I

I

:

1

M-am oprit lajumatatea podului si am inchis ochii.Am ascultat mugetul torentutui, a$a cum ll ascultam copil fi-

int. O clipa, mi-am imaginar ca lasafiL ln sffrsit, tinunrrile durerii

$i ale umilintei $i ca ajmgeaq la jrmrahEa vietii" nu ha-o padwe

ftfunecoasa, ci ln paradis, locul unde vizusem lumina zi]ei.Am deschis ochii.Un bafar haint4 cu capul sur vilt lnt€ umeri. Mergea greu.

Am discalecar El s-a oprit gi l-am recunoscut pe D€nis, unul din-uL tinerii val4i cu carc ma scahasem adesea in ac€st torcnt cecurgea de-a lungul zidurilor din Castellaras de la Tbur inai edea se rcvana in Siagne.

Apoi, am zarit cele parru tumuri ale Marii FoftarcF a familieide Mons, care dominau cehlalt mal.

L-an stigat pe valet pe nume intinzlndu-i h4urile a$a cum oficusern de dtea ori la intoscerca de la vinatoare sau din acel raz-boi pe carc il duceam, Enguerrand de Mons $i cu mine. .

Denis m-a pdvit lung. A SovaL Am qezut cl se va repezi ci-tr€ mine sau ca va ingenunchea. Dar el a apucat doar frliele cailornostri $i s-a hdepafiat caf€ uga scunda, intorchdu-se de maimulte ori ca si culn r fi vrut sA se convinga cA mi vizuse, cA €ramsigur acolo, dupa agia ani.

M-ant ln&eptat spe cute, urmat de Michele Spriano, care

mergea la citiva pagi in ulma nrea.

Ni$t€ b&tai imbricati in negru, unii purdnd halebarde, altiicu mina pe mftrerul sabiei, au venit ln in&npindea noasffi. Ne-amoprit faJa in faF, in mijlocul curtii.

l6 MAx GALLo

in acea clip4 ridicind privire4 am vazut ca sbtuia Fecioarei,care se gasea cindva la infarea in capela, fusese decapitata $i casfin1ii care o inconjurau induasera aceeasi soart . avind memhelesfadrnate, incit fuidele pareau acum niste sicrie prea mari pentruacele trupud mutilate.

Emolia si fi.[ia m-au nApaditimi distrusesera copitaria. indramisera sa se dedea la asdel de

sacrilegii, asemenea celor pe care le descoperiseram ti in altesa!e, de cind intrasem in Provence.

Cu ochii scapadnd de ura si de fuie, taani 9i preoli ne-au po-vestit cum ereticii hughenoti, acei oameni ai sectei diavolului, dis-trus€sera Fetutindeni, pingarisera imaginile Fecioarei Mari4 lemasacrasera pe cele ale sfinlilox aragind asdel nenorocirea fl sfi-dau pe Dumnezeq mincind came in post, ascunzindu-gi caractenrldiavolesc sub vegmintele austerc ale ipoffiziei. Reirzau si joaceca4i, sa inte in bitui nu se imba{au niciodari, iar ferneile lor se in-vesnintau in rcchii alit de lagi Si de incheiate in nasturi ca nu se $iadaca pielea le este mz sau neagrl, iar formele ascufite sau rotmde.

Dar brma inf{igare a prctestanlilor ascund€a un suflet diavo-lesc gi pervertit Nu recunogteau nici autoritatea papei gi nici pe apreoflor. Cum ar fi ascultat ahmci de rcge?

Iar pranii 9i preolii ne-au artuat vitraliile sparte ale biserici.torlor, timpanele sculpae barub cu domul, figudle sfinlilor transfor-mate inh-o gramada de piete, Biserica ranita de moarte.

Au tebuit sA se hamrcze pentu a-i putea alunga pe acegti noivandali, pentru a-i spinzur4 pentru a-i arde, dar reveneau in gm-puri mari, iar unul dintre cele mai hoffile dinte ele era cel de laCastellaras de la Tour, format din mercenari elvelieni sau germani,pedestra5i ticalogi, nelegiuili, pe care ii plalea contele Guillaumede Thorenc. $i, de-a lungul tuturor acestor ani de razboaie - Eei-sprezec€ ani de razboi pennu religie! -, Guillaume de Thorenc igipusese oameni in slujba amiralului Coligny, a prinfului Condi, alui Henric de Navarra-Bourbon, acei capi ai sectei hughenotecarcra rcgele $i regina le acordasera favorul unor locuri sigure,drcptul de a crede in ceea ce doleau.

