cop. din ms. 145: o roată.

2 Corectat din trei şi scris deasupra rândului; în cop. din ms. 357: trei.

3 În cop din ms. 357: Ene mare vornic.

4 În reg.: Ştefan.

5 În cop. din ms. 357: mare vornic.

6 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

339. 1657 (7166) dec. 18. Ioan, fiul lui Dumitraşco comis, (nepot

lui Stanciu comis)1, vinde lui Radu Creţulescu logofăt ocină în Lucieni, cu

9 ughi, cu câte 45 bani, stânjenul.

199

Doc. ist., MDXC/11 (nr. 6).

Rez. Alte rez., A.N., CCCVI/5 (nr. 6); CCCVI/9b (nr. 4).

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 148 (nr. 1979).

1 Completat după rez., A.N., CCCVI/5 (nr. 6).

340. 1657 (7166) dec. 20. Pătru olăcar din Târgovişte, cu soţia

lui, Iana1, fiica lui Grozea din Ciolanu, vinde lui Radul mare comis ocină

la Ciolanul, din moşul popii Neagul, a cincea parte, care este dată de zestre

Ianei, partea ei, de la tatăl său, cu 2.400 aspri gata, moşie stearpă, fără

rumâni. Martori2, boieri: Măinea sluger, Ghidul comis, Dima comis, Goga,

Muşat postelnic şi Moş postelnic, ultimii doi din Câmpşor, Neagul

postelnic din Vlaşin, popa Oprea, Necula postelnic, fiul jupânesei Alba,

Mihalcea păharnic din Cislău, Costandin păharnic, Pană comis, Ilie comis,

Giura, Mihalcea vătaf?, Manoli comis, şi Dimitrie. Degetul, pentru

credinţă.

Ep. Buzău, XVI/21.

Orig., difolio (28x20 cm), filigran, rupt la margini, puţin pătat.

Cop., ms. 172, f. 562; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Ionaşcu, M-rea Ciolanu, p. 30 (nr. 19).

1 În reg., Fişe g-ral Năsturel: Ana.

2 Ultimii 8, după semnături, din care ultimele 2, în lb. greacă.

341. 1657 (7166) dec. 20. Lazăr, fiul lui Badea din Cucuteani,

vinde lui Serafim, episcop de Buzău, 12 stj. de ocină în sat, cu 12 lei, bani

gata, din cap până în cap, cum merg şi alte moşii, din hotarul Plopenesc,

pe lângă hotarul Episcopiei, în jos, cu ştirea megiaşilor şi a fraţilor săi.

Martori: Bădica, Lupul şi Radul, toţi din Cucuteani, popa Mihai, Macarie

monah, Necula, fratele popii Mihai, Ifrim curteanul, Stan curteanul,

Manea cel Bătrân, Radul Cofă, toţi din Buzău. Scrie popa Gavriil.

Degetul, pentru credinţă.

Ep. Buzău, LXXII/24.

200

Orig., difolio (32x22 cm), filigran, cu o însemnare pe f. 2v:

„trecut la tomul al 3-lea la lit. 254”. Cop., ms. 173, f. 267-267v; rez., col.

Hotărnicii, jud. Buzău, nr. 48, f. 2; M-rea Banu, XLIII/128, f. 1v (nr. 26).

342. 1657 (7166) dec. 20. Badea Golea şi fiii lui, Manea şi Radul

din Brătiiani, jud. Muşcel, se vând rumâni lui Mareş Băjescul logofăt, cu

fiii şi moşia lor, din munte, cu 6.000 aspri bani gata, ce fac 30 ughi, cu

ştirea megiaşilor şi vecinilor. Martori: Mihai logofăt şi fratele lui, Marco,

fiul lui Bratul din Bratie, Naan Gălbenilă şi nepotul lui, Dragne, popa Ion

şi Gherghe, ambii din Băjăşti, Simion negustor din Câmpulung

(Dâlgopol). Degetele, în loc de pecete. Scrie Ianachi.

Doc. ist., DCXXI/4.

Orig. (29x19 cm), filigran, puţin pătat şi rupt la îndoituri.

343. 1657 (7166) dec. 21. Chirca şi Stoica vând lui Ion Fetea

moşie, cât a cumpărat tatăl lor, Chisar paharnic, <la Titeşti, jud. Argeş>1.

A.N., CLIII/3, f. 3v (nr. 45).

Rez.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 148 (nr. 1982).

1 Completat după cartea de judecată din 1825 oct. 6.

344. 1657 (7166) dec. 22, Târgovişte. Costantin Şerban vv.

întăreşte satului Dragoslavele, de la scala de la Muşcel, unde este chiaia,

şi sătenilor, de la mare până la mic, acest sat, cu hotare: Valea

Mătiiaşului, satul Stoeneştii, Piscul Călugărului, munte, Vârful Cioarăi,

Vârful lui Leaotă, Vârful Simtilii, Fundata, unde se învecinează cu Ţara

Ungurească şi cu Rucăreanii. De asemenea, le întăreşte muntele

Albescul, cu toate locurile şi livezile şi cu tot şezutul satului

Dragoslavele, până în Crucea lui Berbece, în apa Dâmboviţei, cumpărat

de sătenii din Dragoslavele de la cei din Albeşti, anume – popa Vlăduţul

cel Bătrân, Lupul, Badea, Zârnă, Vlăduţ, Neacşul, Dan –, cu 3.000 ughi

201

bani gata şi cu zapis. De asemenea, le întăreşte eliberarea din rumânie şi

să fie ei slobozi de către Pano Filipescul mare spătar şi Chirca ban şi de

către fiii lui Negoiţă logofăt, anume – Ventilă logofăt şi Dumitraşco – şi

de către fiii lui Drăghici slujer – Papa ceauş, Ventilă postelnic, Mihai

spătar – şi de către alţi fraţi şi nepoţi ai lui Vintilă vornic şi de către

Drăgoiu căpitan, ginerele lui Teodosie ban, şi de către tot neamul lor, să

nu mai aibă ei val pentru rumânie. Satul Dragoslavele a fost al acestor

boieri din-nainte vreme, iar în zilele lui Mateiu Vodă, părinţii acestor

boieri s-au pârât cu sătenii pentru rumânia lor, luând aceştiia din urmă

lege şi jurând cu 12 megiaşi, după care le-a căzut boierilor să ia şi ei,

lege pentru lege, 24 boieri, iar Matei Vodă „a intrat la mijloc”, spunând

că, decât să mai poarte ei lege şi gâlceavă, mai bine să fie tocmeală şi

răscumpărare cu bani, deoarece este sat de marginea ţării, la hotar, şi

poartă greutăţi şi slujbe împărăteşti, crăeşti şi domneşti, cu solii, cu

olăcarii şi cu toate treburile ce sunt din porunca domniei şi a ţării. Astfel,

boierii s-au tocmit cu sătenii şi le-au dat aceştia din urmă 3.000 galbeni

gata, înaintea lui Matei Vodă şi a tuturor boierilor, în divan, luând fiecare

din boieri partea sa de bani şi făcându-le sătenilor şi zapis de

răscumpărare din rumânie, cu marii boieri martori şi cu blestem. Acum,

în zilele domnului, trecând 16 ani de la moartea acelor boieri, coconii lor

nu au vrut să se lase pe acea tocmeală, spunând că vor lua şi ei lege 24

boieri, ca să-i „calce” pe rumâni; iar apoi, văzând zapisul părinţilor lor,

cu greu blestem, au socotit să nu mai poarte nicio pâră şi, după

rugăciunea sătenilor şi a multor boieri, au făcut tocmeală, înaintea

domnului şi a tot divanul, dându-le sătenii, peste acei 3.000 ughi, încă

900 ughi1, în total 3.900

2 ughi, împăcându-se şi făcându-le al doilea

zapis de răscumpărare, cu mare blestem, scoţându-i din toate cărţile şi

hrisoavele din care nu fuseseră scoşi de părinţii lor. Martori, boierii

divanului: Gheorghie Băleanul mare vornic, Stroe Leurdeanul mare

logofăt, Pârvul vistier, Radul stolnic, Radul comis, Radul peharnic,

Neagoe postelnic. Ispravnic, marele vornic şi marele logofăt. Scrie

Dumitru Boldiciu logofăt.

Doc. ist., XLIV/44.

Orig., perg. (35x50,5 cm), invocaţia simbolică, litera iniţială şi

monograma în chinovar, semnătura domnului, sigiliu mijlociu timbrat.

Cop. incompletă, Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

202

Ed.: menţ., Răuţescu, Dragoslavele, p. 394; Stoicescu, Dicţ.

marilor dregători, p. 146, 242 (nota 5).

1 În cop.: 90.

2 În cop.: 3090.

345. 1657 (7166) dec. 22. Popa Udrişte şi cu fraţii săi, diaconul

Andrănii (Andrunii) şi Alicsandru, şi mama lor, preoteasa Despa, vând lui

Radul clucer din Păuşăşti partea lor de moşie din Păuşăşti, cu vii, toată

moşia cât scrie în cărţi, cu 50001 bani gata. Martori

2, boieri: Işfa<n> p…

3

şi <An>4ghel vătaf din Mihăiaşti, Făra logofăt din Cacuva, Voi<cu>

4

postelnic şi Chirca Hulubescu5 din Râmnic şi Socol din Măldăreşti.

Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie însuşi popa Udrişte.

M-rea Dintrunlemn, V/49.

Orig., difolio (33x20,5 cm), rupt la îndoituri, lipsă 1/3 din f. a

doua, restaurat. Cop., ms. 445, f. 138; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Loc rupt, semnul de mie puţin vizibil; în rez.: 5 ughi.

2 Ultimul, după semnătură.

3 Loc rupt.

4 Loc rupt, completat după cop. din ms. 445.

5 În cop.: Huluben.

346. 1657 (7166) dec. 22. Necula, fiul lui …1 din …

1, aflat în

satul Lază, al lui Pană postelnic din Părdeşti, se vinde rumân acestuia, în

preţ de 12 ughi bani gata. Martori2, boieri: Pârvul iuzbaşa şi Manea roşul

din Craiova, Steriian neguţător, Stoica armaş, Vasilie postelnic, fost

armaş. Scrie Costea logofăt din Craiova. Pecetea şi iscălitura, pentru

credinţă.

M-rea Brâncoveni, XVIII/26.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, 2 sigilii inelare în tuş.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 223.

1 Loc alb.

2 Ultimii 2, după semnături.

203

347. 1657 (7166) dec. 26. Micul şi fiul lui, Şărban din Ţigăneşti,

jud. Teleorman, vând lui Mareş logofăt ocină în Ueşti, lângă Ciolăneşti,

ocina lor bătrână, 30 stj., cu câte 40 bani stânjenul, în total 6 ughi, bani

gata, cu ştirea megiaşilor. Martori: popa Naan, Danciul şi Tatul, toţi din

Ciolăneşti. Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXIX/19.

Orig., difolio (28,5x20,5 cm), filigran. Cop., mss. 129, f. 223;

132, f. 350v-351.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 189 (nr. 417) – cu cotă greşită:

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXIX/13; menţ., Andreescu, M-rea Cornet, p.

680 (nota 88).

348. 1657 (7166) dec. 29. Barbul postelnic, cu <fiul>1 său,

Preda, dăruieşte lui Dănăilă, egumenul m-rii Jdrealea, o vie bătrână pentru

pomana lui şi a soţiei sale, Dragomiriţa, în lung, 52 stj. şi 10 paşi, cu viţă,

la deal, loc sterp, şi în curmeziş, 20 stj.; apoi a mai dăruit trei mătci de

stupi. Martori: Cioană postelnic din Târnava, Dragomir pârcălab cu fratele

său, Mihnea, Udrea …2, Gherghe

3. Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă.

Blestem. Scrie popa Stan din Târnava.

M-rea Jitia, II/6.

Orig. (28,5x21 cm), rupt la îndoituri, pătat, lipit cu un fragm. din

alt doc., în lb. greacă; 6 sigilii inelare în fum; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris la condică”; rez. în lb. greacă, ibidem,

II/18 (nr. 41).

1 Loc rupt.

2 Loc şters.

3 După semnătură.

349. 1657 (7166) dec. 29. Ilinca băneasa şi fiul său, Matei

Buzescu postelnic, dau m-rii Căluiu, pentru sufletul banului, al părinţilor

şi al copiilor lor, nişte ţigani: Lupul şi fratele său, Radul, şi pe Ilie, toţi cu

sălaşele lor, iar pentru sufletul jupânesei Maria băneasa, sora banului,

două sălaşe, anume Stoica Drăcosul şi o fată, Zoica. De asemenea, mai

204

dau pentru rumânii judeciţi de ban, cap pentru cap: pentru fratele popii

Stoica din Cioroi, cu trei fii, o dau pe Marina ţiganca, cu trei fii; pentru

Cozma din Cruci, cu doi fii, o dau pe Filca şi cu fiica sa şi pe Stanca

ţiganca; pentru Stoica, cu trei fii din Cruce, o dau pe Maria cu o fată şi pe

Oprişa, fata Neagăi; pentru Giura cu fratele său, Stoian, cu doi fii, şi

pentru Stoica şi fiul său <din Cruci>, o dau pe Neţa? ţiganca, cu fiii ei şi

cu cinci fete; pentru Mihăilă, cu patru fii, îl dau pe Stan peic cu sălaşul lui;

pentru Sânbotin, fratele lui şi fiii lor, îl dau pe Stoboran ţiganul cu sălaşul;

pentru nişte ţigănci, avute de mănăstire la ei, dau, pentru Necşa, cu o fată,

pe Voislava, cu o fată; pentru Dumitra ţiganca, o dau pe Voica, fiica lui

Folan, ca să nu mai aibă mănăstirea gâlceavă cu ei şi nici ei cu aceasta.

Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Ms. 722, f. 45v-46 (fostă 228v-229).

Cop.

350. 1657 (7166) dec. f.z. Dragomir şi fratele său, Mile, fiii lui

Pătru iuzbaşă din Ghi<m>1paţi, vând lui Tuduru postelnic, fiul lui Tuduri

stolnic, un cal, cu …2 ½ ughi, dar, calul fiind şchiop, Tudor l-a înapoiat,

cerându-şi banii înapoi. Ei, având gâlceavă cu Manta şi cu nepotul

acestuia, Buzinca, pentru moşia lor din sat, s-au rugat de Tuduru să le lase

banii, să le fie de cheltuială la această pâră şi să ţină el partea lor din

Şuiereasca, 30 stj., pe care şi ei o cumpăraseră de la Ghiormăştii, de la

Gane şi Murat din Răsimni<ci>2. Martori

3, boieri: Hera

4 vornic, Necula

Ghiormescul, Dragomir Gârbăcilă, Manta logofăt, Stamate, Stan, fiul lui

Vâlsan Buzinca din Bărileşti, Necula, Cârste. Iscăliturile, pentru credinţă.

Scrie Ianachi iuzbaşă din Bărileşti.

Doc. ist., MCDLXX/7.

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, 7

sigilii inelare în fum.

1 Omisiune.

2 Loc alb.

3 Ultimii 2, după semnături.

4 La semnătură: Fira.

205

351. <d. 1657>1. Ianache, fiul lui Cornea căpitan, şi cumnata sa,

Tănasiia, adeveresc popii Tudosie, <egumenul m-rii Şegarcea>2, că i-au

vândut partea lor de moşie din Băldăiu, care a fost de la Drăgoi al lui

Roman, cu 9½ ughi, în anul 1657 (7165), când le-a dat egumenul 3 ughi,

iar acum, când au făcut zapisul, le-a mai dat 6½ ughi. Martori, boieri şi

oameni buni: Tatomir şi Oprea din Băldălui, Neacşul, fiul lui Tatomir,

Radul, fiul lui Oprea, Micul vătaf, Stoian. Degetele şi iscăliturile, pentru

credinţă.

Ms. 725, f. 125v-126.

Cop.

1 Fără dată, s-a datat după conţinutul doc.

2 Completat după alte doc. din ms.

352. <1657 – 1659>1. Mircea, fiul lui Nedelcu din Ludăneşti,

vinde lui Vâlcul logofăt, fiul lui Bunea vistier, partea sa de moşie din

Mirceşti, 60 stj., cu 5 ughi şi 8 costande bani gata. Martori: popa Bărbătei,

Sore pârcălab, Vişan şi Mănăilă, toţi din Poinari, Şărban din Rubeasca,

Pârvul izbaşa şi Savul (aprod)2 din Răzmireşti.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXVI/16.

Orig., difolio (28x20,5 cm), filigran; acelaşi doc. scris şi pe f. a

doua; cu o însemnare pe f. 2v a lui Ivan, privind nişte locuri înfundate ce

sunt pe moşia din partea Ciorăneasca, în funia popii Vlădilă; cu o notă

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms.

135, f. 254-254v.

1 Fără dată, s-a datat după celelalte doc. din pachet.

2 După semnătură.

353. 1658 (7166) ian. 2. Vladul <roşiul>1, fiul lui Anghel din

Iaroslăveşti, vinde lui Mihalcea iuzbaşă şi fratelui acestuia, Stroe

postelnic, moşie în sat, partea moşului său, Stoica, dintr-o funie, a treia

parte, moşie stearpă, fără rumâni, şi cu o livadă, ce i-a fost dată surorii

sale, Caplea, de zestre, numită Gutuiu, cu ştirea tuturor rudelor, cu 16

206

ughi, bani gata. Nimeni din fiii, nepoţii sau rudele sale să nu mai aibă

treabă cu această parte de moşie. Martori2, boieri şi megiaşi: Tanasie

(Bârsescul)3 postelnic, fiul lui Vlad clucer din Bârseşti, Costandin

(negustor)3, popa Costandin, popa Apostul şi popa Dumitru, toţi din Ocnă,

şi din rudele vânzătorului: Stanciul vătaf din Sărăcineşti, vărul său,

Anghel, Panait, Dumitru şi Stoica, toţi din Iaroslăveşti, Radul, fiul lui

Bunea din Păuşeşti, Iane Căpăţână, Stan Ţurug. Pecetea şi iscălitura,

pentru credinţă. Scrie Mihăilă logofăt de la Vladul clucer.

Ep. Râmnic, LIII bis/18.

Orig., difolio (33,5x21 cm), şters, pătat, 4 sigilii inelare în fum;

cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Trecut în condică”. Cop.,

ms. 707, f. 154v (fostă 280v).

1 Completat după nota tergală.

2 Ultimii 2, după semnături.

3 Completat după semnătură.

354. 1658 (7166) ian. 3. Ion, fiul lui Mareş din Bădeani, şi cu

vărul său, Stan, fiul lui Dumitru din Opăriţi, nepoţii lui Albul din Opăriţi,

vând lui Mihul şi fratelui său, Zota, fiii lui Lamba din Cârlomăneşti, şi lui

Radu, fiul lui Stan Maniţa din Cârlomăneşti, ocină în Mierăia, cumpărată

de moşul lor, Albul, din partea lui Oprea Orbul, 3½ pogoane de loc, 2

pământuri, unul într-un câmp şi celălalt în alt câmp, şi a treia parte de

ocină, din partea lui Oprea Orbul, şi toată partea Voicăi, cu 900 bani gata.

Aceste ocine să le ţină Mihul cu fratele său, jumătate, iar cealaltă jumătate,

Radul, banii dându-i tot pe din două. Această ocină a fost vândută dintr-o

carte coajnică de la Mihai vv., văzând-o ei, cu ochii lor, cartea aflându-se

la vânzători, căci sunt trecute şi alte ocine în ea. Aceste ocine să le fie lor

nerăscumpărate, iar când vor avea nevoie de cartea coajnică, să vină la ei,

să le-o dea, „să o scoaţă de făţiş”. Martori: popa Simion, Stan, fiul lui

Radul spătărel, Neagoe, fiul lui Mociogan, Dumitru, fiul lui Calin roşul, şi

Bunea cu fratele său, Jipa, toţi din Cârlomăneşti, Pătru, ginerele lui Albul

din Mierăia. Degetele, pentru credinţă. Scrie Calin logofăt din

Cârlomăneşti.

Doc. ist., CXXVIII/145.

207

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, puţin pătat;

pe f. a doua cu o carte domnească din 1657 (7165) mai 2, cu o însemnare

tergală referitoare la zapisul lui Jipa pârcălab din Mierăia şi o notă tergală:

„de taleri, 7½, stânjeni 20, din moşul Boziesc”; Cop., ms. 172, f. 187.

355. 1658 (7166) ian. 3. Bratosin <vinde> vii în Troiani.

Doc. ist., MDCLIX/101 (nr. 308).

Menţ.

356. 1658 (7166) ian. 5. Costandin Şărban vv. adevereşte lui

Neagul postelnicel din Breaza, jud. Prahova, că a avut judecată înaintea sa,

la divan, cu Vintilă, fiul lui Stroe Cotoiu, pentru o parte de ocină de la

Cărunţi, a lui Vintilă, pe apa Mislei, care este împreună cu ocina lui

Neagul postelnic. Vintilă s-a înţeles cu Crăciun din Brădeani ca să-i vândă

partea lui de ocină, luând şi bani şi făcând zapis lui Crăciun, pe ascuns.

Neagoe postelnic, fiind acea moşie între moşiile lui, şi fiind el mai volnic

decât alţii a o cumpăra, l-a adus pe Vintilă la divan, înaintea domnului,

spunând că vrea să vândă Vintilă pe ascuns moşia unora care nu au treabă,

iar Vintilă a spus înaintea domnului, că nu a vândut-o nimănui. Domnul,

văzând că Vintilă umblă cu ficlenie, a făcut carte lui Neagul Brăgarea

postelnicel ca, atunci când se va vinde moşia, să fie el mai volnic decât

alţii să o cumpere; iar de o va vinde Vintilă altuia „pre supt cumpăt”, fără

voia lui Neagoe, să fie acesta din urmă volnic să o ţină fără niciun ban, ca

să nu mai umble Vintilă cu ficlenie. Domnul a judecat cu tot divanul.

Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Doc. ist., MCMLVII/28.

Orig., difolio (30,5x21 cm), puţin rupt la îndoituri şi pătat,

restaurat, sigiliu mic în chinovar, semnătura domnului. Rez., ms. 466, f.

165-165v (nr. 4).

357. 1658 (7166) ian. 6. Episcopul Ignatie <de la Râmnic>1

adevereşte egumenului Deonisie şi soborului m-rii Câmpulung că, un ţigan

208

al acestei mănăstiri, anume Radomir, a luat pe Mariia, fata lui Lepădat

ţiganul, din ţigănia Episcopiei; Dumnezeu aducându-l pe Mihail vv. la

Scaun, la Bucureşti, episcopul a mers la Bucureşti, unde a şezut, luându-şi

asupra toate cheltuielile, împrumutându-se cu 200 ughi, pe care nu a avut

de unde-i plăti, până nu şi-a vândut şi telegarii şi alte scule, iar Deonisie,

întâmplându-se să fie acolo, i-a dat pentru ţigancă 24 galbeni şi astfel să se

ştie că fata lui Lepădat este ţiganca Episcopiei, plătită de Câmpulungeani,

„însă cu mâna fiiului nostru, Denisie”. Martori2, „fraţii” Episcopiei:

Vasilie clisiar, popa Dionisie, Vasilie, Avram diiac, Vasilie eromonah,

Chirca vătah, Ion, Preda, Semco, Ratea, Lavrentie, Dimitre arambaşa,

Sima al lui Voico postelnic.

M-rea Câmpulung, LXII/32.

Orig., difolio (32,5x20,5 cm).

1 Completat după nota tergală.

2 După semnături.

358. 1658 (7166) ian. 7, Târgovişte. Dumitraşco spătar şi fratele

său, Alicsandru postelnic, fiii lui Ghiorma ban, vând lui Udrişte Năsturel

al doilea logofăt din Fierăşti, satul Seaca, jud. Mehedinţi, cu rumânii,

moşie hotărâtă. Satul a fost cumpărat de tatăl lor de la domnul Costandin

Şerban vv., fiind de moşie a lui Şărban vodă, iar acesta, pe când era mare

paharnic, l-a vândut lui Mihail vv., iar acesta din urmă l-a dăruit boierului

său, Pătru, pentru slujbă dreaptă faţă de domn. În zilele lui Mateiu Basarab

vv., jupâneasa Marina, soţia lui Drăghici logofăt din Pleşoi, fata lui Pătru

ban, cu fiul său, Andreiu, l-au vândut lui Mateiu vodă. După moartea

acestui din urmă domn, satul a căzut pe seama domnului Costandin Şerban

vv., care a dat voie rumânilor să se răscumpere din rumânie. Aceştia

neavând putere să se răscumpere, domnul l-a vândut lui Ghiorma ban,

după a cărui moarte fiii săi l-au vândut lui Udrişte Năsturel, cu ştirea

jupâneselor1 şi a rudeniilor lor, cu 340 galbeni, bani gata, dându-i şi cărţile

lor de cumpărătoare. Martori2, boieri şi neguţători: Macarie, patriarh de

Antiohia, Stefan mitropolit3. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie

Stoica, fiul lui Soare logofăt.

M-rea Dintrunlemn, X/6.

209

Orig., difolio (40x28,5 cm), invocaţia simbolică şi iniţiala, ornate

în tuş, două sigilii în fum; cu o însemnare tergală a lui Petrache Ghiurca:

„S-au trecut la condica mănăstirii Deunlemn“. Cop., mss. 445, f. 167-

168v; 446, f. 15v-16v; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 106; rez.,

Năsturel, Genealogia Năsturelilor, p. 310.

1 În cop. din ms. 445, lipsă.

2 După semnături, prima în lb. arabă.

3 În cop. din ms. 446: Andrei logofăt.

359. 1658 (7166) ian. 7. Stan Oroşanul din Cârlomăneşti vinde

lui Negoiţă paharnic un loc de casă în sat, cu un pogon de ţealină în deal şi

cu loc de casă în capul viei, cu pomi, din partea Boziiască, alături cu via

lui Calin, fiul lui Fulga din Cârlomăneşti, pe care l-a avut de moşie de la

părinţii lui, cu ştirea tuturor fraţilor şi cu 6½ ughi, bani gata. Martori,

oameni buni: Calin, fiul lui Fulga, Nan Bozioiul, Tănasie, Mărtin şi

Iachim, toţi din Cârlomăneşti, popa Dobrin şi Gherghe moşnean, ambii din

Cândeşti. Scrie popa Oancea din Cândeşti.

A.N., LX/24.

Orig. (15,5x21 cm), puţin rupt la îndoituri, lipit.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 148 (nr. 1984).

360. 1658 (7166) ian. 8. Tanasie păharnic, fiul lui Necula logofăt

din Sărăcineşti, vinde lui Mareş Băjăscul logofăt jumătate de sat din

Berislăveşti, jud. Argeş, din Coiscă, ce a fost a lui de moşie, precum şi alte

cumpărături, câte se vor afla pe această jumătate de sat, cu vad de moară,

cu case cu pimniţă de piatră, din dealul cu vii, şi viile sale ce sunt „osebite

vii boereşti”, cu rumâni, anume Şărbu cu fiii – Ion, Radul, Opriian, Chirca

– şi Dumitru, cu fiul – Costandin, Eftimie, cu un fiu …1, Vladul cu fiii săi,

Anghel şi …1. De asemenea, i-a mai vândut şi alţi rumâni, fără moşie,

anume Pătru, fiul lui Bârsea din Pripoară, cu doi fii, …1, Calin, fratele lui

Pătru, Lazar, cu fiii – Marco, Oprea, Dumitru, Ion –, Chicioranul, cu fiul

lui, Dumitru, Istratie, fiul lui Badea, Opriş, cu fiul, Cârstea din Titeşti, cu

250 ughi, bani gata. Martori2: Drăghici Catacuzino logofăt, Radul

210

Creţulescul logofăt, Vlad Bărsescul cliucer, Stroe Olănescul logofăt,

Manta. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie Hriza postelnic.

Col. Ionaşcu, Ion, I/86.

Orig. (31x21 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş.

1 Loc alb.

2 Ultimul, după semnătură.

361. <1658>1 ian. 8 (1067 Rebi-ül-evvel 22), Adrianopol.

<Köprülü Mehmed paşa> mare vizir face cunoscut boierilor din Ţara

Românească că, venind la Adrianopol pentru învestitură, Constantin

<Şerban> vv. a fost înlocuit cu Radu Mihnea care, purtând kaftan, a jurat

supunere şi plata haraciului, anume 300.000 guruşi.

Doc. ist., DXCV/118, vol. I, f. 132.

Cop., lb. turco-osmană, scris rik'a. Rez., lb. rom.; ibidem,

DXCV/118, vol. II, f. 23 – cu: 1657 ian. 27.

1 În text, greşit: 1657.

362. 1658 (7166) ian. 8. Vladul Ciuleiu şi vărul său, Opriş din

Urdeşti, vând popii Anania, egumenul m-rii Nucet, părţile lor din sat, şi

ale nepoţilor lor, Bogdan şi Oprea, cu toată „nămania”, 40 stj., stânjenul

cu câte 1 taler, bani gata, pentru că egumenul avea moşie şi în sus şi în jos

de moşia lor, şi i s-a cuvenit lui să o cumpere. Martori1, oameni buni şi

aldămăşari: Sava pârcălab, Stoica şi popa Gherghe, toţi din Livezeni,

Dobromir din Urdeşti, Stan căpitan din Bogorăş2, Vlad Brânze. Degetele,

pentru credinţă. Scrie Stan logofăt.

M-rea Nucet, II/30.

Orig., difolio (32x22 cm), filigran. Cop., ms. 457, f. 111.

363. 1658 (7166) ian. 8. Stoian, fiul lui Pentelei, cu nepotul său,

Ciopleg din Frăsinet, vinde lui Iane mare căpitan moşie în sat, din partea

211

moşului său, Ciopleg, 100 stj., cu 10 ughi, bani gata. (Stoian a vândut

această moşie cu ştirea fraţilor săi de moşie, întrebându-i dacă vor să o

cumpere ei, dar niciunul nu a vrut, ci numai Iane mare căpitan)3. Martori,

mulţi boieri şi oameni buni: Stan roşul, Maftei, Murgea, toţi trei din

Obidiţi, Gavrincea căpitan, Băzul căpitan, Toia căpitan, Dumitraşco al

şătrariului, Mihaiu şi Nica. Scrie Misail. Degetul, în loc de pecete.

Doc. ist., MCD/107.

Cop.

1 După semnături.

2 În cop. din ms. 457: Pogorâş.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

364. 1658 (7166) ian. 9. Costantin Şărban vv. întăreşte lui Preda

Urdăreanul paharnic din Gorj şi jupânesei sale, Stoiana, fata lui Lepădat

căpitan, un rumân, Vlaica din Ţigureşti, jud. Dolj, cu fiii lui, pentru că i-a

fost dat de zestre de socrul său, cu alţi rumâni din Ţugureşti, cu zapis de la

logodnă şi boieri martori, citindu-l domnul în divan. Apoi, Vlaica a mers

cu „meşteşuguri” la Voica, soacra lui Preda paharnic, şi au ţinut-o „cu

vinuri şi cu beţii”, rugând-o să-i facă zapis de judecie, iar pentru rumânie

se va pârî cu Preda paharnic. Voica i-a făcut zapis, neavând ea nicio treabă

în zestrea lui Preda. Aflând, acesta a venit înaintea domnului, în divanul

cel mare, şi a pârât-o, domnul văzând cărţile şi zapisele socrului său pentru

acel rumân. Domnul dă carte lui Preda ca, împreună cu sluga domnului

…1, să-l ia pe Vlaica rumân şi să-i ia zapisul făcut de soacra sa şi alte cărţi

ce va avea acesta şi să-l ţină pe el şi fiii lui rumâni.

M-rea Zlătari, VII/8.

Orig., difolio (30x21,5 cm), filigran, puţin rupt şi pătat, litera

iniţială, monograma şi sigiliul mic în chinovar, semnătura domului. Cop.,

ms. 725, f. 91-92; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 250 (nota 3).

1 Loc alb.

212

365. 1658 (7166) ian. 9. Robii domnului1 – Angghel vătaf din

Mihăieşti, Matei logofăt din Cacova, Mihalcea din Stăneşti, Chirca postelnic

din Bărseşti şi Stanciul din Zătrea<ni>2 – scriu acestuia pentru moşia m-rii

Govora, din Nănăşăşti, pentru care Stepan postelnic s-a jeluit înaintea

domnului, spunând că sunt mori şi arături pe moşia sa, iar domnul le-a făcut

lor, celor 6 boieri, răvaşe ca să adeverească dacă morile şi arăturile sunt pe

moşia mănăstirii sau pe cea a lui Stepan. Ei s-au strâns şi au citit cărţile, atât

ale mănăstirii, cât şi pe cele ale lui Stepan. Astfel, cărţile Govorei sunt peste

tot hotarul Nănăşeştilor, iar cartea lui Stepan este pentru o moşie până în

Piscul Cocorului, având el gâlceavă cu Groşanii pentru o moşie, iar cu moşia

mănăstirii nu a avut nicio treabă. Astfel, au strâns ei megiaşii, călcând hotarul

cu Groşanii, şi au adeverit că moşia este a mănăstirii. Domnul să facă cum îi

va fi voia, ca un domn bun şi milostiv.

M-rea Govora, VII/14.

Orig., difolio (33,5x21,5 cm), filigran, puţin rupt şi pătat; cu o

notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condica

mănăstirii”. Cop., mss. 234, f. 142; 447, f. 169v; S.J.A.N. – Vâlcea, ms.

146, f. 170-170v.

Ed.: rez., Andronie, Soare, Izvoare doc. vâlcene, III, p. 12.

1 Toţi, după semnături.

2 Omisiune.

366. 1658 (7166) ian. 11. Costantin Şărban vv. întăreşte m-rii

Tismana şi egumenului Nicodim nişte ţigani ce au fost ai mănăstirii din

zilele altor domni bătrâni. Acum, în zilele domnului, Cinciuleasa şi fiul

său, Dica, din Petreşti, de pe Gilort, au venit înaintea domnului, în divan,

împreună cu egumenul Nicodim, de s-au pârât, scoţând primii şi nişte cărţi

bătrâne, în care erau scrişi ţiganii mănăstirii. Domnul a socotit cu toţi

dregătorii, adeverind că nu a ţinut niciodată Cinciuleasa acei ţigani, iar

pentru cărţile bătrâne ce le are aceasta, să-i dea mănăstirea 20 ughi şi ea

să-i dea cărţile. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Tismana, LXXXVIII/21.

Orig., difolio (29x20,5 cm), filigran, monograma şi sigiliul inelar

în chinovar, semnătura domnului, cu începutul doc. pe f. a doua; cu o notă

213

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica Tismenii”. Rez.,

ibidem, XCVI/159 (nr. 36).

367. 1658 (7166) ian. 14. Stan, fiul lui Stănică, din Brăneşti

vinde lui Neagoe mare postelnic din Săcuiani o silişte în sat, pe lângă

Vişan şi Nedelea, cu tot pământul şi cu pomet, pe care o cumpărase şi el

de la Ianotă, fiul uncheaşului Barbul, fără rumâni şi fără locuri în câmp, cu

12 ughi, bani gata, şi cu ştirea megiaşilor şi a fratelui său, Oana (portar)1.

Martori2: Stoica vătaf din Săcuiani, Bratul iuzbaşa. Degetele, pentru

credinţă. Scrie Petriman logofăt din Bărbăteşti.

Mitrop. Ţării Româneşti, XLV/13.

Orig., difolio (31x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, cu filele

cusute; cu o notă tergală: „acest zapis s-au găsit la Radu Drăcilă”; altă notă

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms.

127, f. 197 – cu: ian. 4.

1 În cop. din ms. 127: Oana pârcălab.

2 După semnături.

368. 1658 (7166)1 ian. 15. Muşat, fiul lui Tatul slujer, şi fratele

său, Danu, vând lui Bunea mare vistier moşie în satul Grădişte, din partea

lor, a treia parte, cu rumânii – Barbul, Micul şi Mitrea – cu fiii lor, cu 100

ughi, bani gata. De asemenea, fratele lor, Bunea, îi vânduse partea lui de

moşie din care li se cădea lor să ţină o jumătate de sat, iar Bunea mare

vistier, cealaltă jumătate. Martori, boieri2: iereu Mihail clisiiar, Sima fost

cămăraş3. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie însuşi Muşat.

M-rea Câmpulung, I/16.

Orig., difolio (30,5x20,5 cm), filigran, 2 sigilii inelare în fum; cu

o cop. Altă cop., ms. 204, f. 11v-12.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 189.

1 Văleat neclar, fiind modificat, s-a completat după cop.

2 După semnături, din care ultima, în lb. greacă.

3 În cop.: Lambru cămăraş.

214

369. 1658 (7166) ian.1 15. Vâlcan, fiul uncheaşului Voinea din

Cegani, vinde lui Nan 10 stj. de ocină, cu câte 6 costande, stânjenul, cu

voia fraţilor din jur şi de nimeni să nu aibă val sau gâlceavă. Martori,

oameni buni: Măriu, Radul Bogdani<i>, Nedelco a lui Frăca, Dumitru

Belicescul şi Cioraclen Oghiamin. De asemenea, Nan a mai cumpărat de

la Stan, fiul lui Oprea din Cegani, 10 stj. de ocină, cu câte 22 bani

stânjenul, cu voia fraţilor. Aceste moşii au fost luate de Sima, fiul lui

Pavel, de la Stoica paharnic. Martori, oameni buni: Dumitru Belescul,

Nedelco, Crăciun, Bădilii, Bădica şi Stoin Sacotă. Scrie popa Anghel din

Cegani. Pecete, pentru credinţă.

Doc. ist., MDCLVIII/18.

Cop.

1 În text: cărindari.

370. 1658 ian. 22. Lazar, fiul lui Oancea, din Găleşăşti, jud.

Argeş, şi fiii lui, Radul, Toma, Stănislav, Stan şi Neagoe, se vând rumâni

lui Radul Creţulescul logofăt, cu 45 ughi, bani gata. Martori1: Stoian

Dimitriu? vistier2, Şerban Catacuzino, Vlad Pătru, Vintilă logofăt, Stoica

Ludescul logofăt. Degetul, în loc de pecete.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCXCI/4.

Orig., difolio (31x21 cm), filigran. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub

dată.

1 După semnături.

2 Semnătură în lb. greacă.

371. 1658 (7166) ian. 26. Preda (Dolofan)1 logofăt şi fraţii lui

adeveresc lui Mareş logofăt că a cumpărat acesta moşia din Berislăveşti,

de la Tănasie peharnic, fiul lui Nicula logofăt, şi i-a întrebat şi pe ei, să-şi

pună iscăliturile, dar „n-au fost zapisul la prilej”. Astfel, adeveresc că

acesta a cumpărat moşia şi rumânii cu ştirea lor, a tuturor. Scrie însuşi

Preda logofăt.

215

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXXII/3.

Orig. (17x21 cm), pătat. Cop., mss. 129, f. 298; 132, f. 362v.

Ed.: menţ., Andreescu, M-rea Cornet, p. 679 (nota 54).

1 După nota tergală.

372. 1658 (7166) ian. 30, Târgovişte. Costandin Şărban vv.

întăreşte lui Radu armaş, fratelui lui, Ianachie, nepotului lui, Preda, cu

fraţii lui, fiii lui Crăciun armaş, şi sătenilor lor din satul Drăganul, jud.

Vâlcea, care au moşie împreună cu ei, anume – Vladul Babocea, Apostol,

Albul, Bratul, fiul lui Pârjolin, şi din Alboteşti, Drăghici şi Pătru –, toată

ocina satului Brăeştii, jud. Vâlcea, de pe apa Cernei, ocină stearpă, fără

rumâni. Hotare: Giuleşti, Coasta Homorâcii, Titoiu, Homorâcea, marginea

seaciurilor Brăeştilor, „cularea” de ulmi, Piscul Brăeştilor, luncă, Cerna, la

frasin, malul Cernei, pe mal, pe unde a umblat Cerna mai demult,

Crivinele Crivei, Lacul cu Salcia, Siliştea Drăganului, siliştea dinspre

Brăeşti, la vâlcea, la plop, Valea Brăeştilor, la deal, hotarul Alboteştilor.

Aceste ocine au fost de moşie de la părinţii şi moşii lor încă din zilele altor

domni bătrâni, iar în zilele domnului, Preda Măţelea roşu din Mărgineani

s-a pârât la divan, înaintea domnului, cu Radul armaş şi cu fratele şi

nepotul acestuia, spunând că are şi el moşie în Brăeştii Mari, iar aceştiia se

plângeau înaintea domnului că moşia satului Brăeştii Mari a fost a lor de

moşie încă din zilele altor domni bătrâni, iar în zilele altor domni de

demult, strămoşii lui Crăciun au vândut Bengeştilor moşia; aceştia din

urmă aveau şi altă „părticea” de cumpărătoare în Mărgineani şi dacă au

cumpărat moşia Brăeştilor de Sus, „deosebit”, au cumpărat şi o şuviţă cu

moşia din Mărgineani, pentru că le-au cumpărat pe amândouă odată, ei au

pus şi şuviţei numele de Brăeşti. Apoi, iar au făcut Bengeştii acele moşii

vânzătoare, iar moşii lui Crăciun armaş şi-au răscumpărat moşiile lor din

Brăieştii cei Mari, tot deplin, şi au vrut să răscumpere şi acea şuviţă din

Mărgineani, iar Mărginenii au fost în „răspăr” la divan şi n-au vrut să-i

lase, ci ei şi-au răscumpărat-o, pe banii lor. Acum, în zilele domnului,

Preda a apucat partea satului Mărgineni, scriind-o în carte cu numele de

Brăiasca, şi a ţinut şi moşia din Brăeştii cei Mari, iar fraţii şi fiii lui

Crăciun armaş, ştiind că este a lor ocină bătrână şi dreaptă de la strămoşi,

s-au pârât înaintea domnului cu Preda Măţealea, scoţând cel din urmă o

216

carte, în care scria că acea şuviţă de ocină din Mărgineani este Brăeasca,

spunând că Brăeştii cei Mari de Sus sunt ai lor şi alţi Brăeşti nu mai sunt.

Domnul în alt chip nu a putut să le rupă judecata, ci a trimis pe sluga sa,

Costandin al doilea portar, cu cartea domnului, de a strâns boieri şi

megiaşi din jur, între ei fiind şi călugări bătrâni „ca de 100 de ani”,

adeverind toţi cum nu mai sunt alţi Brăeşti, în afară de Brăeştii cei Mari,

care au fost de moşie ai părinţilor lui Crăciun armaş, mărturisind alături de

cei de mai sus şi megiaşii din Mărgineani, că nu au treabă Măţeleştii în

Brăeştii cei Mari, iar cartea cu care s-au pârât Măţeleştii nu a fost a lor, ci

a fost a sătenilor din Mărgineani, făcută pe acea parte de ocină pe care au

răscumpărat-o ei de la Bengeşti, văzând domnul şi cartea boierilor la mâna

lui Radul şi a fraţilor şi nepoţilor lui. Domnul, văzând că Măţeleştii umblă

cu minciuni, ca nişte oameni răi şi „ficleani”, le-a venit judecata să-i dea

domnul prin târg, ca să nu mai poarte divanul „de val”, cu minciuni,

rămânând de lege şi de judecată din divan. Mai întăreşte ocină în Brăeşti,

partea lui Rotea din Drăganul, cu rumânii de moşie. Martori: Ghiorghie

mare vornic, Stroe mare logofăt, Pârvul mare vistier, Paană mare spătar,

Chirca mare clucer, Neagoe mare postelnic, Radul mare stolnic, Radul

mare comis, Radul mare paharnic. Ispravnic, Stroe mare logofăt. Scrie

Preda logofăt.

Doc. ist., LIX/37.

Orig., perg. (36,5x46,5 cm), puţin şters, monograma în chinovar,

sigiliu mijlociu timbrat, semnătura domnului.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 116, 178, 204,

234.

373. 1658 (7166) febr. 1. Dima clucear din Hinţeşti vinde lui

Vladul logofăt din Bârseşti şi jupânesei sale, Dobra, un ciric de delniţă din

dealul Izvoranilor, din dealul viilor, cu 20 ughi bani gata. Martori, boieri.

Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIX/19.

Orig., difolio (17,5x21 cm), filigran. Rez., Fişe g-ral Năsturel,

sub dată.

217

374. 1658 (7166) febr. 1. Enăş1 şi fraţii săi, Gorghe, Drăgan şi

Dumitru, moşneni din satul Babrova, jud. Dolj, se vând rumâni, cu fiii şi

nepoţii lor, <în Lază>2, lui Paană postelnic, cu 37 ughi. Peceţile pentru

credinţă. Scrie Iovan. Martori3, boieri: Pătraşco din Tomeni, Bade comis

din Comani, Drăghici căpitan, Radul, Manea roşul din Craiova, Gheorghe,

căpitan Ianoş.

M-rea Brâncoveni, XVI/2.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 155.

1 La semnătură: Ianăş

2 Completat după nota tergală.

3 Ultimii 4, după semnături, din care ultimele 2, în lb. greacă.

375. 1658 (7166) febr. 4. Nicolae călugăr, numit pe mirenie

Apostol, din Bălileşti, adevereşte că a luat de la Drăguşin logofăt din

Miceşti 29 lei, punând zălog toată partea lui de moşie din Tărseani, cu zi la

Paşti. De nu-i va da banii, să-i ia acesta moşia. Degetul, pentru credinţă.

Doc. ist., MCLXXVI/50.

Orig. (20,5x15 cm), filigran, pătat.

376. 1658 (7166) febr. 4. Manea pârcălab lasă ca, la moartea lui,

averea să i se împartă între soţie, Neaga, şi nepotul său, Şărban.

M-rea Câmpulung, LX/114.

Rez.

377. 1658 (7166) febr. 6. Sarul, fiul lui Bucur din Vărăşti, la

moartea sa, închină popii Serghie şi mănăstirii din Uricheşti 2 funii de

ocină în Balta Albă, fiind el răzaş cu Mariş. Această ocină nu a dat-o

într-alt chip, ci la moartea sa, ca să-l pună la pomeanic şi să fie ctitor, ca şi

alţii, şi să-l „grijască” părinţii ce vor fi în mănăstire, căci altceva n-a avut

să dea; şi să-i ridice păcatele lui, ale părinţilor şi fiilor lui, şi să le fie de

218

pomană, iar mănăstirii de hrană. Blestem. Martori: Vasilie, socrul lui

Sarul, Toader scaun, naşul lui Sarul, şi Costandin, ultimii doi din

Curoteani. Degetele, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, LXXXIX/9.

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran, rupt la îndoituri, restaurat;

cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”.

Cop., mss. 130, f. 54-54v; 137, f. 365.

Ed.: extras, Ionescu, G.M., Ist. Mitrop., p. 177.

378. 1658 (7166) febr. 9. Calotă vătaf adevereşte fratelui său,

Lamba, că i-a făgăduit un loc de casă cu silişte, ce a fost al lui Baciul, şi i

l-a dat, pentru frăţia şi dragostea lor, iar cine va întoarce, să fie blestemat.

Moşia i-o va da după ce va primi şi el moşiile, iar de nu i se vor da, nici

Lambă nu va primi moşia. Martori, oameni buni: Apostul vornic şi

ginerele său, Ifrim, Miho şi Nicoară, ambii din Cornu, Dragomir, fratele

acestuia din urmă, Mihai şi Badea din Câmpina, Neagoe diac. Peceţile,

pentru credinţă. Scrie Preda logofăt. Ispravnic, Stanciul iuzbaşa.

M-rea Stavropoleos, X bis/2.

Orig. (20x15 cm), filigran, sigiliu în tuş; pe verso cu o însemnare

din 1658 (7166) febr. 9, arătând că a dat „neanii” Calotă 11 taleri când a

ieşit de la robie, 12 taleri tot atunci şi 13½ lei la un bir când era la roşii.

379. 1658 (7166) febr. 12. Stoica se tocmeşte cu Stan, Gherghe

şi Stănilă, dând 2 boi, cu 4 ughi şi primind 4 capre, cu 2 ughi, în Duminica

Mare. Martori: Dan, Stan, fiul lui Balea, şi Stanciul. Scrie G<herg>1e, fiul

popii Stan din Săseni.

Ep. Buzău, XXVII/8b.

Orig. (31x21,5 cm), rupt, restaurat, pătat, pe aceeaşi filă, după

doc., o însemnare cu persoane ce datorează ocale de vin.

1 Loc rupt, completat după doc. din 1654 (7162) iul. 23, Doc. ist., MDLXXXV/4.

219

380. 1658 (7166) mart. 6. Radul vinde popii Ivaşco un loc, ce a

fost zălog, la Drăgănesi, cu 400 bani. Martori: Oprea Bărdacea şi Necola

din Iaşii de Sus, Lăpădat, (Aca al lui Ţepă)1, Mărăia Lurteşi. Blestem.

Ep. Argeş, LXIX/15.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, pătat, puţin rupt la îndoituri,

scris pe f. a doua, lipsă 2/3 din prima filă; cu o notă tergală: „diaconol Ion,

27”. Rez., ms. 708, f. 369-369v.

1 În rez.: Anca lui Ţeapă.

381. 1658 (7166) mart. 9. Vladul (Baca)1 şi fratele său, Ivan, din

Sărăcineşti, fiii lui Oprea al lui Frăţilă, vând lui Manole logofăt 142 fălcii

de loc la Bumbu, falcea, cu câte 150 bani. Martori, oameni buni din

Olăneşti: Radul din Coastă, Dumitru Lotreanul. Degetele, pentru credinţă.

Scrie Stroe Olănescul logofăt.

Ep. Râmnic, LX ter/16.

Orig., difolio (19x16 cm), pe verso-ul filei a doua cu un rez. al

doc. din 1858 în lb. greacă; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>:

„Scris în condica cea noao”. Cop., Doc. ist., CMLXXVI/15, f. 12v.

1 Completat după semnătură.

2 În cop.: 4.

382. 1658 (7166) <în. mart. 10>1. Hrisovul lui Costandin Şerban

vv. <pentru moşia Cernăteşti, jud. Prahova>2.

Col. Hotărnicii, jud. Prahova, nr. 15, f. 2v.

Menţ.

1 Fără lună şi zi, s-a datat după domn.

2 Completat după titlul hotărniciei.

220

383. 1658 (7166) mart. 10. Nedelco, Bătrânul (logofăt)1 şi

Nistor, toţi din Boteani din Mostişte, jud. Ilfov, vând lui Costandin

chiurcibaşa ocină în Boteani de Ageşti, 300 stj., cu câte 70 bani, stânjenul,

bani gata. Astfel au vândut la vreme de nevoie, ca să-şi scoată femeile şi

coconii din robie. De asemenea, Nedelco şi Bătrânul i-au mai vândut vie

în sat, 3 pogoane, cu 20 ughi. Martori2: Ghinea neguţător, Vladul

postelnic, fiul lui Radul fost mare logofăt, Dumitru căpitan, Dumitru

başcaliul din Câmpulung, Tanasie, fratele lui Chicoş din Oraşul de Floci,

Cobiian din Dobroţei, Iacov căpitan din Căzăneşti, Tanasie, Iacov căpitan,

Lepădat3. Scrie Bătrânul logofăt. (Bătrânul logofăt adevereşte că, după

aceasta, i-a dat 100 taleri, fără dobândă, de şi-a scos femeia şi coconii de

la tătari, zăbovind până la 10 ani, şi s-a plătit, dăruindu-i heleşteul din sat,

acela de lângă vie)4.

Col. Potra, George, I/24.

Orig., difolio (30, 5x21,5 cm), filigran, puţin pătat, 7 sigilii în

fum şi tuş; cu începutul unei cărţi domneşti pe f. a doua.

1 Completat după semnătură.

2 Ultimii 5, după semnături.

3 Semnătura în lb. greacă.

4 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături, cu altă mână şi altă cerneală.

384. 1658 (7166) mart. 10. Stan cu fratele său, Manea, şi cu fiii

lui, Coman, Neagul şi Radul, vând lui Radul paharnic, fiul lui Coman din

Săveşti, moşie în Botenii de Sus, partea Parpalicească, 26 stj., cu 8 ughi,

bani gata.

Fişe, g-ral Năsturel, sub dată.

Rez.

385. 1658 (7166) mart. 13. Uncheşul Stoica Ghidiul, fiul lui

Mâinea moşneanul din Hulubeşti, dă, cât este în viaţă, fiicei sale, Anca, şi

ginerelui său, Zaharie, jumătate din moşia sa, pentru că altă zestre nu le-a

dat, iar cealaltă jumătate o lasă fiului său, Lepădat; le lasă, însă, moşia

moşteancă, câtă are în siliştea satului, în vaduri de moară. El a mai avut şi

221

un alt fecior, Dima, care a murit, iar el şi fiul său, Lepădat, neavând putere

să-l îngrijească, fiica lui şi cu ginerele l-au pomenit, iar aceştia din urmă

i-au mai dat şi un bou. De asemenea, mai lasă fiicei sale, Vlada, o moşie,

pe care o cumpărase din moşul Muşetescu, din partea Holomocii, precum

şi 2 iepe şi o vacă, să-i fie de zestre. Astfel, i-a aşezat cu cuvântul lui, iar

cine se va scula peste cuvântul lui, să fie blestemat. Blestem. Martori1,

oameni buni: popa Manea, Neagu, Dumitran, Gherghina, jupân Iorga,

Frâncul Ciurea, Cârstea Găenescul, Tudosie. Degetul, pentru credinţă.

(Scrie popa Radul din Hulubeşti)2.

Mitrop. Ţării Româneşti, LVII/12.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 135, f. 86v.

1 După semnături.

2 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după semnături.

386. 1658 (7166) mart. 15. Nedelco (logofăt)1 din Boteani şi fiul

său, Hrăciun, vând lui Costandin chiurciubaşa moşia din sat, câtă a mai

rămas, 75 stj., cu ştirea megiaşilor, ca să-şi scoată fiul din robie. Martori:

Bătrânul logofăt şi Nedelco portar, ambii din Boteani, Mitre şi Bratul

ceauş din Bârseşti. Peceţile, în loc de iscălitură.

Col. Potra, George, I/25.

Orig., difolio (21x15 cm), filigran, sigiliu în fum.

1 Completat după semnătură.

387. 1658 (7166) mart. 15. Mihăilă din Buneşti şi fiul său,

Iancul, vând lui Alexandru logofăt din Costeşti partea lor de moşie din sat,

din hotarul judecesc, cu vad de moară, vie şi pomet, cât se va alege partea

lor, de cea a fraţilor, cum i-au împărţit pe moşi, cu 31 taleri, bani gata.

Martori1, boieri şi megiaşi: Hera logofăt şi Dumitru, ambii din Cacova,

Manea Hagiul, Dragomir postelnic, Popa Vlad, Anghel logofăt, Antonie,

Neagomir, Nistor, popa Pârvul şi Anghel. Iscăliturile şi peceţile, pentru

credinţă. (Scrie Costea logofăt)2.

222

Ep. Râmnic, XIV/16.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, puţin pătat, două sigilii

inelare în fum; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în

condica cea noao”; o altă notă tergală din 1778: „martie 15, 7166,

1648(sic), ani 120, trecut la condică”. Cop., ms. 707, f. 176 (fostă 302).

1 După semnături.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

388. 1658 (7166) mart. 15. Chicoş, (fiul lui Tănase)1, vinde lui

Vlad şi fraţilor lui din Poiană 30 stj. în Ivăneşti, cu câte 1 ughi stânjenul.

Martori2, megiaşi: Vlădan, Cârstea, Mircea, Radu, Stanciul, Drăgan,

Manolache din Floci, Mitrea şi Stanciul, fiul lui Drăgoe, ambii din Poiană.

Degetul, pentru credinţă. Scrie popa Dragomir.

Ms. 314, f. 311.

Cop.

1 Completat după semnătură.

2 După semnături.

389. 1658 (7166) mart. 19. Iane postelnic, fiul Chiajnei, nepot

lui Raţ Ianăş din Drănic, vinde lui Ispas portariul şi fraţilor lui partea sa

din sat, 40 stj., stânjenul, cu câte 8 costande, moşie fără rumâni, stearpă,

fără vii, iar într-altă moşie, să fie volnic să-şi pună vie, case şi să are, să se

hrănească unde-i va fi voia. Şi să fie moşie nehotărâtă „în veacul nostru”,

iar după ei, fiii lor să nu aleagă această moşie, unul dinspre altul, şi să nu

spargă această tocmeală făcută de amândoi. Martori: Socol vătah, Irimiia

postelnic, Iane logofăt şi popa Neia din Pade, Pârvul postelnic din Gae,

Dan aprod din Zăval.

Doc. ist., MDXXV/31.

Orig., difolio (32x22 cm), filigran, rupt, lipsă 1/3 din f. a doua,

restaurat, 2 sigilii în tuş.

223

390. 1658 (7166) mart. 22, în zilele lui Mihail voievod.

Bugosul Radul adevereşte că Ivan cu fiii săi, Şerban şi Manea, vând lui

Micul, fratele lui Căşăleagă, a cincea parte din funia Tătărască, din cap

până în cap, cu 5 …1 şi 15 potronici, întrebând fraţii de vor s-o cumpere,

iar ei n-au vrut. Martori, oameni buni, tot satul: Lupul, Stan pihoţilo, Ion

Harbuzul, Triful, cu fratele său, Bode, Ieneş, Ralea, Radul, Barbul, Stan

Cârstoi, Boţea, Drago lui Lazar, Nan şi fratele său, Dumitraşco, toţi din

Dumireşti, Melintie din Podeni, Mitre din Tropeleşti, Gavrilo, fiul lui Nan

din Homeşti. (Iar din „astă zi într-o săptămână”, de nu să va plăti, să le fie

moşie stătătoare, iar de nu o vor răscumpăra până într-o săptămână, iar să

le fie moşie stătătoare. Cine va întoarce această tocmeală să fie blestemat.

Blestem. Degetele, pentru credinţă)2.

M-rea Rm. Sărat, IX/5.

Orig., difolio (33,5x21 cm), rupt la îndoituri, pătat; pe f. 2v,

începutul doc.

1 Loc rupt.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

391. 1658 (7166) mart. 23. Neagoe logofăt, fiul lui Necula logofăt,

din Dărmăneşti adevereşte că Dragomir şi-a făcut vânzătoare partea lui de

moşie de la Nandrea, întrebând pe toţi fraţii şi oamenii lui, nevrând nimeni s-

o cumpere, lepădându-se toţi, spunând că nu le trebuie, iar el să vândă cui va

putea. Astfel, Dragomir a găsit la Preda din Jupâneşti un cal bun „ci m-am

acolisit de el, de l-am plecat”, tocmindu-se cu acesta ca să-i vândă partea sa

de moşie pentru acel cal. Degetele în loc de peceţi. (Neagoe logofăt şi

Tudosie s-au învoit cu Preda din Jupâneşti, luându-şi ei partea de moşie din

jos, iar Preda a luat-o pe cea din sus, ca să-şi cureţe moşia de pădure. Acela ce

se va scula peste acest zapis, să fie de ruşine, înaintea legii şi de mare pradă)1.

Martori2: Stanciul Bălosul, Bratul, Colţea, Tudosie, toţi din Jupâneşti,

Stanciul Cocorăscul, Drăguţ, Voicilă, Dragoslav.

Doc. ist., CLIV/195 a, b.

Orig., duble (29,5x20 cm), filigran, puţin pătat.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

2 După semnături.

224

392. 1658 (7166) mart. 23. Stanciul, fiul lui Băşăştoiul din

Cepturile, vinde jupânesei Marina 2 pogoane de vie <în Negovani>1, cu

locul lor şi cu pometul din jurul lor, cu 16 ughi, bani gata, cu ştirea tuturor

fraţilor şi vecinilor din jur. Martori2, boieri şi oameni buni: Lupul

(Cazacu)3 din Cepturile, Radul al lui Agapie, Arbănaş şi Brebul, fiul lui

Moţoc, toţi din Fântâneale, Preda paharnic din Boziiani, Drăghici logofăt,

Preda căpitan. Degetele, în loc de peceţi.

M-rea Snagov, XXIV/7.

Orig. (30x20,5 cm), filigran; pe verso cu o însemnare: „Zapisul

maicăi Magdalinii de viile care le ţine Drăghici logofăt”. Cop., ms. 354, f.

86-86v.

1 Completat după titlul manuscrisului.

2 Ultimii 2, după semnături.

3 După semnătură.

393. 1658 (7166) mart. 24. Voinea unchiaş din Bârca, cu fiii săi,

Proda, Stoica şi Stanciul, vând lui Gherghe şi fratelui său, Barbul, moşie în

sat, 8½ paşi în selişte, iar la capete, cât se va adeveri cu alte moşii, din apa

Dăsnăţuiului, din hotar până în hotar, şi în livezi, cu 12 ughi, bani.

Martori: Hrana unchiaş, cu fiul său, Radomir, Drăghici, Matei, Milodie,

Marcea şi popa Nicola, toţi din Bârca. Peceţile, pentru credinţă.

Ms. 295, f. 64-64v.

Cop. Altă cop. ms. 715, f. 1039 – cu dată greşită: 7165 dec. 24,

cu deosebiri în conţinut, topice şi nume de persoane în plus.

394. 1658 (7166) mart. 26. Mihnea Radul vv. întăreşte

egumenului Gavril de la m-rea Brâncoveani să fie în pace, el şi bucatele

mănăstirii, de către toţi roşii, slujitorii şi de către tot omul şi val să nu aibă

pentru rândul jacmanului, iar prada ce s-a făcut mai înainte, acelea „le-au

pus domnia mea toate jos”. De asemenea, porunceşte slujitorilor şi la tot

omul de acolo, să se ferească de egumen şi de bucatele mănăstirii, căci de

va mai veni părintele a doua oară cu jalbă, le va trimite acolo, de le va face

225

mare certare. De va fi în alt chip, să meargă la ispravnicul Craiovei să se

întrebe. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Brâncoveni, XXV/3.

Orig. (30,5x21 cm), filigran, puţin pătat, monograma în chinovar,

semnătura domnului cu praf de aur.

395. 1658 (7166) mart. 26. Mihnea Radul vv. scrie rumânilor

din Piscu, ai m-rii Brâncoveni, că, înaintea sa, s-a jeluit Gavril egumen,

spunând că i-au mâncat aceştia nişte grâu şi le porunceşte să-i plătească

grâul şi să se împace cu el, iar de nu se vor putea împăca, să vină de faţă,

înaintea vornicului. De asemenea, le porunceşte să asculte de egumen, ca

şi până acum. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Brâncoveni, XXI/2.

Orig. (30,5x21 cm), filigran, monograma în chinovar, semnătura

domnului cu praf de aur.

396. 1658 (7166) <mart. – aug. 31>1, <în zilele>

2 lui Mihnea

voievod. Stanciul cu fiul său, Soare, vând lui Radul postelnic patru locuri

în câmpul Fiianilor: trei, pe lângă locul lui Radul postelnic, cumpărat de la

Ghila, în sus de Stoica Voinescul, şi un loc la Grosul, pe din jos de locul

călugărului, cu 5½ ughi. Martori3, oameni buni: Marin, Stoica, Vâlcul,

Stan Voinescul, Stan Sindia, Radu al lui Istrate şi Radul Guţu4. Scrie

Petriu diacon.

Ms. 454, f. 307v-308.

Cop.

1 Fără lună şi zi, s-a datat după domn.

2 Omisiune în text.

3 Ultimul, după semnătură.

4 La semnătură: Gagelea.

226

397. <d. 1658 mart.>1. Costandin vv., fost domn al Ţării

Româneşti, miluieşte pe sluga sa, Neagoe fost mare postelnic,

„cunoscându-i dreptatea lui, nu acum în domniia domnii meale, ci încă din

boeriia domnii meale, şi cum în pribegia noastră încă ne slujaşte cu sfinta

dreptate”, dăruindu-i satul Bărbăteştii, jud. Teleorman, pe apa Vezii, cu

mori. Iscălitura şi pecetea, după obiceiul ţării.

Ms. 690, f. 135.

Cop.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 189 (nr. 418); menţ.,

Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 240 (nota 6).

1 Fără dată, s-a datat după conţinutul doc.

398. 1658 (7166) apr. 4. Neagul Ciuchinescul şi fiul său, Ivanco,

vând lui Neagoe mare postelnic din Săcuiani 4½ pogoane de vie (în

Negovani)1, pogonul cu câte 13½ ughi (în total 61 ughi)

2 şi cu locul a trei

case şi cu livada, cu toţi pomii, ce este într-un răzor cu viile m-rii Snagov,

cu ştirea megiaşilor din Negovani, fie boieri, fie megiaşi. Neagoe mare

postelnic a făcut schimb cu m-rea Snagov, luând de la aceasta o moşie în

Snagov, dată ei de Gavlilaşchio3 spătar, fiul lui Mâ<r>

4zea, iar postelnicul

a cumpărat moşie pentru moşie, dând-o mănăstirii. Martori, boieri:

Stichiţa5 căpitan, Inachi izbaşa din Berileşti, Mitrachio

6 căpitan din

Ciopeta7, Marin căpitan

8 şi Radul logofăt din Ţigăneşti, Zaarie

9 logofăt şi

Mihai comis din Ciocenii, Dumitraşco, Crăciun scaunul, Stoica10

, Barbul,

Costea şi megiaşii mari şi mici. Aldămaş, 4 vedre de vin. Peceţile şi

degetele, pentru credinţă.

M-rea Snagov, XXIV/8.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran. Cop., mss. 354, f. 86v-87;

458, f. 75-75v.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 240.

1 Completat după nota tergală şi titlul manuscriselor.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris la sfârşitul doc.

3 În cop. din ms. 458: Gavrilaşco.

4 Omisiune, completat după cop.

227

5 În cop. din ms. 458: Stoichiţa.

6 În cop. din ms. 458: Mitraşco.

7 În cop. din ms. 458: Ciupinţa.

8 În cop. din ms. 458: Mareş comis.

9 În cop. din ms. 458: Zahariia.

10 În cop. din ms. 458, lipsă.

399. 1658 (7166) apr. 4. Mirea, fiul lui Ganea din Beileşti, vinde

lui Albul, fiul lui Spida, din Cioroiaşi, o moşie în Cioroiaşi, 10 paşi, cu 4

ughi. Martori: Dragomir Rodescul roşu, Voinea roşu, fiul lui Şărb, popa

Spida, popa Stoian, Barbul roşu. Peceţile, pentru credinţă. <Scrie Mirea

însuşi>1.

Ep. Râmnic, XXIX bis/11.

Orig. (30x21,5 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „Scris în condica cea noao”; o altă notă tergală: „ot

Cioroiaşi, Nedelco”. Cop., Doc. ist., CMLXXVI/481.

1 Completat după nota tergală.

400. 1658 (7166) apr. (prier) 6. Mitrea din Scorţeani şi fraţii lui,

Radul, Neagul şi Toma, vând lui Neagoe Brăgarii o livadă în Mislea şi o

alta, dincoace de Mislea, pe lângă Stoica Bolan, şi partea lor de ogor, la

Valea Scorţei, cu 23 ughi, bani gata. Martori: unchiaşul Dumitru, Stanciul

meşter şi fiul lui, Stoica Bolan, Oman, Voicilă, Stănimir uncheaş şi Ianiu

de la mănăstire.

Doc. ist., MCMLVII/27.

Orig. (32x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, şters, restaurat.

Rez., ms. 466, f. 167 (nr. 29).

401. 1658 (7166) apr. 8. Mihnea Radul vv. întăreşte egumenului

de la Plumbuita să fie volnic, ca, împreună cu sluga domnului, …1 armaş,

să strângă toţi ţiganii mănăstirii, anume: Radul Buzescul cu fiii lui, Lupul,

228

cu femeia lui, şi alţii, oriunde se vor afla, fie în sat domnesc, boieresc sau

călugăresc, fie în slobozie, să-i aducă la mănăstire şi nimeni să nu-l

oprească, înaintea cărţii domnului. Cui i se va părea că are pâră pentru acei

ţigani, să vină să se pârască înaintea domnului. Cine va face în alt chip,

peste voia domnului, acela va avea mare certare de la domn. Ispravnic,

însăşi spusa domnului.

M-rea Plumbuita, IX/6.

Orig., difolio (31x21 cm), filigran, lipsă 1/3 din f. a doua, puţin

rupt la îndoituri, restaurat, monograma în chinovar, semnătura domnului

cu praf de aur. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: Sachelarescu, Plumbuita, p. 73.

1 Loc alb.

402. 1658 (7166) apr. 10. Vlad, fiul lui Muşat din Găgeani,

vinde lui Radu neguţător din Verneşti, jud. Buzău, ocină în sat, ½ funie, de

5 galbeni, din cap în cap, cu 5 ughi, cu ştirea fraţilor şi a tuturor sătenilor.

Martori1, oameni buni: Ivan, Stancul cel Mare, Stancul Meişor, Oprea,

Balotă, Baciul, Beleţ cel Mic, Deadiul şi fratele lui, Vasilie, Sârbul,

Zahariia, Ionaşco, Andreiu, fiul lui Stancul, Ion, fiul lui Oprea, toţi din

Găgeani, Stepan Dande2. Degetul, pentru credinţă.

Doc. ist., MCMLXXXI/4.

Orig., difolio (30,5x21 cm), rupt la îndoituri, puţin pătat, lipsă

2/3 din f. a doua, sigiliu inelar în fum; cu o însemnare tergală: „galbeni 5,

ce face stânjeni 20, cu leatu 7160”.

1 Ultimii 3, după semnături.

2 Semnătură cu litere latine.

403. 1658 (7166) apr. 14. Vasilie căpitan din Rucăr scrie jupânului

Mihai1, mare judeţ din cetatea Braşovului, „dulce priiaten”, urându-i pace şi

sănătate şi tot binele lui şi casei lui, iar dacă judele vrea să ştie „în cinstit

norocul mării sale, domnu nostru”, sunt şi ei sănătoşi. Astfel, îl înştiinţează că

atât el cât şi patriarhul Macarie, care este în ţară, se închină lui, rugându-l

229

pentru un nepot al patriarhului, Pătru, care, aflându-se cu marhă „de negoţu”

la Braşov, l-au închis într-o ocnă şi de nu va veni acum, marha este

„peitoare”. Astfel, îl roagă pe judeţ să-i facă acestuia un bine, să dea o carte la

Bran să-l slobozească ca să vină să-şi caute de marhă, iar ei îi vor fi datori să-i

slujească la orice lucru va dori, aici, în ţara lor.

S.J.A.N. – Braşov, Primăria Braşov, Col. Stenner, nr. 633.

Orig. (30,5x21 cm), filigran, puţin rupt în partea de sus, sigiliu de

închidere în ceară neagră.

Ed.: rez., Cat. doc. rom. Braşov, p. 16 (nr. 74); Hurmuzaki, p.

127 (nr. 2366); Iorga, Socot. Braşovului, p. 209-210.

1 După nota tergală; în text: Mahai.

404. 1658 (7166) apr. 15. Ianachi, (fiul lui Tudor stolnic)1,

adevereşte lui Manta Damaschinos că s-a învoit cu fratele său, Tudor

postelnic, care i-a vândut lui Manta ocina de la Bârseşti, 11002 stj., iar el

va lua, în schimb, ocină în alt loc; ce va trece de 1.000 stj., să fie pe seama

lui Ianache. Martori3, boieri: Pană mare portar, Goia

4 din Bârseşti, Jupa

5

comis, Bratul ceauş6, Stroe vistiar

7. Iscălit cu mâna sa, pentru credinţă.

M-rea Cernica, II/2a.

Orig., difolio (32x22 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri; cu un

alt doc., fără dată, scris pe f. a doua. Cop., ms. 461, f. 30.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 223.

1 Completat după semnătură.

2 Cifra sutelor adăugată ulterior, cu altă cerneală.

3 După semnături.

4 În cop.: Gota.

5 În cop.: Juta.

6 Semnătură în lb. greacă; în cop.: Grigore.

7 Semnătură în lb. greacă.

405. 1658 (7166) apr. 15. Tudor, fiul lui Tudor stolnic, din

Topoloveani, vinde lui Manta Damaschino şi lui Pană Mavranghel 1100

stj. din ocina Bârseşti, jud. Ilfov, pe apa Mostiştei, dinspre hotarul de jos

230

până unde vor ajunge aceşti stânjeni, moşie stearpă, fără rumâni, stânjenul

cu câte 70 bani gata. Robindu-i turcii jupâneasa şi cuconii, a căzut el, cu

multă rugăciune, la cei de mai sus, vânzându-le moşia; a mai vândut şi

heleşteul, „osebit”, cu 30 ughi, cu ştirea tuturor rudelor şi vecinilor.

Martori1, boieri şi oameni buni: Papa

2 ceauş, fiul lui Drăghici, Alixandru

căpitan de roşii3, Vâlcul logofăt, Vlad clucer, Pană mare portar din

Perdeşti, Vasilie mare căpitan?, Tudor Ştirbeai cliucer, Mihăilă4 spătar,

fiul lui Ghinea vistier, Vintilă clucer, Mateiu căpitan, Dima slujer, popa

Nechifor, Mihaiu căpitan din Cuştereni, Pătraşco din Tomeani5,

Dumitraşco6 comis, Ianachi, Bratul şi Goia

7 din Bârseşti, Stan Spiridon

logofăt, (Sima clucer)8, Nistor aprod din Novaci. Pecetea şi iscălitura,

pentru credinţă. Scrie Vasilie logofăt din Răzvad.

M-rea Cernica, II/3.

Orig., difolio (44x29,5 cm), filigran, 2 sigilii inelare, în fum şi

tuş. Cop., ms. 461, f. 30v-31.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 106.

1 După semnături.

2 În cop.: Petru şi Drăghici vistier.

3 În cop.: de dorobanţi.

4 În cop.: Mateiu.

5 În cop.: fiul lui Toma.

6 În cop.: Dumitrache.

7 În cop.: Gota.

8 Semnătură în lb. greacă.

406. <d. 1658 (7166) apr. 15>1. Ianachi adevereşte jupânului

Manta Damaschino că i-a făcut zapis să ţină moşie la Bârseşti, 1.000 stj.,

vândută acestuia de fratele său, Tudor postelnic; ce va rămâne peste 1.000

stj., să fie pe seama lui Ianachi, iar de-i va lipsi lui Ianachi din moşia

vândută, să ia el în alt loc, după cum s-a învoit cu fratele său. Iscălitura,

pentru credinţă. Martori: Pătru vornic, jupânul Dona Bratul ceauş şi Goia.

M-rea Cernica, II/2b.

Concept.

1 Fără dată, s-a datat după doc. din 1658 (7166) apr. 15, M-rea Cernica, II/2a.

231

407. 1658 (7166) apr. 17. Mihnea vv.1 porunceşte celor 12

megiaşi, jurători ai satului Dârvariul, anume – Ion şi Miclea din Cuşmir,

Pătru şi Crăciun din Vârbiţa, Oprea şi Radul din Pleniţa, Voico şi Băsărab

din Fântâna, Radul şi Ivan din Vârbiciori, Vladul din Morii, Stănislav din

Smărdeştiţa – să jure că nu s-a vândut satul Dârvari, în rumânie, lui

Dumitru Filişanul, ci s-a vândut numai pământul, iar sătenii nu s-au

vândut, nici nu au fost rumâni. De vor jura, să fie în pace de rumânie, iar

de nu vor putea jura, să fie ei rumâni, cum au fost, dar să fie cum este mai

drept. Ziua, la 18 apr.

Col. Ionaşcu, Ion, I/87.

Orig. (30,5x20,5 cm), filigran, restaurat, monograma în chinovar.

1 După semnătură.

408. 1658 (7166) apr. 17. Diicul din Berciogov adevereşte lui

Oprea şi fratelui acestuia, Bodea din Berciogov, că a avut el ocină în sat,

din jos, iar Oprea şi Bodea au avut, din sus. Diicul a făcut schimb cu

aceştia, dându-le ocina sa din jos, 40 stj., iar ei i-au dat 40 stj., din sus.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

409. 1658 (7166) apr. 18. Lambul iuzbaşa, fiul lui Drăgoi ceauş,

şi Paraschiva ceauş din Puţure, vând lui Vădislav căpitan de roşii o vie la

Puţure, „osebit aleasă din gard până în gard”, vândută înainte, de Lambul,

lui Paraschiva cu …1 ughi, bani gata, după care acesta din urmă a vândut-o

lui Vădislav, cu 50 ughi, bani gata. Martori2, boieri: Stroe clucer, Vlaica

iuzbaşa din Cornet, Pârvul ceauş, Gherghe, Iane logofăt3, Vâlsan

postelnic, Voinea şi Mirea, ultimii trei din Puţuri, Ivaşco vornic din Leu,

Vasilie din Gioroc. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie însuşi

Lambul iuzbaşa.

