ORADEA-MARE fNAGYVÁRADJ 2 octombre st. v.

14 octombre st. n.

Ese in fiecare duminecă. Redacţiunea :

Strada principalii :><•"> a. Ii. I A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. Pe Vi de an 5 fl. ; pe '/*

de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei,

II Iosif Novac.

La 22 septembre n. s'a ţ inut o frumosă festivi­t a te la Oravi ţa . S'a serbat iubileul de cincïdeci de ani al unu i inveţă tor român. 0 jumăta te de secol pe t recu tă in serviciul culturei naţ ionale, este un titlu pré de ajuns, pentru ca să aducem şi noi pe aceste colóne t r ibutul stimei nóst re pent ru demnul inve­ţător .

Acest i nve ţă to r este Iosif Novac. Éta linia-meniele de frunte din vieţa lui. S'a născut la 10 februarie 1819, in comuna ru ra lă Jitiui, din comitatul Caraş-Severin, unde ta tă - seu , Avram, fusese inve­ţător. A inceput să inveţe in şcola din satul seu na ta l , sub conducerea părintelui seu : apoi îşi cont inua studiile in şcola nor­mală germană din 0 -rav i ţa şi 'n şcola nor­mală maghiara dinRitt-berg, dup ' acea in t ră 'n p repa rand ia r o m â n a din Arad şi 'n anii 1835—30 făcu ambele cursuri , ér in 1837 termina şi un curs de teologie tot in Arad.

In anul viitor, 1838, densul fu aplicat ca inveţă tor suplent lân­gă părintele seu in Jitiui. Cunosoênd lim-ba.germanăş i maghia­ră , la 1841 fosta d i ­recţiune regescă mon-tană-bana t i că îl numi inveţă tor definitiv la şcola poporală r o m â n ă din Cic lova-montană ; ér la 1843 aceeaş direcţ iune îl numi inve ţă to r la şcola popora lă r o m â n ă din Ora-v i ţ a -montană , pos t ce-1 ocupă şi astădi cu vrednicie neclint i tă .

Avênd până la 1872 o p la t ă mică, incât eră silit să-şi cau te şi alte ocupaţiuni , Iosif N o v a c totuş nici odată n ' a lipsit delà da tor ia sa şi şcola lui tot-

1

déuna a fost la inălţ imea şciinţei didactice. Cea mai mare parle a clasei inteligente române din ţ inutul acela a eşit de sub aripele lui, incât abia este sa t p 'acolo unde să n 'aibâ un inveţăcel séu preot, seu advocat , ori no ta r şi mai cu sémà inveţător , căci şcola lui iosif Novac totdéuna era vestită.

Cumpenind aceste merite, consistorul din Caran­sebeş, indată la in­t roducerea conferin­ţelor inveţătoreşci din acea diecesă, îl numi comissar şcolar ; ér sinodul 1-a ales in 1867 asesor in senatul şcolar al consistorului d iecesan, inse fiind bolnav, la 1878, r e -nunciă la ambele pos­turi onorifice, reser-vându-ş i numai dis-t incţiunea de prési­dent in despăr ţ ămen-tul din Oraviţa al Re ­uniunii învăţători lor români din diecesa Caransebeş, ceea ce indeplineşce şi acuma.

Tot la s tăruin ţa lui se infiinţă fundaţ iunea şco lară din Oravi ţa-mon tană , care in 1877 se u rcă la s u m a de 1337 Ü ; asemenea şi corul -vocal de acolo, care 'n u r m ă făcu progres a tâ t de fru­mos ; meritul seu este şi înfiinţarea classei a doua la şcola unde funcţioneză.

Iosif Nonac s'a că ­sători t la 1841, luându-ş i de soţ ie pe Marta Nedici, fiica fostului iuve ţă to r Avram Nedici din Orav i ţa -română . A avu t t re i copii, o fată si doi fii, d in t re car i numai cei din u r m ă t r ă e s c ; unul , Mihai, e negus­t o r ; celalalt, Iuliu, e advoca t in Bozovici.

Dorim binemeri ta tu lui inveţă tor vieţă senină, c a să se po tă bucura de fructele ostenelelor sale p â n ă la adânci be t râneţe !

40

Iosif Novac

458 F A M I L I A Anul X X I V .

Bate la uşe. — Novelă, de Carmen Sylva. -

y~~kjţi®£j (Urmare.)

eonia zimbi şi, luând pe t inera femeie cu ea jSlS-in iatac, o duse inaintea oglindei şi-i dise li-ţyYWŞZsjnştit : Ia ui tă- te .

Şi Vilma se vëdù in to t ă frumseţa ei s t răluci tă , in t inere ţa ei, lângă o femeie mai be t rână , in obrazul căreia vieţa săpase t răsătur i adânci . Se intórse spre Leonia şi se a runca in braţele e i :

— Inveţă-me să am şi eu o pa r t e din măr in imia dumitale , o pa r t e cât de mică ! striga ea cu spaimă, a r a t ă -mi cum să-1 fac fericit!

— Nu ţi-ai împlinit cea dintêiu datorie, nu i-ai da t un fiu, dise Leonia liniştită.

— E p ré târdiu, pré târdiu ! oftă Vilma. S'a plâns de mine ? Ş-a descărcat inima ?

— B u r k h a r d ? Cred că şi-ar smulge mai de grabă limba, decât să se plângă in genere. Inse eu am simţit, că lipsa de copii este chinul lui cel vecinie .

Leonia mai puse un lemn pe foc şi Vilma in-genunchiá pe covor, pe când Leonia se aşedă la locul e i obicinuit lângă ro t i ţa de tors .

Ceţa d e din afară şi focul din casă revărsau o lumină stranie pes te amêndoue femeile, dintre ca re una cu ochii aprinşi părea că bé cu sete vorbele de pe buzele celei-lalte. Leonia cunoşcea pré mult inima omenéscà şi durerile ei spre a se pierde a c u m in vorbe lungi. Se mărgini a da t inerei femei sfatu­rile unei mame, şi Vilma, care nici nu apucase să cunoscă pe maică-sa , ascultă uimită şi speriată, şop­tind : » De ce am venit a tâ t de târdiu ! Şi când me gândesc că l-am chinuit cu gelozia m e a ! Şcieam de câte ori venia aici, şi a tunci îmi eş iam din fire, î i făceam scene inainte de-a se duce şi la rentórcere . El remânea ta re ca oţelul, puteam plânge, pu team fi ca o turbată , pu team să-1 rog şi sâ-i poruncesc ; când era vorba de dumneata , erá ca şi când eu n 'aş fi pe lume. Adese-ori nu dicea nimic, dar une-or i d i cea ! >Vilma, in tote eşti copilul meu resfăţat : n u m a i in acest singur lucru nu-ţ i voi făgădui n imic ; ţ ine minte ce-ţi spun*. Şi eu gândiam, că nu se pu t ea altfel : că te iubiă mai mult decât pe mine . Deunădi ér l'am chinuit , dar de as tă -da tă s'a apr ins grozav şi mi-a d i s : »Vilmo! Dumnedeu te va pedepsi pent ru asta ! Decă ai puté vedé pe sfânta delà Altwehringen, ai cadé in genunchi inaintea ei ! Nu eşti demnă să se jertfescă ea pentru tine» ! Niciodată nu l 'am vedut astfel, şi m'am speriat de mânia lui putern ică ! Şi de oda tă mi s'a dus to t ă u ra in con t ra dumitale , nu mai aveam decât gândul să te vëd! Şi când am intra t şi m'am uitat in faţa dumitale , mi -a fost ruşine ş-am cădut in genunchi, tocmai cum spusese el. 0 cât de rea sunt ; cât de rea sun t ! Câ t de nenorocit l 'am făcut ! nici nu pot pr icepe cum de n'am vedut-o cu ochii mei ! Din primul ces a m fost gelosă. Căci nu putea fi al meu. Se tot gândiâ la dumneata , şi eu nu voiam s'o sufer ! É r t à -me , inveţă-me să recâştig ce am pierdut , toţi anii t recuţ i in care mi-a suferit t o t e capri ţuri le cu a t â t a r ă b d a r e ! 0 , ce v ie ţă pierdută !

Leonia simţi tote cuvintele acestea, ca şi când le-ar fi spus ea insaş ! In marele ei egoism, Vilma nici n u se gândiâ, ce durere mare aducea femeii s in­gura t ice prin mărturis i r i le ei. Dar voinţa Leoniei invinse durerea inimei ei, şi ea e ră b lândă şi t a re , ca şi când nici n ' a r fi fost ea in joc .

Din acea di Vilma se ducea inse mai des la Leonia decât chiar Burkhard : până ce Burkhard ven i

intr 'o di înt ineri t şi cu faţa luminosă la Al tweh-r ingen.

— Vilma nu póté veni adi, me t r imi te să- ţ i spun că e cam suferindă.

Dicênd aceste cuvinte , apucă amêndoue mani le Leoniei şi să ru tându- Ie cu căldură, îi dise :

— Şi totuş , Leonio, t u m'ai făcut fericit.

IV.

Odihna. Veni v é r a şi după ea veni ér t o m n a , şi Leonia

cosea to tă sé ra cu m a r e sil inţă. In faţa ei erâ u n coş căptuşi t cu mă tasă albă, in care se g rămădiau o sumă de lucruri miti tele ! chemăşu ţ e s t răvedi i cusute ca de degete de dină, păpuce i albi cu panglicuţe a lbas t re , »căci t rebue să fie băiat şi băieţii po r t ă a l ­bastru» — aşa zimbiâ şi şoptiă Leonia in s ine . »Pembea e n u m a i pent ru fete*. Se sculă şi r idicà o pânză albă, care acoperiă u n legăn minunat . Erâ de mătasă a lbas t ră împodobi tă cu dante le şi cusă tur i albe, perinuţele brodate gata , p l apoma căptuş i tă cu caşmir alb, tote făcute de Leonia cu m â n a ei. Nimeni decât ea n ' avea voie să lucreze pent ru mica şi mult dor i ta minune .

Vilma erá a t â t^de bolnavă , incât t r ebu ia să s tea tot culcată , şi Burkhard inven ta dis t racţ i i p en t ru ea . Ii cetiá césuri intregi, ch ia r şi basme şi istorii de copii, decă al te cărţ i o obosiau pré t a re . 0 îndu­pleca cu vorbe blânde să mânânce , o desmierdá când se plângea c â t de urî tă şi de slabă se făcuse. Decă avea presimţir i de mór te , o inveseliá şi-i poves t iá nebunii le sale din copilărie până când o făcea să r îdă . Adeseori ea se gândiâ că a r v ré mai bine să n 'â ibă copii decât să sufere a t â t : inse avea destulă s t ăpâ ­nire de sine ca să nu spue t a r e acest gând şi nu mai oftá, când doctorul dicea din nou că t r e b u e - s ă s tea culcată .

Leonia se opri mul tă vreme ina in tea legănului isprăvi t şi se gândi la patul cel mic al lui Păcînicel , şi o cupr inse un dor a tâ t de fierbinte de Păcinicelul ei, incâ t lacr imele incepură să curgă din nou pr in d rumul cel cunoscut . E r a u ui taţ i anii t recuţ i , ş ters e rá şi gândul că Baldo a c u m ar fi fost bă ia t m a r e . Se vedea erăş in nóp t ea aceea in care pen t ru inteiaş da t ă se indoise de Burkhard , in care cerul îi dăruise u n fiu ! — In sferşit îşi t r ecu cu m â n a pes te frunte şi pes te per , luă lampa şi se duse in i a tac , se des-b r ă c â şi cădii in genunchi ina in tea patului ei.

— 0 domne , Dumnedeul meu ! M'ai dus tu in t o tdéuna ? Numai pe t ine t e - am ascul ta t ? Séu a m umbla t drumuri le mele u r m â n d vo in ţa mea ? Mi-ai primit jertfa, o domne ? Atunci lasă să-mi fie destulă sufer inţa ; i a -me la tine, d o m n e !

