Upload
andreea-pavel
View
64
Download
15
Embed Size (px)
DESCRIPTION
m
Citation preview
RENAȘTEREA ITALIANĂ
1. Conceptul de „Renaștere”; periodizare
2. Perspectiva ca fundamentare a spațiului pictural
3. Recuperarea Antichității clasice
4. Iconic & narativ
5. Portretul; corporalitate & gestualitate
6. Peisajul
1. Conceptul de „Renaștere”; periodizare
• dualitatea „Renașterilor”: meridională (Italia) și nordică (Țările de Jos)
• RENAȘTERE (sec. XV-XVI) şi diferitele „renaşteri” (Renașterea carolingiană din sec. IX-X, „renașterea” din sec. XII-XIII)
Andrea Mantegna, Sf. Sebastian, 1457-1458
• dualitatea „Renașterilor”: meridională (Italia) și nordică (Țările de Jos)
• RENAȘTERE (sec. XV-XVI) şi diferitele „renaşteri” (Renașterea carolingiană din sec. IX-X, „renașterea” din sec. XII-XIII)
Jan van Eyck, Fecioara în biserică, c. 1425
Gentile da Fabriano, Închinarea Magilor, 1423
Goticul internațional
1. Conceptul de „Renaștere”; periodizare dualitatea „Renașterilor”: meridională (Italia) și nordică (Țările de Jos)
Andrea Mantegna, Sf. Sebastian, 1457-1458 Jan van Eyck, Fecioara în biserică, c. 1425
RENAȘTEREA (sec. XV-XVI) versus diferitele „renaşteri” (renașterea carolingiană din sec. IX-X, „renașterea” din sec. XII-XIII)
Nicolo Pisano, Fortitudo (Hercule), c. 1260, Baptisteriul din Pisa Michelangelo Buonarotti, David, 1504, Florența
2. Perspectiva ca fundamentare a spațiului pictural
Leon Battista ALBERTI, Della pittura, 1435
- planul pictural este definit ca o suprafață ce intersectează / secționează piramida vizuală alcătuite din raze (fereastra albertiană)
Leon Battista ALBERTI, Della pittura, 1435
„Noi ne închipuim aceste raze ca pe niște fire extrem de subțiri, care apar la un capăt ca o fâșie foarte fină, strâns legată în interiorul ochiului unde-și are sediul simțul vederii; acolo alcătuiesc un fel de mănunchi al tuturor razelor; din acest nod se extind apoi firișoare extrem de drepte și subțiri până la suprafața opusă.”
fereastra albertianămetoda perspectivei matematice – proprie picturii italiene
Filippo Brunelleschi - „inventatorul” perspectivei
Filippo Brunelleschi - „inventatorul” perspectivei
Perspectiva înainte de perspectivă
Dieric Bouts Cina cea de Taină, c. 1440
Perspectiva înainte de perspectivă
Lorenzo Monaco, Logodna Fecioarei, c. 1420-24
Masaccio, Sf. Treime, c. 1425
Leonardo da Vinci, studiu pentru Închinarea Magilor, c. 1481
Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină, c. 1498
Andrea Mantegna, Camera degli Sposi, c. 1465-74
Andrea Mantegna, Plângerea lui Christos, c. 1490
3. Recuperarea Antichității clasice
Sandro Botticelli, Calomnia lui Apelles, c. 1494-95
inventarului vizual – reprezentarea, în pictură, a unui „cadru antic” (forme și detalii arhitecturale, sculptură etc.)
Andrea Mantegna, Sf. Sebastian, c. 1457-58
inventarului vizual – reprezentarea, în pictură, a unui „cadru antic” (forme și detalii arhitecturale, sculptură etc.)
Raffaello Sanzio, Școala din Atena, c. 1509
inventarului vizual – reprezentarea, în pictură, a unui „cadru antic” (forme și detalii arhitecturale, sculptură etc.)
Raffaello Sanzio, Școala din Atena, c. 1509
3. Recuperarea Antichității clasice
Sandro Botticelli, Nașterea zeiței Venus, c. 1485
subiectul pictural – scena mitologică – recursul la texte antice (ex: Metamorfozele lui Ovidiu, Imnurile homerice, Eneida lui Vergiliu etc.)