La asta uebuiau sa se a$tepte catolicii de la suveranul lor si de

la regina-mama?

Ascultasem fara sa rna revolt. Asistasem la adtea masase, va-

arsem marea facindu-se rcSie la l€Panto, trupudle modilor ascun-

zind spuma valurilor, incit ceea ce mi se descria aici mi-au parut

simple harluieli.Adeyaranrl razboi era cel Pe carc il putasem impotriva neqe-

dinciosilor, resnrl nu erau decit certuri de familie.

Desigur, Michele Spriano ma pusese in garda' dar cum as fiputut sa-l ascult, cind la fiecare pas recuno$team peisajele, mirc-

syrile, drumurile copilariei mele?

Visasem, traisem in iluzie. Nu ajungearn la marginile paradisu-

lui, ci mA afimdam in Paduea iotunecata- Poale ca nici nu ajunse-

sem in mijlocul imparafei Saranei, acolo unde ingerul decazut

nacinA sau devorcaza pe tradarori, pe Iude, pe Brutus, pe Cassius.'.

Domnul sa-l ajute Pe Guillaume de Thorenc, fratele meu!

Cu sabia p€ jumabfe scoasa din teac4 c€l mai indt dinft bar-

batii in negu a facut un pas inainte.

Cunofteam acea privirc, ochii de piara rece, dar cu stra'lucire

de olel. Era aceea$i ca a lui Dragut cel A$, cel Crud, Desftinatul'

Era c€a a cabului. Cea a lui Garcia Luis de Cordoza' capitan ge-

neral al Granadei. Cea a tunror ucigalilor, indiferent ce vesminte

poan4 indifercnt carui Durmezeu i se inchin '

tofi renegali de bu-

nabte, de indurare 9i de compasiune.

$du ca in ochi arn avut aceea5i sclipire cind am ucis.

$i, fara indoiala, in fala acestor oameni h negm, am rcgasit

acea scliple, cu atit mai tare cu cit, fieptrL fuda 9i emotia se ames-

tecau in mine cu arnaraciunea $i dezamaghea"

Mi-am scos $i eu sabi4 arafndu-i lama"

Barbanrl m-a salutat, abia inctinindu-si capul, cu pAlada trasa

pina la spdncene.

Mi-a spus pe un ton arogant ca se numea Jean-Baptiste

Coltiard, capibn de garzi la Castellaras de la Tour, in serviciul

contelui Guillaune de Thorenc. Avea ordin sa nu lase pe nimeni

se intre in castel.

18 MAX GALLo

- Nimeni, a rcpetat. Apoi, pe un ton dispreluilor, a adaugat:Vedef-va de drum.

Michele Spriano a inaintat Si s-a a$ezat inte noi doi, explicindcapihnului de garzi cine eram eu. Omul a parut derutat o clipa-Garzile ne inconjurau.

- Aici, a continuat el, e mai rot timpul dzboi. Papigtii din Ma-rEa FonfieatA a familiei de Mons refiua sa puna in aplicare fatatulde pace de la Saint€ermain, pe care cont€le Guillaume de Thorencne-a cerut sa-l rcspectarll Castellaras de la Tour este al nostsu, la felSi toale celelalte sate ale domeniului. Ne rugam cum dorim, infi-anceza, $i citim mai degraba Biblia decft acele rugaciuni caft o fe-meie despre care se spune ca a fost neprihanft4 dar care era fecioaracum sint eu popa! A izbucnit in fs $i m-a privit insistent inainte dea relua: L-am auzit pe contele de Thorenc spunind ci frarele lui s-afacut spaniol, din ura pentsu adevarara crediq4 $i ca si-a rcnegat rc-gatu.l, 5i-a tradat r'Hl $i int€aga familie. Tu esti acela?

Numa luptasem pe punteagalercisultane, nu-microisemdrul'rnul cu lovinui de secue si de sabie pentu a acc€pta ca un hughe-not sa ma insulte in curtea locuinlei noasue

Am tras sabia mai iut€ ca el. I-am pus yirfi.rl la git.Am stigal ca dacA weuna dinue garzi schteaza cel rnai mic gest,

le voi ucide capibnul. A$ fi a\.ut timp inainte de a fi eu ucis, nu-i aga?