M-rea Hurez, III/4.

232

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, rupt, lipsă ⅓ din f. a doua,

restaurat. Cop., mss. 449, f. 411; 720, f. 583-583v; reg., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 254.

1 Loc alb.

2 Ultimul, după semnătură.

3 Semnătura în lb. greacă.

410. 1658 (7166) apr. 20. Mihnea vv.1 porunceşte celor 24 de

boieri jurători ai lui Preda postelnic şi Barbul spătar, fiii lui Dumitru

Filişanul, anume – Mihai mare slujer din Hârjetoaia, Dragotă postelnic din

Poiana, Radul Rudeanul postelnic, Răd<uţ>2ul clucer din Medvejde,

Pârvul iuzbaşa din Văgiuleşti, Coruia postelnic din Ciovărnăşani, Ghiura

căpitan din Iupca, Preda peharnic din Urdarii, Nicula postelnic din

Stăngăcea, Nicula peharnic din Vardeniţă, Ispas portar, Vlaica iuzbaşa din

Cornet, Barbul comis din Dâlga, Preda Brădescul peharnic, Nica logofăt

din Mostişte, Barbul postelnic din Răsnicele, Barbul iuzbaşa din Roşiiani,

Ghinea din Cătun, Gherghe vornic din Sărdăneşti, Udrea postelnic din

Bircii, Drăghici peharnic din Bălceşti, Dumitru peharnic din Fratoştiţa,

Dumitru din Colibaşi, Cănuci postelnic din Gaia – ca feciorii lui Filişanul

să jure împreună cu cei 24 de boieri că satul Dărvariul l-a cumpărat tatăl

lor, cu rumâni şi cu moşia acestora, încă înainte vreme, din zilele lui

Alexandru vv., fiul lui Radul vv., şi au fost tot rumâni, de atunci până

acum. De vor putea jura, să ţină tot satul, cu toţi rumânii şi cu toată moşia,

cum au ţinut-o şi până acum. Iar de nu vor putea jura, să fie satul în pace şi

să adeverească cum va fi cu dreptul. Ziua, la Ispas. Ispravnic, Damaschin

al doilea portar.

Doc. ist., MDLVI/35.

Orig. (30,5x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat,

monograma în chinovar, semnătura domnului.

1 După semnătură.

2 Omisiune.

233

411. 1658 (7166) apr. 20, Bucureşti. Douăzeci şi patru de boieri

luaţi jurători pe răvaşe domneşti, din divan, înaintea domnului Mihnea Radul

vv., de Preda postelnic şi Barbul spătar, fiii lui Filiişanul, anume – Mihai

mare slujer din Hărjetoae, Dragotă postelnic şi Barbul Brăiloiul din Poiană,

Răduţul clucer din Medveajde, Pârvul iuzbaşă din Văgiuleşti, Curuia

postelnic din Ciovărnăşani, (fiul lui Buliga agă)1, Pătru ceauş, nepotul lui

Ghiore, în locul acestuia din urmă, Preda paharnic din Urdari, Nicula

postelnic din Stăngăcea, Nicula peharnic din Vardeniţa, Preda Orac roşul din

Zăgaia, în locul lui Ispas portar, Vlaica iuzbaşa din Cornet, Barbul

(Dălgeanul)1 comis din Dâlga, Preda peharnic din Brădeşti, Nica logofăt din

Mostişte, Barbul postelnic din Răsnicel, Barbul iuzbaşa din Roşiiani, Ghinea

postelnic din Cătun, Gherghie (Serdenescul)1 vornic din Sărdăneşti, Udrea

postelnic din Bircii, Drăghici păharnic din Bălăceştii, fiul lui Cornoae,

Dumitru peharnic din Fratoştiţa, Dumitraşco postelnic din Colibaşi, Cănuci

postelnic din Gaia, (Nica clucer, Ghiura căpitan)2 – ca să adeverească dacă

sătenii din Dărvariul s-au vândut rumâni lui Dumitru Filiişanu stolnic, încă

din zilele lui Alixandru vv., fiul lui Radul vv., sau au vândut numai moşia şi

dacă au fost de atunci ei rumâni sau nu. Acum, în zilele lui Mihnea Radul vv.,

s-au pârât sătenii din Dărvari, spunând că au vândut numai moşia şi ei nu s-au

vândut, luând şi lege, 12 megiaşi, care au jurat că nu s-au vândut rumâni, ci

au vândut doar moşia, împresurându-i în silă tatăl lor, Dumitru Filiişanul;

Preda postelnic şi Barbul spătar, ştiind că este dreaptă moşie a lor de la tatăl

lor, cumpărată de acesta pe bani gata, pe când acesta nu avea nicio boierie, au

ridicat lege peste lege, 24 boieri, care s-au strâns toţi şi au cetit cărţile

domneşti de când s-au vândut rumânii, întrebând şi boierii bătrâni care au fost

la vânzare, aflând că s-au vândut ei pe bani gata, cu capetele şi cu moşiile lor.

Aceşti boieri au adeverit pe dreptate, jurând cu mâinile pe Evanghelie, fiind şi

oameni domneşti, Radul Ştirbeai al doilea postelnic din Izvoară, Damaschin

al doilea portar şi Florea al doilea portar, fiind de faţă şi rumâni. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Udrişte, fiul lui Oprea logofăt din Şărineasa.

Doc. ist., MDLXVII/6.

Orig., difolio (43x28,5 cm), filigran, pătat, rupt, lipsă 2/3 din f. a

doua, 10 sigilii mici în tuş şi fum.

1 Completat după semnătură.

2 Apar doar la semnătură.

234

412. 1658 (7166) apr. 20. Neag<u>1, fiul lui Călcâiu, din satul

Ghimpeani vinde căpitanului Sânbotin2 partea sa de moşie din sat, dar

satul a dat banii căpitanului, 15 ughi bani, după cum s-au judecat înaintea

banului Barbul, dând fiecare partea lui, anume: Stanciul, 6 ughi, Vlaicul, 6

ughi, Radul, 3 ughi. Cine se va scula la judecată peste această

cumpărătoare şi peste judecata boierului, să închine 20 ughi. Martori:

unchiaşul Boloşin din Hulubeşti, Stan, Mihăilă, Stoica, nepotul lui

Sâmbotin, Moga, fiul căpitanului Sânbotin, Neagu, fiul lui Călcâi.

Degetele, pentru credinţă. (Scrie Martin, fiul lui Iorga abagiul)3.

Mitrop. Ţării Româneşti, LVII/13.

Orig., difolio (29,5x21 cm), rupt puţin la marginea de sus şi la

îndoituri, lipit, pătat, filigran; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 135, f. 110.

1 Loc rupt; s-a completat după semnătură; în cop.: Neagoe.

2 În cop.: Sâmbotin.

3 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după semnături.

413. 1658 (7166) apr. 20. Marin din Mărculeşti, din Mostişte,

jud. Ilfov, vinde lui Dona Pepeno partea sa de moşie, 25 (stj.)1, cu 40 bani.

Degetul, în loc de pecete. Martori2: Crăstiian, Florea, fiul popii.

M-rea Bradu, XIV/9.

Orig., difolio (32x22 cm), filigran, rupt la îndoituri, restaurat.

1 Adăugat deasupra rândului.

2 După semnături.

414. 1658 (7166) apr. 22, Bucureşti. Mihnea Radul vv. întăreşte

lui Preda postelnic şi Barbul spătar, fiii lui Dumitru Filiişanu stolnic, satul

Dărvariul, jud. Mehedinţi, pe hotarele vechi, cu rumânii care au fost

înainte liberi, cu moşiile lor, iar în zilele lui Gavrilă vv., sătenii s-au

răscumpărat din rumânie cu tot hotarul, de către domn, pe bani gata. În

zilele fratelui domnului, Alexandru Radul vv., ei s-au vândut rumâni lui

Dumitru Filişianu stolnic, cu fiii şi cu moşiile lor, cu 620 galbeni, bani

235

gata, cu ştirea tuturor boierilor din jur, dându-i şi toate cărţile. În zilele lui

Alexandru Iliaş vv., în a doua domnie, rumânii s-au pârât cu Dumitru

stolnic, spunând că au vândut numai o parte de moşie şi că i-a făcut

Dumitru stolnic rumâni în silă, dar ei au rămas de lege şi mincinoşi, fiind

tot rumâni, cu părţile lor de moşie. În zilele lui Costandin Vodă, rumânii s-

au pârât cu fiii lui Dumitru stolnic, spunând că i-a siluit acesta din urmă şi

s-au vândut rumâni de nevoie, rămânând din nou de lege, ieşind din divan

cu rea ruşine, ca nişte oameni răi şi vicleni, şi de atunci au fost rumâni

acestora. În zilele domnului, iar s-au sculat cu prigonire, cu mic, cu mare,

venind înaintea domnului, în marele divan, de s-au pârât cu Preda

postelnic şi Barbul spătar, luând rumânii lege, înaintea domnului, de au

jurat cu 12 boieri, că sunt ei megiaşi. Văzând aceasta, Preda şi Barbul au

luat, înaintea domnului, în divan, lege peste lege, 24 boieri pe răvaşe

domneşti, anume – Mihai sluger mare din Hărjetoaia, Dragotă postelnic şi

Barbul Brăiloiul din Poiană, Raduţul clucer din Medvejdea, Pârvul iuzbaşa

din Văgiuleşti, Coruia postelnic din Ciovârnoşanu, Pătru ceauş, nepotul lui

Ghiura, Preda Urdăreanul paharnic, Necula Stângăceanul postelnic,

Neculae paharnic din Vardeniţa1, Preda Orac roşu din Zăgaia, Vlaico

iuzbaşă din Cornet, Barbu comis din Dâlga, Preda paharnic din Bradişte,

Nica logofăt din Mostişte, Barbul postelnic din Rasni<c>2ele, Barbul

iuzbaşa din Roşiani, Ghine postelnic din Cătun, Ghierghi vornic din

Sărdineşti, Udrea postelnic din Bircii, Drăghici paharnic al lui Cornea din

Bălăceşti, Dumitru păharnic din Fratoştiţă, Dumitraşco postelnic din

Colibaşi, Cănuţii postelnic din Gaia – venind toţi la Curte şi mergând în

Biserica Sf. Dimitrie din Bucureşti au jurat cu mâinile pe Evanghelie,

spunând că s-au vândut sătenii din Dărvariu lui Dumitru Filişianul stolnic

rumânii cu fiii şi moşiile lor, luând toţi bani gata, 620 ughi, cât s-a cuvenit

fiecăruia, pe capul lui şi pentru fiii şi moşia lui. Ispravnicii la depunerea

jurământului, boierii domnului: Radul Ştirbeiu al doilea postelnic,

Damaschin şi Florea al doilea portar, fiind şi rumânii de faţă, rămânând

aceştiia de lege şi de judecată, înaintea domnului şi a celor 24 de boieri

jurători, domnul văzând şi cartea domnească de cumpărătoare şi de rămas

şi cartea de jurământ a celor 24 boieri, la mâna lui Preda postelnic şi a lui

Barbul spătar. Domnul i-a globit pe cei 12 boieri, luând de la fiecare câte 6

boi, pentru că au jurat strâmb şi fără dreptate. Martori: Manul mare vornic,

…3 mare logofăt, Pârvul mare vistier, …

3 mare spătar, Barbul mare

stolnic, …3 mare comis, …

3 mare paharnic, Iordachie Trufanda mare

236

postelnic. Ispravnic, Udrişte …3 al doilea logofăt. Scrie Dumitru Boldiciu

logofăt.

Ms. 1234, f. 86-87.

Cop. modernă.

Ed.: menţ., Lehr, Mihnea al III-lea, p. 1167; Stoicescu, Dicţ.

marilor dregători, p. 208, 226, 227; Stoicescu, Sfatul domnesc şi marii

dregători, p. 58.

1 În text, greşit: Vardeghiţa.

2 Omisiune.

3 Loc alb.

415. 1658 (7166) apr. 25. Popa Radul, fiul popii Stan din

Copăcenii de pe Răstoacă, jud. Dâmboviţa, şi fiul său, Dragomir, vând lui

Dumitraşco logofăt şi jupânesei acestuia, Neacşa, partea lor de ocină din

sat, cu 1350 bani gata. Martori, boieri: Antonie vătah din Drăgeşti, Stan

roşul şi fratele lui, Manea, Stănimir, Radu postelnic şi Chiriac postelnic,

toţi din Copăceni. Scrie Mihai logofăt.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

416. 1658 (7166) apr. 27. Preoteasa Călina din Mătăsăşti vinde

egumenului Nichita de la m-rea Vaideei un pogon de ţelină de la Năeni, cu

casă, pe lângă via mănăstirii, (cumpărat de ea de la Ionaşco, fiul

călugărului, zapisele pe care le-a avut „au perit de tătari”)1, cu 3 ughi, bani

gata, şi cu ştirea tuturor fraţilor de moşie. Şi l-a vândut ea pentru că a

căzut în robie la tătari şi altă putere să se răscumpere nu a avut. La

tocmeală au fost şi nepotul ei, Voico, şi Toader, fiul lui Vişan din

Mătăseşti. Martori2, oameni buni: popa Badea din Slobozia, Stan Răul,

Bratul, Vrabie, Gligore Clima, Vlad din Năeni şi fratele său, Stan, Radul şi

Goiden. Degetele, în loc de pecete.

Ms. 314, f. 330v.

Cop.

237

Ed.: rez., Stoicescu, Constantin Şerban, p. 82 (nota 73).

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după semnături.

2 Ultimii 4, după semnături.

417. 1658 (7166) apr. 27. Paraschiva din Boleasca, din Pasărea,

jud. Ilfov, cu soţia şi cu fiii lui, Stan şi Pătru, şi nepotul lui, Sinpetru, vând

lui Aldea şi Radul Desul, ambii din Stoineşti, şi lui Mihail ceauş din

Găneşti, partea lor de moşie din sat, 100 stj., cu ştirea vecinilor şi cu voia

părtaşilor de moşie, cu câte 40 bani, stânjenul, în total 20 ughi, bani gata,

având nevoie de bani, fiindcă soţia şi coconii lui au fost robi şi i-a scos de

la tătari. Martori, boieri: Vişan şi Costandin din Boleasca, Marin şi Pană,

fiul lui Lepădat din Săcşori, Zorzi al doilea portar din Găneşti, Dumitru

logofăt din Piteşti. Scrie Roman logofăt din Bucureşti. Degetele, pentru

credinţă.

Doc. ist., MCCXXXV/14.

Cop.

418. 1658 (7166) apr. 28. Nicola şi fiul său, Grozea, din Dârza,

jud. Ialomiţa, vând lui Radul fost mare logofăt din Popeşti partea lor de

moşie din sat, stearpă şi fără rumâni, la vreme de nevoie, când a căzut la

robie, la tătari, cu 501 ughi, bani gata, cu ştirea megiaşilor, Radul fiindu-i

frate de moşie. Zapisul său de cumpărătoare nu l-a dat, „că n-a fost la

prilej”, iar după ce-l va scoate, de unde va fi, îl va da lui Radul fost mare

logofăt. Martori, oameni buni: popa Stoica din Popeşti, Preda logofăt,

fratele lui Nica din Bucşani, Neagul, fiul lui Neaico logofăt din Rasa,

Dumitraşco logofăt, Chirca, fiul lui Cârstiian roşul din Dobreşti, şi

Pandazi logofăt. Degetele, pentru credinţă. (Scrie Ţonea logofăt din

Berevoeşti)2.

M-rea Radu Vodă, VIII/13.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş. Cop., ms.

256, f. 418v; Doc. ist., MDCL/54, f. 32-32v. Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub

dată.

238

Ed.: rez., Stoicescu, Constantin Şerban, p. 82 (nota 73); menţ.,

idem, Dicţ. marilor dregători, p. 230.

1 În reg.: 8.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

419. 1658 (7166) apr. 28. Vădislav şi nepotul său, popa Pârvul,

vând, în zilele lui Mihail vv., lui Pătraşco paharnic şi fratelui său, Giura,

fiii popii Ioanichi, partea lor de ocină din Şerbăneşti, cumpărată de

părintele Irimiia, cu 3000 bani gata, cu ştirea fraţilor şi megiaşilor din jur.

Martori: eromonah Daniil şi Mihai din Drăgăşani şi fratele lui, Albul.

Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie însuşi popa Pârvul.

Doc. ist., CCCLXXII/143.

Orig. (30x20 cm), filigran, puţin pătat; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”; cu o însemnare tergală

referitoare la faptul că moşul Irimie a cumpărat-o de la moşul Paesi, tatăl

lui Anghiel din Mihăeşti, iar moşul Irimieia a fost socrul lui Vădislav.

Ed.: rez., Ionaşcu, Doc. moşiilor Schitului, p. 156.

420. 1658 (7166) apr. 30. Mihnea Radu vv. întăreşte egumenului

Damaschin de la m-rea Plumbuita satul Tâmbureştii de Baltă cu rumânii,

ce i-a fost dat de pomană de Mihnea Vodă. În zilele lui Matei Vodă, Radul

comis a dat mănăstirii puţină moşie în altă parte şi nişte ţigani, cu sila

luând acel sat bun pe seama lui, fără voia călugărilor. Dacă va veni Radul

comis, se vor pârî înaintea domnului. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Ms. 255, f. 123v.

Cop.

Ed.: text, lb. greacă, Marinescu, Doc. rom., p. 105 (nr. 53).

421. 1658 (7166) apr. 30. Satul Gurbăneştii vinde lui Pârvul

mare vistier 150 stj. de ocină în sat, cu 25.800 bani gata, ce fac 129 ughi.

De asemenea, Pârvul mare vistier mai cumpără: de la Mihaiu, 28 stj., cu 7

ughi, bani gata; de la Sântoader, 10 stj., cu 2½ ughi. Martori: Barbul

239

Poenarul mare vornic. Fiseanţea slujer a numărat, cu mâna sa, banii, când

li s-au dat în mâinile lor, fiind martori: Vădislav mare pitar, Semen, fiul lui

Nicolai pitar, Evstratie mare clucer, Moisi vornic.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 206, 254.

422. 1658 (7166) mai 1. Mihnea Radul vv. întăreşte m-rii

Clocociog şi egumenului Macarie să le fie „colibaşii” în pace de către

slugile domnului, cu orice slujbe vor umbla în acel judeţ, să nu aibă niciun

val sau bântuială fără ştirea şi porunca domnului, iar cine le va face vreun

val va avea certare de la domn, pentru că i-a iertat, cum i-a iertat şi Matei

Vodă. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Clocociov, XI/10.

Orig., difolio (28x20 cm), filigran, monogramă în chinovar,

semnătura domnului, restaurat.

423. 1658 (7166) mai 1. Mihail vv. întăreşte m-rii Xenofon, de la

Sf. Munte, satele Reşca şi Siliştea Plopului1, jud. Dolj, cu toate ogoarele,

cu vad de moară, cu pod peste vad şi havaietul din toate veniturile. De

asemenea, o scuteşte de oierit, de vinărici şi de dijma de stupi, întărind şi

hrisoavele mai vechi, şi îi dăruieşte şi 10.000 de aspri, pe fiecare an, din

care 1.000 aspri să-i ia călugărul, care va fi trimis de acolo, drept cheltuieli

de drum.

M-rea Jitia, II/18 (nr. 10).

Reg., lb. greacă; rez., Doc. ist., DXCV/119, vol. I, f. 133; alt rez.,

lb. greacă, ibidem, DXCV/119, vol. II, f. 23.

Ed.: text slavon, cu trad., Nandriş, Doc. Athos, p. 228-236; rez.,

Donat, Schit Zdralea, p. 353; menţ., Bogdan, D., Daniile româneşti, p.

293.

1 În rez.: Silista.

240

424. 1658 (7166) mai 1. Stan vinde lui Vasile 20 stj. de moşie în

Lucieni, pe lângă Stanciu.

A.N., CCCVI/9b (nr. 3).

Rez.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 149 (nr. 1992).

425. 1658 (7166) mai 4. Mihnea Radul vv. întăreşte egumenului

Chiril de la m-rea Macsineani să fie volnic să strângă oameni străini din

altă ţară, sârbi, greci, moldoveni, ruşi, să fie de ajutor la treburile

mănăstirii, iar ei vor fi în pace de către domn şi de către toate slugile sale,

dar şi de birul moldovenesc, de nimeni val să nu aibă, fără poruncă sau

carte domnească şi să fie ei slobozie a mănăstirii. Cine va îndrăzni să-i

învăluie, va avea mare certare de la domn. Ispravnic, însăşi spusa

domnului. (Scrie Alexandru)1.

Doc. ist., CXXVI/79.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri,

restaurat, monograma în chinovar, semnătura domnului.

Cop., ms. 173, f. 334v – cu văleat: 7196; rez., ibidem, f. 354v.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat pe f. 1v.

426. 1658 (7166) mai 4. Preoţi şi oameni buni – Barbul diacon,

popa Oprea, Sără<…>1ianu – adeveresc, împietresc şi-şi aleg cu dreptul,

cu toţi megiaşii şi bătrânii satului, curăturile din Plopi, dinspre Lepădat şi

Gligorie. Martori: popa Pătru, popa Ion, Pârvul diiacon, Stoica păharnic,

Stoica Vişan, Vladul Lupşău, Dumitru Hăba, Manea iuzbaşa, Barbul

hagiul şi toţi bătrânii din sat. Blestem.

M-rea Hurez, XXX/4.

Orig., (23x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat.

1 Loc rupt.

241

427. 1658 (7166) mai 4. Vlad şi vărul său, Nenul, împreună cu

fraţii lor: Micul, Stoian, Negul, Stanciul şi Gavrilă, vând lui Chiril egumen

m-rii Maxineani locul la Spiridon, cu 5½ ughi, ca să fie loc de mănăstire,

cum a fost şi înainte vreme şi să facă acolo egumenul o mănăstire. Ei au

mai dat de pomană o poiană de fân, în jos de Lacul lui Vaideel. Martori1,

tot satul Bordeştii: Oprea, Bobul, Stan, Ion, Gligorie, Stoica, fiul lui Matei,

Stanciul2 şi Florea. Degetele, în loc de pecete.

Ms. 173, f. 329v-330.

Cop.

1 Ultimul, după semnătură.

2 La semnătură: Stan.

428. 1658 (7166) mai 5. Sava, nepotul diaconului, din Gruiu,

adevereşte naşului său, Radul căpitan, că a fost cu el la slujbă şi domnul l-

a trimis la Ţarigrad şi de aici s-a sculat oaste asupra turcilor, iar Sava s-a

dus de i-a luat un cal vânăt, ca să-l ducă la oaste. El nu l-a păzit şi l-au luat

tătarii, iar acum s-a apucat să-i plătească calul şi, neavând ce să-i

plătească, i-a dat partea lui de moşie aleasă din Grui şi din Oslea. Martori,

boieri: Dadu iuzbaşa şi Ocsie iuzbaşa din Drăgăneşti, Nedelco roşu,

Deadiul stegar şi Radu bănişor. Degetul, pentru credinţă. Scrie popa

Dobrin din Zăvoiu.

Microfilme Grecia, rola 5, c. 139-140.

Microfilm de pe orig.

429. 1658 (7166) mai 5. Nedelco din Hurezi, Istratie iuzbaşa,

Marco Mircea din Priviţi, Balotă, alt Marco, alt Mircea, Pătraşco iuzbaşa,

Stancul, alt Balotă, Dănilă1 scriu domnului că au fost bucuroşi să

primească cartea acestuia şi au mers la moşiile Brăgăreştii şi Beliţii, ale lui

Pătraşco iuzbaşa, funind, din piatră până în piatră, ocina Brăgăreştilor,

găsind 2.660 stj., dar au lăsat 60 stj.2, „de nu sânt în numărătoare”, şi au

ales din 2.000 stj. ai moşiei ce o are de la moşii lui, 1200 stj. De asemenea,

au ales şi moşia Beliţilor, unde au găsit 500 stj., socotind moşie stătătoare

242

a acestuia, 200 stj., iar a lui Stancul din Beliţi, 100 stj., şi restul o închină

domnului. (Scrie popa Luca din Priviţi)3.

Ms. 132, f. 214v-215.

Cop.

1 Toţi, după semnături.

2 Cifra a fost modificată.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

430. 1658 (7166) mai 8. Bodea din Gurbăneşti vinde lui Pârvul

mare vistier moşie în sat, 10 stj., cu 2½ ughi. Martori: Chirca fost ban,

Papa Drăgăciovul.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Rez.

431. 1658 (7166) mai 8. Neculcea din Gurbăneşti, nepotul lui

Aliman, vinde lui Pârvul mare vistier moşie în sat, 16 stj., cu 4 ughi.

Martori: Chirca fost ban, Papa Drăgăciovici ceauş.

Fişe, g-ral Năsturel, sub dată.

Rez.

432. 1658 (7166) mai 9. Radul, fiul său, Tudosie, nepotul lui

Stoian şi al lui Stan Gaşpar din Balş, vând lui Dumitru logofăt, fiul lui

Stan Grozav din Balş, un loc din Vadul Morii de sus, cât ţine vadul, şi 5½

locuri arătoare în câmp, cu 1.300 bani gata, punând semne: 2 locuri la

Vadul Morii, un loc la Ştiubeiul Durdei, un loc pe Faţa Gorganului, 1 loc

la Murta1 şi un răzor la Pod, de la Bălşăţi. Martori

2, boieri şi megiaşi

bătrâni din jurul locului: vărul lor, Dumitru, Crăciun, fiul lui Ivaşco, Stan,

fiul lui Mirea, alt Stan, fiul lui Vlad Tofilă, Dumitru postelnic şi fratele

său, Radul postelnic, Preda postelnic şi fratele său, Tudose, fiii lui Ivaşco

postelnic, toţi din Balş, Tudor postelnic, fratele lui, Dumitraşco, fiul lui

Preda postelnic din Măineşti, Stoica şi fratele lui, Stan (al lui Braşov)3 din

243

Mirila, Preda, fiul lui Stanciul (Ţăinei)4 din Corbeani, Stan, fiul lui Căzan

din Vulpeni. Peceţile, pentru credinţă. Scrie popa Pârvan din Balş.

Ep. Râmnic, XC/4.

Orig., difolio (32x20,5 cm). Cop., ms. 177, f. 2-2v (fostă 4-4v);

Doc. ist., CMLXXV/63, f. 82v-83; S.J.A.N. – Vâlcea, Col. Microfilme,

rola 3, c. 8.

Ed.: reg., Comori vâlcene, p. 29 (nr. 66).

1 În cop. din Doc. ist., CMLXXV/63, şi ms. 177: Muta.

2 Ultimul, după semnătură.

3 În cop. din Doc. ist., CMLXXV/63, şi ms. 177: Braşoveanul.

4 În cop. din Doc. ist., CMLXXV/63, şi ms. 177: Ţăicăi.

433. 1658 (7166) mai 9. Radul, fiul lui Stoica, şi vărul său,

Dragomir, fiul lui Stoica Vezeanul din Ciolăneşti, care stau acum în satul

Popeşti, adeveresc lui Mareş logofăt că i-au vândut moşie în Ciolăneşti, 30

stj., mai dinainte vreme, iar acum, în zilele lui Mihnea Radul vv., i-au mai

vândut 40 stj., în total, 70 stj., cu câte 40 bani, stânjenul, ce fac 8 ughi bani

gata, însă moşie stearpă, fără rumâni. De va fi gâlceavă pentru această

moşie, vor purta ei pâra. Martori: Mâinea slugeariu şi Pavlache logofăt din

Popeşti, Radul Creţulescul postelnic, Şerban Catacuzino postelnic, Stoian

vistier1, Tudoran clucer din Anenoasa, uncheaşul Danciul şi Tatul din

Ciolăneşti. Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXIX/20.

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran. Cop., mss. 129, f. 24-24v;

132, f. 336v-337.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 189 (nr. 419); menţ.,

Andreescu, M-rea Cornet, p. 680 (nota 78); Stoicescu, Dicţ. marilor

dregători, p. 165.

1 Semnătura în lb. greacă.

434. 1658 (7166) mai 9. Stoica, Negoe, Chirca, Soare, Stan,

Dragomir şi Mirul, fiii lui Lăudat şi ai fraţilor săi, Şărba şi Radul, din

244

Brătianii de Sus, vând lui Zaharia ocină în satul Muşăteşti, <jud. Argeş>1,

anume silişte, pârloage, unde au fost casele moşilor lor, şi şezutul de peste

râu, lângă Piţiguiu, şedelniţe de la unchiul lor, Stanciul Roşca2, pe care

acesta din urmă le-a închinat lor la moartea sa, „păntru căutare ce l-am

căutat şi păntru pomeana”, şi cu vadul de moară, cu 40 ughi, bani gata, cu

ştirea megieşilor. Martori3, aldămăşari: popa Negoe, Iane ceauşul şi fratele

său, Muşat, Vasilie, Bade vătaf şi Văsiu, toţi din Brătenii de Sus, Drăguş,

eromonah Dosotheiu egumenul m-rii Brădet. Peceţile şi iscăliturile, pentru

credinţă. (Scrie Radul logofăt din Brătianii de Sus)4.

Ep. Argeş, III/32.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran. Cop., ms. 168, f. 154-154v.

1 După nota tergală.

2 În cop.: roşu.

3 Ultimul, după semnătură.

4 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

435. 1658 (7166) mai 10. Dragul din Frăsinet vinde lui Hrizea

postelnic 40 stj. de ocină în sat, cu câte 90 bani, stânjenul, ce fac 18 ughi.

Martori1: Pătraşco clucer din Stăneşti, Oancea spătar din Furdueşti,

Neg<o>2iţă Cuştereanu sluger, Nedelco logofăt din Şaineşti.

Ms. 128, f. 553.

Cop.

1 Toţi, după semnături.

2 Omisiune.

436. 1658 (7166) mai 12. Jupânul Dima şi jupâneasa sa, Maria,

vând lui Simion negustor şi jupânesei acestuia, Rada, o vie în dealul

Văleanilor, cu 9 ughi gata, ce a fost a lui Cos<tea>1, primul bărbat al

Radei, lăsată ei la moartea lui, iar înainte via a fost cumpărată de la Preda.

Via se află pe lângă Preda din Guşaţi şi printre Ion, un pogon, iar la vârf se

desparte în două şi au vândut cu ştirea rudelor şi vecinilor. Martori2: popa

245

Stanciul şi cumnatul său, Pilip, popa Trandafir, diacon Stoica. Peceţile,

pentru credinţă.

Ep. Argeş, VII/24.

Orig. (29x22 cm), filigran, sigiliu mic în tuş, rupt şi pătat la

îndoituri, lipsă ⅔ din f. a doua.

1 Loc rupt.

2 Ultimul, după semnătură.

437. 1658 (7166) mai 12. Crăciun comişel din Răspopi vinde lui

Moise vornic ocină în Răspopi, 41 stj.

M-rea Banu, ds. 97, f. 11.

Rez.

438. 1658 (7166) mai 13. Vlada, soţia lui Nicola Potruvulii, cu

fiul şi fiica ei, Vasilache şi Iana, vând lui Cârstea Macri negustor un loc de

casă, cu pimniţă, cu 80 ughi, bani gata, şi cu ştirea vecinilor şi moşnenilor,

la uliţă, din sus, până în Stan cizmar, şi din jos, până în Voico, fiul popii

Ivan, în lung până în Nica cârciumar, cumpărat de la Stanciul Porumbu şi

de la soţia lui, Dobra, cu zapis. Martori, orăşeni şi negustori: Gherghina

judeţ, Voico, fiul popii Ivan, Stan cizmar, Nica cârciumar, Iordache

zlătariu, Iorga cârciumar, Dumitru Paspala cojocar, Stanciul tighiciu, Stan

tichigiu, Radu tichigiu, Nicola odabaşa şi Vladul iuzbaşa, nepotul lui

Porumbu. Degetele, pentru credinţă. Scrie Vlădilă grămatic de la Biserica

Domnească.

M-rea Radu Vodă, XXXIV/24.

Orig., difolio (32x21,5 cm), filigran. Cop., ms. 256, f. 150v-151.

Ed.: text, Potra, Doc. Bucureşti, p. 118-119 (nr. 40).

439. 1658 (7166) mai 14. Comaca, soţia lui Ghioca, cu fiul său

Vasile, vinde lui Ghinea o vie cu partea de moşie din Călineşti.

246

Fond Ion C. Cantacuzino, II/108 (nr. 20 şi 21).

Rez.

440. 1658 (7166) mai 15. Gherghe mare vornic dă carte

egumenului Ananie de la m-rea Nucet să ţină partea de ocină de la Urdeşti

a lui Stan, fiul lui Dobromir şi al Neacşei, vândută de Radul Brânzii, cu

18½ ughi, cu zapis cu martori, iar ocina rămasă nevândută să o ţină Stan,

iar de va vrea acesta să o vândă, altul să nu aibă voie a cumpăra pentru că

nu i se cade, ci este mai volnic a cumpăra tot egumenul Anania, pentru că

au venit toţi de faţă înaintea vornicului şi acesta a aflat pe dreptate că ce a

vândut Radul Brânzii să fie vândut, văzând şi zapisul de vânzare, iar

egumenul Anania să ţină moşia făcută schimb cu Vlad, fiul lui Radul

Brânzii, pe care Vlad a dat-o mănăstirii, iar egumenul Anania i-a dat altă

moşie, să fie schimb pentru schimb, rămânând Stan, fiul lui Dobromir, şi

cu Stan cel Bătrân de judecată înaintea vornicului.

M-rea Nucet, II/31.

Orig. (30,5x21,5 cm), filigran, sigiliu de închidere în ceară verde.

Cop., ms. 457, f. 114-114v.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 116.

441. 1658 (7166) mai 15. Ştefan călugăr, cu fratele său, Vlasie,

din Tihuleşti, vinde lui Rupuleţu iuzbaşa din Maxin părţi de moşie din sat,

cu ştirea părtaşilor de moşie, întrebând pe unchiaşul Mircea şi pe fiii lui şi

pe alţi moşneni, cu 8½ ughi, bani gata, cu aldămaş. Aceşti bani i-a luat

Ştefan călugăr, cu fratele şi sora lui, soţia lui Stan din Bănuleşti, şi cu fiii

lor. Martori, oameni buni1: Mircea clucer, cu fiul său, şi Neacşul şi popa

Neagul, toţi din Tihuleşti, Nastasie monah, egumenul m-rii Cozia, Ioan

eromonah, egumenul m-rii Găvanele, Drăguşin clucer, cu fratele său,

Gligorie, Mihai clucer, Stoian clucer, Vişan clucer şi Ban vătăşel, toţi din

Bănuleşti, Nedelco clucer şi Neguţ clucer din Moşeşti, Stan, Gligorie fost

stegar, Tănasie, Necula, Radul Costişoară şi Nechita. Scrie Necula diiacon

de la Episcopia Buzăului.

Ep. Buzău, XLIX/17.

247

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran, rupt pe margini şi la

îndoituri, pătat, 5 sigilii inelare în tuş şi fum. Cop., ms. 172, f. 344-344v.

1 Ultimii 6, după semnături.

442. 1658 (7166) mai 15. Radul, împreună cu feciorii lui din

Clinceani, vinde lui Stoia vătaf de ţarigrădeani moşie, ½ funie, cu 500 bani

gata, cu ştirea tuturor oamenilor. Degetele, pentru credinţă. Martor, Stănilă

ţarigrădeanul. (Şi mărturii mai jos: hagi Dobre, Radul ţarigrădeanul, Stoica

şi unchiaşul Zaharia din Clinceani. Scrie Hriza)1.

Doc. ist., MCDLXXXVIII/14.

Orig. (29,5x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, pătat; cu o

cop. de Lupp, dascăl slovenesc la Şcoala Domnească în Bucureşti, ibidem,

MCDLXXXVIII/14a.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

443. 1658 (7166) mai 17. Mihnea vv. porunceşte celor 6 megiaşi

adeveritori ai lui Echim din satul Ostra, jud. Olt, anume – Aldea căpitan şi

Petco din Slăviteşti, Mihul Grecul din Flocoşani, Muşat, Cârstea şi Manea,

toţi din Ostra – să cerceteze dacă a avut Echim ocină şi vii în sat, de la

soţia lui, de la moşii şi strămoşii săi. Dacă vor adeveri că are Echim moşie,

să o ţină el de către Stroe fost mare logofăt, după cum vor afla ei, mai pe

drept şi fără făţărie, dacă a ţinut-o până acum sau nu. Ispravnic fiind …1

portar. Ispravnic, însăşi spusa domnului. <Scrie Radul din Târgovişte>2.

Doc. ist., CXCVIII/145.

Orig. (21x14 cm), puţin pătat, monograma şi sigiliu mijlociu în

chinovar, care reprezintă impresiunea unei monede austriece de secol XVIII.

Ed.: menţ., Ciorănescu, Domnia lui Mihnea III, p. 61 – cu: 27

mai; Vârtosu, E., Sigilii domneşti, p. 6.

1 Loc alb.

2 Completat după însemnarea de pe verso doc.

248

444. 1658 (7166) mai 18. Mihnea Radul vv. întăreşte m-rii

Dobruşa şi egumenului Paisie …1 să fie volnic să oprească „pre tot omul”

de pe moşiile Fumureanii şi Poenile Mamului şi din satul Brăeşti, că sunt

de moşie ale mănăstirii, iar cine a cumpărat aceste moşii, să-şi ia banii de

la cine i-a vândut, şi cu acela să aibă treabă, pentru că nu este nimeni

volnic a vinde sau a cumpăra moşiile mănăstirii, iar aceasta să şi le ţină,

cum le-a ţinut şi mai înainte, după cum scrie şi în cartea lui Mateiu Vodă.

Ispravnic, însăşi spusa domnului. (Cui i se va părea strâmbă, să vină de

faţă)2. (<Scrie> Mihalcea)

3.

Ep. Râmnic, LXXIX/1.

Orig. (32x21 cm), filigran, pătat, rupt la îndoituri, monograma în

chinovar, semnătura domnului cu praf de aur; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica cea noauă”. Cop., ms. 707, f. 134

(fostă 260v); Doc. ist., CMLXXVI/215, f. 197; rez., Fişe g-ral Năsturel,

sub dată.

1 Loc alb.

2 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe verso.

445. 1658 mai 21. Iane postelnic şi nepotul său, Vişan, din

Boleasca adeveresc lui Radul Creţulescul postelnic că le-a dat acesta 66

ughi, iar ei i-au pus zălog, până în trei săptămâni, moşia lor de la

Trestiiani. La soroc, să caute ei moşia, împreună cu Radul Creţulescul, şi,

cât va fi preţul, să le mai dea acesta bani, iar ei să-i facă zapis. Martor:

Radul Brezoianu comis. Degetele, pentru credinţă.

A.N., CCXCIII/23.

Orig., difolio (20x16,5 cm), filigran, puţin pătat.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 149 (nr. 1994).

446. 1658 (7166) mai 22. Macarie arhipatriarh al Antiohiei,

Siriei, Arabiei, Chelichiei, Iveriei şi a toată Anatolia adevereşte lui Preda

şi Dima, nepoţii lui Stanciul logofăt din Cârsteneşti, că au mers aceştia

înaintea domnului, Mihnea Radul vv., jeluind că, după moartea unchiului

249

lor, Stanciul logofăt, fratele jupâneselor Anca şi Neacşa, multe rude, veri

şi neamuri ale acestuia, au vrut să-i ia bucatele şi moşiile, iar nepoţii săi,

Preda şi Dima, ştiind că sunt nepoţi „şi sânge mai aproape”, au venit la

Vodă, în divan, cu jalbă, spunând că ceilalţi sunt rude şi veri mai

îndepărtaţi, iar domnul i-a trimis înaintea lui Macarie împreună cu boierul

său, Manul mare vornic, ca să judece pe drept şi pe Sfânta Pravilă, cui se

cade să ţină moşiile, rumânii şi ţiganii lui Stanciul, nepoţii sau verii şi

rudele mai depărtate. Astfel, Macarie a judecat pe drept şi pe Sfânta

Pravilă, împreună cu fraţii săi sufleteşti, Stefan mitropolit şi vlădica

Ignatie, aflând din Pravilă că se cuvine nepoţilor, Preda şi Dima, dându-le

carte ca să ţină toate bucatele şi satul Bumbueşti, rumâni, ţigani şi tot ce va

mai fi, mult, puţin, în afară de ce a lăsat Stanciul logofăt, la moartea lui,

jupânesei Călina, cum scrie în zapisul lui, cu martori şi blestem. Ce va fi

în afară de ce scrie zapisul, să ţină tot nepoţii, iar verii şi rudele mai

îndepărtate să nu aibă nicio treabă cu bucatele şi cu ce a avut Stanciul

logofăt, iar de vor fi luat ceva, să dea tot înapoi, că au luat „fără de cale”,

pentru că Preda şi Dima au luat şi toate datoriile unchiului lor, să le

plătească ei. Cine nu se va ţine de această sfântă judecată, ci va mai scorni

vreo pâră, să fie blestemat. Blestem.

M-rea Cozia, XXV/5 (nr. 3, f. 4-4v).

Cop. Alte cop., mss. 209, f. 216-216v; 215, f. 323v-324v; 712,

f. 506v-507v – cu: iun. 18 şi unele diferenţe; S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 150,

f. 108-108v.

Ed.: text, Ionaşcu, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 49 (nr. IV); reg.,

Tezaur vâlcean, p. 196 (nr. 561); menţ., Ionaşcu, Mitrop. Ignatie Sârbul,

p. 45 (nota 5); Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 1059.

447. 1658 (7166) mai 24. Necula iuzbaşa, cu fiul său, Ghica1,

vinde lui Stoia vătaf partea lui de moşie de la Clinceani şi ce a mai

cumpărat de la Neagul, de la Voico şi de la Ban, cu 14 ughi, bani gata, cu

ştirea tuturor feciorilor săi. Martori: hagi Dobre, Ivan ţarigrădeanul,

Stănilă ţarigrădeanul şi Tudori călăraş. Peceţile, pentru credinţă.

Doc. ist., MCDLXXXVIII/16.

250

Orig. (29x20,5 cm), filigran, 2 sigilii inelare în tuş; cu o cop. de

Lupp, dascăl slovenesc la Şcoala Domnească în Bucureşti, ibidem,

MCDLXXXVIII/16a.

1 După semnătură.

448. 1658 (7166) mai 24. Dumitra1, cu fiii ei, Ianachi, Muşat şi

Drume2, nepoţii popii Luscan

3, vând lui Stoia vătaf de ţarigrădeni ocină la

Clinceani, partea lor, <20 stj.>4, o funie, cu 1.000 aspri gata, iar partea

unchiului lor, popa Luscan, o funie de moşie, rămâne nevândută. Martori:

popa Ioan, popa Luscan, Necula izbaşa, Dobre hagiu. Peceţile, pentru

credinţă.

Doc. ist., MCDLXXXVIII/15.

Orig. (18x20,5 cm), filigran; cu o cop. scrisă de Lupp, dascăl

slovenesc la Şcoala Domnească în Bucureşti; altă cop., ibidem,

MCDLXXXVIII/15a – cu văleat: 7165.

1 În cop., greşit: Dumitraşco.

2 Toţi trei, după semnături.

3 În cop.: Luţcan.

4 Completat după nota tergală.

449. 1658 (7166) mai 24. Coman <din Teşila>1 şi fraţii săi –

Neagul şi Radul – vând lui Ghiorghe portar moşia Gostila de Jos, 10 stj.,

<la Fântâna Rece>1, cu câte 60 bani, stânjenul, şi cu ştirea vecinilor.

Martori2, oameni buni: Necula al doilea vornic, Todor comis, Mihalcea

comis, Tudoran iuzbaşa, Bădica, popa Radul şi Manta, ultimii patru din

Teşila, Grama Constantin3, Dumitraşco iuzbaşa, Sima postelnic (?).

Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Vladul logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, XVII/8.

Orig., difolio (21x17,5 cm), pătat.

1 După nota tergală.

2 Ultimii 5, după semnături.

3 Semnătura în lb. greacă.

251

450. 1658 (7166) mai 25. Şase boieri hotarnici – Tudor, Vlad şi

Stoia, toţi din Tătărani, Manea Gorgănici din Fundeni, Radul din

Mărăcineni şi Stoia din Turbureşti – aleg ocina de la Coiteşti, a Blăjanilor,

însă Mladin şi cu Irimie din Coiteşti s-au rugat de boieri să le aleagă partea

de moşie, de baştină, din sat, din funia Niiculească, din partea de sus, 62

stj. şi din partea de jos, a Voicăi, moşul Niculescu, 67 stj. Apoi, au mai

ales: în Giurgiuleasca şi în Cârligăţeasca, moşia de jos, partea lui Mladin

şi a lui Irimie, dinspre amândoi fraţii; partea Chirciulească, 20 stj.,

rămânând la Giurgiu, 130 stj. Aceşti stânjeni din urmă se împart între

Mladin şi cu Irimia, cu Dumitraşco Talpă, pe din două. Martori1, boieri

dinprejur: Bratul Coitescul, Stan Scopârţeaiu şi Dumitru chivărar.

Iscăliturile şi deagetele, pentru credinţă.

Ep. Buzău, XXXI/9.

Orig., difolio (29x24 cm), lipsă 2/3 din f. a doua; pe 1/3 din f. a

doua, un fragm. dintr-un alt doc.; 7 sigilii inelare în tuş şi fum. Cop., ms.

172, f. 183.

1 Toţi, după semnături.

451. 1658 (7166) mai 25. Şase boieri hotarnici – Tudor, Vlad şi

Stoian, toţi din Tătărani, Manea Gorgănici din Fundeni, Radu din

Mărăcineni şi Stoia din Turbureşti – hotărnicesc ocina de la Coeteşti a

Blăjanilor, însă Mladin şi cu Irimie din Pârliţi s-au rugat de boieri să le

aleagă partea de moşie de baştină din sat, funia Niculească, din partea de

sus, 62 stj. (pe nouă fraţi, câte 62 stj. de fiecare, anume: Vintilescu,

Morgocescul, Mocanul, Bărcănescu, Zăiculescu, Neaicul, Linsul, Popescu,

…1richiţescu)

2 şi din partea de jos, a Voicăi, (280 stj., pe patru fraţi)

2,

moşul Niculescu, 70 stj. Apoi, au mai ales moşie în Giurgiuleasca şi în

Cârligăţeasca3, din jos de cea împietrită, (280 stj.)

2, partea lui Mladin şi a

lui Irimie, dinspre amândoi fraţii; partea Chirciulească, 20 stj., rămânând

la Giurgiu, 130 stj. Aceşti stânjeni din urmă îi împart Mladin cu Irimia şi

cu Dumitraşco Talpă, pe din două. Martori: Bratul Coetescul, Dumitru

chivărariu din Stănceşti, Stan Scopârţeaiu din Boldeşti. Iscăliturile şi

peceţile, pentru credinţă.

252

Ep. Buzău, XXXI/8.

Orig., difolio (30x21 cm), rupt la îndoituri, pătat, 8 sigilii inelare

în tuş şi fum; cu o însemnare pe f. a doua a doc., după care s-a completat

textul. Cop., ms. 171, f. 267.

1 Scris ilizibil, la îndoitură.

2 Textul dintre parantezele rotunde, completat după însemnarea de pe f. a doua a doc.

3 În cop. : Gârligăţească.

452. 1658 (7166) mai 25. Satul Turburenii, din Dolj, anume –

Oprea al Imănesii, Stan Dudilă, Stănislav, Dumitru Ciolan, Ilie, Stanciul,

Vintilă, Barbul, Oprea, alt Barbul, Iani, Stan al lui Sinpietru, Stan al lui

Stănilă, Lupul, Stroe, Staico, Ursul, Radul al lui Pleşa, Stanciul Binegui,

Drăgoi, Toma, Vladu, Ilie, Mândroe, Dan al lui Roşca, Iscrul, Radul

Jădovan, Mihul, Groza şi alţii – adeveresc lui Pană postelnic din Părădişti

că i-au vândut ocină în sat, 2 hotare, din hotarul Turburii şi din Valea

Calului, al treilea loc, din dealul cu vii, din vadul de moară, din livezi,

alegând fără moşia cumpărată mai înainte de Pană şi pe care o ţinuse

Ivaşco, precum şi altă moşie din Gogoşi, unde-i va fi pământul, să-l ţină.

Pentru al treilea loc ce l-au vândut peste cele 2 hotare, le-a dat 130 ughi,

bani gata, cu ştirea tuturor rudelor, megiaşilor şi vecinilor. De se va scula

cineva cu pâră, Pană să aibă pace şi acela să se pârască cu ei, iar de-i vor

rămâne, să ţină tot el moşia lor şi după aceasta. Apoi, au făcut legătură cu

Pană postelnic, dacă ei sau copiii lor vor face un hotar şi vor ajunge să ia

viile cu hotarul, fiecare să-şi ţină via lui. Martori1, boieri şi megiaşi:

Danciul (Pârâianul)2 postelnic din Mileşti, Dragotă (Poienaru)

2 postelnic

din Poiană, Stanciul postelnic din Zătreani, Vădislav căpitan din Belcin

(Bilciun), Vlaica iuzbaşa din Cornet, Barbul logofăt din Rogojăna, Ghioca

din Căpreni, Udrea postelnic, Stanciul meşter şi Dragomir, ultimii trei din

Bibeşti, Dragotă postelnic din Bălteni, Pătro Ţopaico din Şipot, Vâlcul

logofăt, Radul mare stolnic din Fărcaşi, Popa Păpescu ceauş, Drăgoi

Fălcoianu căpitan, Mateiu postelnic, Curuia postelnic, Mihai clucer,

Neagoe Mujescu logofăt (Ianos clucer)3, Vladul clucer, Pătraşco Bucşanul

pârcălab. Peceţile, pentru credinţă. Scrie popa Vladul din Căpreni.

M-rea Brâncoveni, VIII/10.

Orig., difolio (45,5x30 cm), pătat.

253

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 163, 176 (nota

8).

1 Ultimii 11, după semnături.

2 Completat după semnătură.

3 Semnătura în lb. greacă.

453. 1658 (7166) mai 25. Sora şi fiii săi, Negoiţă şi Neagul, fiii

lui Ursu din Văleani, jud. Dâmboviţa, vând lui Dumitraşco logofăt partea

lor din moşia Piscul Teiului, cu 1.500 bani gata. Martori1, boieri: Radul

logofăt, fiul lui Şerban vistier, Pavel postelnic din Ochiul Boului, Radul

logofăt din Cârsteşti, Ionaşco postelnic din Stăneşti, Radul băcan din

Podobeleasca, Ionaşco şi Stanciul din Cuneşti. Degetele, în loc de pecete.

Scrie Zahariia din Bereşti, jud. Ilfov.

M-rea Cotroceni, LVII/16.

Orig., difolio (30x20 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat, lipit,

lipsă 2/3 din f. a doua, sigiliu inelar în tuş; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 207, f. 74v-75.

1 Ultimii 2, după semnături.

454. 1658 (7166) mai 25. Zota, împreună cu soţia lui, Druma din

Bărbuleşti, adeveresc jupânesei Marula logofeteasa şi coconilor ei că le-a

făcut bine şi le-a dat bani, 70 taleri, de i-a scos din robie, din mâinile tătarilor,

iar ei să-i dea banii la Sf. Dimitrie, fără de niciun cuvânt. Iar de nu vor avea

banii la zi, să ţină Marula logofeteasa toată partea lor de moşie de la

Bărbuleşti şi din Grădeasca. Martori, mulţi oameni buni: Costandin comis din

Togozeni. Scrie Ion logofăt. Pecetea şi iscăliturile, pentru credinţă.

Doc. ist., CDLXXXVII/96.

Cop.

455. <d. 1658 mai 25>1. Oancea din Bărbuleşti, cu nepotul său,

Hiera, adeveresc jupânesei Marula logofeteasa şi coconilor ei că le-a făcut

254

bine la nevoia lor şi le-a dat 4½ ughi, iar ei au pus zălog moşia lor de la

Bărbuleşti, cu casele de acolo, şi să dea banii la Sf. Troiţă, fără niciun

cuvânt. De nu vor da banii, să-i fie moşie stătătoare. Martor: popa Stanciul

din Cocorăşti. Scrie Ion logofăt.

Doc. ist., CDLXXXVII/97.

Cop.

1 Fără dată, s-a datat după doc. din 1658 (7166) mai 25, Doc. ist., CDLXXXVII/96.

456. 1658 (7166) mai 26, Bucureşti. Mihnea Radul vv. întăreşte

m-rii Câmpulung (Dălgopole) şi episcopului Dionisie, fiind nastavnic la

mănăstire, moşia Grădiştea, din jos de mănăstire, jud. Muşcel şi Pădureţ,

din tot satul, 5 părţi, iar a şasea parte, închinată de pomană de Tatul slujer

la mănăstire, să o ţină Nan postelnic din Doiceşti, căci acea parte, cu

munţi, a cumpărat-o Tatul sluger de la Hrizan postelnic, fratele lui Nan

postelnic. Satul Grădiştea a fost de moştenire al lui Nan postelnic, din-

nainte vreme, iar în zilele lui Matei Vodă, el a vândut partea lui, 5 părţi,

mănăstirii Câmpulung şi egumenului Melhie, în preţ de 200 galbeni gata,

cu zapis, cu boieri, martori, şi le-a ţinut mănăstirea, iar în zilele domnului,

Nan s-a pârât, spunând că nu le-a vândut şi nici nu a primit bani de la

egumen, nici nu este zapisul lui, şi nici nu a ştiut nimic. Astfel, a venit

înaintea domnului, la marele divan, şi s-a pârât cu episcopul Dionisie

Câmpulungeanu. Domnul a judecat, pe dreptate şi pe lege, cu toţi

dregătorii, şi, citind şi zapisul lui Nan, adeverind înaintea domnului, în

divan, şi Stroe Leurdeanul fost mare logofăt, Alecsandru postelnic, fiul lui

Ghiorma ban, şi Mareş logofăt Câmpulungeanu, care a scris zapisul prin

care a vândut Nan toată moşia sa, 5 părţi, luând toţi banii gata de la

egumenul Melhie. Astfel, domnul a adeverit că a vândut Nan postelnic,

fără nicio silă, rămânând acesta de lege şi de judecată, înaintea domnului,

din divan, urmând să ţină doar partea fratelui său, Hrizan postelnic, şi mai

multă treabă să nu aibă. Martori: Preda Brâncoveanul mare ban al

Craiovei, Barbul vornic al Ţării de Sus, Manul vornic al Ţării de Jos,

Pârvul vistier, Radul fost logofăt, Iordachie mare postelnic, Mihai slujer,

Manta comis, Gheţea peharnic, Vadislav pitar şi alţi boieri. Ispravnic,

Udrişte Năsturel al doilea logofăt. <Scrie> (Dumitru Boldiciu logofăt)1.

255

M-rea Câmpulung, I/21.

Orig., slavon, difolio (43x28,5 cm), filigran, invocaţia simbolică,

litera iniţială şi monograma în chinovar, semnătura domnului cu praf de

aur; cu o trad. de Lupp dascăl slovenesc la Şcoala Domnească Sf. Sava din

Bucureşti, colaţionată, corectată şi adeverită de G. Peşacov, în anul 1843,

la Mitropolia din Bucureşti.

Ed.: text, Mano, Doc. priv. la fam. Mano, nr. 11, p. 21-22; rez.,

Grecianu, Genealogiile, I, p. 13, 82, II, p. 156; menţ., Răuţescu,

Câmpulung Muscel, p. 127; Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 1057 (nota

16); Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 30 (nota 10), 107, 125, 150,

184, 208.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe f. 1v.

457. 1658 (7166) mai 26. Preda mare ban scrie („la al nostru

priiaten”)1, Stanciul din Zătreni, că i-au spus maicile de la m-rea

Deunlemn că vrea să le ia un ţigan pentru că el a dat un bivol să ierneze la

m-rea Bistriţa, iar bivolul murind, Bistriţeanul i-a hărăzit acestuia ţiganul;

maicile au venit de faţă cu călugării, spunând că ţiganul nu a fost al m-rii

Bistriţa, ci al lor. Astfel, îi porunceşte să lase ţiganul la m-rea Deunlemn şi

să meargă la moşia lui Vasilii egumenul <m-rii Bistriţa>, în Vlaşca, iar

dacă au vândut ţiganii mănăstirii, să-i ia moşia. De asemenea, îi scrie că nu

îi va lăsa pe călugări să vândă bucatele mănăstirii.

M-rea Dintrunlemn, XLIV/7.

Orig. (29,5x20,5 cm), filigran, puţin rupt, pătat, sigiliu de

închidere în ceară verde, căzut. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: text, Creţeanu, Preda Brâncoveanu, p. 651 – cu cotă greşită:

M-rea Dintrunlemn, XIV/7; menţ., Micle, Bistriţa Olteană, p. 85 (nota

95); Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 125.

1 Textul dintre parantezele rotunde, completat după adresa destinatarului, scrisă pe verso.

458. 1658 (7166) mai 26, Bucureşti. Matei postelnic, fiul lui

Loiz slujer1, vinde lui Pătru vornic un sălaş de ţigani: Tudor, fiul lui

Vlaicul, cu fiicele lui, Tudora şi Mirica şi cu un copil al lui, Tudor, care au

256

fost de moşie din ţigănia lui Preda clucer din Greci. Aceşti ţigani i-a

cumpărat cu zapis tatăl său, Loiz, de la Pătru clucer, fiul lui Aslan vornic,

şi de la jupâneasa lui, Ilina, vara lui Preda clucer, cu zapis. Acum, când

Matei postelnic a ajuns vânzător, l-a întrebat pe Preda clucer dacă vrea să-i

cumpere, dar acesta n-a vrut, însă i-a dat voie să-i vândă unde va voi.

Astfel, i-a vândut lui Pătru vornic, cu 60 ughi, bani gata, şi cu zapis. De

asemenea, adevereşte că pe Nuna, femeia lui Tudor ţiganul, a iertat-o,

lăsând-o slobodă, pentru „că iaste rumână”. Martori2, boieri: Preda clucer

din Greci, Paană mare portar, Fiera postelnic din Băloteşti, Costandin

vătaf, fiul lui Radul armaş, Ghioca şătrar, Manolie (al doilea)3 portar şi

Gherghe şufar. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie Radu logofăt.

M-rea Radu Vodă, XXXIX/27.

Orig. (31x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, puţin pătat, sigiliu

inelar în tuş. Cop. modernă, Fond Greceanu, ds. 16, f. 325; rez., ms. 256, f.

748 (nr. 1123); Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Grecianu, Genealogiile, I, p. 364.

1 La semnătura în lb. greacă: clucer.

2 Ultimul, după semnătură.

3 Completat după semnătură.

459. 1658 (7166) mai 26. Radul, Stanciul şi Ilie din Turburea

vând lui Pană postelnic nişte vii, ce le aveau pe lângă viile acestuia, cu

22½ ughi, bani gata. Martori1: jupân Ghioca (toboşar)

2 şi Gherghe din

Căpreni, Mihaiu din Bălteni, Stan Dudel, Oprea, Stanciul Binegui,

Dumitru Ciolan şi Barbul, toţi din Turburea, Dragotă Poenariul postelnic,

Vâlcul logofăt, Radu mare stolnic din Fărcaşa, Danciul Pârâianul

postelnic, Papa ceauş de aprozi, Vlad clucer, Mateiu3 postelnic, Curiia

postelnic, (Simos clucer)4, Mihai clucer, Neagoe Mujescul logofăt,

Pătraşco Bucşanul pârcălab, (Drăgoi Fălcoianul căpitan)5. Peceţile, pentru

credinţă. Scrie popa Vlad.

M-rea Brâncoveni, VIII/11.

Orig., difolio (30x22,5 cm). Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Ultimii 12, după semnături.

257

2 După semnătură.

3 În reg.: Mihai.

4 Semnătură în lb. greacă.

5 Completat după reg., în orig. nu apare.

460. <d. 1658 mai 26>1. (Ignatie <episcop de Râmnic> şi

Costandin spătar)2 scriu lui Stanciul din Zatreani ca, pentru pâra ce o are

cu m-rea Maica Precista (Dintrunlemn) pentru un ţigan, să-i îngăduie,

până la praznic, când va fi sorocit, spre a se căuta pe dreptate, al cui va fi

ţiganul şi cine-l va ţine.

M-rea Dintrunlemn, XLIV/61.

Orig. (31,5x20 cm), rupt la îndoituri, restaurat.

1 Fără dată, s-a datat după doc. din 1658 (7166) mai 26, M-rea Dintrunlemn, XLIV/7.

2 Completat după semnături.

461. 1658 (7166) mai 27. Stroe, nepotul lui Dumitru al popii

Sava, din Piteşti, vinde lui Pârvul mare vistier şi jupânesei lui, Anca, o vie

în Coasta Câmpului, care este printre viile lui Pârvul, cu 34 ughi, bani

gata, cu ştirea oamenilor lui. Martori1, boieri: Duminică căpitan din Lipiia,

Ion stolnic din Corbi, Andronie, unchiul vânzătorului, Arsenie, vărul

vânzătorului, Ion iuzbaşa, Tudor negustor, toţi din Piteşti, Drăghici

logofăt, Ianachi negustor, Dima clucer, Nicula logofăt din Ţigăneşti,

Vlădislav mare pitar, Paană stolnic, Stanciul căpitan. Pecetea şi iscălitura,

pentru credinţă. Scrie Ivan logofăt din Piteşti.

Doc. ist., MCMLXXIX/33.

Orig. (28,5x22 cm), puţin pătat, sigiliu inelar în tuş.

1 Ultimii 7, după semnături.

462. 1658 (7166) mai 28. Mihnea Radul vv. scrie lui Iane şi lui

Bărbăteai din Slăvileşti că, înaintea sa, boierul domnului, Paană mare

258

portar, i-a spus despre nişte bani, 320 ughi, daţi de acesta împrumut celor

doi boieri de mai sus, cu zi, până în două luni, zălogind ei moşia satului

Slăvileştii, cu zapise. De nu-i vor da banii la zi, să-i fie această moşie

stătătoare, iar de atunci au trecut doi ani, iar banii nu i-au mai dat. Astfel,

domnul le porunceşte să-i dea ei banii, cât mai curând, sau să-şi ţină Paană

moşia, după cum s-au tocmit cu zapisele. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Col. Vârtosu, Emil, I/125.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran, pătrat, monograma în

chinovar, semnătura domnului în tuş cu aur. Menţ., Doc. ist.,

MDCLXXXVII/25 (nr. 40); ibidem, MDCLXXXIV/29 (nr. 40).

463. 1658 (7166) mai 28. Macarie, patriarhul Antiohiei şi a toată

Anatolia, scrie celor 6 megiaşi adeveritori, luaţi de egumenul Nicodim de

la Tismana şi de Neacşa şi fiul ei, Andriţă din Petreştii lui Voiută, din

Gorj, pe răvaşele lui Mihnea Radul Vodă, judecători şi adeveritori pentru

nişte ţigani, să descopere lucru foarte bine şi „pre amăruntul”, din ce

ţigănie se trag şi din ce neam, ai cui au fost de moşie şi cui i se cade să-i

ţină. Dacă vor căuta pe dreptate, fără făţărie, să fie iertaţi, iar de vor făţări

pentru voia cuiva, să fie blestemaţi. Blestem.

M-rea Tismana, LXXXVIII/22.

Orig. (31x21 cm), semnătura patriarhului în lb. arabă; cu o notă

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica Tismenii”. Cop.,

ms. 329, f. 652; rez., M-rea Tismana, XCVI/159 (nr. 37).

464. 1658 (7166) mai 28. Comana cu fiul său, Vasilie, vinde lui

Dima o vie în dealul Călineştilor, partea soţului său, Ghioca, şi a fiului ei,

şi o parte de ocină în Călineşti, ce i se va alege dinspre fraţi, cu ştirea

fraţilor şi cu 6 ughi, bani gata. Martori, oameni buni: Mihul din Călineşti,

uncheaşul Stan, Pană, Vasilie, Guţi, Jupa, (uncheaşul Stan Baniţă şi

uncheaşul Negoe Tulici)1. Degetul, pentru credinţă. Scrie Duca.

Doc. ist., MDCXXIII/3.

Orig. (30,5x16 cm), filigran, rupt la îndoituri, lipit.

259

1 Adăugaţi după dată.

465. 1658 (7166) mai 28. Comana, soţia lui Ghioca, cu fiul său,

Vasilie, vinde lui Ghica vie, cu parte de ocină din satul Călineşti, partea

soţului şi a fiului ei, cu ştirea fraţilor, cu 6 ughi, bani gata. Martori, oameni

buni: uncheaşul Stan, Pană, Vasilie, Stan, Jupa, Guţii. Degetul, pentru

credinţă. Scrie Duca.

Doc. ist., MDCXXIII/2.

Orig., difolio (31x20,5 cm), filigran, lipsă 2/3 din f. a doua.

466. 1658 (7166) mai 29. Stefan mitropolitul Ţării Româneşti

scrie celor 6 megiaşi, luaţi cu cartea lui Mihnea Radul vv., de dregătorii

domnului, Stroe fost mare logofăt şi de Evstratie mare cliucer, pentru un

rumân, Păduche, să adeverească, pe dreptate, dacă este din satul Gogoşi şi

dacă acolo l-a apucat Legătura lui Mihai Vodă sau este din satul Somor şi

acolo l-a găsit Legătura lui Mihai Vodă. Dacă vor adeveri pe dreptate, de

unde este de moşie, fără făţărie spre unii sau spre alţii, să fie iertaţi şi

blagosloviţi, iar de nu vor adeveri cum se cade, pe dreptate, ci vor „făţări”

spre unii sau alţii, pentru mită sau pentru alte lucruri, să fie blestemaţi şi

lepădaţi de biserica Răsăritului. Blestem.

M-rea Brâncoveni, XXV/33.

Orig., difolio (29x20 cm), filigran, semnătura mitropolitului.

Ed.: reg., Giurescu, Stud. de ist. socială, p. 117 (nota 68); menţ.,

Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 204.

467. 1658 (7166) mai 29. Coman comis, fiul lui Neagul agă, cu

fiii lui, Deadul şi Ştefan, adevereşte lui Ghierghe postelnic din Negoeşti că

a găsit o ţigancă a lui Anca, cumpărată de tatăl lui, şi a vrut să-şi ia

ţiganca, dar având Ghierghe postelnic ţiganca în casă, i-a dat acesta din

urmă 22 ughi, bani gata. Dacă se va apuca cineva de acea ţigancă, spunând

că este a lui, să se pârască Coman cu acel om, să caute el ţiganca şi să i-o

260

dea lui Ghierghe. Martori1, oameni buni: Muşat judeţul din Târşor, popa

Dragomir şi Dima Baciul, toţi din Târşor, Bulburuc armaş din Cârciunov.

Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Costandin logofăt din Târşor.

Doc. ist., CXCVI/217.

Orig. (29x21,5 cm), filigran.

1 După semnături.

468. 1658 (7166) mai 30. Mihnea Radul vv. porunceşte

oamenilor din Plăviceni şi celor ce se hrănesc pe moşia doamnei Stanca să

dea omului mitropolitului Ignatie, anume …1, dijma din toate bucatele, din

zece, una, cum este obiceiul şi cum a luat Episcopia până acum şi altă

învăluială să nu facă. De asemenea, porunceşte egumenului de la m-rea lui

Dragomir vornic să se ferească să se mai amestece de acum înainte pe

acea moşie, dată şi miluită de doamna Stanca la Episcopia Râmnic.

Ispravnic, însăşi spusa domnului. Nimeni să nu mai vină cu jalbă la domn.

(Dacă i se va părea strâmb, să vină de faţă)2. (Scrie Preda logofăt)

3.

Ep. Râmnic, LXXXVII/5.

Orig. (29,5x20 cm), filigran, puţin pătat, monograma în chinovar,

semnătura domnului. Cop., ms. 707, f. 49v (fostă 175v); Doc. ist.,

CMLXXV/147, f. 170v; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: text, Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 1075-1076 (nr. 13)

– cu: mai 1; rez., Aricescu, Indice, I, p. 106 (nr. 1288); Kretzulescu,

Doamna Stanca, p. 5; menţ., Ionaşcu, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 45 (nota

2); Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 1063.

1 Loc alb.

2 Text adăugat cu altă cerneală, de altă mână.

3 Textul dintre paranteze, scris pe verso doc.

469. 1658 (7166) mai 30. Nedelco, nepotul babii Stana, cu fiii,

Nan şi Radul, vinde lui Nan 30 stj. de ocină în Cegani, din partea Tăbescă,

de la baba Stana, cu 7½ ughi, bani gata, cu voia fraţilor din jur. Martori,

oameni buni din Cegani: Vasilie, Micul, Ociobescul, Dobrin, Manea,

261

Neagoe Belescul, Pavle, Mărin, Necşul, Bădica, Ursan, Radul Bogdanii,

Stan Cucioabă1. Peceţile, pentru credinţă. Blestem. Scrie popa Anghel.

Doc. ist., MDCLVIII/19.

Orig., difolio (18x20,5 cm), filigran.

1 Adăugat la sf. doc.

470. 1658 (7166) mai 30. Stan, cu fratele său, Dobre1, şi

cumnata sa, Voica, vinde lui Vasile ocină în Lucieni, pe lângă Stanciul

Micul, cu 4 ughi.

Doc. ist., MDXC/11 (nr. 7).

Rez. Alt rez., A.N., CCCVI/5 (nr. 7).

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 149 (nr. 1996).

1 În rez., A.N., CCCVI/5 (nr. 7): Dobra, fata sa.

471. 1658 (7166) <d. mai>1 30, Bucureşti. Mihail Radul vv.,

eghemon şi arhiduce al părţilor din jur, întăreşte lui Nicola Glogoveanul

fost mare pitar satele Corlăteştii, Bonteanii, Voineştii şi 3 funii din

Popeşti, jud. Romanaţi, şi rumânii: Frâncul cu fiii, Barbul cu fiii, Radul

bacanul, cu fiul său, Grozea, Stanciul cu fiul, Voina cu fiii, Andrei cu fiii,

Tudor cu fiii, Badea cu fratele său, Stanciul, Dumitru, fiul lui Dragomir,

cu fiii, Giura cu fiii, Moş cu fiii, Muşat cu fiii, Vasilca cu fiii, Iarciul cu

fiii, Costea cu fiii, Costea, fratele lui Badea, Stoica, cu fratele lui, Muşat,

Neagoe cu fiii, Irimiia cu fiii, Grozea cu fiii, Tudorache cu fiii, Matei cu

fiii, Badiul cu fiii, Ştefan cu fiii, Muşat, fiul lui Pavel, cu fratele său,

Gherghe, Vladul, fiul lui Albişorul, cu fratele său şi cu fiii, fiii lui Stoica

Negru, Teodor cu fratele său şi cu fiii lor, Muşat, fiul lui Stanciul Vulpe,

cu fiii, Radul cu fiii, Stanciul cu fiii. Toate aceste sate şi cu rumânii au fost

ale jupânesei Florica, soţia lui Nicola pitar, de la tatăl său, Radul

Corlătescul comis, şi, fiind ea mică şi „rămasă de părinţi săracă”, le-a

împresurat Preda ban în silă şi le-a ţinut ceva vreme şi apoi el le-a dăruit,

neavând nicio treabă, cumnatului său, <L>2ambrino sluger, şi jupânesei

acestuia, Smaragda, sora jupânesei Catalina băneasa. În zilele lui Matei

262

Vodă, <L>2ambrino şi Smaragda le-au vândut cu zapis doamnei Ilina a lui

Matei Vodă, iar în urma lor, fiind domn Costandin Vodă, acestea au rămas

pe seama doamnei Bălaşa. Apoi, Nicola pitar, aflând cărţile domneşti

bătrâne făcute pe aceste sate, ca fiind ale socrului său, Radul comis, a mers

la Costandin vv. şi le-a arătat şi le-a citit în divan şi acesta, văzând

dreptatea lui, nu a vrut să le oprească, ci i-a zis să întoarcă banii domneşti,

daţi de doamna Elena, când i-a cumpărat. Nicola pitar a adus toţi banii în

divan, 300 ughi, gata, dându-i doamnei Bălaşa şi luând cărţile şi zapisele

de la ea, rămânându-i satele şi rumânii de baştină, ca mai-nainte, văzând

domnul şi cartea doamnei Bălaşa, la mâna lui Nicola pitar, din anul 1658

(7166). În zilele domnului, rumânii din Corlăteşti şi Voineşti s-au pârât,

spunând să întoarcă ei lui Nicola pitar banii daţi doamnei Bălaşa şi să fie

judeci. Domnul a judecat şi le-a dat 6 boieri judecători, pe răvaşe

domneşti, anume – Barbul Poinariul mare clucer, Costandin Cantacuzino

mare logofăt, Stroe fost mare logofăt, Radul Mihalcea mare clucer,

Danciul Pârâianu fost mare postelnic, Radul Fărcăşanul fost mare stolnic –

să cerceteze dacă au fost sau nu rumâni lui Radul comis. Aceşti boieri au

căutat toate cărţile lui Nicola pitar şi au adeverit foarte bine că au fost

rumâni de moşie socrului lui Radul comis cât a fost acesta viu, iar apoi i-a

răscumpărat Nicola pitar de la doamna Bălaşa, dându-i boierii lui Nicola

pitar să-i fie rumâni, pentru că au rămas ei de lege şi de judecată, înaintea

domnului, în divan, domnul văzând şi cartea de judecată a celor 6 boieri şi

amândouă răvaşele domneşti, la mâna lui Nicola pitar. Martori: Preda

mare ban, Barbul mare vornic al Ţării de Sus, Manul mare vornic al Ţării

de Jos, Costandin mare logofăt, Pârvul mare vistier, …3 mare spătar,

Badea mare stolnic, Evstratie mare postelnic, Negoiţă mare paharnic.

Ispravnic, Udrişte al doilea logofăt. Scrie Stoica Liudescul.

Doc. ist., CXL/114.

Cop. Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Fără lună, s-a datat după domn, titulatură şi divan.

2 Omisiune.

3 Loc alb.

263

472. 1658 (7166) iun. 1, Bucureşti. Stanciul postelnic, Luţea

(postelnic)1 şi Preda peharnic, toţi din Boziiani, Cârstiian peharnic şi

Lupul Sărăţeanul din Căldăruşani şi Radul logofăt din Vărăşti, toţi verii lui

Preda sluger, (fiul lui Buzincă)2, vând lui Paană Filipescul mare spătar şi

cumnatului său, Drăghici Cantacuzino logofăt, ocină în Răduleşti, jud.

Ilfov, 1000 stj., după cum i-au judecat cei 6 boieri, luaţi pe răvaşe

domneşti, şi cu om domnesc, cu câte 80 bani stânjenul, în total …3 bani.

De asemenea, adeveresc că i-au mai vândut lui Pană spătar, „osebit”, nişte

ţigani, anume – Dragoslav şi ţiganca lui, Voica, şi cu şapte fiii, Radul cu

ţiganca lui, Tudora, cu cinci fii, Stana Băţănoae cu două fete şi Mariia ce o

au schimb pentru o fată a Băţănoaiei – ce-i aveau ei din părţile vărului lor,

Preda slugear, aleşi tot de cei 6 boieri judecători, tocmindu-se pentru

aceşti ţigani, cu mare, cu mic, cu câte 25 ughi sufletul, în total 20 ţigani, ce

fac …3 ughi. Martori

4, boieri mari şi mici: Stroe mare logofăt, Radul

Creţulescul logofăt, Iorgachi mare postelnic, Ivaşco fost mare armaş,

Ghidul comis, Gheorghi mare peharnic, Mihai fost mare clucer, Papa

ceauş, Manta comis, C… Dimitrie. Peceţile, pentru credinţă. Scrie Stoica

Şerbanovici.

Doc. ist., DCCXI/21.

Orig., difolio (42,5x28 cm), filigran, invocaţia simbolică şi

iniţiala ornate în tuş, 6 sigilii în fum şi tuş.