Cu inima ma i l inişti ta inchise ochii şi de oboselă adormi ingenunchiată . Ii reveni in vis a cea nópte de vijelie şi i se părea că aude din nou bă tend la uşe. Se deş tepta şi surise, vedênd că adormise in rugăciune, d a r o bă tae mai t a re o face să s a r ă în sus şi să se repedă la uşe.

— Un om călare a adus ser isórea acés ta , dise slujnica cu ochii mari .

Leonia rupse p l icu l? »Ve rog pent ru Dumnedeu, veni ţ i ! Burkhard

s'a inbolnăvit fără de ves te şi striga in t r ' una »Leonia«! Vilma«.

— Să puie iu te ca i i ! porunc i Leon ia , se î m b r ă c ă t r emurând , a runca mai m u l t e lucruri intr 'o t ra is ta , a re t ă ce să-i t r imetă in u r m ă , şi e ră jos l a p o r t ă când trăgea t răsura . — Lung a fost d rumul p r in n ó p t e ; i se p ă r e a că in veci n u se v a sferşi.

Pen t ru inteiaş da t ă i n t r á ér in casa in care fu-

Anul XXIV F A M I L I A 459

sese s tăpână . Aceeaşi sală o primi, luminată numai de felinarul cu care o intimpiná feciorul cel vechiu.

— Dar ce e, pentru Dumnedeu ? in t rebà ea. Manile bă t rânulu i t remurau, pe când îi lua haina.

— Nu şciu ! Domnul nostru e atât de schimbat ! De mult n u pré erá bine, dar tot r îdea când i-o spunea cine-va, şi de ieri i-a căcjlut pe piept incât nici nu póté resuflá şi tot tuşeşce.

Ii lumina de-alungul scării in sus. Fă ră şovăire merse prin sală spre iatacul lor de odinioră, ca şi când aşa t rebuia să fie. Când intră, Vilma inaintă spre ea. »Mi se ascunde adevărul*, şopti ea, »dar şciu pré bine că e a t aca t la piept«, şi incepù să plângă.

— Eşt i tu, Leonio? intrebà bolnavul gemênd. Ea se apropia iute de el ; îl vetju culcat pe pe­

rinele înă l ţa te şi resuflând greu. Ii apucă manile şi nu le mai lăsa.

— Şciam—da—şciam, că vii ! ijise el cu înt re­ruperi . »Nu pot—să mor—fără t ine«.

— Dar cine vorbeşce de morte ? îi respunse Leonia cu veselie prefăcută, pe când in ochii ei in-cremeneţi de abia se puteau opri lacrimile. Se aşedă pe merginea patului, căci Burkhard îi ţ inea mâna tot. mai s t r îns ; îşi pusese braţul in giurul Vilmei şi şi o a t rase spre ea. »Colo pe pa t să te culcic, îi 4ise incet. »Nu trebue să te oboseşci atâta* ! Vilma nu voia, da r Burkhard scóse anevoe vorbele : Fă ce-ţi spune. Fă tot ce-ţi spune. Eu am fost i eu povetuitor« ! Êr Vilma se supuse plângênd.

Cu tô t à îngrijirea, t o t nu mergea spre bine. Leonia o simţi indată . A treia di spre seră Burk­hard dise : Te rog, Vilmo, du-te un moment , numai un moment afară « ! Se duse fără a privi indără t .

— Leonio ! (fise el »fii tu paza ei—şi ingrijeşce de fiul- m e u ! Şi te rog — te rog — értà-mi tote pëcatele mele« ! îşi intinse braţe le şi o str înse la pieptul lui cu a tâ ta putere , ca şi când vie ţa şi plă­cerea vieţei a r puté re in t ra din nou in el ; inse in­cepù să tuşescă şi fruntea i se ingălbini ca de morte, ér Vilma re in t ra sper ia tă şi de-abiâ putu să-şi s tă-pânescă ţ ipetele vedênd schimbarea . Leonia o duse cu sila până in bra ţe le lui Burkhard. Dar el nu mai avea nici u n cuvent pentru ea. Ţinea încleştată m â n a Leoniei şi ochii, ca re i se întunecau, erau a-ţintiţi n u m a i pe ea. Cât t imp o putu vedé, ea îi zimbi : apoi îi inchise ochii, duse pe Vilma leşinată din odae şi o puse pe u n pat , lăsându-o pe mâna doctorului şi a femeilor, pe care le depăr ta delà mor t De abia eşiră toţ i din odae şi ea încuia uşa şi se lăsă fără a se mai s tăpâni in voia durerii. Ii lua capul iubit in braţe acoperindu-1 cu sărutăr i , pe când lacrimile îi curgeau neas tèmpera te şi i se rupea inima de ja le .

— Al meu ! al meu ! al meu ! şopti ea şi îi săru ta ochii şi buzele cele reci. Apoi îi frecă ' manile, ca şi când a r fi vrut să le incăldescă, şi erăş îşi apăsă bat is ta pe gură ca să nu i se audă plânsul. Acum că n u mai pu tea s'o simtă, totă iubirea ei ne ­mărginită şi înăbuşi tă isbucniă înaintea lui. Eră ca o furtună care sguduiă din temelie totă n a t u r a pu­ternică a Leoniei, jalea unei vieţi intregi grămădită intr ' un ces. Perinele mortului e rau ude de lacrimele ei, mani le lui ma i e rau calde de imbrăţoşăr i le ei fierbinţi ; da r ca de m a r m u r ă e rau t răsă tur i le feţei lui şi o mare oboselă era reversa tă peste ele. Leonia invinovăţ iâ pe Dumnezeu, care nu-i da şi ei mórtea , mór tea lângă el, nu meri tase ea a t â t a ? Dar vie ţa ei era ancă ta re , îşi şimţiâ sângele curgênd cu putere prin vine şi ultima dor in ţă a lui Burkhard nu se putea indeplini decât prin ea .

0 m â n ă pe clenţa uşei o făcu să-şi vie in fire.

Se ridica in totă măr imea ei şi deschise. Eră m e ­dicul care o chemă la Vilma şi care îi (fise dând din cap, că s ta rea ei eră forte ingrijitóre. Leonia se află pentru inteiaş-dată faţă cu rudeniile Vilmei, faţă cu t a t a şi fratele ei, cari o primiră cu un respect sfios. Pe Vilma o aşedară in pat. Când se apropia Leonia, Vilma îşi puse braţele in giurul gâtului ei : »Leonio. Leonio dragă, sora mea, mama mea ! Remâi lângă mine, te rog«. Plângea ca un copil mic in braţele celeilalte. Leonia vedù indată că aveau nevoe de ea aici. Nu se mai mişca de lângă patul Vilmei ; ea făcea tote cu energia unui bărbat şi cu blândeţa unei femei ; in curênd erá atât de trebuinciosă la Gross-heimbach, ca şi când nu s'ar fi muta t nici odată de acolo, ca şi când Vilma ar fi fost fiica ei. Trecură şese septemâni pline de greutăţi, şi numai prin cea mai mare îngrijire putii s'o ducă nemângaiata veduvă a t â t a t imp. In sfârşit incepù să reinvie şi chiar să se bucure in aş tep tarea naşcerii. când in ajuuul Cră­ciunului o a p u c a r ă durerile. Leonia o ţinu in braţe to tă nóptea cea lungă, par ' că ar fi vrut să insufle acestei slabe fiinţe tă r ia ei sufletescă.

— Cu ce fericire aş fi suferit eu tóté ! se gândiâ ea. La cea dintêiu racjă de sőre ce s t răbătu prin geam. şe au(Ji şi cel dintêiu ţipet.

— Vilmo, îţi t răeşce copilul, striga Leonia. — Copila t răeşce , dise doctorul. — O fată ? intrebà Leonia. Doctorul făcu un

semn afirmativ. Toţi tăceau. In momentul acesta se 'nvineţiră buzele Vilmei. »Nopte bună . Vréu să dorm acum* ! dise ea, îşi intórse capul spre Leonia, par ' că a r fi vrut să-1 ascundă pe pieptul ei, şi remase mortă .

(Va urmá).

E l e g i e .

ómna vine şi nădejdea simt pe mine că me Iasă, Firea tristă me 'ntristeză. Vai greu dorul me apasă . . .

j l j De ce gândul meu alergă şi când cerul se 'noreză, I Repede, ca foc de fulger, spre iubitu-mi se 'ndrepteză ?

Me incerc, me lupt cu densul să-1 intorc in altă parte, Dar de ce-a iubit odată, gându 'n veci nu se desparte, Fie ernă fie veră, fie dulce primă-veră, Făr-de preget, totă vremea duce-a dragostei povară!

Diua scade, ér dumbrava de podóbe se desbracă, Frundele suspină jalnic deslipindu-se de cracă, Mi-au acoperit cărarea.. . Gândule, ér sbori spre locul Unde 'ntêia oră mie dulce mi-a zimbit norocul.

Unde sufletu-mi odată tresăria de fericire Şi in ori ce fir de erbă eu citiam numai iubire. Ah! te 'ntórce de acuma delà césuri dispărute, Ce mai răscoleşci zadarnic printre ramurile mute?

S m a r a .

Minunate sunt caile tale. — Novelă. —

(Incbeiare.)

rupă to te îţi ma i baţi şi joc de mine, i rupse • dómmi Racovă . »Ce mai ţeră . Ce ma i d rep ta t e .

Să nu fii t a in s ta re să dai pe faţă pe un mişel

460 F A M I L I A Anul X X I V .

de otrăvitor. Ce-mi foloseşce că sunt soţia unui m a ­gistrat, decă ori-cine póté, fără frică de pedepsă, să a tenteze la vieţa mea« ?

»Ei, ei, . . . vedi cum sunteţ i voi ! Cum nu vi se face indată pe plac, perdeţi r ăbda rea şi, t o toda tă cu r ăbda rea : cumpătul ca găina umbletul . Decă medicul nostru n 'a pu tu t să-şi dea o părere valabilă, nu este dis că pent ru acesta am remas pe jos, că ni s'a respins acusa.«

»N'am remas pe jos ? Se va face dară ceva U »Nu se va face, ci s'a făcut deja.« »Ce ?» *S'a trimis laptele la universi ta tea din capi ta la

nostră, ca să se analiseze acolo in laboratorul chimic al taculţăţii medicinale.*

' »Aşă . . . şi până când v a veni respunsul ?* »Nici prin gând să nu-ţ i trecă, că-ţi vei pu té

logodi fata inainte de ca rnevaU. >Pănă'n carneval ! Ce spui, nu te socotesci, că

d'abiá suntem in postul Pasc ib r . Noue luni şi mai bine să ţie cerce tarea . . .< ?

»Ce vrei ? a şa sunt judecăţile as tea. Trebue să aibi răbdare , mul tă răbdarec !

>Voi incercâ să am.« »Că deu, te va prinde de minune* . Din capitală se inapoià laptele, fiind că l abora to -

riul chimic al facultăţii medicinale e ră aşa de împo­văra t cu lucrări, ca re de care mai urgente şi mai însemnate , incât n u se putea ocupa de anal isarea cerută. — Acum se espedià la a doua univers i ta te din ţe ră , unde s tete mai multe septemâni , ba chiar luni ş-apoi se in tórse cu u rmătoru l r é su l t a t :

> Lapte aşa de bun şi aşa de cura t n u s'a ma i anal i sa t ancă nici oda tă in acel labora tor* .

Acusa de otrăvire porni tă cătră mine fu respinsă, fireşce şi astfel scăpai de un mare pericol. Noroc numai că nu aflasem nimic despre aces ta nouă sabie a lui Damocles, ca re a târnase destul t imp d 'asupra capului meu, căci (Jeu, ameninţarea acelui pericol m'ar fi neliniştit şi mult m'ar fi mâhni t gândul că m a m a adorate i mele a pu tu t să me urescă până in t ru a tâ ta , incât . să me ţie capabil de o asemenea fărăde­lege infiorătore.