- La o parte! a zis cu voce sugrumag Jean-Baptiste Colliad.Garzile s-au rctras.

- Sa plecam, a mulrnulat Michele Spriano.Am strigat sa ne fie adusi caii si l-arn fo4at pe capihnul gar-

zilor sa ma umeze pina la pod, unde ne aslepta Denis.L-am impins pe Jean-Baptiste Colliard, apoi am sarit in qa.

Cind ne apropiam de capatul podului, s-au auzit impu$catud dearchebuza.

Am sirnlit plumbul guierindu-rni la ureche Si lovind pietele.Apoi Upatul surd al lui Michele Spriano, pe care l-am vazutapl€cindu-se peste grumazul calului, agafndu-i-se de coama"

Singele a inceput sa pateze coama ro$cata a animalului.Acesta insa a continuat sa galopeze spre padure, in timp ce sti-

gam disperal, judnd $ ma razbun.

il-rt*i* *t" oin .-na sa oFesc cal'l lui Michele Spniano'

care nu mai ducea decit un mort. - la marsinea caruia se inal*'

Ne allarn in mijtocul unui lumm$ t

- ^ mnvile inconiurata de sajari' o toip' Raitumasen - cine alFt'

L"#ilril;iit smcea si sfarimasera soclul'* e,'"i."*'n*'**{:i1,1'.ffiH'frffif:i5-

nalul, apoi cu o creanga ascuFa ca ur

nite, am saPat o groaP'"" J*""'ti o"titt sa pregarsti' sinP'r' inrnormintfi€a unut om'

"^fi

"J.ui*ptt d Irichele spiano in manta' ascuruindu-i

f.*;i; ;; Pe frmdul gppn' Linsa el' infasurd inr-o cu-

'lffi"tti."-i""'oul de tlrist cu nchii inchisi'

ing-o zi. ma voi into

i,irrri+ aur. oou'nne' cenirudinea asta' in momennrl in care

inceDearn sa astuP groaPa'''*ffitli.r^#ta iastellaras de ta Tour' voi face un monn]nt

*#:;:;ff;il;' in capeta noasra voi reaseza *atuile Fe-

iitJ ti a" .finiilor in hridele fapdei''.".i';,;il.;P" altar stindardul de damasc rosu care

fl3yrase

, ,$;;til;;/tesa' Fecum si caPul rerzat al lui flristos'

An bat 'torit

pardntul cu balul' Trcbuia sa mmin singunl carc

.*;;";;i;;' 5i Prin alrc paru' se Profanasera morminte'

'*',i].- i" ""p"i

cldva Pasi voi recunoa$e acest skjar dntse

o mie de alti arbori ai Paduru'" ""r"-ill"* t"g" friul calului lui Spriano de gaua mea v am

oomit de-a lungul malului Siagnet't""il;;:;d zidurile de la Castellaras de la Tour' ca

timDul pac[ se intorses€ Pentu mrne'-""firiioi"" i"t tn-** 5i n*i mutt in padw€a intunecalr

lar singele un'a sa c5" oilXli*"*t ,i al razboiului meu'

Trebuia deci I ajung la caPan

ot iltii ; ;t "ouc la Paris' Acolo tebuiau sa se afle

c"iil";;; ;;'nc si cetelalte caPet€nij ale secrci hughenote'

in mijlocul impara$ei lui Lucifer'

o

Doamne, am t"ave6at rcgatul Frantei de la CasteUaras de laTour Si pina la poana Buci, unde am ajuns la incepunrl lunii de-cembde a anului de gratie 1571.

Gardienii parizieni m-au conuolat inEebindu-ma care mi€racredi4a si privindu-ma cu un aer banuitor.

t€-am raspuns ca luptasem impotiva necredinciosilor tunFe-una cu Liga Sffnta, ca noi cucerisem flola sultanului $i ca mergearn

"la Enguenand de Mons, cavaler de Malt4 ambasador al acesnri or-din pe linga rcge.

Am fost imbralisalNu eram unul dinue acei invetemti hughenof carc inchiriaza

camerc in loae cartiercle din Paris, isi tin acolo intilnirile, cauta sa

introduca in oras alme scufte cu care sa poaa Eece la executii ra-pide in locuinte sau pe strazi.