1 Completat după semnătură.

2 Completat după nota tergală.

3 Loc alb.

4 După semnături, din care ultimele 2, în lb. greacă.

473. 1658 (7166) iun. 1, Bucureşti. Radul cu fraţii lui de ocină –

Neagu, Vişan şi Stana, fiica popii Radul din Spereatul – vând lui Gherghe

şi soţiei lui, Frujina, şi coconilor acestora o funie de ocină, la Răstoacă,

din ocina Dobrinească, 43 stj., cu 43 ughi, bani gata, cu hotare: dinspre

călugări, Spereatul, Valea Crevedii, matcă, la vale până la piciorul de

munte, unde se hotărăşte cu m-rea Cobiia şi „până în Cojocariul”, şi cu

ştirea fraţilor. Martori, mulţi boieri: Deadiul mazil şi Petco roşul din

Cârligaţi, Udrea aprod din Spereatul şi Oprea Moţoca. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Stoica logofăt, fiul lui Soare logofăt.

264

M-rea Golgota, III/5.

Orig., difolio (41,5x28 cm), invocaţia simbolică şi iniţiala ornate

în tuş, rupt la îndoituri, pătat, cu un alt doc, în lb. greacă, lipit pe f. a doua.

Cop., mss. 228, f. 25-25v; 232, f. 7-7v.

474. 1658 (7166) iun. 1. Tudor, fiul lui Ianiu, vinde vărului său,

Ilie, partea sa de prăvălie, jumătate, din oraşul Târgovişte, cumpărată de la

acesta, şi partea rămasă de la unchiul său, Dumitru, cu 50 ughi, între

prăvălia sa şi pimniţele vândute de el naşului său, Iorga, şi care au fost

înainte ale Tinciului. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie însuşi

Tudor. Martori1: Zota Nicu, Gheorghe popa.

M-rea Stavropoleos, XV/1.

Orig., difolio (32,5x20 cm), filigran.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 313 (nr. 475).

1 După semnăturile în lb. greacă.

475. 1658 (7166) iun. 1. Popa Radul Pribescu din Ludeşti vinde

lui Stoica Păsărăneanul logofăt un loc de vie înfundat, din Purcăr Manului,

în lat, din via uncheaşului Micul, până în via lui, şi în lung, cum merge, cu

1000 bani gata. A cumpărat acest loc, o pădure mare, şi Stan diacon din

Ludeşti, Leca diacon, Dragomir cel Bătrân, popa Neagul, Ranţa, Dragomir

pârcălab, Dumitru Părărenţă, Dumitru Boloşin, deosebit de fraţii săi, iar

acum l-a vândut lui Stoica logofăt, să-şi facă vie, cu ştirea megiaşilor din

sat. Martori1: popa Stan, Cârstea Gheorghe, fiul lui Cârstian din Hulubeşti,

popa Savul din Bogaţi, …2 din Băduleşti, Drăgan Neagomir. Scrie însuşi

popa Radul din Ludeşti.

Fond Greceanu, ds. 16, f. 327.

Cop. modernă.

1 După semnături.

2 Loc alb.

265

476. 1658 (7166) iun. 3, Bucureşti. Mihail Radul vv.,

„ighimon”, conducător şi arhiduce al părţilor din-prejur, întăreşte

Episcopiei Râmnic şi episcopului Ignatie ocină la Plăviceani, jud.

Romanaţi, toată partea doamnei Stanca cu tot venitul, ocină aleasă şi

împietrită, înainte vreme, în sus, pe lângă ocina lui Fiseanţea slujer1.

Această ocină a fost dată la Episcopie de doamna Stanca, pentru pomană,

acolo fiind şi îngropată. Apoi, Dragomir fost vornic a împresurat-o fără

nicio treabă, ci doar în puterea lui, punând acolo nişte călăraşi. În zilele

domnului, episcopul Ignatie având cărţi domneşti şi ştiind că este dreaptă

ocină a Episcopiei, dată de pomană de doamna Stanca, a venit înaintea

domnului, la marele divan, de faţă cu acei călăraşi, iar domnul a judecat pe

dreptate şi legea dumnezeiască, împreună cu toţi dregătorii săi, văzând şi

cărţile de moştenire, cartea lui Gavriilă Vodă şi altele şi a adeverit că nu a

avut Dragomir vornic nicio treabă cu acea ocină, ci a împresurat-o în silă,

fără dreptate, rămânând călăraşii de lege şi de judecată, iar călăraşii să fie

scoşi din acea ocină, aceasta rămânând ctitorilor de pomană. Martori:

Preda Brâncoveanul mare ban, Manul mare vornic de Ţara de Jos,

Costandin mare logofăt, Pârvul mare vistier, Evstratie mare clucer,

Iordachie mare postelnic, Mihaiu slujer, Manta comis, Gheţo2 peharnic,

Vladislav pitar. Ispravnic, Udreşte Nasturel al doilea logofăt.

Ep. Râmnic, LXXXVII/4.

Orig., slavon, difolio (43x28,5 cm), filigran, rupt la îndoituri,

lipit, pătat, invocaţia simbolică şi monograma în chinovar, semnătura

domnului cu praf de aur; note tergale <ale lui Dionisie Eclesiarhul>:

„Scris în condica cea noao”; „S-au tălmăcit”. Trad., ms. 707, f. 52-52v

(fostă 178-178v); Doc. ist., CMLXXV/146, f. 169v-170.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, I, p. 106 (nr. 1287); Kretzulescu,

Doamna Stanca, p. 4; Vârtosu, E., Sigilii domneşti, p. 6; menţ., Ionaşcu,

Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 45 (nota 4); Stoicescu, Dicţ. marilor dregători,

p. 135.

1 În trad. din ms. 707 şi în cea din Doc. ist., CMLXXV/146: slujitor.

2 În trad. din ms. 707 şi în cea din Doc. ist., CMLXXV/146: Ghiţă.

266

477. 1658 (7166) iun. 3, „în cetate, la Bucureşti”. Mihail vv.

întăreşte m-rii Sadova, jud. Dolj, şi lui Stefan egumen vinăriciul satului

Sadova care este lângă mănăstire, partea domnească, din 10 vedre, o

vadră, ca să fie mănăstirii pentru Liturghie, iar domnului şi părinţilor lui,

pomenire. Mănăstirea este bătrână, miluită cu acest vinărici şi de alţi

domni bătrâni, vâzând domnul şi cărţile lui Matei vv. şi Costandin vv., de

milă şi de întărire, însuşi învoind şi întărind acest vinărici. Alţi oameni să

nu se amestece a lua vinăriciul mănăstirii, pentru că ea a avut şi alte cărţi

bătrâne pentru această milă, de la alţi domni, dar „s-au răpus”, când s-au

făcut jafurile în ţară. Cine se va ispiti de va lua acest vinărici, rea scârbă va

avea de la domn. Martori: Preda mare ban al Craiovei, Barbul mare

dvornic al Ţării de Sus, Manul mare dvornic al Ţării de Jos, Costandin

mare logofăt, Pârvul mare vistier, …1 mare spătar, Istrate mare clucer,

Badea mare stolnic, Manta mare comis, Gheorghe Gheţa mare paharnic,

Iordache mare postelnic, Mihaiu mare sluger, Vădislav mare pitar.

Ispravnic, Udrişte Năsturel al doilea logofăt.

Ms. 295, f. 168.

Cop. Altă cop., cu începutul doc. în lb. română, ms. 715, f. 982v-

983 – cu: iul. 10.

1 Loc alb.

478. 1658 (7166) iun. 3. Macarie, patriarhul Antiohiei şi a toată

Anatolia, scrie celor 12 boieri, luaţi pe răvaşul domnului Mihail Radul vv.

de egumenul Nicodim de la m-rea Tismana şi de Necula pentru nişte moşii

de la Iargheaviţi, să cerceteze dacă are sau nu şi Necula parte în sat sau

este tot al mănăstirii. De asemenea, le scrie să ia seama cu dreptul pentru

această moşie, să nu facă făţărie unuia sau altuia, ci numai cu dreptatea lui

Dumnezeu să adeverească, căci de vor căuta pe dreptate, ori dinspre unul,

ori dinspre altul, vor fi iertaţi, iar de nu vor căuta drept, ci vor face făţărie,

să fie blestemaţi. Blestem.

M-rea Tismana, XI/5.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, semnătura patriarhului în lb.

arabă; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica

267

Tismenii”. Cop., mss. 330, f. 100; 335, f. 119-119v; rez., m-rea Tismana,

XCVI/162, f. 4v (nr. 105).

Ed.: rez., Ştefulescu, Tismana, p. 98; rez. şi extras, ibidem, p.

332-333.

479. 1658 (7166) iun. 4. Mihail Radul vv. porunceşte satului

Rusăneştii, jud. Romanaţi, să asculte de boierul domnului, Iordache mare

postelnic, cum a ascultat şi înainte, că i-a dat iar să-i fie rumâni, ca şi mai

înainte, să-i are, să-i cosească, să-i secere şi să-i lucreze tot ce le va

porunci. De nu vor asculta şi se va mai jelui Iordache, a doua oară,

înaintea domnului, vor avea mare urgie de la domn. <Scrie Roman>1.

Doc. ist., CCV/171 a, b.

Orig. (30x21,5 cm), filigran, monograma în chinovar, semnătura

domnului în tuş cu praf de aur; pe verso, semnătura lui Costandin mare

logofăt; cu o cop. de Zaharia Nenovici din 21 nov. 1839, Bucureşti – cu:

iul. f.z.

1 Completat după f. 1v.

480. 1658 (7166) iun. 4. Calea, preoteasa popii Dragomir din

Mărculeşti, jud. Ilfov, şi fiul ei, Florea, vând lui Dona Pepanno partea din

sat a fiicei sale, Neagole, din Mărculeşti, dată de zestre, 40 stj., stânjenul

cu câte 45 bani, ce fac 9 ughi, bani gata, fiica sa căzând la robie, împreună

cu „fiii ei”, Manea, când au robit tătarii ţara, acum, în zilele domnului

Mihail Radul vv., şi neavând ce face, căci nimeni din oamenii lor nu a dat

banii, ca să o răscumpere. Martori, oameni buni: Vlăduia din Cărbuneşti,

vărul vânzătorilor, Tuduru (fiul lui Ghinea)1 din Cornăţel, Pană C…

2,

Sima3, Mihai

1. Scrie Radul logofăt din Cheseleţ. Degetul şi iscăliturile,

pentru credinţă.

M-rea Bradu, XIV/10.

Orig., difolio (30x21,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri şi

pătat.

268

Ed.: rez., Lehr, Evoluţia demografică, p. 188 (nota 94);

Stoicescu, Constantin Şerban, p. 82 (nota 73).

1 După semnătura în lb. greacă.

2 Loc rupt.

3 La semnătura în lb. greacă: Pinos Simu.

481. 1658 (7166) iun. 4. Radu Giolfu, fiul lui Gherghe1, vinde

lui Jipa fost mare clucer partea de moşie din Drăghineşti, jud. Vlaşca, cu

10½ ughi, bani gata, moşie stearpă, fără rumâni, cu ştirea moşnenilor.

Martori: popa Radu, popa Istrate, Stroe Scobiţă, Radul moştean.

Ms. 256, f. 660v-661.

Cop.

1 După semnătură.

482. 1658 (7166) iun. 5. Mihail Radul vv. dă volnicie m-rii

Molomoc, de lângă oraşul domnului Gherghiţa, şi egumenului Iasaf să

strângă oamenii străini – sârbi, greci, moldoveni, ruşi – şi să-şi facă

slobozie la mănăstire. Aceşti oameni „să se apuce de hrană” şi să fie de

ajutor mănăstirii, iar ei să fie „fără de bir”. Slugile domnului „să nu-i

bântuiască de nimic”, fără cartea şi porunca domnului. Cine îi va învălui,

acela va avea certare de la domn. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Mitrop. Ţării Româneşti, XXX/13.

Orig., difolio (29x20 cm), filigran, rupt, lipsă 2/3 din f. a doua,

invocaţia simbolică şi iniţiala în tuş, monograma în chinovar, semnătura

domnului cu cerneală neagră şi cu praf de aur; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris la condică”. Cop., ms. 128, f. 527v.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, I, p. 18 (nr. 192) – cu cotă greşită:

Mitrop. Ţării Româneşti, XXX/10.

269

483. 1658 (7166) iun. 5. Iane (Spineanul)1 spătar vinde lui

Costandin slujer un ţigan, Corne, fiul lui Radul ţiganul, cu 25 ughi, bani

gata. Martori, boieri. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCL/3.

Orig. (29x20,5 cm), filigran.

1 Completat după nota tergală.

484. 1658 (7166) iun. 5. Tudor, fiul lui Ianiu negustor,

adevereşte lui Ghinea cojocar din Bucureşti că a fost „soţie” amândoi.

Astfel, Tudor a cumpărat două prăvălii în Bucureşti, de la jupâneasa

Condila şi de la fiul ei, Preda din Stăneşti, cu 100 ughi, alături cu alte două

prăvălii, ce-i sunt de moşie de la tatăl său. Apoi, după ce s-au despărţit şi

s-au socotit de toate, i-a dat o prăvălie lui Ghinea cojocar, din cele

cumpărate de la jupâneasa Condila, cea de lângă prăvăliile de la părinţi, cu

60 ughi. Pecetea, pentru credinţă. Scrie însuşi vânzătorul. Martori1: Iorga

Izmail, Nectarios ieromonah, hagi Ioanis, Athanasiu şi Gherasimos

ieromonah.

M-rea Radu Vodă, LVIII/6.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri şi

pătat, sigiliu inelar în tuş. Cop., ms. 256, f. 142; reg., Fişe g-ral Năsturel,

sub dată.

Ed.: text, Potra, Doc. Bucureşti, p. 119 (nr. 41).

1 Ultimii 4, după semnături, în lb. greacă.

485. 1658 (7166) iun. 5. Vâlsan vinde lui Ion moşia sa, cu 1.000

bani, pe toate împărţelile, loc de arătură, pe unde va ara Miho, să are şi

Ion, fără silişte, din care nu i-a vândut niciun pas. Martori: Drăgan,

Tuinea1, fiul lui Pârvul, Tudor, fiul popii Radul, Stan, fratele lui Lepa,

Pătru, Pârvul, fiul lui Pârvul. Degetele, pentru credinţă.

Ep. Râmnic, LXV/8.

270

Orig. (30x21 cm), filigran, puţin pătat, cu o însemnare tergală:

„Trecut în condică i procit 1779, ghenarie 2”. Cop., ms. 707, f. 10v (fostă

135v); col. Hotărnicii, jud. Vâlcea, nr. 24, f. 39v-40.

1 În cop., col. Hotărnicii, jud. Vâlcea, nr. 24: Stuinea.

486. 1658 (7166) iun. 7. Ion vinde lui Liundrea, Ivan şi lui

Gherghe o moşie, cumpărată de la uncheaşul Vâlsan din Comanca, cu

1.000 bani, hrănindu-se cu ea cât a putut s-o ţină, iar când i-au trebuit bani

a vândut-o acestor boiari cu 1.000 bani, întrebându-l pe uncheaşul Vâlsan,

dar acesta i-a zis s-o vândă „cui voi găsi”, căci el nu poate şi nici nu are cu

ce s-o răscumpere. Astfel, a vândut-o acestora, cum a cumpărat-o şi el şi s-

o ţină şi ei tot aşa, căci moşia este pe lângă Miho din Comana1, cu care

trebuie să o împartă pe din două „pre în toate împărţealele”, cum a ţinut-o

şi el, din câmpul de sus …2. <Martori>: …

2, Drăgan, Tuină <fiul lui>

2

Pârvul, Tudor, fiul popii Radul, Stan, fratele lui Lepa3, Pătru, Pârvul, <fiul

lui> Pârvul, Ion. Degetul, pentru credinţă. Scrie popa Atanasie.

Ep. Râmnic, XII/10.

Orig., difolio (28x20 cm), filigran, rupt la îndoituri, restaurat; cu

o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarul>: „Scrisă în condica cea noao”.

Cop., Doc. ist., CMLXXV/156, f. 180.

1 În cop.: Mihai din Comanca.

2 Loc rupt.

3 În cop.: Lepădat.

487. 1658 (7166) iun. 8, Bucureşti. Mihail Radu vv., domn Ţării

Ungrovlahiei şi părţilor de prinprejur, arhiduce, întăreşte m-rii Govora şi

lui Vasilie egumen satul Strâmba, jud. Dolj, cu rumâni şi hotare: coadele

din siliştea Băileştilor, dumbrăvile, Piscul Nisipului, Hrăsteanii, din josul

hotarului, ce s-au hotărât cu m-rea Tismana şi cu m-rea Tutana, până în

Călugăreani, din balta Baciovul, până în Cotlova cea Mare şi până în

Cotlova cea Mică, în uscat şi în apă, până cade în Dunăre. Acest sat a fost

al mănăstirii de moşie, încă din zilele altor domni bătrâni, dar, în zilele lui

Costandin vv., rumânii din sat s-au pârât înaintea domnului, în divan,

271

zicând că nu sunt rumâni ai mănăstirii. Domnul le-a dat lege, 12 megiaşi,

să jure cum că nu sunt rumânii mănăstirii, ci sunt meagiaşi. Ei au jurat, cu

cei 12 megiaşi, iar Vasilie egumenul a luat lege peste lege, 24 de boieri, de

au jurat peste legea rumânilor şi i-au ţinut rumâni până acum. În zilele

domnului, rumânii s-au pârât înaintea domnului, în divan, cu Vasilie

egumen, zicând că n-au jurat cei 24 de boieri, iar mănăstirea îi ţine în silă.

Vasilie egumen a scos în divan, înaintea domnului, amândouă răvaşele

domneşti şi cartea celor 24 de boieri de jurământ, rămânând rumânii de

lege şi de judecată, din divan, înaintea domnului. Martori: Preda mare

(ban)1 al Craiovei, Barbul vornic, Manul vornic, Costandin logofăt, Pârvul

vistier, …2 spătar, Evstratie clucer, Badea stolnic, Iordache postelnic,

Manta comis şi Ghiorghie peharnic. Ispravnic, Udrişte al doilea logofăt.

M-rea Govora, X/8.

Orig., difolio (41x28,5 cm), filigran, pătat, rupt, restaurat,

invocaţia simbolică, iniţiala şi mongrama în chinovar, semnătura

domnului, sigiliu mare timbrat, cu o copie de Chiriţă, dascăl slovenesc.

Cop., ibidem, X/13, f. 8-8v; alte cop., mss. 234, f. 205-206; 447, f. 208v-

209; 463, f. 41-41v; S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 146, f. 209v-210v; menţ., Fişe

g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: reg., Andronie, Soare, Izvoare doc. vâlcene, III, p. 12; menţ.,

Vârtosu, E., Sigilii domneşti, p. 5, nota. 3, pl. V.

1 Loc rupt, completat după cop. din mss. 234, 447.

2 Loc alb.

488. 1658 (7166) iun. 8. Mihai Radu vv. întăreşte lui Radu al

doilea postelnic şi lui Vladul, fiii lui Radul Cocorăscu logofăt, ocină în

Răteşti, jud. Saac, partea lui Tudor vornic, cu case, vii, cu heleşteul făcut

şi cu o roată de moară, cu alte vaduri de moară din apa Ovezii, câtă ocină a

avut Tudor vornic în sat, de moştenire şi de cumpărătoare, jumătate de sat.

Col. Hotărnicii, jud. Prahova, nr. 27, f. 3v.

Reg.

272

489. 1658 (7166) iun. 8, în oraşul Bucureşti. Felca iuzbaşa din

satul Urecheşti, fiul lui Dan, vinde lui Costandin căpitan, fiul lui Radul

fost mare armaş, partea sa din sat, cu dealul cu vii, anume, din viile făcute,

câte 5 pogoane – 2½ pogoane în Teiş, 2½ pogoane în dealul Runcului –,

cu 50 ughi, bani gata, şi cu ştirea rudelor şi a fraţilor de moşie. Astfel,

„după cum se cade, am făcut întrebare”, după obiceiul ţării şi al moşiilor,

nimeni nevrând să cumpere. De se va pârî cineva, „să port eu acea pâră şi

gâlceavă”. Martori1, boieri: Drăghici logofăt, Tănasie, fiul lui Elie din

Urecheşti, Radul Creţulescul postelnic, Şerban al doilea postelnic2, Pană

fost mare spătar din Filipeşti, Negul, unchiul lui Felca, Gheorghe3 al

doilea4 postelnic, Preda logofăt, Mâine fost mare sluger, Stroe cliucer,

Papa ceauş, Drăghici, Ivaşco armaş, Manoil, Toia5 căpitan din Voicişti,

Andronic căpitan din Râmnic, Nica Grădişteanul, fiul lui Bunea vistier,

Dumitraşco Damiian din Scăuiani, Matei Rudeanul postelnic, Lepădat

iuzbaşa, fiul lui Stoica roşul din Zălogie. Pecetea şi iscălitura, pentru

credinţă. Scrie Stanciul logofăt din Budeşteani.

Mitrop. Ţării Româneşti, LXXXVIII/12.

Orig., difolio (21,5x21 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri,

restaurat, sigiliu inelar în tuş; cu începutul doc. scris pe f. a doua, anulat;

cu o însemnare, pe f. a doua, verso: „că ş-au vândut toată partea lor de

moşie Vărzarilor”; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au

scris în condică”; cu o cop.; alte cop., mss. 130, f. 14v-15 (nr. 11); 137, f.

370v-371 – cu: 1659 (7167).

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 157 (nota 1), p.

165, 178, 191 (nota 1), 200, 238.

1 După semnături.

2 În cop. din ms. 130: Şerban mare postelnic.

3 În cop. din ms. 130: Gheorghiţă.

4 În cop. din ms. 137: mare.

5 În cop. din ms. 137: Stoian.

490. 1658 (7166) iun. 8. Radul, cu fiii lui, (Nicula şi Avirino)1,

vând lui Stoe vătaf de ţarigrădeani, jupânesei şi coconilor lui, partea lui de

moşie din Clinceani, 2 funii, cu 10 ughi, bani gata. Martori: Dobre hagiu,

Stănilă ţarigrădeanul şi Radul din Clinceani. Iscăliturile, pentru credinţă.

273

Doc. ist., MCDLXXXVIII/17.

Orig. (30,5x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, pătat; cu o

cop. de Lupp, dascăl slovenesc la Şcoala Domnească în Bucureşti; ibidem,

MCDLXXXVIII/17a.

1 După semnături.

491. 1658 (7166) iun. 9. Bratul din Bucureşti vinde lui Stoia

vătaf de ţarigrădeni şi jupânesei sale, Sora, partea lui de moşie din

Clinceani, cumpărată de el, 1½ funie, cu 7½1 ughi. Martori

2, oameni buni:

popa Luscan din Bucureşti, Zararie3 şi Radul din Clinceni, hagi Dobre

ţarigrădeanul, Stănilă ţarigrădeanul, hagi Crăciun ţarigrădeanul, Ghica,

fiul lui Nicola iuzbaşa, şi Drume. Iscăliturile şi peceţile, pentru credinţă.

Scris, la conac.

Doc. ist., MCDLXXXVIII/18.

Orig. (30x21,5 cm), rupt la îndoituri, pătat; cu o cop. de Lupp,

dascăl slovenesc la Şcoala Domnească în Bucureşti, ibidem,

MCDLXXXVIII/18a.

1 Cifra a fost corectată.

2 Ultimul, după semnătură.

3 La semnătură: Zaharie.

492. 1658 (7166) iun. 9. Ianachi, fiul lui Tudur stolnic din

Topoloveni, vinde lui Vasilie mare căpitan partea lui de moşie din

Bârseşti, …1 stj., cu câte 70 bani, stânjenul, câtă moşie va trece din 1.000

stj., înainte, cu ştirea fraţilor, rudelor şi vecinilor. Martori2, mulţi boieri şi

oameni buni: Radul logofăt din Popeşti, Paană Filipescul fost mare spătar,

Drăghici logofăt, Mogoş căpitan, Radul al doilea postelnic din Cocorăşti,

Gherghe şufar, Dumitru Boldiciu logofăt. Pecetea şi iscălitura, pentru

credinţă. Scrie Stan logofăt din Ploieşti.

Doc. ist., MCMLXXIX/35.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat, lipsă

1/6 din f. a doua, sigiliu inelar în tuş.

274

1 Loc alb.

2 După semnături.

493. 1658 (7166) iun. 10, Bucureşti. Mihail Radul vv., eghemon

şi arhiduce părţilor dimprejur, întăreşte lui Sin şi unchiului său, Stanciul,

din Găurici, ocină în Peptea, jud. Teleorman, ce-o aveau de moşie de la

moşul lor, Stan Cârneaciu. În zilele domnului, Istrate mare postelnic,

boierul domnului, spunea că această ocină este a lui Mihaiu Vodă, pe

cuvintele altor oameni, iar Sin a venit înaintea boierului mai sus numit şi

s-a „plânsu de dereptu” că este această ocină a lor, de moşie, iar Istrate

mare postelnic, fiind boiar bun şi înţelept, „n-au căutat pismaşilor şi

oamenilor cei răi”, ci au dat lui Sin şi lui Stanciul 6 megiaşi, pe răvaşul

domnului, anume – Ion, Iane, Bratul, Savul, Antonie şi Neagu –, cu omul

domnului, Pătraşco al doilea portar, ca să adeverească pentru această

ocină, a cui a fost de moşie, a lui Mihaiu Vodă sau a lui Sin şi Stanciul.

Astfel, ei adeveresc că ocina a fost a lui Sin şi a unchiului său, de la moşul

lor, Stan Cărneaci, şi s-o ţină ei, precum au ţinut-o şi părinţii lor, văzând

domnul şi cartea celor 6 megiaşi, precum a mărturisit şi sluga domnului,

Pătraşco al doilea portar. Domnul a judecat, cu toţi dregătorii, şi a dat-o s-

o ţină Sin şi unchiul său, cu hotare, din Calea lui Bădici1, în lat, până în

Puţul lui Negre. Martori: Preda Brâncoveanul mare ban al Craiovei,

Barbul mare vornic al Ţării de Sus, Manul mare vornic al Ţării de Jos,

Costandin mare logofăt, Pârvul mare vistier, …2 mare spătar, Radul mare

clucer, Manta mare comis, Gheţea mare peharnic, Mihaiu mare slujer,

Vădislav mare pitar, Istrate mare postelnic. Ispravnic, Udrişte al doilea

logofăt. (Scrie Radul logofăt Chiveriţă)3.

A.N., XXX/12.

Orig., difolio (41x29,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, restaurat,

invocaţia simbolică, iniţiala şi monograma ornate în chinovar, semnătura

domnului, sigiliu mare timbrat, cusut cu fir de mătase albastră; cu o notă

tergală: „de la Sin iuzbaşa, Nan şi fratele lui, din Brăgleze”; cu o cop.

dactilografiată din 1951.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 189-190 (nr. 420); rez.,

Achiziţii Noi, p. 149 (nr. 1997).

275

1 În cop.: Bădilă.

2 Loc alb.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe f. 1v.

494. 1658 (7166) iun. 11, Bucureşti. Mihail Radu vv., ighimon

Ungrovlahiei şi părţilor din jur, arhiduce, întăreşte lui Gherghe şi soţiei lui,

Frujina din Târgovişte şi fiilor lor o funie de ocină la Răstoacă, din jud.

Vlaşca, din ocina Dobrinească, 43 stj., pe care au cumpărat-o de la Radul

din Speretul, cu 43 ughi, bani gata, cu hotare: dinspre călugări, Speriatul,

Valea Crevediei, matcă, la vale, până în piciorul de munte, unde se

hotărăşte cu m-rea Cobia, cu ştirea fraţilor de moşie şi a vecinilor şi cu

zapis, cu martori, mulţi boieri: Deadiul mazil şi Petco roşul din Cârligaţi,

Udrea aprod din Speriatul şi Oprea Moţoca. Domnul, văzând zapisul, l-a

întărit cu o carte domnească. Martori: Preda Brâncoveanul mare ban al

Craiovei, Barbul Poenariul mare dvornic al Ţării de Sus, Manul mare

dvornic al Ţării de Jos, Costandin Catacozino mare logofăt, Pârvul mare

vistier, Evstratie mare clucer, Badea mare stolnic, Manta mare comis,

Ghiorghie mare peharnic, Iordache Trufanda mare postelnic, Mihai

Harjătoianul mare slugear, Vadislav din Belcin1 mare pitar. Ispravnic,

Udrişte Năsturel din Fiereşti al doilea logofăt. (Scrie Stoica Soarevici

logofăt)2.

M-rea Golgota, III/6.

Orig., perg. (42,5x34 cm), invocaţia simbolică, iniţiala şi

monograma ornate în chinovar, semnătura domnului cu cerneală neagră şi

praf de aur, sigiliu mare în ceară roşie, căzut. Cop., mss. 228, f. 25v-26;

232, f. 8-8v.

Ed.: reg., Năsturel, Genealogia Năsturelilor, p. 311.

1 În cop. din ms. 228: Berceni.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe f. 1 v.

495. 1658 (7166) iun. 11. Cârstea cel Şchiop megiaş din

Măgureani vinde lui Alexandru căpitan de roşii o vie în dealul

Măgureanilor, fără vinărici, cu 30 ughi, cu ştirea tuturor megiaşilor.

276

Martori1, la tocmeală, boieri: Mihalcea logofăt, Condrea negustor, Fera,

Leca, Oprea vătaf, Ivan logofăt, Gligorie pârcălab, Bădician, Martin, Mic

Bătrânul, Ion tabacul, Gherghe din Câmpina.

Doc. ist., CXL/113.

Orig., difolio (30x21,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri,

restaurat.

1 Ultimul, după semnătură.

496. 1658 (7166) iun. 12. Megiaşii de la Creţuleştii de la

Răstoacă, jud. Vlaşca, vând lui Panno Geim ocina dinspre Cobia, pe apa

Răstoacei, până în Valea Făgetului, astfel: Vladimir vinde 22 stj., cu „ughi

4-8”; Neacşul, 45 stj., cu „ughi 50½-6”; Şărban, 35 stj., „cu ughi 6½-2”;

Duca, 25 stj., cu 5 ughi; Radul, fiul lui Stoica, 20 stj., cu 4 ughi; Tatul, 6

stj., cu „ughi 1-4”.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

497. 1658 (7166) iun. 15. Radul din Clinceani, cu fiii săi (Necula

şi Avirino1)2 vând lui Stoia vătaf de ţarigrădeni, jupânesei sale, Sora, şi

coconilor lor partea lor de moşie din sat, 2 funii (40 stj.)3, cu 10 ughi, bani

gata. Martori: Zaharie din Clinceani, Stănilă ţarigrădeanul, Dobre agiu şi

popa Luţcan. Iscăliturile şi peceţile, pentru credinţă.

Doc. ist., MCDLXXXVIII/19.

Orig. (18x20,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat, lipit; cu o

cop. de Lupp, dascăl slovenesc la Şcoala Domnească în Bucureşti, ibidem,

MCDLXXXVIII/19a.

1 În cop.: Averno.

2 După semnături.

3 Completat după nota tergală.

277

498. 1658 (7166) iun. 18. Mihail Radul vv. întăreşte lui Preda

roşu (Roşiianul) şi lui Dima, nepoţii lui Stanciul logofăt din Cârsteieneşti,

satele Cârsteineşti cu casele, Bumbueşti, moşia de la Văleani şi viile de la

Scăuiani, rumânii, ţiganii, morile şi tot ce a ţinut unchiul lor, Stanciul

logofăt, având ei multă pâră şi gâlceavă înaintea domnului, în divan, cu

nişte rude şi veri „de departe” ai lui Stanciul logofăt. Domnul nu i-a

judecat în divan, ci i-a trimis la Macarie, patriarhul de la Antiohia, şi la

Stefan mitropolit, dând din divan pe boierii săi, Barbul mare vornic al

Ţării de Sus, Manul mare vornic al Ţării de Jos, Radul fost mare stolnic şi

Mihai vătaf de aprozi, ca să judece pe drept, cui i se cuvine să le ţină.

Judecând, au aflat, pe pravilă, să ţină Dima şi Preda toate moşiile, viile,

rumânii, ţiganii, casele şi morile, iar din haine, scule, bani şi „dichise” ale

casei, să împartă în două, cu verii şi rudele lui Stanciul logofăt, iar în

moşii, ţigani şi rumâni aceştiia să nu aibă treabă, domnul văzând şi cartea

de judecată. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Cozia, XVIII/3.

Orig., difolio (30x21,5 cm), filigran, puţin pătat, monograma în

chinovar, semnătura domnului; cu începutul documentului pe f. a doua, cu

numele domnului: Mihnea. Cop., mss. 209, f. 175v; 215, f. 207v-208; 712,

f. 468v-469, 507-508v; 1413, f. 56; S.J.A.N. – Vâlcea, mss. 102 b, f.

468v-469; 150, f. 78-78v – cu: iun. 19 şi mici diferenţe; rez., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

Ed.: text, Ionaşcu, Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 49-50 (nr. V); reg.,

Tezaur vâlcean, p. 197; rez., Aricescu, Indice, II, p. 99 (nr. 2217).

499. 1658 (7166) iun. 18. Bobe iuzbaşa de aprozi din jud.

Dâmboviţa adevereşte lui Dumitraşco logofăt că, pentru partea din birul

haraciului al lui Mihaiu din Copăceani, de 12½ ughi şi o costandă, i-a

vândut acestuia partea lui de moşie. Martori: Manole logofăt. Scrie Pană

logofăt.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

278

500. 1658 (7166) iun. 19. Barbul comis cu fiul său, Tănasie din

Dâlga, vinde lui Stanciul iuzbaşa din Giurgiţa 270 stj. de moşie în Cerăt,

partea lui şi a fratelui său, Pătraşco clucer, cu câte 36 bani, stânjenul,

pentru datoria fratelui său, de 49 ughi, bani gata, cu ştirea fraţilor săi,

Hamza postelnic şi Mihart postelnic. Martori1, boieri: Bălaci postelnic din

Pade, Pătru iuzbaşa din Vârâţi, Radul, fiul lui Hrizea, şi Hrana cel Bătrân

din Bârca, Drăghiia cel Bătrân şi Rădici din Giurgiţa, popa2 Socol şi

Stanciul logofăt. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie popa Socol.

M-rea Hurez, LIV/5.

Orig., difolio (39,5x21 cm), filigran, cu filele lipite, puţin pătat,

lipsă 1/6 din f. a doua; trei sigilii inelare în fum; cu o însemnare pe f. 2v:

„scris-am eu popa Andronie”. Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Ultimii 2, după semnături.

2 În reg.: căpitan.

501. 1658 (7166) iun. 19. Ionichie, egumen m-rii Jitiianu, cu

Iosaf, proegumen m-rii Sf. Pavel, de la Sf. Munte, cu tot soborul m-rilor

Jitianu şi Sf. Pavel, adeveresc lui Ghinea logofăt că au făcut schimb cu

acesta din urmă, dând moşia mănăstirii, numită Mişina, din jud. Dolj,

învecinată cu moşia Jdegla, în partea de sus, şi cu moşia Desa, din jos.

Această moşie, fiind aproape de moşia Ceflicul a lui Ghinea logofăt,

acesta din urmă dându-le moşie pentru moşie, numită …1, însă o vie

pentru moşie. Ghinea nu s-a lăsat pe acest schimb, dându-le 117 ughi, bani

gata, precum şi multe mile date mănăstirii de la Sf. Munte, precum şi m-rii

Jitianul. Închinându-se cu trup şi suflet, împreună cu Udrişte al doilea

vistier, au făcut mănăstirea din piatră, ca să le fie de pomană. Martori,

boieri. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

Ms. 449, f. 381v.

Cop.

1 Loc alb.

279

502. 1658 (7166) iun. 20. Stan şi Vlad din Horjeneşti vând lui

Stanciul Mânzul 120 stj. moşie în sat, de pe Teleasca, cu 3½ ughi, bani

gata, şi cu 8 iepe. Martori: Dragul iuzbaşa, Vişan, Ignat, Mustaţăalbă,

Ionaşco Căţul, Nicoară stegar, Mihalcea ceauş, toţi din Păcleani, Radomir

din Bogdănei, Ivan <…>1eanul, Adam, fiul lui Coica Munteanul. Peceţile,

pentru credinţă.

M-rea Rm. Sărat, X/3.

Orig. (21x16 cm), rupt, lipit cu un fragm. din alt doc., pătat; cu o

notă tergală, în chinovar: „20, t<recut în> co<n>d<ică>”. Rez., ibidem,

X/58.

1 Loc şters.

503. 1658 (7166) iun. 20. Laţco, fiul lui Toma din Stolojani,

vinde popii Datco un loc la Lacul Frasinilor, din cale la deal, cu 250 bani

gata, cu ştirea fraţilor lui. Martori1, boieri şi oameni buni: Lupul postelnic

şi popa Tudosie din Stolojani, popa Lăudat.

Doc. ist., MDXXV/3.

Orig. (22x16 cm), pătat, rupt la margini, lipit.

1 După semnături.

504. 1658 (7166) iun. 21, Bucureşti. Mihnea Radul vv. scrie

sibienilor pentru două arme.

Fond A. Sacerdoţeanu, ds. 371, f. 38.

Menţ.

Ed.: text, Bulat, Trei scrisori de la Mihnea I, p. 308-309;

Ciorănescu, Doc. privitoare la Mihail Radu, p. 136-137 (nr. IV).

505. 1658 (7166) iun. 26, Bucureşti. Mihail Radu vv. întăreşte m-

rii Plumbuita satul Tâmbureştii cu rumânii, plasa mănăstirii hotărâtă de 24

boieri şi aleasă mai înainte. Acest sat a fost miluit de Alexandru vv. şi

280

doamna acestuia, Ecaterina, în anul 1492 (7000) (sic!). În zilele lui Matei vv.,

Radul comis a făcut schimb cu călugării, fără voia lor, luându-le moşia şi

dându-le în schimb moşia de la Plăseni, moşie pentru moşie, iar pentru

rumâni le-a dat ţigani, făcând şi cărţi, unul la altul. În zilele domnului, în anul

1658 (7166), călugării, socotind că aveau mai mult venit de la plasa lor din

Tâmbureşti decât de la moşia din Plăseni şi de la ţigani şi că nu e potrivit

schimbul, fiind mai bună moşia cu rumânii, s-au pârât înaintea domnului cu

Radul comis, la divan. Domnul a cercetat pe lege şi dreptate, cu toţi

dregătorii, adeverind că din mila ctitorului nu au voie călugării să o vândă,

răscumpere sau să o schimbe, căci această moşie a fost miluită de răposaţii

moşi ai domnului, dând domnul mănăstirii carte să ţină moşia cum a fost dată

şi de domnii bătrâni şi să-i fie şi lui pomană. Martori: Preda mare ban al

Craiovei, Barbul mare vornic de Ţara de Sus, Manea mare vornic de Ţara de

Jos, Costandin mare logofăt, Pârvul mare vistiar, …1 mare spătar, Manta

mare comis, Badea mare stolnic, Istrate mare postelnic, Ghieţea mare

paharnic, Vădislav mare pitar. Ispravnic, mare logofăt. Scrie Pană logofăt.

Ms. 255, f. 124-124v.

Cop.

Ed.: text, lb. greacă, Marinescu, Doc. rom., p. 106-107 (nr. 56).

1 Loc alb.

506. 1658 (7166) iun. 26. Pană (Oroşanu)1 vinde lui Maren 2

locuri de la Humă, de la Cerbureni: unul de la Mitre, iar altul de la Bade

Motrocan; alt loc de la Gherghina, lângă Argişan paharnic, toate în preţ de

750 bani. Pecetea, pentru credinţă. Martori: jupân Toma şi Dobre. (Mai

vinde aceluiaşi un loc în Sălişte cu 400 bani gata)2.

Ep. Argeş, II/42.

Orig. (34,5x20,5 cm), filigran, puţin pătat şi rupt la îndoituri,

lipit. Cop., ms. 168, f. 51v; rez., Ep. Argeş, II/75, nr. 2 – cu: 7156.

1 Completat după nota de pe marginea doc.

2 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată, cu altă mână.

281

507. 1658 (7166) iun. 27, Bucureşti. Şase boieri – Pârvul mare

vistier, Radul Popescu fost mare logofăt, Danciul Pârâianu fost mare

postelnic, Radul Fărcăşanu fost mare stolnic, Neculae Glogoveanu fost mare

pitar, Mâinea fost mare sluger – luaţi din divan, dinaintea domnului Mihail

Radul vv., pe răvaşe domneşti, de Preda Brâncoveanul ban, ca să cerceteze

pentru moşiile şi ţiganii boierilor bătrâni din Brâncoveani, cui i se cădea a le

ţine şi cine este rudă mai apropiată de acei moşi ai Brâncovenilor, adeveresc

foarte bine şi pe amănunt, cum că aceste moşii şi ţigani au fost boiereşti, de

moşie şi strămoşie, din Descălecata Ţării, şi nu au fost domneşti, nici

câştigate de Mateiu Vodă. De asemenea, adeveresc că altă rudă mai apropiată,

dinspre moşiile Brâncovenilor, nu este, în afară de Preda ban. Moşul acestuia

din urmă, anume, Radul postelnic, cu Danciul vornic, tatăl lui Mateiu Vodă,

şi cu Datco armaş au fost fraţi, drept care se cade să le ţină banul şi tot neamul

lui, căci sunt ele moşii boiereşti, nu domneşti. Astfel, cei 6 boieri întăresc lui

Preda ban şi neamului acestuia moşiile şi ţiganii Brâncovenilor, căci sunt ale

lor, moşii drepte şi bătrâne, de la moşii şi strămoşii lor, şi nu sunt moşii

domneşti. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

Col. Vârtosu, Emil, I/126.

Cop. din 1777, de Costandin dascăl slovenesc la Şcoala

slovenească din Bucureşti.

508. 1658 (7166) iun. 28. Fera, fiul călugărului din Părăpanul,

vinde naşului Stan, fiul lui Şerbu din Oleşti, moşie în sat, 140 stj., cu câte

45 bani, stânjenul, cu ştirea fraţilor, fiind la mare nevoie, în robie. Martori,

oameni buni: Vladul ceauş, cu nepotul său, Dumitru, Dumitru diac1 şi

Petco, toţi din Vârleţi, Oana (al doilea)2 portar şi Ghece din Parapani,

Rate, popa Florea, Banciul şi fiul său, Groze, toţi din Oleşti, Marin din

Momeni, Oana3, fiul lui Dragne din Sulimanul. Degetul, pentru credinţă.

M-rea Radu Vodă, VIII/14.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran. Cop., ms. 256, f. 407-

407v; Doc. ist., MDCL/24, f. 19; ibidem, XI/27.

1 În cop. din Doc. ist., MDCL/24: diiacon.

2 Completat după semnătură.

3 În cop., Doc. ist., MDCL/24: Manea.

282

509. 1658 (7166) iun. 29. Procopie, fiul lui Tocă Căcărei, se

vinde rumân lui Ionichie de la m-rea Jitiian, cu 20 ughi, bani gata.

Martori1, oameni buni, boieri şi preoţi: Stănilă postelnic, Paraschiva

postelnic2, fratele lui, David postelnic, şi Radul, fratele lui, toţi din

Vâlcăneşti, popa Iani de la Biserica Domnească din Craiova, Marin şi

Dumitraşco bărbier. Scrie popa Stoica. Degetul, în loc de pecete.

Ms. 723, f. 502v.

Cop.

1 Ultimii 3, după semnături.

2 După semnătură.

510. 1658 (7166) iun. 30, Bucureşti. Mihail Radul vv., ighemon

Ungrovlahiei şi „arhidux laturilor celor dinprejur”, întăreşte lui Preda

Brâncoveanul mare ban şi fiilor acestuia câte o jumătate de sat, cu rumâni

din: Drincea, jud. Mehedinţi; Comoşteni şi Nedeia, jud. Jiul de Jos; Betejani,

jud. Romanaţi. De asemenea, mai întăreşte o jumătate din Siliştea Braniţilor,

jud. Romanaţi. Înaintea domnului, la divan, a venit Preda ban, spunând că, pe

când era el mic, Matei vv., fiind la casa lui, a vândut satele cu rumâni, anume:

Periia, jud. Mehedinţi; Recea, Cornăţel, Spinişorul1, cu mori, precum şi

Siliştea Dăeştilor. Aceste sate, vândute de Matei vv., mai nainte-vreme, erau

numai pe jumătate ale lui, iar cealaltă jumătate era a lui Preda ban. Domnul,

luând seama cu amănuntul, cu toţi dregătorii, a adeverit foarte bine că Matei

vv. a vândut şi părţile din aceste sate ale lui Preda ban, drept care le întăreşte

acestuia din urmă. Martori: Barbul mare vornic de Ţara de Sus, Manul mare

vornic de Ţara de Jos, Costandin mare logofăt, Pârvul mare vistier, …2 mare

spătar, Radul mare clucer, Efstratie mare postelnic, Badea mare stolnic,

Matei3 mare comis, Gheorghe

4 mare peharnic. Ispravnic, Udrişte Năsturel al

doilea logofăt.

Doc. ist., MDCLXXVIII/34.

Cop. colaţionată de Dumitrache logofăt de taină, după „tălmăcirea”

hrisovului lui Mihai Radu vv., făcută de Lupul, dascăl slovenesc; cu o cop.

modernă. Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată – cu: iun. 31.

283

Ed.: text, Robescu, F.A., Carte de hotărnicie, p. 4 (nr. 6); reg.,

Iorga, St. şi doc., p. 185-186 (nr. 40); rez., Iorga, Mihnea-Vodă Radu, p.

164-165; menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 151.

1 În cop. modernă: Stănişorul.

2 Loc alb.

3 În cop. modernă: Mitre; în reg., Fişe g-ral Năsturel: Manta, cum de altfel este şi corect.

4 În cop. modernă: Petru.

511. 1658 (7166) iun. 31 (sic!). Mihail Radul vv., eghemon şi

părţilor din jur, arhiduce, întăreşte lui Preda Brâncoveanu mare ban moşiile

şi ţiganii boierilor bătrâni din Brâncoveni şi din Caracal. Preda ban a cerut

judecată înaintea domnului, la divan, pentru aceste moşii şi ţigani, cui i se

cade să le ţină, iar domnul i-a dat 6 boieri, din divan, pe răvaşe domneşti, –

Pârvul mare vistier, Radul Popescul fost mare logofăt, Danciul Pârâianul

fost mare postelnic, Radul Fărcăşanul fost mare stolnic, Necula

Glogoveanul fost mare pitar, Mâinea Popescul fost sluger – ca să

adeverească pentru acestea. Astfel, boierii s-au strâns la mănăstirea Sf.

Troiţă din Bucureşti, luând seama, cu amănuntul şi foarte bine, şi au

adeverit că se cade lui Preda ban să le ţină, căci nimeni dintre boierii

Brâncovenilor şi din cei din Caracal nu sunt rude mai apropiate decât Preda

ban, văzând domnul amândouă răvaşele domneşti şi cartea de judecată a

sus-numiţilor boieri, la mâna banului. Martori: Barbul mare vornic de Ţara

de Sus, Manul mare vornic de Ţara de Jos, Costandin mare logofăt, Pârvul

mare vistier, Radul mare cliucer, Badea mare stolnic, Manta mare comis,

Gheorghe mare peharnic, Evstratie mare postelnic, Mihaiu mare sluger,

Vlădislav mare pitar. Ispravnic, Udrişte mare logofăt1.

Col. Vârtosu, Emil, I/127.

Cop. din 1777, de Costandin dascăl slovenesc la Şcoala

slovenească de la Sf. Gheorghe Vechi din Bucureşti. Menţ., Doc. ist.,

MDCLXXXV/12 (nr. 74) – cu: iun. 30.

Ed.: reg., Năsturel, Genealogia Năsturelilor, p. 311-312.

1 Greşit: mare; Udrişte a fost doar al doilea logofăt.

284

512. 1658 (7166) iul. 2. Vasilie mare căpitan judecă pricina

dintre Coman şi Stan pentru nişte moşii ce au avut împreună. Astfel, a

judecat după lege, ca Stan să ţină pomii de acolo şi să-i dea lui Coman un

loc sterp „acolo, împotriva pomilor”. Mai multă gâlceavă să nu mai poarte,

iar într-alt chip, să nu fie.

Ep. Buzău, LXVIII/2.

Orig. (14,5x19,5 cm), rupt la îndoituri, pătat.

513. 1658 (7166) iul. 2. Mătuşa Dospina vinde lui Mareş logofăt

partea sa de moşie din Băjăşti, cu 9 ughi, bani gata, cu grădină, pomi şi

locuri, anume: un loc în sus de sat, în Lazu lui Popă; la Ulmi; la Ruini; în

deal; la Morcea Veche, pe Valea satului; şi altele care se vor găsi, în afară

de 2 locuri date de pomană fiului său, Gherghe. Martori, oameni buni:

Gherghe din Băjeşti, Toma, Isar stolnicul, Lupul şi Simion, ultimii doi din

Câmpulung. Degetele, în loc de pecete. Scrie popa Ion din Băjeşti.

Doc. ist., MDL/39.

Orig., difolio (31x20,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri. Rez.,

ms. 683, f. 2v.

514. 1658 (7166) iul. 2. Muşa, soţia lui Dragul Buncul din Cândeşti,

şi cu fiii ei, Vlad şi Neagul, vând Elencăi, fata lui Radul Dudescul, 3½

pogoane, (2 stj.)1 şi o prăjină din viile lucrate şi ½ pogon de ţealină, cu 44

ughi, bani gata, cu casă şi cu toate vasele şi cu ştirea tuturor fraţilor de moşie.

Aceste vii fuseseră cumpărate de la Calen …2. Martori, boieri şi megiaşi:

Gherghe moşneanul, Nedealco, Gherghe, fiul lui Radul al lui Gherghe, toţi

din Cândeşti, Lefter ceauş, Mihalcea stegar, Jipa Sorescul, Radul căpitan, toţi

din Verneşti, Mihul din Cârlomăneşti. Peceţile şi degetele, în loc de iscălitură.

Scrie Jipa iuzbaşă din Verneşti.

Doc. ist., CXCVI/117.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran.

Ed.: menţ., Ionaşcu, Schitul Grăjdana, p. XII (nota 78).

1 Adăugat deasupra rândului.

2 Loc alb.

285

515. 1658 (7166) iul. 3, Bucureşti. Mihail Radul ighemon

Ungrovlahiei şi părţilor dimprejur, arhiduce, întăreşte popii Gherghe,

clisiiar de la Biserica Domnească din Bucureşti, un loc de vie din dealul

Bucureştilor, alături cu via acestuia, pe lângă Stoica logofăt, fiul lui

Şărban logofăt din Bucureşti, <şi Răzvan>1, iar la deal, alături cu via lui

Ianache bărbiiarul, până în drum, şi la vale, până în pârâul cu podul, cu

livadă cât ţine locul. Acest loc a fost loc domnesc, sterp, încă din zilele lui

Mihai vv. şi Şărban vv. În zilele domnului, pe când l-au dăruit Dumnezeu

cu domnia, iar împăratul cu steagul de domnie, la scaunul părintelui său,

Radul vv., l-a miluit şi el, ca şi alţi domni mai dinainte, cu acest loc, ca să-

şi facă vie şi să se hrănească, pentru că slujeşte domnului şi Curţii, cu

dreaptă slujbă şi cu multă strădanie, la biserică, şi ziua şi noaptea,

rugându-se la liturghie pentru domn, făcându-i şi carte, întărită cu mare

blestem. Blestem. Martori: Preda Brâncoveanul mare ban al Craiovei,

Barbul mare vornic, Manul mare vornic, Costandin mare logofăt2, Pârvul

mare vistier, Iane mare spătar, Radul Mihalcea mare cliucer, Badea mare

stolnic, Manta mare comis, Ghiorghie mare peharnic, Istratie mare

postelnic. Ispravnic, Udrişte Năsturel al doilea logofăt. (Scrie Alexandru)3.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCLXV/3.

Orig., difolio (43x28,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri şi

pătat, invocaţia simbolică, iniţiala şi monograma ornate în chinovar,

semnătura domnului cu cerneală neagră şi praf de aur, sigiliu mare

timbrat.

Ed.: menţ., Szemkovics, Dogaru, Tezaur sfragistic, p. 123.

1 Completat după nota tergală.

2 Cu semnătura pe f. 1v.

3 Textul dintre parantezele rotunde, completat după f. 1v.

516. 1658 (7166) iul. 3. Mihail Radul vv. întăreşte lui Vlad mare

agă jumătate din satul Broscari, pentu că a făcut el schimb cu jupâneasa

Elina băneasa, soţia lui Radul Buzescul ban, aceasta dându-i satul Izvorul

care, nefiindu-i stătător, i l-au luat alţi boieri. Astfel, domnul îi întăreşte

jumătate din satul Broscari, cum a ţinut şi mai înainte. Cui i se va părea

strâmb, să vină de faţă. Ispravnic, însăşi spusa domnului. (Costandin mare

logofăt)1.

286

S.J.A.N. Dolj, Col. Documente, CCCXLI/16.

Orig. (29,5x20 cm), monograma în chinovar, semnătura

domnului.

1 Scris pe verso doc.

517. 1658 (7166) iul. 3. Doisprezece boieri1: Barbul paharnic,

Radul paharnic, Barbul postelnic, Barbul paharnic din Târnavă, Stanciul

roşu, Gherghe roşu, Matei roşu, Dragotă roşu, Espas, Raţco2, luaţi pe

răvaşele domnului de Pătraşco şi de Tudor logofăt, scriu domnului că au

fost daţi de egumenul Mecon de la m-rea Tismana şi de alţi călugări ai

mănăstirii – Achachie stareţ, Teodor călugăr, Savatei călugăr, Pahomie

călugăr – ca să jure pentru jumătate din satul Comani, dacă l-a ţinut sau nu

mănăstirea. La zi, s-au strâns la Scaunul domnului, la Craiova, înaintea lui

Preda logofăt, care era ispravnic, lipsind doi boieri, unul care era în altă

judecată iar altul care se călugărise. Boierii au cerut cărţile mănăstirii şi

ale boierilor de mai sus şi „le-au înfăţeşat” cărţile mănăstirii cu cele ale

boierilor, ca să vadă dacă au jurat pentru moşia lui Pătraşco şi a lui Tudor,

dinspre cea a mănăstirii, arătând cei doi cartea lui Mihnea vv., precum au

jurat ei, cu 12 boieri, înaintea lui Mihnea vv., pentru jumătate din acest sat.

Cartea lui Mihnea vv. „a călcat” cărţile mănăstirii, deoarece călugării au

zis că cei doi boieri n-au jurat, iar ei au aflat din această carte că aceştiia

au jurat şi că au şi plătit ei 3 deşugubine pentru sat, iar în aceeaşi carte au

văzut şi blesteme grele şi cu închinăciune de la 12 boieri, pentru cine se va

mai scula cu pâră. De asemenea, adeveresc să ţină cei 2 boieri jumătate

din sat, iar mănăstirea cealaltă jumătate, cum au ţinut şi înainte, iar

domnul să facă „cum te va năstăvi Dumnezeu”.

M-rea Tismana, XIV/5.

Orig, difolio (30x21,5 cm), filigran, cinci sigilii în tuş; cu o notă

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica Tismenii”. Cop.,

ms. 335, f. 223v-224.

Ed.: rez. şi extras, Ştefulescu, Tismana, p. 333; rez., ibidem, p.

98.

1 După semnături.

2 În cop.: Laţco.

287

518. 1658 (7166) iul. 3. Jupan Vladul mare agă scrie sătenilor

din Broscari, jud. Mehedinţi, să asculte, la toate lucrurile, de Necula fost

mare pitar, pentru că iar sunt daţi pe seama acestuia, cum au fost şi mai

demult, după cum vor vedea şi în cartea lui Vodă. De asemenea, le

porunceşte să nu facă în alt chip, „de capetele voastre, că apoi voi ştiţi şi

capetele vor şti”.

S.J.A.N. – Dolj, Col. Documente, CCCXLI/17.

Orig. (13,5x19 cm).

519. 1658 (7166) iul. 4. Dragomir Murgescu cu fiii săi, Neagul şi

Fătul, vinde lui Marin căpitan jumătate din partea sa de ocină de la

Amarul, din apă şi din uscat, cu ştirea tuturor fraţilor, cu 201 ughi. Cine se

va scula peste această tocmeală să o mai întoarcă, fie ei fie rudele lor, să

fie blestemat. Blestem. Martori2, boieri buni: Vasilie mare căpitan, Radul

postelnic din Cocorăşti, Anton vornicul din Nicăeşti, Mogoş căpitan din

Păuleşti, Dumitraşco Măndrescul căpitan, Dumitraşco căpitan din

Gherghiţă, Mihai din Cioceni, Popescul căpitan din Buzău, Vasilache

căpitan din Râmnic, Borcea căpitan din Grădişte, Răzmiriţă căpitan din

Codreşti, Toia căpitan din Voiceşti, Teodoru iuzbaşa din Amarul, Barbul

iuzbaşă, Marin iuzbaşă, Modin iuzbaşă, Cazan ceauş, Stoica ceauş,

Stanciul stegar, Gherghi ceauş, Ghica stegar, Ianache Berilescul postelnic,

Dumbravă negustor, Dumitraşco căpitan din Micşani, Gherghi stegar, fiul

lui Tofan. Peceţile, pentru credinţă.

Doc. ist., CCCLXV/99.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), rupt, pătat, lipsă 2/3 din f. a doua.

1 Cifra a fost modificată din 10.

2 Ultimii 4, după semnături.

520. 1658 (7166) iul. 4, Filipeşti. Vlad iuzbaşa cu jupâneasa lui,

Anca, şi cu fiul lor, Dumitru, din Buciumeni, din Prahova, adeveresc lui

Pană Filipescul fost mare spătar că au căzut ei în robie la tătari, cu toţi fiii

lor, şi, ieşind cu chezăşie din mâna păgânilor, l-au rugat pe el să le dea 100

de taleri, punând zălog partea lor din Buciumeni, de la Ialomiţa. De nu vor

288

putea da banii până la Sf. Maria Mare, să ia el moşiia, dar să o măsoare cu

stânjenul. De va fi nevoie să le mai dea bani, le va da, iar de nu va fi moşia

de acest preţ, să-i mai întoarcă ei bani, pe cât îi va ajunge socoteala. Să se

socotească stânjenul, precum a mai cumpărat Pană Filipescul de la

jupâneasa Stancea tot din această moşie, cu câte 50 bani, stânjenul.

Martori1: Vladul pârcălab, Leca vistier din Călineşti, Neagoe Brăgaru din

Breaza, Duşca. Peceţile, pentru credinţă.

Ms. 1947, vol. II, f. 117.

Fotocop.

1 Ultimul, după semnătură.

521. 1658 (7166) iul. 5, Bucureşti. Mihail Radul vv. şi eghemon

al Ungrovlahiei, arhiduce al părţilor din jur, întăreşte jupâniţei Hârsova

spătăreasa, soţia lui Mihai Coţofeanul spătar, şi ginerelui ei, Udrişte al

doilea vistier, cu soţia lui, Iudita, fiica lui Mihai spătar, satele Caraula,

Cucuiaţii şi Întorsura lui Baboi, jud. Mehedinţi, cu rumânii, pe vechile

hotare. Aceste sate au fost de oameni cnezi, pe ocinile lor, iar în zilele lui

Alexandru Iliiaş vv., sătenii s-au vândut rumâni, cu ocinele lor, de moşie şi

de cumpărătoare, lui Mihai Coţofeanul spătar, pe bani gata, fiecare, pe

capul lui şi al fiilor lui şi pe partea lui de ocină, cu zapis şi cu cărţi

domneşti. În zilele lui Alexandru vv., Mateiu vv. şi Costandin vv., după

moartea lui Mihai spătar, rumânii s-au pârât la divan, spunând că spătarul

le-a făcut silă şi i-a împresurat fără dreptate şi au luat banii fără voia lor,

rămânând ei de lege şi de judecată la toţi domnii, văzând domnul şi cărţile

domneşti de rămas: cartea lui Matei vv. din anul 1649 (7157) şi a lui

Costandin vv. Astfel, Mateiu vv. a silit-o pe jupaniţa Hârsova spătăreasa

ca să jure ea însăşi, pe Evanghelie, cu fiica ei, în biserica domnească de la

Brâncoveani, înaintea mitropolitului Stefan, că aceşti săteni sunt rumâni şi

s-au vândut în rumânie de a lor bună-voie, fără nicio silă, pe bani gata,

rămânând rumânii de lege şi de judecată, din divan. Rumânii nu s-au lăsat

şi au spus înaintea lui Costandin vv. că nu a hotărât Mihaiu spătar pe

dreptate, aducându jupaniţa Hârsova şi fiica ei 24 boieri hotarnici, care au

hotărât şi au stricat toate ocinile, rămânând rumânii de mincinoşi. În zilele

domnului, rumânii iar s-au ridicat cu pâră, spunând că Mihaiu spătar le-a

289

făcut silă, rumânindu-i fără voia lor şi fără nicio treabă. Astfel, au mers ei

cu daruri şi cu mită la turci şi la boieri, ca să scape din rumânie, venind

înaintea domnului, la marele divan, şi pârându-se cu boierul domnului,

Udrişte al doilea vistier. Rumânii au spus cu multe vorbe, fără dreptate şi

cu minciună, iar domnul a judecat pe dreptate şi pe lege, împreună cu

mitropolitul Stefan şi cu toţi dregătorii, şi a adeverit, foarte bine, că au

venit rumânii cu minciună şi fără dreptate, arătându-se în divan toate

faptele lor, ieşind de faţă toate minciunile lor şi, aflând domnul cu divanul,

că sunt ei nişte oameni răi şi duşmani, au rămas ei de lege şi de judecată,

înaintea domnului, din divan, şi i-a închis domnul în temniţă şi a poruncit

să li se taie urechile şi să-i poarte prin târg. Apoi, s-au rugat toţi boierii de

domn ca să-i ierte de tăiatul urechilor şi le-a dat domnul „zagârtan” la

mâna boierului său, Udrişte vistier, şi a jupâniţei sale, Iudita, să le fie

rumâni de moşie, fără nicio gâlceavă, şi să nu mai poarte pâră, nici ei, nici

fiii lor. Martori: Preda Brâncoveanul mare ban al Craiovei, Barbul

Poienariul mare vornic al Ţării de Sus, Manul mare vornic al Ţării de Jos,

Pârvul mare vistiiariu, Lagos mare spătar, Badea mare stolnic, Evstratie

mare postelnic, Manta mare comis, Gheţea mare paharnic. Ispravnic,

Udrişte Năsturel al doilea logofăt. Scrie Stoica Şerbanovici.

Doc. ist., CI/2.

Orig. slavon, perg. (61x39,5 cm), invocaţia simbolică, literele

iniţiale şi monograma ornate în chinovar şi lichid de aur, semnătura

domnului cu praf de aur, sigiliu mare timbrat, căzut; cu o notă tergală din

1852 ian. 25, Bucureşti, a lui Gheorghian Peşacov, referitoare la traducera

în lb. română a doc. Menţ., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

522. 1658 (7166) iul. 5. Mihai căpitan din Pătroaia adevereşte lui

Stroe fost mare logofăt că a cumpărat împreună cu acesta a patra parte din

jumătate din satul Ciupa, cu rumânii, Stroe cumpărând trei părţi de la fiul

lui Necula Catargiul şi de la fata lui, iar el o parte. Văzând Mihai căpitan

că nu are ce face cu atât de puţină moşie, a luat banii, câţi a dat pe partea

sa, făcându-şi zapise unul altuia, dar, nefiind „prilej” să i le dea atunci,

Mihai căpitan îi face acum zapis, ca să se ştie că şi-a luat toţi banii, deplin,

pe acea parte şi să o ţină Stroe, iar când va găsi Mihai zapisul, să i-l dea,

290

iar de nu-l va găsi şi se va afla apoi de către altcineva, să nu se creadă.

Martori, boieri. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

S.J.A.N. – Prahova, Col. Documente, CXXIV/79.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran. Cop. din 1891, Bucureşti,

ibidem, CXXIV/79 a.

523. 1658 (7166) iul. 6. Mihail Radul vv. întăreşte lui Tudoran

cliucer să fie volnic să-şi ia nişte ţigani – Necula, cu ţiganca lui, Dobra, şi

cu copiii lor –, de la mătuşa sa, Maria, jupâneasa lui Antonie vătaf, pe

care-i vânduse aceasta din urmă, împreună cu fiul ei, Iane, lui Jipa cliucer,

în zilele lui Matei vv. Tudoran cliucer, văzând că i se cade lui, mai mult

decât altora, să cumpere aceşti ţigani, „pentru că le-au fost sângele”, a

lepădat banii lui Jipa, înaintea divanului şi a lui Matei vv., ţinându-i, de

atunci, la casa lui, iar acum, cu îndemnarea lor, ţiganii au fugit şi se află în

casa mătuşii Maria. Domnul porunceşte să fie volnică sluga lui, mai sus-

numită, să-i ia, fără de voia acesteia, iar de i se va părea ei, că este cu

strâmbul, să vină de faţă. Ispravnic, însăşi spusa domnului. (Scrie

Ianache)1.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCLIII/27.

Orig., difolio (28,5x20,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri,

monograma în chinovar, semnătura domnului cu cerneală neagră şi praf de

aur. Cop., ms. 137, f. 388v; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe f. 1v.

524. 1658 (7166) iul. 6. Mihail Radul vv. întăreşte lui

Dumitraşco clucer, fiul lui Necula vistier, satul Siliştoara, jud. Romanaţi,

cu toţi rumânii, cumpăraţi de tatăl său, în zilele lui Alexandru Iliaş Vodă,

domnul văzând şi zapisul. În zilele domnului, rumânii s-au pârât în divan,

spunând că nu-i sunt rumâni, iar domnul a judecat, cu toţi dregătorii, şi au

adeverit că sunt rumâni, cumpăraţi cu bani, rămânând aceştiia de judecată,

înaintea domnului, în divan. Ispravnic, însăşi spusa domnului. <Scrie>

Alexandru1.

291

M-rea Dintrunlemn, XVI/6.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran, monograma în chinovar,

semnătura domnului cu cerneală neagră şi praf de aur. Menţ., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

1 Completat după f. 1v.

525. 1658 (7166) iul. 6, Bucureşti. Gherghina vorniceasa, soţia

răposatului Hrizea fost mare vornic, adevereşte, cât timp este încă vieţuitoare

pe lume, cu limbă dezlegată, înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor judecătorilor

lumii, lui Dumitru şi fiilor acestuia, fiul lui Costea din Dintre Lacuri, că a fost

el cumpărat de soţul ei, cu a lui sudoare şi muncă dreaptă, împreună cu ea, în

timpul domniei lui Radul vv., cu slujbă dreaptă, ţinându-l cu bună pace şi

„hrănindu-se” cu el, „ca cu neşti robi”. Apoi, venind vreme de slăbiciune şi

apropiindu-se vremea de apoi, „care să desparte sufletul de trup, şi soţ de soţ,

şi tată de feciori, şi frate de frate, şi nu să alege de e domn sau boiari, ce vine

la toţi într-un chip”, soţul ei a socotit cu mintea sa întreagă, tocmindu-şi casa

şi bucatele, tot cu limbă dezlegată şi, împărţind haine, scule, rumâni, ţigani,

vii şi moşii sterpe, miluindu-i pe toţi, pe feciori şi nepoţi. Astfel, lasă

mănăstirii răposatului Radu vv., Sf. Troiţă, unde zac oasele domnului Radul

vv., partea sa, de pomană, şi pe un „sărac de fecior”, Dumitru, să fie rumân

acesteia. Gherghina vorniceasa, socotindu-se singură, „întru inema mea”, că,

„cu ce agoniseşte omul pre lume, cu nimic nu intră în pământ”, ci numai cu

trupul, dând seama cu sufletul de toate lucrurile lumeşti şi pentru a se plăti de

datorii în acea lume, în zilele domnului Mihail Radul vv., în anul 1658

(7166), dă mănăstirii, în locul lui Dumitru şi …1, pe Paraschiva Pinţa, fata

Tatiianei ţiganca, ce a fost a ei de moşie, scoţându-l astfel pe Dumitru din

rumânie, ca să fie el şi fiii lui slobozi. Astfel, să fie pomană ei şi soţului ei,

după cum s-a învoit cu Tănasie, egumenul m-rii Sf. Troiţă, să fie volnic

acesta să-i ia, căci sunt câştigaţi de boierul ei, împreună cu ea. Martori, boierii

mari ai divanului, iar din casa ei, Tudor portar, vărul ei, Goran, nepotul ei, iar

din slugile sale şi dinprejur, câţi vor iscăli în zapis. La ce judecată va merge

acest zapis, să fie socotit şi înnoit, iar care dintre judecătorii lumii sau oricare

altcineva, fie ei şi arhierei, va călca şi va sparge pomana, să fie blestemat.

Blestem. Inelul, pentru credinţă. Scrie Panovici, fiul lui Ionaşco logofăt.

292

M-rea Radu Vodă, XXXIX/28.

Orig., difolio (42,5x28,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri şi

pătat, invocaţia simbolică şi iniţiala, ornate în tuş, sigiliu inelar în tuş.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 195-196 (nota 3).

1 Loc alb.

526. 1658 (7166) iul. 8. Popa Luican1 vinde egumenului Partenie

de la m-rea Bradu 30 stj., aleşi din partea sa (avută de la moşul Boziescu)2

şi din partea lui Duşcă, din hotarul Năenescu, din Greabăn până în Piatra

Cislăului, cu 1.050 bani gata. Martori: Nifon roşu, Oprea roşu, Dan roşu,

Vlad scaun, Moisi, Negul, fiul popii Negul. Scrie însuşi popa Luican3.

Degetul, pentru credinţă.

M-rea Bradu, II/5.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran. Cop., ms. 459, f. 31v; menţ.,

ms. 441, f. 10v (nr. 2) – cu: f. d.; altă menţ., în lb. greacă, ibidem, f. 29v

(nr. 2) – cu: f. d.

1 În cop. din ms. 459 şi în menţ. în lb. greacă: Luca.

2 Textul dintre paranteze, adăugat după dată.

3 În text: Luţican.

527. 1658 (7166) iul. 8. …1, vând lui Voicea …

1 jumătate din

partea lor de moşie din Tărăceani (numită Izvoară)2, cu voia fraţilor din

sat, cu 2.4003 aspri, cu aldămaş 200, iar 3 fălcii de loc le-au vândut, mai

înainte, cu 600 aspri gata. Martori, oameni buni: Dar<ci>1u, Moşat şi

Drăganu din Tărăcin, Ma…1

logofăt din Slănic şi fratele lui, Arban. Scrie

Dumitru logofăt din Slănic. Peceţile, pentru credinţă.

M-rea Crasna, II/2.

Orig., difolio (16x22,5 cm), rupt şi pătat, lipit, 4 sigilii inelare în fum.

1 Loc rupt.

2 Completat după nota tergală.

3 În text: #VSS.

293

528. 1658 (7166) iul. 10. Barbul postelnic, (fiul lui Brăilă)1 din

Drăgoiani, jud. Gorj, vinde lui Pârvul mare vistier un copil de ţigan, Preda,

fiul lui Oprea, din ţigănia lui, cu 21 ughi, bani gata, cu ştirea fraţilor şi

rudelor. Dacă va avea pâră sau gâlceavă, să o poarte vânzătorul. Martori:

Rustea postelnic din Târgu Jiu, popa Dumitru şi Duca ceauş, ambii din

Piteşti, şi Iane stolnic2. Scrie Stroe Olinescul logofăt. Pecetea, pentru

credinţă.

Doc. ist., MCMLXXIX/34.

Orig., difolio (33,5x21 cm), rupt la îndoituri, pătat, două sigilii

inelare în fum.

1 După semnătură; lectură probabilă.

2 După semnătură.

529. 1658 (7166) iul. 10. Preda peharnic1 vinde „neanii” Stanciul

postelnic din Vârâţi partea lui de moşie din Plăviceani, toată funia de sus

şi jumătate din funia de jos, cu 100 ughi, bani gata. Martori2: Zârnă logofăt

din Mihăeşti, Ivan logofăt, popa Tatomer din Gostavăţ, Diicul păharnic

din Huriia, Manole roşu din Băbeni. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Doc. ist., DXCIV/20.

Orig. (30x20,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, lipit.

1 La semnătură: postelnic.

2 După semnături.

530. 1658 (7166) iul. 11. Stroe şi Ghin1, fiii lui Voico din

Râmnic, îl răscumpără pe Mihăil zograful din Titeşti cu ½ delniţă, drept

10 ughi, bani gata, iar lor să le fie pomană. Cine se va scula peste acest

zapis, să fie blestemat. Martori2, oameni buni: popa Ghin, popa Vladul,

Ilie Pălici, toţi din Râmnic, Mărtin din Piteşti, Tănasie, nepotul lui Stroe.

(Iscăliturile, pentru credinţă)3.

A.N., CCLXXXVIII/14.

294

Orig., difolio (31,5x20,5 cm), filigran, rupt, pătat, lipsă 2/3 din f.

a doua. Rez., ibidem, CLIII/3, f. 2v (nr. 6).

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 149 (nr. 2000).

1 În rez.: Ghinea.

2 Ultimul, după semnătură.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

531. 1658 – 7166 iul. 12, la conac, la Stăneşti. Mihail Radul,

domn Ungrovlahiei şi părţilor de primprejur, arhiduce, întăreşte lui

Danciul Pârâianul fost mare postelnic1 şi lui Vladul Bârsescul mare agă şi

feciorilor lor satul Baia, jud. Gorj, cu rumâni, cu munte, pe hotare bătrâne,

până în hotarul unguresc, însă numai rumânii, care sunt de moşie, de

strămoşie şi cei care sunt apucaţi de Legătura lui Mihai Vodă. Acest sat a

fost de moşie de la strămoşul lor, Danciul Zamonii cel Bătrân.

Întâmplându-se fraţilor lor de moşie împărţeală şi căzând la vreme de

lipsă, au făcut părţile lor, cele ce li s-au cuvenit, vânzătoare, dar nu li s-a

căzut altor străini, să intre în acel sat, să cumpere, ci numai lui Danciul

Pârâianul şi lui Vladul Bârsescul, fiindcă acest sat a fost al lor de dinaninte

vreme şi ei au dat toţi banii gata, de au cumpărat acele părţi de sat de la

fraţii lor de moşie, cu zapise şi cărţi domneşti. În zilele lui Matei vv., li s-

au dat bani cu sila pentru acest sat, rămânând pre seama domnească. În

zilele domnului, cei doi boieri au venit înaintea domnului, în divan, jeluind

că le-a luat Mateiu Vodă satul în silă, luând ei banii fără voia lor. Domnul

a judecat pe dreptate şi pe legea dumnezeiască, cu dregătorii, că boierii

sunt mai volnici să dea înapoi banii şi să ţină satul, adeverind şi domnul că

Matei vv. le-a dat banii în silă. Astfel, cei doi boieri au adus toţi banii în

divan, dându-i domnului 720 ughi, pentru că aceşti bani s-au luat din

visteria domnească şi iar în visteria domnească s-au dat. Martori: Preda

Brâncoveanul mare ban al Craiovei, Barbul mare vornic al Ţării de Sus,

Manul mare vornic al Ţării de Jos, Costandin Catacozino mare logofăt,

Pârvul mare vistier, …2 mare spătar, Radul Mihălcescul mare clucer,

Badea mare stolnic, Evstratie mare postelnic, Manta mare comis,

Ghiorghie mare peharnic. Ispravnic, Udrişte Năsturel al doilea logofăt.

M-rea Hurez, XIX/13.

295

Orig., difolio (42x28 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, puţin

pătat, lipsă 1/3 din f. a doua, invocaţia simbolică, iniţiala şi monograma

ornate în chinovar, semnătura domnului cu cerneală neagră şi praf de aur.

Cop., mss. 449, f. 175v-176; 720, f. 429v-430v; rez., Fişe g-ral Năsturel,

sub dată.

Ed.: menţ., Năsturel, Genealogia Năsturelilor, p. 312 – cu: iul. 2;

Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 119.