VII.

Eu, care nu şciam nimica despre a s t ea , atribuisem amênarea logodnei, spre mângă ia rea mea, resistenţei opuse din par tea Haretei . Cu to te că se sună mereu, că in carnevalul viitor se v a serba cununia ei cu Didimoc, începusem a me imbărbăţ i pr in acesta t r ă -gănire, căci bine (Jice nemţul ! »Zeit gewonnen, Alles gewonnen«, care va să dică cam asă pe româneşce : apa t rece, petrile r emân .

Se s t recurase véra , venise a l tă ernă, — fără coterie — de unde să fi avut eu poftă să iau par te , chiar decă s'ar fi arangiat undeva.

Cât de greu îmi t recea acesta ernă tristă, şi mortă !

îmi păru un veac până 'n carneval , dar despre altă pa r t e îmi sosi pré de grabă t impul veseliilor, căci îmi aduse anunţul de fidanţarea Haretei cu Teofil Didimoc.

Apa trecuse, dar părea că spëlase şi petrile. T o -tuş d a r ă !

Se vorbiá că cununia se va severşî in serbă-torile Paşci lor .

Tocmai cum se bucură cel osêndit la mor te de puţinele dile, care-1 despart delà ul t ima sa oră şi se mângăie cu spe ran ţa că dór' dór ' se v a in têmplâ vr 'o minune, care să- i aducă ertarea, to t asemenea me bucuram şi eu, că mai erau vr 'o câ teva septemâni

până la consumaroa deseverş i tă a nefericirii me le şi că se va intêmplâ v r 'o minune şi se va desface logodna.

Acesta minune se şi in têmplase p ' a tunc i , s e severşise pe tăcute , astfel incâ t nu şciea a n c ă n i m e n i despre ea, decâ t numai acele persóne pe ca r e î i priviă. —

Intr ' una din dile se respândi u n svon s t r a n i u prin o raş .

Domnul judecător Raeovă , — aşa se d icea — ar fi fost da t in cercetare disciplinară ş-apoi i n d a t ă suspendat din funcţiune.

Când audii acésta, me înveselii i nda tă . D'aicea să nu ve daţi cu socotéla, că a ş fi u n

om reu de inimă, un păgân, care se bucura de p a ­costea al tora, ci — numai că, tot amoresa tu l e s t e făcut unul ca al tul . Aşa şi eu ori ce i n t èmpla re dimpregiurul meu séu al ei o puneam in legătură c u dragostea nos t r ă .

Disgraţia in care căduse domnul Racovă , î m i pa ru tare pri inciosă realisării speranţelor mele.

Dar nu numai eu, ci ori ce om cu min tea s â -nă tosâ t rebuia să-şi spună, că cuscrenia in t re p r e ş e ­dintele t r ibunalului şi in t re un jude discipl inat şi suspendat , eră un lucru neput incios .

In adever , logodna se str icase, după cum aflai delà soră mea, pe care o tr imisei la Hare ta , ca s ă se informeze pe depar te , şi să-mi aducă şciri .

Delà acea coterie, de t r is tă memorie , n u m a i îndrăznisem să calc in casa dlui Racovă , b a n u m a i lăsasem nici pe soră-mea, ca re eră pr iet ină cu Hare ta , ca s'o cerceteze.

Acum inse audind despre s t r icarea logodnei şi vëdênd că t o t ă lumea se fereşce de familia neferi­citului jude, ba inţelegend die, spre u imirea mea , c ă urgia ce căduse pe capul ta tă-seu, e ră in -str însă legătură cu persona mea, îmi luai in ima in dinţ i , disei căt ră soră-mea să vie cu mine in vi i tórea d u ­minecă şi m e dusei să să ru t m â n a dómnei R a e o v ă , cu ta inica reservaţ iune menta lă , ca to t oda tă să p e -ţesc pe Hare ta .

Tare se schimbase b ié ta dómna Racovă . Mai na in te când se bucura de o vadă nedisputa tă de n i ­meni, când soţu-seu eră la pu te re , se uită la fie-care om, cu care n u simpatisâ, ca la un făcător de r e l e . Acum credea din potr iva, că to tă lumea vedea in persona sa, a soţului seu şi a fiicei sa le , n iş te fiinţe că lcă to re de cine şcie ce legi.

Se pu r t ă cu m a r e b lândeţă şi priet inie faţă de to t ă lumea, de şi nu eră av isa tă la spi-ijinul şi aju­torul n imenui , căci ea şi cu soţu-seu aveau des tu lă s ta re pen t ru a t ră i şi acum tot a t â t de bine p r e c u m tră iseră mai nainte , da r voia să-şi câştige in locul vadei ce perduse , st ima şi iubirea ómenilor.

Câ t despre simţirile ei faţă de mine, cu care-ş i făcuse un mare pëcat, le vom cunoşce indată .

Cum me vëdù, începu să schimbe la feţe, é r când i săruta i m â n a cu umil inţă , nu ma i pu tu s t ăpân i emoţ iunea şi incepù să plângă.

Respectând durerea ei, nu-mi permisei a-i t u r ­bură mângâierea , ce găsiâ in vă r sa rea aces tor lacr imi, ci me retrasei cu atât ma i bucuros , fiind-că mi se dedea prilej a vorbi cu H a r e t a .

Nu me întrebaţ i ce mi -a spus şi ce i-am respuns , căci n u şciu.

P a r e că n ' am rosti t nici un cuvent şi to tuş şciu, că ne-am comunicat t o t e cugetele nós t re , a ş a incât şciam amêndoui , că e r am gata a mur i şi a t r ă i împreună.

Dómna R a c o v a se reculesese in t ru aceea , b a găsise t imp şi ocasiune pen t ru a a rangiă o mică gustare.

Anul XXIV. F A M I L I A 46t >Domnule Poporene«, incepù dènsa după ce ne

aşedasem impregiurul mesei, »cunosc intenţiunile ce a i nut r i t şi le mai nutreşci faţă de noi, séu mai bine dis, faţă de Hareta nostră. Dar pentru ca să vedi, c â t de mult îţi preţuesc caracterul cel bărbătesc şi c â t de t a re me căiesc de ră tăc i rea in care eădusem cu privire la dta, mi-am impus sarcina durerosă, de a-ţ i povesti causa nefericirii, in care ne vedi«.

>Eu cred, că a fost o fericire*, zimbi Hareta. Zimbetul ei eră ângeresc, ér in cuvintele ei cele

simple se cuprindea întregul raiu pentru mine . «Fericire póté pent ru tine*, dise dómna Racovă,

cu un suspin de uşura re . »Necazul nostru, este fe­ricirea ta şi, decă nu me înşel şi a — dtale«, adause « a t răgănând.

Credeam că a sosit momentul in care să cer mâna Haretei , şi voiam deja să-mi uşurez inima, ro s ­tind cuvintele cele grele, da r dómna Racovă me opri, dicênd :

» Aşteptă mai intèiu, să-ţi spui ce pëcat de morte ara făcut împotriva dtale. Decă vei s tărui in simţirile d ta le de acum şi (lupă cei vei fi audit mărturis irea mea, a tunci şi eu — voi fi fericită.

După acesta in t roducţ iune, care îmi păru destul d e strania, se apucă să-mi spue istoria cu laptele cel otrăvit , şi-mi povesti tote până unde le şcim şi noi.

»Ai avu t in adevër un greu prepus in cont ra mea*, observai eu uimit .

>Las' că m'a bătut Duranedeu pentru acest pë­cat*, oftă dómna Racovă, şi Fam nefericit şi pe bă r -ba tu meu*.

» Domnul Racovă, nefericit din acésta causa ! nu înţeleg*, esclamai din ce tot. mai a la rmat .

>Este vorba de spesele analisei care se u rca ră la vr 'o doue sute de florini.* dise dómna Racovă , »şi pe care de óre-ce soţu meu a refusât a le plăti . . .«

»Cu drept cuvent . . .« »A fost silit a le plăti domnul preşedinte al

tr ibunalului, care dispusese, ca laptele să se ana -liseze . . .«

» înţeleg < cu astea îmi luai voia a intrerupe pe dómna Racovă şi apoi. ca să merg drept la ţ inta mea inlorsei v o r b a îngânând :

>Ha . . . păi . . . preşedintele neapăra t . . . domnul Racova şi-a perdül postul, destul de reu pentru dsa . . . şi . . . şi . . . să nu mi-o luaţi . . . in nume de reu decă . . . ancă sub impresiunea a-cestor reamintir i neplăcute pentru dv. . . îmi iau . . . voia a ve rugă . • . să-mi încredinţaţi sortea drei Hareta , eu . . .«

Dar ce să vë mai spun pe lung şi pe larg. Hare ta deveni soţia mea. Cine se va miră dară , decă in momente le acelea,

când me regândesc la peripeţiile amorului meu, şi-mi aduc aminte , că o s t rachină cu lapte a severşit , ceea ce părea nerealisabil , oftez şi d i e : »Minunate sünt căile tale, o domne «.

T h e o c h a r A l e x i .

Judecata păcurarului. — Baladă din Ardeal. —

' ëcurari erau pe munte, Voinici trei şi toţi de frunte,

2J£ Din părinţi ei pëcurari, I Tustrei verişori primari.

— Verişorii intr 'o seră, La olaltă s'adunară,

Şi vorbiá. se sfătuia, Ş-intre ei se 'nţelegea : Ca oile să le pască, Pe rend ei să le păzescă. Şi cum ei aşa grăia, Şi jură şi s'apucá, Codată cu vieţa, Decă domnu-o ajută, Oi n'or perde nici una. Vremea éta că sosiă ! De pe doi rèndii-i t recea, La cel mai mic c'ajungca, Ca oile să le pască. Trei <JiIe să le păzescă. Diua 'ntèiu că s'apucá, Dimineţa se sculă, Oile că le mulgea, La păşune le mână, Dar el grija nu le-avea, Făr pribege le lăsă, Lupilor de le mânca. Şi çliua câtă era, Nimica el nu făcea, Făr din fluer tot dicea. Ce dicea, dar ce cânta Văile de resunâ, Munţii de se legăna, Codrii de jale plângea,

— Cei doi veri înţelegea Cum, el oile păşcea, Ş-intre ei lege-ş făcea ! Cum ore să-1 pedepséscù. Şi de turmă să-1 lipsëscsl ! ? De vreu să nu-i sărăcOscă. — Tare mult nu 'ndelungă, Judecata că-i rupea. De sabia ori săgeta, Şi de mâna lor să pieră, Sfinţind sórele de seră . — Cel mai mic înţelegea, Judecata că-i rumpea, Lor aşa că le grăia : Verişori me judecaţi, Vieţa să mi-o luaţi ? ! Dar ve rog pe Ddeu, Şi pe sufleţelul meu ! Capul să nu mi-1 tăiaţi ! Fără voi me săgetaţi ! Cu săgeta de alţari, Să sciţi c'am fost păcurar i . Şi cu arc de brădişor, Că dór v'am fost verişor. Er decă mi-ţi sëgetà, Roguve a me 'n gropă, In prejmetul oilor, In strătuţul florilor. Ş-apoi voi nie astupaţi, In loc de ţerenă cleiosă, Cu gluga mea cea biţosă, Şi-n loc de glie cu érba, Cu gluguţa mea cea negră, Şi-n loc de cruce de brad, Ve rog puneţi-mi la cap | Flueraşul meu de fag, î In care diceam cu drag ; Că vêntul când o sufla, Flueraşul o suna. Oile s'or adună, Pe mine de m'or cântă ; Eră eu le-oi cuvânta : Oi frumóse şi cornute,

462 F A M I L I A Anul XXIV.

Care v 'am păscut pe munte. Berbecei şi meluşei Blăstemaţi pe soţii mei ! Că m'o săgetat in stână Şi nu şciu să fiu de vină ! — Vorba bine nu-ş sferşia, Rugarea i-o asculta Şi de-odată-1 săgeta. Şi cum sufletul şi-1 da, Vent cu plóe se porniá, Flueraşul se 'ntorcea, Şi cu-aşa jele dicea, Luna 'n cale de s'opriá, Stelele din cer pica, Munţii se cutremura Şi pămentul se crepă, Pe cei doi mi-i inghetá, Şi de vii mi-i prăpădia, Cor ucis fără de vină, Pe cel pëcurar in stână.