Trcbuia $ ma feresc de toti nobilii in haine simple, cu gulermare gi plisar: acegtia erau oamenii de inqederc ai amiraluluiColigny, rebeli reforma$, amirdbd razvratti, hughenoti de razboi!

M-am indepafia! meryind de-a lungul paji$tii Clercs, intilnindin dmmul rneu barbaf inamati, oameni din popol luntragi, ha-mali, femei care, in ciuda frigului aprig, aveau braBle dezgolite.Gesticulau imprejurul unei cruci mari inalpE pe o piramida dinpiete, pazita de soldalii regelui.

Am descalecatM-au inconjural Eram eu unul dintre nobilii Casei de Guise,

adevaradi apararori ai qedintei?

Am incuviintat, i-am ascDltat Spuneau ca uebuiau sa impie-dice ca aceasta cruce sa fie rastumata Si distrus4 dupa cum yoiau

2l

hughenoiii. in Tralafi de pace de la Saint'Germain' regele le pro-

misese ca nici un monument care evoca fizboaiele tsecute lnte

nrotestanti si catotici nu E€buia sa ramina in picioarc' Or' aceasti

Lr.. uttti],r"u "a

t ugt'enotii' PhiliPpe Gastine si fiul sau Richar'rl

,*.um si ein"tef" ac.snria" Nicolas Cmquet, fuses€ra condamnali

iu *o* si *en-ai in piala @ve la I iulie I 560' Coligny 5i hu-

ghenotii cereau ca aceasa cruc€ sa fie darimat'' c€ea ce era o ga-

iande a pacii' conlorm Promisiunii rcgelui'-- -ftfJlirn"n alr ju".f meu se infiria: aceasta cruce fusese ridi-

"uta fntt u .attaroti vicoria lui Dumnezeu si a Bisericii sale Ca-

tolice impotriva Raului. A o darima insernna Sa s€ ar'€Pto ca

tlJoria i fre cistigura de cate Demon, str fie uitaa condamnarea

ercticilor.Iar un calugar caPucin cocolat Pe o boma a rccitat:

Aeml vrea 9-i nadu$€asca

. Paminnrl sa-i PumzeascaFocul sa-i ftiga si sa-i Pitjol@sca

Cei ce slngele si-l vor va$a

Pentu cauza d&aFa ti buna

S^nt sigud ca Dumnezeu le va da

Ie(arc de toa& Pacablelar de vom iefia unul cit de mic

Din noi Donmul nu va mai lasa nimic ''

M-am lndePartat.

Stiam ca Enzuerrand de Mons locuia in strada Poulies' pe ma-

r"r #p, a S.".i nu depafi€ de Palatul Bourbon' in ceea ce il pri-

veste pe Diego de Sarmiento, pe carc - aflasem asta la Pisa - Filip

,f n-lea to"tiA I a"semnase si-i fie reprezentant Pe linga rcgele

Frantei,locuia si el in canienrl Luvnrlui' pe strada Saint-Honor€'- ---Am

traversat Sena intilnind pe podul Change un cortegiu de

babad $i de femei cale cintau: ,,Crucea lui Gastine este Crucea

noasfia! Cine se aringe de Cruc€ va fi blestemat! Cine d'dmi Cru-

cea va merge in iaaicrucea lui Gastine este Crucea noastra""'

Aceasta era pacea dintre protestanti si carolici?

MAx GALLo

. .Nu intilnisem de-a lungul &umului meu decit banuiala, ur4

dorinF de moarte Si de razboi.Ave3m sentimentul cA Hristos era un Aup lasat pe seama ne_

buniei oamenilor, carc pretindeau ca il iube*, di.p"l;r_si_l ;cum sacalii se bat penEu o pmda, fiecarc dime laite f*afnJcieo bucaa de camg sffrtecindu-l asdel pe Dumner"d;;;;d;deau ca ii apafin.

Cu fiecarc pas m-am gindit la chipul de tLisr c.u ocNi inchisi oecare_il. ingnopasem linga Eupul neinsufledt a U fvfcfrefe Spriini.