1 În rez.: pitar.

2 Loc alb.

532. 1658 (7166) iul. 12, Bucureşti. Mihail Radul vv. întăreşte

m-rii Vieroş şi egumenului Nifon ocina Bratia, jud. Muşcel, şi Padea,

partea lui Codrea logofăt şi a fraţilor săi, cu dealul cu vii şi cu rumânii,

pentru că au închinat-o aceştiia la mănăstire, pentru pomană. În zilele lui

Matei Vodă, Radul Gealalăul postelnic s-a pârât cu mănăstirea, spunând că

nu a dat Codrea logofăt şi fraţii lui ocina de pomană, ci i-a fost dată lui

Radul, de zestre, precum s-a pârât şi în zilele moşului domnului, Mihnea

vv., cu egumenul Mitrofan, jurând cei 12 boieri că i-a fost dată de zestre.

Matei Vodă a judecat pe dreptate şi pe lege, dându-i lui Mitrofan, lege

peste lege, 24 boieri, pe răvaşe domneşti, anume – Preda postelnic şi

Oancea logofăt din Lereşti, Pârvul spătar din Vlădeşti, Necula logofăt din

Dărneşti, Şteful postelnic din Tămăşeşti, Vlaicul, Costandin şi Dragul din

Juguri, Radul iuzbaşa din Negreşti, Dumitru al lui popa Savu şi Spirea din

Piteşti, Stan Lungul1 din Albeşti, Bratul din Bratiia, Belbosea

2 din

Berivoeşti, Ion logofăt din Cârstieneşti, Necula logofăt din Ţigăneşti,

Oprea logofăt din Budeşteni, Staica logofăt din Bătieşti, Radul …3 din

Suslăneşti, Voinea din Câmpulung (Dălgopol), Neacşul postelnic din

Băleţi4, Drăgoi logofăt din Dobreşti, Stanciul din Mihoveni. Aceşti boieri

s-au strâns ca să jure pe tocmeală, dar Radul postelnic, temându-se de

pradă, i-a rugat să nu jure, mergând toţi înaintea lui Matei vv., în divan, iar

boierii spunând că sunt moşiile mănăstirii, Radul neavând nicio treabă,

rămânând el de lege şi de judecată, înaintea lui Matei Vodă şi a celor 24

boieri. În zilele domnului, Radul postelnic şi fiii săi iar s-au pârât, spunând

că la Matei vv. au pârât numai pentru partea lui Codrea logofăt, nu şi

pentru cea a fraţilor lui, care nu a fost închinată la mănăstire. S-a pârât cu

părintele Nifon, citindu-se în divan cartea celor 24 boieri, unde scria şi de

296

partea lui Codrea şi de cea a fraţilor lui. Domnul a judecat pe dreptate şi pe

lege, cu toţi boierii divanului, adeverind că Radul postelnic şi fiii lui

umblă fără de nicio treabă, rămânând ei de lege şi înaintea domnului, ca şi

înaintea lui Matei Vodă. Martori: Preda Brâncoveanul mare ban, Manul

mare vornic, Costandin mare logofăt, Pârvul mare vistier, Istratie clucer,

Manea5 comis şi Gheorghie

6 postelnic. Ispravnic, Udrişte Năsturel al

doilea7 logofăt.

Ms. 479, f. 88v-89.

Cop. Alte cop., mss. 349, f. 84-86v; 483, f. 136v-140; 710, f.

727v-728v; reg., col. Hotărnicii, jud. Muşcel, nr. 30, f. 5.

Ed.: menţ., Mazilu, Udrişte Năsturel, p. 46 (nota 3); Năsturel,

Genealogia Năsturelilor, p. 312.

1 În cop. din ms. 710: Lupul.

2 În cop. din mss. 483 şi 710: Berbosea, iar în ms. 349: Velbosea.

3 Loc alb.

4 În cop. din ms. 710: Băleşti.

5 În cop. din ms. 710: Manta.

6 În cop. din ms. 349: George.

7 În cop. din ms. 483: mare.

533. 1658 (7166) iul. 12, Bucureşti. Mihnea Radul vv., ighemon

al Ungrovlahiei şi arhiduce al părţilor din jur, întăreşte m-rii Sărindari din

oraşul Bucureşti şi egumenului Simion vinăriciul de la satul Greaca, partea

domnească, de la tot omul ce are vie acolo, fie boier, roşu, slugă

domnească, călăraş, spătărel, postelnicel, paharnic, portar sau preot, din 10

vedre de vin, o vadră, cum a fost obiceiul din-nainte vreme, miluind cum

au miluit Leon Vodă şi Matei Vodă, văzând şi hrisoavele acestora, cu

mare blestem. De asemenea, Matei Vodă a dat şi părpărul din toate viile

de acolo, să fie iertaţi şi de vinărici şi de părpăr şi nimeni din slugile

domnului să nu aibă amestec. Domnul a dat să fie de hrană şi de

îmbrăcăminte călugărilor, pentru pomenirea sa şi a părinţilor săi. De

asemenea, porunceşte tuturor celor care au vii acolo să dea vinăriciul

domnesc călugărilor, zeciuiala, cum a fost legea veche şi obiceiul din-

nainte vreme, iar cine nu va da cum au miluit domnii bătrâni, acela să-şi ia

viţa de acolo şi să rămână moşia mănăstirii. Blestem. Martori: Preda mare

297

ban al Craiovei, Barbul mare vornic al Ţării de Sus, Manul mare vornic al

Ţării de Jos, Costandin mare logofăt, Pârvul mare vistiar, …1 mare spătar,

Radul mare clucer, Evstratie mare postelnic, Manta mare comis, Badea

mare stolnic, Gheorghie mare paharnic. Scrie Udrişte Năsturel al doilea

logofăt.

Ms. 1947, vol. I, f. 25.

Fotocop. de pe trad. de Costandin dascăl slovenesc.

1 Loc alb.

534. 1658 (7166) iul. 13. Leca vinde lui Arghii postelnic 10 stj.

în moşia din jos, cu câte 60 bani, stânjenul, ce fac 3 ughi, bani gata.

Martori, oameni buni: popa Radul, Bădica, Crivăţ, Necula logofăt, Radul,

Vladul portar, Tudoran iuzbaşa şi Lupşă, toţi din Teşila, Radul Cazacul1.

Scrie Stroe. Peceţile, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, XVII/9.

Orig. (30x21 cm), filigran, 4 sigilii inelare în fum.

1 După semnătură.

535. 1658 (7166) iul. 14, Boteani, la conac. Tudor, fiul lui

Manea Tobii cojocar, vinde lui Necula căpitan 2 locuri, cu 4 ughi, bani

gata. Scrie Paraschiva logofăt, „când am fost purces cu Mihnea Vodă, în

oaste”. Martori: Dragomir, Stanciul Cărjău şi Tecşan ceauş, toţi din

Mătăsari, Cornea din Răstoacă. Astfel, să ştie fraţii săi că nu le-a vândut

fără de lucru, ci de mare nevoie, fiind el dator şi plătind ca să-şi

răscumpere capul. De va avea cineva vreo întrebare, să se întrebe cu el, iar

căpitanul să n-aibă treabă.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

298

536. 1658 (7166) iul. 19. Bădica şi fiul său, Lepădat, vând lui

Tudoran iuzbaşa moşie în hotarul de jos, 20 stj., cu câte 50 bani, stânjenul,

ce fac 5 ughi, cu ştirea tuturor fraţilor. Martori: Cernica ceauş şi Stan

logofăt din Gostile, Necula din Pârceşti, Gavril şi Necula din Teaşila.

Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, XVII/10.

Orig. (30,5x21 cm), filigran.

537. 1658 (7166) iul. 25. Mihail Radul eghemon al Ungrovlahiei

şi arhiduce al părţilor din jur întăreşte lui Şărban Catacozino postelnic

satul Drăgăneştii, jud. Prahova, de lângă Gherghiţă, cu toţi rumânii, cu

vaduri de moară, heleştee şi casele boiereşti. Acest sat a fost al lui Buzinca

comis de înainte vreme, care l-a ţinut până la moartea lui, iar după aceea a

rămas pe seama fiului său, Papa postelnic, care l-a ţinut şi el ceva vreme,

până în zilele lui Matei vv., când l-a vândut lui Dumitraşco Măndescul

căpitan. Acesta din urmă l-a ţinut până în zilele lui Costandin vv., când i l-

a vândut lui Stroe mare logofăt, cu 120.000 bani gata, fiind întrebat şi

Papa postelnic, fiul lui Buzincă comis, ca să dea acesta banii pe sat, dar

Papa a zis că nu are putere să cumpere. Apoi, Stroe a vândut satul

boierului domnului, Şărban postelnic, cu acelaşi preţ, 120.000 bani gata,

cu zapis, dându-i şi zapisele făcute de Papa postelnic când i-a vândut lui

Dumitraşco căpitan şi toate cărţile de moşie, pe care le-a văzut domnul. De

asemenea, domnul îi mai întăreşte lui Şerban postelnic în sat partea lui

Vlad Rudeanul paharnic, fiul lui Vlad Rudeanul logofăt, cumpărată de la

acesta cu 80 ughi, bani gata, cu zapis, cu boieri martori; partea lui

Dumitraşco clucer, fiul lui Andrei Rudeanul slujer, cumpărată de la acesta

cu 40 ughi, bani gata, şi cu zapis, cu boieri martori. Toţi boierii au vândut

cu ştirea boierilor şi vecinilor din jur. Martori: Preda Brâncoveanul mare

ban al Craiovei, Barbul mare vornic al Ţării de Jos, Manul mare vornic al

Ţării de Sus, Costandin Catacozino mare logofăt, Pârvul mare vistier, …1

mare spătar, Radul mare clucer, Badea mare stolnic, Manta mare comis,

Ghiorghe mare paharnic, Istratie mare postelnic. Ispravnic, Udrişte al

doilea logofăt.

Doc. ist., CCXCII/1.

299

Orig., difolio (43x29 cm), filigran, invocaţia simbolică, literele

iniţiale şi monograma în chinovar, semnătura domnului, sigilu mare

timbrat, cusut cu mătase roşie.

Ed.: text şi foto, Vârtosu, E., Sigilii domneşti, p. 12-13, pl. IV;

rez., ibidem, p. 5; menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 125, 135,

138, 151, 155, 255.

1 Loc alb.

538. 1658 (7166) iul. f.z. Stanciul, fiul vătafului, numit şi

precupeţ, vinde lui Oprea Grozăvescul şi fiilor lui un loc în Coaste, în

Săcături, din cumpărătoarea lui Stănislav, 190 stj., în lung, şi 165 stj., în

lat, cu 4 ughi, bani gata.

Ms. 686, f. 36v.

Rez. inserat în doc. din 1811.

539. 1658 (7166) <în. aug.>1, Bucureşti. Mihail Radul vv.

Ungrovlahiei şi părţilor din jur, arhiduce, întăreşte lui Radul al doilea

postelnic şi lui Radul spătar, fiii lui Radul Cocorăscul logofăt, împreună

cu ceilalţi fraţi ai lor, ocină în Răteşti, jud. Sac, toată partea lui Tudor

vornic, cu case, vii, heleşteul făcut, cu o roată de moară făcută şi cu vaduri

de moară în apa Ovezii, cât este de moşie şi de cumpărătoare, jumătate de

sat, pentru că le-a cumpărat Radul Cocorăscul logofăt, tatăl lor, de la

jupâneasa Sava, soţia lui Tudor vornic, şi de la fiul ei, Gherghe, în preţ de

250 ughi gata, cu zapis şi cu boieri martori. Mai întăreşte şi alte

cumpărători ale lor din acest sat. Şi să le ţină ei, căci sunt ale lor drepte

cumpărători, încă de la tatăl lor, Radul Cocorăscul logofăt. Şi le-au ţinut

până în zilele lui Costandin vv., până au venit ungurii în ţară. Lui Radul

logofăt i s-a întâmplat moarte, după ce s-au sculat slujitorii asupra

boierilor, iar coconii lui fiind mici şi ungurii puternici, s-a sculat Beldea

K<e>2lemen şi a ţinut moşia în silă, zicând că este a lui. În zilele

domnului, Radul postelnic şi Radul spătar au venit înaintea domnului cu

zapise şi cu cărţi domneşti de cumpărătoare a moşiei. Domnul le-a citit şi

le-a dat şi carte domnească. Martori: Preda Brâncoveanul mare ban,

300

Barbul mare dvornic al Ţării de Sus, Costandin mare logofăt, Pârvul

vistier, Istrate clucer, Gheţea păharnic, Mihai sluger, Vădislav pitar,

Iordache mare postelnic, Udrişte Năsturel al doilea lofogăt.

Ms. 454, f. 280v-281.

Cop.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 154 (nota 11),

p. 155 (notele 1 şi 3).

1 Fără lună şi zi, s-a datat după Preda Brâncoveanul ban m., Constantin log. m. şi Pârvul

vist. 2 Loc rupt.

540. 1658 (7166) aug. 7. Gherghie vornic din Sărdăneşti şi

jupâneasa lui, Sima, adeveresc că, având ei case de moşie în sat, unde au şi

locuit mai-nainte, şi neavând coconi din trupurile lor, le-au închinat lui

Dumnezeu, făcându-le mănăstire, cu hramul Sf. Nicolae. Văzând că

mănăstirea nu poate sta fără părinţi, s-a prins frate de cruce, cu mâinile pe

Evanghelie, cu eromonahul Ioanichie, egumenul de la m-rea Jitianu, să fie

fraţi nedespărţiţi şi să „caute” acesta de mănăstirea lui cum „caută” şi de

m-rea Jitianul. De asemenea, adevereşte că a lăsat mănăstirii sale jumătate

din toate moşiile, iar după moartea lor, tot ce vor avea, „mult, puţin”, din

moşii, ţigani, scule şi bucate. Totodată, acum, la frăţia lor, dă egumenului

Ioanichie, jumătate din Sărdăneşti şi jumătate din Pâlcuri, viile de la

Piscuri, o vie la Sărdăneşti, un heleşteu, jumătate din Gârbovi, a patra

parte din Izvoarele şi jumătate din satul Daia, 2 ţigănci cu 2 fii, o

Evanghelie ferecată, o cruce de argint, o cădelniţă de argint, potir de argint

cu discos şi linguri şi cu o copie1 şi o zveadă

2 de argint, 2 sfite de cufterie,

o moară, 10 boi de un plug, cu fier, 4 vaci cu lapte, 40 mătci de stupi, 7

râmătoare, 2 iepe cu mânji, un cal de călărie, jumătate din vasele casei.

Toate acestea le-a lăsat de pomană, pentru că înainte le-a dat şi în altă

parte, în ţară, dar nu au vrut să „caute şi să nevoiască cu mănăstirea”, ci,

mai mult, le-au risipit. El le-a închinat acum, cum le-a închinat şi

eromonahul Ioanichie la Sf. Munte, la Sf. Pavel, pentru pomana lor şi a

părinţilor lor, pentru că aceste averi nu sunt de la părinţii lor, ci le-au

câştigat ei cu munca lor. Blestem. Martori, boieri. Pecetea şi iscălitura,

pentru credinţă.

301

M-rea Tismana, LXXXVI/8 b.

Concept, anulat, scris pe f. 1v; pe f. 1 r, un doc. din 1659 (7167)

mai 10.

1 Cuţit, obiect de cult.

2 Stea, obiect de cult.

541. 1658 (7166) aug. 9. Vasilie, împreună cu soţia sa, Stana,

nepoata lui Necula Bărbuni1, vând lui Radul, Vladul, Mihaiu şi Iano,

coconii lui Radul mare logofăt, 13 stj. de ocină la Semedeşti, din hotarul

din jos, pe lângă hotarul târgului, cu 1.000 bani gata, cu ştirea tuturor

megiaşilor. Martori: Nastasie din Bănceşti, Grama iuzbaşa, Iano Grecul,

Alexe, Stan iuzbaşa, Agapie diiac şi Tihol2 aprod. Degetele, în loc de

peceţi.

Ep. Buzău, X/132 b.

Orig., difolio (36,5x21 cm), rupt la îndoituri, pătat; cu o notă

scrisă sub semnături: „Şi au dat Neagul pârcălabul bani şi s-au tâmplat

Grama şi pan Draghina”. Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 În reg.: Băbuni.

2 În reg.: Tihul.

542. 1658 (7166) aug. 16. Preda, fiul lui Ioanăş din Bereşti, cu

fiii săi, vinde egumenului Nicodim de la m-rea Tismana moşie în sat, 1½

funie, cu ştirea oamenilor şi vecinilor, cu 29 ughi, bani gata, rămânându-i

lui şi altor părtaşi o funie. Mai înainte, el a avut în acest hotar 4 funii, din

care 1½ funie a vândut-o lui Ion ceauş din Peştişani, iar acum mănăstirea

să împartă cu acesta din urmă cele 3 funii, pe din două, din pădure şi

vaduri de moară. Martori1: Ion ceauş, cu voia căruia a cumpărat

mănăstirea, şi boierii: Iovan postelnic şi popa Gherghina din Glogova,

Poznan2 căpitan, Tudosie logofăt din Padeş, Ion ceauş, Nicolcea, Pârvul şi

Angheletea3, ultimii trei din Tismana, Radul din Brădiceni, popa Andreiu

din Teleşti, Toma din Stejerei, popa Laţco, popa Crăciun, Laţco. Degetul

şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie Semen clucer din Glogova.

302

M-rea Tismana, XVIII/4.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica Tismenii”. Cop., mss. 329, f. 351-

351v; 335, f. 275-276; 711, f. 178-178v; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: reg., Ştefulescu, Tismana, p. 333; rez., ibidem, p. 98.

1 Ultimii 4, după semnături.

2 În cop. din ms. 711: Pană.

3 În cop. din ms. 711: Anghelie.

543. 1658 (7166) aug. 16. Popa Stănilă, cu soţia sa, Marie

(preoteasa)1, şi fiii, Gherghe, Dumitru şi Stanciul, vinde fratelui său,

Lăudat logofăt, partea lui de moşie aleasă din uliţă, până în râu, cu 6 ughi,

cum au preţuit-o judecătorii cei dintâi, anume Ghinea judeţ şi alţi orăşeni.

A vândut cu ştirea fratelui Preda şi a altor rude ale sale. Martori, oameni

buni. Degetele, pentru credinţă. Scrie însuşi popa Stănilă.

Doc. ist., MCMLXXIX/32.

Orig., difolio (30,5x21,5 cm), filigran.

1 Completat după semnătură.

544. 1658 aug. 18. Costandin logofăt scrie lui Mihali Eöttveös

jude primar al Braşovului, rugându-l să intervină cu o scrisoare la Stoica

Grancea logofăt, la Comarnic, pentru un prizonier prins de hanul tătarilor,

lângă apa Cricovului, şi să-l trimită voievodului.

S.J.A.N. – Braşov, Primăria Braşov, Col. Schnell 1, 80/1658.

Orig., lb. maghiară, difolio (29,7x20 cm), filigran, rupt la

îndoituri, sigiliu inelar de închidere în ceară verde, deteriorat.

545. 1658 (7166) aug. 18. Iorgache1 vornic, la moartea sa, lasă

m-rii Malamocul: 20 pogoane de vie la Cherba, 500 stj. de moşie la

Mihăileşti2; mănăstirii sale, <Schitul Iordăcheanul, jud. Saac>

3, 20 de

pogoane la Cherba, cu moşie din câmp şi din deal; moşie la Grozăveşti, cu

303

heleşteul; un left de aur ca să facă mori în Cricov; partea sa de moşie de la

Ţiţirligu de Jos, 9 suflete de ţigani – Vintilă şi Costandin, cu sălaşele lor.

De asemenea, lasă nepotului său, Stroe, viile de la Merezu, cu livadă, iar

finului Dragomir Batog 3 pogoane de vie la Cepturile, dinspre Cherba; iar

celelalte ce mai are – moşii, ţigani, rumâni, scule, chelciug, dobitoace – să

se împartă în două, între fiica sa, Dumitra, şi nepotul său, Iordache, al

fiicei lui, Ilina, afară de zestrea lor, date de el mai înainte, cu zapise. Iartă

de rumânie pe rumânii din Băteşti, iar ceilalţi (din Cozlea4, din Glăvăneşti

şi din Inoteşti şi alţii pe care i-a mai cumpărat, îi lasă să facă la mănăstirea

lui, 2…5 şi şopronul de piatră)

6 şi să îngrădească curtea cu bolovani. De

vor face acestea, să fie iertaţi de rumânie, iar de nu le vor face, să fie

rumâni, precum au fost, fiind ei cumpăraţi cu bani, nu împresuraţi, ca

rumânii din Băteşti. De vor mai fi şi altele, să se împartă tot în două, între

fiica sa, Dumitra, şi nepotul lui, Iordache. Cine se va scula din neamul său

sau din judecători să strice această milă, să fie blestemat. Blestem. De se

va mai găsi vreo carte, făcută în viaţa sa sau la boala sa, să se spargă şi să

nu se ţină în seamă. Martori: jupan Neagoe din Negoeşti şi fratele său,

Antonie, Borcea logofăt7. Scrie popa Dragomir.

Mitrop. Ţării Româneşti, XXX/14 (nr. 1).

Orig., rupt, lipsă din text, lipit, trei sigilii inelare în tuş. Cop., ms.

128, f. 527v-528; Doc. ist., CDXXI/116 – cu: aug. 8.

1 În cop. din ms. 128: Iorgaghe.

2 În cop. din Doc. ist., CDXXI/116: Mihăeşti.

3 Completat după ms. 130, f. 291.

4 În cop. din ms. 128: Comlea.

5 Loc alb.

6 Textul dintre parantezele rotunde, completat după cop. din Doc. ist., CDXXI/116.

7 După semnătură.

546. 1658 (7166) aug. 24. Mihnea Radu vv. scrie sibienilor

despre venirea luminatului Han şi a Paşei; face o bogată comandă.

Fond A. Sacerdoţeanu, ds. 371, f. 38.

Rez.

304

Ed.: text, Bulat, Trei scrisori de la Mihnea I, p. 309-310;

Ciorănescu, Doc. privitoare la Mihail Radu, p. 141-142 (nr. CCVIII) – cu:

aug. 3.

547. 1658 (7166) aug. 29. Vlad din Colţi1 şi fiii săi, Chirică şi

Stan, vând, având nevoie de bani, egumenului Partenie de la m-rea Bradu

moşie bătrână la Albeşti, 69 stj.2, cu 1800 bani gata, aleasă de către alţi

fraţi şi cu semne în capul dinspre Călmăţui, mergând din Călmăţuiul

Tătarului până în Răntunda, dându-i şi cărţile bătrâne şi întrebând şi fraţii

de moşie care nu au vrut să cumpere. Martori3: Dumitraşco căpitan de

roşii, Borcea căpitan din Buzău, Mănăelă ceauş, Jipa Sorescul. Degetele,

pentru credinţă.

M-rea Bradu, XVIII/32.

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran. Cop., mss. 442, f. 8v; 459,

f. 76v-77; menţ., ms. 441, f. 12v (nr. 18) – cu: f. d.; altă menţ. în lb.

greacă, ibidem, f. 31v (nr. 18) – cu: f. d.

1 În cop. din ms. 442: Colţea.

2 În mss. 441, 442: 62.

3 După semnături.

548. 1658 (7166) aug. 30. Ghinea al doilea vistier scrie

egumenului Gavriil de la m-rea Brâncoveni să fie în pace de către tot omul

şi de către oamenii domneşti şi boiereşti şi mai mult val să nu aibă, căci l-a

apucat pentru bani şi pentru alte lucruri ale lui Preda vornic, dar nu a aflat

nimic la el, nici la călugări. Astfel, văzând că este om drept şi neaflând la

el nici bani şi nici altceva, de la sus-numitul vornic îi întăreşte să fie în

pace şi să nu mai aibă val.

M-rea Brâncoveni, XXV/8.

Orig. (31x19,5 cm), sigiliu de închidere în ceară verde,

deteriorat, cu semnătura emitentului în lb. greacă. Reg., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

305

549. 1658 (7166) aug. 31. Ghinea al doilea vistiar scrie

egumenului Gavriilă de la m-rea Brâncoveni să aibă pace de la tot omul,

fie slujitor sau ţăran, pentru „jacmanurile ce au jăcmănit” în domnia lui

Costandin Vodă. Această săracă mănăstire a fost jefuită şi ea în acea

vreme, iar apoi şi-a întors de la jecmănitori ce s-a mai putut. Egumenul a

venit cu jalbă, spunând că nu se poate „odihni” de unii ca aceia, iar Ghinea

al doilea vistier porunceşte tuturor să se ferească de toate bucatele

mănăstirii, dar ceea ce s-a făcut în acea vreme, domnul le-a iertat şi „le-au

călcat toate”, iar cine ce a luat, să fie luat, dar să nu se mai ispitească a mai

face.

M-rea Brâncoveni, XXV/22.

Orig. (30x19,5 cm), filigran, puţin pătat, semnătura emitentului

în lb. greacă, sigiliu de închidere în ceară verde, căzut.

550. 1658 (7166) aug. 31. Naan postelnic din Bărbăteşti

adevereşte episcopului Dionisie de la m-rea Câmpulung (Dâlgopol) că au

avut pâră pentru hotarul Grădiştii, episcopul spunând să fie hotarul pe

unde sunt semnele puse de boieri, iar Naan, vrând să fie hotarul mai sus şi

trebuindu-i bani, a luat împrumut de la episcop 24 ughi, lăsând zălog

hotarul pe semnele arătate de episcop, dar numai până când se vor strânge

boierii, iar de se va adeveri hotarul cum spune episcopul, să-i dea zălog

altă moşie, din hotar în jos. Zi, la Vinerea Mare, de va da banii, să-i fie

moşia slobodă, iar dacă nu, să fie zălog moşia până va da banii. Martori1:

Statie mare cupar, Milea2 cupar, Marco postelnic, Manea cupar, Manta,

Andrea judeţ, Stanciul, Constantin2. Scrie Mareş logofăt.

M-rea Câmpulung, I/22.

Orig., difolio (14,5x20 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş, cu o

cop. Altă cop., ms. 204, f. 15v-16.

Ed.: menţ., Răuţescu, Câmpulung Muscel, p. 127, 148; Răzeşul,

Mitrop. Ignatie Sârbul, p. 1057 (nota 17).

1 Ultimii 4, după semnături.

2 Semnătura în lb. greacă.

306

551. 1658 (7166) aug. f.z. Ioan ermonah, egumen m-rii Bistriţa,

cu tot soborul, adevereşte stareţei m-rii Deunlemn pentru un ţigan, Pătru

Scurtul, că l-a dat maicilor de la m-rea Deunlemn, iar mai înainte,

egumenul Ananie îl dăduse logofătului Stanciul din Zătreani, pentru nişte

bivoli. Astfel, adevereşte că ţiganul nu a fost al m-rii Bistriţa, iar Stanciul

logofăt să-şi caute bivolii acolo unde s-au dat. Martori1: Manta mare

cămăraş, Manole (logofăt)2, Iane, Socol Măldărescul, Tudor Bărbătescul şi

mulţi boieri şi negustori: Smerenie eromonah, Pahomie eromonah,

Sarapion egumenul de la Arnota, Deonisie eromonah, …3 erodiacon, alt

Pahomie eromonah, Tudor logofăt, Socol, Nica, fiul lui Stănislav, Chirilă

Balaban, Stroe Olănescu logofăt, eromonah Pavel, eromonah Ionichie,

eromonah Hariton, eromonah Paisie de la Bistriţa, Oprea logofăt de la

Vlădeaşti, Ioanis, Anastasie. Pe acest zapis să-şi facă şi carte domnească.

M-rea Dintrunlemn, XLIV/4.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, sigiliu ecleziastic în fum.

Cop., ms. 445, f. 268-268v.

1 Ultimii 18, după semnături, din care ultimele 2 în lb. greacă..

2 După semnătura în lb. greacă.

3 Ilizibil.

552. 1658 (7166) …1 6, în casa popii Fătul. Voico, Liontie şi

Radul, fiii lui Nistor din Cârligaşi, vând lui Micul din Cârligaşi 20 stj. de

ocină în sat, cu câte 60 de bani gata, stânjenul, din apa Ialomiţei până în

Drumul Hărjii, cu ştirea fraţilor de moşie. Martori, mulţi boieri: Stănilă,

Stoica, Băra, Nedelco şi Ion. Peceţi şi iscălituri. Scrie Stoica logofăt.

Doc. ist., MCCXXX/124.

Orig. (31,5x21 cm), rupt, pătat, lipit, 3 sigilii inelare în fum.

1 Loc rupt.

553. 1658 (7166) f. l. 13. Jupâneasa Marica, soţia lui Alexie

subaşul, cu fiii săi, Dima, Leca şi Sima, vând lui Duca ceauş casa lor din

Piteşti, cu tot locul din jur, din uliţă până în vale, cu 45 ughi bani gata, cu

307

ştirea vecinilor. Martori, boieri: popa Dumitru Ciortan, popa Dumitru,

Necula ceauş, Tănasie armaş, Dima stolnic, Iorga Margadin, Miroslav,

diaconul Arsenie (Dumitru)1, Liordarie, Lamba. Peceţile şi iscăliturile,

pentru credinţă. Scrie Ivan logofăt.

Ms. 479, f. 54v.

Cop. Alte cop., mss. 349, f. 469v-470; 710, f. 656-656v.

1 Completat după cop. din ms. 710.

554. 1658 (7166) f. l. z. Hrisov <pentru moşia Dranoveţi, jud.

Romanaţi>1.

Col. Hotărnicii, jud. Romanaţi, nr. 17, f. 7.

Menţ.

1 După titlul hotărniciei.

555. 1658 (7166) f. l. z. Papa paharnic, fiul lui Buzincă mare

comis, vinde lui Barbul căpitan din Bădeni o jumătate de roată de moară în

Smedeşti, cu 5 ughi, cu parte de moşie împrejurul morii acelei jumătăţi de

roată. Acest vad de moară este într-un loc cu Grama şi cu Gherghe roşul şi

este din jos de vadul lui Barbul căpitan. Martori: Varlam egumen din

Cepturile, Grama şi Stanciul din Smedeşti, Şteful din Căpreşti, Mihai din

Verneşti. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Ep. Buzău, VIII/4.

Orig. (30x20 cm), filigran. Cop., ms. 171, f. 125v-126; reg., Fişe

g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Grecianu, Genealogiile, I, p. 71.

556. 1658 (7166) f. l. z. Moştenii din satul Şcheii cei Bătrâni

adeveresc că au ales partea de moşie a lui Cârstea Miclescu din Cândeştii

din Deal, cu hotare: coada Văii Pupezii, până în cei doi stejari, muchea

Văii lui Ban, matca Văii lui Ban, în jos, alături cu Valea Şchitului, până

308

unde se împreună apa Văii lui Ban cu apa Văii Şchitului, la deal, în ţâlfă,

în „copaciu ghilciurosu”, Vâlceaua Curuiului, Căteniţa Împletită,

Aguridar, matca Topuluiu, matca Potocului, Piscu cu Scândura, copaciu

cu albina, Valea lui Ristos, pe Crac, muchea Glâmbocului, unde se

întâlneşte Valea Pupezii cu Valea Glâmbocului, hotarul Dobrescu. Cârstea

Miclescu, Dumitru, Chiţu, Stănislavu, fraţi, dau zapisul lor călugărului

Theodose ermonah mitocului Şchiteanu, ca să stăpânească sus-numitul

codru de loc, din strimturie, la vale, vânzându-se cu 30 galbeni taleri, bani

gata, intrând în aceşti bani şi cei 4 galbeni, pentru care s-a dat zapis mai

înainte. Martori1, oameni din multe sate: Dan Timpea, Marin Timpea şi

Radu răcariu din Şchei, Dumitru Piţigăia, Costandin Conciu din Drăgăeşti,

Radu Breazu şi Marin pârcălab din Boţeşti, Stan Vraciu din Dobreşti.

Degetele, în loc de pecete. (Scrie popa Stan Bunbuianu2 din Bogaţi)

3.

Mitrop. Ţării Româneşti, LVII/14.

Orig., difolio (38x23,5 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 135, f. 77-77v.

1 Ultimul, după semnătură.

2 În cop.: Bunbuială.

3 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după semnături.

557. 1658 (7166) f. l. z. Stanciul din Bârzeşti vinde lui David din

Bodeşti o falcie de loc, din silişte, în sus, cu 150 bani. Martori: popa

Mihăilă, diaconul Mateiu, Vladul şi Dumitru, toţi din Bârzeşti, popa

Drăghici din Bodeşti. Degetul, pentru credinţă.

M-rea Bistriţa, III/5.

Orig. (8x21 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „S-au scris în condica mănăstirii”. Cop., ms. 201, f. 87v;

S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 148, f. 73v-74.

Ed.: rez., Tezaur vâlcean, p. 197.

558. 1658 (7166) f. l. z. Stan, fiul lui Mirea din Hodoleanii,

vinde lui Ghioca roşu din Hodoleani poiana de la Gropana din Ruşeţii,

309

<din Halmăji>1, cu ştirea fiilor şi a rudelor. Martori, oameni buni din jur:

Pătru, Badiul, Laţco, Istratie. Degetele, pentru credinţă.

Doc. ist., XXXIX/53.

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran.

1 Completat după nota tergală.

559. 1658 (7166) f. l. z. Sătenii din Fiiani – Stanciul, Marin,

Berivoe, Stoica şi Radul – vând lui Radul postelnic moşia lui Manea

unchiaş, de la vârf, pe jumătate, şi bună şi rea, cu pomi şi fără pomi, până

în apă, cu cât o luase şi Manea unchiaş, cu 2 ughi, cu dobândă, fiind

Stanciul chezaş. Manea n-a căutat să plătească nici capetele nici dobânda,

iar Radul căpitan apucându-l pe Stanciul, fiind el chezaş, de a plătit

capetele şi dobânda, iar Stanciul unchiaş şi Berivoe au luat de la m-rea

Căldăruşani 7 ughi, din vânzarea acestei moşii, cu zapis. Apoi, mănăstirea

l-a apucat pe Stanciul de bani, că n-au avut în Fiiani moşie, voind să-l

bage la puşcărie. Văzând sătenii că tot trag nevoie pentru acest om, au

vândut moşia jumătate, cu preţ, cu 9½ ughi, din care sătenii au luat 2 ughi

de i-au dat la bir. Martori1: Pătru şi Oprea. Degetele, pentru credinţă.

Ms. 454, f. 306-306v.

Cop.

1 După semnături.

560. 1658 (7166) f. l. z. Drăguşin, cu fiii şi soţia lui, vând lui

Radul postelnic şi coconilor acestuia moşia lui de sub Priporul, de la

Căpriianul, şi un loc, Întrevâlcele, de la Nănişorul, precum şi curătura din

trestie, cu doi meri şi cu hotare: din capul fălcilor, de la Aniniia, în

fundurile de jos; şi altă parte, cânepişte, la valea moşiei, şi partea lui de

apă şi vad de moară, din valea moşiei, până în jos, până în Liiarimir (?), de

cumpărătoare şi de moşie. Au mai vândut şi un loc de la Valea Hămei, cu

meri, toate cu 6 ughi şi 6 costande. Martori, megiaşii satului: Marin, popa

Cârstea, Vâlcul, Pătru, Manole, Stan, Radul, alt Stan. Scrie Stan diacon.

Degetele, pentru credinţă.

310

Ms. 454, f. 305v-306.

Cop.

561. 1658 (7166) f. l. z. Drăguşin, cu soţia lui şi cu fiii lor, Tatul

şi Iftenie, vând lui Radul postelnic casa cu siliştea, cu toate nemestiile, cu

hotare: din sus, până în partea lui Stan, ginerele său, şi din jos, până unde

se hotărăşte cu fiii Chitrănoaiei, până în hotarul lui Istrate uncheaş şi până

în vale; au mai vândut un răzor, cumpărat de la Gagepea (sic!), pe lângă

Stanciul Pâlşog, cu 9 galbeni, bani gata. Martori1, oameni buni: Stanciul

Pâlşog, Istrate unchiaş, Marin, Stoica Voinescul, Nan unchiaş, Vâlcul,

Stanciul, Pătru, fratele lui Radul, Oprea, fiul lui Radul, Stan, ginerele lui

Drăguşin, Radul, fiul lui Neagul, Radul Copârnoaie, Duca, Şărban vătaf,

popa Cârstea. Scrie Pătru diiacon. Iscăliturile, pentru credinţă.

Ms. 454, f. 307-307v.

Cop.

1 Ultimii 5, după semnături.

562. 1658 (7166) f. l. z. Dumitru dăruieşte, la moartea sa, popii

Stanciu, ca să-i facă două sărăcuste, un loc la Mal, lângă Valea

Frăsinetului. Cine se va scula să ia locul, fraţii sau oricine, Dumitru va lăsa

toate păcatele sale pe acel om. Martori: Barbul, fratele lui Dumitru,

Bălaur, Danciul Bogdănescul şi Dagomir.

Ms. 719, f. 125.

Cop.

563. 1658 (7166) f. l. z. Istrate, fiul lui Pătru, fiul lui Stoica,

vinde lui Radul postelnic o moşie măsurată, de la Drăguşin, şi un loc de la

Stan şi Măineiu, lat de 20 stj., lung de 80 stj.; alt loc, de la Stanciul vătaf,

„cum mergu şapte locuri la vale”, până în hotar; un loc, de la Manea,

cumnatu-său, pe Gruişor, capul fălcilor din sus, 30 funii; alt loc la Piscul

Tăntărealei, din sus de toate locurile, toate cu 5½ ughi, bani gata. Martori:

311

Drăguşin, Andrei, Vâlcul, Tatul, Stanciul, Radul şi Stoica. Iscăliturile,

pentru credinţă.

Ms. 454, f. 305v.

Cop.

564. 1658 (7166) f. l. z. Coman, cu soţia sa, Stanca, fata lui Pătru

Barţu, şi cu fiii lor, Dragomir, Tatul, Stan, şi fetele ei, din Găgeani, vând lui

Voinea, Radul şi Vlădiian, feciorii lui Neagoe Tărâţă din Strâmbeani, moşie

la Vârful Bobului, partea lui Pătru Bărţă, cu 500 bani gata şi 3 costande, ca să

le fie lor moşie, la trei fraţi şi la fiii lor. Aldămăşari, oameni buni din Găgeani

şi popa Stan din Păheşti1. Numele, pentru credinţă.

Ms. 454, f. 250v-251.

Cop.

1 După semnătură.

565. 1658 (7166) f. l. z. Stan, fiul călugărului, şi Radul

(Chitrar)1, fiul lui Stoica Catană, vând lui Radul postelnic curătura din

Trestii, partea lor ce o au de la Drăguşin, cu 1 ughi şi 5 costande. Martori,

oameni buni: Stoica, Vâlcul, Marin, Soare, Stan şi Duca. (Scrie Pătru

diiacon)2.

Ms. 454, f. 307v.

Cop.

1 Completat după semnătură.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

566. 1658 (7166) f. l. z. Piatra de mormânt, plesnită în timpul

„zaverei”, a lui jupan Pătru, mort în zilele domnului Costandin vv.

M-rea Nucet, XXIII/24.

Menţ.

312

567. 1658 f. l. z. Marco şi Pătru vând lui Bogdan moşia Vella.

A.N., XLVIII/1, f. 11 (nr. 96).

Menţ. în lista doc. din col. M. Seulescu; ibidem, XLVIII/1, f. 20

(nr. 231) – ambele cu: Păten, în loc de Pătru.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 150 (nr. 2011) – cu cotă greşită:

XLVII/1, f. 20 (nr. 231).

568. 1658 (7167) sept. 1. Pătru Boureanul vinde lui Mihalcea

comis vie, cu livadă, cu pomi, iar din locul ce-l are cu Drăghici, a treia

parte, cu 5½ ughi.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Rez.

569. 1658 (7167) sept. 8. Dragomir Nencescul vinde lui

Mihalcea comis 8 locuri de dincolo de Răstoacă, locuri numite „de supt

funia lui Tecşan Moldoveanu”, cu 15 ughi, bani gata, pe care şi el le

cumpărase de la acesta din urmă.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Rez.

570. 1658 (7167) sept. 10. Mihail Radul vv. întăreşte lui Calciul1

stolnicel din Verneşti o vie în sat, cu locul şi livezile ce au fost ale lui

Tatul postelnicel din Verneşti. Acesta din urmă a fost dator lui Calciul 13

ughi, cu zapis, iar după moartea lui Tatul, nepoţii acestuia, Vâlcan şi

Preda, i-au dat via lui Calciul făsându-i şi dires; acesta a lucrat-o, făcând

vie, căci era părăsită. În al treilea an, nepoţii lui Tatul, fără judecată, au

cules via, zicând că nu a fost unchiul lor dator atâţia bani. Ei au venit „de

s-au întrebat” de faţă, înaintea boierului domnului, Barbul mare vornic,

care le-a făcut carte la 12 oameni buni de acolo, ca să judece şi să-i

tocmească. Aceşti boieri, împreună cu egumenul Varlam de la Argeş, au

luat sama, tocmindu-i pe drept, şi au dat să ţină Calciul via cu locul, iar

vinul luat de nepoţi, în toamnă, să-l plătească, vadra, câte 5 costande, cum

313

a văzut domnul în cartea de judecată a acestora. De vor mai avea alte

gâlcevi, să vină de faţă. Ispravnic, însăşi spusa domnului. (Scrie Costea)2.

Ep. Argeş, VII/25.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran, monograma şi sigiliul mare

în chinovar. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, I, p. 59 (nr. 775) – cu cotă greşită: Ep.

Argeş, V/25; Vârtosu, E., Sigilii domneşti, p. 6-7.

1 În rez.: Halciul.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe f. 1v.

571. 1658 (7167) sept. 10. Vasilie şi vărul său, Neanul din

Tătărani, jud. Buzău, vând lui Toader Dovleateul din Şchiopeani, jud.

Râmnicu Sărat şi Brăila, partea lor de moşie din Făurei, 180 stj. aleşi, cu

câte 25 bani, stânjenul, dându-le banii gata şi cu ştirea fraţilor lor de

moşie. Martori, boieri şi megiaşi: Irimiia iuzbaşa, Loghin, Simion şi

Necula, toţi din Şchiopeani, Iacob iuzbaşa şi fratele lui din Dae, Cărbune,

Răzmiriţă şi Micul, toţi din Scutaşi. Degetele, în loc de pecete.

Doc. ist., CCXLVII/37.

Orig., difolio (31x22 cm), filigran, rupt, lipsă 1/3 din f. a doua, lipit.

572. 1658 (7167) sept. 18. Iorgache vornic, la moartea sa, lasă

fiicei sale, Dumitra: ocina de la Brebul, cu 6 rumâni; moşia de la (Vârliţi)1,

30 pogoane de vie, la Cepturile, cu moşia din deal şi din câmp, şi cu

cosoae2, de lângă Cherba; 20 suflete de ţigani, mari şi mici; haine, scule,

leagăn şi dobitoace, ce i le-a dat de zestre. De asemenea, lasă nepotului

său, Iordache: ocina de la Scârnăveasca, moşia de la Istău, cu trei case de

rumâni, 30 pogoane de vie la Vispeşti, cu moşie din câmp şi din deal, 20

suflete de ţigani, mari şi mici, haine, scule, leagăn şi dobitoace, ce le-a dat

de zestre fiicei sale, Ilina, cu zapise. Mai lasă m-rii Malamoc 20 pogoane

de vie la Cherba, 500 stj. de ocină la Mihăileşti, iar mănăstirii sale,

<Schitul Iordăcheanul, jud. Saac>3, îi dăruieşte 20 de pogoane de vie la

Cherba, cu moşia din câmp şi din deal, ocină la Grozăveşti4, cu heleşteie şi

cu vad de moară în Cricov, un left de aur ca să facă morile, ocină la

314

Ţăţărligul4, 9 suflete de ţigani, mari şi mici – Costandin ţiganul şi Vintilă

ţiganul, cu sălaşele lor –, rumânii de la Cozleaci, Inoteşti5 şi Glăvăneşti şi

cu alţii pe care i-a mai cumpărat. De asemenea, a mai lăsat ca rumânii să

facă la mănăstire 2 umblători de piatră, şopron de piatră, curtea să i-o

îngrădească cu bolovani şi să fie iertaţi de rumânie, ei şi fiii lor, iar de nu

vor face, să fie rumâni la mănăstire. Fiica şi nepotul lui să nu aibă treabă

cu aceştia, pentru că i-a cumpărat şi nu sunt împresuraţi ca rumânii de la

Băteşti. Altele ce vor mai rămâne, după moartea sa, moşii, vii, ţigani,

scule, haine, chelciug, dobitoace, dichise în casă, să se împartă pe din

două, frăţeşte, între fiica şi nepotul săi. Blestem. De se va mai găsi vreo

carte, făcută în timpul vieţii sale sau la boala sa, să se spargă şi să nu se

bage în seamă. Martori, boieri: Neagul, fratele său, Antonie, şi Nastea, toţi

din Negoeşti, Borcea logofăt. Scrie popa Dragomir din Cozleaci.

Ms. 130, f. 290v-291.

Cop. Alte cop., mss. 132, f. 135-135v; 361, f. 4v-5 – cu văleat:

7166.

1 Loc alb, completat după cop. din ms. 361.

2 Loc alb, completat după cop. din ms. 132.

3 Completat după titlul ms.

4 Scris cu chinovar.

5 În cop. din ms. 361: Iunoteşti.

573. <1658 – 1659>1 sept. 20. Mihnea vv. întăreşte lui Luca,

episcopul Buzăului, să fie volnic să ţină nişte mori de la Berindeşti, pe

care le-a ţinut un turc, Ali, pentru că le-a cumpărat Chesar mare logofăt de

la acesta, iar de la acest boier le-a cumpărat însuşi domnul, cu aspri gata

…2. Apoi, domnul le-a dat Episcopiei, ca să-i fie pomană şi să fie trecut la

jărtvelnic, iar Episcopiei, de moştenire. Episcopia să ţină aceste mori, cu

20 stj. de moşie, în lat, iar în lung, din cap, până în cap, şi cu o grădină.

Ispravnic, însăşi spusa domnului. Scrie Vlad.

Doc. ist., MDCXLIV/9, f. 13-13v.

Cop.

1 Fără văleat, s-a datat după domn.

2 Loc alb.

315

574. 1658 (7167) sept. 21. Şase boieri, luaţi de Lepa, Mardarie şi

Vasilie, egumenul m-rii Govora, pe răvaşe domneşti – Pătru cel Bătrân şi

Pătru Bidiviul din Bărbăreşti1, Crăciun din Leoteşti, Dumitru din Balş,

Enachi din Bărlui şi Radul din Mor<ân>glavi2 –, văzând omul domnesc şi

răvaşele domneşti, adeveresc că m-rea Govora să ţină o parte <în

Chinteşti>3, iar Lepa cu Mardarie, altă parte, după cum au văzut şi cărţile.

Peceţile, pentru credinţă. Cine se va scula cu pâră, să aibă mare pradă, 100

ughi. („Şi ispravnic, om domnesc, portar Nedelco ot Râmnic”)4.

M-rea Govora, XI/1.

Orig. (29,5x21 cm); cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „S-au scris în condica mănăstirii”. Cop., mss. 234, f. 224-

224v; 447, f. 231v; S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 146, f. 223v-224; reg., Fişe

g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Andronie, Soare, Izvoare documentare vâlcene, III, p. 12.

1 În cop. din ms. 234: Bărbăteşti.

2 Omisiune, completat după cop. din ms. 447.

3 Completat după nota tergală.

4 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

575. 1658 (7167) sept. 21. Nedelco (portar)1 din Boteni vinde lui

Costandin negustor moşie în sat, 10 stj., cu câte 7 costande, stânjenul.

Martori, boieri: Cernica ceauş din Gostilea, Staicoi din Băjeşti. Scrie

Stefan iuzbaşa de spătărei. Degetul, pentru credinţă.

Col. Potra, George, I/26.

Orig., difolio (25x19 cm), pătat.

1 După semnătură.

576. 1658 (7167) sept. 27. Mihai portar din Copăceni şi cumnata sa,

Dragota, soţia fratelui său, Dragomir, cu fiii lui, Dragomir, Cratco şi Stan,

adeveresc lui Dumitraşco logofăt din Copăceni că, în zilele lui Mihail Radul

vv., la vremea haraciului, neavând cu ce plăti birul, Bobe iuzbaşa de portărei

din Popeşti, le-a vândut ½ funie de ocină din sat, cât a fost a lor, nevândută,

316

sus-numitului logofăt, cu 12½ ughi bani şi 2 costande, de şi-au plătit ei birul

haraciului. Această ocină a fost partea fraţilor lui, a lui Dragomir şi alţii,

pentru care i-a dat Dragotei 6½ ughi şi 8 costande, de s-au făcut 19½ ughi, cât

este preţul moşiei. Martori: Radul paharnic din Răteşti, Nedelco paharnic,

Radu portar, Stan ceauş, Chiriiac postelnic.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

577. 1658 (7167) oct. 1. Costandin Găleţeanul şi Statie mare

cupar scriu bunului „priiaten şi vecin dă aproape”, jupanului Mihail

Goltşimit, mare sudeţ al oraşului Braşov, şi întregului Sfat al cetăţii, că s-

au bucurat de scrisoarea acestora, trimisă la 29 septembrie, pe care au

primit-o „foarte cu dragoste”, înţelegând de buna lor sănătate şi de toate,

pe rând, anume „pentru rândul veştilor”, pe care vor să le afle de la ei.

Astfel, îi înştiinţează că a venit o solie de la han, împreună cu oamenii

domnului lor, în drum spre Crâm (Crimeea), spunând aceştia că hanul şi

cazacii vor veni prin „ţara noastră”, dar încă n-au ajuns la hotar, însă nu

vor zăbovi. Pentru rândul mărhii, dobitoacele luate de la oamenii sudeţului

Braşovului, nu au făcut bine, căci au luat „ca nişte oameni nebuni şi fără

dă minte”, câte vite au fost pe aici, toate fiind luate cu „semn bun” şi

scrisoare, dându-se pe mâna păstorilor, să le păzească foarte bine şi să le

ferească din calea răutăţilor. Astfel, câteva vite sunt pe seama cuparului,

iar câteva pe seama lor, înştiinţându-i că le vor păzi, până va veni domnul.

De asemenea, le scriu că acesta din urmă nu va fi bucuros la paguba

oamenilor sudeţului.

S.J.A.N. – Braşov, Primăria Braşov, Col. Stenner, nr. 601.

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran, sigiliu de închidere în ceară

cafenie.

Ed.: rez., Cat. doc. rom. Braşov, p. 5 (nr. 77); Hurmuzaki, p. 128

(nr. 2380); Iorga, Socot. Braşovului, p. 211.

578. 1658 (7167) oct. 5. Vlad şi fratele său, Dumitru, fiii lui Răcnea

cel Negru, vând lui Borcea, fiul lui Vlădan, un pământ la Joenesa, la vârful

317

poeniţei, cu obraţii. Apoi, i-au mai vândut părţile lor, la Lacul Chiliilor şi la

Borduşăl, cu 300 bani gata şi cu ştirea tuturor fraţilor. Şi să-i fie acestuia

moşie şi celor ce se vor trage din el. Această moşie s-a vândut când a fost

foamete, în zilele lui Grigorie vv. Martori: popa Ivan, Radul Frige, Dragomir

Zmeul, cu fiul său, Stoican. Degetele, pentru credinţă. Scrie Vâlcul.

Ep. Buzău, LIX/9a.

Îndoielnic, (27x20 cm), filigran, puţin pătat; îndoielnic, după

menţionarea în doc. a foametei din vremea lui Grigorie Ghica vv.

578 bis. 1658 (7167) oct. 5. Tănasie, fiul lui Anania, vinde lui

Vlădan toată partea sa de la Pomii Banului, cu pomi, cu 300 bani gata,

„cându foametea”, şi să o împartă cu fiii popii Topcea. Martori1: Dragomir

Zmeul şi fiul său, Stoican, Tanasie căpitan, Stoica bărbier (?) şi Mălicico

grămătic. Scrie Vâlcul.

Ep. Buzău, LIX/9b.

Îndoielnic, (27x20 cm), filigran, puţin pătat; îndoielnic, după

menţionarea în doc. a foametei <din vremea lui Grigorie Ghica vv.>.

1 Ultimul, după semnătură.

579. 1658 (7167) oct. 9. Pătru, fiul (lui Pătru)1 Pustiului, cu soţia

sa, vinde lui Necula o părăsişte (cu via din vârf a lui Vişan)2, cu 10 ughi.

Martori, mulţi boieri: Tudor, Radul, Alexe, fiul căpitanului Pană. Degetul,

pentru credinţă.

Ms. 710, f. 760.

Cop. Alte cop., mss. 479, f. 182; 482, f. 60v-61 – ambele cu: f.l.z.

1 Completat după cop. din mss. 479 şi 482.

2 În cop. din mss. 479 şi 482: cu voia vătafului Vişan.

580. 1658 (7167) oct. 11, Gorgoteşti, în casele jupânului

Dima. Lepădat, fiul lui Dragomir Golgoteanul din Vârbilov, vinde lui

Mihai iuzbaşa din Slenic partea sa de moşie din sat, cu deal cu vii, cu

318

vaduri de moară, cu ştirea oamenilor lui, cu 1.400 bani gata, pentru că i-a

dat acesta bani, când i-a fost robită soţia, şi i-a făcut bine şi cu alt prilej de

bani, la nevoia lui. Martori: Coadă căpitan din Făcăiani, Stoica iuzbaşa şi

Ruse ceauş, amândoi din Berevoeşti, Stanciu <O>1chea din Zeleten,

Grosul croitor din Paţea. Scrie Voda Găianul logofăt. Peceţile, pentru

credinţă.

Doc. ist., CCCLXIX/92.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran, rupt, lipsă 1/3 din f. a doua,

lipit, 3 sigilii inelare în fum.

1 Loc rupt, lectură probabilă.

581. 1658 (7167) oct. 17. Preda căpitan, fiul lui Danciul

postelnic, ispravnicul Scaunului Craiovei, adevereşte egumenului

Micodim de la m-rea Tismaana că a avut acesta pâră cu Pătraşco şi Tudor

din Pleşoi, înaintea domnului Mihail1 vv., pentru jumătate din satul

Comanii, iar domnul a dat lege lui Pătraşco şi Tudor, să jure, cu 12 boieri,

cu răvaşul domnului, dacă au şi ei jumătate din sat sau este tot al

mănăstirii, punându-le zi. La zi, la Vinerea Mare, la Scaunul domnesc, la

Craiova, fiind şi egumenul de faţă, boierii n-au venit cu legea, cum scria

răvaşul domnului, stând egumenul acolo şi aşteptându-i încă 3 zile, dar ei

tot n-au venit, rămânând Pătraşco şi Tudor de lege şi de judecată, neavând

nicio treabă cu acea jumătate de sat. Preda căpitan, văzând şi cărţile

domnilor bătrâni, Vlad Vodă, fiul lui Radu Vodă, Dan Vodă, fiul lui Radu

Vodă, Alexandru Vodă, fiul lui Mircea Vodă, Radu Vodă şi Matei vv.,

toate pentru mănăstirea Tismana, a făcut carte egumenului.

M-rea Tismana, XIV/6.

Orig. (29,5x20,5 cm), filigran, sigiliu de închidere în ceară verde,

căzut; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica

Tismenii”. Cop., mss. 330, f. 32-32v; 335, f. 224v-225; 711, f. 160-160v;

reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: reg., Ştefulescu, Tismana, p. 333-334; menţ., Stoicescu,

Dicţ. marilor dregători, p. 225.

1 În cop. din ms. 335: Mihai.

319

582. 1658 (7167) oct. 17. Vlad, soţia sa, Ilina, şi copiii, Pârvul şi

Voinea, din Creţeani, vând lui Radu iuzbaşă de roşii din Vâlcea, din

Giuleşti, via lor din dealul Creţeanilor, cu locul ei, îngrădită din gard în

gard, 6 răzoare, fără cea a fratelui său, Radul, cu ştirea vecinilor, cu 15

ughi, bani gata. Martori1, boieri: Dumitrul Anescul Mehedinţul

(postelnic)2 din Izvorul Călugărului, Vlad Junghiatul din Diculeşti, Istratie

armaş şi fratele său, Manea, Dobromir şi fratele său, Pârvul (postelnic)2,

toţi din Creţeani, Dragul (roşu)2 din Coiani, Stanciul Andrea (roşu)

2 din

Călimăneşti, Pătraşco şi Radul Oacă din Diculeşti, Staico postelnic din

Sârbi, Vlad postelnic din Giuleşti, Enachi logofăt şi nepotul său, Radu, din

Drăganul, Radul logofăt fost popă din Suteşti, Preda din Creţeani3.

Degetele, în loc de peceţi. Scrie Vlad Stroevici din Oteteliş.

M-rea Bistriţa, XXXVI/1.

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran, 2 sigilii inelare în tuş şi

fum; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condica

mănăstirii”; sub văleat, o însemnare: „Anno domini 1659”. Cop., mss.

193, f. 268; 202, f. 354-354v; rez., S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 147, f. 194v.

Ed.: rez., Tezaur vâlcean, p. 198.

1 Ultimul, după semnătură.

2 După semnătură.

3 În cop. din ms. 202: Crean.

583. 1658 (7167) oct. 19. Dumitru, fratele popii Neculae, vinde

lui Badea Izbăşoiu (iuzbaşa)1 o parte de ocină în <Căzăneşti, jud.

Ialomiţa>2.

A.N., CCCVI/14 (nr. 47).

Rez.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 149 (nr. 2003).

1 În doc. se întâlnesc ambele forme.

2 Completat după titlul perilipsisului.

320

584. 1658 (7167) oct. 25. Manul mare vornic întăreşte

egumenului de la m-rea Sf. Troiţă să fie volnici oamenii lui să ia

vinăriciul, ploconul şi părpărul, din dealul Vălenilor, de la slujitori, boieri,

ţărani, popi sau de la orice om ce are vii acolo, pentru că egumenul a venit

înaintea vornicului, zicând că a luat vinăriciul şi înainte vreme, iar

vornicul i-a dat carte. Cine nu-i va da voie, să-i ia fără voia lui, iar cui îi va

părea cu strâmbul, să vină de faţă.

M-rea Radu Vodă, XVIII/26.

Orig. (29,5x20 cm), puţin pătat, sigiliu în ceară verde, căzut; pe

verso este scris un alt doc. din 1641 (7150) oct. 18. Menţ., ms. 256, f. 588

(nr. 808).

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 208.

585. 1658 (7167) oct. 25, Bucureşti. Stan megiiaş, fiul lui Stan

din Cojăşti, jud. Ilfov, vinde lui Vlad dorobanţ din Cojăşti partea lui de

moşie din sat, 20 stj., cu câte 35 bani, stânjenul, bani gata, pe care i-a dat,

unde i-a fost nevoia, cu ştirea rudelor, a fratelui său, a moştenilor şi a

vecinilor. Martori: Dobrotă, vărul vânzătorului, Calona logofăt, popa

Dumitru, Necula stegar, Dobre ceauş şi Trandafir, toţi din Cojăşti.

Degetele, pentru credinţă. Scrie Stoica logofăt, fiul lui Soare logofăt.

Doc. ist., MLXXXVI/10.

Cop.

586. 1658 (7167) nov. 9. Nan, fiul lui Visaru (sic!) din Scăeni,

pentru moşie <în Scăeni>1.

A.N., CCCVI/12 (nr. 5).

Menţ.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 149 (nr. 2005).

1 Completat după titlul perilipsisului.

321

587. 1658 (7167) nov. 12. Dumitru, fiul lui Ştefănel din Miceşti,

vinde lui Zaharie logofăt din Miceşti partea lui de ocină din Târseni, peste

râu, cum se cheamă semnele locului, Boziianele, cu toată partea de apă,

„fără dincoace”, căci i-a vândut „numai de într-acolo”, din acea parte,

dinspre silişte, cu 3 ughi, bani gata. Martori1, oameni buni: Stan din

Miceşti, cu fratele său, Stoica, Sinca, Vladul din Tămăşt…2, Badea şi

Andronie. Degetul, pentru credinţă.

Doc. ist., MCLXXVI/51.

Orig. (26x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat; cu o notă

tergală: „acest zapis iaste dă unde să dă apă morii din Buziianele”.

1 Ultimii 4, după semnături.

2 Lectură probabilă.

588. 1658 (7167) nov. 12. Dumitru, fratele popii Neculae, şi

nepotul lui, Dumitru1, vând lui Badea postelnic din Horez <80 stj.>

2, cu

câte 45 bani stânjenul, în Căzăneştii de Jos, <jud. Ialomiţa>3.

A.N., CCCVI/6 (nr. 15).

Rez.; menţ., ibidem, CCCVI/14 (nr. 43 a).

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 150 (nr. 2006).

1 Jumătate din cuvânt a fost şters.

2 Completat după menţ.

3 Completat după titlul perilipsisului.

589. 1658 (7167) nov. 12. Radu stegar vinde lui Badea iuzbaşa

moşie <în Căzăneşti, jud. Ialomiţa>1.

A.N., CCCVI/14 (nr. 43).

Menţ.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 149 (nr. 2005).

1 Completat după titlul perilipsisului.

322

590. 1658 (7167) nov. 13. Mihail Radul vv. întăreşte egumenului

Teofil de la m-rea Bistriţa să fie volnic să ia tot vinăriciul de la Ocna Mare

şi de la satul Costeşti, cum a fost obiceiul din-nainte vreme, partea

domnească. De asemenea, porunceşte celor ce au vii în acele dealuri să

dea tot vinăriciul cum au dat şi înainte, ca să nu mai vină călugării cu jalbă

la domn, a doua oară, căci „mai apoi, capitele voastre vor şti” şi mare

certare vor avea de la domn. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Bistriţa, LXIV/329.

Orig. (30,5x22,5 cm), monograma şi sigiliul mare în chinovar; cu

o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condica

mănăstirii”. Cop., mss. 192, f. 29v; 713, f. 288v-289 (foste 834v-835);

rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez. Aricescu, Indice, II, p. 95-96 (nr. 2196) – cu cotă

greşită: M-rea Bistriţa, IV/329.

591. 1658 (7167) nov. 15. Semen clucer şi fratele său, Iovan

căpitan, adeveresc unchiului lor, Nicola postelnic din Cătun, şi verilor lor,

Stoian şi Stoica, că au căzut moşiile Burila şi Izvorul pe seama acestora,

iar ei neavând putere „să poarte cheltuiala” şi fiind ei „tot unii”, s-au

tocmit şi au făcut 3 părţi din cele două sate: o parte să o ţină unchiul lor cu

fiii săi, alta verii lor, iar pe a treia să o ţină ei, să fie fraţi pe aceste moşii şi

ce venit va fi, să-l împartă în trei şi să se caute şi la bine şi la rău, în „viaţa

noastră”. Au dat ei la cheltuiala scoaterii acestor moşii 140 ughi, făcându-

şi zapis unii altora ca să fie lucru stătător. Martori: Iacov căpitan de

chiproveţi, Radul roşu din Hinova. Iscăliturile, pentru credinţă.

S.J.A.N. – Dolj, Col. Documente, XCI/1.

Orig., difolio (21x15 cm).

592. 1658 (7167) nov. 25, Bucureşti. Mihail Radul vv. întăreşte

lui Vasilie Preda mare căpitan toate moşiile rămase de la părinţii lui, sate,

rumâni, ţigani, vii, mori, case, locuri de casă şi tot ce va fi, să ţină şi să

„oblăduiască”, el şi fiii lui, dându-le domnul să fie iar pe seama lui, cum

au fost şi înainte vreme. Domnul a adeverit că a fost un boier bun şi nu a

323

fost vinovat de nimic lui Costandin Vodă, şi fiindu-i luate satele şi moşiile,

cuprinse „de unii şi de alţii” de atunci, iar domnul cunoscând dreptatea lui,

l-a miluit iarăşi cu toate satele şi moşiile, să se hrănească, pentru că şi

acum slujeşte domnului şi ţării cu bună credinţă, iar domnul văzând

această slujbă dreaptă şi credincioasă, i le-a dat să le ţină fără nicio

gâlceavă de la nimeni. Cine va vrea să ţină vreo moşie, în silă şi fără

dreptate, să fie blestemat. Blestem. Ispravnic, însăşi spusa domnului.(Cui i

se va părea cu strâmbul, să vină de faţă)1. <Scrie> Dimitrie Boldiciu

2.

Doc. ist., MCMLXXVIII/16.

Orig., difolio (41x28 cm), filigran, puţin pătat şi rupt la îndoituri,

lipit, monograma în chinovar, semnătura domnului.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

2 Semnat în josul doc.

593. 1658 (7167) dec. 1. Mihail Radul vv. scrie celor şase boieri,

luaţi de Gherghe spătar, Balea logofăt şi de alţi boieri, că, la divan, s-a

jeluit egumenul de la m-rea Ciolanul pentru un vad de moară, pe care îl

are în apa Buzăului, <la Cândeşti>1, împreună cu m-rea Bradul, şi le cere

să adeverească cu moşneanii şi oamenii buni din jur pentru acest vad, dacă

a fost vad bătrân al mănăstirii. Dacă a fost al mănăstirii, tot omul să-i dea

pace, iar dacă a umblat Balea logofăt, fără „ispravă”, şi nu şi-a pus moara

în vadul lui, ci a stricat morile mănăstirii, să-l înştiinţeze pe domn.

Ispravnic, însăşi spusa domnului. <Scrie> Stoica2.

M-rea Banu, XXXVII/8.

Orig. (30x20,5 cm), filigran, monograma în chinovar, semnătura

domnului. Cop., ms. 459, f. 112; rez. Fişe g-ral Năsturel, sub dată; menţ.,

ms. 441, f. 17 (nr. 4) – cu: f. d.; altă menţ. în lb. greacă, ibidem, f. 35v (nr.

4) – cu: f. d.

Ed.: text, Ionaşcu, M-rea Ciolanu, p. 30 (nr. 19 bis).

1 După nota tergală.

2 Scris pe verso doc.

324

594. 1658 (7167) dec. 1. Stefan, mitropolitul Ţării Româneşti,

scrie celor 6 boieri, luaţi de Balea logofăt, Ghierghie spătar şi de alţi

boieri, cu carte domnească, cerându-le să caute pentru vadurile de moară

din apa Buzăului ale mănăstirilor Ciolanu şi Bradul şi să adeverească „fără

făţărie”, judecând pe dreptu, iar de vor umbla cu „făţărie”, pentru „voia a

cuiva”, să fie blestemaţi, ca şi vânzătorul Balea logofăt sau alţii, care vor

şti şi nu vor „descoperi” şi nu vor spune „cu dreptul” sau vor tăgădui.

M-rea Banu, IV/6.

Orig. (30x20,5 cm), filigran, puţin pătat, semnătura

mitropolitului. Cop., ms. 459, f. 112-112v; menţ., ms. 441, f. 17 (nr. 3) –

cu: f. d.; altă menţ. în lb. greacă, ibidem, f. 35v (nr. 3) – cu: f. d.

Ed.: text, Ionaşcu, M-rea Ciolanu, p. 30-31 (nr. 20); menţ.,

ibidem, p. 9.

595. 1658 (7167) dec. 3, Bucureşti. Mihail Radul vv. întăreşte lui

Bârcă căpitan de dorobanţi satul Măgureale, jud. …1, cu rumânii. Acest sat a

fost al lui Istratie postelnic, care l-a ţinut pe seama lui până în zilele domnului,

când, ca un om rău şi ficlean, a vrut să înşele Împărăţia şi ţara, iar toţi

slujitorii şi toată ţara l-au ucis, ca pe înşelătorii de domnie, şi astfel a căzut

satul pe seama domnului, care l-a dat lui Bârcă pentru dreaptă şi credincioasă

slujbă către domn şi ţară. Martori, toţi boierii divanului: Manul mare ban al

Craiovei, Radul mare vornic, Radul Popescul mare logofăt, Stroe Hiera mare

vistier, Udrişte mare spătar, Diicul mare clucer, …1 mare stolnic, Manta mare

comis, Ghiorghie Gheţea mare paharnic. Ispravnic, Udrişte Năsturel al doilea

logofăt. Scrie Stoica logofăt, fiul lui Soare logofăt.

Doc. ist., CCCX/43.

Orig., difolio (43x29 cm), restaurat, filigran, invocaţia simbolică,

literele iniţiale şi monograma în chinovar, semnătura domnului.

1 Loc alb.

596. 1658 (7167) dec. 5. Gherghe şi Stan, bănişori de judeţ,

adeveresc că a avut uncheaşul Dragotă din Somor mei în sat, dând bir cu

325

satul, tocmindu-se să lucreze cu satul la boieri. Când a venit în sat, că a

fost o „lepitură”, s-au înţeles să nu ia dijmă, el lucrând tot cu satul, la

boieri, iar când a avut o cheltuială, ca să meargă la Curte, satul i-a luat 20

de obroace de mei, cu pârcălabul Radul şi cu Vlad, de le-au dat la acea

cheltuială a satului, uncheaşul chemând satul înaintea bănişorilor, care a

spus că i l-au luat „fără dă lucru”, judecând bănişorii să plătească

pârcălabul şi satul meiul acestui „sărac dă om”.

S.J.A.N. – Gorj, Col. Alexandru Ştefulescu, I/11.

Orig. (11,5x21 cm), puţin pătat.

597. 1658 (7167) dec. 7, Târgovişte. Sătenii din Drăghineşti,

jud. Vlaşca, ce au fost megieşi mai înainte, se vând rumâni, cu fiii şi cu

părţile lor de moşie, oriunde le vor avea, lui Jipa clucer, anume:

Paraschiva, cu fiul său, Vişan, cu 3.700 aspri gata; Muşat, cu fiii săi,

Manea şi Neagoe, cu 5.700 aspri gata; Cârstea, fratele lui Paraschiva, cu

fiul său, Neguţ, cu 3.900 aspri gata; Bârsan, cu fiii săi, Tudor şi Avram, cu

5.700 aspri gata. Martori, boieri. Degetele, pentru credinţă. Scrie Dumitru

logofăt.

Ms. 256, f. 661-661v.

Cop.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 202.

598. 1658 – 7167 dec. 9. Mihail Radul vv. întăreşte prietenului

său, Bologa Mateiu, satul Stănceşti, jud. Gorj, cu rumânii şi ocinele lor.

Satul a fost de cumpărătoare al lui Preda Brâncoveanul vornic, din-nainte

vreme, iar în zilele domnului, când a fost el la Teleajin, mergător în slujba

împăratului, în Ţara Ungurească, cu hanul şi cu toată tătărimea, cu cazacii,

cu paşa de Silistra, cu turcii şi cu Ghica Vodă, cu moldovenii, Preda

vornic, Pârvul vistiiar şi Istratie postelnic s-au sculat asupra domnului şi

asupra ţării, cu rea ficlenie, ca să facă răutate domnului şi ţării, iar domnul

şi toată ţara, văzând ficlenia lor, i-a ajuns legea şi judecata să piară, „după

lucrurile şi vina lor”, luându-şi plata, ca nişte oameni răi şi călcători de

jurământ, rămânând toate moşiile lor pe seamă domnească. Astfel, fiind

326

Bologa Mateiu prieten şi slugă dreaptă a ţării, domnul l-a miluit cu satul.

Blestem. Martori: Manul mare ban al Craiovei, Barbul mare vornic de

Ţara de Sus, Radul mare vornic de Ţara de Jos, Radul mare logofăt, Stroe

mare vistier, Udrişte mare spătar, Diicul mare clucer, Vasilie mare stolnic,

Manta mare comis, Ghiorghie mare peharnic, Alixandru mare postelnic,

Drăgoiu mare sluger, Vădislav mare pitar. Ispravnic, Radul mare logofăt.

Scrie Preda logofăt.

Doc. ist., CLXXXIV/15.

Orig., perg. (50,5x37 cm), invocaţia simbolică, literele şi

monograma în chinovar, semnătura domnului, sigiliu mare timbrat căzut.

Menţ., fond A. Sacerdoţeanu, ds. 371, f. 38.

Ed.: text, Iorga, Mihnea-Vodă Radu, p. 162-163; Mano, Doc.

priv. la fam. Mano, p. 24-25 (nr. 13); rez., Chiriţă, Boierii Brâncoveni, p.

357; menţ., Mazilu, Udrişte Năsturel, p. 52 (nota 4); Stoicescu, Dicţ.

marilor dregători, p. 106, 125-126, 130, 151, 172, 204, 207 (nota 7), 208,

215, 230, 252, 254.

599. 1658 (7167) dec. 9. Stoica, fiul lui Coica din Bădeani, vinde

lui Barbul că<pi>1tan din Bădeani partea lui de vad de moară şi de moşie de

la Smedeşti, însă din vad, dintr-o roată, a şasea parte, iar lungul moşiei este

din matca Buzăului până în Bahnă de sub coastă, cu 5 ughi, bani gata.

Martori: Pătru steg<ar>1, fiul lui Laica Bălan roşu din Bădeani, Stoica, fiul lui

Voinea, şi Stoica al Nedelcăi. Scrie popa Tudoran. Degetul, pentru credinţă.

Ep. Buzău, VIII/5.

Orig., difolio (29x20 cm), filigran. Cop., ms. 171, f. 126.

1 Omisiune, completat după cop.

600. 1658 (7167) dec. 10. Mihail Radul vv. porunceşte lui

Ienachie copilul, sluga sa, cu privire la scrisoarea trimisă de acesta, prin

care i-a trimis 900 taleri bani, de la satul Baia, de judecie, însă mai are de

dat 600 taleri. De asemenea, îi porunceşte „de fă istov curând”, ca să

aducă vite şi, astfel, se va plăti. Scrie şi satului Baia că i-a iertat de

327

rumânie, să fie ei judeci, căci a dat 900 taleri, dar a rămas dator satul, cu

600 taleri. Astfel, porunceşte să se nevoiască şi să aducă vite pentru a se

plăti, iar sătenii, cu fiii şi moşia lor vor fi iertaţi de rumânie şi de domnii

care vor mai veni, în urma sa. Şi li s-au dat lui Danciul Pârâianul şi lui

Vladul Bârsescul banii, pentru partea lor din Baia, iar ei să nu mai

cumpere moşie în acest sat. Însăşi zisa domnului.

M-rea Hurez, XIX/14.

Cop., cu lipsuri pentru că a fost „la păstrare rea, la mâini streine”.

601. 1658 (7167) dec. 12. Dumitru, fiul căldărariului, vinde lui

Apostol un loc de livadă din sus de moara lui Necula diacon, de la coada

heleşteului în capul arăturilor de sus, la capul râului Mislea, până în

Topilă, în lat, din capul arăturilor până în Grind, cu 2 ughi, bani gata.

Martori: Manole1, Alexe aprod. Scrie Necula logofăt.

Ms. 479, f. 182v.

Cop. Alte cop., mss. 482, f. 61v-62; 710, f. 752.

1 În cop. din ms. 710: Manul.

602. 1658 (7167) dec. 14. Manea al lui Ghiurea, Jipa iuzbaşa

(din Verneşti)1, Nastasie, Anton, Iane iuzbaşă şi Coman iuzbaşă adeveresc

mănăstirilor Bradul şi Ciolanul că i-a luat domnul Mihail Radul vv. să

caute pentru nişte mori avute de mănăstire la Cândeşti şi, strângându-se la

vad, cu moşnenii, aceştiia au spus toţi că vadul a fost de moşie al

mănăstirilor, iar cel vândut de Dospina lui Balea logofăt nu a fost al

acestora. Boierii au tocmit să ţină călugării vadul şi nimeni să nu le poată

muta morile. Ispravnic la judecată, Danciul ceauş de aprozi. Martori:

Gherghe spătar, Moisi căpitan, Gherghe moşnean, Nedelco, Stan Bahamit,

popa Simion din Cârlomăneşti, (Lefter ceauş)1. Scrie Balea logofăt.

M-rea Banu, XXXVII/9.

Orig. (30x21 cm), filigran. Cop., ms. 459, f. 113; menţ., ms. 441,

f. 9v (nr. 16) – cu: f. d.; altă menţ. în lb. greacă, ibidem, f. 29 (nr. 16) – cu:

f. d.

