Prof. HALBAC VIOLETAŞCOALA cu cls. I-VIII MĂNEŞTI

STUDIU DE CAZCONFLICT PROFESOR-ELEVI

Prezentarea cazului

Era ora de biologie. Andreea, Veronica şi Irina şuşoteau şi îşi scriau bileţele una alteia.

Profesorul le zări şi la un moment dat, furios, ţipă la ele şi le spuse: „Ieşiţi afară, obraznicelor!”

Veronica, care era o fire mai rebelă, aruncă o privire mai urâtă către profesor şi pe un

ton revoltător întrebă: „Ce-am făcut domnule profesor?” în schimb, Andreea şi Irina, ruşinate,

plecă capul şi cu lacrimile în ochi încercă să-şi ceară scuze: „Vă rugăm să …”, însă

profesorul nervos, gesticulând, interveni fără ca acestea să mai poată continua ceea ce aveau de

spus: „Pentru obrăznicia voastră, veţi şterge tabla în fiecare zi, timp de o lună”.

Analiza situaţiei conflictuale

Identificarea conflictului: - profesor nemulţumit de atitudinea elevilor

- cele trei eleve (nemulţumite de reacţia profesorului)

În acest caz este vorba de un conflict – dezacord în ceea ce priveşte atitudinile, ameninţarea

valorilor personale, stilului, plasarea responsabilităţii. A intervenit între profesor şi un grup mic de

elevi în ceea ce priveşte diferenţele de intenţii, interese, expectanţe, percepere a valorii, înţelegerea

modului de desfăşurare a activităţilor de învăţare.

Situaţia conflictuală în care se găseşte profesorul, ca individ, cred că este cea între două

valenţe opuse, acesta tinzând către zona pozitivă–împlinirea a ceea ce-şi doreşte, adică: participarea

atentă, cu interes a elevilor la oră sau poate doar conformarea elevilor.

Cauzele posibile ale conflictului

- neconfirmarea aşteptărilor

- percepţii greşite ale actului de învăţare datorate diferenţelor de intenţii şi de interese

- ambiguitatea definirii ariilor de autoritate şi responsabilitate

- lipsa de comunicare între profesor şi elevi, ajungând până la refuzul de către profesor a

dialogului iniţiat de eleve

- exprimarea greşită a emoţiilor

- abateri disciplinare minore ale elevelor, destul e frecvente

- autoritate excesivă a profesorului

Din prezentarea cazului nu rezultă dacă conţinuturile lecţiei erau prezentate într-un mod

atractiv, dacă metodele didactice erau activ participative – condiţii ce ar fi determinat un mai mare

interes din partea elevelor, care poate nu şi-ar mai fi scris bileţele.

Profesorul, simţindu-şi ameninţate autoritatea, poate chiar şi valorile personale, manifestă

emoţii violente ce culminează cu un acces de furie. Veronica este ostilă, neagă sau nu vrea să-şi

recunoască vina, nu înţelege implicaţiile faptei în contextul relaţiei profesor-elev.

Veronica şi profesorul manifestă rezistenţă la schimbare; profesorul apară interesul pentru a

menţine anumite norme, stilul autoritar, iar Veronica apară interese care nu au legătură cu

desfăşurarea lecţiei şi poate „statutul” de rebelă a clasei. În lupta cu profesorul, Andreea şi Irina

acceptă schimbarea, devenind supuse şi foarte probabil conformiste. Ele înţeleg greşeala, se

ruşinează, făcând posibile: schimbările de atitudine, de organizare a valorilor sociale, de norme; şi

cel mai important, arată disponibilitate pentru rezolvarea conflictului.

Profesorul a uzat de o modalitate violentă, nicidecum creativă în abordarea conflictului şi

rezolvarea lui, a utilizat greşit puterea, aplicând reguli inflexibile nediferenţiat asupra celor trei eleve,

deşi acestea şi-au exprimat nemulţumirea diferit (Veronica în mod agresiv şi obraznic, iar celelalte

două au început să plângă – fapt ce denotă pregnanţa atmosferei de teamă şi neînţelegere). Pedeapsa

uniformă aplicată celor trei eleve, deşi au existat două comportamente diferite (Veronica, pe de o

parte şi Irina cu Andreea, pe de altă parte), a punctat rigiditatea profesorului în abordarea problemei.