Ti-an.inleles, Doamne, bisletea si poale chi. d;;;id;. ,

$i . Fl .-. *"_T de gind sal razbun pe fUi.trete Spiano,oesl erdm hodrit sa ridic spada imporiva ereticilor care ii ucise_s€ra, hpoFiva pmpriului frale, care I angajase, ii inarmase, ma in_uebam totusi, cople$ig daca a fi credincios fui ff.irto, rru irr.oriumai intii a incerca sa-i unesti pe tofi cei "* "r"a"uu

in "t-i-i

,icuceregti sufletele carc nu-i cuno$teau invaFmiftele, fie ca estevorba de necredinciosi sau de pagini.

Dar nu asta era scopul oamenilor pe ace$ pamftt.

De fiecare data cind intr"m in vreun sat sau in weun ora$, in_cep€am sa ma inrcb in numele carei religii a lui fftistos urma safiu ucis.

. imi vor taia girul slavind numele papei? Ma vor ardeinvocinduJ pe Catvin?

, Inloaa Egiunea Nimes pe care o slabalusern sub un cer la felde $ralucitor ca al unei spade de opl, statui.le sfintilor Si ae Fecioa-rei Mrria zaceau la pamint, mutilate, sftuim"t", i" fat" ;isri"ii;ale camr timpane sculptate fuses€ra sparte cu loviruri de bams.

u neon pina si clopot€le fusesera darirnae, iar in mijlocul sar-mam ui naos rava$it se ingramadeau moloz 9i birne.Ma inconjurau. Ma ameninpu.

, Barba$i erau imbracad complet in negu. cu punnalul sau sa_Dn ta Sold, cu archebuza pe umar, iar un guler mare scrobit le ac_centua sevedtatea hasaturilor.

. Adeseacu bonele albe. femeile punau rochii de culori inchisesl cu guterul incheiat pina la ba$ie.

Pastoml, cu o tichie Plata 9i neagra cale ii ascundea parul' cu

o haini lungl care ii masca uupul, na lua la inEebad'

Aga cum facusem deja cu ani in urma, ma serveam de nu-

mele meu ca de un scul Eram Bemard de Thorenc, fratele lui

Guiltaume, unul dinre apropialii amiralului Coligny, si fiu al lui

Luis, mort la SaintQuentin, sub asalnrl spaniolilor'

Fnmdle se desseteau' Mi se Povestea cum ii derutasera pe pa-

pisti, cum jefuisera bisericile, cum ucisesera calugad si clerici'

acele ,uflete cotupte. fiinF ale viciului si ale minciunii' acei uzur-

parori ai credintei lui tlristos, vinzatod de indulgenle cu bulta

marc, maesri ai desfiiului.i Cind imi pmpuneau sa particiP la slujba' sa le ascult predicile

sau citirea Bibliei, ma feream.

Llsarn sa se inFleaga ca' aYind o misiune, tebuia sa ma intorc

la Paris cit rnai rcPede.

Eram intrebit: era adeYarat ca se pregatea casatoria lui

Ma4uerite de Valois, fiica reginei-mama' neagr4 omvitoarca

CatJrina de Medici, complicea sPaniolilor' cu Henric de

Navara-Boufton, Pri4 de B6am, fiul lui Jeanne de Albret' rc-

gina hughenota?- Avea sa se lase lunea prinsa in aceasA capcana? Ace$a eta Pre-

tt ce febuia Plarit Penfu a ne putea in sfir$it ruga cum se cuvine?

Ma mu\umearn sa dau din caP $i ma indepanam cit puteam

de repede.

Ardeam de nerabdare sa fiu din nou singur la drum cu cei doi

cai, in cirnpia dezgolla de barnna si sub ac€l c€r inghetal

Singuraratea ma linigte de$i m-a$ fi pu$t teme de tilhri' de

jefuitori si de pradaffi de tot soiul. Da aceSia mi se pdeatr nai Pu-

in cuzl si arneniqaori der:it acei oameni ai rcligiei care vedeau

iffi-un necunoscut nu pe simPlul posesor al unei pungi pline cu ar-

gind de care tebuia ustll'dl, ci pe insu'i Satana cae fiebuia omoril

Singur pe aceste drumuri, dormind in scobitura adinca a unei

stinci sau la ueun han, si chiar pe la Frani' contra unei sume de

bani emm linistit Dar ma cuprindea teaina de indata ce inram pe

poara vreunui castel.