328

Ed.: text, Ionaşcu, M-rea Ciolanu, p. 31 (nr. 20 bis); menţ.,

Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 156.

1 După semnătură.

603. 1658 (7167) dec. 20. Stanciul, (fiul popii Preda)1, fratele

său, Voinea, şi nepoatele, Tudosia2 şi Ana, vând popii Iane livada lor din

hotarul oroşănesc, cu 8½ ughi, bani gata, cu ştirea fraţilor şi vecinilor.

Martori: Pătru şi Sava. Peceţile, pentru credinţă.

Ms. 710, f. 768.

Cop. Alte cop., mss. 349, f. 48v; 479, f. 182v; 482, f. 62-62v –

toate cu: f.l.z.

1 Completat după cop. din mss. 349, 479 şi 482.

2 În cop. din ms. 349, 479 şi 482: Tudoriia.

604. 1658 (7167) dec. 26. Bădica şi soţia sa, Stoiana, cu fiul lor,

Lepădat, vând lui Tudoran iuzbaşa ocină în Gostile, din moşia de sus, 63

stj., cu câte 60 bani, stânjenul, bani gata, moşie pe care o cumpărase de la

Lupul, fiul lui Cazacul. Martori, boieri: popa Radul, Manta postelnic şi

Vladul portar, toţi din Teşila, Radul spătar, Neagoia iuzbaşa din Ţigăneşti.

Peceţile, pentru credinţă. Scrie Stroe.

Mitrop. Ţării Româneşti, XVII/11.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran.

605. 1658 (7167) dec. 27. Ghioca roşu din Murgaşi, ginerele lui

Avram roşu din Murgaşi, cu soţia sa, Neacşa, vinde lui Neagoe din

Vulpeni jumătate din partea lui de ocină din sat, cu 10 galbeni1, cu ştirea

megiaşilor, şi să n-aibă Neagoe opreală nici de la soţia lui, nici de la

rudeniile ei. Iar când nu o va mai putea ţine, să nu o dea cuiva fără ştirea

lor. Martori, oameni buni din jurul locului: Ion, vărul vânzătorului, şi

Dumitru, ambii din Murgaşi, (Iordache logofăt)2. Scrie Sima logofăt.

Peceţile, pentru credinţă.

329

Ms. 295, f. 94v-95.

Cop. Alte cop., mss. 355, f. 120; 715, f. 1013.

1 În cop. din ms. 715: ughi.

2 Completat după cop. din ms. 715.

606. 1658 (7167) dec. 28. Pătru, fiul lui Pustiul, vinde lui

Necula, fiul lui Nastea, 41 răzoare de vie, cumpărate de el de la uncheaşul

Stanciul Ţuţulea, din gard până în gard, în vârf, cu 20 ughi, bani gata.

Martori, boieri: popa Dumitru Ciortan, Necula diacon2, Duca ceauş,

Apostol, Gherghe cel Mare. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie

Ivan logofăt.

Ms. 479, f. 182-182v.

Cop. Alte cop., mss. 482, f. 60v-61; 710, f. 768.

1 În cop. din ms. 482: 2.

2 În cop. din ms. 710: diac.

607. <1658>1. Stan şi Radul, fiii lui State, vând lui Radul

postelnic siliştea de pe lângă ocina acestuia, tot răzorul şi alt răzor de pe

mal, pe lângă Calotă, cu 6 ughi, cu ştirea tatălui său, fratelui şi sătenilor.

Martori: Marin, Anton, Stan, Duca, Radu, Voico, Dragomir, popa Cârstea.

Degetele, pentru credinţă.

Ms. 454, f. 307.

Cop.

1 Fără dată, s-a datat după celelalte doc. din ms.

608. <1658>1. Ghica

2 şi fiii săi, Pătru şi Radul, vând lui Radul

postelnic un loc, în curmeziş, mai sus de cele trei locuri cumpărate de la

Stanciul, cu 300 bani gata. Martori3, oameni buni: Stan meşter din Fiiani,

Lefter iuzbaşa, Stan diiacon şi popa Cârstea. Scrie Pătru diiacon.

330

Ms. 454, f. 313v.

Cop.

1 Fără dată, s-a datat după celelalte doc. din ms.

2 La semnătură: Ghila.

3 Ultimii 2, după semnături.

609. 1659 (7167) ian. 2. Logofătul Ivan şi jupâneasa sa, Sima,

vând lui Necula, fiul lui Dumitru Ghimpul, o ţigancă, Vişa, ce o aveau de

zestre, cu ştirea cumnaţilor lui, Pătru şi Alexe, şi a cumnatului Radul1, cu

30 ughi bani gata. Martori, boieri: Tănasie armaş, Triful, Necula diacon,

Apostol, (Arsenie, Andronie)2. Peceţile şi iscăliturile, <pentru credinţă>.

(Scrie popa Dumitru)3.

Ms. 479, f. 182v-183.

Cop. Altă cop., ms. 710, f. 765v.

1 În cop. din ms. 710: cumnata Rada.

2 Completat după cop. din ms. 710.

3 În cop. din ms. 710, lipsă.

610. 1659 (7167) ian. 3. Megiaşii mari şi mici din Steanca, cu

toţi fraţii şi cu preotul, mărturisesc pentru „acest sărac de om”, Dobromir,

că este fecior de suflet unchiaşului Cârstian, luat de mititel, din zilele lui

Alexandru vv., fiul lui Iliiaş vv., şi de atunci a fost el fecior în casa

unchiaşului, de a muncit şi a tras dăjdii cu tatăl său, până a venit vremea

de a îmbătrânit uncheaşul şi a luat un alt fecior de suflet, Pădure, şi le-a

făcut amândurora carte, să fie fraţi pe toate bucatele ce va avea el, vii şi

moşii, şi nimeni din rudele lui să nu aibă treabă, căci va avea mare

blestem. Megiaşii, ştiind acest blestem al unchiaşului, fac carte, iar cine va

judeca, să facă cum îl va „năstăvi” Dumnezeu.

Doc. ist., CCCLXVII/140.

Orig. (16x30,5 cm).

331

611. 1659 (7167) ian. 6. Moisi şi fratele său, Stahie, fiii lui Şărbu

din Neiani, având nevoie de bani, vând egumenului Parthenie de la m-rea

Bradu 30 stj. în sat, pe Nişcov, din partea Mănulească, (din Greben până

în Piatra Cisleului)1, cu 600 bani gata, întrebând pe toţi fraţii de moşie, dar

ei nu au vrut să cumpere. Martori2: popa Negoiţă, Dobrotă logofăt, Radul

roşu, Marin din Tisău. Degetele, pentru credinţă.

M-rea Bradu, II/6.

Orig., difolio (14,5x20,5 cm), filigran. Cop., ms. 459, f. 36 – cu:

ian. 5; menţ., ms. 441, f. 10v (nr. 4) – cu: f. d.; altă menţ. în lb. greacă,

ibidem, f. 29v (nr. 4) – cu: f. d.

1 Textul dintre paranteze, scris înainte de dată.

2 După semnături.

612. 1659 (7167) ian. 6. Frăţilă Bogoe, fiii şi nepoţii lui, Ion şi

Stoica, cu fraţii lor, vând lui Ruse părţile lor din vadul de moară, în

Crasna, fără partea lui Dragomir, fratele lor, însă din părţile lor alese, a

treia parte, cu 2 ughi şi 40 bani gata, cu ştirea megiaşilor. Martori:

<M>1iclea Oroşanu, Stan al uncheaşului Coman, Radul Costilea, Stan din

Homorâciu. Scrie popa O…2. (Peceţile, pentru credinţă)

3.

M-rea Crasna, II/3.

Orig., difolio (31x21 cm), lipsă 2/3 din f. a doua; cu un fragm.

dintr-o carte domnească, scris pe f. a doua.

1 Loc rupt, completat după semnătură.

2 Loc rupt.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

613. 1659 (7167) ian.? 8. Megiaşii, anume – uncheşul Neguţ din

Grozeşti, uncheşul Lazăr din Ludăneşti, uncheşul Radul din Răzmireşti,

Bogdan din Poenari, Argişan şi Iane, ambii din Gabru –, ce au fost jurători

lui Manciul, adeveresc vornicului pentru nişte bani ai mătuşii Muma, pe

care aceasta i-a pus în spinarea lui Manciul, spunând că i-a luat acesta.

Astfel, ei mărturisec că, umblând pe urma lui Manciul, au aflat că el este

332

om bun şi nu-i cu nimic vinovat faţă de mătuşa Muma, jurând ei şi în

biserică. Degetele, pentru credinţă. (Popa Nedelcu şi popa Muţăscu

adeveresc şi ei că este om bun)1.

A.N., CV/43.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, rupt, lipsă 2/3 din f. a doua,

lipit, pătat.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 150 (nr. 2012).

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

614. 1659 (7167) ian. 9. Iane peharnic, nepotul lui Fota din

Târgovişte, vinde vărului său, Tudoran paharnic din Aninoasa, pe Şarba

ţiganca, cu un copil, anume …1, şi cu două fete, …

1, cu 55

2 ughi, bani

gata, şi cu ştirea oamenilor lui. Martori3, boieri: Badea logofăt, Mareş al

doilea logofăt, Radul Creţulescul logofăt, Radul clucer din Pişcani,

Alexandru logofăt. De va fi gâlceavă, o va purta el. Pecetea şi iscălitura,

pentru credinţă. Scrie însuşi Iane peharnic.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCLIII/28.

Orig., difolio (41x21,5 cm), filigran. Cop., ms. 137, f. 387-387v;

rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 315 (nr. 476); menţ., Stoicescu,

Dicţ. marilor dregători, p. 110.

1 Loc alb.

2 Cifra, scrisă cu altă cerneală.

3 După semnături.

615. 1659 (7167) ian. 9. Anghel şi fiii săi, Manta şi Radul, din

Sărăcineşti, se vând rumâni lui Costandin chiurciubaşa, cu partea lor din

sat, cu 24 ughi, bani gata, cu ştirea tuturor oamenilor lor. Martori1, boieri

şi megiaşi: popa Berinca din Sărăcineşti, Dumitru vătaf din Plăiaşi, Sân şi

fratele său din Cacova, Stan Budurăscul şi Boicea din Ocna Mare (Vel

Ocnă), Iancul din Sărăcineşti şi vărul său, Badea, Udrea. Scrie popa

Berinca.

333

Ep. Râmnic, LX ter/17.

Orig. (30x18 cm), filigran, rupt la îndoituri, 5 sigilii inelare în

fum; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica cea

noao”. Cop., Doc. ist., CMLXXVI/16, f. 12v-13.

1 Ultimul, după semnătură.

616. 1659 (7167) ian. 10. Ilie, Manea, Stan şi Stoica din

Mărăcineni se tocmesc cu Mihaiu, fiul popii Jupa, să le dea acesta 32½

ughi de s-au plătit de poclonul lui Mihnea vv. Pentru aceşti bani, ei vor

scoate lemnul morii, cât va trebui, şi vor bate parii. Martori: popa Larion1

şi Badea stegar din Mărăcineni, Balea logofăt, Jupa iuzbaşa, Lefter ceauş,

Dragomir al diaconului, toţi din Verneşti. Ziua, la Sf. Dimitrie, chezaş

fiind unul pentru altul. Degetele, în loc de peceţi.

Ep. Buzău, XXIII/3.

Orig. (15x21,5 cm), puţin pătat. Cop., ms. 171, f. 526; reg., Fişe

g-ral Năsturel, sub dată.

1 La semnătură: Arion.

617. 1659 (7167) ian. 12, Târgovişte. Mihail Radul vv. întăreşte

m-rii Cozia vinăriciul din satul Jiblea, jud. Argeş, din tot dealul cu vii să ia

din 10 vedre, o vadră, vinărici domnesc, de la tot omul care are vie în acel

deal, fie judeci sau rumâni, pentru că, mai demult, a fost dat şi întărit

călugărilor de hrană de alţi domni bătrâni. Astfel, mănăstirea avea tot

vinăriciul, de la Uliţa cea Mare din oraşul Râmnic. În zilele lui Matei

Basarab vv., egumenul şi călugării au venit înaintea acestui domn şi i-au

cerut să ia mănăstirea vinăriciul de la satul ei, Jiblea, în locul vinăriciului

de la Uliţa cea Mare, de la Râmnic, vinărici pentru vinărici, pentru că satul

este aproape de mănăstire. Matei vv. a socotit, cu toţi dregătorii, şi a dat

m-rii Cozia tot vinăriciul din dealul satului Jiblea, cu tot vinăriciul

domnesc şi cu tot venitul, să fie „păhar” şi de ajutor mănăstirii, văzând

domnul şi cartea lui Matei vv., aflată la călugări. Martori: Manul mare ban

al Craiovei, Barbul mare vornic din Ţara de Sus, Radul mare vornic din

Ţara de Jos, Radul mare logofăt, Stroe mare vistier, Udrişte mare spătar,

334

Diicul mare clucer, Vasilie mare stolnic, Manta mare comis, Ghiorghie

mare paharnic, Danciul mare postelnic. Ispravnic, Radul mare logofăt.

Scrie Dumitraşco Dumbrăvici1 logofăt.

M-rea Cozia, XLIX/14.

Orig., perg. (45,5x33 cm), invocaţia simbolică, literele iniţiale şi

monograma în chinovar, semnătura domnului, sigiliu mare timbrat, cusut

cu fir de mătase roşie. Cop., ms. 209, f. 324v-325; menţ., Mitrop. Ţării

Româneşti, CDVII/18, f. 6v (nr. 97).

Ed.: rez., Aricescu, Indice, II, p. 117 (nr. 2329) – cu cotă greşită:

M-rea Cozia, pach. lit. D, doc. nr. 157; menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor

dregători, p. 224.

1 În cop.: Dumbrăviţă.

618. 1659 (7167) ian. 12. Mihail Radul vv. scrie fumarilor care

scriu de fum, în oraşul domniei, în Bucureşti, că a venit egumenul m-rii

Sf. Troiţă, spunând că i-au scris pe toţi posluşnicii şi morarii mănăstirii,

care şi mai înainte vreme erau iertaţi. Domnul le porunceşte să-i lase în

pace, într-alt chip să nu facă.

M-rea Radu Vodă, I/22.

Orig. (31x21 cm), filigran, monograma în chinovar, semnătura

domnului; pe verso: „Stroe vel vistiiar”. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

619. 1659 (7167) ian. 12. Mihail Radul vv. întăreşte egumenului

m-rii Cozia să fie volnic să ia, împreună cu sluga domnească …1, de la toţi

rudarii mănăstirii dăjdiile cum şi le dădeau aceştiia şi înainte şi să nu fie

oprit de nimeni. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Ms. 712, f. 411-411v.

Cop. Alte cop., ms. 209, f. 336; S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 102 a, f.

411-411v.

Ed.: rez., Tezaur vâlcean, p. 198.

1 Loc alb.

335

620. 1659 (7167) ian. 12. Mihai Radul vv. scrie lui Ivaşco

iuzbaşă şi lui Preda, nepoţii lui Stanciul din Cârstăneşti, că, înaintea sa, la

divan, s-a jeluit egumenul de la Cozia că, la moartea lui Stanciul iuzbaşă

din Cârstieneşti, acesta a lăsat nepoţilor săi să dea la mănăstire 100 vedre

de vin şi 20 de berbeci şi alte vite, ca să fie de pomană, că s-a îngropat la

mănăstire; a mai lăsat acolo o altă bute cu vin, de 100 de vedre, ca să fie

pentru praznic, văzând domnul şi zapisul lui Stanciul la mâna egumenului.

De asemenea, le scrie şi pentru nişte oi, date omului domnului, şi de la

care nepoţii vor să ia acum mieii. Astfel, le porunceşte să dea tot ce a lăsat

Stanciul în zapis, iar ce a luat mănăstirea până acum, să fie în pace şi să-i

mai dea şi grâul, 20 oca, ce l-a luat împrumut Stanciul mai înainte de la

mănăstire. Să dea ei tot ce a lăsat Stanciul, până la un cap de aţă. Dacă vor

mai veni călugării cu jalbă, a doua oară, vor avea nepoţii lui Stanciul mare

certare de la domn. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Ms. 357, f. 49v.

Cop.

621. 1659 (7167) ian. 13, Târgovişte. Mihail Radul vv. întăreşte

m-rii Tismana şi egumenului Nicodim1 jumătate din vama de la Vâlcan, de

la Olteţ până la Poarta de Fier, pentru că a fost a mănăstirii de pomană de

la alţi domni bătrâni, de înainte vreme, cu cărţi domneşti de milă, cu mare

blestem, văzând domnul şi cartea părintelui său, Radul Mihnea vv., din

anul 1622 (7130). De asemenea, îi mai întăreşte jumătate din toată balta de

la Bistreţul, din cârmă, părpere2 şi din care, cum a ţinut de înainte vreme,

pe semnele vechi, din Gârla Repede, drept pe Covăciţa, până în Măceşul,

pentru că această baltă a fost ocină bătrână şi dreaptă a mănăstirii, de la

domnii bătrâni, de înainte vreme, şi cu cărţi ale altor domni bătrâni, cartea

lui Dan vv. din 1386 (6894), a lui Mircea vv. şi cartea strămoşului

domnului, Alexandru vv. În zilele părintelui domnului, Radu Mihnea vv.,

egumenul Ioan a avut pâră înaintea acestuia cu vameşii de la Diiu pentru

că această baltă a fost împresurată de alţi vameşi, atunci spunând aceştia

să ţină călugării a patra parte din baltă, şi nu jumătate. Radul Mihnea vv. a

judecat pe dreptate şi pe lege, cu dregătorii săi, dându-le călugărilor să ţină

jumătate din balta Bistreţul şi să nu fie opriţi de nimeni, iar vameşii ce vor

fi la acea baltă, să nu-i oprească, ci să împartă totul, pe din două, cu

336

mănăstirea. Martori: Manul mare ban al Craiovei, Radul mare vornic,

Radul mare logofăt, Stroe mare vistier, Udrişte mare spătar, Diicul mare

clucer, Vasilie mare stolnic, Manta mare comis, Ghiorghe3 mare peharnic,

Danciul mare postelnic. Ispravnic, Radul mare logofăt. Scrie Dumitraşco

Dumbrăvici logofăt.

M-rea Tismana, LXIV/13.

Orig. slavon, difolio (41x28,5 cm), filigran, invocaţia simbolică,

literele iniţiale şi monograma în chinovar, semnătura domnului, sigiliu

mare în ceară roşie, deteriorat, restaurat; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „Scris în condica Tismenii”; cu o trad. din 31 aug. 1845, de

Gheorghie Peşacov, tălmaciul Comisiei de cercetare a documentelor

mănăstireşti şi înscrierea lor în condici. Alte trad., mss. 329, f. 615v-616;

337, f. 337-338; 1218, f. 58v-60; reg., col. Hotărnicii, jud. Dolj, nr. 26, f.

2v; rez., m-rea Tismana, XI/35 (nr. 21).

Ed.: menţ., Vârtosu, E., Sigilii domneşti, p. 6 (nota 1).

1 Numele egumenului, adăugat deasupra rândului.

2 În ms. 329, lipsă.

3 În cop. din ms. 337: George.

622. 1659 (7167) ian. 13, Târgovişte. Mihail Radul vv. întăreşte

m-rii Bistriţa şi egumenului Teofil să fie volnic să ia vama, din partea

domnească, de pe moşia mănăstirii, din hotarul Dăbuleanilor, până în

hotarul Găbojdibrodului, al treilea ban, şi din cârmă şi din tot venitul

bălţii, al treilea. De asemenea, din gârla Celeaiului, tot al treilea ban şi al

treilea peşte, din partea domnească, cum au miluit şi alţi domni bătrâni,

mai înainte, precum şi Mateiu Vodă. Totodată, porunceşte vameşilor de la

Potelu şi Celeaiu să caute, ce i se va cădea partea mănăstirii, al treilea, şi

să nu oprească nimic, măcar un ban, „că apoi, voi ştiţi”. Ispravnic, însăşi

spusa domnului. <Scrie> Dimitrie Boldici.

M-rea Bistriţa, LXIII/259.

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran, lipsă 1/6 din f. a doua, puţin

pătat, monograma şi sigiliul mare în chinovar; pe f. 1v semnătura lui

Radul mare logofăt; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au

337

scris în condica mănăstirii”. Cop., mss. 194, f. 55v-56; 713, f. 158-158v

(foste 704-704v); rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

623. 1659 (7167) ian. 13. Danu şi fiul său, Filip, se vând rumâni

lui Vâlcul logofăt, Gligorie logofăt şi Nica logofăt, cu partea lor de moşie

din satul Zăvoiu, cu 20 ughi, bani gata. Martori1: Sore din Poenari, Costea

din Gârdeşti, Mateiu meşter domnesc şi Moise Mihălcescu logofăt.

Degetele, pentru credinţă. Scrie popa Stoica.

Doc. ist., CCXCIX/104.

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 190, 191.

1 Ultimul, după semnătură.

624. 1659 (7167) ian. 16. Mihail Radu vv. porunceşte lui

Andonie vornic să măsoare două selişti ale mănăstirii Episcopiei Buzăului:

Găvăneştii de Sus şi Găvăneştii de Jos, numai partea mănăstirii, 1.700 stj.,

iar ce va rămâne mai mult, să o ia Tudor din …1, cu ceata lui, cum scrie în

hrisovul lui Mihai vv., pentru că acesta din urmă a făcut-o danie

mănăstirii. În zilele domnului, Tudor s-a pârât cu episcopul înaintea

acestuia, zicând că şi el are moşie la cele două selişti. Domnul a cercetat şi

a poruncit lui Andonie vornic să măsoare 1.700 stj. de ocină ai mănăstirii,

cum scrie în hrisovul lui Mihai vv., iar ce să va afla mai mult, să fie pe

seama lui Tudor cu ceata lui. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Ep. Buzău, LXI/8.

Orig. (31x21 cm), filigran, invocaţia simbolică, monograma în

chinovar, sigiliu mare în chinovar. Cop., ms. 171, f. 343v; rez., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

1 Loc alb.

625. 1659 (7167) ian. 16. Oprea şi Stoen, fiii lui Albul, vând lui

Tătule 2 răzoare de vie în (Goleşti)1, <ale lui Lencoiul>

2, şi cu loc sterp,

338

cu 1.100 bani gata. Martori: Nedelco, Albul Gheunoiul, Filip, Cârste,

Oprea, Radul, Tonea din Goleşti3. Scrie popa Dumitru din Argeş.

(Degetele, pentru credinţă)1.

Ep. Argeş, VII/26.

Orig. (32,5x20,5 cm), puţin pătat.

1 Scris după dată.

2 Completat după nota tergală.

3 Adăugat cu altă cerneală.

626. 1659 (7167) ian. 16. Mătuşa Vişa şi fiii ei, Radul şi Stan,

fiii lui Cazan din Zărneşti, jud. Teleorman, vând lui Mareş logofăt moşie

la Ueşti, alături cu Ciolăneştii, moşie stearpă, fără rumâni, 50 stj., cu câte

40 bani, stânjenul, în total 10 ughi, bani gata, şi cu ştirea megiaşilor. De va

avea această moşie vreo gâlceavă, vor purta ei pâra, iar când se va trage

moşia, de nu vor fi 50 stj., îi vor împlini din moşiile lor şi „din putearia

noastră”. Martori: Radul Creţulescul logofăt, Papa ceauş, (fiul lui Drăghici

vistier)1, şi fratele lui, Costandin, (fiul lui Drăghici vistier)

1, jupân Neacşul

din Piteşti, Danciul din Ciolăneşti, Radul din Drăgăşani, Badiul din

Finţeşti, Stan logofăt1, Tudoran păharnic

1. Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXIX/21.

Orig., difolio (28,5x20 cm), filigran. Cop., mss. 129, f. 223-223v;

132, f. 351-351v.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, nr. 420, p. 190; menţ.,

Andreescu, M-rea Cornet, p. 680 (nota 89).

1 După semnătură.

627. 1659 (7167) ian. 16. Neagoe din Poinărei, jud. Muşcel, şi

fratele său, Cârstea, fiii lui Oprea Grecul, adeveresc lui Tudoran paharnic

din Aninoasa că au luat de la el 15½ ughi, de s-au plătit de un împrumut

„de la Curte”, dându-i pentru aceşti bani, toată partea lor de moşie din

Brătiianii de Jos, jud. Argeş, …1 şi partea fratelui lor, popa Tudor, iar

acesta din urmă va lua moşie pentru moşie, în Poinărei, pentru partea lui

339

din Brătiiani. Ei i-au dat acele părţi, până la primăvară, şi, împreună cu

Tudoran paharnic şi cu alţi oameni buni, vor căuta acea moşie, „deci, ce va

mai face dă bani, să ne mai dea dumnealui”, pe cât va fi preţul. Degetele şi

iscăliturile, pentru credinţă. Martori2: Ion stolnic din Corşori, Stan logofăt

din Târgovişte, Radu, fiul lui Badea fost mare stolnic. De nu-i va fi moşia

stătătoare, îi vor da moşie pentru moşie.

Ms. 137, f. 231v-232.

Cop.

1 Loc alb.

2 Ultimul, după semnătură.

628. 1659 (7167) ian. 18, Târgovişte. Mihail Radul vv. întăreşte

Episcopiei Buzău şi episcopului Serafim satele Găvăneştii din Coastă şi

Găvăneştii din Vale, 1.700 stj., cumpărate cu bani gata de Mihail Vodă de

la urmaşii satelor, prinzând şi birurile satelor pe seamă domnească; apoi, a

mai dat Episcopiei Buzău satele Găvăneştii de Sus şi de Jos cu toţi rumânii

şi cu tot venitul, fiind acestea aproape de Episcopie, ca să-i fie de hrană,

domnul văzând şi hrisovul lui Mihail vv. cu mare blestem, din anul 1598

(7106). În zilele lui Matei Vodă, Nan din Sârbi, Tudor şi Stan din Râmnic,

cu cetele lor, s-au pârât cu episcopul Serafim pentru satele Găvăneştii din

Coastă şi din Vale, spunând că nu au vândut părinţii lor nicio parte de

acolo, ci au fost împresurate de Mihail vv., în puterea domnească. Mateiu

Vodă a judecat pe dreptate şi pe legea dumnezeiască, împreună cu tot

divanul, dând acelor oameni, lege, 12 jurători, pe răvaşe domneşti, ca să

rupă hrisovul de cumpărătoare al lui Mihail vv. Aceştiia nicicum nu au

putut să jure, rămânând de lege şi de judecată, înaintea domnului, precum

şi înaintea lui Costandin Vodă, domnul văzând şi cărţile de rămas. De

atunci le-a ţinut Episcopia, iar acum, în zilele domnului, Nan, Tudor, Stan

şi Neaga din Râmnic iar s-au pârât cu episcopul Serafim, spunând ca şi

prima oară, iar domnul a judecat pe dreptate şi pe legea dumnezeiască, cu

mitropolitul Stefan, Ignatie episcop de Râmnic şi cu toţi dregătorii, şi le-a

dat iar lege, 12 jurători, iar ei, înaintea domnului, în divan, nu au putut să

se apuce de lege, rămânând ei de lege şi de judecată, ca şi mai înainte.

Astfel, să ţină Episcopia Găvăneştii de Sus şi de Jos, precum scrie şi în

hrisovul lui Mihai vv., iar din satele Găvăneştii din Coastă şi din Vale,

340

ceea ce trece peste 1.700 stj., să fie pe seama oamenilor din Râmnic.

Martori: Manul mare ban, Radul mare vornic, Radul mare logofăt, Stroe

mare vistier, Udrişte mare spătar, Vasilie stolnic, Manta comis, Gheţea

peharnic, Danciul mare postelnic. Ispravnic, Radul mare logofăt. Scrie

Dumitru Boldici logofăt.

Ep. Buzău, LXI/9.

Orig. slavon, difolio (42,5x28 cm), filigran, invocaţia simbolică

şi monograma în chinovar, semnătura domnului, sigiliu mare timbrat,

cusut cu fir de mătase albă; cu o trad. din 1861 de Dimitrie P. Peşacov,

translatorul documentelor slavone a Comisiei Documentale; menţ., Fişe g-

ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Scrierea chirilică, p. 16 (nr. 91); foto, ibidem, p. 109.

629. 1659 (7167) ian. 20. Mihail Radul vv. întăreşte m-rii

Bistriţa şi egumenului Teofil, nastavnic la această mănăstire, să fie volnic

să ia vinăriciul de la Ocna Mare (Vel Ocnă), partea domnească, cum a fost

obiceiul, mai înainte vreme, din 10 vedre, una, şi să ia vin şi nu bani, că la

mănăstire nu trebuie bani, ci trebuie vin. De asemenea, porunceşte

ocnarilor care au a da vinăriciul, să-l dea, după cum scrie mai sus, iar cine

nu va asculta, acela va avea certare de la domn. Ispravnic, însăşi spusa

domnului.

M-rea Bistriţa, LXIII/298.

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran, monograma şi sigiliu mare

în chinovar; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în

condica mănăstirii”. Cop., mss. 192, f. 32v; 713, f. 292-292v (foste 838-

838v); menţ., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Aricescu, Indice, II, p. 91 (nr. 2164) – cu cotă greşită:

M-rea Bistriţa, III/298.

630. 1659 (7167) ian. 21. Stepan din oraşul Argeş vinde lui

Marin (negustor)1 2 fălcii de loc din lunca Cerborenilor, cu 3½ ughi bani

gata, cumpărate de el de la preoteasa Muşa. Martori, oameni buni:

Stanciul, Tătule şi Oprea din Argeş, Negoiţă, alt Tătule şi Dumitru din

341

Cerboreni, şi din Argeş, fraţii lui Stepan: Andrei şi Stanciul. Scrie Marin

logofăt.

Ep. Argeş, II/43.

Orig. (16,5x21 cm), puţin pătat, cu o însemnare pe verso: „să se

ştie ceast zapis le-au pus zălog până la sveatii Gheorghie pentru taleri 8;

de nu va da banii, să fie moşia stătătoare”. Cop., ms. 168, f. 51v – cu: ian.

1; rez., Ep. Argeş, II/75 (nr. 11).

1 Completat după rez.

631. 1659 (7167) ian. 22. Barbul mare vornic scrie cu bucurie

egumenului Vărlam de la m-rea Argeş că, înaintea lui, neguţătorul Calciul

din Curtea de Argeş a spus că a cumpărat nişte moşii de la oameni din

Verneşti, ce au fost chezaşi la Tatul postelnic, pentru 13 galbeni. Murind

Tatul, Calciul nu a avut ce-i lua pentru datorie şi i-a luat pe chezaşi, care

au dat nişte moşii ale lui Tatul. Acum, aceşti oameni s-au pârât înaintea lui

Barbul mare vornic, care a judecat şi le-a dat să-şi ia nişte megiaşi şi

boieri, înaintea egumenului Vârlam, ca să-i judece pe drept şi apoi să-i

facă scrisoare, ca să vadă el cine nu se ţine de judecata lor.

Ep. Argeş, VII/27.

Orig. (29x20,5 cm), filigran, sigiliu în ceară verde, căzut. Reg.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

632. 1659 (7167) ian. 23. Vlad şi Pană vând lui Grigorie partea

lor de ocină din Răsturnaţi, 26 stj., cu câte 4 costande, stânjenul.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Rez.

633. 1659 (7167) ian. 25. Ivan din Sărăcineşti1, (fiul lui Mihul)

2,

şi fiul acestuia, Mih<ăi>3lă, se vând rumâni lui Costandin, cu femeia şi

partea lor de moşie, cu 19 ughi, bani gata. Martori, boieri şi megiaşi4:

342

Goran logofăt şi Bucur postelnic din Olăneşti, Pârvul, fiul lui Mile, şi

Ia<n>5cul din Sărăcineşti, Dumitru Miturlea, Sin, fratele său, şi Stan, toţi

din Cacova, Dragomir din Mihăeşti.

Ep. Râmnic, LX/5.

Orig. (30x17 cm), pătat, mâncat de carii, lipit pe un alt doc., două

sigilii în fum; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în

condica cea noao”. Cop., Doc. ist., CMLXXVI/17, f. 13.

1 Adăugat deasupra rândului.

2 Textul dintre parantezele rotunde, completat după semnătură.

3 Loc rupt.

4 Ultimul, după semnătură.

5 Omisiune.

634. 1659 (7167) <ian. 25>1. Neculcea, fiul lui Ivaşcu din

Vlădeani, vinde jupânesei Mihna partea lui de moşie din hotarul de jos, cu

30 ughi, bani gata, cu ştirea oamenilor şi vecinilor. Martori2: Stanciul din

Vlădeani, Tudor, Pătru cel Bătrân, Stroe, fiul lui Neagoe, Tudor, fiul lui

Frăţilă, Radul, fratele lui Tudor, Stanciul copil, Ilie logofăt din Măneşti şi

Antonie vornic. Degetul, pentru credinţă. Scrie Tănasie logofăt din

Stănceşti.

Ms. 454, f. 82v-83.

Cop. Altă cop., incompletă, M-rea Mărgineni, V/2 (nr. 7).

1 Fără lună şi zi, s-a completat după cop., M-rea Mărgineni, V/2 (nr. 7).

2 Ultimul, după semnătură.

635. 1659 (7167) ian. 27. Chiril călugăr închină m-rii Gorgota şi

egumenului Damaschin, nastavnic, o jumătate de pimniţă, cu casele

deasupra pimniţei şi cu prăvălii, pentru că la vreme de bătrâneţe, de

slăbiciune şi de boală, spre moarte, având păcate bogate, a plecat capul la

această mănăstire şi s-a călugărit, locuind acolo, iar după moarte, să fie

îngropat la mănăstire. Această parte, dăruită de el, după cum scrie în

zapisul de cumpărătoare de la Dumitru şi Lazăr iuzbaşa din Gruiani,

343

precum şi în cartea lui Matei vv., să fie părinţilor de hrană şi lui şi soţiei

lui, Despa, pe care a avut-o până s-a călugărit, de pomană şi să-i

pomenească la liturghie. Apoi, a mai închinat mănăstirii 4 boi. Blestem.

Martori1, oameni buni: Gazi Paisie mitropolit

2, Ventilă clucer, Cârstea

Izbiceanul clucer, Bărcan3 vornic, Crăciun vornic din Bădeni, Apostol

vătah şi Chirca iuzbaşa, amândoi din Câmpina, Stoica Tetinul, Matei

Damaschin2, Costandin vornic, Nicodim ieromonah, popa Bran, …

4

pârcălab. Pecetea, pentru credinţă. Scrie Goran, fiul lui Stanciul logofăt.

(„Eu Tudor al Gramei, nepotul lui Costandin vornic cu bună voia mea n-

am ştiut scrie şi m-am rugat Panei Mavranghel de au scris pentru mine şi

eu mi-am pus pecete”)5.

M-rea Golgota, V/14.

Orig., difolio (43x28,5 cm), filigran, rupt la îndoituri şi pe

margini, pătat, invocaţia simbolică şi iniţiala ornate în tuş, 2 sigilii inelare

în tuş. Cop., ms. 228, f. 82-82v; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 După semnături.

2 Semnătura în lb. greacă.

3 În reg.: Bădica.

4 Loc rupt.

5 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

636. 1659 (7167) ian. 27. Ifrim cel Lungu din Ciorăşti, jud.

Buzău, împreună cu fiii săi, vinde lui Radul mare vornic 160 stj. în sat, cu

câte 25 bani, stânjenul, în total 20 ughi, bani gata. Martori1: Mihaiu din

Slănic, Coadă căpitan, Pătru Coarcă. Degetul, în loc de pecete.

Ep. Buzău, LXII/14.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, 3 sigilii

inelare în tuş. Cop., ms. 171, f. 282v-283; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 După semnături.

637. 1659 (7167) ian. 27. Paraschivul cu fiii săi, Manta şi Radul,

din Sărăcineşti, se vinde rumân, cu partea sa de moşie, lui Costandin, cu

344

271 ughi, bani gata. Martori

2, boieri şi megiaşi: Stanciul vătaf, Badea şi

Iancul din Sărăcineşti, Udre din Dobriceni, Antonie, Ion şi Costandin din

Păuşăşti, Dragomir postelnic din Mihăeşti. Scrie popa Berinca şi fraţii lui,

Dara şi Anghel.

Ep. Râmnic, LX ter/18.

Orig., difolio (32x19,5 cm), filigran, 4 sigilii inelare în fum; pe f.

1v, o însemnare privind venitul şi cheltuiala ţării, în taleri şi ughi; cu

încercări de condei pe f. 2. Cop., Doc. ist., CMLXXVI/18, f. 13v.

1 În cop.: 20.

2 Ultimul, după semnătură.

638. 1659 (7167) ian. 28. Tatul şi fraţii săi, Mladen şi Liica, din

satul Ciolăneşti, jud. Teleorman, vând lui Mareş Băjescu logofăt ocină în

sat, 90 stj., moşie stearpă, fără rumâni, cu câte 40 bani, stânjenul, în total

3.600 aspri, bani gata, şi cu ştirea vecinilor, dându-i şi cărţile de ocină pe

care le-au avut. Când se va alege moşia, partea lor va fi fără aceşti 90 stj.

pe care i-au vândut. Martori1: Papa ceauş, (fiul lui Drăghici vistier)

2, şi

fratele lui, Costandin logofăt, (fiul lui Drăghici vistier)2, Radul Creţulescul

logofăt, Radul Şterbeaiu postelnic, Danciul din Ciolăneşti, Semen3 logofăt

şi Tudoran păharnic. Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXIX/22.

Orig., difolio (29x20 cm), filigran. Cop., mss. 129, f. 24v-25;

132, f. 336v.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 190-191 (nr. 422); menţ.,

Andreescu, M-rea Cornet, p. 680 – cu: 1659 ian. 12; Stoicescu, Dicţ.

marilor dregători, p. 247.

1 Ultimii 2, după semnătură.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnătură.

3 În cop. din ms. 129: Simeon.

639. 1659 (7167) ian. 29. Dobre iuzbaşa din Gruiani vinde lui

Toader căpitan din Orbeasca partea sa de moşie din Ludăneşti, pe care o

345

cumpărase, la rândul lui, de la Bolarcea1 din Ludăneşti, însă din funia

Ţăplească, dintr-o funie şi jumătate, a patra parte, din vad de moară, cu 3

ughi, bani gata. Martori2, boieri: Radul iuzbaşa din Gurguiaţi, Stan ceauş

şi popa Balea din Orbeasca, Mihăilă postelnic din Bârgleaze şi Şărban

logofăt din Ţigăneştii. Pecetea, pentru credinţă. Scrie Muşat logofăt, fiul

lui Tatul slujer.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXXI/17.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş; cu o

cop. Altă cop., ms. 129, f. 281v.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 191 (nr. 423).

1 În cop.: Borlacea.

2 Ultimul, după semnătură.

640. 1659 (7167) febr. 1. Albul, fiul lui Ghinea, adevereşte lui

Pavel negustor că îi este dator cu 300 de bani, de acum 8 ani. Neavând cu

ce plăti, s-a rugat, cu oameni buni, de i-a vândut un răzor de vie din dealul

Goleştilor, lângă Vasilie călugărul, pentru acei 350 de bani, datorie, cu

ştirea vecinilor. Martori: Apostol, Radul, Danii, Vâlcan, fratele lui

Micodim călugăr, şi popa Albul. Degetul, pentru credinţă. Scrie popa Ilie.

(Şi au fost mărturie judeţul Iovan)1.

Ep. Buzău, LIX/10.

Orig. (31,5x22 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat, sigiliu în

fum. Cop., ms. 173, f. 409.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

641. 1659 (7167) febr. 1. Andreiu din Gârbovi şi fiii săi, Chiriţă

şi Datco, vând lui Pătru pârcălab, fiul lui Godean din Pătârlage, moşie în

sat, 80 paşi din funia Tăndească, din apa Câlnăului, în sus, spre pădure,

până în hotarul Blăjanilor, cu 27 ughi, cu ştirea tuturor fraţilor şi

megiaşilor. Martori, oameni buni: Ghergher moşneanu şi Nedelco din

Cândeşti, Dragotă, Radul stegar, Radul Săseanul, Radu Cofea şi Bălţatul,

346

toţi din Nişcoveni, slugile episcopului de Buzău, şi Dumitraşco, fiul lui

Bădel din Şchiopeni. Scrie popa Mihai. Degetele, în loc de peceţi.

Ms. 218, f. 59v-60.

Cop.

642. 1659 (7167) febr. 2. Toader Hanul adevereşte egumenului

de la m-rea Vintilă Vodă că a venit Vlad pârcălab cu alţi feciori ai marelui

vornic, la mănăstire, pentru o datorie a acestuia către sat. Vlad, pârcălabul

vornicului, a scos toată datoria, cât a fost a mănăstirii, iar un bou, al lui

Toader Hanul, a rămas de trăsură, deoarece l-a plătit mănăstirea, de la

satul Gălbinaşi, cu 2 ughi. Astfel, Vlad pârcălab a dat boul mănăstirii,

punând zi, la Lăsatul Secului de Carne, iar de va da Toader banii la zi, să-

şi ia boul şi zapisul, iar de nu-i va da, să ţină mănăstirea şi boul şi zapisul.

Martori, megiaşi: Mănăilă vătaf, Stoia Zmeescul, Lupul Bunii, Neagul,

Lupul. (Scrie Iosif ermonah)1.

Doc. ist., CXXVII/139.

Orig. (30x17,5 cm), filigran; cu o însemnare în partea de jos a

doc., că, pentru acest bou, au jurat 6 megiaşi înaintea pârcălabului Vlad, că

este Toader dator mănăstirii cu 2 ughi, jurători fiind: Neagul, Vasilie

Sutul2, Trăndafir, Ion Târlă, Radul şi Răzmiriţă. Cop., ms. 172, f. 300v;

Doc. ist., MDCXLIV/36, f. 27v-28.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

2 În cop.: Lupul.

643. 1659 (7167) febr. 3, Târgovişte. Florescul al doilea

postelnic, fiul lui Socol clucer din Cornăţeani, vinde vărului său, Tudoran

peharnic, fiul lui Iane peharnic din Aninoasa, jud. Muşcel şi Pădureţ, în

zilele lui Mihail Radul vv., a treia parte din satele Dinţeştii şi Făsăiani,

jud. Ilfov, anume partea lui Drăghici vornic şi cu rumânii acestuia.

Această ocină cu rumânii a fost a verişoarei sale, jupâneasa Chera, mama

lui Tudoran peharnic, dată de zestre de jupâneasa Vlădae, mama jupânesei

Chera, având şi zapisul tatălui lui, Socol clucer, făcut înainte vreme, ca să-

i fie ocina şi rumânii jupânesei. De asemenea, mai vinde nişte ocină,

347

cumpărată de Socol clucer, din partea lui Necula peharnic şi din alte părţi

ce a mai cumpărat în aceste sate, jumătate de ocină şi cu rumânii, partea

nepoatelor lui Florescul, fetele lui Cârstea clucer, şi partea cumnatei lui,

Ancuţa, fata lui Bunea vistiar. Din partea Neculei peharnic, să ţină

Tudoran peharnic cu jupânesele, pe din două, şi ocina şi rumânii; partea ce

se trage din Drăghici vornic, să o ţină, toată, Tudoran peharnic, pentru că a

fost moşia lor; partea lui Drăghici vornic şi cu ce se cuvine din partea lui

Necula peharnic, să le ţină vărul lui Florescul, Tudoran peharnic, adică

jumătate din satele Dinţeşti şi Făsăiani, cu rumâni, pentru că i-a vândut-o

cu 200 ughi, bani gata, şi să-şi facă şi cărţi domneşti pe aceste moşii.

Martori1, boieri: Badea (clucer)

2 din Vlădeşti, Radul Creţulescul logofăt,

Mareş al doilea logofăt, Fiera Băltescul postelnic, Mihai roşu din

Brătieni3. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie Stan logofăt.

M-rea Cotroceni, II/3.

Orig., difolio (43x29 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 692, f. 80-80v;

reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: reg. şi extras, Grecianu, Genealogiile, I, p. 30, 364; menţ.,

Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 110, 163, 255.

1 Ultimii 2, după semnături.

2 La semnătură: stolnic.

3 În cop.: Brătieşti.

644. 1659 (7167) febr. 3. Stanimir cu soţia sa, Anca, nepoţii

acesteia, Dragomir şi fratele lui, Radul, vând moşie la Zăgoneani, cu

pădure şi loc de vie, popii Ivaşco, cu 14 ughi. Martori: Dragomir din

Zăgoneani, fiul său, Şărb, Stanciul Zăgoneanul şi fiul lui, Gherghe.

Ep. Argeş, IX/34.

Orig. (32x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, restaurat. Rez.,

ms. 708, f. 369v.

645. 1659 (7167) febr. 4. Stan (Viganul)1 chihăiaoa vinde lui

Neagoe clucer 500 stj. de ocină la Răduleşti, jud. Râmnic, din apa

348

Buzăului, până în Drumul Tătarului, luând arvună bani, 10 ughi. Degetul,

în loc de pecete.

Doc. ist., CXCVII/218a.

Orig. (15,5x20 cm), filigran; cu o cop., ibidem, CXCVII/218b –

cu: f.l.z.

1 După semnătură.

646. 1659 (7167) febr. 5. Theodosie eromonah, egumenul m-rii

Coziia, cu soborul, adevereşte lui Stanciul Vişinease că a avut acesta la

mănăstire o ţigancă neplătită şi mănăstirea, când s-a adeverit acest lucru, i-

a dat în schimb un ţigan, Lepădat, fiul lui Crăciun cel Bătrân din Râmnic,

(şi un cal şi doi boi)1, cu ştirea soborului, iar de se va mai scula el sau

rudele lui, cu pâră, să fie afurisiţi şi blestemaţi. Martori2: eromonah Efrem

proegumen, Ion cel Bătrân eromonah, eromonah Ioan proegumen, Pavel

eromonah, Mihail clisier, Ioanichie eromonah, Ioan eromonah, Efrem

ieromonah, egumen de la Gura Motrului, Partenie eromonah, Petronie

eromonah. Pecetea mănăstirii, pentru credinţă. Scrie Stefan egumen de la

Codmena.

M-rea Câmpulung, LXII/33.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, sigiliu ecleziastic în fum.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

2 După semnături.

647. 1659 (7167) febr. 5. Jitiian, fiul popii Jitiian din Bălteani,

cu vărul său, Şteful din Zoreşti, şi cu fraţii săi, popa Stan şi Ban diacon,

vând lui Radul mare vornic ocină în sat, alături de altă ocină a acestuia,

Jitiian vânzând partea popii Jitiian, 180 stj., cu câte 80 bani stânjenul, iar

Şteful 80 stj., cu câte 80 bani, stânjenul, cu ştirea fraţilor lor, Jitiian luând

104½ ughi, iar Şteful, 60 ughi. Martori1, mulţi boieri: Radul Brezoianul

comis, Mogoş vornic, Bărcan vornic, Crăciun armaş2 din Bădeani, Stoica

Titeanul şi Manta din Ghimpaţi. Peceţile, pentru credinţă.

349

M-rea Radu Vodă, IV/53.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin pătat. Rez., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

1 Ultimii 2, după semnături.

2 La semnătură: vornic.

648. 1659 (7167) febr. 6. Jupan Costandin Gălăţeanul fost mare

portar, ispravnicul scaunului din Bucureşti, întăreşte lui Papa, fiul lui

Simjorzu din Vărăşti, ocină în Runcul, 200 stj., cumpărată mai înainte, de

la Stancul şi de la fratele lui, Draghiia, cu 30 ughi. În zilele lui Costandin

vv., Nichifor călugăr „li s-au pus în spinare”, luându-i, în silă, ocina şi

lepădându-i banii. În zilele domnului Mihail vv., după ce a fugit Nichifor,

Papa a venit de faţă cu Damaschin, egumenul de la Plumbuita, cu banii în

sân, aducând mărturii că Nichifor a luat ocina în silă şi că 20 ughi au fost

ai lui Udrea comis, luaţi de la Badea Tegeanu, iar acesta din urmă a jurat

cu mâinile pe Evanghelie, că au fost banii lui Udrea comis, pe care i-a luat

Nichifor şi i-a dat pe această moşie. Damaschin egumenul, văzând acestea,

şi-a cerut banii, 10 ughi, iar 20 ughi i-a luat comisul, iar Papa să-şi ţină

moşia, scoţându-se cei 200 stj. din zapisul lui Nichifor.

Mitrop. Ţării Româneşti, XXIII/7.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri şi pătat,

sigiliu în ceară verde, căzut; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>:

„S-au scris în condică”. Cop., ms. 128, f. 379-379v; reg., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

Ed.: menţ., Ionescu, G.M., Ist. Cotrocenilor, p. 163 (nota 2);

Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 182 (nota 1).

649. 1659 (7167) febr. 7. Ion, soţia sa, Vişa, şi coconii lor,

Nedelco, Şerban şi Radul, vând lui Stoe ceauş un loc de grădină, <în

Târgovişte>1, în lung, din casa lui Ivan paicul, până în casa lui Paloş, iar în

lat, din uliţă, până în „cheotoarea” casei lui Badea şelar, iar dinspre Paloş

este mai lat decât uliţa, pe unde era gardul mai înainte. Au vândut cu ştirea

vecinilor şi a nepotului, Ion, cu 4 ughi, bani gata. Martori, oameni buni:

popa Badea, Dumitru cupar, Dobre cizmar, Gruia ceauş, Stoica croitor din

350

susul locului, Gavril, fiul lui Ghibose, Crăciun, fiul lui Gherghe vătaf,

Albul, fiul lui Farcaş. Degetul, pentru credinţă. Scrie popa Badea.

Doc. ist., DCCXCI/6 (a-e).

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran, puţin pătat şi rupt la

îndoituri; pe f. 2v cu rez. doc. în lb. latină; cu o cop. modernă şi 4 facs.

1 Completat după rez. în lb. latină, de pe f. 2v.

650. 1659 (7167) febr. 81. Micul postelnic din Negoeşti vinde lui

Văsiiu din Negoeşti 10 stj. din ocina de jos, cu voia fraţilor de ocină.

Martori, oameni buni: Pătru cel Mare, Cuciulat, Crăjiu, Paraschiva roşu,

Mane, Calen, toţi din Negoeşti. Scrie popa Voico din Negoeşti. Degetele,

<pentru credinţă>.

M-rea Cotroceni, II/4.

Orig. (13,5x13,5 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 692, f. 80v-81; rez., Fişe

g-ral Năsturel, sub dată.

1 Data scrisă cu altă cerneală şi de altă mână.

651. 1659 (7167) febr. 8. Nanu1, fiul lui Oprea Deulescul din

Dobreşti, la moartea sa, dă vărului său, Tatul, şi fratelui lui, Cârstea,

cărora le-a fost dator 200 bani, un loc, <la Dobreşti, jud. Muşcel>2, pe

dinaintea casei, cumpărat de moşul lui de la vărul său, Danciul. Astfel,

locul nu i-a fost vânzător, ci l-a dat ca să se plătească şi pentru pomană,

căci l-au căutat la vreme de nevoie şi lipsă, dându-l şi cu voia fetelor sale.

Cine se va scula, din neamul lui, fie frate, fiu, fată sau văr, să fie

blestemat. Martori: Dobra, vara lui Nanu, şi fiul ei, Cârstea, Lupul vraciul.

Scrie popa Stan3 din Boţeşti. (Degetul, în loc de pecete)

4.

A.N., CCXCIII/24.

Orig., difolio (31,5x21 cm), filigran, rupt, lipsă 2/3 din f. a doua,

sigiliu inelar în tuş pe f. 1v; cu o cop. din 1834 – fără văleat. Rez., ibidem,

351

CCCVI/2 (nr. 11), CCCVI/3 (nr. 10), CCCVII/1 (nr. 11), CCCVII/2 (nr.

11).

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 150 (nr. 2014).

1 În rez., ibidem, CCCVI/3 (nr. 10) şi CCCVII/1 (nr. 11): Stoican.

2 Completat după titlul perilipsisului din A.N., CCCVI/2 (nr. 11).

3 În cop.: Stoian.

4 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

652. 1659 (7167) febr. 8. Conda, fiul lui Iane din Albeşti, vinde

părintelui de la m-rea Jitiianul doi copii de rumâni: Preda şi Crăciun, din

satul Vâlcom, partea sa în Ştubei, cu 16 ughi, bani. Martori1, boieri:

Stănilă, Pârvul ceauş şi Mane, fiul lui Andrei. Scrie însuşi Conda. Pecetea

şi iscălitura, pentru credinţă. (Mai vinde şi Stoica doi copii, Stoica şi

Pădure, cu 16 ughi)2.

Ms. 723, f. 502v-503.

Cop.

1 După semnături.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

653. 1659 (7167) febr. 10. Toader, fiul lui Vlaicul, şi mama sa,

Vişa, din Novaci, vând lui Mâinea slujer moşie în Novacii de Sus, (în

funia Crâstienească)1, 10 stj., stânjenul cu câte 100 bani, ce fac în total 5

ughi, cu ştirea tuturor oamenilor săi şi a megiaşilor. Martori, boieri: Radul,

vărul vânzătorului, Mâinea, Calotă şi Bălan din Novaci, Ghidul comis,

popa Vroghie, Stănislav diacon şi Gherghe din Popeşti. Peceţile, pentru

credinţă. Scrie Pavlache logofăt.

M-rea Stavropoleos, X/11.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran, lipsă 5/6 din f. a doua. Rez.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

352

654. 1659 (7167) febr. 11. Simeon din Zeletin vinde lui Dumitru

roşu din Starchiojd, jud. Prahova, un codru de loc.

Fond A. Sacerdoţeanu, ds. 371, f. 38-39.

Rez.

655. 1659 (7167) febr. 13. Stoia şi fratele lui, Dobrotă, fiii lui

Dobrotă din Holeşti, cu fiii lor, vând jupânesei Marula logofeteasa din

Cocorăşti 18 stj. în sat, cu livadă de meri, cu ştirea oamenilor lor, cu 1.000

bani gata. Martori1, oameni buni: Stan pârcălab din Palanga, Ilie dascăl,

popa Stanciul din Cocorăşti, Danciul Goia din Măneşti. Degetele, pentru

credinţă. Scrie Ion logofăt.

Ms. 1947, vol. II, f. 166.

Fotocop.

1 După semnături.

656. 1659 (7167) febr. 15. Nedelco cliucer, fratele lui Estratie

postelnic şi al lui Costea cliucer, împreună cu fiul său, Antonie, şi cu

nepotul său, Andreiu, închină m-rii Gorguta şi lui Damaschin, egumen şi

nastavnic al mănăstirii, moşia de la Ţigăneşti, pe Mostişte, jud. Ilfov, care

este împreună cu Bratul, dar numai partea lui, pentru că l-a ajuns vremea

de slăbiciune şi de boală de moarte, socotind el că a făcut păcate bogate în

viaţă, de când s-a născut. Apoi, au mai închinat o grădină în Târgovişte,

lângă grădina m-rii Stelea, care a fost mai-nainte vreme a m-rii Golgota şi

cumpărată de fratele său, Istratie postelnic, cu 50 ughi. Din aceşti bani

mănăstirea a primit numai 20 ughi, iar pentru 30 de galbeni, pe care nu i-a

primit, i-a fost închinată grădina, de pomană. Nedelco cliucer a mai vândut

şi un vad de moară, lângă această grădină, cu 20 ughi, iar cu aceşti bani să

fie pomenit la liturghie şi îngropat la mănăstire, iar banii să fie mănăstirii,

de întărire, şi părinţilor, de hrană. Blestem. Peceţi şi iscălituri, pentru

credinţă. Martori1: Calotă aprod, Andrei, fiul lui Costa căpitan

2,

Costandin, …3. Scrie Roman logofăt din Târgovişte.

353

M-rea Golgota, I/2.

Orig., difolio (41x30 cm), filigran, rupt pe margini şi la îndoituri,

pătat, 4 sigilii inelare în tuş şi fum, pe f. 1v, un rez. în lb. greacă; cu o cop.

modernă. Altă cop., ms. 228, f. 5-5v; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 206 (nota 1).

1 După semnături, din care ultima în lb. greacă.

2 În cop. modernă: Costea Constandin.

3 Semnături indescifrabile.

657. 1659 (7167) febr. 16. Lepădat şi fratele său, Nedealco, fiii

lui Coman din Tâmpeani, vând naşului lor, Mihai, fiul popii Jipa din

Verneşti, 2 funii de moşie în sat, <adică 6 stj.>1, cu 2.400

2 bani gata,

cumpărate de ei de la Ion din Tâmpeani, pe care le-au vândut acum,

fiindcă „au venit vreme de nevoi”. Martori: Dragomir scaunul, Preda,

Toader, Andrei, cu fratele său, Preda, toţi din Părdelniceşti. Scrie popa Ion

din Părdelniceşti.

Ep. Buzău, LIV/2.

Orig., difolio (23x20 cm), filigran, rupt la îndoituri. Cop., ms.

173, f. 391-391v; rez., Ep. Buzău, XCIII/3 (nr. 51); Fişe g-ral Năsturel,

sub dată.

1 După nota tergală şi după rez.

2 În cop.: 2 ughi.

658. 1659 (7167) febr. 17. Şărban din Văleni, vărul său,

Ionaşco, şi fratele său, Iona, vând egumenului Partenie de la m-rea

Bradul moşie de pe Nişcov, în ocina Turburască, în Neianască, în

Grăben, până în Piatra Cisleului, 25 stj., cu 1.200 aspri gata, cu ştirea

fraţilor de moşie. Martori, oameni buni: Voineagu, Danciul, Lupul, fiul

lui Stan, toţi din Văleni, Nan spătărel şi fratele lui, Stan, Marin, Ionaşco,

toţi din Nişcov, (popa Negoiţă, Dobrotă logofăt)1 şi (fraţii de moşie ai lui

Şerban: Godin roşu şi Bârcă din Văleni, David, fiul lui Avram din

Năiani)2. Degetele, pentru credinţă.

354

M-rea Bradu, II/7.

Orig., difolio (32x20,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri. Cop.,

ms. 459, f. 31v; menţ., ms. 441, f. 11 (nr. 3) – cu: f. d.; altă menţ. în lb.

greacă, ibidem, f. 30 (nr. 3) – cu: f. d.

1 După semnături.

2 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după semnături.

659. 1659 (7167) febr. 20. Tatul paharnic, fiul lui Buciul căpitan,

vinde lui Marin şi Vlad partea sa din moşia de la Păcani, cu 10½ ughi şi 4

costande, bani gata. Martori: Roman din Cuciulaţi, Nistor, Papa, Isaru

pitar din Târgovişte, Vladul, Radan şi Ion. Peceţile, pentru credinţă.

Doc. ist., CLXXXIII/60.

Orig. (29,5x20 cm), filigran, puţin rupt şi pătat.

660. 1659 (7167) febr. 20. Marula şi Costanda, fetele lui Radul

Ciuciuleate, vând lui Anghel din Dragosloveani moşie la Leoteşti1,

întrebându-i şi pe ceilalţi fraţi ai lor şi, neaflându-se nimeni să dea bani,

afară de jupân Anghel, dând preţ de 8½ ughi. Cu banii luaţi i-au pomenit

pe tatăl şi mama lor, „c-au fost negrijiţi”. Martori, oameni buni: Danciul şi

Neagul Babanut2 din Boceşti, Marin, Stoica, fiul lui Marin, Albul, fiul lui

Stan, Tudoran, fiul lui Dragomir, Mercea, Ignat şi Ion Barbădeaur, toţi din

Dragosloveani. (Scrie Posin, fiul lui Grosul din Dragosloveani. Degetele,

în loc de peceţi. Aldămaş, s-au dat 5 vedre de vin, vadra de câte 4

costande. Apoi, au venit la aldămaş Stanciul Înfrântul, Oancea, fiul lui

Stanciu, Dumitraşco, fiul lui Cozleaci3)

4.

A.N., MMCMLXXVII/7, 7a.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin pătat; cu o însemnare

tergală în care se arată că Anghel a dat bani: lui Tatul, fiul lui Bercul din

Zălogii, 12 ughi şi 4 costande; lui Apostol, fiul lui Neagoe, 8 ughi; lui

Pădure din Focşani, 6 ughi; şi să aibă a umbla cu aceştia la neguţători, iar

pe ce va fi dobânda, să fie fraţi; cu o cop. modernă.

355

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 150 (nr. 2015).

1 În cop.: Leoteni.

2 În cop.: Babanul.

3 În cop.: Cozlea.

4 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată, semnături şi pe marginea doc.

661. 1659 (7167) febr. 20. Ivaşco cu fraţii săi – Stan, Tudoran,

Micul, Dragomir şi Radul – din Muşcel vinde lui Barbul căpitan din

Bădeani o roată de moară, cu moşie, partea lor, din matca Buzăului, până

în Bahnă, de sub coastă, cu 16 ughi, iar ei să rămână cu vadul de moară şi

cu partea lor de moşie din Smedeşti. Martori, boieri: Jipa iuzbaşa, Lefter

ceauş, Radul neguţător, toţi din Verneşti, Oprea ceauş din Călugăreani,

Pătru stegar, Radul, fiul lui Crăciun vornic, Mihăilă, Bălan roşu, toţi din

Bădeani. Scrie Moise grămătic din Starchiojdiu. Degetele, pentru credinţă.

Ep. Buzău, VIII/6.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri. Cop.,

ms. 171, f. 126v.

662. 1659 (7167) febr. 22. Pătru Pleşoi, soţia lui, Stana, şi fiii

lui, Stoica şi Albul, vând clucerului <Negoiţă>1 ocină în Mierăia, aleasă şi

stâlpită, sub Dâlma Mierăi, din sus de fântână, cu 10 stj., până în Drumul

Dâlmei, în Obârşiia Ojascăi, din jos din izvor, în capul poienilor şi a

mărăcinilor, drept pe marginea poienii, până în drum. Au vândut, cu 7

ughi, bani gata, de şi-au plătit haraciul. Dacă cineva se va „apuca” de

clucer, să poarte Pătru pâra. Martori: Gherghe spătar, Dumitru, Ţachiia,

Pătru pârcălab. Scrie popa Crăciun din Cândeşti. Degetele, pentru

credinţă.

Doc. ist., CCXCIX/27.

Orig., difolio (33x19,5 cm), filigran, restaurat.

1 Completat după doc. din 1659 (7167) mart. 12, Doc. ist., CCXCIX/28a.

356

663. 1659 (7167) febr. 23. Muşat Ogluz vinde lui Ivan Sârbul

logofăt 44 stj. din moşia Voiceasca, din apa Cricovului, până în hotarul

Nucetului, cu câte 50 bani, stânjenul, cu ştirea fraţilor şi a vecinilor.

Aldămăşari1: Badea Ogluz, Leca logofăt, Ilie dascăl, Tudor, Oprea Arsul,

Drăgan şi Iancul. Scrie popa Manea.

M-rea Sf. Ioan – Bucureşti, IX/6.

Orig., difolio (28x20 cm), puţin rupt, cu filele lipite şi pătat.

Rez., ibidem, XXI/38 (nr. 4).

1 După semnături.

664. 1659 (7167) febr. 24. Mănăstirea Deunlemn, stareţa

acesteia, monahia Theodosia şi soborul – popa Grigorie (eclisiarhul)1,

popa Ion, diaconul Preda, monahiile Ifrosina, Maria şi Sanfira, Stoican

pârcălab, Mitrul şi toţi posluşnicii mănăstirii – adeveresc pentru ţiganii pe

care-i are mănăstirea, cum că nu are ţigani ai m-rii Govora şi că aceste

mănăstiri s-au plătit una de alta. De acum înainte, de se vor mai amesteca

ţiganii lor, ele se vor socoti. Astfel, pentru o copilă de ţigan, Caple, fata

Dafinei, adeveresc că au dat-o m-rii Govora şi au luat în schimb un ţigan

…2, unul pentru altul. Astfel, fac ştire şi altor fraţi, care vor locui în m-rea

Deunlemn, că s-au plătit. Iscăliturile, pentru credinţă. (Scrie diaconul

Stănciucul)3.

M-rea Govora, XXV/21.

Orig., difolio (26x21 cm), filigran, sigiliu ecleziastic în fum,

puţin pătat; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în

condica mănăstirii”. Cop., ms. 447, f. 403v.

1 După semnătură.

2 Loc alb.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

665. 1659 (7167) febr. 24. Mănăstirea Govora – egumenul

Vasile şi tot soborul: popa Stoica cleserul, popa Măcareia (eromonah)1,

popa Gavrilă (eromonah)1, Ion monah – adevereşte m-rii Deunlemn că

357

s-au plătit una de alta pentru ţigani, neavând nici Govora, la m-rea

Deunlemn, nici aceasta din urmă la m-rea Govora, iar de acum dacă se vor

mai amesteca ţiganii, se vor socoti din nou; iar pe copilul de ţigan,

Stanciul, fiul Oprişei, l-a dat m-rea Govora la m-rea Deunlemn şi a luat în

schimb pe Caplea ţiganca, unul pentru altul, făcând ştire şi altor fraţi ce

vor locui la m-rea Govora că s-au plătit. Iscălituri, pentru credinţă.

Martori1: Stefan eromonah.

M-rea Dintrunlemn, XLIV/8.

Orig., difolio (30x20 cm), filigran, sigiliu ecleziastic în fum.

Cop., ms. 445, f. 269v.

1 După semnătură.

666. 1659 (7167) febr. 24. Antonie, fiul lui Nedelco cliucer,

adevereşte m-rii Golgota că tatăl său i-a închinat moşia Ţigăneşti, pe

Mostişte, de pomană, iar de se va „pristăvi” acolo, va închina el moşia,

partea lor, fiind împreună cu a lui Bratul, unchiul său. La fel închină şi

locul de grădină, care a fost dinainte vreme a mănăstirii, şi locul de moară,

dat împreună cu această grădină. Blestem. Martori, mulţi boieri. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă.

M-rea Golgota, I/3.

Orig. (29x21 cm), rupt la îndoituri, puţin pătat, sigiliu inelar în

tuş; cu o cop. modernă. Altă cop., ms. 228, f. 5v-6.

667. 1659 (7167) febr. 25. Radul, fiul lui Cârstea, vinde lui

Dragul iuzbaşa şi fiilor lui 25 stj. de moşie la Berideşti, partea Budescă, cu

2½ ughi, bani gata, cu ştirea fraţilor. Martori, oameni buni: Ona, fiul lui

Androinic, şi Ianachi călăraş din Buzău, Dragul, nepotul lui Dragul

iuzbaşa. Scrie popa Dumitru. (Degetul, pentru credinţă)1.

Ep. Buzău, XXV/15.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

358

Orig. (29,5x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, puţin pătat.

668. 1659 (7167) febr. 26. Stan, Anghel şi Radul, fiii lui Ion

popa din Cacova, vând lui Radul, nepotul popii Andrei, locuri în hotarul

Cheia, lângă Valea de Brădetu, 7 fălci cu 700 aspri gata, şi 2 mătci de

stupi, anume: 2 fălci la prunii lui Petcă, lângă vale; 2 fălci dinspre

Sărăcineşti; 2 fălci, în sus de pruni; o falcie, în Calea Cheii, cu căpătâiul la

arie. Şi au vândut, cu ştirea fraţilor din Cheia, aceste locuri, pe care le

aveau de la mama lor din Cheia. Martori1, oameni buni: popa Drăghici şi

popa Iane din Cacova, Stănislav (meşter)2, Eftemie şi Pătru din Cacova de

Sus, Mihai, fiul lui Voinea, diaconul Grigorie din Muereasca, Badea

grămătic, Mihăilă. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Radul

ceauş din Cacova.

Ep. Râmnic, LX bis/4.

Orig. (30,5x21,5 cm), filigran, 3 sigilii în fum şi un sigiliu în tuş.

Cop., Doc. ist., CMLXXVI/63, f. 37-37v.

1 Ultimii 2, după semnături.

2 După semnătură.

669. 1659 (7167) febr. 27. Neagul postelnic, fiul lui Vasilie

vornic, din Băneşti, adevereşte că i-a fost dator, din-nainte vreme, lui

Mareş logofăt, iar acum acesta i-a cerut banii. Neavând el bani, s-a tocmit

de i-a vândut o jumătate de delniţă din dealul Ştefăneştilor, <jud.

Muşcel>1, cu 18 ughi, bani gata, cu ştirea tuturor rudelor, Mareş fiind mai

volnic să cumpere, decât alţii, pentru că îi vânduse înainte şi viile.

Martori2: Radul Creţulescul logofăt, Tudoran paharnic din Anenoasa,

Neacşul din Piteşti, Simion din Câmpulung (Dâlgopol), Stan3 logofăt.

Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Doc. ist., XXIX/208.

Orig., difolio (29x20,5 cm), filigran, sigiliu mic în fum. Cop.,

ibidem, XXIX/66, f. 16-16v; cu o notă tergală: „ce am întorsu banii lu

Mareş vistiar”. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

359

Ed.: rez., Grecianu, Genealogiile, I, p. 82, 422; Iorga, Doc. priv.

la fam. Cantacuzino, p. 10 (nr. XIII); menţ., Andreescu, M-rea Cornet, p.

679 (nota 57).

1 Completat după nota tergală.

2 Ultimul, după semnături.

3 În cop.: Toma.

670. 1659 (7167) febr. 28. Gligorie (roşu)1 şi fratele său, Dragul,

cu fiii lor, Albul, <Călineştii>2, vând lui Dumitraşco căpitan şi lui

Alexandru fost mare postelnic partea lor de moşie din satul Stoiceşti, jud.

Ilfov, 100 stj. moşie stearpă, fără rumâni, cu câte 55 bani, stânjenul, şi cu

ştirea rudelor. Martori, boieri şi oameni buni: Fiera al doilea postelnic3,

Toader căpitan, Ivan logofăt din Mitreani. Peceţile, pentru credinţă. Scrie

Mihalcea logofăt din Măgureani, <jud.>4 Prahova.

A.N., CLXXIV/20.

Orig., difolio (30x20 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 150 (nr. 2017); menţ., Stoicescu, Dicţ.

marilor dregători, p. 106.

1 După semnătură.

2 După nota tergală.

3 Semnătura în lb. greacă.

4 Omisiune.

671. 1659 (7167) mart. 3. Nedelco portar (din Călineşti)1, fiul

lui Radul Tătarul (portar)1 din Stoiceşti, vinde lui Dumitraşco căpitan şi lui

Alexandru fost mare postelnic2 40 stj. din partea sa de moşie din Stoiceşti,

cu câte 55 bani, stânjenul, (ce fac 18 parale)1, dându-i toţi banii gata, şi cu

ştirea fraţilor de moşie. Martori3, boieri şi oameni buni: Fiera al doilea

postelnic, Toader căpitan, Stoica din Chiojd, Vasilie logofăt din Brătiiani.

Degetul, în loc de pecete. Scrie Mihalcea logofăt din Măgureani.

A.N., CLXXIV/19.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran.

360

Ed: rez., Achiziţii Noi, p. 150 (nr. 2018).

1 După nota tergală.

2 La nota tergală: sluger.

3 Ultimul, după semnătură.

672. 1659 (7167) mart. 6. Douăzeci şi patru de boieri1 –

Popescul căpitan, Alexandru căpitan, Murgea, Dumitraşco căpitan, Jipa

iuzbaşa, Giurgea, Avram ceauş, Dragomir căpitan, Vasilchi căpitan,

Stârcea iuzbaşa, Mihalcea, Radul, Şteful, alt Radul, Şărban iuzbaşa, Stoia

iuzbaşa, Gligorie, Ţina, Vasilie şi Gruma – adeveresc lui Negoiţă clucer că

au venit feciorii lui Dămiian şi cu nepoţii lui Papica şi cu om domnesc,

Sima cămăraş, omul lui Mihail vv., cu carte domnească, ca să

mărturisească ei pentru moşia de la Baalta Albă, dacă a fost cumpărată de

Negoiţă clucer de la Staanciul ceprăgar şi de la Muşa, cu nepotul ei, Iorga,

sau a împresurat-o. Boierii s-au strâns la târgul Râmnicului, cu omul

domnesc, şi au mărturisit şi au judecat, şi acum, cum au aflat întâiul, ca

Negoiţă clucer să-şi ţină moşia, iar feciorii lui Damiian şi cu nepoţii lui

Papica să n-aibă nicio treabă. Peceţile, pentru credinţă.

Doc. ist., CXCVII/80.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, puţin pătat, 13 sigilii

inelare în fum.

1 După semnături.

673. 1659 (7167) mart. 6. Barbul, fiul lui Dobrin, vinde lui

Iane, la Zeplaz, un loc de 2 pogoane de vie, pe lângă via lui Iane, cu 10

ughi, bani gata, cu ştirea fraţilor şi unchilor. Martori, boieri: popa Chirano,

Iane căpitan, Tanasie mazil, Stan pârcălab, Tatomir, unchiul lui Barbul,

Deadiul, fiul lui Iane căpitan, Gherghe, fiul lui Tanasie, Dobre, Mănul.

Scrie Iordache, fiul lui Deadiu postelnic. Degetele, pentru credinţă.

M-rea Rm. Sărat, XVII/3.

361

Orig., difolio (29x20 cm), rupt la îndoituri, lipsă 2/3 din f. a

doua, pătat, 6 sigilii inelare în fum; pe f. 1v s-a scris alt doc. din 1660

(7169) dec. 16.

674. 1659 (7167) mart. 9. Mihail Radul vv. porunceşte lui

Costandin Gălăţeanul fost mare portar şi ispravnic din Bucureşti să

cerceteze pricina egumenului m-rii Sf. Troiţă, cu jupâneasa lui Radul

Dudescul logofăt, pentru o moşie a mănăstirii de la Ciumearnic. Acolo are

şi jupâneasa moşie şi a făcut pe locul acesteia o moară, nefiind aici vad de

moară, bătrân şi vechi, ci l-a făcut ea, nou; de aceea, se îneacă moşia şi

livezile mănăstirii. Astfel, domnul porunceşte să ia seama foarte bine, iar

de va fi loc, să-şi mute moara, mai jos, ca să nu strice moşia mănăstirii,

nici să nu înece livezile acesteia. De nu va avea loc, să o mute, să se

lipsească de această moară, pentu a nu face pagubă mănăstirii. Ispravnic,

însăşi spusa domnului. (Scrie Stoica logofăt. <A colaţionat> al doilea

logofăt)1.

M-rea Radu Vodă, XXVI/6.

Orig. (28x20 cm), filigran, puţin pătat, monograma în chinovar,

semnătura domnului; cu o însemnare tergală: „aceasta să să scrie copie la

hârtie”. Cop., ms. 256, f. 103-103v; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată – cu:

mai 9.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată, pe verso doc.

675. 1659 (7167) mart. 9. Popa Işfan (şi fratele său, Mitre)1,

vând fratelui („neanei”), popa Grigorii, via lor, cu 400 bani, cumpărată de

maica Marta de la Gruiu, întrebând şi pe Velica, fata Stancăi şi pe Stoican.

Martori, oameni buni: Işfan şi fratele său, Chirca, popa Ion şi fratele său,

Stanciul, şi Vasilie, toţi din Căneşti, Manea şi popa Alicsandru din

Mihăeşti.

M-rea Dintrunlemn, XXIX/4.

Orig., difolio (33,3x17 cm). Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Textul dintre paranteze, adăugat deasupra rândului.

362

676. 1659 (7167) mart. 10, Târgovişte. Rada, soţia lui Mihai,

fiica lui Antonie croitor, din Bucureşti, cu fiul său, Tanasie, adevereşte lui

Done Pepano negustor că a avut ea un loc de casă în oraş, lângă biserica

lui Ghiorma, între locul lui Done, pe care acesta l-a cumpărat de la

Dumitru Boancă logofăt, şi între cel al lui Pano Palamariu doftor, iar în

lung, din Uliţă până în locul lui Vasilie stolnic. Rada a avut locul de la

părinţii săi şi de la moşul său, Ianiu Terizi, şi a fost pe seama ei până în

zilele domnului Mihail Radul vv., când ea şi fiul său au căzut în robie la

tătari şi de acolo i-a răscumpărat un turc, Mehmet cilibi din Smil1, şi i-a

lăsat pe chezăşie să vândă ce vor vrea ca să-i plătească lui cu bani. Rada a

vândut locul de casă lui Donea negustor, cu ştirea vecinilor, cu 40 ughi

gata, cu cât s-a răscumpărat de la turcul Mehmet celibi care i-a scos capul

din nevoie. Martori: popa Irimia de la Sf. Vineri din Târgovişte, popa

Ignatiu de la Sf. Dimitrie, cumnatul Radei, Pano săpunar, Tanasie vătaf de

puşcărie, Ghierghie (logofăt)2, fiul popii Manta din Bucureşti, Tuduru, fiul

Paraschivei croitor, Ghierghi logofăt (din Târgovişte)1. Inelul, pentru

credinţă. Scrie Dumitru Boldiciu logofăt.