Sandro Botticelli, Primăvara, c. 1482
Sandro Botticelli, Pallas Atena și centaurul, c. 1482
4. Iconic și narativ
Simone Martini, Madonna col Bambino, 1320
4. Iconic și narativ
Simone Martini, Altarul Sf. Agostino Novello, 1324
Raffaello Sanzio, Madonna Colonna, 1508
4. Iconic și narativ
il festaiuolo (personajul coral, costumat în înger)
care deschide reprezentația de teatru sacru, rămânând pe scenă
Fra Filippo Lippi, Adorarea Pruncului, c. 1465
il festaiuolo (personajul coral, costumat în
înger) care deschide reprezentația de teatru sacru, rămânând pe scenă
Raffaello Sanzio,Madonna del Baldachino, 1507-1508
4. Iconic și narativ
personajele reprezentate marginal – obiceiul (contemporan) în teatru de a introduce și păstra toate personajele pe scenă
Piero di Cosimo,
Vizitațiunea, c. 1490
personajele reprezentate marginal – obiceiul (contemporan) în teatru de a introduce și păstra toate personajele pe scenă
Piero di Cosimo,
Sacra Conversazione, 1493
personajele reprezentate marginal – obiceiul (contemporan) în teatru de a introduce și păstra toate personajele pe scenă
Raffaello Sanzio
Sacra Conversazione, 1504-1505
Andrea Mantegna, Camera degli Sposi, 1465-74
Ambroggio Lorenzetti, Palazzo Publico, Siena, 1338-1340
Ambroggio Lorenzetti, Alegoria Bunei Guvernări, 1338-1340
Ambroggio Lorenzetti, Alegoria Bunei Guvernări, 1338-1340
Gentile da Fabriano, Închinarea Magilor, 1423
Coerența imaginii – spațiu și timp
5. Portretul în Renaștere: corporalitate și gestualitate
I. Definire
• portret real versus portret ideal
• asemănare & falsitate
• mecanismul portretului; comandă, tranzacţie, modalităţi de realizare
Alessandro Allori, Portret de femeie nobilă, c. 1570-1590
Leonardo da Vinci, Mona Lisa (La Gioconda), c. 1503-1505
II. “Anatomia” portretului
• general & particular; tipologic & portretistic
• “stadii” ale portretului: figura, masca, efigia
Monedă romană, Constantin IIPiero della Francesca,
Sigismondo Pandolfo Malatesta, 1451
Domenico Ghirlandajo PisanelloGiovanna Tornabuoni, 1488 Lionello d’Este, 1441
Andrea Mantegna, Lodovico Trevisan, 1459-60 Busturi romane, Muzeele Capitoline
Piero della Francesca
Federico da Montefeltro & Battista Sforza, 1465-66
Jan van Eyck, Familia Arnolfini, 1434-35
Jan van EyckBărbatul cu tichia albastră, c. 1430 Bărbatul cu turban roșu, c. 1433
Antonello da Messina Giovanni Bellini Portretul unui tânăr, 1475 Portretul unui tânăr, 1500
Sandro Botticelli, Închinarea Magilor, 1475
Jacopo Pontormo, Halebardierul, 1530
Agnolo Bronzino, Portretul lui Cosimo I de Medici, 1545
Agnolo BronzinoPortretul Eleonorei de Toleo şi a lui Giovanni de Medici, 1544-45
Leonardo da Vinci, Ginevra Benci, 1474
Leonardo da Vinci, Cecilia Gallerani, 1483-90
Giorgione, Laura, 1506
Agnolo Bronzino, Stefano IV Colonna, 1546
Rafaello Sanzio, Baldassare Castiglione, 1514-1515
6. Peisajul
I. Definire
II. Evoluţie
III. Tipologii
Joachim Patenier, Fuga în Egipt, c. 1500-1524
I. Definire
• există două abordări teoretice:
1. în sens strict – o specie artistică, dezvoltată după mijlocul sec. al XVI-lea, care are drept temă centrală un „spectacol” natural oarecare
2. în sens larg – peisagistica desemnează orice element vegetal, prezent oriunde, în orice context