I. Dologa.

Francillon. — Comedie in 3 acte de A. Dumas ßul. —

(Incheiare).

Lucian. Şi in t impul când ve u r m a m , vorbiam despre persona, pe care o insoţiai dta . E ingăduit, nu e aşa, sä vorbeşci de o femee masca tă şi int r 'o n ó p t e de carnaval ?

Pinguet. Neapăra t . Lucian. Dl de Grandredon dicea, că e o femee

care Tine to tdéuna in locul unde se află. Acesta cu­getare n u te s u p e r ă ?

Pinguet. Nu me superă de loc ! Asemenea v êna -tur i se şi caută printr 'aceste locuri.

Lucian. Bun eră vênatul ? (Tăcere din pa r t ea lui Pinguet) . In sfêrit, ne-am prins, eu şi cu pr ie ­tenul meu, el că erş o femee din lumea bună, eu

că nu. Stanislas. Sunt âlOO de napoleoni la mijloc . . .

pen t ru săracii contesei şi ai dnei Smith ! Spune-ne , die, spune-ne curat , decă era, da ori ba, o femee din lumea bună.

Pinguet. (Lui Stanislas). Dta ai câştigat, die ; dómna aceea eră din lumea bună şi chiar din cea mai b u n ă .

Lucian. (Care incepe să se întări te) . Eşti s igu r? Stanislas. (Lui Lucian) . Ia ascultă, dragă, fii j u ­

cător bun, ce dracu ! N'o să mori acum pent ru 100 de napoleoni ! Dnu e încredinţat de ce spune, d e •vreme ce cunoşce bine pe dna aceea şi de vreme ce o insoţia la balul operei.

Pinguet. Me er ta ţ i ; n ' am dis asă, dlor. Venisem singur la balul operei : me pregătiam să me intorc a-casă tot, singur şi s t răbăteam peristelul, cănd dări i un domino singuratic, nemişcat , redemat de un stâlp şi pă rend că aşteptă pe cineva, mirosind n iş te trandafir i . M'am apropiat de dómna aceea şi i-am da t bra ţu l , pe care 1-a primit. »Unde mergem ? Am int rebat -o eu. La Maison d'or« mi-a respuns. Glasul îi t r e m u r a ca şi intréga-i fiinţă. Aveea un accent străin, firesc ori nu , ori cum, era vedit, că pen t ru in tê ia o ră in v ie ţa ei venia intr ' u n asemenea loc. Şi me têrî după dênsa pe jos, cât pu tu ră piciórele sale micu ţe să mergă de iute, căci avea nişte pic ióre forte mici . Deçà diceţi, cà ne-aţi u rmat , dlor, a ţ i p u t u t vedé, ce repede mergeam. — Cum ajunserăm

la Maison d'or, şcose din b u s u n a r un portofoliu m ic cu iniţiale şi cu coronă, vorb i cu chelnerul şi-i dădu. doue ori trei hârt i i Nu înţelegeam de ce. Aveţi in-ainte-vë, dlor, un bărbat că ru ia o damă necunoscu ta , masca tă , i-a d a t şi plăti t un supeu . — Nu mai s p u ­ne ţ i la nimeni , ve r o g ! . . .

Stanislas. Are haz bă ia tu l ă s t a ! Lucian. Da, da. . . . Stanslas. Şi a p o i ? Pinguet. Apoi . . . a t â t a e, die. Sitanislas. Aşa e. Ce a urmat , es te şi t r e b u e să

r e m â e ta ină . Pinguet. M'aţi in t rebat , ca să sciţi ca re a câ ş t i ­

gat din dv., decă dómna aceea era ori n u o d a m ă din l umea bună ; eu dau lămurir i le , ce pot da . Ce a u r m a t n ' a re in t ru nimic de a face cu pr insórea .

Lucian. Nu se póté să primejdueşci c ins tea unei femei mai subţirel decât aşa .

Pinguet. N 'aş pu té pr imejdui c ins tea dómne i aceleia, die conte, pentru că nici una din persóne le aci de faţă nu- i şcie numele şi nici chiar eu. Cel ma i mic semn ar puté face să fie cunoscu ta şi a-

I tunci s 'ar pu té in têmplâ nenorocir i mar i pen t ru d ê n -j sa. Eu cred inse, că a v r u t numa i să-şi r îdâ p â n ă la

capët de un băiat , pe care acés ta in têmplare îl cam zăpăcise. Ceea ce e neîndoios, e că m ' a p u s s ă j u r să nu des tâ inuesc n ic i -oda tă şi nimenui nici m ă c a r u n cuvent d in t re cele ce am sch imbat amândoi . P ă s ­t r a r e a tainelor, care e o da to r i e a meseriei mele , s e măreşce şi şe in tăreşce pr intr ' un ju ràmênt , ca re de - ş i a fost făcut in t r ' u n cabinet de birt , in t re o m e s ă şi u n buche t de trandafiri , r e m â n e tot j u r ă m e n t . (Dnei Smith) . Nu sun te ţ i de părere , dna, că fac , ce s u n t da to r să fac? Şi, decă a r fi fost in locul meu v r e ­unul d int re dumnealor , n ' a r fi făcut t o t ca mine ?

Teresa. Aşa e, die ; te porţ i cum n u se póté mai cuviincios. (Lucian face o mişcare) .

Stanislas. ( încet lui Lucian) . Şeii unde-1 poţi găsi ; de vei m a i dice un cuven i , ghiceşce.

Pinguet. (Lui Lucian) . Trebue să me intorc l a birou, căci am t rébâ , e r ta ţ i -me, die conte , că nu p o t aş tep tă pe d n u Marchiz. Şi apoi dnu Gandonnot , când v a audi că e vorba de sora dv., v a voi să vie dlui singur. (Salutând) . Ve salut, dnă ; ve sa lu t , d l o r ' (Ese).

Scena V.

Lucian, Stanislas, Teresa, apoi Francina.

Stanislas. S'a gândit la tot . Teresa. Da, cu bărbXţii, da r cu femeile e a l t ­

c e v a . Lucian. (Teresei). E i ? Teresa. Ei ! . . . Decă ţ i -o voi da -o eu in b r a ţ e

drăgos tosă şi nevinovată ca er i , ai incepe să-i în ţe ­legi du re rea şi să-ţ i înţelegi d a t o r i a ?

Lucian. Ce mişca tă e ş t i ? leresa. Ah ! Şi ai de ce să fii mişcată, când vedi

că o femee cinstită se sileşce cu a tâ ta înve r şuna re să se defaime cu câ tă s ar sili o vinovată , să se a p e r e . Voi că tâ să pè t rund pr in t r ' un singur cuvent t a ina vieţei soţiei dumita le . Ori câ t de înjositor a r fi pen t ru dênsa să cadă in t r ' o cursă copilărescă, v a t rebui să cadă şi să cadă ch ia r in t r ' a cea cursă, pe care mi -a a rë ta t -o ferindu-se. N eap ă ra t că va veni să afle ce s'a pe t recut . Duceţi-ve, da r s ta ţ i mai pe ap rópe , ca să puteţ i audi .

Lucian. F ă to t ce credi că t rebue să faci. (Eş). Teresa. (Singură). Acum remâne lucru in t re noi

amêndoi ; eu sunt femee ma i de mul t decâ t t ine. (F ranc ina in t ră prin drépta) .

Anul XXIV. F A M I L I A 463

Scena VL

Teresa, Francina, apoi Lucian, Stanislas, Marchizul şi Áneta.

(Se intinde pe canapea , cu bat is ta şi cu manile p e ochi, ca o femee care plânge).

Francina. (Ducêndu-se la ea). Ce ai ? Teresa. Ce am ? Eu, care cu tote disele tale,

e ram încredinţa tă că eşti nevinovată, eu care e ram singură că istorisirea ta nu putea fi alt decâ t îndrep­tă ţ i rea ta vădită, am făcut pe dnul acela să ne spue is toria sa, istoria ta , şi zîmbiam şi glumiam !

Francina. Ei, ş i ? Teresa. Mulţămesc lui Ddeu, el nu bănueşce că

e vorba de tine, da r e un naiv şi nu putea luptă împotriva a tâ tor persóne, care aveau interes să afle adevărul. Când l-au apucat bărbatul teu şi dl S ta ­nislas l-au silit să vorbescă şi el a mers mai depar te decât v rea intêiu, căci deşer tăciunea omenescă nu vre să-şi p i e rdă drepturile, astfel, că. . , .

Francină. Astfel, c ă ? . . . Ieresa. Astfel că, v rênd să se laude, cum se

laudă toţ i bărbaţi i , mişelul, fără să bănuescă că vo r -biă in faţa bărbatului şi a prietenilor femeii aceleia, mişelul a intăr i t tot ce ai dis tu, — tot ce mi-ai spus mie ; — şi, in puţine cuvinte, a spus cu to te dovedile, ce se pot da in asemenea impregiurări , că i-ai fost amantă .

Francina. (Cu un ţ ipet dat fără să v ré şi aler­gând spre uşe) . A minţi t !

Teresa. (Tinênd-o). In sferşit ; ecă-ţi strigătul cugetului ! ( 0 primeşce in bra ţe , o să ru tă pe frunte şi o impinge pe o canapea , undè cade plângând). Acum ţ ipă cât vrei ! tăgădueşce câ t ţi-o placé ! Şcim adevèrul . (Lui Lucian care a in t ra t cu Stanislas). Ei, ce ve spuneam eu ? (Francinei) . Şterge-ţi ochii, uite Aneta. (Aneta intră cu Marchizul).

Aneta. (Ducêndu-se la Franc ina şi vedêndu-o cu bat is ta in mână, cu emoţie). Plângi ? (Lui Lucian). Er ai supera t -o !

Lucian. Nu, o prietenă a ei a credut că-i móré bărbatul , şi pe urmă s'a tămăduit . Şi pricepi . . . t e ­merea, bucur ia . . . (Vré să ia m â n a Francinei , care o trage inapoi).

Francina. (încet lui Lucian). Da, da, mai târdiu... Nu a n c ă . . . . (Anetei). Ce ai făcut cu dl de Şymeux ?

Aneta. A remas cu mamă-sa , căreia mij se pare că i-am plăcut . Ecă cum s'au pet recut ljucrurile. Când a m ^juns cu tata , dênsa ne aş teptă. Şeii ? . . . P a r e t ineră cu tote ca a re perul alb.

Marchizul. (Teresei) Aidem cu mine să cumeprăm dan te l e . ?N. /

Stanislas. (Lui Lucian, ' in v reme ce Teresa îşi pune pălăr ia) . Me rog, cine spunea , că e monotonă căsă to r ia ? Din potr ivă e pré pl ină de mişcare !

Lucian. Şi ce ho tă reşce lucrul aces ta să faci ? Stanislas. Să r e m â i to t flăcău. ( împinge pe Lu­

c ian spre Franc ina şi ese cu Marchizul). (Sferşit).

D u m i t r u S t ă n c e s c u .

Doine de pe Mureş, i.

ândră, mândruléna mea, cg, Pus-am oând şi jurăment,

Să ne lăsăm de iubit, Dar inima ér me 'ntórna,

Să te iubesc pán la tómna ; Delà tómna incolea, Iubescă-te cin' o vré, Io mi-am iubit partea mea.