M-rea Stavropoleos, XII/14.

Orig., difolio (42x28 cm), filigran, sigiliu inelar în fum.

Ed.: text, Potra, Doc. Bucureşti, p. 120 (nr. 42); rez., Lehr,

Evoluţia demografică, p. 188 (nota 95); menţ., Stoicescu, Subalternii

marilor dregători, p. 85-86 (nota 205) – cu cotă greşită: M-rea

Stavropoleos, XII/19.

1 Probabil: Ismail.

2 Completat după semnătură.

677. 1659 (7167) mart. 12. Arhimandritul Varlam, nastavnicul

m-rii Argeş, cu boierii din oraş şi dimprejur, anume – Iuvaşco iuzbaşa din

Cârsteianeşti, Preda Dolofan, Radul logofăt, Marin roşul, Argişan peharnic

şi fratele lui, Ion logofăt, Gherghe stolnicel şi Stanciul al lui Badea, toţi

din Argeş, Radul logofăt din Bârseşti, Nedelco portar din Râmnic, Stan

stolnic, fiul lui Ghircea1 – adeveresc lui Calciul că acesta a avut o pâră cu

nepoţii lui Tatul din Verneşti, anume Vâlcan şi Preda, pentru o vie cu

locul ei, din sus şi din jos, şi de pe laturi şi pentru o livadă din Trântara,

precum şi pentru o altă livadă din Ţiţirigul. Aceste vii şi livezi le-au dat

363

nepoţii lui Tatul, lui Calciul, pentru 13 ughi, datoria lui Tatul. Astfel, i-au

dat lui Calciul o vie părăsită şi „dezgrodită”, precum scrie în zapisul de

chezăşie. Ei n-au fost vrednici să-i dea 3 ughi lui Calciul, iar acesta din

urmă s-a apucat de a îngrădit şi a lucrat via, timp de 3 ani, făcând vie. Pe

când a fost în al treilea an, vrând şi Calciul să ia ceva, nepoţii lui Tatul s-

au dus, „neîntrebat şi nejudecat”, şi au cules via, luând vinul. Calciul nu s-

a suferit şi i-a sorocit la Curte, spunând vornicului, iar acesta din urmă a

făcut carte către boierii de mai sus, ca să le ia same „pre direptu”. Văzând

cartea vornicului, aceştia au judecat să ţină Calciul via şi livezile, dar să

mai dea nepoţilor lui Tatul 2 ughi, iar ei să-i plătească lui Calciul câte 5

costande, vadra, pentru câte vedre vor jura că au luat. Scrie popa Ilie.

Ep. Argeş, VII/28.

Orig., difolio (30,5x21,5 cm), filigran, sigiliu ecleziastic în fum.

Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 În reg., Fişe g-ral Năsturel: Gherghii.

678. 1659 (7167) mart. 12. Pătru şi fiii săi, Stoica, Albul şi

Barbul, din Mierâia vând lui Negoiţă clucer ocină în sat, în Golu, cât i-a

însemnat şi bolovănit, ocina din partea socrului lui Pătru, Albul, cu 18

ughi, bani gata, întrebând toţi fraţii de ocină şi nimeni nu s-a apucat să o

cumpere. (De se va scula cineva cu vreo gâlceavă pentru această moşie, să

o poartă Pătru)1. Martori

2, oameni buni: Gherghie moşneanul, Negrilă şi

Nedelco moşneanul, toţi din Cândeşti, Manea (Băşină)3 din Hodobeani,

Vasilchi căpitan. Degetele, în loc de pecete.

Doc. ist., CCXCIX/28 a, b.

Orig., duble, difolio (30x21 cm), filigran, restaurat.

1 Textul dintre parantezele rotunde a fost omis în cel de-al doilea orig.

2 Ultimul, după semnătură.

3 Completat după cel de-al doilea orig.

679. 1659 (7167) mart. 12. Sătenii din Găgeni, anume trei fraţi

(sic!) – Radu Schiciul, Năvrap, Sava şi Dobrotă – vând popii Dragomir din

364

Târşor 15 stj. din moşia lor din sat, din funia Nănuleştilor, cu câte 25 bani,

stânjenul, şi cu hotare: Drumul cel Mare ce vine de la Ploieşti şi merge la

Câmpina, numit Drumul Câmpinii, Redea Zmeului, Lacu Porcului. Şi au

vândut cu ştirea fraţilor şi a megiaşilor. Martori, boieri şi oameni buni:

Marin căpitan, Manole izbaşa din Târşor, popa Dumitru, Nanu (Ratie)1,

Radu şi Neacşul logofăt din Găgeni, Stoica al lui Neagu şi fratele său,

Hiera, Stoica al lui Năvrap, Stoilu, Stoica al Voinii. Degetul, pentru

credinţă. Scrie Costandin.

Ms. 466, f. 55v.

Cop.

1 Completat după semnătură.

680. 1659 (7167) mart. 15. Pană al doilea pitar şi jupâneasa lui,

Ilina, vând lui Defta negustor partea lor de moşie de la Roşuul, ce o aveau

„împreunată” cu cea a lui Necula, cumnatul lui Pană şi vărul jupânesei

Ilina, 70 stj., stânjenul cu câte 100 bani, ce fac 35 ughi, moşie împietrită

de către toţi vecinii lor. Necula, vărul jupnesei Ilina, avea moşie în acea

parte împietrită, dar Pană pitar a vândut doar partea pe care o avea de

zestre de la socrul său, Tudor. De asemenea, i s-a cuvenit lui Necula,

cumnatul lui Pană, să cumpere, întrebându-l acesta din urmă, când a vrut

să vândă, „la păsul” său, precum şi pe alţi vecini, dar niciunul nu a vrut să

cumpere, ci i-au spus să caute cumpărător oriunde va găsi, vânzându-i,

astfel, lui Defta partea lor, cu hotare – Calea Baiului, luncă, cum merge şi

la alte moşii – cu ştirea oamenilor şi a vecinilor lor. Martori1, boieri:

Muşat păharnic, fiul lui Văntilă vătaf din Roşuul, Costandin spătar, fiul lui

Neagul portar, Damaschin al doilea vornic, Necula armaş, fiul lui

Cârstiian, vărul Ilinei, Andreiu, fiul lui Freja, vărul jupânesei Ilina, nepoţii

lui Tudoru, socrul lui Pană al doilea pitar, Tudoru, cu fratele său, Radul,

fiii lui Cârstea Bordea, Miho, fiul lui Radul comis, ultimii trei din

Breazoe, Badea, fiul popii Badea, şi Dobre Boboşan, ultimii doi din

Tătuleşti, Albul, fiul lui Stănislavu, Necula căpitan, Tudor, fiul lui

Drăghici din Dobreşăşti, Barbul, fiul lui Cazacul căpitan, Vlad şătrar din

Băldăneşti, Badea din Cernogârla, Necula postelnic din Breazoe, Nedelco

365

logofăt, Nica şoimar. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie

Ianachie, fiul lui Anghel din Bucureşti.

Doc. munteneşti, CLX/7.

Orig., difolio (30x22 cm), filigran, lipsă 5/6 din f. a doua, pătat, 3

sigilii în tuş.

1 Ultimii 9, după semnături, din care ultima, în lb. greacă.

681. 1659 (7167) mart. 16. Stanciu fost stegar din Târgovişte

vinde lui Tudoran peharnic din Aninoasa un ţigan, anume Florea, cu 27

ughi, bani gata, z<d>1ravăn, fără nicio gâlceavă; el, la rândul său, îl

cumpărase de la Stoica din Drăgoeşti, jud. Gorj, şi de la fraţii acestuia,

Drăghici şi Barbul Brăiloaei. De se va scula cineva cu gâlceavă, o va purta

el, iar la vânzare i-a dat şi zapisul cu care l-a cumpărat. Martori2, boieri:

Badea stolnic din Vlădeşti, Radul Creţulescul logofăt, Mareş al doilea

logofăt din Băjeşti, Stan logofăt. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

(Scrie Iane peharnic)3.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCLIII/29.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran; cu începutul doc. scris pe a

doua filă. Cop., ms. 137, f. 389v-390.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 315-316 (nr. 477); rez., Grecianu,

Genealogiile, I, p. 30, 82; menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p.

255.

1 Omisiune, completat după cop.

2 Ultimul, după semnătură.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată, la semnături.

682. 1659 (7167) mart. 16. Goica, nepotul său, Stoica, şi Şărban

vând lui Danii negustor1 150 stj. la Mărculeşti, cu câte 45 bani, stânjenul.

Martori2, oameni buni şi bătrâni, aldămăşari: Florea din Mărculeşti,

Dragul şi Cârstiian din Codreani, Marco ceauş şi Stoican ceauş din

Săruleşti, Stoica (Mălaiu)3 stegar din Berciugov, Costandin căpitan din

Bucureşti. Scrie popa Radul din Gurbăneşti. Degetele, pentru credinţă.

366

M-rea Bradu, XIV/11.

Orig., difolio (31x21 cm), filigran, pătat.

1 Adăugat deasupra rândului.

2 Ultimul, după semnătură.

3 După semnătură.

683. 1659 (7167) mart. 16. Stan, fiul lui Stan megiiaş din

Dobromirul, vinde lui Neagul negustor din Bucureşti, jupânesei şi

coconilor lui, 50 stj., cu heleşteu, cu câte 40 bani, stânjenul, cât se va alege

partea, împreună cu funia lui, moşie stearpă, fără rumâni. Martori, oameni

buni, megiiaşi: popa Dumitru, Dobrotă, fiul lui Toader, Stoica ceauş, Dan,

fiul popii Stanciul, Ianache, fiul popii Borcea clisiar, Miho grămătic,

Radul negustor din Bucureşti, Dobre Hagi, Drăgoi abagiu. Inelul, în loc de

deget. Scrie Vlădilă Grama.

Doc. ist., MLXXXVI/8.

Cop.

684. 1659 (7167) mart. 20. Ionaşco şi fratele său, Dumitraşco,

adeveresc nepoţilor lor, Jipa şi fratelui său, Stanciul, fiii lui Jipa postelnic,

că l-au „boerit” pe Dumitran, fiul lui Andimir, cu 4½ pogoane de vie,

alături cu cele ale lui Jipa postelnic, cu 16½ ughi, bani gata, iar nepoţii lor,

Jipa şi Stanciul, n-au vrut să-l lase, ci i-au dat toţi banii înapoi. Martori,

boieri: Lefter căpitan şi Balea logofăt din Verneşti, Dragomir, fiul

diaconului, Mihai, fiul popii Jipa, Jipa Sorescul, Şteful din Căpreşti.

Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Lupul logofăt.

Doc. ist., CXLVII/117.

Orig., difolio (21x15,5 cm), filigran. Reg., Fişe g-ral Năsturel,

sub dată.

Ed.: rez. şi menţ., Ionaşcu, Schitul Grăjdana, p. 17-18 (doc. 28),

p. IX.

367

685. 1659 (7167) mart. 20. Dafina şi fiul ei, Stoica, adeveresc

fratelui ei, popa Jipa, şi fiului acestuia, Mihai, că au primit de la el 150 stj.

de moşie în Coţofăneşti, pe care i-au vândut lui Moise logofăt cu 3.000

bani gata, şi să-i dea, în schimb, 150 stj., moşie pentru moşie, la

Tâmpeani. Apoi, Dafina i-a mai vândut popii Jipa 50 stj. moşie în

Tâmpeani, cu 1.000 bani gata. Martori: Gherghe spătar din Cândeşti, Jipa

iuzbaşa (Vernescul)1, Lefter ceauş, Jipa Sorescul, toţi trei din Verneşti.

Scrie Gherghe, fiul lui Radul a lui Gherghe din Verneşti. Degetele, în loc

de pecete.

Ep. Buzău, LIV/3.

Orig., difolio (31x22 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, puţin

pătat. Cop., ms. 173, f. 391v; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată; rez., Ep.

Buzău, XCIII/3 (nr. 50).

Ed.: menţ., Ionaşcu, Schitul Grăjdana, p. XII; idem, M-rea

Ciolanu, p. 3, 5 (nota 1).

1 După semnătură.

686. 1659 (7167) mart. 20. Toma, Petre şi Voicea, fiii lui Fătul

din Zăpodie, adeveresc popii Ivan din Scăiani că a răscumpărat de la ei

moşia lui Drăgan din Zăpodie, cu 16 ughi, bani gata, „de peste tot hotarul,

cât iaste, den câmpu, den pădure, den apă şi den pomi şi în satu şi în gol şi

în piiatră, din hotar până în hotar”. Martori1, oameni buni: popa Şărbu,

Manea, Todosie, Ştefan, Călin şi Radul, toţi din Şcheiani, Stoica din

Zăpodie. Degetele, în loc de peceate.

Ep. Buzău, LXXVIII/1.

Orig., difolio (28,5x20 cm), filigran, puţin pătat, cu o „încercare

de condei” pe f. a doua. Cop., ms. 172, f. 161; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub

dată.

1 Toţi, după semnături.

368

687. 1659 (7167) mart. 22. Radul, fiul lui Dragiul, nepoata sa,

Maria, şi fiii lui vând lui Radul Creţulescul logofăt 6 pogoane de vie în

dealul Ţigăneştilor, cu 25 ughi, bani gata, cumpărate de ei de la Iovan1,

Rusul şi de la Radul din Bugăteşti, cu delniţă în sat şi cu ştirea tuturor

oamenilor. Martori2, boieri: Badea stolnic

3 din Vlădeşti, Mareş al doilea

logofăt din Băjeşti, Badea logofăt, Dumitru Boldici logofăt, Stan4 logofăt.

Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie Iane paharnic5.

M-rea Sf. Apostoli, IX/8.

Orig., difolio (30,5x20 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş. Cop.,

ms. 184, f. 177-177v; rez.., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 În cop.: Ivan.

2 Ultimii 3, după semnături.

3 În rez.: logofăt.

4 În cop.: Toma.

5 După semnătură.

688. 1659 (7167) mart. 24, „astăzi, ziua de joi”. Mihail vv.

porunceşte celor 6 boieri judecători ai lui Negoiţă cliucer şi ai lui

Dumitraşco, fiul lui Damiian căpitan din Scăuiani – Barbul mare vornic,

Radul mare logofăt, Udrişte mare spătar, Radul Fărcăşanul stolnic, Chirca

ban, Pătru vornic – ca să-i judece pentru moşia Căpoteştilor de la Balta

Albă, cui i se cade a ţine moşia scrisă în cărţi, cu mărturii. <Scrie>

(Dumitru Boldici)1.

Doc. ist., CXCVII/81.

Orig. (20x15,5 cm), monograma, sigiliu mare în chinovar.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 176.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe verso doc.

689. 1659 (7167) mart. 25. Iane peharnic, nepotul lui Fota din

Târgovişte, vinde lui Radul logofăt din Creţuleşti un ţigan, Radul, cu

ţiganca lui, Muşa, şi cu doi fii …1 şi cu o fată …

1, cu 135 ughi, bani gata,

şi cu ştirea oamenilor lui. Radul logofăt dă de zestre acest ţigan lui

369

Tudoran peharnic, vărul lui Iane peharnic, căci sângelui lor li se cade să

cumpere, fiind ei „rudenie dă aproape”. De va fi vreo gâlceavă pentru

acest ţigan, o va purta Iane peharnic. Martori2, boieri: Badea stolnic, Stan

logofăt. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCLIII/30.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran. Cop., ms. 137, f. 390; reg.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 316 (nr. 478); rez., Gecianu,

Genealogiile, p. 30.

1 Loc alb.

2 După semnături.

690. 1659 (7167) mart. 26. Mihail Radul vv. scrie lui Preda

logofăt, ispravnicul de la Craiova, că, înaintea sa, a venit egumenul m-rii

Jitianul, cu o scrisoare de la Preda logofăt, pentru nişte rumâni de la

Ştiubeaiu, ai mănăstirii, daţi de jupâneasa Maria, soţia lui Conda vătaf,

pentru pomană, fiind ei scrişi la dorobanţi, la Dumitru (iuzbaşă din

Cetăţue)1, iar domnul a căutat la catastih în Vistierie, la dărăbanţi, şi la

catastihul birului, dar nu i-a găsit scrişi la dărăbanţi, iar la catastihul

birului, ei s-au aflat la bir cu ţara şi rumânii mănăstirii, din-nainte vreme.

Astfel, domnul îi porunceşte lui Preda logofăt să caute şi să ducă acei

oameni egumenului, la mănăstire, să-şi dea birul şi să fie rumâni

mănăstirii, cum au fost şi înainte vreme. De asemenea, porunceşte lui

Dumitru iuzbaşă să-i dea pe rumâni şi să nu-i mai oprească, pentru că de

va mai veni egumenul să-i spună, va avea certare de la domn. Dacă li se va

părea în alt chip sau vor spune că nu sunt rumâni, să vină de faţă.

Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Microfilme Grecia, rola 4, c. 22.

Microfilm de pe orig. Cop., ms. 723, f. 477-477v.

Ed.: text, Marinescu, Doc. rom., p. 71 (nr. 44).

1 În cop. din ms. 723, greşit: ginere din Cetăciue.

370

691. 1659 (7167) mart. 27. Popa Voico, fiul său, Neagu, şi

fratele popii, Şărban, vând lui Tudor ceauş de roşii din Popeşti partea lor

de moşie în sat, pe care şi ei o cumpăraseră de la Slăvita, nepoata Inanii, a

Zăgăii, din Popeşti. Ajungându-i vreme de lipsă, au vândut această moşie,

întrebându-i pe toţi sătenii de acolo, rămânând doar Tudor ceauş de roşii s-

o cumpere, fără ceilalţi fraţi, cu (11 ughi)1, bani (gata)

1. Martori, boieri şi

oameni buni: Tudur cliucer, fiul acestuia, Radul postelnic, popa Tudor şi

Stănislav pârcălab, toţi din Izvor, Radul, Vişan, Tudor, Vasilie, Mircea,

Neagul, Dan, Coman, fratele lui …2, Măseaiu (?), toţi din Popeşti, …

2,

Mihalcea logofăt, fiul lui Prodan din <Măgu>2reani, popa Mateiu şi Lazăr,

amândoi din Tătărăşti, …2. Scrie Radul logofăt din Popeşti.

Doc. ist., DCXLI/12.

Orig., difolio (30,5x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat,

iniţiala ornată în tuş.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris cu altă cerneală.

2 Loc rupt.

692. 1659 (7167) mart. 28. Jupâneasa Păuna vorniceasa, soţia

răposatului Preda Brâncoveanul vornic, dă zestre ginerelui său, Iorga

postelnic, şi fiicei sale, Ancuţa, „după alalte graiuri carele ni s-au căzut a

le grăi pre obiciaiu”, satele: Chiceanii (şi Mănăileşti)1, din Vâlcea,

Grozăveştii şi Studina din Romanaţi, Putineiul din Vlaşca cu rumânii şi

via, din sus de Bucureşti, cu ocină şi cu rumânii de acolo. De asemenea, le

mai dă ţiganii: Ţinul cu soţia sa, Florica, şi cu fiul, Matei; Vlad al lui

Marco, cu soţia sa, Preda, şi fiul său, Gherghe; Jipa, cu soţia sa, (Neacşa)2;

Marco, Pelea, Stan, alt Stan, toţi fraţii lui Vlad, Neagul, fiul lui Gocea, cu

soţia lui, Voica; Dumitru, Stancul, Gherghe, Dobre şi Dumitra, toţi fiii lui

Gocea; Vlad şi soţia sa, Neacşa, cu fiii săi, Coman şi Şerban; Stoica şi

soţia sa, Vlada, şi fiii lui, Nica, Titu, cel din urmă cu soţia lui, Manea, şi

cu fiul lui, Radul, şi cu o fată a lui, Rada; Stanciul, fratele lui Stoica, şi

Şchioapa, cu trei fii, Paraschiva şi Lupul şi Dumitru, fiul lui Vişan; Matei

cu soţia lui, Rada; Pătru cu soţia lui, Anca; Grozava cu două fete …3, pe

care a plătit-o de la Dragomir vornic; Ion cu soţia lui, Stanca, şi fiii lui,

Pătru, Dumitru şi Stanciu; Stana, fiica lui Ion, altă Stana, fiica lui Ion;

Mărin, fiul lui Ion, cu soţia lui, Stana; Radul, fiul lui Mărin; Lupul, fiul lui

371

Mărin; Bâra cu soţia lui, Stancea; Vlada, fiica lui Bâra; Dăca şi soţia lui,

Anghelina; Stanca, Ivana şi Lupul, toţi fiii lui Dâcă; Nicula cu soţia lui,

Oprea, şi cu fiii lui, Stoica şi Dumitru; Anghelina, fiica lui Necula;

Neagoe, cu soţia lui, Rada; Mărin, fiul lui Neagoe, Pârţae cu soţia lui,

Oprea; Ion şi Şărban, fiii lui Pârţoe; Pătru, fratele lui Neagoe, Stanca, sora

lui Neagoe, Stan, fiul lui Ion, cu soţia lui, Anca, Dumitru, fiul lui Stan;

Mărin, fratele lui Stan, Dumitru, fratele lui Stan, Muşa, sora lui Stan,

Rada, mama lui Stan, Gorova cu soţia lui, Stanca, şi cu fiii lui, Radul şi

Ghicea; Mira, fiica lui Gorovei, Badea, fratele lui Gorovei. Martori,

boieri4: Stroe mare vornic, eromonah Stefan, egumen m-rii Sadova.

Pecete, pentru credinţă.

M-rea Bistriţa, XXXIV/6.

Cop.; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarh>: „S-au scris în

condica mănăstirii”; cu alte două cop; alte cop., mss. 193, f. 183v-184v;

202, f. 317v-319; 713, f. 340v-341 (foste 886v-887); reg., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 126 (nota 4).

1 În cop. din ms. 713, lipsă.

2 În cop. din ms. 713: Preda.

3 Loc alb.

4 După semnături.

693. 1659 (7167) mart. 30. Diicul din Berciugov, jud. Ilfov,

soţia sa, Stancea, şi fiul, Diicul, vând lui Roman logofăt şi fratelui

acestuia, Barbul, 49 stj., din moşia de sus, însă partea sa, 9 stj., cu 7 ughi şi

7 costande, bani gata, iar 40 stj. i-a făcut el schimb cu fratele lui, Oprea,

fratele lui Bodea, dându-i în schimb din moşia din jos. Martori, oameni

buni: Bodă din Berciugov. Scrie Ion iuzbaşa din Piteşti.

M-rea Stavropoleos, I/1.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri.

372

694. 1659 (7167) apr. 4. Lupul, fiul uncheaşului Radu Brehne,

vinde lui Lepădat, fiul lui Bora, o funie deplină, din partea lui Copos,

„împotriva” morii, până în râul din mijloc, cu 14 costande. Martori:

Mircea, Vlad şi Şărban din Scăioşi. Scrie popa Stoica <din Ştefeşti>1.

Doc. ist., I/24a.

Cop.

1 Completat după celelalte doc., scrise pe acelaşi suport.

695. 1659 (7167)1 apr. 6, în zilele lui Mihail voievod. Ionaşco,

fiul lui Staromircea, Baciul şi Radul, fraţii săi, vând lui Ion Harbuz, Mile,

Stan şi Vlad moşie în sat, în Dumireşti, din funia Pulpasca, a şasea parte,

din cap până în cap, cu 4 galbeni bani şi 15 potronici. Martori, oameni

buni: Stan pihoţelo, Stefan şi Stoica, toţi trei din Dumireşti, Gherman,

Stan Boţ şi fratele său, Stanciul, Paraschiva, Vasilie, Popan2, Radota din

Bereşti, Trif şi Dan, fiul lui Pârle. Scrie Samson dascăl din Domireşti.

Cine să va afla, din fraţii lui, să întoarcă banii, până într-o săptămână.

Degetele, pentru credinţă.

M-rea Rm. Sărat, IX/6.

Orig. (33x20,5 cm), puţin pătat; cu o notă tergală, în chinovar;

„25, trecut la condică”. Cop. incompletă, ms. 724, f. 607.

1 Văleatul s-a trecut în textul doc.

2 Probabil: popa Nan.

696. 1659 (7167) apr. 6. Oprea Mierlă megiaş din Bărbuleţ

vinde lui Radul Creţulescul logofăt un loc în Valea Stânii, în Bărbuleţ, cu

3½ ughi, bani gata. Martori: popa Şărban din Bărbuleţ. Degetul, în loc de

pecete.

S.J.A.N. – Prahova, Col. Documente, CXXIV/83.

Orig., difolio (30x21 cm), puţin pătat.

373

697. 1659 (7167) apr. 7. Ion, fiul lui Zgaia din Tocsobeşti, vinde

egumenului Nifon de la m-rea Vieroş partea sa din sat, pe care o are în

două cu Badea, cu 17 ughi, bani gata, întrebând toate rudele şi oamenii din

sat, care nu au vrut să o ia. Degetele, <pentru credinţă>.

Ms. 479, f. 44v.

Cop. Alte cop., mss. 349, f. 346-346v; 484, f. 50v-51; 710, f.

644-644v.

698. 1659 (7167) apr. 8, Târgovişte. Dobra, soţia lui Voico din

Râmnic, din Ocna Mare (Vel Ocna), împreună cu fiii ei, Stroe şi Ghin, şi

cu nepotul lor, Tănasie, vând popii Vladul şi feciorilor acestuia din

Obislav un sălaş de ţigani – Vidul, cu ţiganca lui, Stanca, şi cu un fiu,

Sava, şi cu o fată, Curasiia – cu ştirea oamenilor lor, cu 62 ughi, bani gata.

Popa Vladul, cu fiii lui, fiind rumâni din Obislav, la m-rea Glavaciog, i-a

dat mănăstirii aceşti ţigani, pentru ca să se răscumpere din rumânie, acum,

în zilele lui Mihail Radul vv., fiind egumen Nichifor ermonah. Au făcut şi

o prinsoare, dacă aceşti ţigani nu vor fi stătători acolo, atunci vor da ţigani

pentru ţigani. Martori1: Sima al doilea sluger

2, Dumitraşco Toloi peharnic,

Vasilie al doilea sluger (din Corneşti)3, Pârvul portar din Râmnic, din

Ocna Mare (Vel Ocnă), Costea postelnic, fratele lui Ghinea vistier,

Stanciul postelnic din Săcuiani, Once din Vişina, Vladul logofăt din

Olăneşti şi Albul din Obislavul. Degetele, pentru credinţă. Scrie Radul

logofăt.

M-rea Glavacioc, XXXIV/37.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri.

1 Ultimii 4, după semnături.

2 Semnătura în lb. greacă.

3 După semnătură.

699. 1659 (7167) apr. 10. Mihail Radul vv. întăreşte egumenului

Sarapion de la m-rea Arnota, <a lui Mihnea vv.>1, să fie volnic, împreună

cu sluga domnească, …2 să ia de la sătenii din Măldăreşti 24 ughi, pe care

egumenul i-a împrumutat acestora, iar ei nu i-au mai dat banii, volnicind

374

domnul pe sluga sa, să-i apuce să dea banii, până la unul, (iar

„împrumutaşii” să fie în pace, până îşi vor plăti birul haraciului)3. Cui i se

va părea „cu strâmbul”, să vină de faţă. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

(<Ispravnic>, Radul mare logofăt, a colaţionat al doilea logofăt, a citit al

treilea logofăt, scrie Iorga)4.

M-rea Arnota, XVIII/123.

Orig. (29x21 cm), filigran, monograma şi sigiliu mare în

chinovar. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Completat după nota tergală.

2 Loc alb.

3 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat la sf. doc.

4 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe f. 1v.

700. 1659 (7167) apr. 10. Anghel, fiul lui Pârvul, nepotul lui

Dumitru din Iaroslăveşti, vinde lui Mihalcea iuzbaşă jumătate din partea

lui de moşie, ce o avea el din partea moşului său, Stoica, a treia parte, fără

rumâni, cu 5 ughi, bani gata. Iar din altă moşie, ce a vândut moşul său,

Dumitru1, sau tatăl său, să dea el din partea ce i-a rămas, iar ce a vândut să

ţină acesta deplin. Martori2: Gherghie, popa Costandin, popa Apostol şi

verii lui Anghel, anume: Vlad şi Dumitru3, Iacov, fiul lui Dumitru, Nicola,

fiul lui Caplea, Mihalcea, Preda logofăt. Degetul, pentru credinţă. Scrie

Tudor Olănescul logofăt.

Ep. Râmnic, LIII bis/19.

Orig., difolio (23,5x15 cm), filigran. Cop., ms. 707, f. 151v

(fostă 277v).

1 Corectat din Stoica, cu altă cerneală.

2 Ultimul, după semnătură.

3 Tăiat.

701. 1659 (7167) apr. 11, Voiceşti. Arimiia Brate vinde lui

Gligorcea, fiul popii Păntealei din Voiceaşti, o curătură la Chilii, cu 2 lei,

cu hotare: gura pârâului, de la deal, unde se împreună silişul cu Pârâul

375

Chiliilor, matca din jos de făcău, sub dâmb, la deal până unde va putea

curăţi. Şi să-i fie moşie dreaptă, nerescumpărată. Martori, oameni buni,

bătrâni şi tineri: popa Păntelei din Voiceaşti, popa Nichifor din

Bogdăneşti, Iacob, Ionaşco, Ion, Nistor, Chiriiac, toţi din Bârsăneşti.

(Scrie popa Nichifor din Bogdăneşti)1. Degetele, pentru credinţă.

Doc. ist., XXXI/85.

Orig. (16x17 cm), puţin rupt pe margini, pătat.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

702. 1659 – 7167 apr. 13, Târgovişte. Mihail Radul vv. întăreşte

lui Iancul căpitan şi fraţilor lui, Mihai căpitan şi Negoiţă sluger, fiii lui

Oancea logofăt din Cuştereani, jud. Elhov, nepoţii lui Oancea spătar, cu

fraţii şi fiii lor, satul Epureşti, jud. Râmnicu Sărat şi Brăila, partea

Frumuşanilor, 591 stj., partea Dăspicaţilor, 302 stj., (jumătate din partea

Ţugueştilor, 469 stj.)1, pentru că aceste părţi au fost cumpărate de Mihail

vv. cu bani gata de la moştenii satului Epureşti şi le-a miluit lui Oancea

logofăt, pentru dreaptă şi credincioasă slujbă; acesta le-a ţinut până a

plecat în pribegie cu Şărban vv., în ţara …2, iar când el s-a întors din

pribegie, nu a avut putere să se judece cu moşnenii din sat, ai căror bunici

şi părinţi au vândut aceste ocine lui Mihail vv. Astfel, ei le-au împresurat

ţinându-le aşa până în zilele domnului. În zilele domnului, Iancul căpitan,

cu fraţii lui, ştiind că ocinile au fost ale părinţilor lor şi având cărţi, au

venit înaintea domnului, la marele divan, împreună cu moşnenii, iar Iancul

căpitan a scos, înaintea domnului, cărţi domneşti care s-au citit în divan,

arătând că a cumpărat Mihai vv. acele ocine de la săteni şi le-a dăruit lui

Oancea logofăt. Sătenii din Epureşti au zis mai întâi, înaintea domnului, că

părinţii şi moşii lor nu şi-au vândut părţile lor, iar apoi au spus că le-au

vândut aceştiia lui Mihail vv., dar le-au răscumpărat cu bani gata de la

Oancea logofăt. Domnul a judecat pe dreptate şi pe legea dumnezeiască,

cu toţi dregătorii, şi le-a dat 12 boieri, pe răvaşe domneşti, – Mihul spătar

din Voiaten, Gligorie vătaf din Cârlige, Dumitraşco vornic din Jălişte,

Dumitraşco Dimiian logofăt din Scăuiani, Petreşchan din Gârbovi, Anghel

roşu din Dragoslăveani, Sârbul roşu din Mihneşti, Bădica roşu din

Cândeşti, Oancea peharnic din Rătezaţi, Stan roşu din Obidiţi, Niţa dascăl

376

din Râmnec, Gârbu din Brăileşti – fiind ispravnic Necolae al doilea portar,

sluga domnului. Astfel, au cercetat şi au adeverit că acele ocine au fost

vândute lui Mihail vv. şi că nimeni nu le-a răscumpărat de la Oancea

logofăt. Cei 12 boieri s-au adunat, împreună cu toţi sătenii din Epureşti şi

cu cei din jur şi nu au putut să adeverească. Atunci, au ales 4 oameni

bătrâni, dintre sătenii din Epureşti, ca să jure pentru acele ocine că au fost

vândute lui Mihail vv. şi să le ţină Iancul căpitan cu fraţii lui, iar cei 4

oameni au împărţit ocina Epureştilor în 8 părţi, anume: Frumuşanii,

Bujorasca, Leoteasca, Cuceasca, Gărdeasca, Măzăreasca, Despicaţii,

Ţogoeştii, iar pentru părţile numite Bujorasca, Leoteasca, Cuceasca,

Gărdeasca şi Măzăreasca au adeverit că n-au fost vândute lui Mihail vv.;

pentru părţile Frumuşanii, Dăspicaţii şi jumătate din Ţugueşti nu au putut

jura. Astfel, le-au dat să le ţină Iancul căpitan cu fraţii lui, căci şi-au

răscumpărat părţile lor ce le aveau de la Oancea logofăt. Iancul căpitan, cu

fraţii, s-a tocmit cu sătenii ca să ţină el din partea Frumuşanilor, 2 părţi,

591 stj., iar Semul, cu ceata lui, să ţină a treia parte, 296 stj., văzând

domnul şi cele două răvaşe domneşti şi cartea de judecată şi de rămas a

celor 12 boieri, la mâna lui Iancul căpitan. Martori: Manul mare ban al

Craiovei, Barbul mare vornic de Ţara de Sus, Radul mare vornic de Ţara

de Jos, Radul Stăicuţ mare logofăt, Stroe Fiera mare vistier, Udrişte mare

spătar, Diicul mare clucer, Vasilie mare stolnic, Manta mare comis,

Gheorghie Gheţea mare paharnic, Danciul Pârâianul mare postelnic,

Ivaşco mare pitar, Vadislav mare slujer. Ispravnic Radu Stăicuţă mare

logofăt şi Mareş al doilea logofăt. Scrie Stoica, fiul lui Soare logofăt.

Doc. ist., XC/4.

Orig. slavon, perg. (40x35,5 cm), invocaţia simbolică, litera

iniţială şi monograma ornate în chinovar, semnătura domnului cu cerneală

neagră şi praf de aur, sigiliu mare timbrat, cusut cu fir de mătase albă; cu o

însemnare în chinovar, pe marginea doc.; „Se-au scos ocina Ţugueştilor că

se-au vândut lui Şărban Vodă încă din boierie, noiembrie 10, leat 7158”.

Ispravnic, Creţulescul logofăt. Menţ., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: extras şi rez., Grecianu, Genealogiile, II, p. 223, 296.

1 A fost scos prin încercuire.

2 Loc alb.

377

703. 1659 (7167) apr. 15. Nego din Sus<eni>1 vinde lui Velişco,

fiul lui Baico din Sus<eni>1, partea sa de moşie, cumpărată de la Vlaicul,

iar din aceasta, jumătate, s-o ţină Velişcu, iar celalată jumătate, s-o ţină

Micul şi fratele său, Dobre din Sus<eni>1, căci au cumpărat-o amândoi, cu

11 ughi. De asemenea, a mai vândut el moşia cumpărată de la Voica,

mama lui Radul, partea acesteia, din care, jumătate, s-o ţină Velişco, iar

jumătate, Micul şi fratele lui, căci au cumpărat-o ei, toţi trei, cu 11 ughi şi

cu ştirea fraţilor de moşie. Martori2: Pătru şi fratele lui, Stanciul, Drăgan,

Vintilă şi fratele lui, Stan, toţi din Sus<eni>1, popa Hamza din Voineşti,

Manole, fiul lui Manole căpitan din Târ<gov>3işte, Stan roşu şi popa Sin

din Copăsne (?), Costandin, Bărcan, Datco al doilea vornic. Degetele,

pentru credinţă.

A.N., MMDCCLXII/25.

Orig. (31,5x21 cm), rupt la îndoituri.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 151 (nr. 2020).

1 Omisiune.

2 Ultimii 3, după semnături, care par a fi fost făcute de aceeaşi mână şi, apoi, anulate.

3 Loc rupt.

704. 1659 (7167) apr. 15. Micul, fiul mătuşii Vişa din Merişani,

jud. Teleorman, adevereşte jupânului Bărcan pârcălab de Curte că au avut

ei împreună moşie în sat şi, văzând el că aceasta nu-i este de nicio treabă şi

nefăcând el „nici o hrană pre ia”, s-a tocmit cu Bărcan, luându-i preţul

acestei moşii, 15 ughi, bani gata, partea sa vânzând-o, căci a fost a lui

dreaptă moşie, cu hotare precum „va ceti şi carte ce de moşie”: din

Brebini, până în siliştea lui Zlatco. Martori, boieri şi megiaşi: Mareş al

doilea logofăt, Nan logofăt din Muşcel, Dobrin1 logofăt din Ungurei,

Necula2 iuzbaşa din Pădureţi, Ionaşco, fiul lui Mircea din Sitiseşti,

Dumitru din Băcani. Degetul, pentru credinţă. Scrie Radul Nefon portărel

din Târgovişte.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXXVI/4.

Orig., difolio (30,5x20,5 cm), filigran; cu începutul doc. scris pe

f. 1v. Cop., ms. 129, f. 136v-137; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

378

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 191 (nr. 424); menţ.,

Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 129 (nota 1).

1 În cop.: Dobre.

2 În cop.: Nicolae.

705. 1659 (7167) apr. 15. Stoica Matea din Târgovişte vinde lui

Stănislav din Potcoveni 40 stj. din moşia Borţunului, din hotarul de jos şi

din moşia Potcovenilor, din hotarul de sus, 20 stj., cu câte 44 bani,

stânjenul. Astfel, moşia Borţunului, din apa Colentinei, până în Crivedie,

iar moşia Potcovenilor, peste Crivedie, până în drumul Perişului. A vândut

pentru că soţia sa, Tudosca, şi fiul său, Radu, au căzut robi, vânzând el

toate moşiile şi casele pe care le-a avut, ca să-i scoată din robie. Aceste

moşii le-a vândut, pe bani gata, cu ştirea vecinilor. Martori1: Barbul şi

Zahariia din Goleşăi, Radul Rocman, Nichifor şi Ion, toţi din Cocani,

Pârvul, Dragomir şi Zârnă, toţi din Potcoveni, Mateiu. Degetul, pentru

credinţă. Scrie Tudor logofăt din Vizureşti.

Doc. ist., MCCXXX/30.

Cop.

1 După semnături.

706. 1659 (7167) apr. 16. Dedul, fiul lui Mihăilă din Budeşteani,

vinde lui Cioban şi fraţilor acestuia, Stanciul şi Marcul, partea sa de moşie

din Crângăreni, pe care o cumpărase de la Mihăina, fata lui Baiuc din

Crângoreni, iar aceasta, la rândul ei, o cumpărase de la Găldenea, cu preţul

de 14 ughi şi cu ştirea fraţilor de moşie. Martori1, oameni buni: Mihăilă

Părcel, Toma, Ion, Ivan, Vlaicul şi Radu, fiul lui Văseaiu, toţi din

Budişteni. Pecetea, pentru credinţă. Scrie Stan logofăt din Budişteni.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXIII/6.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran. Rez., ibidem, CCCV/8 (nr.

10).

1 Ultimul, după semnătură.

379

707. 1659 (7167) apr. 16. Belei, fiul lui Vlad din Răspopi, vinde

lui Enache Buzatul 24 stj. în sat, 12 stj. în crâng şi 12 stj. în jos de crâng,

stânjenul, cu câte 60 bani.

M-rea Banu, ds. 97, f. 11.

Rez.

708. 16591 (7167) apr. 17. Ion, Dumitru şi Paraschiva, fiii lui

Ostahie, nepoţii lui Catara, vând lui Grama negustor din târgul Râmnic 3

pământuri, în câmpul Judeanilor, în funia Coroiască, de câte 24 de paşi,

pământul, cu 2½ ughi, bani gata, cu ştirea fraţilor de moşie, şi nimeni nu s-

a aflat să o cumpere. Blestem. Martori, oameni buni: Ursea paharnic,

Manea paharnic, cu fratele său, Necula, Grigorie roşu, cu fratele său,

Bădica, Petrea paharnic, Ion paharnic, Alixa<n>2dru, Crăciun, cu fratele

său, Dima, Voilă, Tudor, Neagul, Şteful, Mihalciu, Filip ciobotar, toţi din

Judeani. Scriu popa Colţea şi Neniţă dascăl de la Biserica Domnească.

(Peceţile, pentru credinţă)3.

M-rea Rm. Sărat, II/16.

Orig. (29x20,5 cm), puţin rupt la îndoituri şi pătat; cu o notă

tergală, în chinovar: „2, t<recut în> c<ondică>”; în partea de jos a doc., o

însemnare prin care se adevereşte că Mihalcea din Jideani a zălogit

jupânului Grama 3 răzoare, de câte 12 paşi, răzorul, cu 30 costande, bani,

iar fiul acestuia a mai zălogit un răzor, de 12 paşi, cu 12 costande, până în

3 ani. De nu vor da banii, la termen, să-i fie moşie lui Grama. Martori,

oamenii scrişi în zapis.

1 În doc., calculat greşit: 1668.

2 Omisiune.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

709. 1659 (7167) apr. 17. Stanciul uncheaş din Cucoi dă

uncheaşului Martin din Titeşti două locuri, ale lui David din Titeşti, anume

Glodul, jumătate, şi Pragul, tot, după cum s-au tocmit Stana cu Lazăr. David

fiind dator lui Stanciu cu 10 ughi, iar acesta din urmă având datorie aceşti

bani la Martin şi neavând ce face, David i-a dat acele două locuri, drept 10

380

ughi bani, iar uncheaşul Stanciul i le-a dat lui Martin, pentru aceşti bani.

Martori: Oprea şi Zavon, fiii uncheaşului Stanciul, Şerban, nepotul

uncheaşului Stanciul, Căliman, naşul Lepădat, Stanciul al lui Voico, toţi din

Titeşti. Scrie popa Oprea din Titeşti. Degetul, pentru credinţă.

A.N., CCLXXXVIII/15.

Orig. (31,5x21 cm), filigran, pătat.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 151 (nr. 2021).

710. 1659 (7167) apr. 19. Manul mare ban şi Radul mare vornic

poruncesc boierilor judecători ai lui Stanciul logofăt şi Oprea logofăt din

Bădeşti1, anume Andreica roşu din Chiţeşti şi Vasilie din Budeşeani

1, ca să-i

judece pe Stanciul şi pe Oprea pentru toată cheltuiala morii, făcută de

Stanciul, iar Oprea să-i întoarcă lui Stanciul, cât va face, şi să-şi ţină moara,

fiecare, pe partea lui de moşie, cum vor adeveri pe dreptate. Ziua, la Înălţare.

M-rea Cotroceni, V/22.

Orig. (20x15 cm), puţin rupt la îndoituri, 2 sigilii în ceară verde,

căzute, cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în

condică”. Cop., ms. 690, f. 78-78v; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 În cop. şi în reg.: Budişteni.

711. 1659 – 7167 apr. 20, Târgovişte. Mihail Radu vv. întăreşte

Buneştilor de la <Lăcus>1teani, jud. Dolj, ocină în Obârşie, cumpărată de

Bunea, moşul lor, de la Bucur şi Oprian, nepoţii lui Dan şi ai lui Stan din

Obârşie, 3 părţi de ocină din Vadul T…2, în Calea Oreahovului, cu apă,

mori şi vad de moară, toată partea lor, fără 60 paşi ai …2ţăstinii. De

asemenea, le mai întăreşte în Vărbăcin o funie de 30 stj., cumpărată de

moşul lor, tot de la cei mai sus numiţi, cu 2.200 (?) aspri de argint şi o

vacă, plătind Bunea şi jumătate din partea de bir a lui Bucur şi a lui

Opriian şi partea lor de „hotărală”, de când s-au hotărât ei, înainte vreme,

în zilele lui Pătru Vodă, fiul lui Mircea Vodă, în anul 1565 (7073). Au

ţinut Buneştii aceste moşii, până în zilele lui Matei Vodă, când Stan

postelnic din Lăcusteani s-a pârât ca să-i scoată de pe moşie, mergând ei

381

înaintea lui Dragomir fost mare vornic, care i-a judecat şi le-a dat 6 boieri

ca să adeverească dacă Bunea a cumpărat aceste moşii sau le-a împresurat,

după cum spune Stan postelnic. Acei 6 boieri au aflat, „cu dreptul”, că le-a

cumpărat Bunea, cu ai lui drepţi aspri, dând să ţină Buneştii moşia de către

Stan postelnic şi ceata lui, cum scrie în cărţile bătrâne. Apoi, Stan

postelnic nu s-a lăsat pe judecata celor 6 boieri şi a mers înaintea lui

Mateiu Vodă, de s-a pârât cu Buneştii, rămânând Stan postelnic de lege şi

de judecată, înaintea lui Matei Vodă, domnul văzând şi cartea de rămas. În

zilele lui Costandin vv., Stan postelnic şi ceata lui s-au pârât cu Buneştii,

iar domnul a judecat şi i-a dat lege lui Stan postelnic, cu ceata lui, 12

oameni să jure, ca să spargă cărţile Buneştilor, iar Stan postelnic nu a luat

legea să jure, făcând rea hiclenie cu Fiseanţea slujer, făcând răvaşe şi cărţi

hicleane, ca să jure Buneştii, fără ştirea lui Costandin Vodă, iar Buneştii,

văzând atâta strâmbătate, nu au mai avut ce face, ci s-au lăsat de a luat

Stan postelnic cărţile de moşie, ţinându-le moşia în silă. Acum, în zilele

domnului, ştiind Buneştii că le este moşia lor dreaptă, împresurată, au

venit de s-au pârât cu Stan postelnic, înaintea domnului, în marele divan,

iar domnul a judecat pe dreptate şi lege, cu tot divanul, spunându-i lui Stan

postelnic să scoată toate cărţile Buneştilor, luate în silă, iar acesta le-a dat

şi a mărturisit că a împresurat moşia cu rea hiclenie, căzând el la pace cu

Buneştii, înaintea domnului, în divan. Martori: Manul mare ban, Barbul

<mare>3 vornic de Ţara de Sus, Radul mare vornic de Ţara de Jos, Radul

<mare logofăt>3, <St>

2roe mare vistier, Udrişte mare spătar, Diicul mare

clucer, Danciul mare postelnic, Vasilie mare stolnic, M<an>2ta mare

comis, Ghiorghie mare păharnic, Vădislav mare slujer, Ivaşco mare pitar.

<Ispravnic>2 al doilea logofăt. Scrie Dumitraşco.

Doc. ist., MDXXXVII/5.

Orig., difolio (40x30 cm), filigran, rupt, şters, lipit, invocaţia

simbolică, literele iniţiale şi monograma în chinovar, semnătura domnului

cu cerneală neagră, sigiliu mare timbrat în ceară roşie, deteriorat, cusut cu

şnur albastru.

1 Loc şters, satul apare mai jos, în text.

2 Loc rupt.

3 Loc rupt, s-a completat după componenţa divanului, Stoicescu, Dicţionarul marilor

dregători, p. 229-230.

382

712. 1659 (7167) apr. 20. Mătuşa Stana Vlădoae cu fiul său,

Voicul, vinde ginerelui său, Jinga, un loc de casă, cu 4 ughi, bani gata, cu

hotare: Gura Cheii, hotarul lui Stroe şi al lui Voicul, fiul lui Vlad. Cine se

va scula să întoarcă, să închine legii, 5 ughi. Martori, oameni buni: Şerbu

Baştea, Manea Pitea, Aldea al lui Baştea, Cârstea al lui Stan, Stanciul al

popii. Peceţile, pentru credinţă.

Doc. ist., DCXXXIX/325.

Reproducere modernă.

713. 1659 (7167) apr. 22. Mihail Radul vv. întăreşte m-rii

Deunlemn nişte ţigani: Calin şi fratele lui, Andrei, cu sălaşele lor, daţi de

pomană la mănăstire de Cârstiian stolnic din Zătreani şi de jupâneasa

acestuia, Maria, care sunt îngropaţi la mănăstire, văzând domnul şi zapisul

acestora cu mare blestem. De asemenea, mai întăreşte mănăstirii: un copil

de ţigan, Stanciul, fiul Oprişei ţiganca, luat la schimb de la m-rea Govora,

pentru Caplea ţiganca, cu zapisul m-rii Govora, pe care l-a văzut şi

domnul; Cârstea ţigan, fiul lui Ion, nepotul Devlei şi Floarea, daţi de

pomană de Radul Buzescul ban şi de jupâneasa lui, Elina băneasa, cu zapis

cu mare blestem. Martori, boierii divanului: Manul mare ban, Barbul mare

vornic de Ţara de Sus, Radul mare vornic de Ţara de Jos, Radul mare

logofăt, Stroe mare vistier, Udrişte mare spătar, Diicul mare clucer,

Danciul mare postelnic, Manta mare comis, Vasilie mare stolnic, Gheţea

mare peharnic. Ispravnic, Mareş al doilea logofăt. Scrie Neanciul.

M-rea Dintrunlemn, XLIV/9.

Orig., difolio (43x27 cm), filigran, rupt la îndoituri, restaurat,

invocaţia simbolică, literele iniţiale şi monograma în chinovar, sigiliu

mare timbrat, semnătura domnului; cu o însemnare tergală: „S-au trecut la

condica mănăstirii Deunlemn, de Petrache”. Cop., ms. 445, f. 268v-269;

rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

714. 1659 (7167) apr. 23. Barbul comis din Dâlga vinde lui

Ionichie egumenul m-rii Ji<ti>1ian moşie în Cerăt, dintr-a patra parte, ce

se împarte în cinci părţi, din care două părţi sunt ale lui, iar trei părţi, ale

383

fraţilor lui, iar cele două părţi ale sale le-a vândut cu 25 ughi. Cu aceşti

bani a plătit, unde a fost dator, fiind preţul moşiei şi mai mult, socotind şi

pentru pomana lui şi a părinţilor săi, a dat bani şi mănăstirii. Şi le-a vândut

cu ştirea fraţilor şi a rudeniilor. Blestem. Martori2, mulţi boiari: Vlaica

căpitan din Cornet, Pătru iuzbaşa şi Isac logofăt din Vârâţi, Hamza

postelnic din Dâlga, Paraschiva iuzbaşa din Puţuri, Tănasie3, fiul lui

Barbul comis, Stinilă, jupân Giura din Livezi, Ion, nepotul lui Barbul.

Pecetea, pentru credinţă. Scrie Mihai postelnic din Giurmani.

M-rea Hurez, LIV/6.

Orig., difolio (30,5x20 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat, 2

sigilii inelare în tuş. Cop., Doc. ist., MCDXC/31; rez., Fişe g-ral Năsturel,

sub dată.

1 Omisiune.

2 Ultimii 4, după semnături, din care ultimii 3, pe f. 1v.

3 În rez., Fişe g-ral Năsturel: Tănasie căpitan.

715. 1659 (7167) apr. 23, „la Curte”. Tudoru şi fratele său,

Danciul, adeveresc maicilor de la m-rea <Deunlemn>1 că au avut ei două

ţigănci, la mănăstire, anume Petca, cu fiica sa, Stanca2, iar maica Tudosiia,

împreună cu alte maici, au plătit aceste ţigănci, (dând ţigănci pentru

ţigănci)3, anume pe Simuziiana şi Slamna. Martori, oameni buni: Ifrosina

şi cu sluga mănăstirii, anume Mitrul, Coste logofăt, Ta<na>4sie logofăt din

Piteşti, Negoiţă şi Preda din Răscăiaţi. Scrie Draghiia logofăt. Peceţile,

pentru credinţă.

M-rea Dintrunlemn, XLIV/10.

Orig., difolio (20,5x16 cm), filigran, sigiliu inelar în fum. Cop.,

ms. 445, f. 269-269v.

1 Lipsă în text, completat după titlul ms.

2 Citire probabilă, în text: Stanta.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris deasupra rândului.

4 În text: Tasie; s-a completat după cop.

384

716. 1659 (7167) apr. 23. Barbul, cu nume călugăresc Bogoslov,

dăruieşte lui Ionichie, egumenul m-rii Jătiian, o moşie în satul Liteni, pe

care să n-o vândă într-altă parte, pentru că s-a călugărit şi a închinat-o

pentru sufletul părinţilor lui. Blestem. Martori: Paraschiva, Stănilă

postelnic, David postelnic, Nicula pârcălab, Punga pârcălab, popa Paise,

popa David, Nectare călugăr, Pană, fratele lui Jitian1.

Ms. 723, f. 479.

Cop. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Numele a fost corectat.

717. 1659 (7167) apr. 26. Pârvul, Stroe şi Tudosie vând vărului

lor, Preda, via bătrână de la Scăuiani, (de la pimniţă)1, dată lor de vărul

lor, Stanciul logofăt, pentru pomană. Vând cu 12 ughi, cu ştirea tuturor

oamenilor lor, anume, (unchiul lor)2, Datco vornic, şi a verilor, Ivaşco

izbaşa, Dumitru, Văsiiu şi Stanciul. Martori, boieri: Radul roşu,

Dumitraşco roşu, Oprea roşu şi popa Preda, toţi din Şuici, Stoica roşu din

Rădăcineşti, Dumitru din Dăngeşti, Neagoe din Rudeani. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă.

Ms. 209, f. 186v.

Cop. Alte cop., mss. 215, f. 209v; 712, f. 508v; S.J.A.N. Vâlcea,

mss. 102 b, f. 508v; 150, f. 88.

Ed.: rez., Tezaur vâlcean, p. 198.

1 Completat după cop. din ms. 712.

2 Completat după cop. din mss. 150 şi 712.

718. 1659 (7167) apr. 29. Ion şi Stroe, fiii lui Mihart postelnic,

adeveresc lui Ioanichie egumen m-rii Jitian că au avut ei moşie, la Cerăt, a

patra parte, iar aceasta se mai împarte în cinci părţi, din aceste cinci părţi,

partea lor, cât se va alege, i-au vândut-o egumenului peste hotarul bătrân,

cu vie, cu 40 ughi, bani gata. Martori1, boieri şi părinţi: Nichifur egumen

m-rii Căluiu, ieromonah Melentie, egumen m-rii Strâmba, Teodosie

egumen m-rii Strehaia, David postelnic din Vâlcăneşti, Mihul ceauş din

385

Craiova, Barbul comis, cu fratele său Hamza din Dâlga, Pătru iuzbaşa,

Preda logofăt, Pătru, popa Radul, Lepădat2, St…

3. Degetul şi iscăliturile,

pentru credinţă. Scrie Stahaianul.

M-rea Hurez, LIV/7.

Orig., difolio (30x20,5 cm), rupt la îndoituri, lipsă 2/3 din f. a

doua, pătat, sigiliu inelar în tuş. Cop., Doc. ist., MCDXC/32.

1 Ultimii 5, după semnături.

2 Semnătura în lb. greacă.

3 Semnătură indescifrabilă.

719. 1659 (7167) mai 3. Mihail Radul vv. întăreşte lui Moisi

Mihălcescul logofăt din Cândeşti, jud. Buzău, ocină în Policioi, jud.

Buzău, partea lui Calea, fata lui Starea din Policioi, 1.300 stj.1, cumpărată

de la aceasta pentru 130 ughi1, bani gata, cu zapis cu martori, anume –

Oprea şi Nifon din Năiani, Simpietru din Steanca. De asemenea, îi mai

întăreşte ocine în acelaşi sat: partea lui Neagul, fiul lui Zorea, 30 stj.,

partea lui Radul Sarbuzan de la Neagoşina; partea lui Nedelco, fiul lui

Puia, 10 stj.; toate cumpărate de la aceştiia pentru 1.600 aspri gata, cu

zapis, cu martori, anume – Radul, fratele lui Albul, şi Paraschiva iuzbaşă

de roşii, toţi din Policioi, Tudor din Buzău, Neagoe din Cislău, popa Lefter

din Pătârlage. Îi mai întăreşte în Policioi partea lui Neagul şi a fratelui său,

Manea, fiii lui Zorea din Policioi, 30 stj., din apa Micşanilor, până în

dealul Fureştilor, cumpărată de la aceştiia, cu 900 aspri gata, cu zapis cu

martori, anume – Radul şi fratele lui, Zorea, din Policioi, Stanciul

Văndălacul din Joseani. Mai întăreşte: ocină la Zăvoiu, din Gura

Călnăului, jud. Buzău, din partea lui Puzdălcă, 70 stj., cumpărată de la

Dragolea, fiica lui Tudor din Zăvoiu, nepoata lui Puzdălca, pentru 2.800

aspri gata, cu zapis, cu martori – Staico cărămidar; ocină la Steanca, jud.

Ialomiţa, 120 stj., cumpărată de la Ghierghe, fiul lui Hranitea, din Oraşul

de Floci, cu 7.800 aspri gata, cumpărată de Gherghe, de la moştenitorii

acestui sat; ocină în acelaşi sat, 40 stj., cumpărată de la Hraneta şi de la

fiul lui, Gherghe, cu …2 aspri gata, cu zapis cu martori; ocină în satul

Coţofăneşti, jud. Rm. Sărat, 150 stj., cumpărată de la popa Jipa din

Verneşti, cu 3.000 aspri gata, cu zapis, cu martori: Gherghe spătar, Lefter

ceauş şi Jipa iuzbaşă, toţi din Verneşti, Jipa Sorescul; ocină în satul

386

Ageşti, de pe Mostişte, jud. Ilfov, toată partea lui Radul logofăt, fiul lui

Şerban vistiar, 235½ stj. şi jumătate de heleşteu, din apa Mostiştei, 2 părţi

cumpărate de la Radul logofăt, cu 16.000 aspri gata, cu zapis, cu boieri

martori, ocină ce a fost a lui Radul logofăt de cumpărătoare de la Coman

şi Fiera. De asemenea, îi mai întăreşte ţigani, anume – Vaţea şi fratele lui,

Ianciul, Drăghici, Stanciul, Vasilie, fiul lui Ianciul, fiii lui Băţan ţigan –,

cumpăraţi de Moisi logofăt de la Işfan peharnic şi de la fratele lui, Egnatie,

fiii lui Mitrea slujer din Mihăeşti, şi de la Bărcan ceauş şi fratele lui,

Badea, fiii lui Vlad a lui Gonţea din Mihăeşti, nepoţii lui Vlad logofăt, fiul

lui Gonţea peharnic, pentru 100 ughi, bani gata, cu zapis, cu boieri

martori. Aceşti ţigani au fost de moştenire ai lui Vlad logofăt, de înainte

vreme, iar Preda Buzinca slujer, fiind şi el nepot de nepot lui Vlad logofăt,

a ţinut aceşti ţigani până la moartea lui, când, neavând el copii din trupul

său, au căzut pe seama lui Işfan peharnic şi a fratelui său, Egnatie, nepoţii

lui Vlad, şi pe seama lui Bărcan ceauş şi a fratelui său, Badea, tot nepoţii

lui Vlad logofăt, fiul lui Gonţea peharnic, aceştiia vânzându-i lui Moise

logofăt. De asemenea, mai întăreşte: un sălaş de ţigani, anume Mihăilă cu

ţiganca lui, Stana, şi cu fiii lor, Şteful şi Iorga, şi cu fiica lor, Neacşa,

cumpăraţi de la Stan, fiul lui Fiera vornic din Ageştii de pe Mostişte, cu

103 ughi, aceşti ţigani fiind de moştenire ai lui Stan, de la mătuşa lui,

Samfira; un ţigan, Stoian, fiul lui Băţan ţigan, cumpărat de la Fiera

logofăt, fiul lui Neagul din Bereşti, jud. Teleorman, cu 22 ughi, cu zapis

cu martori; un copil de ţigan, anume Radul, cumpărat de la Calotă clucer

şi de la fraţii acestuia, Fiera logofăt, Stroe şi Cârstea, fiii lui Stanciul

postelnic din Cocorăşti, cu 20 ughi şi zapis, cu boieri martori; un ţigan,

Băra, cu un copil, Barbul, care a fost al lui Cazan postelnic din Fierăşti, iar

Moise a făcut schimb cu acesta, dându-i o ţigancă, Gherghina, şi 20 ughi,

ţigan pentru ţigan, cu zapis, cu martori, pe care l-a văzut şi domnul. Îi mai

întăreşte 3 cezvârţi şi 2 prăjini de vie în dealul Mirceştilor, cumpărate de la

popa Bădica din Mirceşti, pentru …2 ughi, cu zapis. Toate aceste vânzări

şi schimburi s-au făcut cu ştirea megiaşilor. Martori: Manul mare ban,

Radul mare vornic, Radul mare logofăt, Stroe vistiar, Udrişte spătar,

Diicul clucer, Vasilie stolnic, Manta comis, Gherghe paharnic, Danciul

postelnic. Ispravnic, Mareş al doilea logofăt. Scrie Dumitraşco logofăt.

Doc. munteneşti, I/5.

387

Orig. slavon, perg. (45x33 cm), invocaţia simbolică, literele

iniţiale şi monograma în chinovar, sigiliu mijlociu timbrat cusut cu fir de

mătase albă, care a aparţinut domnitorului Alexandru Iliaş; în partea de jos

a doc. o încercare de condei şi o însemnare: „Dragomir dăn Pârvuleşti”; pe

verso doc. o însemnare ştearsă; cu o trad. din 1781 de Costandin dascăl

slovenesc la Şcoala Slovenească de la Sf. Gheorghie Vechi din Bucureşti.

Ed.: rez., Scrierea chirilică, p. 17 (nr. 92); foto, ibidem, p. 110.

1 Scris cu altă cerneală.

2 Loc alb.

720. 1659 (7167) mai 4. Oprea şi Vlad din Cheia, „care sântem

de măneşri”, vând lui Radul din Cacova un loc, anume Cleneţeale, în vale

de Brădet, cu 120 aspri gata, cu ştirea fraţilor. Martori: Stan din Cheia,

Mihăilă, Acsante şi Sima din Cacova. Degetele, în loc de pecete. Scrie

Badea diacon.

Ep. Râmnic, LX bis/5.

Orig., difolio (22x15,5 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica cea noao”. Cop., Doc. ist.,

CMLXXVI/64, f. 37v.

721. 1659 (7167) mai 5. Jitea vinde popii Stanciul un loc de vie

din Ogrăzi, din mijlocul Ogrăzilor, din Mohilă, până în Valea Sălătrucului,

alături de locul acestuia, cu 120 bani gata. (Martori: Calin, Paraschiv al

Drăgotesii. Peceţile, <pentru credinţă>)1.

S.J.A.N. – Vâlcea, Documente istorice, XV/5.

Orig. (24x17,2 cm), filigran, pătat, rupt la îndoituri, restaurat.

Ed.: rez., Tezaur vâlcean, p. 199.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

722. 1659 (7167) mai 5. Lupul Boricean şi fraţii săi, Dumitru şi

Vlad, şi Radul Gănescu vând lui Lepădat partea lor din vadul morii de jos,

388

cu 6 ughi, (5 ughi bani gata şi aldămaş, 1 ughi)1. Martori

1: Stoica Rămoiu

iuzbaşă, Mihaiu, Stoica ceauş, Puiul, Radul din Prăjani, Mircea, Voicilă,

Barbul, Manea Bâla, Radul, Petrică, M<a>nea al lui Stoian, Dragomir al

lui Voicilă. Scrie1 popa Stoica din Ştefeşti

1.

Doc. ist., I/24b.

Cop.

1 Adăugaţi după dată.

723. <1659>1 mai 8?

2. Mihail Radul vv. scrie lui Stamatie

paharnic din Copăceani, jud. Gorj, că, înaintea sa, a venit popa Toma din

Voinigeşti, vărul lui Laţco, fost rumân lui Cornea postelnic din Copăceani,

jeluind că l-a cumpărat Stamatie pe Laţco de la Cornea, să-i fie lui rumân

şi, aflând popa Toma, „au făcut cum au putut”, de a însumat banii, câţi a

dat pe el, şi i-a dat înapoi, socotind că, de vreme ce stăpânul lui Laţco,

Cornea, l-a vândut pe acesta din lipsă de bani, el este mai volnic să-l

răscumpere din rumânie şi să fie acesta slobod, căci este sângele lui, decât

să-l cumpere Stamatie, să-i fie rob. Îi mai scrie că nu a vrut să-i ia banii şi

a sărit la popa să-l bată, drept care domnul a judecat cu divanul, că, de ar fi

venit un străin să-l cumpere pe acest om, nu s-ar cădea, dar Toma, fiind

văr şi sângele lui, se cade să dea banii să-l răscumpere. Astfel, domnul îi

porunceşte să-şi ia banii de la popa Toma şi să-i dea zapisul de

cumpărătoare, iar pe Laţco …2. Să nu facă altfel, şi să nu mai vină popa

Toma cu altă jalbă, a doua oară. <Cine va crede>2 că n-au spus cu

„dreptul”, să vină de faţă. (A colaţionat al doilea logofăt. Scrie Costea

logofăt)3.

Doc. ist., XLIV/46.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran, rupt, lipsă puţin din text,

pătat, restaurat, monograma în chinovar, semnătura domnului cu cerneală

neagră şi praf de aur.

1 Rupt la văleat, s-a datat după titulatura domnului.

2 Loc rupt.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe f. 1v.

389

724. 1659 (7167) mai 8. Catalina, fata lui Stanciul din

Brativoeşti, vinde jupânesei Despa din Glogova şi „coconului” ei, Lupu

postelnic, un loc mare în hotarul Clăşneştilor, din cotul Zăgoci, din Gura

Cojoci, …, cu 3 ughi bani. Martori: Laţcu ceauş, Bălaci postelnic şi Matei

postelnic, toţi din Glogova, Lupu din Cleşneşti şi Miloş postelnic din

Craici. Degetul, pentru credinţă. Scrie Pătru logofăt.

Ms. 1234, f. 88.

Cop. modernă. Rez., col. Hotărnicii, jud. Mehedinţi, nr. 38, f. 3 –

cu văleat: 7166.

725. 1659 (7167) mai 9. Dima şi soţia sa, Maria, vând lui

Dumitru Rumânescu o casă în Câmpulung, cu pimniţă şi moşia din jurul

casei, casă ce a fost a popii Mihăilă, zălogită de fiii acestuia m-rii

Câmpulung, cu 60 ughi. Dima, luând-o de soţie pe Maria, fiica popii

Mihăilă, şi văzând acele case zălogite şi fiind ale socrului său, a dat toţi

banii la mănăstire, pe când era nastavnic Dionisie episcop, care i-a făcut

zapis cu tot soborul, având şi cartea domnească a lui Matei vv. Dima,

nefiind de loc şi nestând în acea casă, a vândut-o în altă parte, sus-

numitului Dumitru, cu 701 ughi, bani gata, cu ştirea vecinilor şi rudelor.

Martori2, boieri: Dimitrie popa, Gheorghie pârcălab, Oprea pârcălab,

Gherghe şi Iochim, fii lui Ghene Spoitul, popa Trandafir, <Nic>a3

negustor, Ştefan negustor, Bade, fiul lui Stanciul, Pătru ginbaş, Dan

Paţe…4, Radul, nepotul popii Baciul, Stanciul popa, Stanciul Focan,

Paraschivul logofăt, (Nicos Ioan, Dimitris Ioanis). Pecetea, pentru

credinţă. Scrie Paraschiv iuzbaşă.

M-rea Câmpulung, LIII/7.

Orig., difolio (32x21 cm), puţin rupt la îndoituri, lipit, lipsă 2/3

din f. a doua, 6 sigilii inelare în fum. Cop., ms. 204, f. 435.

1 Iniţial fusese scrisă cifra 60, care a fost tăiată.

2 Ultimii 6, după semnătură, din care ultimele 2 în lb. greacă.

3 Loc rupt, completat după cop.

4 Loc rupt, în cop.: Pagea.

390

726. 1659 (7167) mai 9. Dan şi fratele său, Parados, fiii popii

Radul din Gârbovi, şi finul lor, Udrea din Măciuceşti, fiul lui Creţu, vând

lui Gherghie spaatar ocină în Măciuceşti, jud. Rm. Sărat, 160 stj. la câmp,

şi cu vad de moară în apa Râmnicului, cu 16 ughi, bani gata, cu hotare din

Caalea lui Văgă în sus, împietrită şi cu semne până în hotarul Obidiţilor,

cu ştirea fraţilor de ocină, care nu s-au apucat să dea ei banii. Martori,

oameni buni, megiaşi şi boieri: Mathei din Obedeni, Chiriac din

Răduceşti, Paraschiva logofăt din Răteşti, Nicola (?) logofăt. Degetele şi

peceţile, pentru credinţă. Scrie Ion logofăt din Bărăşti.

Doc. ist., CDXLVI/318.

Orig. (31x21 cm), filigran, 2 sigilii în tuş.

727. 1659 (7167) mai 10. Ioanichie eromonah de la Jitiani şi

soborul dau voie lui Gherghi al doilea vornic ca pe moşia mănăstirii să-şi

facă el casă, heleşteu (şi mori)1 şi ce va mai dori, ca să se hrănească pe

moşia mănăstirii, pentru că el a închinat m-rii Sf. Pavel de la Sf. Munte

jumătate din toate moşiile lui, iar după moartea sa şi cealaltă jumătate, iar

până atunci să fie volnic să se hrănească el cu ce va dori şi unde va fi

moşia mănăstirii, acolo să poată şi el să cosească şi să-şi pună stupini şi

să-i umble „dobitocul”. Cine va sparge această tocmeală, să fie blestemat.

Blestem. Martori: Preda fost mare logofăt, ispravnicul Scaunului Craiovei,

Vădislav mare sluger, Mihul Ghinovici paharnic. Scrie însuşi Ioanichie

eromonah.

M-rea Tismasna, LXXXVI/8a.

Orig., difolio (39x27 cm), filigran, pătat şi puţin rupt la îndoituri,

sigiliu ecleziastic în fum; pe f. 1v cu un alt doc. din 1658 (7166) aug. 7.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat deasupra rândului..

728. 1659 (7167) mai 20. Preda logofăt1, ispravnicul Scaunului

Craiovei, dă carte lui Nichefor, egumen m-rii Căluiu, că a venit înaintea

lui, cu nişte rumâni din satul Râbegi, (unde dă Jiul în Dunăre)2, anume

Flore şi nepotul lui, Drăgoiu, Leia, cu fraţii lui, Radul şi Stoian, spunând

391

egumenul că aceştia sunt rumânii mănăstirii, de moşie, din sat, arătând el

şi hrisovul de cumpărătoare şi că i-a apucat Legătura lui Mihai Vodă în

sat, fiind ei, de atunci, tot rumâni. Acum, ei spun că nu sunt rumâni, iar

egumenul le-a dat lege, dinaintea lui Preda logofăt, ca să jure, cu 12

oameni buni, că nu sunt rumâni şi că nu i-a apucat Legătura lui Mihai

Vodă în sat, dar ei nu s-au putut apuca să jure, ci au mărturisit ei înşişi,

înaintea ispravnicului, cum că i-a apucat Legătura lui Mihai Vodă acolo,

în sat, rămânând ei de lege şi de judecată. Astfel, ispravnicul Scaunului

Craiovei dă carte egumenului şi mănăstirii, să-i fie aceştia rumâni, cum au

fost de la Mihai Vodă.

Col. Vârtosu, Emil, I/128.

Orig., difolio (28,5x20,5 cm), filigran, sigiliu inelar în ceară

neagră; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în

condică”. Cop., ms. 722, f. 222; menţ. Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: text, Odobescu, Antichităţile, p. 149 (nr. 9); reg., Giurescu,

Stud. de ist. socială, p. 117-118 (nr. 69); menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor

dregători, p. 127.

1 În cop.: mare logofăt.

2 Completat după nota tergală.

729. 1659 (7167) mai 20. Socol vătaf adevereşte pentru mai

multe cumpărături ale sale: o funie mare în Floreşti, cu hotare: hotarul

Urşanilor, Soarbe1, hotarul Cândoilor, hotarul Bârzoteanilor, Drumul

Mehedinţilor, fiind martori Dumitru vătaf din Cacova, Pătru, Florea şi

Stan, toţi din Vaideei, Radu din Râmeşti, Dan pârcălab din Bârzoteani şi

Stan din Urşani, cu 2 boi, preţuiţi la 10 ughi şi cu 3 ughi, bani gata; a mai

cumpărat de la Radul Cândoiul 5 fălcii, falcea cu câte 60 bani, din jos de

vişini, până în Valea Bercii; de la Preda din Floreşti, 4 fălcii, cu 2 (aspri)2

ughi, (bani gata)2; de la Radul Călinii o falce de loc cu 80 bani, din

Găvana, de la râu; de la Barbul (Juvila)2 o falce cu 50 bani.

Ms. 192, f. 368v.

Cop. Alte cop., mss. 201, f. 222v-223; 713, f. 129v (fostă 675v);

menţ., S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 148, f. 137v.

392

Ed.: menţ., Tezaur vâlcean, p. 199.

1 În cop. din ms. 713: Sârbi.

2 În cop. din ms. 713, lipsă.

730. 1659 (7167) mai 20. Stan, fiul lui Vlad lăcăutuş din

Vaideei, vinde lui Socol vătaf din Râmeşti 10 fălcii de loc în Floreşti, 5

din Rovină şi 5 din deal, până în Luncaveţ, cu 500 aspri, bani gata, cu voia

soţiei şi a fiilor lui şi cu ştirea tuturor megiaşilor. De asemenea, fiul popii

Pătru vinde lui Socol vătaf 6 fălcii de loc de la (Stoicul)1, cu 300 costande

bani gata şi 2 (sic!) şi cu hotare – drum, Valea Lupului, râul Luncavăţ.

Martori: Radul al Călinei, Cosma şi fiul Jardei, Lupul din Bae, Mărin

grămătic din Râmeşti. Totodată, Pătru, fiul lui Avraam din Vaideei, vinde

8 fălcii de loc din Floreşti, cu 4 ughi. Şi apoi, Florea, fiul lui Anghel din

Vaideei, vinde 3 fălcii în jos de Rovini, tot din satul Floreşti, cu 150 aspri,

bani gata. Martori, oameni buni: Stan al lui Ianu din Urşani, Dan din

Bârzoteani, Iane din Reacea, Pârvul (Ţărei)2 din Râmeşti, Tudor din

Costeşti, Udrea din Fometeşti şi Tudor din (Opiţ)3.

Ms. 192, f. 368-368v.

Cop. Alte cop., mss. 201, f. 222-222v; 713, f. 128-129 (foste

674v-675); menţ., S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 148, f. 137v.

Ed.: menţ., Tezaur vâlcean, p. 199.

1 În cop. din ms. 713: Stoican.

2 În cop. din ms. 713, lipsă.

3 În cop. din ms. 713: Oteiş.

731. 1659 (7167) mai 21. Oprea şi fratele său, Simpietru, Seman

Dragul, Albul şi Dărman, ginerii lui Crăciun din Tufeşti, vând lui Moise

Mihălcescul ocină în sat, între hotarul Băjăştilor şi m-rea Arhimandritul,

aleasă şi împietrită, 400 stj., cu câte 67 bani, stânjenul.

Doc. ist., MDXC/36, f. 12 (nr. 7).

Rez. inserat în anaforaua din 1826 mart. 22.