Profesorul a perceput elevii ca duşmani ce trebuie puşi pe fugă, distruşi, deci conflictul a fost o luptă

mai mult decât un conflict orientat spre sarcină.

Între profesor şi elevi nu a existat comunicare, toleranţă, cooperare, pozitivitate emoţională

şi respect reciproc. Exprimarea emoţiilor atât din partea profesorului, cât şi din partea elevelor (în

special Veronica) a fost neconstructivă, chiar distructivă.

Profesorul nu a ţinut seama de interesele, nevoilor elevilor în stabilirea sancţiunilor

(ştergerea tablei trebuie înţeleasă de elevi ca o responsabilitate asumată în cadrul colectivului, şi nu ca

o pedeapsă). Ameninţarea iniţială „Ieşiţi afară!”, nu este în acord cu interesele, trebuinţele nici uneia

din părţi. Apelativul „obraznicelor!” nu este potrivit situaţiei descrise („şuşoteala” şi transmitere de

bileţele).

Privitor la elementele prin care se manifestă conflictul, amintesc: incidentul (acum ar fost

momentul propice ca profesorul să comunice elevelor cu ce au deranjat şi să le explice ce aşteptări

are de la ele); neînţelegerea apărută datorită agresivităţii, etichetării elevelor drept obraznice,

minciuna Veronicăi în încercarea de a-şi ascunde vina; tensiunea apărută între profesor şi elevi face

ca relaţia dintre aceştia să se deterioreze ca urmare a atitudinii negative de ambele părţi, elevii

resimţind teamă; criza este momentul în care apar manifestări de violenţă verbală şi nonverbală

(profesorul ţipă, gesticulează şi recurge la extreme, Veronica se uită urât şi ridică tonul).

Stadiile conflictului

Stadiul latent cred că rezidă din faptul că profesorul resimţea o stare de disconfort înainte de

a veni la oră, fie datorită acumulării unor nemulţumiri faţă de atitudinea elevilor de la alte clase, fie

datorită faptului că cele trei eleve implicate nu erau la prima abatere, caz în care se pune întrebarea

„ce masuri de prevenire a conflictului au fost luate?”. Nu ştim ce a făcut profesorul între

momentul când le-a zărit pe fete şuşotind şi momentul când a ţipat la ele. Poate le-a privit insistent în

speranţa că vor renunţa la „activităţile” lor, încercând astfel evitarea conflictului sau măcar amânarea

lui. Dacă elevele au sesizat acest lucru putem spune că ne aflăm în stadiul perceput al conflictului. În

acest scenariu, profesorul, văzând că elevele nu şi-au corectat atitudinea, a dus conflictul rapid din

stadiul simţit în cel manifestat. Neevitarea conflictului probabil că a constituit un motiv în abordarea

impulsivă. Profesorul consideră problemele rezolvate prin aplicarea pedepselor.

Fiind un conflict asimetric din punct de vedere al forţei, consider că a fost un conflict stins,

dar nerezolvat: poate că Andreea şi Irina, suprimându-şi emoţiile, nu vor mai declanşa conflicte, dar,

cu siguranţă, nu la fel vor sta lucrurile în ceea ce o priveşte pe Veronica. Este posibil ca profesorul să

intre în conflict cu dirigintele clasei (acesta întocmind un grafic, la începutul anului şcolar, cu

activitatea elevilor de serviciu, ce va fi dereglată de masurile unilaterale luate de profesorul de

biologie).

Rezolvarea conflictului

Abordarea şi rezolvarea cu succes a conflictului depinde şi de voinţa celor implicaţi de a-şi

modifica atitudinile şi opiniile. Prin modificarea propriului comportament, profesorul ar fi determinat

schimbarea atitudinilor elevilor faţă de el şi ar fi nuanţat pozitivitatea relaţiei cu aceştia. Profesorul nu

a demonstrat abilităţi de comunicare (nu a ascultat părerea celor două fete, nu a solicitat justificarea

atitudinilor), nu a cooperat pentru a crea un climat bazat pe încredere, nu a luat democratic deciziile şi

nici măcar nu şi-a stăpânit emoţiile primare. În soluţionarea conflictului profesorul nu s-a concentrat

pe problemă ci pe elevele implicate, demonstrând astfel că nu are cunoştinţe şi deprinderi de

rezolvare a conflictului.