II. Dragu-mi-i câmpul cu ceţă, Şi mândra cu cârpă cretă Şi mi-i drag câmpul cu flori, Şi mândra cu cingători. Dragă mi-i mândruţa naltă. Că dă gură peste portă; Dară cea mai mitutea Se 'ntindea şi n'ajungea, De-o picat porta pe ea.

III. Io aci mândra 'n Sibiiu, Vai, ce dragoste 'n pustii ; Io aci mândra in ţeră, Vai, ce dragoste amară !

IV. Aseră pe vremea cinii, Io săriam gardul cu spinii, Mândra m'amuţiâ cu cânii, Şi-amuţia şi n'amuţia, Că şciea că-i bădiţa ; Amuţia şi nu pré tare , Că şciea că cine sare.

V. Mândră, mândruléna mea, Dice-ţi maică-ta ceva. Pentru că-ţi sărut gura ? — Ba maica nimic nu-mi dice, Că şei bin' că gura-i dulce ; Ba nu-mi dice nimica, Că şi ea a fost aşa. Că de n'ar fi fost aşa, Pote mi-ar fi dis ceva, Dar nu mi-o dis nimica.

VI. Nu me duce domne 'n rele, Pentru doue mândre-a mele ; Nu me duce domne 'n draci, Pentru doue mândre dragi !

VII. Ce eşti mândră-aşa fălosă, Că hainele nu te-apasă, Nici in têrg şi nici acasă ? ! Prin casă te poţi uita, In ladă-i sărăcia

VIII Şterge-te mândră la gură, Că popii-s la 'nveţătură ; Şterge-te mândră la nas , Că de popi tu ai remas.

IX. Spune-mi mândră ce ţi-i gându, De ţi-e faţa ca pămentu ? Spune-mi mândră cum i tréba, De ţi-i faţa ca şi érba ?

A. C. Domşa.

4 6 4 F A M I L I A Anul XXIV.

Eltöl3.iei6>tEEE!S(3ISiai3I3l3 .IBlgl

S A L O N .

Serbare culturală 'n Nàsèud, (Iubileul de 25 ani al gimnasiului românesc greco-cath. din

Kăseud. Festivităţile sfinţirii noului edificiu gimnasial).

In 4 a l . c. se împliniră 25 ani de când s'a înfiinţat gimnasiul românesc gr. eath . din Nàsèud. Acest eveniment insemnat pentru ţinutul nost ru s'a s e rba t cu to tă splendórea şi fu o adevëra tà serbat őre frumôsà pentru ospeţi, tinerime şi poporul din locali tate şi pregiurime. Incidentul ce ridica cu deosebire în­semnăta tea acestei festivităţi fu sfinţirea noului edi­ficiu gimnasial. un edificiu, cu carele, după cum to ­as t a un óspe la banchetul festiv, se pot mândr i nă-sëudenii , căci e un frumos palat de ar tă ! Chiar şi t impul favori aces ta mândră serbătore, căci norii ce acoperiseră orisontul cu câteva dile mai nainte, se rës i -p i ră şi in 4 octombre o di caldă frumôsà, întocmai c a in mijlocul verei, saluta pe publicul numeros , so ­s i t din ţinuturile din giur şi din depăr tare . Me voi încercă a descrie in scurt şi pe cât îmi concede spaţ iul , decurgerea festivităţilor.

Intimpinarea ospeţilor. Ancă in 3 a 1. c. după amédi începură a sosi

ospeţii , t răsură după t răsură sosiâ şi de pe arcul t r i ­umfal ce s'a fost rèdicat in capëtul de sus al N ă s e -udului saluta pe ospeţi u n «Bine aţi venit«. Şcirea cumcă II. sa episcopul gr. cath. dr. Ioan Szabo are s ă vină, adunase totă poporaţ iunea. Cătră pa t ru ore sos i ră pompierii năseudeni cu orchestra l lor şi se pos ta ră de ambele părţ i ale stradei o rna te cu verde ţă . Mai târdiu se pos tă şi t inerimea gimnasială, no rmală şi fetiţele, ultimele cea mai mare par te in ves tminte a lbe . După 5 ore anun ţau tréscuri . cumcă ospeţii se apropie , orches t ra l pompierilor in tona marşul lui Radetzky şi sute de „să trăeseă* primiră şi sa lu ta ră p e cei ven i ţ i : pe corniţele suprem al comitatelor Bistr i ţa-Năseud şi Solnoc-Doboca şi comisar regesc a l fondurilor şcolare centrale baron Desideriu Bănffy, p e consiliarul de secţiune Klamarek din Budapesta şi p e deputatul dr. A. Jelűnek asemenea din Budapesta . Aceşt ia fiind salutaţ i in Bistriţa de directorul fondu­ri lor loan Ciocan, profesorul Scridon etc., şi la mar ­ginea cercului Năseud de protojudele Nicolae Rusu, fură intimpinaţi înaintea arcului triumfal de pr imaru l oraşului Iacob P rădan şi apoi conduşi la cvart ire .

Căt ră 6 ore sera sosi II. Sa episcopul Gherlei d r . Ioan Szabo cu suita sa. carele asemene fu in Bistr i ţa salutat de Rds. domn vicar Gregoriu Moişil şi la marginea cercului de protojudele Rusu. 11. Sa fu primit cu sute de >să t răescă», orchestral in tona marşu l grăniţerilor şi după o scurtă vorbire de bineven-t a r e a primarului oraşului Prădan şi in t re urăr i le in­teligenţei, ospeţilor şi poporului , fu condus la bise­r ica , unde i eşi inain te intréga preoţime, in i runte cu profesorul Leon Pavelia, ér de aici in cvar t i r la dnu l vicar. Pe s trade, in piaţă, om lângă om, p re tu ­t indeni salutări şi bineventări .

Iluminaţia şi conductul de torţe. Séra fu i luminaţia. La 8 ore se făcu un con­

d u c t de to r ţe , a rangia t de junimea stúdiósa şi condus d e dl profesor dr. A. P . Alexi. In cea mai mare or­d ine se grupă jun imea stúdiósa inaintea vechiului edificiu gimnasial , carele eră i luminat şi o rna t cu t r a n s p a r e n t e ; aici chorul vocal dirigiat de profesorii F i s che r şi G. Pletos cântă doue piese, apoi aducên -

du-se câte un »să traesca« pent ru Majestatea Sa re­gele Franc ise Iosif I şi pen t ru fundatorii gimnasial i , se îndreptă tot publicul şi to tă jun imea spre noul edificiu gimnasial, carele i luminat şi o rna t cu t r a n s p a ­rente şi portretele Majestăţilor Lor, la l umina tor ţe lor oferiă un prospect, feerie.

Noul edificiu gimnasial se red ică lângă s t r ada principală şi este nu numai un o r n a m e n t pen t ru Năseud, ci şi pentru întreg ţinutul, căci un a t a r e edi­ficiu grandios nu se află in apropiere . Edificiul es te edificat de firma Kehlhofer et Gayzer c a t o t ă sol idi­t a tea şi tehnica modernă. In inter iorul edificiului este de admira t scara la aula, asemene aula cu galeria şi apoi in intreg edificiul s imetr ia ce dom-neşce pretut indeni . Intreprindător i i mer i tă t o t ă l a u ­da şi reeunoşcinţa . îna in tea acestui pa la t frumos şi măreţ al muselor se grupa jun imea stúdiósa, e r ă ş se cântară doue piese şi se aduse u n »să t răescă* pentru Majestatea sa, pen t ru dinastie, p recum şi pen t ru fundatorii noului gimnasiu.

Publicul şi junimea se îndreptă apoi c ă t r ă lo ­cuinţa Rds. domn vicar, pen t ru de a b ineven tá pe U. Sa episcopul. După ce se cân ta ră doue piese d e că t ră chorul vocal, s tudintele de clasa a VIII gimn. Ioan Melean adresa o scu r t ă vorbi re că t ră 11. Sa . mul ţămind in numele junimei pentru venire şi dicênd că cu venirea II. Sale festivitatea câştigă o splendóre , o însemnăta te mai mare . II. Sa respunse in t e rmin i călduroşi si dnpăce fini, fu forte ac lamat .

De aici se îndrepta jun imea spre cvar t i ru l c o ­mitelui sup rem şi comisarului regesc b a r o n D. Bănffy, unde asemene se cân ta ră piese şi unde s tudinte le d e clasa a VIII Ioan Şlen ad re sa o vorbi re in l i m b a maghiara că t r ă ilustrul domn . Corniţele mul ţămi şi fu asemenea ac lamat ,

Asemene se aduseră ovaţ iuni şi consiliarului de secţiuni Klamarek, aici vorbi s tudintele de-a VIII clasă Octavian Popescu in l imba maghiară , la ce dnul consilier respunse ş i vorbi cu mul tă că ldură că t ră j un ime . Apoi se mai aduseră ova ţ iun i Rdss . domn vicar inaintea edificiului fondurilor scolast ice , aici vorbi s tudinte le de a VIII clasă Ioan Păcura r iu , la ce dsa mul ţămi mişcat şi in fine chorului p r o ­fesoral, unde vorbi s tudinte le de a VIII clasă O c t a v i a » Utalea.

f C u acestea se inebeiară festivităţile din asta di. junimea s túdiósa se r en tó r se in cea mai m a r e ord ine cu tor ţe le a rdênde in edificiul gimnasial vechiu , é r ospeţii se în t runi ră cea m a i mare pa r t e la o c ină comuna in noul edificiu gimnasial .

A doua di la 8 ore II. Sa episcopul celebra in biserică

misă solemnă asistat de canonicul Coroian, de v icarul Moişil, d e secretarul I. Pop şi de v re -o 40 preoţ i . In decursul liturgiei c â n t a chorul de domne, domnişore şi d o m n i năseudeni . dirigiat de profesorul de mus ică Fischer , cu mul tă corecti tate, frumseţe şi a rmonie . Cu deo­sebire plăcu forte »Care pe cheruvim« şi >Prieésna«, un tr io escelent cân ta t de domnii profesori G. Pletos, I. Geţe şi advocatu l A. Lariouese.

Sfinţirea gimnasiului şi a stêgului. La 10 ore episcopul eşi din biserică însoţit d e

tot clerul intre sunetele clopotelor şi se îndrep tă sp r e noul edificiu gimnasial . Aici II. Sa sfinţi apa şi apoi noul edificiu. Cu aces ta ocas iune sfinţi II. S a şi nou l s t indard gimnasial, un dar splendid al damelor r o m â n e din Năseud şi giur.

După te rminarea sfinţirii edificiului, directorul fondurilor scolastice, I. Ciocan predete cheia noului edificiu comisarului regesc baron D. Bânffy, carele^

Anul XXIV. F A M I L I A 4ti5

apoi luându-o vorbi ocasional şi dori ca acest edificiu s ă fie in to tdéuna un templu de şciinţă, cultură şi s imţeminte patriotice pentru t inerime. Asemene vorbi şi consilierul de secţiune Klamarik şi Rds. dn vicar, ul t imul dorind ca cei ce vor cerceta acest templu al muselor să aibă in vedere cul t ivarea simţementului naţ ional .

După acesta ţ inu o vorbire directorul I. Ciocan, in care amint i despre insemnăta tea dilei, despre r ë -dicarea şi sfinţirea vechiului edificiu gimnasial, despre dinastia domnitóre şi fiini cu câ te un >să trăescă* pentru Majestatea Sa şi pentru comisarul regesc, di-cènd că de nu eră ultimul, acest edificiu nu s'ar r ë -dicá as tădi acolo, apoi se mai cân tă »in veci pome­nirea lor« pent ru reposaţ i i fundatori gimnasiali.