393

732. 1659 (7167) mai 22. Dobrin din Pâ<r>1scov, fiul lui Fătul,

vinde lui Vlad, fiul lui Rusin din Colţi, un loc de casă în sat, partea

boierească, de la Vlad Douăhaine, şi 4 pământuri, anume: în mijlocul

Nănişorului, ce să obrăţeaşte cu Răzmiriţă; altul, deasupra Fântâ<n>1ii

Orăşanului; altul, în Izvorul Puţişorului; altul, în Epureasca; toate sunt din

partea Miroslăvească. Apoi, Dobrin, împreună cu Dumitru, a mai vândut

un pământ, peste Izvorul Zamoianilor, din partea Meeşască, peste tot, bani

gata, 8 ughi şi 50 bani. Aldămăşari: Stan, Sin, Oncea, Simion, Toma,

Irimiia şi Oprea, toţi din Pârscov, popa Dragomir şi alţi săteni. Scrie Duţe

diiacon. Pecete, pentru credinţă.

Ep. Buzău, XLVIII/35.

Orig., difolio (30x20 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, lipsă

1/6 din f. a doua, puţin pătat, sigiliu inelar în tuş negru; cop., ms. 172, f.

24- 24v.

1 Omisiune.

733. 1659 (7167) mai 23. Radul, fiul lui Stoica paharnic, vinde

lui Dumitraşco căpitan şi lui Alicsandru căpitan şi fraţilor lui moşie la

Brobodiţi, …1 stj., cu câte 3 costande bani

2. Martori, boieri: Chiro căpitan,

Ion din Boleasca, Nica iuzbaşa din Corlate, Riga portar din Cosoba,

Udrica comis. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie popa Vasilie din

Ciorăşti, jud. Rm. Sărat.

A.N., CLXXV/8.

Orig., difolio (30x21,5 cm), filigran, 2 sigilii inelare în tuş; cu o

notă tergală: „ot Tămăduiasca”; pe f. 2v, un rez. din 1857.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 151 (nr. 2022).

1 Loc alb.

2 În rez. de pe f. 2v: 30 parale.

734. 1659 (7167) mai 26. Avram logofăt şi fiii săi, Matei şi

Drăguşin, adeveresc lui Gavrilă egumenul de la Brâncoveani că au avut

patru ţigănci la mănăstire, două plătite de Matei vv., de i-a dat schimb

394

ţigănci pentru ţigănci, iar o ţigancă, Neacşa, mama ţigăncilor plătite de

Matei Vodă, i-a plătit-o egumenul Gavril cu 3.400 bani gata. Martori,

boieri şi preoţi: Matei postelnic, fiul lui Pană mare portar, şi Costandin

ceauş, Ion postelnic, popa Radul şi Ursă1 diacon din Brâncoveni. Peceţile,

pentru credinţă.

M-rea Brâncoveni, XXII/26.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran. Rez., Fişe g-ral Năsturel,

sub dată.

Ed.: menţ., Potra, Contrib. ist. ţiganilor, p. 41 (nota 6); idem,

Ţiganii, p. 307 (nota 8).

1 În rez.: Urăst.

735. 1659 – 7167 mai 27, Târgovişte. Mihail Radul vv. întăreşte

lui Preda postelnic şi fratelui său, Barbul spătar, fiii lui Dumitru Fieleşanul

fost mare stolnic, satul Dârvariul, jud. Mehedinţi, cu rumânii, pe vechile

hotare. Acest sat a fost de oameni cnezi, cu ocinele lor, de înainte vreme,

iar în zilele lui Alixandru vv., fiul lui Radul vv., sătenii s-au vândut

rumâni lui Dumitru Fieleşanu stolnic, pe bani gata. În zilele domnului,

sătenii s-au pârât înaintea domnului, la marele divan, cu Preda şi Barbul,

spunând că nu s-au vândut rumâni, ci au vândut doar deadinile lor, iar

Preda şi Barbul au spus, înaintea domnului, că aceştia s-au vândut rumâni,

cu toate dedinile lor, arătând şi cartea lui Alixandru Vodă. Domnul a

judecat, pe dreptate şi legea dumnezeiască, cu toţi dregătorii, şi le-a dat

rumânilor legea ţării, 12 megiaşi jurători, pe răvaşe domneşti şi cu zi, ca să

jure că nu s-au vândut rumâni cu deadina lor. La zi, ei au strâns toată

legea, deplin, şi au venit înaintea domnului, la Scaun, la Bucureşti, şi au

jurat. Astfel, Preda şi Barbul, ştiind că le sunt rumâni drepţi, cumpăraţi pe

bani gata, nu au crezut şi au venit înaintea domnului, cu rumânii, de au

cerut lege peste lege. Domnul le-a dat celor doi 24 de boieri jurători, pe

răvaşe domneşti, peste legea rumânilor. La zi, ei au strâns legea, deplin, şi

au venit înaintea domnului, la Scaun, la Bucureşti, şi au jurat boierii cu

mâinile pe Evanghelie, în Biserica popii Paraschiva, că s-au vândut rumâni

tatălui lor, Dumitru stolnic, cu toată deadina lor, fiind ispravnici la

jurământ Radul Ştirbeaiu al doilea postelnic, Damaschin şi Florea al doilea

395

portar, domnul văzând toate răvaşele domneşti şi cartea celor 24 boieri

jurători, rămânând rumânii de lege şi de judecată, înaintea domnului, în

divan. Apoi, rumânii nici pe aceasta nu au vrut să rămână şi iar au venit

înaintea domnului de s-au pârât cu cei doi boieri, la divan, spunând că nu

au jurat Preda şi Barbul cu acei boieri daţi de ei, ci au jurat cu slugile lor,

ca să rămână ei în rumânie; iar înaintea domnului a adeverit Radul

Ştirbeaiu postelnic, care a fost ispravnic la jurământ, şi mulţi boieri din

divan că au jurat toţi boierii deplin, cum scrie în răvaşele domnului,

rămând rumânii de lege şi de judecată, înaintea domnului, din divan, în al

doilea rând. Martori: Manul mare ban al Craiovei, Barbul Poenariul mare

vornic din Ţara de Sus, Radul mare vornic din Ţara de Jos, Radul mare

logofăt, Stroe mare vistier, Udrişte mare spătar, Diicul mare clucer,

Vasilie mare stolnic1, Manta mare comis, Gheorghe mare paharnic,

Danciul mare postelnic. Ispravnic, Mareş al doilea logofăt. Scrie

Dumitraşco Dumbrăvici logofăt.

S.J.A.N. – Dolj, Col. Documente, XXXIII/2.

Orig. slavon, perg. (55x37 cm), invocaţia simbolică ornată cu

lichid de aur, literele iniţiale şi monograma în chinovar, semnătura

domnului în lichid de aur, sigiliu timbrat, în frontispiciu stema Ţării

Româneşti ornamentată; cu o trad. de G. Peşiacov din 18 dec. 1883.

Ed.: text şi trad., Dihoru, Două doc. slavo-române, p. 193-200 –

cu cotă greşită: S.J.A.N. – Dolj, Col. Documente, XXXIII/3.

1 În trad.: postelnic.

736. 1659 (7167) mai 30. Chirca fost mare ban adevereşte că a

dat zestre fiicei sale, Ilinca, moşia sa din Văleni, cu vad de moară, şi cu un

rumân, Stănilă din Momiceani, cu fiii şi nepoţii lui Băceanul din

Măldăreşti, anume Dragomir …1, iar din cuconii lui, nimeni să nu aibă

treabă. Scrie Stan logofăt.

Doc. ist., CDLXXVII/147.

Orig., difolio (32,5x21 cm), puţin rupt la îndoituri, pătat. Cop.

modernă, ibidem, CDLXXVII/148.

1 Loc alb.

396

737. 1659 (7167) iun. 1. Statie, fiul lui Necula iuzbaşa din

Sulimăneşti1, jud. Ialomiţa, vinde lui Coman logofăt partea sa de moşie

din satul Săcuiani, siliştea cu casa, cu pruni şi cu vad de moară, iar totul

este pe din două cu nepotul lui, Neagoe, fiul lui Voico din Săcuiani, dar în

ocina Bobârnacului2 nepotul lui să nu aibă parte, căci aceasta este altă

cumpărătoare; şi a vândut cu ştirea boierilor şi megieşilor, cu 40½ ughi,

bani gata. Martori3, boieri şi oameni buni: Costea negustor, Mihul vătaf,

Mitrea (logofăt)4, Ion, Stanciul ceauş, Costea cojocar. Degetul, în loc de

pecete.

Mitrop. Ţării Româneşti, CLXXIII/36.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, rupt şi pătat, lipsă 2/3 din

f. a doua; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „s-au scris în

condică”; cu o cop. Alte cop., mss. 127, f. 161v; 134, 133-133v.

1 În cop. din ms. 127: Măneşti.

2 În cop. din ms. 134: Bornacului.

3 Ultimii 2, după semnături.

4 Completat după semnătură.

738. 1659 (7167) iun. 1. Vladul <uncheaşul>1 din Mirceşti, jud.

Vlaşca, vinde lui Vâlcul logofăt, fiul lui Bunea vistiiar, partea sa de moşie

din sat, din funia lui Stan Lungul, împreună cu ceea ce a cumpărat de la

fraţii lui, partea acestora de moşie, în total 100 stj., şi din puţuri şi din

dumbravă, cu 15 ughi, bani gata, şi cu ştirea fraţilor de ocină. Martori2:

Stan logofăt din Brătiiani, Şerban din Orbeasca, Ivan Sârbul din Mirceşti,

Fiera din Curta, Furduiu postelnic din Câlceşti şi Matei fost cămăraş.

Degetul, în loc de pecete. Scrie Zahariia din Bereşti.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXVI/15.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 135, f. 256-256v.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 191-192 (nr. 425).

1 După nota tergală.

2 Ultimii 2, după semnături, din care ultima în lb. greacă.

397

739. 1659 (7167) iun. 3, în vad, la Calafat. Gavrilă paharnic,

fiul lui Radul logofăt din Desa, cu jupâneasa sa, Rada, vând lui Ghinea al

doilea vistier şi jupânesei sale, Ilinca, partea lor din satul Jdegla, jud. Dolj,

a treia parte, cumpărată de la Mihart clucer din Şătoaia, ocină stearpă, fără

rumâni, din hotarul Mişănei, până în hotarul Ciubrovei, cu 140 galbeni,

bani gata. Martori: Panait negustor, Mihul spătar, fiul lui Dima slujer,

Paraschiva logofăt, fiul lui Iane zugrav. Iscăliturile şi peceţile, pentru

credinţă. Scrie însuşi Gavrilă paharnic.

Ms. 449, f. 375-375v.

Cop. Altă cop., ms. 719, f. 356v-357.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregător, p. 185.

740. 1659 (7167) iun. 3. Badea, Stan, Radu, Enciul, Vlaicu,

Manea1 adeveresc în pricina popii Tatul

2 cu egumenul Sofronie de la m-

rea Panaghiia, pentru moşia de la Borţuni. Călugărul spunea că a

cumpărat-o toată, iar popa a mers înaintea lui Radul vornic şi s-a jăluit,

spunând că nu a vândut nicio palmă de moşie, dându-i acesta 6 megiaşi,

anume Badea, fiul lui Banul, Dragomir, Radul şi fratele său, Enciul,

ultimii trei din Lucieni, Dan Puiescu din Dârza, Vlaicul din Ghergani,

Manea din Golăşei, ca să adeverească. Aceştiia au căutat cărţile, aflând pe

vânzătorii călugărului, anume Miroslav, Stanciul, fiul lui Ursuleţ,

Dragomir, fiul lui Stoicea, Tudor, fiul lui Oprea. De asemenea, au tras ei şi

moşia din început, scoţând pentru popă 150 stj.; popa a mai cumpărat de la

Stoica 75 stj., din apa Colintinei, până în Crivedie. Această vânzare s-a

făcut în zilele lui Mihaiu Vodă, iar răvaşul s-a făcut acum, pentru că

zapisul de demult a pierit, „când cu răutăţile”.

Doc. ist., MCCXXX/3.

Cop.

1 Toţi, după semnături.

2 Mai jos, în text, apare: Pătru.

741. 1659 (7167) iun. 4. Neaga, soţia lui Liica, şi fiii ei – Stancul

diecon şi Sarafim – şi Dobrin, fiul lui Şărbu, din satul Zloteşti, jud.

398

Teleorman, vând lui Mareş logofăt moşie în sat, unde acesta mai avea moşie,

cu vaduri de moară – anume din părţile lor, astfel: Neaga, 16 stj., şi Dobrin,

16 stj., în total 32 stj., cu câte 40 bani, stânjenul, în total, 6 ughi şi 8 costande,

bani gata, şi cu ştirea sătenilor. Martori1: Muşat, Vladul, Stancul şi Stanciul,

toţi din Zloteşti, Neagu din Negreani, Dumitru Petros2, Neanciul logofăt,

Preda logofăt şi Dumitraşco logofăt. Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXXX/2.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran. Cop., mss. 129, f. 257v; 132,

f. 331v.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 192 (nr. 426); menţ.,

Andreescu, M-rea Cornet, p. 680 (nota 100).

1 Ultimii 4, după semnături.

2 Semnătura în lb. greacă.

742. 1659 (7167) iun. 4. Robe, fiul lui Nan Ciovlicul din Largul,

vinde lui Radul mare vornic 100 stj. în sat, din partea moşului său,

Junghiurescul, cu 2.500 bani şi cu ştirea megiaşilor. Hotare: Săpătură,

tufe, Latinul. Martori, boieri: Vasilache căpitan şi Necula Beteşală1 din

Mărăcineni, Dumitru Berindescul iuzbaşa, Jipa iuzbaşa şi Lefter ceauş, toţi

din Verneşti, Petriu iuzbaşa din Pătârlage. Isaac iuzbaşa din Sineşti,

Vasilie iuzbaşa din Scurteşti, Jitiian din Clăteani. Degetul şi pecetea,

pentru credinţă.

Ms. 454, f. 211-211v.

Cop.

1 La semnătură: Butucan.

743. 1659 – 7167 iun. 5. Stefan mitropolit scrie celor 12 boieri,

luaţi pe răvaşe, ca să adeverească pentru moşia Albu<leşti>1, pe cărţile lui

Alexandru Vodă şi ale ispravnicului, Stroe clucer, după cum au fost luaţi

mai întâi, şi alţi oameni pe răvaşe domneşti, de au judecat, cum scrie şi în

cartea judecăţii; iar de vor adeveri cum au adeverit şi cei dintâi, pe

hotarele şi semnele bătrâne, după cum scrie cartea lui Alexandru Vodă, să

399

fie iertaţi, iar de vor făţări sau mitui sau vor călca hotarele bătrâne, să fie

blestemaţi. Blestem.

Doc. ist., MDXC/28.

Cop. figurată.

1 Loc alb, completat după doc. din 1659 (7167) iun. 6, Doc. ist., CCXCIX/70.

744. 1659 (7167) iun. 6. Mihail Radul vv. porunceşte celor 12

boieri adeveritori, luaţi pe răvaşele boierului domnului, Manul mare ban al

Craiovei, de Drăghici, fiul lui Bălaci din Băcleş, şi de Nedelco roşul cu

fratele lui, Dragotă, din Albuleşti, să adeverească pentru moşia Smadoviţa,

dacă au trecut Albuleştii hotarul peste Smadoviţa sau a trecut Drăghici

peste moşia Albuleştilor; de asemenea, să citească cărţile bătrâne coajnice,

care scriu despre acele moşii şi să ia seama hotarelor, iar cine a călcat

hotarul, să fie de pradă. Domnul le porunceşte, de asemenea, să aleagă, pe

dreptate şi cu frica lui Dumnezeu, şi să nu facă făţărie, nici spre unii, nici

spre alţii, căci dacă va vedea strâmbătăţi sau făţărie, vor da seama. De

asemenea, să-i facă ştire despre cum vor adeveri. Ispravnic, însăşi spusa

domnului. <Scrie Costea>1.

Doc. ist., CCXCIX/70.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, monograma şi sigiliu

mare în chinovar căzut; pe f. 1v apare semnătura lui Radul mare logofăt şi

a lui Manea mare ban.

1 Completat după f. 1v.

745. 1659 (7167) iun. 6. Marin roşu din Argeş adevereşte lui Ion

călugăr şi fiilor lui că a cumpărat el moşie din moşia Bălhoilor, a lui Stoie,

fratele lui Ion călugăr din Bereşti, iar acesta din urmă i-a întors banii lui,

cât a dat el pe moşie, cu dobândă, 24 ughi, căci el a cumpărat-o cu 17

ughi, şi să-şi ţină Ion călugărul moşia şi să nu aibă treabă nimeni din

rudele şi neamul lui. Martori: Stan al lui Gherghe, Marin, fratele lui Triful

din Voiceşti. Scrie Radul logofăt. Pecetea, pentru credinţă.

400

Ms. 357, f. 45v.

Cop. Altă cop., ms. 359, f. 35.

746. 1659 (7167) iun. 6. Dumitru, fiul lui Roman Ciutan din

Murgaşi, vinde lui Neagoe din Vulpeni moşia din sat, partea lui, ce i-a

revenit de la ceilalţi fraţi de moşie, 3 locuri de pământ, din câmp, şi 3

curături, din care una, la Stănislav, una, în curăturile Buzei de Sus, şi a

treia, în faţa Văii lui Dan, din jos de fântâna Văii lui Dan, cu 700 bani

gata, cu ştirea fraţilor. Martori, oameni buni: Stoica Crăciunescul, cu vărul

său, Andrei, Dumitru, fiul lui Stoica, Preda, fiul lui Nedelco, Andrei, fiul

lui Ursuleţul, Lupul, fiul lui Stoica, cu vărul său, Pârvul, toţi din Murgaşi.

Pecetea, pentru credinţă.

Ms. 715, f. 1013v.

Cop. Alte cop., mss. 295, f. 95; 355, f. 119.

747. 1659 (7167) iun. 8. Jitiian, nepot de fiu popii Jitiian din

Bălteni, vinde lui Radul mare vornic1 100 stj. de ocină în Băltenii popii lui

Jitiian, din partea Grădărească, lungul ocinei, din matca Buzăului până în

Săpătură, în lunca Călmăţuiului, cu 12.0002 (?), bani gata, cu ştirea

megiaşilor. Martori, boieri şi oameni buni: Vasilache căpitan şi Necula

Botuşanul din Mărăcineni3, Dumitru Berindescul iuzbaşa, Jipa iuzbaşa şi

Lefter ceauş, toţi din Verneşti, Petru iuzbaşa din Pătârlage, Isaac iuzbaşa

din Sineşti4, Vasilie iuzbaşa din Scurteşti şi Robe din Căpreşti. Degetul, în

loc de pecete. Scrie Balea logofăt din Chiojdu.

Ep. Buzău, LXII/15.

Orig., difolio (32x21 cm), filigran, 2 sigilii inelare în tuş. Cop.,

ms. 171, f. 155v-156; Doc. ist., CXXVII/215; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub

dată.

1 În cop., Doc. ist., CXXVII/215: comis.

2 În rez.: 2400.

3 În cop., Doc. ist., CXXVII/215: Mărgineanu.

4 În cop., Doc. ist., CXXVII/215: Câineşti.

401

748. 1659 (7167) iun. 10. Papa paharnic, (fiul lui Buzinca mare

comis)1, dăruieşte, la cununia finilor săi, Stepan (Enăcescul)

2 şi Calea, 2

stj. de ocină în Cepturi, pentru pomana sa şi a părinţilor săi. Martori,

megiaşi şi oameni buni: Căliman şi Crace (din Dobroteni)1, Mihai şi

Stanciul şi alţi oameni buni din jurul locului.

M-rea Căldăruşani, VIII/4.

Orig. (31x21 cm), sigiliu inelar în fum; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „S-au găsit în condică”.

1 După semnătură.

2 După nota tergală.

749. 1659 (7167) iun. 10. Muşat vinde lui Drăganu 11 stj. în

ocina Voicească, din apa Cricovului, până în hotarul Nucetului şi de la

Neagul al lui Ignat, 4 stj. Aldămăşari: S…1 scaunul din …

1, Staico,

<I>orga, Neagoe, Danciul, Ni…1cul, Oprea croitor, Oancea, Bahne şi

Macsinu, ultimii doi, din Şupăreşti. Scrie popa Manea din Nucet.

(Degetele, pentru credinţă)2.

M-rea Sf. Ioan – Bucureşti, IX/7.

Orig. (16,5x26 cm), rupt, pătat, lipit peste alt doc., pătat; rez.,

ibidem, XXI/38 (nr. 5).

1 Loc rupt.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

750. 1659 (7167) iun. 10. Anghel, cu fratele său, Coman,

adeveresc lui Ionichie, egumenul m-rii Jătiianul, că s-au vândut rumâni, cu

ştirea multor oameni buni: Coman cu 8 ughi, bani gata, iar Anghel, cu 11

ughi, bani gata. Martori, oameni buni şi părinţi: Mladen şi Stoian din

Livezi şi Ion din Ştubei.

Ms. 723, f. 503.

Cop.

402

751. 1659 (7167) iun. 11. Meşterii – Vasilie şi Iacov – din Cătun

se tocmesc cu Mareş logofăt să-i facă o roată de moară, la Zloteşti, cu 7

ughi; acesta le-a dat 3 ughi, iar ceilalţi 4 ughi, îi vor primi când vor isprăvi

tot lucrul. Ei să-i facă lucru bun şi să pună moara bine, să fie meşteri, iar

Zloteştii să care lemnul şi să lucreze cu ei, până vor isprăvi tot lucrul, după

tocmeală. Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCXCI/5.

Orig. (15x21 cm), puţin rupt şi pătat. Cop., mss. 129, f. 257v;

132, f. 332v.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 192 (nr. 427); menţ.,

Andreescu, M-rea Cornet, p. 680 (nota 102).

752. 1659 (7167) iun. 11. Andronie din Piteşti vinde lui Manta

mare comis partea sa de moară, pe care o avea de baştină, 3 ciricuri, din

Piteşti, în apa Argeşului, unde se „hotărăşte” cu Goleştii, cu 130 ughi, bani

gata, cu ştirea tuturor vecinilor din jur. Martori: Chirca ban, Ion (iuzbaşa)1

şi Tănasie din Piteşti. Iscălitura şi pecetea, pentru credinţă.

Ms. 479, f. 136.

Cop. Alte cop., mss. 349, f. 326; 484, f. 16-17; 710, f. 773v.

1 Completat după cop. din ms. 710.

753. 1659 (7167) iun. 11. Andronie adevereşte că, din suma ce a

fost dator, de 130 ughi, a mai rămas să dea 78 ughi, punând zălog pentru

aceşti bani via sa din Coasta Câmpiei de Jos, punând soroc la Sf. Dimitrie.

Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. (Socotindu-se ei şi văzând că nu s-au

plătit banii, a mai dat el o delniţă, ca să împlinească banii)1.

Ms. 479, f. 136.

Cop. Alte cop., mss. 349, f. 326v; 710, f. 773v.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

403

754. 1659 (7167) iun. 12, Târgovişte. Mihail Radul vv. întăreşte

m-rii Golgota un vad de moară la Târgovişte, în apa Ialomiţei, care este

aproape de morile mănăstirii, fiind din vechime al ei, văzând domnul şi

cartea lui Radul vv. Cine va face mori lângă acel vad şi nu va face

stricăciuni sau vreo pagubă morilor mănăstirii, acela le va putea ţine. Dacă

morile cele noi vor face vreo stricăciune sau pagubă morilor vechi,

obiceiul ţării şi judecata divanului este că orice moară, casă sau orice

lucru, nou făcut, care va face stricăciune celui vechi şi nu va putea drege

stricăciunea, să se spargă sau să se lipsească acela ce l-a făcut. De-l va

putea face, fără a aduce stricăciune sau pagubă, „să să hrănească

împreună”. Martori: Manul mare ban al Craiovei, Barbul mare vornic al

Ţării de Sus, Radul mare vornic al Ţării de Jos, Radul mare logofăt, Stroe

mare vistier, Udrişte mare spătar, Diicul mare cliucer, Danciul mare

postelnic, Vasilie mare stolnic, Manta mare comis, Ghiorghie mare

peharnic, Vădislav mare sluger şi Ivaşco mare pitar. Ispravnic Mareş al

doilea logofăt. Scrie Preda logofăt.

M-rea Golgota, V/15.

Orig., difolio (42,5x28,5 cm), filigran, restaurat, invocaţia

simbolică, iniţiala şi monograma ornate în chinovar, semnătura domnului,

sigiliu mare timbrat. Cop., mss. 228, f. 82v-83; 231, f. 14.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 110, 130, 215,

224, 252, 254.

755. 1659 (7167) iun. 12. Popa Dobrotă, fratele lui, Comaan,

Neagoe, fiul lui Pătru, nepotul lui Neagoe, şi Şerban şi Neagoe, fiii popii

Creţu, din satul Măciuceşti, jud. Rm. Sărat, vând lui Gherghie spaatar

ocină în sat, 40 stj., cu 6 ughi, din hotarul lui Văgă, cu ştirea fraţilor.

Martori, boieri: Murgea cu fratele lui, Staan, şi nepotul său, Matheiu,

Ivaan, fiul lui David, toţi din Obedeni, popa Lupul din Turbureşti, Lupşă,

fiul lui Udrea din Frăsinet, Dan din Gârbovi, Staanciul din Bucureşti.

Degetele, pentru credinţă. Scrie Ion logofăt.

Doc. ist., CDXLVI/319.

Orig. (30,5x21,5 cm), filigran, 2 sigilii în tuş.

404

756. 1659 (7167) iun. 12. Neniţă vinde popii Stănilă din Şcheai

parte de moşie în Şcheai, multă, puţină, câtă va fi, din vadul de jos,

jumătate de moară, patru obroace şi dintr-o roată, a patra parte, şi jumătate

mertic, obrocul, pe 8 mertice, cu 5 ughi şi 4 costande, bani gata, în zilele

lui Mihnea vv., cu ştirea fraţilor. Aldămăşari: Stoica Bocul, unchiul lui

Neniţă, Stanciul şi Dragomir al lui Munteanu din Grabicina, fiul lui

Piscaci, Stoica, cu fratele său, Lepădat, Oancea, Tudor, fiul lui Ivan, cu

fratele său, Dragomir, Plasă, Drăghici, Lup şi L<e>ontie, toţi din Şcheai,

Ion roşiul din Cocani, Gurguiul şi fiul lui, Stoica. Scrie popa Ion din

Grabicina. Degetele, pentru credinţă.

Ep. Buzău, LV/3.

Orig. (30x22 cm), lipit, pătat. Cop., ms. 172, f. 300-300v; altă

cop., Doc. ist., MDCXLIV/35, f. 27-27v.

757. 1659 (7167) iun. 13. Mihail Radul vv. porunceşte

slujitorilor şi ţăranilor să-l lase să treacă cu bună pace la Silistra, pe aici,

când va veni, pe „turcul” Emerzea beiu, om oacheş, cu un zăbun morojeţ,

şi cu însoţitorii lui, Mustafa, cu barbă neagră şi mustăcios, cu doi robi, fără

barbă, anume, Husein şi Arap, cu un cazac cu barbă roşie şi cu 5 cai.

Cartea domnului să le fie de seamă. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

A.N., MMDCCLXII/20a.

Concept; cu o notă tergală: „Zapisul Stanciului preste toată

moşiia, cin stânjeni, preste tot, de la trei zapise, 185, cin cupno 60, bani

5.400; Băleni”.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 151 (nr. 2026).

758. 1659 (7167) iun. 15. Popa Drăgoi, fiul lui Tudosie din

Şemnicu de Jos, vinde lui Petco din Craiova o moşie, cumpărată de el de

la fiii Neagolei1 din Ciuturie, 8 locuri, cu 4 bani gata, şi o vinde tot cu atâţi

bani şi cu ştirea megiaşilor. Martori2: Gavrilă, Radul Meschiului, Preda,

fiul lui Firolu, Pârvul ceauş şi Radul, fiul Ştefanei, toţi din Ciutureşti,

Barbul iuzbaşa din Craiova, Pătru, Costea, Lupul, Radul, Drumitru (sic!)

405

Cavel, Tudor ceauş, Vlad logofăt. Iscăliturile, pentru credinţă. Scrie însuşi

popa Drăgoi.

Ep. Râmnic, XXXII/3.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, restaurat. Cop., Doc. ist.,

CMLXXV/43, f. 66v; A.N., LXXXIII/1 (nr. 3).

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 151 (nr. 2028).

1 În cop.: Neagului.

2 Ultimii 7, după semnături.

759. 1659 (7167) iun. 15. Cazan şi fiii săi, Nicula şi Tudor, din

Ciutureşti, adeveresc lui Petco paharnic din Craiova că, în zilele lui Costandin

Şărban Vodă, i-au vândut moşie în sat, din funia lui Drăgoi, 6 locuri, locul de

câte 30 paşi, cu câte 100 bani, locul, în total 600 bani gata, cu ştirea fraţilor de

moşie. Martori1: Gavril din Ciutureşti, Pârvul Miscul

2, Stanciul Jilcăi,

O<p>rea, popa Drăgoi, Pârvul, Preda roşu, Tudor ceauş, Radul, Dumitru

Căvel, Pârvul moşteanul, Niriia, fiul Ilii, Gavril, Radul, fiul lui Neagoe,

Tatomir, fiul lui Neagul, Drumritraşco (sic!) logofăt, alt Demitraşco, Gligorii,

fiul lui Untea, Brabul (sic!) logofăt portăresc, uncheaşul Radul din Şămnicu.

Degetele, pentru credinţă. Scrie Costea logofăt.

Ep. Râmnic, XXXII/2.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri,

restaurat; cu o însemnare pe f. a doua: „să să ştie că am cumpărat de la

Nica, sân Dumitru den Ures… (loc rupt) 4 locuri în Ciutureşti, dirept bani

400”; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica cea

noao”. Cop., Doc. ist., CMLXXV/42, f. 66-66v; A.N., LXXXIII/1 (nr. 2).

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 151 (nr. 2027).

1 Ultimii 13, după semnături.

2 În cop.: Micul.

760. 1659 (7167) iun. 15. Doisprezece1 boieri şi megiaşi bătrâni

– Matei logofăt din G…2, Mihalcea Stănescul, Dima spătar, Voico

postelnic, Anghiel vătaf din Mihăeşti, …2, …

2esar uncheaş din Cremenari,

406

uncheaşul Artenie, Angghel din Drăgioi, popa Dragomir din Stoiceani,

…2, Radu din Broscari, Vasilie din …

2, popa Dan – luaţi, pe răvaşe

domneşti, de boierii Rudeani – Vlad paharnic şi fratele lui, Radul

postelnic, Preda paharnic şi fratele lui, Tudosie – şi de Dumitraşco

Murgescul postelnic, toţi nepoţii lui Theodosie Rudeanul fost mare

logofăt, şi de Stepan Vâlceanul postelnic şi de părtaşii lui, boierii din

Slăviteşti – Isac logofăt şi fratele lui, Şerban postelnic, şi de nepotul lor,

Tudosie paharnic, de Udrea postelnic, fiul jupânesei Antonia –, ca să

adeverească pentru moşia pe care stă m-rea Flămânda şi pentru ocina

Gârdească, spunând Stepan postelnic şi boierii din Slăviteşti că este moşia

lor, din hotarul Pleşoilor, lăsată lor din strămoşi, iar Tudosie logofăt a pus

mănăstirea pe ea, în silă, când au fost părinţii lor pribegi; boierii Rudeni au

spus că a cumpărat moşul lor, Tudosie logofăt, acea „chingă” de moşie pe

care a pus mănăstirea …2 de la Dănicei, care se trag din neamul lui Turcin,

zicând Rudenii că au şi în ocina Gărdească nişte moşii cumpărate de

moşul lor, Tudosie logofăt, de la alţi rumâni din Pleşoi, care se trăgeau din

neamul lui Vâlcul şi din neamul lui Purice. Boierii s-au strâns toţi la m-rea

Flămânda, ispravnic fiind Nedelco portar, şi au adus pe nepoţii Dăniceilor

şi pe alţi rumâni din Pleşoi, din toate neamurile, şi din ocina Gărdească şi

a lui Gălicia, cât au ţinut de hotarul Pleşoilor, chemând şi alţi bătrâni,

preoţi şi oameni din jur, care nu sunt scrişi în răvaşele domneşti. Fiind toţi

de faţă, cei 12 boieri le-au cerut cărţile şi zapisele pentru acele ocine ca să

poată adeveri ale cui au fost de moşie. Boierii Rudeni nu au avut nici cărţi

de moşie, nici zapise de cumpărătoare de la nimeni, nici rumânii nu au

avut nicio carte …2, Stepan Vlădeanul postelnic şi cu boierii din Slăviteşti

au adus înaintea celor 12 boieri, întâi, patru cărţi vechi şi bătrâne, de la

strămoşii lor, de moştenire ohabnică, pe tot satul Pleşoi, cărţile lui

Vladislav Vodă, a lui Vintilă Vodă …2

şi Moisi Vodă, sat pe care l-au

stăpânit până în zilele lui Radul Vodă, fiul lui Radu Vodă …2, din anul

1539 (7047) , când nişte rumâni din Pleşoi, Stoica şi fraţii lui, fiii lui

Turcin şi Vlă …2, fiii lui Cărici, s-au pârât cu stăpânii lor, Oprea, şi fratele

lui, Cârstian …2 din Vlădeani şi din Slăvi<teşti>

2, înaintea lui Radul

Vodă, spunând …2 pentru moşie în Pleşoi …

2, cu boierii …

2 să jure …

2.

Radu Vodă n-a fost cu …2 cu cărţile lor …

2 lege …

2, au mers înaintea lui

Vlad Vodă …2, care le-a dat alţi jurători şi n-au putut jura nici cu aceia.

Au mers iar la Radul Vodă ca să …2 leage şi au găsit …

2 Oprea peharnic

şi Cârstian logofăt. Astfel, ei s-au socotit şi au scos cărţile lor de moştenire

407

…2, în divan, înaintea lui Radul Vodă, iar acesta din urmă a pus de i-a

bătut mult pe rumâni şi i-au dat …2 şi lui Cârstian logofăt să ţină ca mai-

nainte, stăpânindu-i el până în zilele lui Mircea Vodă. În zilele lui Mircea

Vodă, Tudor Slăvitescul logofăt şi vărul acestuia, Dragomir Vlădeanul,

nepoţii …2 şi ai lui Cârstian logofăt, ei au pribegit, de frica lui Mircea

Vodă, iar rumânii din Pleşoi care s-au …2 lui Turcin, iar s-au pârât ei la

Mircea Vodă şi le-a dat voie de şi-au ales …2 de moşie din hotarul

Pleşoilor, 140 stj., numind această ocină Turcineasca, după numele lor, pe

lângă …2 Gârdească, care este tot a boierilor din Vlădeani şi din Slăviteşti,

tot din hotarul Pleşoilor …2, de demult, de strămoşii acestor boieri.

Rumânii au stăpânit această chingă de moşie până în zilele lui Mihai

Vodă, cât au fost boieri pribegi, iar apoi, venind ei din pribegie, Tudor

Slăvitescul logofăt şi cu vărul său s-au judecat cu rumânii, înaintea lui

Mihai Vodă, pentru nedreptatea ce le-a fost făcută de Mircea Vodă, citind

Mihai Vodă cărţile de mai sus şi rămânând de judecată, înaintea lui Mihai

Vodă, bătându-i şi acesta şi dându-i să fie tot rumâni lui Tudor Slăvitescul

logofăt şi vărului său. Apoi, s-a ridicat Teodosie Rudeanul logofăt, boier

mare, iar atunci boierii din Vlădeani şi din Slăviteşti iar au pribegit, iar

rumânii din Pleşoi ce se trag din neamul lui Turcin, …2 şi Gălici care se

trag din neamul lui Vâlcul şi al lui Purici, ei s-au închinat cu toţii lui

Tudosie, cu chinga de moşie, iar acesta din urmă, ca un om puternic, a pus

m-rea Flămânda pe această moşie, stăpânind-o boierii Rudeani, până la

Matei vv. În zilele acestui din urmă domn, boierii din Vlădeani, Lepădat

comis, cu fraţii lui, Arsenie …2, Tudor logofăt şi Stepan postelnic şi cu

…2, nepotul lui Tudor logofăt Bătrânul, strănepoţii lui Oprea şi ai lui

Cârstian logofăt, nu au suferit să le împresoare Rudenii moşiile şi s-au

judecat, înaintea lui Matei Vodă, cu Vladul peharnic, Radul postelnic şi cu

Preda paharnic, cu fratele său, Tudosie, şi cu Dumitraşco Murgeanul

postelnic, fiind şi rumânii din Pleşoi de faţă, din toate ocinile, citind

domnul toate cărţile şi rămânând boierii Rudeni de lege şi de judecată,

înaintea lui Matei vv., iar mănăstirea, pustie, căci nu au avut nicio treabă

cu acele moşii şi nici cu rumânii. Astfel, să ţină boierii Vlădeani şi

Slăviteşti tot satul Pleşoi, cu toate ocinile şi cu toţi rumânii, iar rumânii, ca

nişte oameni răi, „au dat dosul, de au fugit”. În zilele lui Costandin Vodă,

când s-au făcut jafurile, rumânii iar s-au pârât cu Stepan Vlădeanul

postelnic şi cu boierii din Slăviteşti, luând lege ca să jure la episcopul

Egnatie de la Râmnic, cu voia lui Stepan postelnic şi a boierilor din

408

Slăviteşti, şi n-au putut jura. Deci, au mers de faţă, înaintea domnului,

Stepan postelnic şi boierii din Slăviteşti, mai sus-scrişi, şi cu boierii

Rudeani, spunând aceştiia din urmă că au şi ei nişte moşii cumpărate de

moşul lor de la rumânii din Pleşoi, chinga numită de ei Turcineasca, de la

neamul lui Turcin, …2, spunând că au nişte cumpărături şi în ocina

Gărdească, tot de la nişte rumâni din Pleşoi …2, din neamul lui Vlaicul şi

al lui Purici. Boierii Rudeani nu au avut nici un zapis de cumpărătoare pe

aceste ocine, de la nimeni, iar rumânii, din toate neamurile, au stat de faţă

la divan cu aceşti boieri, spunând ei că n-au <vândut>2, nici ei, nici

părinţii lor, neavând dreptul să vândă, căci moşiile au fost boiereşti.

Stepan postelnic şi cu boierii din Slăviteşti au scos cărţi …2 şi cele vechi

de moştenire şi, mai noi, …2 boierii Rudeni <rămânând>

2 de judecată,

înaintea lui Costandin vv. …2, în ocina Gârdească, …

2 şi Turcinească, nici

cu rumânii, că au fost …2. În zilele lui Mihnea Vodă, cei 12 boieri <au

citit>2 toate cărţile Vlădenilor şi ale Slăviteştilor, cele vechi de moştenire,

…2 şi de rămas, anume cartea lui Radul Vodă, fiul lui Radul Vodă, a lui

Mihai Vodă, „care i-au rămas pe rumâni” …2, cartea lui Matei Vodă şi a

lui Costandin vv., de rămas, pentru boierii Rudeani şi pentru rumâni,

rămânând aceştia de judecată şi înaintea domnului. Astfel, boierii Rudeni

să nu aibă nicio treabă în ocina Gărdească şi în chinga Turcinească, nici cu

rumânii. Rudenii, văzând că au rămas de toate judecăţile, s-au rugat de

Stepan postelnic şi de boierii din Slăviteşti, ca să lase chinga de moşie,

mănăstirii, de pomană, să fie ei toţi, ctitori, iar cei 140 stj. de moşie, fără

rumâni, i-au ales cu hotare: pe lângă mănăstire, din mejdina din dosul

mănăstirii, în jos, …2 stj., deasupra fântânii, peste râu, pe drum, iar 140

stj., din Fântâna Albă, în jos, 140 stj., iar mănăstirea şi boierii Rudeani <să

nu se mai întindă>2, în jos, spre ocina Gărdească, nici în sus, pe

Pleşoiasca, şi nici cu rumânii să nu aibă treabă. Astfel, să ţină boierii

Vlădeani şi Slăviteşti toate ocinile de mai sus, cu toţi rumânii.

Doc. ist., CLXXXI/43.

Cop.

Ed.: text, Ionaşcu, Doc. Oltenia, p. 122-124.

1 După semnături.

2 Loc rupt.

409

761. 1659 (7167) iun. 19, în zilele lui Mihail vv. Nedealco, fiul

lui Sămnicoară, a lui Oprea Mărămatul din Trănşani, vinde lui Cioru ocină

în sat, parte de un om, cu 6 ughi, cu ştirea megiaşilor. Aldămăşari: Mitrea,

Calcio, fiul lui Băcan, Radul Momăcescul şi popa Vladul, toţi din

Trănşani. Degetele, în loc de pecete, pentru credinţă.

M-rea Radu Vodă, IX/14.

Orig. (30x20,5 cm), filigran. Cop., ms. 256, f. 442v.

762. 1659 (7167) iun. 25. Barbul mare vornic scrie lui Drăguş1 din

Bătieşti că, înaintea lui, a venit Radul logofăt din Bătieşti şi a spus că, în zilele

lui Matei Vodă, tatăl lui, Stoica logofăt, l-a cumpărat pe Ion, fratele lui

Drăguş, cu partea lui de moşie, cu 28 ughi, şi i-a dat 20 ughi. Apoi, Ion a pus

moşia zălog la fratele lui, Drăguş, cu 5 ughi, dându-i toţi banii, după care Ion

a fugit, iar fratele lui îi ţine moşia, cerându-i şi dobândă. Astfel, Radul logofăt

a rămas fără rumân, fără bani şi fără moşie. Drăguş a fost şi sorocit şi n-a vrut

să vină de faţă. De asemenea, îi porunceşte acestuia să ia 3 megiaşi, să le

aleagă moşia, iar cât va fi partea lui Ion, să o ţină Radul logofăt, iar de va mai

veni acesta din urmă, în al doilea rând, să-i spună că nu ascultă de judecata

vornicului şi nu-l lasă pe Radul logofăt să ţină moşia fratelui său, Ion, va

trimite să-l aducă cu treapăd şi cu bou de soroc. De va fi „lucrul într-alt chip”,

să vină Drăguş de faţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIII/37.

Orig. (32x20 cm), puţin pătat, sigiliu inelar în ceară verde. Cop.,

ms. 130, f. 537v; rez., Mitrop. Ţării Româneşti, CCCVI/12 (nr. 25); ms.

130, f. 554v (nr. 26); Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 În rez., Fişe g-ral Năsturel: Dragoş.

763. 1659 (7167) iun. 26. Barbul mare vornic întăreşte lui Radul

logofăt şi fraţilor acestuia, Ivan şi Avram, fiii lui Stoica logofăt din

Bătieşti, jud. Muşcel, partea de moşie a lui Ion, fiul lui Radul cojocariul

din Bătieşti, însă, jumătate, cum a ţinut tatăl său, pentru că s-a pârât Radul

logofăt cu Drăguş, fratele lui Ion, spunând Radul că, în zilele lui Matei

410

Vodă, Ion s-a vândut tatălui său, Stoica logofăt, cu partea lui de moşie,

jumătate. Drăguş a pârât că tatăl lui i-a lăsat, la moartea sa, 2 părţi de

moşie, iar lui Ion, o parte, spunând că n-a ştiut că fratele lui s-a vândut, cu

partea sa, lui Stoica logofăt. Astfel, vornicul a judecat cum să jure Drăguş,

cu 6 megiaşi, că n-a ştiut că fratele lui s-a vândut cu moşia şi că tatăl său i-

a lăsat să ţină 2 părţi, dar acesta n-a putut apuca legea. De asemenea, îi

porunceşte lui Radul logofăt, cu fraţii lui, să ia 4 megiaşi, să le aleagă

moşia, jumătate, partea lui Ion, s-o ţină ei, iar Drăguş, cealaltă jumătate.

Drăguş, de se va mai pârî, să se pârască cu fratele lui, Ion, rămânând el de

lege şi de judecată, dinaintea vornicului.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIII/38.

Orig., difolio (31x21 cm), filigran, sigiliu inelar în ceară verde.

Cop., ms. 130, f. 538; rez., Mitrop. Ţării Româneşti, CCCVI/12 (nr. 9);

ms. 130, f. 554v (nr. 10).

764. 1659 (7167) iun. …1. Stoian Brag din Strâmbeni vinde lui

Stanciul Bora partea lui din vadul morii, de jos, cu 15 costande. Martori:

Stoica Râmoiu, Radul Ţepenie, Barbul Sin Crăciunescul. Scrie popa

Stoica din Ştefeşti.

Doc. ist., I/24c.

Cop.

1 Loc rupt.

765. 1659 (7167) iul. 1. Preda postelnic, nepotul lui Stanciul

logofăt, din Cârstieneşti, adevereşte egumenului m-rii Cozia şi soborului

că, la moartea unchiului său, Stanciul logofăt, acesta a dat jumătate din via

de la Scăuiani, de pomană la mănăstire, iar apoi Preda postelnic a dat şi

cealaltă jumătate, scriindu-se şi la pomeanic, pentru pomana sa şi a

părinţilor săi. Care din rudele sale va strica pomana, să fie blestemat. Scrie

însuşi Preda postelnic. Pecetea, pentru credinţă. Martori1: Stanciul, vărul

lui Preda, şi Vlad din Scăuiani, eromonah Pahomie, eromonah Ioanichie,

Radul din Văleani.

M-rea Cozia, XVIII/5.

411

Orig. (30x20 cm), filigran, rupt, restaurat, sigiliu inelar în fum.

Cop., mss. 209, f. 180v; 215, f. 209-210; 712, f. 508v-509; 1413, f. 57;

S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 102b, f. 508v-509; 150, f. 82v.

Ed.: rez., Tezaur vâlcean, p. 199.

1 Ultimii 3, după semnături, scrişi înaintea datei.

766. 1659 (7167) iul. 2. Fraţii Coman, Bobe şi Lazăr din

Bucureşti vând lui Neagoe, fiul lui Antonie vornic din Negoeşti, un pogon

de vie, cu 38 ughi.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Rez.

767. 1659 (7167) iul. 3. Se adevereşte pentru moşia de la

Tocsobeşti, de cumpărătoare, şi pentru locurile „care lângă cine iaste”: din

hotarul lui Stoica stolnic, locul lui Vladul Nebunul, până la locul lui

Dragotă cel Mic; alt loc, din locul lui Dragotă cel Mic, de la Bucur şi de la

popa Dragomir, până în Dragotă cel Spân; din Dragomir cel Spân, alt loc,

al popii Dragomir, împreună cu fratele său, Măican; pe lângă popa

Dragomir, alt loc, de la Radul Pernea; alt loc, de la păr, jumătate, este de la

Minciune, de la Zgăea, împreună cu fiii acestuia din urmă, cu Ion; alt loc,

de la Zgaea şi de la Minciună, pe lângă locul lui Măican, împreună cu Ion,

fiul lui Zgaea; altul, de la Radul Pernea, pe din jos, iar altul, de la plop, tot

de la Zgaia; altul, de la popa Dragomir, pe din două cu Măican, locul

cânepii, pe din două cu Ion, fiul lui Zgaia; alt loc, de la popa Dragomir, pe

din jos de Costa Ţicala1, între locurile lui Radu; altul, de la Zgaia şi de la

Badea Minciună, împreună cu Ion, fiul lui Zgaia; de la Vladul Nebunul, de

la mărul cel prescurat, pe din sus de Filca; alt loc de la popa Dragomir, din

jos de Filca, livada cea mare, iar de la Zgaia şi de la Badea Minciună;

altul, de la Bucur, pe lângă Dragotă cel Spân; alt loc, de la Mina, fata lui

Cratea2, pe lângă Dragul

3 cel Spân, o livadă; de la Zgaia şi de la Badea

Minciună, pe din jos de Măican, împreună cu Ion, un loc; de la popa

Dragomir, pe din jos de Filca, alt loc; de la Bucur şi Vlad Nebunul, pe

lângă Radul, în capul luncii, dincoace de apă, la silişte, grădina lui Zgaia,

412

alt loc, care a fost de la Mociul, loc ce este numai al mănăstirii <Vieroş>4;

o silişte, de la Radul Pernea, ce este doar a mănăstirii, iar altă silişte de la

Lola, împreună cu Ion, fiul lui Zgaia; de la Bucur, altă silişte, pe lângă Ion

Zgaia, numai a mănăstirii; de la popa Dragomir, de la Mina şi de la Ion al

lui Ratea5, o silişte, lângă Dragotă cel Mic, tot numai a mănăstirii; altă

silişte, de la Zgaia şi de la Minciună şi o parte din ea, de la popa

Dragomir, din prunii lui Dragotă cel Mic, până în locul lui Oprea, doar a

mănăstirii; siliştea de la Făcău, împreună cu Radul Tudorii.

Ms. 484, f. 48-50v.

Extras; cu o însemnare din 1668 (7176) referitoare la locurile

luate de la fiii popii Albul, în silişte, un loc, pe care a fost biserica, iar

altul, în luncă. Alte extrase, mss. 349, f. 346v-347v; 479, f. 42-42v; 710, f.

631-631v.

1 În extras din ms. 710: Costiţă.

2 În extras din ms. 710: Crâstea.

3 În extras din ms. 710: Dragotă.

4 Completat după titlul condicii.

5 În extras din ms. 349: Rastea.

768. <1659 (7167) iul. 3>1. Însemnarea hotarelor unor locuri de

la Tocsobeşti: peste râu, 8 prăjini; între hotarul lui Dragotă cel Mic, alt loc,

7 prăjini, acestea au fost date lui Stan; din locul lui Stan, alt loc de 13½

prăjini; din Măican, până în Dragotă cel Spân, altul, 2 palme; din locul lui

Dragotă cel Spân, 33½ prăjini; la Oprea Fluirătoriul, 9 prăjini; din locul lui

Măican, până la locul lui Radul, 11-5½ (sic!) prăjini; din locul lui Radul,

până în hotar, 7½ prăjini; din capetele locurilor, până în hotar, în lungul

hotarului, alt loc, de 20 prăjini; din Stoica stolnic, până în locul lui Filca, 5

prăjini; din locul lui Stan al lui Dragotă cel Spân, în capul locului, 9½

prăjini. Din acest schimb făcut cu Stan, fiul uncheaşului Dragotă cel Spân,

a rămas să-i mai dea 2½ prăjini.

Ms. 710, f. 644v.

Extras.

1 Fără dată, s-a datat după doc. din 1659 (7167) iul. 3, ms. 484, f. 48-50v.

413

769. 1659 (7167) iul. 5. Costandin Gălăţenul fost mare portar şi

ispravnic scaunului Bucureşti cercetează pricina egumenului Thanasie de

la m-rea Sf. Troiţă, care a venit cu cartea lui Mihail Radul vv., prin care i

se poruncea să caute pentru nişte mori, făcute de jupâneasa lui Radul

Dudescul logofăt, pe moşia ei, ce este într-un hotar cu cea a mănăstirii.

Astfel, împreună cu toţi cei dinprejur – Dumitru pârcălab, Gherghina

sudeţ, Bobea căpitan, Muşat căpitan şi mulţi boieri –, întâmplându-se să

fie şi Şerban postelnic, fiul lui Radul mare logofăt, au luat sama şi au

măsurat locul şi apa, văzând că se face atâta pagubă mănăstirii, de-i îneacă

livezile, cercetând ei şi pentru rândul vadului de moară, dacă a fost sau nu,

vad bătrân, vechi, adeveresc că nu a fost niciodată vad de moară acolo.

Văzând că se face atâta pagubă mănăstirii cu acele mori, ce n-au fost mai-

nainte acolo, au căutat să le mute mai jos, şi adeveresc că jupâneasa nu a

avut loc să le mute. Astfel, ei s-au socotit, după porunca domnului, ca să

fie ea lipsită de moară, luând ei dinţii morii. Peceţile şi iscăliturile, pentru

credinţă.

M-rea Radu Vodă, XXVI/7.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran, sigiliu inelar în fum. Cop.,

ms. 256, f. 103v-104.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 182 (nota 1).

770. 1659 (7167) iul. 7. Ion Carabulea, fiul lui Pătru Poşchină

din Dimiiani, vinde lui Dumitru Ţachiia un pogon de vie lucrată şi o

jumătate de pogon de loc de pădure, în dealul Cârlomăneştilor, din partea

Vişei, alăturea cu via unchiaşului Vâlcan şi cu drumul care urcă de la via

popii Dobrin, 10 ughi, bani gata. Martori1, oameni buni: Calin şi Vlad,

nepotul său, din Cârlomăneşti, Nicola, fiul lui Pătru ciubotariu, Dumitru

din Posobeşti şi Pătru pârcălab. Degetul, în loc de pecete. Scrie popa

Crăciun din Cândeşti.

Doc. ist., CXXVIII/160.

Orig. (32x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, restaurat, pătat.

Cop., ms. 171, f. 236-236v.

1 Ultimul, după semnătură.

414

771. 1659 (7167) iul. (?) 7. Goica şi Radul, fraţii popii Stanciul

din Fundeni, vând lui Păun clucer moşie în sat, 10 stj., 55 funii, cu ştirea

megiaşilor. Martori1, oameni buni: Stanciul şi fratele său, Oprea, Dobrea

hagiu, Bade şi alt Stanciul. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie

popa Stanciul, fratele vânzătorilor.

Doc. ist., CXLIV/209.

Orig. (31x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, pătat.

1 După semnături.

772. 1659 iul. 8. Leca, cu fratele său, Manolache din Căzăneşti,

fiii lui Nicula, vând lui Mihalache căpitan 70 stj. de moşie în sat, cu câte

17 bani, stânjenul, în total, 6 ughi, din partea tatălui lor, Nicolai. Când se

va trage moşia, ce va mai fi partea celor doi fraţi, să le dea Mihalache bani

şi pentru această parte de moşie. Martori1, oameni buni: Pătru din

Ogrăzeni, Radul din Cătunul şi Costea negustor. Degetul, pentru credinţă.

Scrie Pavlache Popescu.

Ms. 1268, f. 32v-33.

Cop.

1 Ultimul, după semnătură.

773. 1659 (7167) iul. 11. Mihail Radul vv. porunceşte rumânilor

de la Tâmbureşti, câţi au fost ai vornicului Radul, câţi ai m-rii Plumbuita

şi câţi sunt o seamă şi fugiţi, să vină să lucreze viile din sat pe care le-au

lucrat şi până acum. Astfel, le porunceşte ca, pe unde vor fi ei risipiţi, să

vină să lucreze aceste vii, pentru că ele sunt acum pe seamă domnească.

Dacă vor avea „păs” de ceva sau împresurare de bir, să vină la domn, să le

facă dreptate şi îi va uşura de bir, iar altă bântuială să nu aibă. Ispravnic,

însăşi spusa domnului. (Radul mare logofăt; a colaţionat, al doilea logofăt.

Scrie Preda al treilea logofăt)1.

M-rea Plumbuita, III/13.

415

Orig., difolio (29x20,5 cm), filigran, monograma şi sigiliu mare

în chinovar. Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe f. 1v.

774. 1659 (7167) iul. 14. Mihăilă, fiul lui Albul Lioveanul, vinde

lui Tatul şi fiilor lui moşie în Urzicuţa, 10 paşi, însă moşia pe care o

vânduse, mai înainte, lui Dima, dar de Dima nu i-a plăcut şi i-a întors banii

şi a vândut-o celui mai sus numit, cu ştirea vărului său, Vlădică, şi a

megiaşilor din sat, cu 9 ughi, bani gata. Cine se va scula peste acest zapis,

sau din rudele sale, care se va ispiti peste cuvântul lui, să fie blestemat.

Blestem. Martori, boieri şi preoţi: popa Baca, Vlădică Lioveanul, Nedea

păharnic şi fratele lui, Stanciul, Dragul păharnic şi popa Voico, toţi din

Urzicuţa, Dumitru păharnic din Băileşti, Dobrovoe, sluga vornicului Preda

din Brâncoveani, Şerb, nepotul lui Stănciucul din Urzicuţa. Degetele,

pentru credinţă. Scrie Gherghe logofăt.

Col. Vârtosu, Emil, I/129.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin pătat.

775. 1659 (7167) iul. 15. Ion călugăr vinde lui Radul Bârsăscul

partea sa şi a fratelui său, Stoi1, din satul Bereşti, funia Bălhoiască, moşie

ce o au de la moşii lor, o funie peste tot hotarul, cu siliştea de casă în sat şi

vad de moară şi de derstă, din uscat, cât au ţinut moşii lor, cu 58 ughi, bani

gata. Degetul, pentru credinţă. Martori: Oprea, Pătru şi Vâlcul, fiii lui

Vişan din Bereşti.

M-rea Cotmeana, IV/5.

Orig. (31x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat, lipit. Cop.,

mss. 357, f. 45; 359, f. 35; S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 145, f. 30-30v; reg., Fişe

g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: rez., Tezaur vâlcean, p. 199.

1 În cop. din ms. 357: Stoica.

416

776. 1659 (7167) iul. 21. Preda postelnic, nepotul logofătului

Stanciul, vinde lui Stoica Băilescu din Boişoară şi fratelui acestuia, Ion, o

delniţă în satul Bum<bu>1eşti, partea lui Stoica al lui Scundilă, cu munte,

cu 8½ ughi, bani gata. Martori: Mărtin din Titeşti, S…2ul Arsenie din

Grebleşti, unchiaşul Stan, cu fiii, Stoica şi Pătru, fiii lui Pilea, toţi din

Bumbueşti. Scrie popa Drăghici din Titeşti şi Voico. Pecetea, pentru

credinţă.

Ep. Argeş, VIII/9.

Orig., difolio (32,5x21 cm), filigran, rupt, lipsă 2/3 din f. a doua,

pătat, restaurat, sigiliu inelar în tuş.

1 Omisiune.

2 Loc rupt.

777. 1659 (7167) iul. 22. Dima spătar, fiul lui Goran logofăt,

adevereşte finului, popa Stroe, că i-a fost dator tatăl acestuia, Stanciul

(Zătreanul)1 din Bojoreni, 23 ughi, pentru un copil de ţigan şi i-a dat 15

ughi, iar cât îi mai e dator, să caute el la Stanciul Zetrenul, iar cu finul şi

cu moşia acestuia să nu aibă nicio treabă, nici el, nici cumnata sa, Mariica,

sau feciorii şi nepoţii săi. De se va mai scula cineva sau va mai scoate un

zapis, să nu se creadă, iar el va purta gâlceava, după cum s-au tocmit.

Martori2: Ignatie episcop de Râmnic, Vasilii arhimandrit, Mihalcea slujer,

Gaulea3 aprod.

Doc. ist., XC/63.

Orig. (30x20,5 cm), puţin rupt pe margini şi la îndoituri, pătat,

lipit pe suport textil. Rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: reg., Iordan, Ignatie mitrop. Ţ. Rom., p. 403; menţ.,

<Athanasie al Râmnicului>, Ep. Râmnicului, p. 49.

1 Adăugat între rânduri.

2 Ultimii 3, după semnături.

3 În rez.: Saulea.

417

778. 1659 (7167) iul. 23. Mihail Radul vv. porunceşte rumânilor

de la Şăgarcea, jud. Dolj, care sunt pe seama patriarhiei de la Alexandria,

să strângă poienile şi să lucreze ce va trebui, după obicei, cum au lucrat şi

înainte, şi să asculte de ispravnicul patriarhului, „de ce vor fi trebile şi

lucrurile patriereşti”, şi să nu mai umble „făcând în voile voastre”. Dacă

nu vor asculta, domnul va trimite să-i aducă la el şi le va face mare certare.

Ms. 725, f. 54v.

Cop.

779. 1659 (7167) iul. 23. Eromonahul Nicodim, egumenul m-rii

Tismana, şi tot soborul adeveresc lui Preda logofăt, ispravnicul Scaunului

Craiovei, că au avut pâră în divan, înaintea domnului, cu Andreiţa, fiul lui

Radul din Petreşti, pentru nişte ţigani – Churchi, Nana şi Costandin, iar

domnul le-a dat 6 boieri din divan, pe răvaşele domnului, să adeverească

ai cui sunt ţiganii de moşie. Toţi boierii s-au strâns, înaintea lui Preda

logofăt, iar Paană mare portar şi alţi boieri din jur au citit cărţile mănăstirii

şi ale lui Andreiţă şi, arătând o carte a lui Alexandru Vodă, aflată la

Andreiţă, pentru acei ţigani, ei au socotit, ca să nu-şi piardă sufletele, nici

faţă de mănăstire, nici faţă de Andreiţă, să-i împace, urmând să dea

egumenul lui Andreiţă 50 ughi şi să nu mai aibă el treabă cu ţiganii;

egumenul, neavând bani la el, a făcut zapis, ca să-i dea până miercuri,

după ce va merge la mănăstire, 30 ughi, iar 20 ughi să-i dea la Sf. Maria

Mică, Andreiţă dând egumenului cărţile, făcând şi (boierii)1 zapis de pace

unul, la mâna altuia, iar după ce va da egumenul banii, să i se dea şi acest

zapis. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Costea logofăt.

M-rea Tismana, LXXXVI/9.

Orig. (30,5x21 cm), filigran, sigiliu ecleziastic în tuş. Rez.,

ibidem, XCVI/159 (nr. 38).

1 Adăugat deasupra rândului.

780. 1659 (7167) iul. 23, Craiova. Şase boieri – Drăghici roşu

din Fărcăşeşti, Reanghea postelnic din Lileşti, Dragul din Româneşti, Stan

418

postelnic din Creţeşti, Dragomir cel Bătrân din Petreşti, Arca roşu din

Scoarţa –, luaţi pe răvaşele lui Mihail Radul vv., de egumenul Nicodim de

la m-rea Tismana şi de Andreiţa, fiul lui Radul din Petreşti, adeveresc

pentru ţiganii <Ciupreşti, cu ceata lor>1, Curchi, Nana şi Costandin, ai cui

sunt ei de moşie. Poruncindu-le domnul, cu cartea sa, să se strângă toţi şi

să vină la Scaunul său, la Craiova, înaintea lui Preda logofăt, ispravnicul

Scaunului Craiovei, să adeverească şi să aleagă lucrul foarte bine, pe drept

şi cu frica lui Dumnezeu, s-au strâns înaintea ispravnicului, citind toate

cărţile mănăstirii, pe rând, întâi cartea lui Pătru Vodă şi apoi pe cele ale lui

Gavril Vodă, Alexandru Vodă şi Radul Vodă, ce scriu că aceşti ţigani sunt

de moşie ai mănăstirii de mai înainte, iar Andreiţa a scos o carte a lui

Alexandru vv., în care se scria că au avut pâră cu alţi boieri pentru aceşti

ţigani, iar cu părinţii de la mănăstire n-ar fi avut vreodată pâră. Boierii au

întrebat şi pe alţi boieri şi, ştiind şi ei foarte bine, că pe ţigani „i-au

pomenit” tot la mănăstire, şi văzând şi cartea lui Macarie, patriarhul

Antiohiei, de afurisanie, cu mare blestem, ei s-au temut de suflete şi de

păcat şi i-au împăcat, dând părinţii de la mănăstire lui Andreiţa 50 ughi şi

să nu mai aibă treabă acesta cu ţiganii, ci să fie toţi pe seama mănăstirii,

luând de la Andreiţă şi cartea lui Alexandru Vodă şi alte zapise ce a mai

avut, (cât şi răvaşele domneşti)2, dându-le părinţilor de la Tismana ca să

nu mai aibă gâlceavă. Cine va scorni pâră să închine domniei 200 ughi şi

să-i scoată cu rea ruşine. Martori3, boieri: Paană mare portar, Vlaica

căpitan din Cornet, Manolie al doilea portar, Hamza căpitan din

Popânzăleşti, Iane negustor, Drăghici postelnic, Isac paharnic din Vârâţi,

Nicola Stângăceanul. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Costea

logofăt.

M-rea Tismana, XCVII/24.

Orig. (41x30 cm), filigran, 3 sigilii inelare în tuş; cu o notă

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica Tismenii” şi una a

lui Andreiţa din Petreştii lui Voiotă, pentru 30 ughi luaţi de la mănăstire,

pe ţigani, şi cu semnătura lui Vlaicul căpitan de roşii. Cop., ms. 329, f.

652-652v.

Ed.: text şi rez., Ştefulescu, Tismana, p. 334-335.

1 Completat după nota tergală.

2 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat pe marginea doc.

3 Ultimul, după semnătură.

419

781. 1659 (7167) iul. 26. Mihail Radul vv. întăreşte m-rii

Câmpulung (Dâlgopoliu) şi egumenului Luca să fie volnici să-l scoată pe

Naan din toată moşia Grădiştea şi din case, grădini şi din moară, pentru că

este moşia mănăstirii, cumpărată cu bani gata, atât partea lui Naan cât şi a

fratelui său, Hrizan, văzând domnul şi zapisul lui Hrizan. Dacă Naan va

avea vreo „întrebăciune”, să vină de faţă. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

(Radu mare logofăt. Scrie al doilea logofăt)1.

M-rea Câmpulung, I/23.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, monograma în chinovar,

semnătura domnului. Cop., ms. 204, f. 16.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe f. 1v.

782. 1659 (7167) iul. 27. Stoica şi Albul, fiii lui Pătru Pleşoi,

adeveresc lui Negoiţă clucer că poiana de la Mierâia, pe care i-au vândut-

o, nu i-a fost stătătoare, ci până în toamnă ei trebuie să-i descopere moşia

sau să-i dea banii şi să-i lucreze, peste vară, un pogon de vie. Degetele,

pentru credinţă. Scrie popa Crăciun din Cândeşti. Martori1: Stan Bahamet

din Cândeşti.

Doc. ist., CCXCIX/29.

Orig. (30x21 cm), filigran.

1 Adăugat după dată.

783. 1659 (7167) iul. 30. Mihail Radul vv. scrie celor 12 boieri

adeveritori ai lui Drăghici postelnic din Băcleş şi ai lui Nedelco şi Dragotă

din <Albuleşti>1, anume – Costandin, fratele lui Iacov, şi Balica paharnic

din Cernaia, Pârvul stegar din Samarineşti, Crăciun Ciorecel din Iablăniţa,

Ionaşco păhărnicel din Pădina, Sava roşul din Flămânda, Radul păhărnicel

din Gogoşi, Barbul pârcălab din Băcleş, Necula roşul din Gârlă, Bologa

căpitan, Drăghici din Coşcodiia, Pârvul Ruja din Lac2 – să aleagă moşia

Smadoviţa, pe semne, şi să vadă dacă au trecut Albuleştii peste moşia

Smadoviţa sau a trecut Drăghici peste moşia Albuleştilor; de asemenea, le

porunceşte să socotească, pe dreptate, şi, citind cărţile, să adeverească

420

dacă sunt sau nu acestea bune şi adeverite şi să meargă toţi la Craiova, la

Preda logofăt, să-i facă ştire domnului. Ispravnic, …3 al doilea portar. Zi,

la Adormirea Maicii Domnului. Ispravnic, însăşi spusa domnului. (Radu

mare logofăt. Scrie Preda al doilea logofăt)4.

Doc. ist., CCXCIX/71 a, b.

Orig. duble (20,5x14,5 cm), filigran, monograma şi sigiliu mare

în chinovar.

1 Completat după doc. din 1659 (7167) iun. 6, Doc. ist., CCXCIX/70; în text, greşit:

Albeşti. 2 În text, greşit: olac.

3 Loc alb.

4 Textul dintre parantezele rotunde, completat după semnăturile de pe f. 1v.

784. 1659 (7167) aug. 1. Efrem ieromonah, egumenul m-rii

Cozia, cu soborul mănăstirii, adeveresc lui Stefan, egumenul m-rii Sadova,

că un ţigan al m-rii Sadova a luat o ţigancă de la m-rea Cozia, din ţigănia

de la Izbiceani, Marina, fiica lui Stan Orbul. Stefan egumen i-a dat altă

ţigancă, la schimb, ţigancă pentru ţigancă, pe Stana, fiica Lupei, nepoata

Gorgăcioaiei. Pecetea mănăstirii, pentru credinţă. Martori1, părinţi, boieri

şi oameni buni: Petronie ieromonah, Ioan ieromonah, Paisie ierodiacon,

Silevestru ieromonah, Parthenie ieromonah, Radul comis din Amărăşti şi

Drăgan pârcălab.

Ms. 715, f. 1111v.

Cop. Altă cop., ms. 295, f. 271-271v.

1 Completaţi după semnături, din care ultima din cop. din ms. 295.

785. 1659 (7167) aug. 8. Preda logofăt, ispravnicul Scaunului

Craiovei, scrie celor 12 boieri, luaţi pe răvaşele domnului, de Drăghici

postelnic şi de boierii din Albuleşti, că i-a venit cartea domnului, să se

strângă ei după Sf. Maria Mare, la Smadoviţa, şi să adeverească, cu

dreptul, pentru această moşie, scriind domnul să fie şi Preda ca să

adeverească împreună şi să nu mai fie gâlceavă între ei. Preda îi roagă, „ca

421

pre nişte fraţi”, să vină marţi, ca să aleagă şi să-i tocmească într-un fel,

încât să nu mai fie gâlceavă la Vodă.

Doc. ist., CCXCIX/72.

Orig. (28,5x19,5 cm).

786. 1659 (7167) aug. 8. Barbul cupar din Bârza, de pe apa

Olteţului, jud. Romanaţi1, cu fiii, adevereşte că îi este dator lui Mareş

logofăt 7402 taleri, ce fac 493½ ughi, pe care Mareş i-a luat de la popa

Luca din Comanca, iar ei, neavând acum aceşti bani, s-au tocmit înaintea

mitropolitului Egnatie şi au zălogit partea lor din satul Comanca, jumătate

de sat, cu rumânii, cu zi la Sfântul Necolae, ca să asculte rumânii de Mareş

logofăt, de ce treabă va fi să-i lucreze lui, iar ei să-i dea banii la zi, ca să

rămână această jumătate de sat iar pe seama lor; de nu vor da banii până la

zi, să se preţuiască acea jumătate de sat şi rumânii, „cum va fi cu

dreptate”, şi să se vândă altora sau să o ia Mareş logofăt, în seama banilor.

De va plăti mai mult decât preţul acestor bani, să le întoarcă banii, cine va

lua acea jumătate de sat, iar de nu va ajunge preţul banilor, să mai dea ei

bani lui Mareş logofăt. Mai adevereşte că i s-a dat popii Luca 1000 taleri,

din care ei i-au mai dat lui Mareş 260 taleri, rămânând 740 taleri. Martori3,

boieri: Ignatie mitropolit, Radu mare logofăt, Stroe mare vistier, Chirca

Rudeanul, Radul Creţulescul logofăt. Peceţile, pentru credinţă. Scrie

Dumitraşco logofăt Dumbrăvici.

Ep. Râmnic, XII/11.

Orig., difolio (30x20 cm), filigran, pătat; cu o notă tergală <a lui

Dionisie Eclesiarhul>: „Scris în condica cea noao”. Cop., Doc. ist.,

CMLXXV/157, f. 180-180v; altă cop., ms. 707, f. 168-168v (fostă 294-

294v); rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 110.

1 În rez.: Râmnic.

2 În rez.: 440.

3 După semnături.

422

787. 1659 (7167) aug. 10, Târgovişte. Ion, cu fratele său,

Neagoe, fiii lui Stanciul Mărăcineanul din Lepereşti, jud. Ialomiţa, vând

lui Radul al treilea logofăt 120 stj. de ocină din Mărăcineani, cu hotare –

apa Prahovei, ocina Slătioarelor, ocina Lipereştilor –, cu câte 26 bani,

stânjenul. Moşia au vândut-o împreună cu cumnatul lor, State, pentru că

sora lor, Stana, a fost robită de tătari, dând ei ce au avut, iar cât a lipsit,

până la umplerea banilor de răscumpărare de mila surorii lor, au vândut

moşia, iar cu banii luaţi, fraţii au răscumpărat-o pe sora lor, ca să nu fie „în

păgâni”. Moşia au vândut-o cu ştirea megiaşilor şi a oamenilor lor.

Martori1, boieri dinprejurul locului: Micul, Badea, fiul lui Drăgici, Panait

grecul, toţi din Lipereşti, Isac călugăr, Ionichie, popa Neacşul, Barbul,

Chiril egumenul m-rii Căldăruşani şi Costandin comis. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Neagul logofăt din satul Bucureşti, pe

apa Vezei.

M-rea Radu Vodă, XLII/33.

Orig. (29,5x20 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri.

1 Ultimii 2, după semnături.

788. 1659 (7167) aug. 11, Târgovişte. Mihail Radul vv.

eliberează din rumânie pe Lupul, Radul, Bădicea şi Vâlsan, toţi cu fiii şi

cetele lor, din satul Scărişoara, jud. Romanaţi, cu părţile lor de ocină din

sat, cât se va alege de către domn şi de către nepoţii lui Preda vornic şi de

către toate rudele lui şi de nimeni să nu aibă bântuială, pentru că ei au fost

cnezi, cu părţile lor, din-nainte vreme. În zilele lui Matei vv., ei s-au

vândut rumâni lui Preda vornic, pe bani gata, ţinându-i acesta pe seama lui

până în zilele domnului, când l-a dăruit Dumnezeu cu domnia şi cu

sceptrul Ţării Româneşti, în scaunul răposaţilor săi părinţi şi strămoşi,

având întărirea Împăratului, iar cei care trăiau în Ţara Românească şi au

vrut să-i ia sceptrul ţării înapoi, aceia toţi şi-au pierdut viaţa şi moşiile lor,

rămânând acestea pe seama domnului. Astfel, şi Preda vornic, fiind şi el

cu aceia care au vrut să-i ia sceptrul ţării, a pribegit în Ţara Ungurească.

Apoi, s-a rugat domnului să-l ierte şi să se întoarcă în ţară. Iar domnul, din

datorie creştinească, l-a iertat, iar Preda vornic venind în ţară, domnul i-a

iertat viaţa şi toate ocinile i le-a dat pe seama lui, punându-l mare ban în

423

divan, dându-i şi o parte din armata domnului pe seama lui. Primind

poruncă împărătească să se ridice cu toate armatele şi să meargă împotriva

duşmanilor Împăratului, în Ţara Ungurească, Preda, care era mare ban,

făcând mare înşelăciune Împărăţiei, domnului şi ţării, a fugit cu toate

armatele, risipindu-se în toate părţile, pierzând el încrederea şi slujba

Împărăţiei şi a domnului. Domnul a cercetat şi a judecat, pe dreptate şi pe

pravilă, cu toţi arhiereii ţării şi cu tot divanul, iar pentru reaua lui

înşelăciune, Dumnezeu … viaţa, rămânând satele şi dedinele sale pe

seama domnului. Rumânii de mai sus l-au rugat pe domn să-i ierte de

rumânie şi să se răscumpere de către el. Domnul i-a iertat, iar ei s-au

răscumpărat, din rumânie, dându-i ….1 galbeni. Martori: Manul mare ban

al Craiovei, Gherghe Băleanul mare vornic de Ţara de Jos, Barbul mare

vornic de Ţara de Sus, Radu mare logofăt, Stroe mare vistier, Dumitru

mare spătar, Mihaiu mare clucer, Manta mare comis, Gherghe mare

stolnic, Iane mare paharnic, Neagoe Săcuianul mare postelnic. Ispravnic,

Mareş al doilea logofăt. Scrie Dumitraşco Dumbrăvici logofăt.

Doc. ist., CCI/23.

Orig. slavon, perg. (50,5x32,5 cm), puţin ros la îndoituri,

invocaţia simbolică, iniţiala şi monograma în chinovar şi în cerneală

verde, în frontispiciu stema Ţării Româneşti.

Ed.: text, Ciorănescu, Doc. privitoare la Mihail Radu, p. 143-147

– cu: aug. 21 şi cotă greşită: CCII/25.

1 Loc alb.

789. 1659 (7167) aug. 11. Muşa, fiica lui Nănuş din Piepteşti,

vinde lui Mihai logofăt din Verneşti ocină în Tâmpeani, jud. Râmnic, 40

stj., cu 7 ughi, bani gata, cumpărată de la fratele ei, Mitrea vătaf, fiul lui

Nănuş. Martori: Lupul, Stoica Secară, Vasilie, Irimia, toţi din Pârliţi.

Degetul, pentru credinţă.

Ep. Buzău, LIV/4.

Orig., difolio (31x21,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, puţin

pătat. Cop., ms. 173, f. 392; rez., Ep. Buzău, XCIII/3 (nr. 49) – cu: apr. 11.