• de fapt – este vorba de două moduri de manifestare a unei atitudini psihologice comune : subiectivitatea, „ochiul impur”, prezenţa umană latentă
• peisajul este, de fapt, „artificial” (artificiu, artă), un termen mediu (mediator) între privirea omului (artistului) şi natură
două tipuri de operaţie artistică: 1. in situ – grădina, parcul; „amenajarea” peisajului chiar în natură
Versailles, Franţa, sec. XVII-XVIII
II. Evoluţia peisajului
2. in visu – imaginea, reprezentarea, genul artistic
grădina
• grădina – prima delimitare a unui spaţiu – operaţie similară “decupării” unui peisaj;
• termenul “paradis” provine din tradiţia persană-islamică: pairidaeza (grădină, loc închis) gr. paradeisos;
• tradiţia medievală: hortus conclusus – simbolistică raportată la Cântarea Cântărilor (Sulamita / Fecioara Maria)
Benozzo Gozzoli Miniatură flamandăCapela Regilor Magi, Florenţa Romanul Trandafirului detaliu, 1459-63 c.1485
cele patru criterii ale peisajului deplin (după A. Berque, Les Raisons du paysage, 1995):
1. reprezentări lingvistice (denumire, desemnare, definire etc)
2. reprezentări literare (texte, descrieri etc)
3.reprezentări picturale (imagini, tablouri etc)
4.reprezentări „horticole”(grădini, parcuri etc.)
cele patru criterii sunt întrunite în Europa abia din sec. XVI; până atunci, putem vorbi de proto-peisaje;
„tavoletta de paesi”, Veneţia, Marc Antonio Michiel, 1521.
Giorgione, Asfinţit, 1506-10
1.Reprezentări lingvistice
„tavoletta de’ paesi”, Veneţia, Marc Antonio Michiel, 1521
Girolamo da Carpi, Peisaj cu magicieni, 1525
„paysage” – dicţionarul latin-francez al lui Robert Estienne 1549
Jean Cousin cel Bătrân, Răpirea Europei, c. 1550
1.Reprezentări lingvistice
Pliniu cel Bătrân, Historia Naturalia, xxxv, 116: “Studius, în epoca divinului Augustus [...] a inaugurat un gen fermecător de decoraţiuni
murale, constituite din ville, porticuri şi diverse tipuri de peisaje”
3.Reprezentări picturale
Evul Mediu: peisajul înainte de peisaj
Ierbarul medievalOxford, Biblioteca Bodleiană, MS. Ashmole 1431
Evul Mediu: peisajul înainte de peisaj
Tacuina sanitatis, sec. XIVtratate traduse din limba arabă; manuale de dietetică – precepte pentru viaţa sănătoasă
ilustraţiile reflectă viaţa în Italia de Nord
Evul Mediu: peisajul înainte de peisaj
Calendarul medieval Les très riches heures du Duc de Berry, fraţii Limbourg, 1412-16
apariţia peisajului modern – două condiţii:
• laicizarea elementelor peisajului (cât timp sunt subordonate scenei religioase, ele sunt doar semne, simboluri)
• instituirea profunzimii, a iluziei spaţialităţii - reprezentarea perspectivală: fereastra albertiană
Primele reprezentări de peisaj
Ambroggio Lorenzetti, Alegoria bunei guvernări, 1338-1340Palatul public, Siena, detaliu
un moment decisiv: apariţia ferestrei ca vedutta interioară
Jan van Eyck, Madonna cancelarului Rollin, 1435
Rogier van der Weyden, Sf. Luca pictând-o pe Fecioară, 1435
Primele reprezentări (moderne) de peisaj
Leonardo da Vinci – Studiu de peisaj, 1473
Albrecht Dürer Vedere din Arco, 1494 Vedere din Trento, 1495
Primele reprezentări de peisaj
Joachim Patenier (1480-1524) este considerat primul peisagist modern, autonom
apariţia peisagistului ţine de ramificarea excelenţei în cadrul atelierului medieval şi de specializare