Tot directorul I. Ciocan istorisi pe scurt cum s'a creat st indardul gimnasial, numi damele cari au contribuit spre acel scop şi in numele aces tora îl predete directorului gimnasial Pavel Tanco. Acesta luându-1 in mână , vorb i că t ră junime şi to t odată-1 decora cu medaila de argint delà esposiţ iunea din Sibiiu, pe care o primi junimea pentru desemnele, plantele etc. , trimise la esposiţiunea din 1882. Di­rectorul P . Tanco predete apoi s t indardul decorat profesorului de gimnastica A. P. Alexi, carele vorbi despre insemnăta tea acelui s t indard pentru junime şi lăudă damele române din Năseud şi giur pent ru acest don onorific, apoi fini cu un »să trăescă» pentru damele r o m â n e din Năseud şi giur, la care se asocia t o t ă jun imea şi tot publicul . Eră un moment festiv, memorabi l , când profesorul Alexi predete frumosul s t indard junimei stúdiósé, un moment carele făcea pe jun ime să t resară de bucurie : cu admirare şi î ncân ta re pr iviá mic şi mare la st indardul frumos

St indardul este gătit din brocat damasc albastru în tuneca t şi decorat cu ciucuri şi b r o d ă n i de aur. P e o pa r t e sunt brodate in aur frunde de stejar, désupra aces tora se citeşce »Literae et vi r tus vestra felicitas«, pe ceealal tă parte se citeşce «Recunoşt in ţă fundatori lor şi susţinătorilor gimnasiului« eră pe p a n -glicele la te de moar alb antic se citeşce : »Junimei delà gimnasiul superior greco-catholic r o m â m s c din Năseud*, » Damele române din Năseud şi giur la 4 oc tombre 1888«.

Finindu-se ceremoniele sfinţirei, II. Sa insoţit de tot clerul se rentórse in biserică.

La 2 ore după amédi avù loc banchetul festiv

in sala de gimnastica a noului edificiu, peste 160 persóne luară par te . Ordinea toastelor oficiale fu u rmă to rea : corniţele suprem baron Bánffy toasta pent ru Majestatea Sa Impëratul rege Francise Iosif I şi dinastia, II. Sa episcopul dr. I. Szabo pentru gu­vernul reg. ungar, Rds. dn vicar Moişil pen t ru archi-episcopul şi metropolitul gr. cath . dr. Ioan Vancea, pentru episcopul gr. cath . dr. Ioan Szabo directorul I. Ciocan, pentru comisarul reg. baron D. BânfTy profesorul gimnasial Maxim Pop, pent ru directorul suprem Páll Sándor directorul gimnasial P . Tanco, pen t ru fundatorii şi susţ inători i gimnasiului consiliarul de secţiune Klamarik, pent ru comisiunea de clădire profesorul A. P. Alexi, pent ru înt repr inzător i i clădirei profesorul Gavrilă Scridon, pentru corpul profesoral preşedinte le tr ibunalului din Bistri ţa Kemperer , pentru t iner imea gimnasială dr. A. Jelűnek, pen t ru donatorii stégului advocatul Iochim Mureşan, pen t ru ospeţi pr imarul oraşului Prădan . Afară de aceşt ia mai to­as ta dr. Şe rb in numele studenţilor români din Pes ta ş i decanul oraşului Bistriţa Budaker, pen t ru frăţie­ta tea şi simţemintele Saşilor din Bistr i ţa faţă de vecinii lor năseudeniJ Ultimul toas t p roduse un e-

fect mare şi fu înt rerupt adese prin aclamări şi să trăescă.

In decursul banchetului concerta o capelă din Bistriţa cu esact i ta te piesele u rmă to re : »Craiu nou* de Porumbescu, ouverturi le la operele »Semiramis« şi »Othello* de Rossini, potpouri din operele Ernani , Troubadour de Verdi etc.

La 6 ore directorul I. Ciocan, după ce citi unele din t ebgramele sosite din intregă ţera şi s t r e ină ta t e , declara mésa redicată. După banchet ospeţii oficiali şi II. Sa episcopul dr. I. Szabo făcură o preumblare prin intreg noul edificiu, esprimându-şi indestulirea lor. Cevaş mai tânjiu apoi păsăsi II. Sa cu sui ta Nàsëudul , in t re urări le şi aclamările publicului.

Sera la 8 ore se incepù balul splendid

in sala de gimnastică a noului edificiu, un bal cum ancă nu s'a mai vëdut in Năseud. Sala spaţ iosă de gimnastică o rna tă cu ghirlande, oglindi şi draperii se părea a fi pré mică pentru publicul de aprópe 400 persóne, ce s'a fost aduna t din tote părţile. 0 cunună de dame şi dşore in toilete elegante şi pompöse, in costume vari i răpi tore ot'eriau un tablou pe cât se pote de pitoresc. Nici odată nu s'a vëdut a t â t a pu­blic, a tâ ta eleganţă şi lu.\. mul ţ imea şi var ie ta tea toiletelor orbia privirile, din asta causa mai nu erá posibil de-a observa şi schiţa toiletele damelor şi dşorelor in detaiu. Una erá mai frumosă, mai ele­gantă ca ceealaltă, stofele de at las surah, peluche, catifea, dantele e rau la ordinea dilei. La 9 ore corni­ţele suprem baronul D. Bánffy, insoţit de consilierul de secţiune Klamarik, dr. A. Jellinek şi Rds. dn vicar Moişil, onora ră cu présenta lor balul şi remaseră ui­miţi la aspectul ce li se oferiá şi la vederea atâtui numeros public. Corniţele suprem conversa mai mult t imp cu dna Amalia Ciocan şi cu unele persóne din public. Quadrilul prim fu juca t de 80 părechi . Jocul »Romana«, a rangia t de profesorul A. P. Alexi făcu efect mare asupra publicului şi îţi erá mai m a r e dragul a privi la părechile ce se invîrt iau la accen­tele melodiöse ale frumosului joc naţional, susnumilul profesor meri ta t o t ă lauda pentru arangiare . In pausă 13 studenţi conduşi de vetavul Gavril Blând, s tudinte de-a VIII clasă gimn., esecutarâ jocurile naţ ionale Bătu ta , Căluşerul şi Romanul. Aplause frenetice şi admira re din par tea ospeţilor oficiali şi publicul u r m a a t â t in decursul aces tor jocuri na ţ ionale , cât şi după ce tinerii d a n s a t o r i se depăr ta ră din sală. ' După pausă se incepù e răş i danţul şi abiá in zori de di se depă r t a cea mai m a r e par te dintre ospeţi ducênd cu sine suveniri le cele mai plăcute. A fost un bal splen­did, un bal , de carele ancă mult t imp se v a vorbi , u n bal ce a r fi pu tu t concura cu ori şi ce bal de elită din ori şi ce oraş mare ! Onóre aranjatori lor ! onóre şi s t imă acelor dame din loc, giur şi s t ră ină­tate , cari prin apar in ţa , frumseţa şi eleganţa lor au contribuit şi redicat splendórea acestui bal festiv iubilar, un »să t răescă* ospeţilor numeroş i .

Dintre damele năseudene ono ra r ă cu présenta lor următore le domne : Amalia Ciocan (toiletă pom-posă de su rah albăstr iu cu tabl ier de perle, corsagiu de perle, decora ţ ia de pene), El isabeta Tanco (toiletă eleganta de at las bordo cu ş lep şi dantele spaniole), Lucreţ ia Moişil (toiletă e legantă de a t las bordo şi dantele spaniole , şlep), Clotilda Mălaiu (toiletă cu mult chic din e repe raje şi dantele valencien), Leon­t ina Scridon (toiletă cu şlep elegantă, bogată din a t ­las şi b roca t alb, decoraţ ie de flori ,şi panglice rosa) , Valeria Tanco (toiletă frumosă de brocat a lb , dante le şi flori), Aurelia Pop (toiletă elegantă din metasă cu şlep in colórea porumbului , decora ţ ia de dantele

40

466 F A M I L I A Anul XXIV.

negre), Ida Goldschmidt (grand toiletă din atlas negru, şlep de catifea, decoraţ iune de marab alb), Victoria Filipan (toiletă in stil mare de su rah bordo, ta l ia decoltata, şlep de peluche bordo întunecată , decora ­ţ iune de pene rosa), dnele Elisa Anthon şi Maria Piciu (toilete de mëtasâ negră şi dantele) , Antonia Rakvics (toiletă negră de metasâ şi brodar iă de perle), F. Müller, Amália Mihalaş, Antonia Anca, Sara Petr i , Maria Verzariu, Ludovica Prădan. B. Pop, Maria Ilieş, Maria Bob (toilete frumóse de metasă negră), A. Bedő (toiletă frumosă de at las a lbas t ru şi dante le creme), Cristina Şuteu (toiletă de merveleux negră), A. Bartoşi, Maria Grivasă (coslum naţional) . Dintre dşore : Rosa Goldschmidt (toiletă elegantă cu chic din at las albastru, dantele albe, corsagiu de perle şi flori), Hedviga Ulreich (toiletă frumosă din brocat , heliotrop, dantele creme, corsagiu de perle), Emilia Mihalaş (toiletă elegantă din surah negru, talia de moar şi dantele) , Laura Mărginean (toiletă cu mult gust din dantele albe, at las rosa şi panglice de catifea négrà), Dora Golschmidt (toiletă elegantă de at las bordo, dantele creme şi flori), Gabriela Petr i ( toiletă frumosă din at las bordo. dantele creme şi perle), Elena Pavel (toiletă apartă , elegantă din catifea de metasă negră, crepe şi perle de je t , stil anglais), Ida Goldschmidt, (toiletă frumosă cu gust din a t las verde ca marea, dantele albe şi flori), Sabina Pavel ia (toilelâ irumosă de atlas rosa), El isabeta Verzariu (toiletă frumosă de cachemir rosa şi a t las) , Fr iedrike Goldschmidt (toiletă drăgălaşă de dan te le albe şi a t ­las), Ana Ilieş (toiletă frumosă din crepe azuriu, dantele şi flori), Constanţa Anca (toiletă frumosă d e mul alb şi atlas albastru), Rosina Gros (toiletă de mul alb şi atlas bordo), Berta Put i lean (toiletă fru­mosă de crepe creme şi dantele) , Maria Petr i ( toiletă de mul alb), Elisabeta Vasilichi Pop (toiletă rosa de crepe), Luisa Kirtsch, Eleonóra Pop şi Berta Boga (toiletă de dantele creme).

Din Bistriţa dnele : Ernest ina Vert ic (grand to i ­lete de metasă a lbas t ră şi dantele creme). Iulia R a n t a (toiletă de rips de me tasă negră), Laura Ciuta (toiletă in stil mare din peluche bordo şi dantele creme), M. Crăciun (toiletă negră de atlas), Verărean, Morariu şi Mateoiă, apoi dşore le : Silvia Crăciun (toiletă de atlas rosa, tuli şi flori), sororile Verărean (toiletă de atlas şi illusion raye) şi N. Măteoiă (toiletă de mul alb şi atlas.)

De pe valea Rodnei dnele : Luisa Isip (toiletă eleganta de dantele creme), P . Grapini (costum frumos naţional), Rafila Monda (costum elegant naţional) , Flora Avram (toiletă de a t las alb şi dantele), Ana S lavoca ; dşorele Sângeorzan (toiletă de at las sur şi dantele) şi Giorgiţă.

De pe valea Borgăului dómna A. Vokalek (toiletă de metasă) , dşorele : Antonia Vokalek (toiletă frumosă de at las albastru şi dantele) . Florent ina Dan (toiletă de metasă creme). Ida Vokalek (toiletă alba de mul) , dna I. Closse (toiletă elegantă de at las alb), dna I. Onea (coslum frumos naţional) .

Din Cernăuţi dşora Alice Rakvici (toiletă e legantă de t á r l a t án galben, atlas şi flori).

Din Reghin dna E. Orbonaş (toiletă negră de me tasă ) şi dşora M. Orbonaş (in costum forte elegant naţ ional) .