424

790. 1659 (7167) aug. 12. Damaschin, egumenul m-rii Gorgota,

adevereşte lui Chiril egumenul m-rii Căldă<ru>1şani că i-a judecat Mihail

Radul vv. împreună cu Ignatie mitropolit pentru datoria lui Costandin vornic,

de 76½ ughi, ce o avea acesta din urmă la Chiril egumen. (La vreme de

moarte, Costandin s-a călugărit, şi, închinând m-rii Gorgota toate bucatele,

datoria nu a fost plătită)2. Costandin vornic a dăruit mănăstirii o parte de

pimniţă, ce o avea împreună cu Căldăruşanul. (Domnul a judecat, cu

mitropolitul, ca Damaschin egumen să plătească aceşti bani şi, neavând cu ce

plăti, i-a dat m-rii Căldăruşani partea de pimniţă)2 şi să-i dea egumenului

Chiril şi cărţile lui Costandin vornic. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

Scrie Anghel (logofăt)2. Martori

3: mitropolitul Stefan, Radul mare logofăt,

Gheorghie Băleanul mare vornic, Mogoş al doilea vornic, Paană logofăt,

Mathias ieromonah şi Gheorghios Dendas.

M-rea Hurez, XXIX/5.

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, pătat;

cu un concept pe f. a doua. Cop., ms. 449, f. 531v-532; menţ., M-rea

Hurez, XXVII/39 (nr. 14) – cu: f.l.z.

1 Omisiune.

2 Textul dintre parantezele rotunde, completat după concept.

3 Completaţi după semnături, din care ultimele două, în lb. greacă.

791. 1659 (7167) aug. 13. Mihalachi, fiul lui Voico vornic din

Bereşti, vinde lui Vâlcul logofăt, fiul lui Bunea vistier, ocină în sat, fără

rumâni, din hotarul călugăresc, 50 stj., cu 5 răzoare de vie din Valea

Crângului, cu loc sterp, până în doştina satului, cu 61½ ughi, bani gata, şi

cu ştirea megiaşilor din sat. Martori1, boieri: Negoe (Berescul)

2 roşu şi fiul

său, Zaharie logofăt, Vişan iuzbaşa, Berce diacon, Buda megiaş, toţi din

Bereşti, Ion postelnic din Duşeşti, Radul Creţulescul logofăt. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Vâlcul logofăt din Mogoşeşti.

Doc. ist., CCXCIX/87.

Orig., difolio (31x21,5 cm), restaurat, filigran, sigiliu inelar în tuş.

1 Ultimul, după semnătură.

2 Completat după semnătură.

425

792. 1659 (7167)1 aug. 14. Şase megiaşi, oameni buni, luaţi pe

răvaşul banului, adeveresc lui Mirce armaş că a avut o pâră cu preoteasa

din Stolojeni pentru o livadă, iar ei ştiu bine şi jură că nu a dat popa Radu

din Stolojani lui Da<n>2ciul din Turcineşti niciun ban pe acea livadă. Au

mers ei la Târgu Jiu să jure, la Scaun, sau la mănăstirea Tismana, dar n-au

vrut să-i lase şi, pentru 300 de bani, spun să ducă lege la Craiova. Datco

din Târgu Jiu mărturiseşte că nu are preoteasa treabă cu acea livadă; s-a

spus că el este în zapisul preotesei şi că acesta s-a făcut în casa lui, dar el

mărturiseşte că nu s-a făcut niciun zapis atunci. Cei 6 megieşi, anume

Datco din Târgul Jiu, Ion, Dan şi Toma, toţi din Stroeşti, uncheaşul

Lepădat şi Oprea din Arcani, jură că preoteasa n-are nicio treabă cu

armaşul Mirce; când au mers să jure, au fost mulţi oameni buni în

Stolojeni, anume: Stanciul popa, Lepădat, Drăghici paicul postelnic, Duşul

(?) armaş şi Laţco, toţi din Stolojani.

Doc. ist., CLXXXV/68.

Orig. (30,5x21 cm), puţin rupt şi pătat, sigiliu inelar în tuş.

Ed.: text, Cărăbiş, Valea Jaleşului, p. 195; idem, Doc. jud. Gorj,

p. 168.

1 Cifra unităţilor a fost modificată.

2 Omisiune.

793. 1659 (7167) aug. 18. Dobrotă, Dumitru, fiul lui Dragul,

Stan, cu fratele său, Bogdan, fiii lui Stan, toţi din Popeşti, vând lui Bârcă

căpitan ocină în sat, astfel: Dobrotă, 50 stj., Dumitru, 45 stj., Stan, cu

fratele său, 30 stj.; şi au vândut cu ştirea tuturor megiaşilor, moşie fără

rumâni, cu heleşteu, cu câte 30 bani gata, stânjenul. Martori, mulţi boieri:

Danciul iuzbaşa din Buruneşti, Radul Meiroşul iuzbaşa, Tudoran iuzbaşa

din Teaşila, Cernica iuzbaşa din Gostile, Tudorică ceauş din Cuştireani,

Sima stegar şi Neagul negustor, amândoi din Bucureşti, şi Radul Desul din

Săcşori. Scrie Neagul iuzbaşa. Degetele, pentru credinţă.

Doc. ist., MLXXXVI/9.

Cop.

426

794. 1659 (7167) aug. 20. Douăzeci şi patru de boieri –

Costandin păharnic din Cernaia, Dumitraşco (postelnic)1 în locul fratelui

său, Balica păharnic din Cernaia, Iacov căpitan în locul lui Pârvul stegar

din Sămărineşti, Crăciun Cioricel din Iablaniţa, Ionaşco păharnic din

Pădina, Dumitru din Gogoşi, în locul lui Sava roşul din Flămânda, Radul

paharnic din Gogoşi, Barbul pârcălab din Băcleş, Nicola roşu din Gârlă,

Barbul Pălămidă din Pârâia, în locul lui Bologa căpitan, Drăghin din

Cocicodia şi Stan din Bresniţa de Sus, în locul lui Pârvul Ruja din Lac,

luaţi pe răvaşele domnului Mihail Radul vv. de Bălaci postelnic din Băcleş

şi de fiii lui, şi de Nedelco şi Dragotă din Albuleşti, ca să adeverească

pentru moşiile Smadoviţa şi Albuleşti, să vadă dacă au trecut Albuleştii

peste Smadoviţa sau trece Smadoviţa peste Albuleşti. La zi, s-au strâns toţi

la acele moşii şi cu alţi boieri şi oameni buni, bătrâni din jur, care au ştiut

semnele locului, anume Nicola vătaf şi popa Lupul din Oreahoviţă,

Dragomir Murgeanu din Rogova, uncheaşul Oprea din Gogoşi, Ion Grecul

din Ochioi, Mâine paharnic din Busul, Dumitraşco postelnic din Şuşiţă,

Barbul postelnic din Mostişte, Stanciul din Smărdăştiţă, Damaschin din

Pârâia, şi au adeverit bine, „pre amăruntul”, cu dreptul, citind cărţile lui

Bălaci postelnic: întâi, cartea de milă a lui Băsărab Vodă, fiul lui Băsărab

Vodă, din anul 1504 (7012) pentru Smadoviţa, cu hotare din Gura

hotarului Pârăi, până în Furcă; cartea de milă a lui Matei Vodă, făcută pe

cartea lui Băsărab Vodă; cartea de pâră a lui Costandin Vodă, când s-a

pârât Bălaci postelnic cu Albuleştii, dându-le acest domn 12 boieri

adeveritori, pe răvaşe domneşti, ispravnic fiind Nicolae al doilea portar.

Toţi aceşti domni şi cei 12 boieri au dat Smadoviţa, cu hotarele de mai sus,

lui Bălaci postelnic şi fiilor acestuia. Astfel, şi aceşti 24 boieri şi cu Preda

logofăt, ispravnicul Scaunului Craiovei, şi cu Iane al doilea portar2 au

adeverit că au intrat Albuleştii în moşia Smadoviţa, neavând ei nicio

treabă, numai scoţând ei o carte a lui Alexandru Vodă, fiul lui Mircea

Vodă, nepotul lui Mihnea Vodă, citind şi înconjurând în acea carte

semnele moşiei Albuleştilor şi arătând un semn şi în moşia Smadoviţa, la

Stăneşti. Cei 24 boieri le-au cerut Albuleştilor cărţi de pâră sau

cumpărătoare de la moşii lui Bălaci sau de la altcineva pentru moşia

Smadoviţa, dar Albuleştii nu au avut nicio carte, rămânând ei de judecată,

cum au rămas şi înaintre vreme, dând cei 24 boieri să ţină Bălaci moşia

Smadoviţa cu hotarele ei, făcând şi semne dinspre Albuleşti, prin copaci,

să se ştie cine pe unde va ţine, ca să nu mai aibă gâlceavă între ei. De

427

asemenea, au scos şi nişte oameni – Dragul şi Matei din Cocicodia – (o

carte)3 a lui Pătru Vodă, fiul lui Mircea Vodă, în care scrie că au cumpărat

strămoşii lor de la Giurca şi de la Cârştov a şasea parte din partea lor, de

unde se loveşte Smadoviţa cu Bălgarsca, până în gard, din Smadoviţa până

în Gura Porcului, învoindu-se aceşti oameni de au pus o piatră pentru

cumpărătoarea lor, dând cei 24 boieri să ţină aceştia, de la piatră în jos, a

şasea parte, pentru că aşa au adeverit ei cu dreptul.

Doc. ist., CCXCIX/134.

Orig. (43x30,5 cm), restaurat, filigran, 12 sigilii în tuş.

1 Completat după semnătură.

2 Semnătura în lb. greacă.

3 Adăugat deasupra rândului.

795. 1659 (7167) aug. 21. Godean din Uricheşti vinde lui

Costandin căpitan, fiul lui Radul armaş, partea sa de moşie din sat şi din

dealul cu vii, cu 151 ughi, bani gata. Martori

2, boieri: Neagul, unchiul lui

Felca, Danciul, al lui Marco, Felca iuzbaşa, Lomotea, fiul lui Dadul.

Numele şi degetul, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, LXXXVIII/14.

Orig., difolio (32x21,5 cm), rupt la îndoituri, restaurat; cu o notă

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”; cu o cop.

Alte cop., mss. 130, f. 15-15v; 137, f. 371v.

1 Suma banilor, adăugată cu altă cerneală.

2 După semnături.

796. 1659 (7167) aug. 22. Stan Guţierescul şi fiul său, Simion,

vând lui Strătulat iuzbaşă 2 funii de ocină în Boeşti, din partea bătrânului

lor, cu 6 ughi, bani gata.

M-rea Sf. Apostoli, XVI–XVII/14, f. 1 (nr. 2).

Rez. Alt rez., ibidem, f. 2.

428

797. 1659 (7167) aug. 25. Mihail Radul vv. întăreşte egumenului

Simeon de la m-rea Sărindar din Bucureşti să fie volnic să culeagă viile de

la Greaca, vie timpurie, cum s-au cules şi înainte, după obicei. De

asemenea, îi întăreşte să ia vinăriciul de pe partea domnească de la Greaca,

de la tot omul, fie boier, roşu sau ce slujitor va fi, cum este obiceiul vechi.

Şi a miluit cum au miluit şi alţi domni înainte vreme. De asemenea, îi

întăreşte să ia părpărul de la tot omul, aşa cum scrie cartea domnului.

Ispravnic, însăşi spusa domnului.

Ms. 1947, vol. III, f. 300-301.

Fotocop.

798. 1659 (7167) aug. 26, Târgovişte. Ivan, fiul lui Preda

postelnic din Roşiiani, jud. Romanaţi, vinde lui Pană mare portar rumâni

din sat, anume: Mihnea cu toţi fiii lui, Călin, Crăciun şi Mihul; Neacşul cu

fiul său, Stan, şi cu fratele său, Radul; Preda, fiul popii Neagomir, cu 91

ughi, cu partea lor de ocină din sat, cu toate viile lor, cu ştirea mamei sale,

Sima, a fraţilor, Mihai şi Mihul, a vărului, Mihul, şi a tuturor boierilor1 din

jurul locului, anume: Tudor clucer, Neagoe logofăt şi Ion logofăt, toţi din

Fălcoi, Miho spătar, Mihăilă clucer, fiul lui Ghinea vistiar, toţi din

Brătăşani, Vladul din Dobrun, Stroie căpitan din Comani, Stanciul stolnic

din Dobrăslăveani, Pătraşco căpitan din Tomeani, Mihai mare clucer,

Ivanco clucer din Mărgăriteşti, Stanciul şifariul din Vărăşti, (Dimitrie

iuzbaşa, Manole (?) Elefterie vistiar)2, Pavel cojocar, Gavrilă paharnic din

Târnavă, Oprea Comnăceanul, Mareş logofăt, Iane roşu din Slăvileşti,

Mâinea aprod din Dobroţie, Pârvul al doilea portar din Râmnic, Gherghe

roşu din Pârşcoveani, Stan roşu şi Stan vornicel din Cacaleţi, Hriza

postelnic, fiul lui Gherghe vistiar, Florescul Socol clucer, Stanciul logofăt

din Slatină, (Gheorghe portar)2. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie

Radul Chiveriţă logofăt.

M-rea Brâncoveni, III/1.

Orig., difolio (43x29,5 cm), filigran, puţin pătat şi rupt la

îndoituri. Menţ., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

429

Ed.: rez., Grecianu, Genealogiile, I, p. 297; menţ., Stoicescu,

Dicţ. marilor dregători, p. 122 (nota 6), 123, 197.

1 Ultimii 20, după semnături.

2 Semnături în lb. greacă.

799. 1659 (7167) aug. 27. Iane, fratele lui, Gherghie, şi nepotul

său, Ivan, Radul Chianţea, Tudor, fratele lui Bărbăteai, Preda,

Vartolomeiu şi Neagoe, fiii lui Bărbăteaiu din satul Slăvileşti, jud. …1,

adeveresc lui Paană mare portar că, în zilele domnului Mihail Radul vv., i-

au vândut moşia din sat, cu vaduri de moară şi viile din deal şi din vale, cu

240 ughi, iar aceşti bani i-a dat el, mai înainte cu trei ani, cu termen, până

în două luni, să-i dea numai capetele, fără dobândă. Apoi, neputând să-i

dea banii la zi, rămânând banii la ei, până s-au împlinit trei ani, Paană

mare portar n-a vrut să-i mai aştepte, ci le-a cerut banii, cu dobândă, cât va

fi în cei trei ani, iar ei, neavând bani să-i dea, i-au dat în preţul acestor

bani, cu dobânda lor, această moşie, cu ştirea vecinilor, anume2: Pătraşco

căpitan şi nepotul lui, Radul spătar, ambii din Tomeani, Tudor cămăraş din

Fălcoi, Diicul postelnic din Greci, Stroe căpitan şi Danciul, fiul lui Badea

comis, ambii din Comani, Vădislav din Bălăneşti, Ivan postelnic din

Roşiiani, Gheorghie Băleanul mare vornic, Manul mare ban, Barbul mare

vornic, Radul mare logofăt, Mihul clucer din Brătăşani, Dumitru mare

spătar, Tudosie din Fălcoi, Ivaşco mare pitar, Stanciul şifar, Ivanco clucer

din Mărgăriteşti, Vădislav mare slujer, Alexandru postelnic, Neagoe

Fălcoianul logofăt, Chirca Rudeanul fost ban, Papa clucer, fiul lui

Drăghici vistier, Mareş al doilea logofăt, Gavril peharnic din Târnava,

Stanciul stolnic din Dobrosloveani, Barbul Bengescul, Barbul Filieşanu,

Radul postelnic din Izvor, Fiera al doilea postelnic, Manea roşul din

Craiova, Oprea Comănăceanul, Radul logofăt, Pavel cojocar din

Târgovişte, Stan vornicel din Cacaleţi, Barbul iuzbaşa din Roşie, Stroe

logofăt, Mihart, fiul lui Cioana, Sima sluger, Gheor<ghe> logofăt3, Stae

(?) logofăt4, Dima chiurciubaşă, Sima sluger, Dimitrie Anghel, Manolie

Elefterie vistier. De se va scula vreodată cineva cu gâlceavă pentru această

moşie, să poarte ei pâra. Degetele, în loc de peceţi. Scrie Neanciul logofăt.

Col. Vârtosu, Emil, I/130.

430

Orig., difolio (43x28,5 cm), filigran, puţin rupt şi pătat, 2 sigilii

inelare în fum. Rez., Doc. ist., MDCLXXXVII/25 (nr. 41); ibidem,

MDCLXXXIV/29 (nr. 41).

1 Loc alb.

2 Ultimii 37, după semnături, din care ultimele 4, în lb. greacă.

3 Lectură probabilă.

4 Semnătură cu litere latine.

800. 1659 – 7167 aug. 29. Vladul, fiul lui Stroe postelnic din

Oteteliş, adevereşte „lealei” Brânduşa, ce a fost jupâneasa răposatului Laţco

comis, că tatăl lui a vândut partea lor din Văgiuleşti1 şi Meanţi, (jud.

Mehedinţi)2, câtă a fost pe mâna lor şi câtă au cumpărat de la boierii din

Bârseşti, cu rumânii, dar fără cei pe care i-a judecit, cu 220 ughi bani. Atunci,

nu s-au dat toţi banii, Stroe postelnic nefăcând zapis de ispravă, ci doar pe câţi

bani i-au dat, iar când s-au dat toţi banii, n-a fost „prilej” să se facă zapis de

aşezământ. Murind Stroe postelnic, fiul său, ştiind de acest lucru ca fiind

adevărat, a făcut zapis de aşezământ Brânduşei şi coconilor ei. Martori,

boiari: Pârvul iuzbaşă din Văgiuleşti, Vlăduţul Bengescul postelnic şi fratele

lui, Barbul căpitan, Barbul Filieşanul spătar, Tudosie spătar din Ohabă, Preda

Cepleanul paharnic, Preda Poenariul spătar, Neagul iuzbaşă, Mihart, fiul lui

Iacov din Cernaia, Mihart, fiul lui Cioana din Smărdeşteţi. Scrie însuşi

Vladul. Pecetea şi iscălitura <pentru credinţă>.

M-rea Tismana, LXII/5.

Orig., difolio (45x31 cm), pătat; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „Scris în condica Tismenii”. Cop., ibidem, XC/14; mss. 330,

f. 302v-303; 337, f. 276-277; 711, f. 190v-191– cu: 7166.

Ed.: rez., Grecianu, Genealogiile, II, p. 419.

1 În cop. din ms. 711: Văduleşti.

2 Completat după nota tergală.

801. 1659 (7167) f. l. 25. Stanciul, fiul uncheaşului Şiria, vinde

lui Simeon fântâna, cu locul ei, a uncheaşului Şiria, lângă uncheaşul

Stanciul Ţuţulea, cu prunii cei aleşi, de lângă casă, cu 1 taler, bani gata, cu

431

ştirea tuturor sătenilor şi vecinilor. Martori, oameni buni: Borcea,

Dragomir, Roznu diacon1. Degetul, pentru credinţă. Scrie Dragomir

logofăt.

Ms. 479, f. 182.

Cop. Altă cop., ms. 482, f. 59v-60 – cu: f.l.z.

1 În cop. din ms. 482: Răzdiac.

802. 1659 (7167) f. l. z. Papa peharnic, fiul lui Bozincă mare

comis, vinde lui Fătul roşul din Dobroteani 15 stj. de ocină, cu câte 3 ughi,

stânjenul, (în partea Cepturineascăi)1, cu ştirea tuturor megiaşilor, din sus

şi din jos. Martori, oameni buni: Răca, cu fratele său, Păcală, Căliman

stegar, Radu, fiul lui Gapie, toţi din Fântâneale, Lupul, fiul lui Cazacul,

Dobromir diacon şi Chesar, cu fratele său, Vladul, toţi trei din Cătun, popa

Manea şi Andrei roşu2 din Dobroteani, Cracea vistier, Stoica, fiul lui

Cecăltan. Scrie Stanciul logofăt. Iscălitura, pentru credinţă.

M-rea Cotroceni, XXXVII/29.

Orig., difolio (38,5x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri, pătat,

4 sigilii inelare în fum; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-

au scris în condică”. Cop., ms. 206, f. 539; rez., M-rea Cotroceni,

XXXVII/71 (nr. 10).

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris deasupra rândului.

2 După semnătură.

803. 1659 (7167) f. l. z. Frăţilă (moştean)1 vinde jupânesei Areta,

a grecului, moşie în Bucşani, <jud. Vlaşca>2, multă, puţină, cât este partea

sa, cu ştirea părtaşilor săi de moşie, cărora li se cădea s-o cumpere, dar n-

au avut putere. Astfel, a vândut 160 stj.3, cu câte 30 bani gata, stânjenul.

Martori4, oameni buni: Bălan, David, Danciul moştean, popa Liseai

5 şi

Dima moştean.

Doc. ist., CCCLXXIII/225.

432

Orig. (20x15 cm). Cop., ibidem, CCCXCIV/21b; ms. 1268, f.

66.

1 După semnătură.

2 Completat după doc. din 1650 (7159) nov. 12, Doc. ist., CCCXCIV/21a.

3 Adăugat deasupra rândului.

4 Ultimul, după semnătură.

5 În cop., Doc. ist., CCCXCIV/21b şi ms. 1268: Elesei.

804. 1659 (7167) f. l. z. Nan din Novaci vinde lui Lupul Sorei

din Cernădie 2 locuri în poiană şi o livadă în Valea Malului, cu 3 ughi,

bani gata. Martori: Ilea, Mirca şi Vlad Ştepeţ. Scrie popa Vlad din Novaci.

Degetele, pentru credinţă.

M-rea Hurez, LIII/14.

Orig. (29x20,5 cm), rupt puţin la îndoituri şi pătat.

805. 1659 (7167) f. l. z. Dragul din Modruzeşti (Modrugeşti)1

adevereşte lui Barbul, Radul şi Ion pentru 150 stj. de moşie de pământ în

sat, aleasă, partea mătuşii lor, Dragole din Modruzeşti, să le fie lor, căci îi

sunt nepoţi drepţi, „fără nicio amestecătură”; Dobra, fata mătuşii Dragole,

a dat lui Văţea din Modrugeşti un cal bun şi 52 coţi de grana şi a luat de la

acesta 50 stj. de ocină; la moartea ei, „cându s-au prăstăvitu”, au fost

oameni buni, anume: Dragoe3 roşul, Cârstea roşul şi Dima spătărel

4, toţi

din Poieni, Drăganu, Oprea roşul, B<r>5atul, Ursul din Ivăneşti, Mihaiu

din Perieaţi6, Va<sile>

7 dorobanţ, Dragomir portar, Sârbul portar, Irimie

pârcălab, Ivan, alt Mihai. Cine va ascunde această moşie şi nu o va da, să

fie blestemat. Blestem. (Peceţile, pentru credinţă)8.

Mitrop. Ţării Româneşti, LXXXVIII/13.

Orig., difolio (30,5x20,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, restaurat;

cu o cop. Alte cop., mss. 130, f. 15; 137, f. 373.

1 În text, ambele forme.

2 În cop. din ms. 130: 10.

3 În cop. din ms. 130: Dragole.

4 În cop. din ms. 130: tătărelul.

433

5 Loc rupt.

6 În cop. din ms. 137: Perieni.

7 Loc rupt, completat după cop. din ms. 137.

8 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după semnături.

806. 1659 (7167) f. l. z. Rumânii din Baia1 – Dumitru Midoiul,

Radul, Bartic, Cazan, Lupul, Prodea, Neagoe al Borei din Ceraţi –, ce se

trag din Cazan, adeveresc lui Stan, Filip, Zaharie şi Stanciul, nepoţii lui

Cazan, că s-au învoit cu ei de s-au vândut lui Danciul pentru datoria

unchiului lor, Cazan. Acesta fiind om rău, nu au putut trăi cu el, căci îi

pâra la Matei vv. şi s-au vândut lui Matei vv., fiind tot rumâni domneşti

până în zilele lui Mihnea vv., care a zis că lui nu-i trebuiesc şi a trimis la ei

oameni domneşti şi i-au apucat cu „mare strânsoare” să-i dea banii şi ei i-

au dat. Apoi, au avut „gâlceavă” cu nepoţii lui Cazan, pentru o funie de

loc, pe care a împresurat-o Matei vv., fără bani, şi s-au tocmit ca aceştia

să ţie acea funie de loc, fără rumâni, iar ei să fie judeci, pe altă funie de

moşie. Martori, din jurul locului: Voicu şi Matei din Bibeşti1, Soma (?) din

Poeni2, Lupul surlar din Cernădie, popa Pătru şi alţii. Pentru credinţă şi-au

pus peceţile. Scrie Ion.

S.J.A.N. – Dolj, Col. Documente, LXXII/1.

Orig. (30x21 cm). Cop. modernă cu unele deosebiri, fond

Brătianu, II/49, f. 5 – cu: 1658 f.l.z.

1 Lectură probabilă.

2 Probabil: Poiană.

807. 1659 (7167) f. l. z. Satul Fiiani – Marin, Stoica, Stan şi fiul

său, Radul, şi Ghilea şi alt Marin – vinde lui Radul postelnic un loc în

Fireaţe, în Gropi, partea lor, care a fost al lui Stoica, cu Stan, cu feciorii

lor, acel loc împărţindu-se în două, cu călugărul, cu 1 ughi şi 5 costande,

bani gata. Dacă se va scula Chetranul să-i ia moşia, Radul postelnic să ia

moşie pentru moşie de la săteni, unde-i va plăcea. Sătenii au vândut ca să-i

plătească birul lui Chetranul, el fiind fugit şi, neputându-i plăti birul, au

434

vândut acel loc. Martori, oameni buni: Manole negustor. Degetul, pentru

credinţă.

Ms. 454, f. 308-308v.

Cop.

808. 1659 (7167) f. l. z. Voico unchiaş, cu nepoţii săi: Stanciul,

Stoica, Oprea, Văsău, Istrate şi Stoian, şi Stroe cu fiul său, Mircea, Baldea,

alt Mircea şi Stoilă, megieşi din Găgeani, după Dâmbul, vând lui

Mitrofan, egumenul m-rii Mărgineani, muntele Baiul, cu 11 ughi bani, dar

fără cărţi de moşie, fiindcă nu au avut să-i dea. Astfel, ei s-au prins că nu

vor ieşi cărţi niciodată, iar de s-ar afla la cineva şi se vor scula să scoată

mănăstirea din acest munte, să aibă ei a purta pâra, vânzarea făcându-se în

zilele creştinului Mihail vv. Martori, oameni buni: Fota postelnic din

Slămireşti, Drăgan scutariul de la mănăstire şi Bărcă păcurariul, ambii din

Teşilă, Iane sluga mănăstirii şi Necula bohar mănăstirii. Scrie popa Rafail

de la m-rea Mărgineni. Degetele, pentru credinţă.

Ms. 454, f. 253v-254.

Cop.

809. 1659 (7167) f. l. z. Pătru, fiul lui Bogoslov, vinde lui Butea

roşu din Fundeni 3 pământuri, partea sa, din partea Miţii, cu câte 3 lei,

pământul, în total, 9 taleri. Martori: popa Negre, …1.

Doc. ist., DCCXLVIII/122 (nr. 19).

Rez.

1 Indescifrabil.

810. 1659 (7167) f. l. z. Zapisul lui Şerbu roşu pentru partea lui

de moşie din funia Dobrească, <din moşia Priboeni, jud. Muşcel>1, cu

2.7002 aspri.

435

M-rea Cotroceni, VII/11 (nr. 33).

Rez. Alt rez., ms. 690, f. 61v.

Ed.: menţ., Ionescu, G.M., Ist. Cotrocenilor, p. 20.

1 Completat după titlul perilipsisului.

2 În rez. din ms. 690: 2.000.

811. 1659 (7167) f. l. z. Turda şi alţii din Măicăneşti vând lui

Ghioca căpitan 40 stj.

Doc. munteneşti, XXV/87a (nr. 3).

Rez., lb. greacă.

812. 1659 f. l. z. Rada, fiica lui Bratul Fertescu, vinde lui Fiera

postelnic, fiul lui Lece Racotă, toată partea lui Tatul logofăt din Măgureni.

Fond Brătianu, I/21, f. 15v.

Rez.

813. 1659 f. l. z. Toma vinde lui Buliga1 mare căpitan moşie la

Drăgăşani.

A.N., XLVIII/1, f. 12 (nr. 109).

Menţ. în lista doc. din Col. M. Seulescu.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 152 (nr. 2038).

1 În text, greşit: Beligă.

814. 1659 (7168) sept. 2, Târgovişte. Ivan, fiul lui Preda

postelnic din Roşiiani, <numit şi Jugăstreni>1, jud. Romanaţi, adevereşte

lui Pană mare portar că acum, în zilele lui Mihail Radul vv., i-a vândut

nişte rumâni din sat, anume: Albul, fiul său, Stroie, şi nepotul lui, Ivan,

Sima, Lumută şi fratele lui, Dumitru, Stan, Tudor şi fratele lui, Ion, Radul,

Vasilie şi fiul lui, Crăciun, Giura şi fratele lui, Vasilie, Mihaiu şi fratele

436

lui, Ghinea, cu părţile lor de moşie şi cu partea lui de vie boierească, din

sat. Îi mai vinde şi partea lui din satul Jăgostreani, cu toate părţile de vie

ale rumânilor, cu 185 ughi, cu ştirea mamei sale, Sima, a fraţilor, Mihai şi

Mihul, a vărului, Mih<ul>2, şi a tuturor boierilor

3 din jur, anume: Tudor

clucer, Negoiţă logofăt şi Ion logofăt, toţi din Fălcoi, Miho spătar şi

Mihăilă clucer, fiul lui Ghinea vistiar din Brătăş<a>ni, Vlad din Dobruni,

Stroie căpitan din Comani, Stanciul stolnic din Dobroslăveani, Pătraşco

căpitan din Tomeani, Chirca clucer, Vlaicul căpitan de roşii, Vădislav

mare sluger, Tudur (?) logofăt, (Dimitrie iuzbaşă, Sima sluger, Gheorghe

Dendos?)4, Ivanco clucer din Mărgăriteşti, Barbul Filieşanul, Ivan (?)

căpitan de roşii, Pavlache logofăt, Gavrilă paharnic din Târnava, Mareş al

doilea logofăt, Radul Creţulescul logofăt, Fiera Racotă al doilea postelnic,

Neagoe Fălcoianul păharnic, Radu al treilea logofăt, Eremia slujer, Barbul

paharnic, Evstratie, Stan vornicel din Cacaleţi, Pavel cojocar din

Târgovişte, Tudose căpitan, Hamza din Popânzăleşti, Mâinea aprod din

Dobroţei, Manolie portar, Macsinu logofăt, M<atei>5 Fărcăşanul, Papa

căpitan, Mane căpitan. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie Radu

Chiveriţă logofăt.

M-rea Brâncoveni, III/2.

Orig., difolio (43x30 cm), filigran, pătat, sigiliu inelar în fum.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 123.

1 După nota tergală.

2 Loc rupt, completat după doc. din 1659 aug. 26, M-rea Brâncoveni, III/1.

3 Ultimii 29, după semnături.

4 Semnături în lb. greacă.

5 Loc rupt, completat după doc. din 1659 (7168) oct. 29, M-rea Brâncoveni, III/3.

815. 1659 (7168) sept. 3. Stoichiţia spătar, fiul lui Mihaiu din

Sărata, cu sora sa, Evda, vinde lui Alexandru căpitan un vad de moară în

Bănceşti, cu o roată de moară şi cu moşie în sat. Vadul de moară de două

roate îl are împreună cu sora sa, partea lui fiind de o roată şi cu moşia, iar

cu aceasta sora lui nu are nicio treabă. Şi a vândut numai partea lui, cu

ştirea fraţilor de ocină, cu 60 ughi, bani gata, făcând şi frăţie cu coconul

lui Alexandru, Costea, să fie ca un frate, iar Alexandru să-i fie ca un

părinte. Martori1, mulţi boieri: Ghioca căpitan din Cotruceani, Popescul

437

căpitan şi Borcea căpitan din Buzău, Jipa iuzbaşa de roşii din Verneşti,

Manul cojocar din Târgovişte, Nicula, fiul lui Lupşe vornic, Manea, fiul

lui Opriş din Bănceşti; Tudor iuzbaşa şi fratele lui, Borcea căpitan,

Iordachi postelnic, Neacşul căpitan din Grusani2, Mujescul, Prodan

3 (?)

spătar, …4 logofăt. A întrebat el pe toţi fraţii de ocină, când a fost la

nevoie, dar nimeni nu a vrut să cumpere, doar Alexandru căpitan i-a dat

banii de şi-a plătit capul când i-a fost greu şi nevoie, (la 27 dec. 1658

(7167))5. Blestem. Pecetea, pentru credinţă. Scrie Ivan logofăt.

Ep. Buzău, X/27.

Orig., difolio (42x39 cm), filigran, rupt la îndoituri, puţin pătat, 3

sigilii inelare în fum; cu o însemnare prin care Stoichiţa spătar vinde lui

Radul Creţulescu mare logofăt toată partea lui de moşie din Bănceşti şi un

vad de moară în apa Buzăului. Cop., ms. 173, f. 103-103v; reg., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată – cu văleat: 7167; menţ., ms. 173, f. 279.

1 Ultimii 8, după semnături.

2 În reg.: Gruiani.

3 În reg.: Pătru.

4 Indescifrabil.

5 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat după dată.

816. 1659 (7168) sept. 4. Şase boieri1 – Vlăduţul Bengescul

postelnic, Odri postelnic din Bircii, Lupul iuzbaşa şi Stan ceauş din

Crasna, Arsenie clucer din Albeni, Barbul logofăt din Rogojina –, luaţi pe

scrisorile jupânului Drăghicin mare paharnic, ca să judece pe Calotă roşu

din Gâlceşti cu unchiul său, Danciul din Gurilă, pentru o moşie din

Ungureni şi un ţigan, Boban, s-au strâns cu toţi bătrânii din jur, aducând

Danciul şi mărturiile de când i-a făcut jupâneasa Muşa, moaşa sa, zapis, cu

mare blestem, pentru această moşie şi copil de ţigan, cu care să nu aibă

nimeni treabă, căci au fost ai ei de zestre, de la tatăl său. Boierii, văzând şi

cartea lui Matei Vodă, care spune că scrisorile lui Calotă roşul sunt

„necredincioase”, şi mărturisind şi cei din jur că nu a avut Calotă, mai

înainte, moşie şi ţigan, nu i-au dat acestuia să le ţină.

Doc. ist., XCVI/37.

Orig., difolio (28,5x20 cm), filigran, puţin pătat.

438

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 137.

1 După semnături.

817. 1659 (7168) sept. 5. Paraschiva unchiaş1 şi fratele său,

Creţul, împreună cu toţi ceilalţi adeveresc că au avut pâră cu Dragomir

Gâciul şi cu Radul Predoiaş pentru o moşie la Trestiia. Astfel, au fost

sorociţi la Curte, la divan, unde au fost scoase cărţile de ocină şi s-a citit

cartea, cu a opta parte strâmbă şi rea, şi au spart-o în divan. Apoi, s-au

împăcat, iar Paraschiva cu fraţii săi să ţină a patra parte, cum au ţinut-o

mai dinainte vreme, precum şi 5 pământuri în câmp, „cum citeşte în carte,

a patra parte”. Martori2: Dumitraşco din Fureşti, Vasilie din Silişteni,

Grosul, Anghel, nepot episcopului, fiul lui Preda, şi Costin logofăt din

Ibăneşti, jud. Olt. Scrie Radul logofăt din Mărăcineani. Degetele şi

peceţile, pentru credinţă. („Însă să să ştie den partea Păclănească, a patra

parte, să ţie cum a fost şi în cartea cea a patra parte”)3.

Ep. Buzău, XIV/14.

Orig., difolio (29x21 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri şi pe

margini, pătat; cu începutul altui doc. scris pe f. a doua. Cop., ms. 173, f.

171.

1 După semnătură.

2 Ultimul, după semnătură.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

818. 1659 (7168) sept. 5. Leca vinde lui Tudoran iuzbaşa moşie

în satul Gostila de Jos, 8 stj., cu 480 bani gata şi cu ştirea fraţilor. Martori,

oameni buni: popa Radul, Lupşă, Radul, fiul lui Neagul, Bădica şi Vladul,

toţi din Teaşilă. Degetele, pentru credinţă. Scrie Stan logofăt din Gostile.

Mitrop. Ţării Româneşti, XVII/12.

Orig. (31x21 cm), filigran.

439

819. 1659 (7168) sept. 10. Opre, fratele lui Brânzea, vinde

nepotului său, Vlad, moşia de la Urdeşti, partea surorii sale, Todoria, cu 5

ughi. Martori, oameni buni: uncheaşul Stan cel Mare, fiul său, Dobromir,

Măciucă diacon, jupânul Costea. Scrie Scărlet logofăt. Pecetea, pentru

credinţă.

M-rea Nucet, II/11.

Orig. (30,5x20,5 cm), puţin rupt.

820. 1659 (7168) sept. 11, Târgovişte. Mihail Radul vv.

întăreşte lui Balaci postelnic şi fiului său, Drăghici, din Băcleşu Uscat1,

jud. Mehedinţi, satul Smadoviţa cu rumânii, pe vechile hotare – Gura

Smadoviţei, hotarul Pierăii, pe deal, în sus, până la Furca Smadoviţei, la

cursul apei. Acest sat a fost dedină bătrână şi dreaptă, de la Basarab vv.,

pentru dreaptă slujbă şi cu vărsare de sânge prin ţări străine, domnul

văzând şi cartea domnească veche, de milă, cu mare blestem, din anul

1604 (7112), şi cartea lui Matei vv. de întărire, ţinând satul în timpul

tuturor domnilor. În zilele lui Costandin vv., Bălaci postelnic a avut pâră

cu Albuleştii, care doreau să cotropească moşia fără dreptate, spunând că

este tot o moşie cu Albuleştii şi a adus atunci Bălaci 12 boieri, rămânând

Albuleştii de lege şi de judecată, văzând domnul şi cartea de pâră şi de

rămas a lui Costandin vv., la mâna lui Bălaci. În zilele domnului,

Albuleştii iar s-au pârât ca să cotropească satul Smadoviţa, venind înaintea

domnului, la marele divan, de s-au pârât cu Bălaci şi cu fiul acestuia,

Drăghici. Domnul a judecat, pe dreptate şi pe lege, cu tot divanul, şi le-a

dat 12 boieri, pe răvaşe domneşti, anume – Costandin peharnic şi Balica

peharnic din Cernaia, Pârvul stegar din Sămărineşti, Crăciun pârcălab din

Iablaniţa, Ionaşco peharnic din Padenă, Dumitru din Gogoşi, Radul din

Flămânda, Barbul pârcălab din Băcleş, Necula roşu din Gârleani, Barbul

din Pierăia, Drăghici din Cocicodiia, Pârvul Ruja din Lac –, ispravnic fiind

Preda Bucşanul logofăt de la Scaunul domnesc de la Craiova şi Iane al

doilea portar. Aceştiia au mers cu alţi 12 boieri din jurul locului, anume –

Necola vătaf şi popa Lupul din Oreaviţă, Dragomir Murgin pârcălab din

Rogova, Oprea cel Bătrân din Gogoşi, Ion Grecu din Ochiu, Mâinea

peharnic din Busul, Dumitraşco peharnic din Şuşiţa, Barbul peharnic din

Mostişte, Stanciul din Smărdeştiţă şi Damaschin din Pârăia –, şi au

440

adeverit ei că este Smadoviţa „deosebită” de Albuleştii, dreaptă moştenire

a lui Bălaci postelnic de la Basarab vv. şi Mateiu vv., rămânând iar

Albuleştii de lege şi de judecată, înaintea domnului ca şi înaintea lui

Costandin vv., văzând domnul şi cele două răvaşe domneşti, precum şi

cartea celor 24 de boieri, cu Preda logofăt din Craiova şi cu Iane portar de

judecată, la mâna lui Balaci postelnic şi a lui Drăghici. Martori: Manul

mare ban al Craiovei, Barbul mare vornic al Ţării de Sus, Gherghe mare

vornic al Ţării de Jos, Radul mare logofăt, Stroe mare vistier, Dumitru

mare spătar, Mihai mare clucer, Ghiorghe mare stolnic, Manta mare

comis, Iane mare peharnic, Neagoe Săcuianul mare postelnic. Ispravnic,

Mareş al doilea logofăt. Scrie Dumitraşco Dumbrăvici logofăt.

S.J.A.N. – Dolj, Col. Documente, XXVII/3.

Orig. slavon, perg. (49x37 cm), invocaţia simbolică, litera iniţială

şi monograma în chinovar, semnătura domnului, sigiliu timbrat; cu o trad.

de preotul D. Bălaşa din 20 apr. 1940; menţ. în Lista hrisoavelor din col.

M. Seulescu, A.N., XLVIII/1, f. 7 (nr. 32); menţ. modernă, fond Brătianu,

I/8, f. 7.

Ed.: text şi trad., Dihoru, Două doc. slavo-române, p. 201-204;

rez. şi extras, Grecianu, Genealogiile, II, p. 224, p. 296; rez., Achiziţii Noi,

p. 152 (nr. 2033).

1 În trad.: Băcleşu din Secu.

821. 1659 (7168) sept. 13. Datco vornic şi fiii săi – Dumitru şi

Răducanul1 –, Ivaşco iuzbaşă, cu fraţii săi, Dumitru (iuzbaşă)

2, Văsii şi

Stanciul, şi nepotul, Pârvul, vând nepotului Preda un codru de loc din via

mănăstirii, până în via lui Preda, din jos, 8 stj.3, şi din sus, 12 stj. şi 2 coţi,

pentru că s-a învoit nepotul Preda cu egumenul, luând jumătate din via lui,

spre via mănăstirii, 4 stj. din lat şi din jos, iar din sus, din via nepotului,

spre pimniţă, 6 stj. şi 1 cot, rămânând mănăstirii spre pimniţă, 6 stj. şi un

cot, şi cât a luat Preda, atât a luat şi mănăstirea <dinspre>4 vie şi dinspre

case, iar în lung, din gardul Dolofan<ului>…5 în jos de drum, până în

răzor. Mai adeveresc că au luat ei de la nepotul Preda pe partea <lui, ughi

3>4 ½ şi să nu mai aibă treabă acesta dinspre via mănăstirii, nici părinţii

dinspre Preda, pentru că atunci când au vândut au şi împărţit, punând şi

441

pietre, să nu aibă gâlceavă şi să îşi ştie fiecare moşia. Martori, boieri şi

megiaşi: Preda Dolofanul logofăt şi cu fraţii lui – Ivan şi Dragomir –,

Crăciun unchiaş din Scăuiani, Vlad viiar, Vataţii iuzbaşa, uncheaşul

Novac din Cârstieneşti, uncheaşul Rădilă din Scăuiani. Peceţile şi

iscăliturile, pentru credinţă.

M-rea Cozia, XVIII/6.

Orig. (30x21 cm), filigran, puţin rupt şi pătat, restaurat. Cop.,

mss. 209, f. 179v-180; 215, f. 210v-211; 712, f. 509-509v; 1413, f. 62-

62v; altă cop. modernă, fond A. Sacerdoţeanu, ds. 351, f. 30-30v; alte

cop., S.J.A.N. – Vâlcea, ms. 102b, f. 509-509v; 150, f. 82-82v; rez., Fişe

g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: reg., Tezaur vâlcean, p. 199.

1 La semnătură: Radul.

2 Completat după semnătură.

3 În cop. din ms. 1413 şi în rez., Fişe g-ral Năsturel: 50.

4 Loc rupt, completat după cop. din mss.

5 Loc rupt.

822. 1659 (7168) sept. 13. Datco vornic şi fiii săi, Dumitru şi

Răducan1, Ivaşco iuzbaşa, cu fraţii, Dumitru şi Văsiiu, Stanciul şi nepotul

Pârvul adeveresc lui Theodosie, egumenul m-rii Cozia, că i-au vândut un

codru de loc, dinspre via mănăstirii, până în via nepotului Preda, din jos,

dinspre drum, 8 stj., şi din sus, 12 stj. S-a învoit mănăstirea cu nepotul

Preda să ia pe jumătate, luând mănăstirea, dinspre partea sa, dinspre drum,

4 stj., spre via lui Preda, iar din sus, din streaşina pivniţei, spre via lui

Preda, i-au revenit mănăstirii 6 stj. şi 1 cot, iar lui Preda tot aşa, luând

mănăstirea din jos cât a luat şi nepotul Preda spre via lui, la fel şi din sus;

iar în lung, din gardul Dolofanilor, până în jos de drum, în răzor. Au luat

de la egumen, pe partea mănăstirii, 3½ ughi, tocmindu-se să nu mai aibă

călugării treabă dinspre nepotul Preda şi nici acesta către ei, pentru că

atunci când au vândut, au şi împărţit, punând şi pietre, ca să nu aibă

urmaşii lor nicio gâlceavă. Martori, boieri şi megiaşi: Preda Dolofanul

logofăt şi fraţii lui, Ivan şi Dragomir, uncheaşul Crăciun din Scăuiani,

uncheaşul Vladul viiar, Vataţii iuzbaşa, uncheaşul Novac din Cârstineşti.

Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă.

442

S.J.A.N. Vâlcea, ms. 150, f. 79v-80.

Cop.

1 La semnătură: Radul.

823. 1659 (7168) sept. 14, Târgovişte. Mihail Radul vv.

întăreşte lui Iordache postelnic, fiul lui Trufanda vistiar, satul Apele Vii

din Plasa de Mijloc, ce se numeşte Ciuhunei, din jud. Romanaţi, cu

rumânii, pe vechile hotare, acest sat fiind de megiaşi, pe moşiile lor, iar în

zilele lui Alexandru Iliaş vv., în anul 1629 (7137), toţi sătenii de acolo s-

au vândut rumâni, cu fiii şi fraţii lor, lui Trufanda vistier, luând toţi banii,

fiecare pe capul, pe fiii şi pe ocina lui, pe cap, câte 3.000 aspri, ce fac ughi

…15, cu zapis, cu toţi boierii divanului, martori, fiecare cu semnătura lui

în zapis. Astfel, i-au fost rumâni lui Trufanda, cât a fost el viu, iar după

moartea lui, fiului său, Iordache postelnic. Acum, în zilele domnului,

rumânii s-au pârât cu Iordachie postelnic, spunând că le-a făcut Trufanda

vistier silă şi le-a dat banii fără voia lor, venind la divan şi luând rumânii

lege, 12 jurători, care au jurat, înaintea domnului, strâmb şi fără dreptate.

Iordachie postelnic a scos zapisul de vânzare, unde erau scrişi fiecare, cu

banii luaţi pe cap şi moşie, ştiind toată Curtea şi toţi boierii că s-au vândut

de a lor bunăvoie. A venit el, înaintea domnului, la divan, cerând dreptate

şi judecată, luând din divan, lege peste lege, 24 boieri, pe răvaşe domneşti,

cum este obiceiul ţării de la Întemeiere, anume: Vădislav slujer, Alixandru

postelnic, Stanciul …1, <P>apa ceauş, Fiseanţea slujer, Ivaşco Ştirbeaiu

clucer, Ivanco clucer, Tuduru cămăraş, Preda clucer, Neagoe Fălcoian,

Paraschiva logofăt din Cepturoaia, Barbul negustor, Leca vornic din

<Bă>2neşti, Irimiia logofăt din Turceşti, Fiera Bălotescul postelnic, Barbul

Bengescul căpitan, Mogoş vornic, Radul Rudeanu postelnic, Preda

Fieleşanul slujer, Matei p<ostelnic Rudea>1nu din Curtişoară, Dima Miho

clucer, Alexandru căpitan, Vâlcul slujer, fiul lui Bunea vistier, Raicea

armaş. Aceşti boieri jurători au adeverit că rumânii s-au vândut lui

Trufanda vistier, pe bani gata, fără nicio silă şi cu zapis. Apoi, toţi aceşti

boieri au mers din divan la biserică, să jure cu mâinile pe Evanghelie,

peste legea rumânilor, fiind ispravnic Pano mare portar, Tudor şi Stan al

doilea portar şi i-a dat pe ei rumâni, cum au fost şi la tatăl lui, Trufanda

vistiar, rămânând rumânii de lege şi de judecată, înaintea domnului, în

443

divan, şi înaintea celor 24 de boieri jurători. Domnul a trimis portarii

domneşti ca să-i caute pe cei 12 jurători ai rumânilor şi să le ia gloaba

domnească, pentru fiecare, câte 6 boi, că au jurat strâmb şi fără dreptate,

domnul văzând amândouă răvaşele domneşti şi cartea boierilor jurători.

Martori: Manul mare ban al Craiovei, Barbul mare vornic al Ţării de Sus,

Gherghe Băleanul mare vornic al Ţării de Jos, Radul mare logofăt3, Stroe

mare vistiar, Dumitru mare spătar, Mihai mare clucer, Ghiorghe mare

stolnic, Manta mare comis, Iane mare peharnic, Neagoe Săcuianul mare

postelnic. Ispravnic, Mareş al doilea logofăt2. Scrie Dumitraşco

Dumbrăvici logofăt.

Doc. munteneşti, CLXXIII/1.

Orig. slavon, perg. (52x34 cm), puţin pătat şi rupt la îndoituri,

invocaţia simbolică, litera iniţială, monograma şi semnătura domnului

ornate în chinovar şi lichid de aur; sigiliu mare timbrat, căzut; în

frontispiciu stema Ţării Româneşti.

1 Loc rupt.

2 Loc rupt, s-a completat după doc. nr. 41 din Cat. Ţ. Rom., vol. VIII.

3 Semnătura apare şi pe verso doc.

824. 1659 (7168) sept. 16. Judecătorii lui Mirce şi ai lui Berca

din Stroeşti, oameni buni, anume – Lepădat din Arcani, Stoica din Arcani,

în locul lui Mihăilă, Gherghe din Stolojani, în locul lui Stan, Groza (din

Bredicenii)1, în locul lui Pătru din Bredicenii, Tatomir din Brediceanii –

au judecat şi au aflat că nu are Berca nicio treabă cu morile lui Mirce, că

locul este al lui Mirce. Apoi a mers la marele paharnic, la Scaunul

Craiovei, şi i-a luat pe aceşti oameni buni de mai sus de au judecat că nu a

fost adevărat că Berca nu are nicio treabă, iar de acum înainte să aibă

acesta din urmă bună pace.

Doc. ist., CLXXXV/63.

Orig. (15x21 cm), puţin pătat.

Ed.: text, Cărăbiş, Valea Jaleşului, p. 195-196.

1 Textul dintre parantezele rotunde, adăugat deasupra rândului.

444

825. 1659 (7168) sept. 17. Anca, fata lui Stan Mărăcineanul, şi

soţul ei, Radul, vând popii Neagul şi fraţilor, Bolea şi Dumitru, viile de la

Cândeşti ale tatălui ei, cu 9½ ughi, bani gata, întrebând toţi oamenii care

sunt megiaşi pe aceste moşii. Martori, oameni buni: Gherghe moşneanul,

Bratul, fiul lui Bratul, Dragomir, fiul lui Stan Bahamet, Gligorie Flencul,

toţi din Cândeşti, Mihalcea, fiul lui Radul Ceapeş. Scrie popa Crăciun,

care este preot în Cândeşti. Degetele, în loc de peceţi.

Doc. ist., CXCVI/118.

Orig. (19x17 cm), filigran.

826. 1659 (7168) sept. 20. Dumitraşco şi Anca, fiii lui Albul

fuştaş, vând jupânului Sisananu un loc de casă, lângă Gherghina judeţ,

alături de jupânul Dumitru chirciubaşa, cu hotare: în lung, din gardul lui

Stanciul Coţofană, până în Puşcăria cea veche, iar în lat, din gardul lui

Dumitru chiurciubaşa, până în Uliţa Domnească, dinspre Gherghina judeţ.

Acest loc fusese cumpărat de tatăl lor, Albul, de la Ivan mazil şi de la

Stroe, nepoţii lui Mitrea vornic, cu zapis, cu martori. Ajungându-i vreme

de nevoie şi lipsă, l-au vândut cu 10 ughi, bani gata, şi cu ştirea vecinilor.

Martori1, boieri şi orăşani: Mateiu, Bogdan şătrariu, Vasilii şi Stroe,

ultimii doi din Râmnic, Eremiia slujer. Degetele, în loc de peceţi. Scrie

Iancul logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCXLIX/2.

Orig., difolio (30,5x20,5 cm), filigran, puţin rupt la îndoituri,

sigiliu inelar în fum; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au

scris în condică”. Cop., ms. 131, f. 98-98v.

Ed.: menţ., Olteanu, Meşteşugurile, p. 84, 106 (nota 3).

1 După semnături.

827. 1659 (7168) sept. 20. Florea portar vinde părintelui Nictarie

şi fratelui acestuia, popa Serafim, un loc de prăvălie, în târg, în Bucureşti,

alături de casa lui Voico, în lung, cât ţine locul lui Voico, şi dinspre fratele

lui Florea portar, Radul; din dosul prăvăliilor până în prăvălia lui Dumitru

445

Paspala, în lung cât ţine Voico Amarul. Vinde cu 145 ughi, bani gata, cu

ştirea vecinilor şi a fratelui său, Radu. Martori1, oameni buni şi boieri:

Voico Amarul, Dumitru Paspala şi fiul său, Preda, Radul, fratele

vânzătorului, Stanciul băcan, ginerele lui Voico Amarul, jupân Tudorii

cojocar, jupân Ghinea cojocar, jupân Leondari, Albul, fiul lui Dobre

Hoţul, Iorga cârciumar, Theodoris, Dimitriu. (Degetul, în loc de pecete)2.

Scrie Tudor Ianiu negustor.

Ms. 1947, vol. III, f. 314.

Fotocop.

1 Ultimii 2, după semnături.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

828. 1659 (7168) sept. 27. Mihail Radul vv. întăreşte

egumenului şi soborului de la m-rea Câmpulung (Dâlgopol) să fie volnici

să strângă vinăriciul mănăstirii din dealul Gorganului, după obicei, să ia de

la tot omul ce are vii pe deal, fie roşu, spătărel, păhă<r>1nicei, mazili, fie

oroşani, ţărani sau orice ar fi, ca să nu se strice pomenile domnilor. Cine

va sta împotriva poruncii domnului şi de va veni a doua oară jalbă, va avea

mare certare de la acesta. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Câmpulung, LXI/24.

Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran, rupt la îndoituri, lipit,

monograma în chinovar, semnătura domnului; pe f. 1v o însemnare: „a

făcut al treilea logofăt, eu Goran logofăt”. Cop., ms. 709, f. 521.

1 Omisiune.

829. 1659 (7168) oct. 2, în zilele lui Mihail Vodă. Se adevereşte

că a cumpărat Stroe Drăgănescul de la Stan al lui Mâinea din Ţâţa o funie

de loc, pe Elomicioară, din vale, până în Poieniţa Teiului, în cale, funia

fiind lată de 160 stj., cu 500 bani gata. Martori: Coman şi Mâinea, fiii lui

Stan, Nan Săflescul1 şi Bădica. Scrie Şerban logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCXCIII/7.

446

Orig. (10x17,5 cm), puţin pătat; cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., mss. 127, f. 32v; 134, f. 263.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 317 (nr. 479).

1 În cop. din ms. 134: Săvlescul.

830. 1659 (7168) oct. 2, în zilele lui Mihaiul voivod. Oprea

Marinescul adevereşte că a cumpărat de la Stan al lui Mâine o funie de loc

de pe Ialomicioară, din vale, până în Poeniţa Teiului, în plaiu, iar funia, în

lat de 160 stj., cu 500 bani gata. Martori: Coman şi Mâinea, fiii lui Stan,

Nan Suflescul, Bădica. Scrie Milea logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, XXXIX/20.

Orig., difolio (15x10,5 cm); cu o notă tergală <a lui Dionisie

Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., mss. 127, f. 239; 134, f. 272v.

Ed.: text, Potra, Tezaurul, p. 317 (nr. 480).

831. 1659 (7168) oct. 4, Târgu Mureş. Ignatie mitropolit, Radu

mare logofăt şi Gabriel Tamaş, vicar apostolic al Moldovei şi Ţării

Româneşti, împuterniciţi de domnul Ioan Mihail Radul, dau de ştire că

sus-numitul domn, dorind să urmeze exemplele demne de laudă ale

înaintaşilor săi, a dorit şi a obţinut prietenia şi înţelegerea cu principele

Gheorghe Rakoczi, principe al Transilvaniei, din regatul Ungariei şi

comite al secuilor, în următoarele condiţii: între cei doi principi să fie

pace, alianţă şi prietenie veşnică; Ioan Mihail Radul vv. să-l ajute pe

Gheorghe Rakoczi, astfel încât să fie prieten, pentru prietenii acestuia, şi

duşman, pentru duşmanii lui, indiferent de persoane şi vremuri; tratatele,

pactele şi alianţele iniţiate, semnate şi încheiate până acum de domnul

Ţării Româneşti, să le revoce; pe viitor să nu iniţieze niciun tratat fără

ştirea şi acordul principelui, şi nici să nu propună sau să iniţieze vreun pact

sau convenţie; se obligă să-şi atragă prietenii către o amiciţie sinceră cu

principele; se obligă la ajutor militar reciproc, în caz de nevoie; să nu

uneltească unul împotriva altuia; toate stările şi ordinele din Ţara

Românească să depună legământ suprem că vor veghea la aceasta, precum

s-a făcut încă din timpul lui Constantin vv., domnul Mihail Radu va

447

cultiva o prietenie sinceră şi o încredere creştinească, fără prefăcătorie şi

făţărnicie; dacă domnul Ţării Româneşti va supravieţui principelui, să fie

garantul acestui pact şi a tuturor lucrurilor promise. Toate cele de mai sus

şi fiecare articol în parte, fiind cunoscute de domnitor, ei se obligă, din

porunca acestuia din urmă, întărind cu sigiliul lor.

Col. Fotografii de documente, III/15.

Fotografie de pe orig. în lb. latină.

Ed.: rez., ***, Tratate internaţionale, p. 110 (nr. 282); menţ.,

Golimas, O însemnare, p. 511 – cu: oct. 6; ***, Ist. României, III, p. 190-

191.

832. 1659 (7168) oct. 15. Ioaneş, fiul lui Căzan, vinde lui Ivan,

Radul şi lui Avram1 partea sa de moşie <din Bătieşti, în funia Roteană,

jud. Muşcel>2, jumătate, şi să-şi mai ia aceştia 2 livezi, din partea care i se

va mai cuveni, pentru cele 2 livezi, vândute de el lui Oancea, mai înainte,

livadă pentru livadă; şi a vândut cu 5 ughi, bani gata, şi cu ştirea fraţilor de

moşie şi a megiaşilor. Martori: Neagul şi Manea din Bătiiaşti, Roman şi

Gherghie din Bârzeşti. Degetul, pentru credinţă.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIII/40.

Orig., difolio (29,5x21 cm), filigran. Cop., ms. 130, f. 538-538v

–cu: oct. 5; rez., Mitrop. Ţării Româneşti, CCCVI/12 (nr. 19); ms. 130, f.

554v (nr. 20).

1 În rez. din ms. 130: Bratu.

2 Completat după nota tergală şi titlul ms.

833. 1659 (7168) oct. 16. Mihnea Radul vv. scrie sibienilor

pentru tunuri mari şi arme, necesare în lupta cu păgânii turci.

Fond A. Sacerdoţeanu, ds. 371, f. 39

Rez.

Ed.: text, Bulat, Trei scrisori de la Mihnea I, p. 310-311;

Ciorănescu, Doc. privitoare la Mihail Radu, p. 147.

448

834. 1659 (7168) oct. 18. Păuna vorniceasa, jupâneasa

răposatului Preda Brâncoveanul vornic, cu nepoţii ei, Barbul şi Costandin,

adeveresc lui Ştefan, egumenul m-rii Sadova, că Matei vv. a făcut această

mănăstire şi a întărit-o, pentru pomana sa, cu mile şi cu sălaşe de ţigani,

anume: Dumitru, cu frate-său, Jiva, şi Barbul, fiul lui Florea, cu sălaşele

lor. După moartea lui Matei vv., moşiile şi ţiganii au rămas în seama

vornicesei, care, ştiind de aceste mile, le întăreşte, cu cartea sa, ca să fie de

pomană domnului şi de hrană mănăstirii, fiind moşii bătrâne şi drepte ale

domnului şi ale moşilor vornicesei. Cine din neamul lor va întări şi va

milui acest lăcaş, să le fie lor pomană în veci. Pecetea, pentru credinţă.

(Scrie Gavriil păharnic, fiul lui Radul vornic)1.

Ms. 715, f. 1096v-1097.

Cop. Altă cop., ms. 295, f. 271v-272.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 125-126.

1 Textul dintre parantezele rotunde, completat după cop. din ms. 295.

835. 1659 (7168) oct. 29. Mihai şi fratele său, Mihul, fiii lui

Preda postelnic din Roşiianii, jud. Romanaţi, adeveresc lui Paană mare

portar că acum, în zilele domnului Mihail Radul vv., i-a vândut fratele lor,

Ivan, toată partea lui de moşie din Roşiianii şi Jiugoranii, cu 24 de rumâni,

cu partea lui de vie de la Roşiiani şi cu părţile rumânilor de vie, ei nefiind

la vânzare. După aceea, după ce Paană a dat toţi banii, 300 ughi, acesta,

„ca un boiariu înţelept”, nedorind să fie cumpărătoare fără ştirea lor, a

trimis la ei de şi-a cerut banii, iar ei neavând „în sema” bani să-i dea ca să

„cază” celelalte moşii, rumâni şi via pe seama lor, au lăsat să-i fie lui acele

moşii cu rumânii şi via; cum a vândut fratele lor, să fie şi de ei vândute, şi

i-au făcut zapis, înaintea lui Mihalache căpitan de roşii, fiul lui Pavlachie

ban şi a altor martori1: Mihai mare clucer, Mihăilă căpitan, Pătraşco din

Tomeani, Paraschiva iuzbaşă, Barbul iuzbaşă din Roşia2, Pârvul iuzbaşă,

Radul iuzbaşă din Giuleşti, Albul aprod, Ierimie portar, Radul aprod din

Măgureani3, Tudurul, Matei Făr<căşanul>. Peceţile şi iscăliturile, pentru

credinţă.

M-rea Brâncoveni, III/3.

449

Orig., difolio (31,5x20 cm), rupt şi lipit, sigiliu inelar în tuş.

Reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Ed.: menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 146 (nota 6),

223.

1 După semnături.

2 În reg.: Roşiiani.

3 În reg.: Radul căpitan din Ligreani.

836. 1659 (7168) nov. 3. Duţă şi fratele său, Idul, vând lui Radul

şi fiilor acestuia din Dămiiani toată partea lor de moşie, din moşii

Grozescu şi Udrescu din Dămiiani, din Poenile Bisăucilor şi din Pleşi,

lăsându-şi doar loc de casă şi 2 pogoane, vie bătrână, cu 13½ ughi, bani

gata. Această moşie, pe care au vândut-o, au zălogit-o, mai întâi, punându-

şi zi după zi, dar, neputând da banii, i-au făcut zapis lui Radul. Martori,

oameni buni şi moşneani: Stoica, fiul lui Tudor, şi Muşat cu fratele lui,

(Cârstiian)1, toţi din Dămiiani, Grigorie, Dumitru, Ion, fiul lui Sămurastră,

Ivan şi Vlad, toţi din Aldeani.

Doc. ist., DCXXI/104.

Orig. (29x20,5 cm), rupt, pătat, lipit.

1 Completat după semnătură.

837. 1659 (7168) nov. 4. Oprea Răspopul din Muşăţel vinde lui

Marin 4 pogoane de vie nedajnice în dealul Săseanilor, cu 34 ughi, cu

schimbul banilor şi cu ştirea fraţilor. Martori: Ion stegarul, Ion, Mihaiu,

fiul lui Radul Niţa şi Neagoe, toţi din Săseani, Stoica, fiul lui Barbul,

Mircea, Lupul, fiul lui Manea, şi Necula, toţi din Joseani, Muşat şi

Neagul din Cârlomăneşti, Pătru şi Vasilachie, fiul lui Grăutuilui din

Brăila. Iar de la popa Moş 2 pogoane din partea lui, iar de la popa1 Tatul

2 pogoane din partea lui. Degetul, pentru credinţă. Scrie popa Stan din

<Săseani>2.

Ep. Buzău, XXVII/11.

450

Orig. (21,5x22 cm), rupt pe margini şi la îndoituri, puţin pătat.

Cop., ms. 172, f. 427-427v.

1 Cuvânt tăiat.

2 Completat după cop.

838. 1659 (7168) nov. 4. Oprea Răspopul din Muşeţel vinde lui

Marin din Stănceşti 4 pogoane de vie şi 4 stj. ocină, cu 34 ughi, bani gata.

Martori, oameni buni: Ion Ţapul, Mihaiu, fiul lui Radul Niţii, Negoi, toţi

din Săseni, Merce, Lupul şi Necula din Joseani, Muşat şi Negul din

Cârlomăneşti, Vasilachi, fiul lui Grăuţuilu din Brăila. Iar de la popa Moş 2

pogoane din partea lui, iar de la Tatul 2 pogoane din partea lui.

Ep. Buzău, XXX/14.

Orig. (31x21 cm), rupt la îndoituri, puţin pătat. Cop., ms. 172, f. 427.

839. 1659 (7168) nov. 6. Manea, fratele lui Dumitru din Fundeni,

fiii lui Duca, împreună cu fiul său, Radul, vinde lui Păun clucer partea lui

de moşie din sat, 40 stj. Martori1, mulţi boieri: S…

2 postelnic, Hagi Dobre,

Nicula din Fundeni, Mateiu, Neculce, ginerele lui Gâlcea din Greaca,

Tudor din Gurbăneşti, Mihai logofăt, Radomir, ginerele lui Mateiu,

Stanciul vătah din Voineşti. Scrie Drăghici logofăt. (Degetul, în loc de

pecete)3.

Doc. ist., CXLIV/210.

Orig., difolio (30,5x20,5 cm), filigran, puţin pătat; pe f. a doua,

însemnări de bani, vite, cantităţi de vin, datele diferitelor persoane.

1 Toţi, după semnături.

2 Semnătură indescifrabilă.

3 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

840. 1659 (7168) nov. 15. Stan, fiul lui Stanciul din Lăngeşti,

jud. Muşcel, dă de pomană nepoţilor săi, Ivan, Radul şi Avram din

Bătieşti, partea sa de moşie din sat, jumătate, cu parte din munţi, iar pe

451

jumătate, anume Groapele Vasalatului şi un alt munte …1; de asemenea, le

mai dă jumătate de moşie şi în Găureanii de Jos, din jos de Găureanii

boierilor din Vlădeşti. Aceste moşii le are şi el de la moşii şi strămoşii săi

şi le-a ţinut pe din două cu Iane din Lăngeşti, dar, ajungându-l vreme de

slăbiciune şi de lipsă şi, neavând feciori care să-l caute „până când voi fi

cu zile, şi dupre moarte” să-l pomenească, le-a dăruit nepoţilor lui. Aceştia

să-l caute, cât timp va trăi, iar după moarte, să-l pomenească. De

asemenea, le-a dat şi cărţile de moşie, ce le are de la moşii şi strămoşii lui.

Blestem. Martori2, preoţi şi oameni buni: popa Cârstea, Oancea, Drăguşin

şi Manea, toţi din Bătieşti, popa Tudor, Gherghe şi Roman. Degetul, în loc

de pecete.

Mitrop. Ţării Româneşti, CI/3.

Orig., difolio (30x21,5 cm), filigran, rupt, lipsă 1/3 din f. a doua,

pătat. Cop., ms. 137, f. 348.

1 Loc alb.

2 După semnături.

841. 1659 (7168) nov. 16. Gavrilă, fiul lui Opre, soţia sa, Muşa,

fiica Anei, şi fiii lor, Marin, Stoica şi Sturze, adeveresc egumenului

Parthenie de la m-rea Bradu că, în vremea foametei, s-au vândut rumâni

mănăstirii, „că n-am avut de ce ne mai prinde, că muriem”, dându-le

egumenul 18 ughi, bani gata. De asemenea, Bărcan, fratele lui Băjan, cu

soţia sa, Neaga, şi fiii lor, Ion, Gherghe şi Stanciul, se vând rumâni pe o

tocmeală cu Gavril, tot în vremea foametei, cu 18 ughi, bani gata.

Martori1, boieri şi „împrejureni”: Radul roşu şi fratele lui, Pătru, Neagoe,

iar Alexandru, Vlad pârcălab şi Şerban, de la mănăstire, Barbul căpitan.

M-rea Bradu, VII/3.

Orig., difolio (32x20,5 cm), filigran. Menţ., ms. 441, f. 19 (nr. 4)

– cu:f. d.; altă menţ. în lb. greacă, ibidem, f. 38 (nr. 4) – cu: f. d.

Ed.: menţ., Lehr, Evoluţia demografică, p. 173 (nota 37).

1 Ultimul, după semnătură.

452

842. 1659 (7168) dec. 6. Zărnă, cu fratele său, Stoica, fiii lui

Stroe din Stoineşti, vând lui Fera logofăt din Cacova un loc în hotarul lor,

în calea Cacovei, cu un cap în râu, cu alt cap spre Curătura Dabului, iar în

lat, din mejdina Lămbuleţului, până în mejdina lui Roman, vânzând şi

partea Mogoşească din acel loc, pentru care vor lua ei într-alt loc, cu 350

aspri gata. Cine se va scula cu gâlceavă pentru acest loc, să-i întrebe pe ei

şi să se pârască. Martori: Barbul, cu fratele său, Manea căpitan din

Stoineşti, Dumitru logofăt şi Radul ceauş, amândoi din Cacova. Degetele

şi peceate, pentru credinţă. Scrie popa Iane.

M-rea Hurez, XXX/5.

Orig. (30x21,5 cm), rupt puţin la îndoituri, pătat. Reg., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

843. 1659 (7168) dec. 10. Ispas din Băbeni vinde popii Stan din

Băbeni un pogon de vie, jumătate lucrată, jumătate ţelină, cu 3 galbeni,

pentru că a fost mai înainte moşia popii şi i-a dat-o lui Ispas un fecior, de

pomană, dar ajungându-l vreme de neputinţă, a vândut-o, cu ştirea tuturor.

Martori: Nistor, Grigorie vătaf, Stan, Vasalache Gâciul, Badiul. Scrie

Mogoş.

Ms. 218, f. 131v-132.

Cop.

844. 1659 (7168) dec. 25. Popa Gherghe din Săcuiani adevereşte

că a fost la moartea uncheaşului Dragul, l-a spovedit şi l-a cuminecat şi l-a

întrebat de toate lucrurile, cum se cade după legea creştinilor. Astfel, l-a

întrebat şi pentru fiica sa, Cherana, iar el a mărturisit că a înzestrat-o şi a

măritat-o, dar aceasta era şi nebună, făcându-i multă ruşine, „în nebuniia

ei”. Astfel, a mers înaintea bisericii şi a multor oameni buni de a mărturisit

şi s-a lepădat de ea, spunând că la moartea lui, ea să nu vină, şi nici el să

nu fie la moartea ei. De asemenea, tatăl Cheranei a spus că nepotul său,

Fota, să nu mai aibă treabă cu nepoţii lui, din partea fiului său, Stoica,

„nici măcar preţ de un ban”, căci s-au lepădat ei, unul de altul, de 30 de

ani, până acum, la moartea lui. La moartea uncheaşului Dragul au fost:

453

popa Gherghe, Vladul al lui Tobe, jupâneasa Ilina, Gherghe, Neagoe, finul

său şi alţi oameni străini, care au mărturisit, la fel ca uncheaşul, la moartea

lui, precum că nepotul acestuia, Fota, nu are nicio treabă. Martori1: Mitrea

psalt, ieromonah Rafail proegumen.

Mitrop. Ţării Româneşti, CLXXIII/37.

Orig. (32x20,5 cm), filigran, puţin rupt şi pătat, lipit; cu o notă

tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”; cu o cop.

Alte cop., mss. 127, f. 144-144v; 1341, f. 133v-134 – cu: dec. 5.

1 După semnături.

845. 1659 (7168) dec. 27. Negoiţă şi fratele său, Pătru, fiii lui

Stoica, <vând> lui Matei <moşia Negeşti, jud. Muşcel>1, pentru 15 ughi.

M-rea Câmpulung, LXI/116 (nr. 16).

Rez.

1 Completat după titlul perilipsisului.

846. 1659 (7168) dec. 28, Bucureşti. <Gheorge Ghica vv.>1

întăreşte lui Cernica vornic şi verişoarei sale, jupâneasa Maria, soţia lui

Tudor Ştirbei clucer, nepoţii lui Cernica fost mare vornic, cu fiii lor, satul

Aninişul, jud. Sac, cu rumâni şi cu venitul din sare, din zece bolovani, un

bolovan, iar din drobina de sare, din zece care, un car, din vama boilor, al

treilea ban; însă să plătească bolovanii de sare, de la tăietură, câte 4 bani.

Acest sat a fost al lui Cernica fost mare vornic, moşul lui Cernica vornic şi

al Mariei, de cumpărătoare, luând şi venitul de sare de la ocne, din zece

bolovani, un bolovan, şi din zece care de sare măruntă, un car de sare, iar

călugării de la mănstirea lui Cernica vornic şi-au luat şi ei partea lor de

sare, miluită de acesta. În zilele lui Mihnea vv., Iorga popa, „cu soţiile

lui”, ce erau pe atunci cămăraşi la ocne, le-au oprit din venitul lor de sare

de la ocne, pe care-l aveau mai înainte, făcându-le „alte obiceaie”. Apoi, în

zilele domnului, Cernica vornic, cu vara sa şi cu egumenul Athanasie s-au

pârât cu Iorga popa fost cămăraş, înaintea domnului, jeluindu-se primii că

acesta le-a stricat obiceaiu şi venitul de sare de pe moşia lor. Domnul a

454

judecat pe seama boierilor şi a ţării, anume – Preda Bucşanu mare vornic,

Barbul fost mare vornic, Ghiorghie mare cliucer, Colţea mare comis,

Chirca mare stolnic, Papa mare slujer, Ivaşco mare pitar, Dima Goga mare

portar, Necula Glogoveanu fost mare pitar –, citindu-le aceştia cărţile şi

direasele, şi cărţile domneşti şi patrierşăşti, şi au adeverit ca să-şi ia aceşti

boieri dijma de pe moşia lor, aşa cum scrie mai sus, numai să-şi plătească

tăietura bolovanilor, câte 4 bani. De asemenea, au fost tocmiţi boierii, pe

ce vreme îşi vor lua ei sarea de la ocnă, pe la Sf. Maria Mare, şi să o

vândă, unde le va fi voia, şi să-şi pună şi logofăt să le scrie dijma lor.

Domnul, văzând cartea de judecată a boierilor, le întăreşte tot venitul, pe

tocmeala de mai sus. Martori: Manul mare ban al Craiovei, Preda mare

vornic, Stroe mare logofăt, Pană mare vistier, Ghiorghie mare clucer,

Badea mare postelnic, Chirca mare stolnic, Colţea mare comis, Drăghici

mare peharnic, Papa mare slujer. Ispravnic, Şărban al doilea logofăt. Scrie

Preda diiacon.

Ms. 706, f. 97-97v.

Cop.

Ed.: text, Mano, Doc. priv. la fam. Mano, p. 25-26 (nr. 14).

1 În text, greşit: Grigore Ghica vv.

847. <1659>1. Stoica şi Barbul, fiii lui Tăbucul din Tânpeani,

adeveresc pentru moşia lor din sat, că are 30 funii, funia de câte 30 stj.,

anume: Neagun (sic!) Barbul, 15 funii; Băloţa, 2 funii; fratele Băloţii şi

Oancea Percă, 2 funii; popa Dobromir din Piepteşti, 40 stj.; Nedelco şi

fratele lui, Lepădat, fiul lui Coman din Tâmpeani, 2 funii; Toader şi fraţii

lui, Stoica şi Barbul, 4 funii; Anca şi Stanca, fiicele lui Oprea din

Tâmpeani, 2 funii.

Ms. 173, f. 398v.

Cop.

1 Fără dată, s-a datat după Nedelco şi Lepădat, doc. din 1659 (7167) febr. 16.