Deşi, aparent, profesorul a obţinut ceea ce-şi dorea şi elevii nu (câştig-pierdere), eu consider

că avem de-a face cu o relaţie pierdere-pierdere, dacă privim într-un context mai larg şi pe o perioadă

mai îndelungată. Modalitatea de abordare câştigător-învins, la care a apelat profesorul, presupune o

abordare agresivă, utilizarea puterii, soluţionarea în favoarea unei părţi, dar este rezultatul unui eşec şi

poate avea efecte întârziate (Veronica va încerca să saboteze decizia profesorului, decizie pentru care

nu a fost consultată).

Se remarcă faptul că nu au fost parcurşi corect şi în totalitate toţi paşii pentru a se depăşi

conflictul. Paşii ce trebuiau parcurşi sunt:

1. Să recunoaştem conflictul – aşteptări neconfirmate

2. Să ne recunoaştem sentimentele/gândurile

Ce simt, ce gândesc? De ce? – frustrare, lipsă de respect. Poate sunt preocupate de o

problemă importantă pentru ele? Şi totuşi comportamentul lor nu este cel aşteptat! Nu vor să

respecte regulile? De ce nu şi-a pus aceste întrebări profesorul de biologie? Nici empatia nu

face parte din capacităţile profesorului.

Ce simt şi gândesc cele trei eleve? – teamă, ruşine, revoltă. Oare atât de grav a fost fapta

noastră, încât s-a enervat profesorul atât de tare? De ce ni se adresează ordine pe un ton

foarte ridicat?

3. Să ne dăm seama ce vrem.

Ce doresc să obţin din această situaţie? – restabilirea ordinii, obligarea elevilor să respecte

regulile, să acorde atenţie profesorului şi lecţiei.

Ce doresc ceilalţi? – Poate o să primim o pedeapsă mai mică şi nu o să afle nici domnul

diriginte! Sa se ţină cont şi de părerea noastră, să avem ocazia să vorbim despre noi şi

problemele noastre, profesorul să aibă răbdare şi să ne încurajeze din când în când.

4. Să producem idei

Ce soluţii există pentru ca ambele părţi să poată obţine ceea ce doresc? Aceasta e o altă

întrebare pe care profesorul nu şi-a pus-o. Soluţiile găsite de el au constat în ameninţarea de

a da afară din clasă şi pedepsirea cu ştergerea tablei zilnic, timp de o lună.

5. Puneţi planul în aplicare

Găsiţi soluţia care împacă ambele părţi. Acţionaţi în spiritul „Putem câştiga amândoi!”

Profesorul şi-a dat seama că ideea de a le da afară pe cele trei eleve nu este optimă şi până la

urmă din două rele a ales pe cea mai mică.

Profesorul nu a abordat relaţia drept câştig-câştig, iar soluţia nu a fost nici pe departe

creativă, deci conflictul nu poate fi văzut ca având o şansă pozitivă. El nu arată dorinţa de a rezolva

mergând pe perceptele: „nu eu am început” (când Andreea şi Irina au preluat iniţiativa de rezolvare a

conflictului au fost blocate), „eşti slab dacă faci concesii”, „ori eu, ori ele”. El nu a investigat

preocupările ce stau la baza acţiunilor celor implicate în conflict. Dacă mesajul bileţelelor constituia o

problemă apăsătoare, cu rezolvare imediată? Din acest punct de vedere, conflictul ar fi putut fi evitat

prin: reducerea unor pretenţii pe care le avem de la elevi (ex.: profesorul ar fi specificat că atunci

când apar probleme deosebite, acestea vor fi dezbătute în primele cinci minute ale orei), negocierea şi

stabilirea regulilor de comportare reciprocă, exprimarea şi justificarea aşteptărilor atât de către

profesor cât şi de către elevi.

Printre opţiunile pe care le are un profesor nu ar trebui să se regăsească cele violente, ci doar

cele nonviolente, cum sunt negocierea, medierea şi arbitrajul.