Din Deş dşora Otilia Mischinger (toiletă a lbă şi a t las bordo).

In costume ma i a p ă r u r ă : dna Raveea Dumbrava, dşorele Maria Drăgan, Margareta şi Lucreţ ia Anuţa şi altele.

Dintre ospeţii ce mai puturăm saluta, amintesc pe protopopul Sagau cu soţia, familia Branea din Maereu, familia Sohar din Betlean şi altele. L a b a n ­

chetul festiv, la care au lua t par te aprópe ma i t o t ă inteligenţa din localitate şi giur, luară pa r t e in t re al ţ i i şi dnii : Gotfried de Lani, vice corniţele comi ta tu lu i Bistr i ţa-Năseud, Gavrilă Vertic, Gavrilă Man, Basiliu Ran ta Buticescu, Danilă Lica, Silaşi, dr . Ioan Ciu ta , dr. C. Nusbächer, Lazar Algatzi, F . Budaker, G. H a v a s . Schiffbau mer, Verărean (toţi din Bistri ţa). Eliseu Dan, I. Onea, Sever Orban, A. Vokalek (valea Bor­găului şi Coşna) Ioan Isip, Geras im Domide, Pamfiliu Grapini, Lazar Avram (valea Rodnei). p ro topresb i te ru l I Buzdug (Borgău), advoca tu l N. Orbanaş din Reghin, căpi tanul B. Cârcu (Slavonia) şi alţi ospeţi numeroş i , pe cari a-i numi nu-mi concede spaţiul .

Spectator.

L I T E R A T U R A Ş I A R T E .

Şciri literare şi artistice. Dl Th. D. Speranţă v a scote de sub t ipar in s ëp t êmâna ví i tóre colecţ iu-nea sa de anecdote popora le t ranscr ise in versur i ; volumul va conţ ine tote anecdote le publ ica te p r in » Contimporanul» şi » Revista Nouă», p recum şi mu l t e inedite. — Dl A. Diaconovici a t r imis minis terului instrucţ iuni i publice din Român ia mai mu l t e an t ic i tă ţ i r o m a n e şi dacice, ce le-a găt i t prin Băna t . — Dl P. P. Carpu, ac tua lu l ministru de es terne al Român ie i , v a publ ica 'ntr ' un volum o mare pa r t e din d i scu r ­surile sale pa r l amen ta re şi a n u m e acelea cari se r a p o r -teză la principii şi nu la ces t iuni anume .

Tesaurul delà Petrósa Dl Al. I. Odobescu p u ­blică la Par i s o n o u ă edi ţ iune din scr ierea sa m o n u ­men ta l ă in t i tu la ta „Tesaurul delà Pe t rósa «. Acés ta v a eşi in dilele acestea , apoi distinsul i nve ţ a t r o m â n se v a ren tórce la Bucureşci , unde va rencepe cursul seu de istoria archeologiei la facultatea de li tere. L u m e a inve ţ a t ă aş tep tă cu m a r e n e r ă b d a r e a p a r i -ţ iunea lucrări i dlui Odobescu.

Miron Costiu. Sub ti t lul acesta a apă ru t la Iaşi u n diar festiv, numer unic , cu ocas iunea desvë -lirii monumentu lu i mart i rului- is tor ic , cu trei g ravure : s t a tua şi cele doue bas-rel ievuri . Pre ţu l 1 leu. Câş t i ­gul e meni t să mai micşoreze deficitul speselor s t a -tuei, ca re pe nedrept apesă a sup ra dlui V. A. Urechia.

Limba românilor din Olimp. Dilele t r ecu te a apă ru t la Lipsea o luc ra re filologică de m a r e impor­t a n ţ ă pen t ru noi Românii . E a este scrisă in l imba germana şi po r t ă t i t lul : »Die Sprache der Olympo-Walachen , nebs t einer Einleitung über L a n d und Leute,« de dr. Gustav Weigand şi e dedica tă i lus t ru­lui n o s t r u Haşdeu . Autorul a petrecut t re i luni din vé ra anu lu i 1887 intre români i din Olimp. In i n t ro ­ducerea lucrări i sale, au toru l vorbeşce despre Macedo­români in genere şi-i impar t e in 5 grupe. Apoi ur -meză o dare de séma a călătoriei lui la Vlaho-Livad hoon şi n iş te comunicăr i forte in teresante despre t radi ţ iuni le , legendele şi istoria, numeru l , r e spând i r ea şi caracterul români lor din Olimp. După aceea t r ece in s tudii filologice şi face compora ţ iun i cu l imba nos t ră . P a r t e a a Il-a este formata de o co l ec ţ iunede 18 cântece din Vlacho-Livadhon şi 5 bucăţ i p rosă cu tecst parale l t r adus in l imbele d a c o - r o m â n ă şi ger­m a n ă . Suplimentul conţ ine 17 cântece din Samar ina , Vlacho-Klisur şi Mona-tir . Ortografia este fonetica, s ingură folositóre in cerce tăr i filologice. Acesta valo-rosă lucrare rëd icà mult numele dlui Dr. Weigand, é r zelul şi ac t iv i t a tea cu care el lucreză, pen t ru vest i rea neamulu i românesc , il face păr taş recunoscin ţe i nós t r e .

Cursul complet de oomptabilitate in partida daplă de Teocha r Stefănescu, a apăru t la BuQureşci.

Anul XXIV. F A M I L I A 467 Este împăr ţ i t astfel : Par tea I. Noţiuni preliminarii cursului de comptabilitate, lei 2.50. Par tea II. Curá de comptabil i tate in part idă duplă, lei 4.50. Par tea III. Esplicaţiuni de comptabil i tate in diferite adminis-t ra ţ iuni speciale, lei 3.50. Curs complet de compta­bilitate in part idă duplă, lei 9. Se află de vêndare la librăriile Socec & C-ie, Th. Ioaniţiu, Băl tean & Con-duratu .

Diare nODO. Universul Literar Ilustrat, publica-ţ iune săptămânală beletristică, a inceput să apară la Bucureşci, publicând şi şciri politice, noută ţ i şi doue romanur i de sensaţie . — Craiovénul a apărut in-oraşul cu acelaş nume. — Securea se numeşce un diar care a eşit la Buzeu şi v a apà ré de doue ori pe săptă­mână . — Clopotul, un alt diar, a apăru t la Bră­ila. — Drapelul, diar politic cotidian, a apărut la Iaşi sub redacţ iunea dlui Ión N. Roman, cu­noscut şi publicului nos t ru din poesiile ce publică 'n fóia acesta . — Trompeta Racovei a apăru t la Vas­lui in R o m â n i a şi promite a luptă contra viciului in polit ică şi acelui trafic ruşinos de »eine dă mai mult.» — Resvratirea se va numi un diar ce vor scote anar -chiştii român i din Paris , căci sunt şi de aceştia. —Domnia Poporului a r eapăru t la Brăila, r edac ta t ă de dl N. G. Sarulean, fost deputat . — Unirea a apărut la Buzeu, sub direcţiunea dlui N. G. Stătescu. — Datoriile Omu­lui, diar socialist, cotidian, a apărut, la Bucureşci, sub direcţ iunea dlui Stefan Perieţan-Buzeu. — Schwarz­gelb se va numi diarul german, care va apără la Viena şi va eşi de doue ori pe săptămână, lucrând pentru autonomia istorică a tu tu ro r ţărilor şi pentru perfecta egală îndreptă ţ i re a tu turor naţionali tăţ i lor din mo­narchia aus t ro-ungară .

C E £ N O U ?

Şciri personale. Maj. Sa regele a dărui t din ca-setta sa p r iva tă 200 fl. pen t ru res taurarea şcolei ro ­mâne din Verbăuţ i in Bucovina ; 100 fl. pentru res ­t a u r a r e a bisericei din Nireşul-mic din Să tmar şi 80 fl. biser icei r omâne din Pant iceu in Ardeal. — Maj. Sa regina a plecat in 6 octombre la Corfu, de unde se va intórce pe la începutul lui decembre la Gödöllő. — Dl V. Ălecsandri se află de câteva dile la Sinaia, in castelul Peleş, ca óspele regelui şi al reginei României . — Principele Waldek-Pijrmont, so­crul regelui Olandei şi unchiul reginei României, va sosi la '20 octombre la Sinaia. — Dnii doctori Asaki şi Manolescu din Bucureşci, cari au luat par te la con­gresul oftalmogic din Filadelfia, au fost numiţ i mem­bri onorifici ai universităţi i de acolo. — Dl Haşdeu, a m a r lovit pr in perderea unicei sale fiice, a cerut un concediu de un an delà universi ta te . — Dl Iuliu C. Săvescu, s tudent in România , a descoperi t un nou mijloc de mişcare , de o forţă şi viteza mult mai mare decât a celor obţ inute prin vapor i şi electr ici tate, fără a in t rebu in ţă vre-un combustibil , ceea ce const i tue un câştig mater ia l imens şi un pas colosal in industria.

Sciri militare. Dl Mihail cav. de Trapşa. gene-ral -mâior şi comandant al brigádéi nr . 11 de arti­lerie, a fost transferat ca comandant al brigádéi de arti lerie n r . 1. — Dl Ioan Pop, magistru de farmacie al gamisónei din Alba-Iulia, a fost numit prac t icant de medic militar.

Numiri. Dl T. Nica, advocat in Bucureşci, a fost numi t de că t ră Maj. S a împăratul şi regele Austro-ungariei cavaler al ordinului Francise Iosif, pentru a p ă r a r e a gra tui tă , in curs de dece ani, a supuşilor austro-ungari lipsiţi de mijlóce. — Dl Constantin Mi-halca, diurnis t la judecător ia din Vişeul-de-sus, a fost numit cancel is t la t r ibunalul din Sighetul Marmaţiei .

— Dl Ales. Tarta, suboficer delà regimentul de i n ­fanterie nr. 63, s'a numit cancelist la t r ibunalul din Bistriţa. — Dl Ioan Rusu, oficiant delà trafica din Alba-Iulia, a fost numit controlor al traficei din Braşov. — Dl Alesandru Ciaclan, absolvent in drept , e numi t pract icant cu diurnă la tribunalul din Alba-Iulia. — Dl leodor Roşu, profesor diplomat din matemat ică şi fisică, s'a numit vice-preşedinte şi r e ­ferinţe ordinar la esactoratul diecesei gr. ca t . de Oradea-mare . — Dl Vasiliu Leşan, profesor d ip lomat din istorie şi geografie, este namit paroc in St. Miklós comitatul Sătmar.

Hymen. Dl Alesandru Pop, absolvent de teologie in diecesa Gherla, in 15 novembre îşi va serba c u ­nunia cu dşora Elena Doboş in Leordina.

AssOCiaţianea transilvană. Portretele conducăto­rilor de pan' acuma ai Associariunii, in urmarea v o ­tului adunării generale din Abrud, se vor espune in sala festivă a şcolei Associaţiunii. Aceştia sun t Andrei bar. de Şaguna, Lad. V. br. Pop, Timoteu Cipariu şi Iacob Bologa. Totodată se va scrie ş i biografia lor. Spre acest scop comitetul a ales o c o -misiune in persónele dlor ti . Bariţiu président, N. Popea vice-president, dr . I. Puşcariu, I. Hania, membr i in comitet şi dr. I. Crişan secre tar .—Despar te meatul Sas-Sebeş la 28 octombre îşi va ţine adunarea gene­rală in comuna Sasciori , sub presidiul dlui director Ioan Piso, secretar dl Daniii David.

Congresul national bisericesc s'a deschis as tădi sâmbătă la Sibiiu, 'de cătră Esc. Sa archiepiscopul şi mitropolitul Miron Romanul, fiind de faţă Pr. SS . Lor episcopii Ioan Popasu din Caransebeş şt Ioan Meţian din Arad, precum şi un mare numer de depu ta ţ i congresuali. De curènd intre aceşt ia s'au ales dnii Antoniu Mocsonyi de Foen in cercul Iam, dl Coriolan Bredicean in cercul Oravi ţa şi dl dr. Emil Babeş in al Giladului. Consistorul mitropolitan s'a în t run i t inainte de congres, la timpul ficsat şi a discutat a-gendele ordinare şi al te obiecte ce sünt a se ina in tá la congres.

Darurile împăratului Vilhelm. Cu öcasiuaea petrecerii sale in Viena, împăratul Germaniei a d a t Maj Sale c. r. Francise Iosif şi nişte presenturi . A-ceste consistă din nişte fotografii cari represintă miş­cările t rupelor in timpul ultimelor m a n e v r e ; ele sunt legate intr ' un a lbum care este un cap de operă a l artei legătoriei germane. împăra tu l Vilhelm a adus la Viena un dar şi delà impără 'ăsa Victoria, pen t ru fetiţa princessei Stefánia. Acest dar este o p ă p u ş e forte frumosă. Păpuşa are, fireşce, un trusou splen­did, pe care l'a admira t lumea, espusă fiind p ă p u ş a in salonul de m a r m u r ă din Potsdam ; dar ceea ce îi dă un preţ mai mare e, că păpuşa vorbeşce . P r o ­nunţă desluşit şese cuvinte. Nu se şcie care a n u m e cuvinte, dar este de sigur un frumos cap d 'operă mecanică.

Venătorea delà Gurgbin. Moştenitorul de t ron Rudof, d impreună cu principele de Wales , au pe t recut săptămâna t recu tă la Gurghiu in Ardeal, făcend vê -nătore de urşi. La sosire moştenitori i de tron a u fost int impinaţi de şefii autor i tă ţ i lor publice şi d e preoţ imea din p a r t e a locului, in t re cari se află şi protopopul gr. c. Uilacan. Venă to rea n 'a izbutit b ine , căci nu s'a puşcat nici un u r s . Cu tö te aces tea in -nalţi i ospeţi îşi pe t recură bine. Intr ' u n a din ser i s'au arangiat in onórea lor şi dantur i popora le r o ­mâne , maghiare şi săseşci, a tràgënd a ten ţ iunea m a i cu samă cele doue dintăiu.

Adunări inveţătoreşci. Reuniunea Mariană a învăţători lor români din fostul district Năsăud şi i m -pregiurime v a ţină adunarea sa generală la 14 şi 1 5 octombre n . in Sângeorgiu, cu care ocasiune se v o r

A

468 F A M I L I A Anul XXIV.

ţ ine ma i mulle prelegeri teoretice şi practice şi se vo r declama câteva poesii alese. Presidentul Reu­niunii e vicarul Gr. Moişil ; secretar Clement Grivase. — Reuniunea învăţătorilor români din diecesa Caran­sebeş a ţ inut la Caransebeş o frumosâ adunare, cu mul te şi seriöse discuţiuni ; in slerşit s'a decis ca reşedinţa comitetului să fie Caransebeşul , ví i tórea a-duna re generală se va ţ ine la Făget ; comitetul s'a compus astfel : preşedinte Stefan Velovan ; v icepre­şedinte Mrrt in Ţapu ; no ta r pr imar Ioan Marcu; no ­ter al II Petru Doboş; notar al III Vasile Marişescu; cassar Aureliu Dragan ; bibliotecar Stefan Albu ; ad-\ oeat Corolian Brediceanu. Membri in comitet : Ioan lonaş , Particiu Dragalina, Antoniu Sabin, Ioan Gruescu, Demetriu Novac, Stefan Alexa, Vasilie Ciuta, Ioan Budinţ ' ;n. Pavel Botariu şi Bomul Ancuşa.

Şcolile din Braşov. Dumineca t recu tă s'a ţ inut in Braşov se rbă to rea ' Sfintei Sofii, pa t rona şcolelor cent ra le române de acolo. Serbarea a inceput pr in t r 'un p a r a s t a s oficiat in biserica St. Nicolae, pentru fun­datorii şi binefăcătorii acelor şcole. Apoi t iner imea şi corpul profesoral, adunându-se in edificiul şcolar, s'a făcut sfinţirea apei şi profesorul Ioan Popea ţ inu o cuvênta re festiva fàcênd panegiricul fostului director dr. I. G. Mesota, mort înainte cu dece ani ; in sferşit co­iul reuniunii r omâne de cântăr i , sub conducerea dlui Nie. Popovici. a cânfat doue himnuri . Delegaţiunile şcolei delà gimnasiul român, după cum aflăm din »Gaz Tr«, au te rmina t un regulament, pr in care se in t ro­duce o reformă esenţială in conducerea gimnasiului, a şcolelor comerciale şi reale, cum şi a şcolelor de fetue. Anume tö te acestea institute s tau in p r ima linie sub conducerea unui singur director, aces tuia inse i-se dau ca ajutor doi conrectori , unul pen t ru gimnasiu şi şnola de fetiţe, al doi lea pen t ru şcolele reale şi cele comerciale. Ambii conrector i sunt tot odată şi conducător i de studii pen t ru corpurile r e s ­pective. Tot in şedinţa aceea s'au ales ca membr i ai eforiei şcolare următorele p e r s ó n e ; Ioan Petr ic , I, Lengeru, V. Voina, T. Nicolau, St. Iosif, L. Nastasi , Nie. Ciurcu, Diam Manole, G. B. Pop, N. Strevoiu, P . Nemeş şi B. Băiulescu.

Un spital improvisât- Din Szabadka i se scrie diarului >P. H..« că pr imarul de acolo a venit la gândul de a se face şi el Potemkim, să improviseze spitale, precum improvisa Potemkin sate şi turme. Cu ocasiunea inspecţionării sale, Archiducele Carol Ludo­vic ajanse in Szabadka şi cerii să i a r a t e inst i tutele publice. Intre altele pr imarul il conduse la noul sp i ­ta l p 1 societăţii »Cruce-rosie«. Eră o casă arangeată cu to ie recuisitele medicale şi un bo lnav se v e d e a intr 'unul din patur i . Archiducele a fost mulţumit . Dar casa nu erâ nie ' decât spital ; erá o casă p r iva tă , mehi r ia tă pe o di ca să figureze de spital, ér r e -cn isi tele erau to te imprumutate de la spitalul oraşului . Bolnavul eră un om sănătos, cu to te că gemea in pat : primarul, iucurcat de neaş tep ta ta visita, se duse in t r 'o cafenea, dete un florin celui dintêiu Kibitz ce-1 intelni, il duse in spital şi-1 culcă bolnav in pat. După plecarea Archiducelui spi talul deveni ér casă pr ivată . Acest lucru al pr imarului a produs mul t ă agi tare in oraş.

Delà Lagos. Balul dat cu ocasiunea adunări i ge­nera le a societăţii pentru fond de tea t ru român , a fost a tâ t de frecventat, incât nu este mirare , decă r a ­por torul nostru a scăpat din vedere câteva n u me . Astfel n i se mai scrie, că au fost acolo şi dnele vëd Maria Bot to din Odvoş comitatul Arad, Maria Popescu, Elena Popovici şi dşora Cornelia Beleş din Odvoş . Din Lugoş ni se scrie, că » Tată l nostru* ce s'a c â n t a t

in biserica gr. or. n 'a fost cân ta t de corul din Caran­sebeş c i d e d n i i dr , D. Florescu, I. Tarlafoga, P . Barbu, I. Vidu şi dr. G. Dobrin, p e cari i-a ins t rua t d n a Elena Dobrin n. Badulescu.

Oglinda lumei. Impëratul Germanieila. 8 oc tom-bre ş-a luat r e m a s bun in castelul din Sehönb runn delà impëratésa-regina , de là moşteni torul de t ron Rudolf şi delà principesa Stefánia; apoi d impreună cu impëra tu l şi regele Francise Iosif şi cu in t réga socie ta te de vênà to re a p lecat la Mürzuschlag. Sui ta inmpëratului Germaniei a r emas la Viena p â n ă 'n 10 oc tombre şi a tunci a p lecat după el şi împreună s'a dus la Roma. — Vêna tôrea s'a făcut la Mürzsteg, in Ştir ia, luând pa r t e şi regele Saxoniei şi pr incipele domnitor al Bavariei. Besul ta tul a fost favor i tor . La terminul indicat, la IU oct. , innal ta societate s 'a r en to rs la Mürzuschlag, u n d e venise şi su i ta i m p ë r a -tului Vilhelm ; acolo densul îşi luă r e m a s bun şi p le ­că la Roma, unde sosi joi sera, pr imit cu p o m p ă es t ra -ord inară . Conform programei , impëra tu l Vilhelm are să facă visită şi la P a p a ; ér la 22 se va r en tó rce la Potsdam.

Şciri scurte. Dl Parteniu Cosma a i n t en t a t proces de pressa diarului «Tribuna» pen t r ' un art icol din 2 sep tembre n. Dl S. Albini a pr imit r e s p o n s a ­bili tatea. — Primăria din Iaşi a vota t un credit de 2.568 lei, pen t ru a se face u n grilaj de fier impre -giurul s ta tue i lui Miron Gostin. — 0 nouă cale ferată are să se facă, incepênd delà Betlén p â n ă la C â m p u ­lung in B u c o v i n a ; o soc ie ta te a şi ob ţ inu t voia d a puté face studii prel iminare technice. — In Cuzdrióra, comuna ru ra lă pe linia delà Deş la Bistriţa, la 3 0 septembre a sfinţit canonicul Vasile P o p biserica nouă ; după sfinţire u r m ă un p rând comun, ér se ra se de te u n bal in c a r e dna Victoria Farcaş s'a p res in ta t in cos tum naţ ional . — Episcopnl Strossmayer a a d r e s a t o ser isóre de justificare că t r ă Papa , in p r iv in ţa d e ­peşei de felicitare ce a t r imis Ia se rba rea din K i e v .

NecroiOge Ioan Pipoş, fost comite suprem a l Zărandului , ér in t impul din u r m ă advoca t in Alba-Iuha, a i n c e t a t din vieţă acolo la 10 oc tombre , in e t a t e de 67 ani. — Teodor Rafila, preot gr. or. in Gepiu, comita tu l Biharia , a muri t in s ëp tëmâna t recută . — leodor Stanislav, major c. r. in pensiune, a reposâ t la Viena, in 5 octombre , in e ta te de 67 an i . — Va­silie Dragoş de Colţirea, propr ie ta r şi j ude reg. in pens iune in Butésa, Chior, a murit acolo la 8 oc tom­bre in e ta te de 64 ani.

Călindarul sëptémânei. Piua sept. I Călindarul vech iu Ţ~Căl ind nou Dumineca 16 după Rusalii, Ev. delà Luca c. 6, st. 31, gl.7. a inv. 5. Duminecă 2 Ciprian şi I u s t i n a 14 Calist Luni 3 Santi tul Dionisie 15 Teres ia Marţi 4 Mart. Ieroteu 16 Gallus Mercuri 5 Mart . Har i t ina 17 Hedwig Joi 6 f Apost. Torna 18 Ev. Luca Vineri 7 M. Sergie 19 Ferd inand S â m b ă t ă 8 Cuv. Pelagia 20 Wende l in

W^T" Treiluniul O C t - d e c se 'neepe cu nr . aces ta . Rugăm pe abonaţi i noş t r i să-şi innoescă de t impuriu abonamente le ; cei ce nu ma i vor să n e abonaţ i , b inevoescă a ne innapoiâ n r . aces ta . Delà aceia , ca r i n u ne vor t r imi te abonamentul , da r v o r primi fóia, v o m incassâ costul cu r a m b u r s a poş ta lă .

P ropr ie ta r , r edac to r r e s p u n d ă t o r şi ed i to r : IOSIF VULCAN. Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare .