Anul III. S i b i i u , 13/26 Septemvrie 1909. Nr. 37.

pe 1 an 6 cor. pe VJ A N 3'-pe '/< an l - 50 " TARA NOASTRĂ

Ş REVISTA SĂPTĂMÂNALĂ.

administraţia S I B I I U

ROMANIA: , ,

^M^M H w I H H I H I mk ^ B H WÊÊ H i | pe V» an —

REVISTĂ SĂPTĂMÂNALA.

Un an — 1000 coroane. O nouă verigă în lanţul nesfârşit

al suferinţelor cari pun la încercare puterea de viaţă şi strămoşasca răb­dare a unui popor. Un nou proces, o nouă condamnare !

De astădată revista noastră a fost pusă la o nouă contribuţie. Pentru ar-t

ticolele „Ghedeonii" şi „După zece ani" redactorul nostru Demetriu IMavcu a fost osândit de Curtea cu juraţi din Cluj la un an închisoare şi 1000 coroane amendă.

Strângem cu dragoste frăţească mâna iubitulut coleg, care va aveà tova­răşi în temniţa din Seghedin prietenia noastră şi recunoştinţa pe care o dau totdeauna neamurile, acelor puţini, cari înfruntă cu pieptul lor urgia vremilor.

Thalia noastră. î n c ă o adunare culturală ne-au dat

z i l e l e din urmă. î n n u m e l e Thalie i s'au întrunit de a s tădată fruntaşii noştri. Şi vreme de două zi le a fost mişcare, a fost sărbătoare în oraşul istoric Alba-Iulia. Se 'n ţe l ege , că nici aici n'a dat greş vechiul şi bunul t ipic al adunărilor noastre culturale . Cetiţi rapoarte le din ziare şi veţi v e d e a pomelnicul tradi­ţ ional . A fost „seară de cunoşt inţă", au fost şedinţe cu comisiuni de verificare, de cenzurare, de raportare, cu lămuriri de socote l i şi numeri , cu l istă de membri , a fost banchet cu mâncări bunişoare şi cu toas te însufleţite, a fost concert , teatru de di letanţi — şi v r e m e de două z i l e a c â n t a t „ţarina de là Abrud" taraful vest i tului Grhiuţ din munţi . Ei — a fost bine, a fost frumos şi s'a mai descreţ i t puţ inei fruntea oameni lor . S'au mai în­tâlnit prietini vechi , s'au l e g a t cuno­şt inţe noi şi s'a vese l i t t ineretul dornic de viaţă... Ş"i afurisitul de Grhiuţ cu ar­cuşul lui meşter desluşea atâta p a t i m ă din do ine le strămoşeşti . . . Cum zic t oa te b u n e . . . Dar, vorba cu Tha l ia ce s'a a l e s ? . . Să fim drepţ i : am rămas tot în o g a ş a veche . B ia ta muză , dacă s'ar fi coborît între noi, ar fi fost probabil cea mai negl i jată între cocoane . S ă r m a n a Thal ie , n imeni n'a avut grija e i . . . Să fim iertaţi, dacă v o m încerca noi o re­paraţie p o s t u m ă . . .

D e sigur că nu ne vor trebui mul te argumente , ca să arătăm importanţa teatrului la noi. N'avem decât să privim in tabăra contrară. Guvernul din B u d a ­pes ta în ţ e l ege prea bine î n s e m n ă t a t e a cul turală a teatrului şi susţ ine cu sub­venţi i uriaşe teatre în toate centre le

noastre . Aic i se propagă zi de zi cultura străină care ne sapă sufletul pe nes im­ţite. Şi, să nu ne adormim cu vorbe : in­fluenţa aceste i culturi străine care e mai primejdioasă ca ori-ce reg im de teroare pol i t ică, noi o v e d e m c u m cucereş te treptat s o c i e t a t e a românească . D i n şco­lile ungureşt i , din studiul l imbei şi l ite­raturi ra.aghiare, din teatrul delà B u d a -pesta?*tmerii noştri se a l eg cu coruperea mental i tăţ i i lor româneşt i . D e sigur că nu-şi vor r e n e g a n e a m u l pe urma aceste i educaţi i străine care i-a chinuit şi i-a trecut din lovitură în lovitură. D i m p o ­trivă în cei mai mulţ i se va zămisl i probabil un puternic s en t iment de re­vo l tă pururi t rează care o să-i l e g e de aspiraţii le n o a s t r e . . . Şi vor veni cu noi, ne vor da in ima şi ne vor da votu l aceşt i oameni . D a r ce păcat că, bieţii noştri tovarăşi de luptă poartă t o a t ă v ia ţa lor, jugu l unei culturi străine care le povăţu ieş te sufletul.

Sărmani i băieţi de ţărani aruncaţi din l iniştea unui sătuleţ în largul lumii, cum n'ar r ă m â n e a biruiţi în vâ l toarea c ivi l izaţ ie i? . Cum nu s'ar supune m o ­ştenirea lor de acasă, când un duh străin şi-a pus în mişcare m e ş t e ş u g i t ă lui re ţea de pa iangen? D e sigur că rămâne în­vins în aceas tă luptă inegală aces t ţăran purtat prin şcoli . în tors din nou în mij­locul ce lor cari l-au trimis, omul nostru va fi inconşt ient o v iaţă în treagă solul unei culturi străine. V a trăi într'un con­t inuu, c iudat şi tragic paradox. V a fi poate şeful mişcării pol i t ice româneşt i dintr'un col ţ de ţară, se va sbuc iumà zi le şi nopţi sub povara nedreptăţ i lor polit ice, va aveà deslănţuiri pă t imaşe de ură împotr iva asupritorilor, dar în ace laş t imp argumente l e lui şi le v a cu l ege din cărţi ungureşti , el va cet i la cafea foi­le tonul din „Budapest i Hirlap", va fre­dona în pl imbările lui s inguratece niscai c â n t e c e de pe pustă şi — ca ironia să fie c o m p l e c t ă — într'un m o m e n t de su­premă indignare va arunca o t ipică în­jurătură ungurească cutărui reprezen­tant prea s g o m o t o s al trufiei turanice . Şi n'ai decâ t s ă i urmăreşti , în t o t d e a u n a poţi desluşi rostul straniu şi bizar al acestui om. Ascultă-1 în cuvântarea lui în care revendică drepturi pe s e a m a po­porului nostru o b i d i t . . . El vorbeş te de suferinţele neamulu i r o m â n e s c din care s'a ridicat, el îşi spune amărăc iunea în l imbă pistriţă însă românească , cu t oa t e as tea gestul , mişcarea şi felul de jude ­cată ale acestui luptător sunt străine. E l se încruntă ungureşte , el strigă şi g e ­s t icu lează ca cetăţeni i de là Sa lon ta mare, el îşi înmlădie g lasul într'o du lce ­gărie străină şi când dege tu l lui se ri^ dică ameninţă tor prevest ind furtuna ras bunării, tu privitorul des luşeşt i invo­luntar conture le cutărui Barabás B é l a , sau alt corifeu al oratoriei specif ice

maghiare. . . Şi aşa mai departe — pas de pas se urzeşte o v iaţă întreagă nenoro­citul p a r a d o x : un o m care îşi afirmă romani ta tea cu mij loace sufleteşti ma­ghiare.

U n instrument din ce le mai s igure cu care lucrează aparatul destul de c o m ­pl icat al culturii străine este şi teatrul . Guvernul s'a ÎDgrijit să fie în ori care centru de provincie teatru unguresc . Aici seară de seară se cântă şi se j o a c ă ungureşte . Alături de piese le traduse din repertoriul străin se dau bucăţi smulse din sufletul maghiar . Se 'nţe lege , la a c e s t e reprezentaţ i i azistă o mul ţ ime din cărtu­rarii noştri. Unii se duc din îndemnul edu­caţiei de care am amintit , alţii împinşi de dragos tea firească de teatru. Şi a c u m rezul­tatul fatal care nu l ipseşte nici c â n d ? II şt im cu toţii cari auz im trecând pe la fe­reastra unui prietin o arie din „lános vitéz" care face delici i le domnişoare i în exerciţ i i le de pian, ori tresărim nervoş i când cutare tânăr de-al nostru p lescă ie din d e g e t e , pune capul pe umăr şi în­c e p e cu vitejie : „Én vagyok a falu roszsza egyedül"... II ş t im cu toţii şi r ă m â n e m duşi pe gânduri ca în faţa unei n e n o ­rociri. . .

Ne dăm s e a m a de primejdia care ne a m e n i n ţ ă şi, în credinţa că am găs i t un remediu de mântuire, ne dedăm la straşnice naivităţi . N e z i c e m aşa : F a c Unguri i teatru, — facem şi noi. — Şi p a c o s t e a e gata . Se pun oameni i noştri pe lucru. îş i a l eg o piesă, de obicei fără nici o pricepere. Se împart rolurile şi cel care face aces t lucra trebuie să d ispună de straşnice abilităţi d iploma­tice. S ă nu-şi g ă s e a s c ă pierzarea j i g n i n d pe fata domnului a d v o c a t care în nici un caz n'ar putea primi un rol disgra-ţios. Şi pe urmă ţ ine-te de repetiţi i , de complicaţ i i . D u p ă înde lungate pregătiri, într'o zi de praznic, când e aniversarea unui e v e n i m e n t de în semnăta te naţ io­nală, îţi îmbraci haina de sărbătoare şi porneşt i la teatru. T e aşezi în scaunul tău împrejmuit de fruntaşi, oameni de s e a m ă veniţ i din toa te părţile. S e ridică cort ina şi . . . ? Ce să mai spun? V r e m e de trei ceasuri eşti silit să c o m p ă t i m e ş t i pe ce l e z e c e fiinţe na ive cari întră şi ies , vorbesc înce t sau strigă şi nu şt iu ce să facă cu manile . Se 'nţe lege că te pl ict iseşte straşnic j u n e l e amorez care îşi spune t irada dând v i te jeş te din cap şi cerşeş te dragoste într'un d iapazon grozav de ridicat. El bietul e cand idat de a d v o c a t şi n'a fost la teatru în Cluj d e c â t de patru ori. Mai bine nu-i dă mâna. Şi de sigur că vei întoarce capul când domnişoara ruşinoasă v a pune bărbia în piept şi va spune cu ochii în p ă m â n t tărăganându-ş i vorbele c â n t a t e : „Te iubesc Nico lae !"... Negreş i t , că în­ch izând ochii min tea te va purta atunci fără voie la pr imadonna teatrului un-

© BCUCluj

P a g . 294. „ Ţ A R A N O A S T R Ă " Nr. 37 — 1909

g u r e ş e din reprezentaţ ia de a la l tăseară şi-o vei găs i cu şic şi de-un ireproşabil ta lent . Şi din paralela ce-o faci în pripă, tu cu toată dragostea ta de neam, ieşi biruit. R ă m â i cu conşt i inţa unei inferio­rităţi umil i toare. Vei s trânge m â n a fetei care va veni la t ine rumenă de sfială : „Ai fost bine domnişoară. Ai jucat ca u n înger"... Dar în sufletul tău va încolţ i a m ă r ă c i u n e a ; Când ne va s c ă p ă D u m ­n e z e u de aces t ridicol di letant ism ? . . .

S ă fim sinceri, d i le tant i smul aces ta în teatru e în ce le mai mul te cazuri o adevărată nenorocire , căci sunt prea puţini di letanţ i de talent . Şi cum v o m p u t e a noi strivi influenţa culturii ma­ghiare propagate de teatru unguresc? Pr in di letant ism de sigur nu. Arte i trebue să-i opui artă! Trebue torţă care pune în mişcare fibrele sufletului şi săvârşeşte opera mare a prefacerii. Bunăvo in ţa , ca criteriu de j u d e c a t ă în prestaţ iuni le cu rost artistic n'are ce căuta. Ar ta îşi s m u l g e biruinţele şi trebue să te pros­terni în faţa ei. Şi artă ne trebue şi nouă , pentrucă reprezentaţ i i le de dile­tanţ i nu mai pot sat isface e x i g e n ţ e l e noastre .

A c e s t a e un adevăr ştiut de toţi , aproape banal. A m fi deci în drept să credem, că nici fruntaşii din comi te tu l societăţ i i pentru teatru nu n e s o c o t e s c îndrumările aces tu i adevăr. D a r se pare că ne înşe lăm. Căci şi în aces t an la adunarea genera lă ni s'a vorbit de toate , numai de teatru nu. S'a vorbit de „plan de acţ iune" care l eagă pe z e c e ani, s'a vorbit de subcomi te te şi „filiale", ni s'a înfăţ işat o epopeie de cifre, dar nu s'au luat măsuri, ca să ni se deie m ă c a r spe­ranţa depărtată a unei trupe de teatru românesc . U n tânăr artist de ta lent , crescut cu ajutorul societăţi i , a fost lăsat în plata Domnulu i , în loc să fie angajat în servicii le aceste i societăţ i .

— Şi de ce starea asta ja ln ică? veţ i întrebă.

— N u sunt bani, — răspunde co­mitetul.. . D e sigur că o j u m ă t a t e de mi l ion nu poate face minuni, dar e to t a tât de adevărat , că o mică trupă de

şase actori s'ar p u t e a susţ ine din pro­cen te l e aceste i sume. . . Comitetu l însă, care după ne în ţe l egerea regretabi lă cu Z. Bârsan a putut învăţa din act iv i tatea acestui artist, comite tu l a susţ inut anul t recut trei tineri cari învaţă canto , ui­tând că opera e un stadiu mai avansat al artei dramat ice cu care la noi nu prea a v e m ce căută. In sch imb nici o bursă pentru a ne îngriji de actori. A ş a a fost şi în trecut, aşa a rămas acum.

S ă sperăm însă că se vor sch imba lucrurile. In fruntea societăţ i i e astăzi

j dl Dr. 1. Mihu, un spirit distins şi lu­minat care poa te aprecia trebuinţe le noastre. D e l à dânsul a ş teptăm o îndru­mare mai luminoasă în viitor pentru real izarea unei neces i tă ţ i care nu se mai poate amână. E t impul suprem ca ideia teatrului nostru să se desfacă din proiecte le îngropate în mormanul pro­cese lor verbale , căci d impotrivă ne co­p leşeş te cu totul cultura străină, cu care împrieteniţ i odată, nu ne mai mân-tuieş te nici o putere, nici chiar tradi­ţ ionalul nostru t iran: Maiestatea Sa Pro­tocolul. ..

O mare ruşine ne-a făcut zilele aceste P. Sf. Sa Ignatie loan Papp, epis­copul Aradului prezentându-se împreună cu părintele R. Ciorogariu la desvălirea mo­numentului lui Kossuth. Se 'nţelege nu putea ţine mult mulţumirea sufletească creată de o atitudine mai demnă a arhiereilor, a şi tre­buit să vină Sf. Sa Ignatie Papp să ne arete cât de vane sunt aşteptările noastre.

Vom mai reverii asupra acestui act ru­şinos care a făcut o detestabilă impresie şi-a provocat — după cum suntem informaţi din cel mai competent isvor — chiar şi desapro-barea înaltelor noastre cercuri bisericeşti.

Şi e foarte firească indignarea generală a publicului nostru cinstit. Acum când re­laţiile între biserică şi guvern sunt atât de încordate, când ministrul de culte îşi bate joc de cele mai elementare drepturi şi loveşte în existenţa aşezămintelor noastre, un episcop român ia parte la sărbătorirea lui Kossuth tocmai în ziua când o mare adunare cultu­rală se ţine într'un centru, adunare de care

rOILETOU. Pe banca neagră.

— Amintiri —

După aproape zece ore de zăpăcea lă : suiri şi coborlri de călători, babilonie de limbi şi de gură-cască, şuerături , tuneluri şi tamponări de vagoane, — trenul se opreşte. E noapte. Ce ţi-e şi cu sugestia as ta : Înşiruirea de vagoane ce stă îna­intea noastră gata de ducă, printre cari abrà străbat somnoroase razele unor becuri electrice, îmi dau sensaţia că sunt după nişte zăbrele de puşcărie.

Cel dintâi ce se dă jos din vagon e conductorul trenului, care ca un gramofon ho ­dorogit strigă sec din toate baerile plămâni lor : Ko-los-vár !

...Şi pe citaţia mea erà numele acesta binecu­vânta t şi-1 mai cetisem eu şi pe .Ungar ia" lui baci Gligorie şi şi pe imaculatul „Răvaş*.. , Ajunsesem! Gară, ca toate gările. Trăsuri pu ţ ine : în schimb şease-şeapte poştal ioane de hotel . Mă urc în cel dintâi. Prietenii îmi spuseseră de un hotel de-aci, dar până să ajung i-am uitat numele. Mă frământam acum în poştalionul care pornise : P-a-n-a-m-a-u-a! — P-a-t-a-g-o-n-i-a ! — P-a-n-o-r-a-m-a-n-o-n-i-a ! . . . Nu-1 nimeream ş i . . . pace.

După ce alergăm oarecât fără să întâlnim pe c ineva: pe aci oamenii se culcă de vreme şi

se t r e z e s c . . . unguri, după ce lăsăm în urmă şi o cafenea . in care „ciardaşul* imi dă forma şi măsura, poştalionul stă.

— Hote l Panon ia ! — zice chelnerul care se repede spre mine pentru ca să-mi ridice ba­gajul.

— Astai domnu le ! — strig eu trezit ca dintr 'un somn urît, — ăsta-i ! — şi-i dau c i t a ţ i a . . . în loc de bagaj .

Urc treptele cu o seninătate de pusnic, până ce cu pereţi albi, cu braţe de lumină şi cu o tâmpită cochetărie de fată băt rână, mă în­ghite camera 27.

Cer o dulceaţă. Chelneru mi-aduce o cafea. Cer o „eingemachte friichte", mi-aduce o ţigare. Cer o .confi tures", chelnerul mi-aduce o . . . lumâ­nare . Ca să nu-mi mai perd vremea necăjin-du-mă, am încuiat uşa şi-am stins lumina.

Pes t e un sfert de oră chelnerul mă face să sar din pat :

— Tessék egy pohár vizet ! Mă svârcolesc apoi într 'un furnicar de nervi

şi adorm târziu cu gândul ,1a ce va fi mâine !"

Trag mai peste cap plapuma. Scârţăitul mă desmeticeşte dea binelea. Scot capul şi deschid ochii mari, nebuni, ca să cuprind mai bine în-tunerecul d inăunt ru : o umbră se s trecoară pe lângă pat, deschide uşa şi... ese.

— E Apponyi! — sbier eu frecându-mi fruntea şi căutând să mă reculeg de visez ori

nici nu-şi aduce aminte. Probabil că s'a gândit deşteptul fruntaş al clerului nostru că apropiindu-se serbările pentru aniversarea naşterii lui Şaguna e dator să-şi aducă oma­giile sale memoriei acelui dictator al Unga­riei care a condamnat la moarte şi-a spân­zurat în effigie pe marele nostru arhiereu.

Ceiace ne miră e că părintele R. Cio­rogariu — după toate cunoştinţele noastre un bun naţionalist şi un spirit limpede — încă a ţinut să facă societate P. Sf. Sale la această adunare. Dar mirarea noastră atinge culmea, când ne gândim că Sf. Sa părintele Ciorogariu e dintre fondatorii de căpetenie ai „ Tribunei" din Arad care reprobă această faptă ruşinoasă, fără a aminfl însă că şi directorul seminarului ar fi luat parte.

Clara pacta — boni amici!

Constituirea partidului moderat? Ziarele din R o m â n i a publ ică o te­

legramă, da ta tă din B u d a p e s t a , în care ^e vorbeşte despre const i tuirea partidului r o m â n moderat . F ireşte , const i tuirea s'a făcut fără admiterea celorlalţ i „moderaţi" ca d'alde Griguţă Moldovan, Gedeon , A l e x e Vic iu şi tovarăşi .

T e l e g r a m a aceas ta spune că preşe­dinte a fost a les dl Iosi f Gali , mare poprietar în Lucăreţ , m e m b r u al Camerei magnaţ i lor etc., v.-preşedinţi dnii Al impiu Barbulovic iu , vicariul Maramureşului , şi N ico lae Zigre , a d v o c a t în Oradea-Mare şi secretarul mitropoliei Sibiiului, iar se­cretar dl Dr. Emi l B a b e ş . . . Nou l partid a şi primit n u m e r o a s e scrisori de încu­rajare delà o s e a m ă de fruntaşi politici maghiari , între alţii de là baronul W e s s e ­lényi şi fostul ministru de just i ţ ie — de tristă m e m o r i e — Géza P o l o n y i .

Despre programul noului partid numai „Bukarester Tageb la t t" şt ie să spună c e v a . . . puţin. „Moderaţi i" cer e x e c u ­tarea legii naţ ional i tăţ i lor (cu e l iminarea articolelor 17 şi 18 privitoare la dreptu­rile l imbilor n e m a g h i a r e în şco l i le se­cundare) şi a b a n d o n e a z ă hotărîrea con-ferenţe lor naţ iona le cu privire la auto­nomia T r a n s i l v a n i e i . . .

nu. Mă ard fiori de spaimă şi boabe mari de nă-duşală îmi ţântuesc faţa. Ridic din nou plapuma, mă 'ntorc pe par tea cealaltă, şi „ce-o fi, să fie... vie chiar şi Kossu th !"

Iar scâr ţâe uşa. Cheia se 'nvâr te maşinali-ceşte în broască. Cu o smâcitură de fiară ră­nită, mă ridic în genunchi .

— Cine- i? ! — şi toate t r e m u r : pat, masă , scaune şi lavor de vocea şi încordarea mea su­grumate .

— . . . P a r d o n ! Kin' v o l t a m . . . — ! ? . . . Era un biet voiajor neamţ , care n 'avea alt

păcat decât că trăsese la , P a n o n i a " şi că odăile deşi deschilinite una de alta (trăsnile-ar !) n 'aveau decât o eş i re : pela mine.

La o căruţă stricată şi-o roată frântă! Atât i-a trebuit somnulu i : nu m'a mai îmbiat până dimineaţa.

M'am ridicat din pat la c i nc i . . . Tortura în­cepea la opt. Deschid fereasta şi aerul Împros­pătat de roaua căzută, Îneacă tot, ca o năvălire barbară . Se face tot mai zi şi creştetele unor plopi de mai departe încep a se roşi cu 'ncetul, ca de-o sărutare vinovată. E soarelei Răsare şi pe-aici soare le?

Cobor. Străzile sunt primitoare şi largi. Ca­sele mohorl te şi pe calapodul înţelepciunii săseşt i : . h i e Hantzi cât de prost, numai să hie mare!*...

— Io regyelt! — mă întâmpină curtenitor talul delà cafeneaua din . cen t ru" . Consum o

© BCUCluj

Nr. 37 — 1909. „ Ţ A R A N O A S T R Ă " P a g . 295

Cam atât spun ziarele din R o m â n i a . Şt irea aceasta , în ac tua la sa formă

incontrolabi lă , nici n'ar merita să ne ocupăm mai pe larg cu ea. Nic i nu se poa te închipui ca nişte oameni serioşi ca dnii Gali, Barbulovic i şi Z igre sá se cre teze la un j o c pol it ic compromi ţă tor pentru e i . . . C e a c e n e face să dăm atenţ ie ptirii sunt rândurile din urma ale tele­g r a m e i : „Partidul a primit n u m e r o a s e scrisori de încurajare între alţii delà baronul W e s s e l é n y i şi G. P o l o n y i . . . "

Şi delà Géza Polonyi ! C u n o a ş t e m idea fixă a domnului B a b e ş de-a resolvi che­stia naţ ional i tăţ i lor cu sprijinul şi con­cursul marelui intr igant Po lony i . Spre aces t scop, însă, fostul ministru de jus­tiţ ie trebuie înainte de toa te reabil i tat . A c e s t rol de reabilitători ar a v e à să-1 j o a c e , pe s emne , moderaţi i . D l B a b e ş vo i se să facă a c e a s t ă reabil i tare, mai anii trecuţi , cu sprijinul c lubului parla­m e n t a r al deputaţ i lor naţional işt i , dar planul lui naiv a fost primit cu cu­ven i ta grav i ta te a oameni lor prea bine educaţ i pentru a zâmbi în faţa unei naivi tăţ i pol i t ice a tât de p a t e n t e . . .

P o l o n y i în fruntea opoziţ ie i naţ iona­liştilor ! C a m la aceas tă conc luz ie a j u n g e a dl B a b e ş în planurile sale de reabili­t a r e . . . . inexpl icabi lă . P o a t e , dl B a b e ş vrea să-şi încerce norocul cu „mode­raţii" şi, poa te , P o l o n y i nu a încurajat în ei partidul „împăciuitorilor' 1 , ci „to­vărăşia reabil itaturilor " ? Nu ş t i m . , .

T o t ce şt im e că dl Emi l B a b e ş , prin at i tudinea sa observată în vremi le din urmă, prin interviewuri le acordate deoseb i te lor redacţi i , prin art icole le sale p lasate prin osebi te le z iare ne îndritu-ieş te să f a c e m cele mai e x t r e m e com­binaţii şi să dăm c r e z ă m â n t şi celor mai de n e c r e z u t ştiri. Cine vorbeş te şi scrie a tâ t de m u l t — şi atât de fără nevoie! — ca dl B a b e ş , nu poate să-şi contro­l e z e fiecare cuvânt , punându-1 pe cum­păna judecăţi i reci, şi va spune uneori şi lucruri p e c a r i , ulterior, le va regreta , fără să-i s teà , însă, în putinţă să le desminţească .

cafea ş i . . . aer, mai cu seama a e r ; poate nici când n 'am avut mai multa nevoe de aer ca 'n ziua aceea. La plata, ca să nu par .ch inez de tot* în acest punct de gravitate al Europei şi ca sa nu r ă m â e pe-aci urmele unui călător şi compatriot care-a Indrăsnit să nu cunoască alduita limbă a statului, mă_ umflu ca un curcan In apărare şi-i torn talului, foarte serios, Între­barea :

— Hová... Palais de justice? 0 scrintisem. Chelnerul, un sas-botezat , mă

măsoară o clipă, nedumeri t . Apoi iotr 'o nem­ţească stricată îmi spune s'o tiu înainte şi tot la s tânga, tot la s t â n g a . . . — , P â n ă m'oi îndrepta" zâmbesc eu, aprobându-1.

Se ţin lanţ şirurile de călători. Ca dintr 'o maşină infernală, roesc acum pe strada princi­pală mii de tipuri preocupate , închise în lumea şi-n gândurile lor, legate toate prin aceleaşi in­stincte şi totuş deosebite atât de mult una de a l t a : birjari, servitori, jidani saşi, popi, chelneri, precupeţi şi vagabonzi, — toţi vorbesc o sin­gură limbă. Aici şi . S o m e ş u l ' t rebue să mur­mure în limba statului I Dac-aş fi întrebat in mo-mentele-acelea ceva p e . . . Dumnezeu, poate îmi răspundea tot în ungureşte', mai ştii ce-o mai fi făcut... Apponyi!

Inainte-mi acum se întinde o piazetă dră­guţă. Are ceva pitoresc în aspect şi soarele ce se ridicase biruitor, nu face decît s'o înseni-

L a o desminţ ire ne a ş t e p t ă m cu s iguranţă: dnilor Gali , Barbulovic i , Z igre nu le va plăcea să poarte g r e u t a t e a unor bănuel i a tât de compromiţătoare . . . şi se vor grăbi să reducă ştirea z iarelor din România la o scornitură a fantaziei gazetăreş t i .

Ne aşteptăm chiar şi la o desminţire a dnului Babeş. Ne aşteptăm, însă, chiar şi la un lucru şi mai de necrezut: ne aşteptăm să nu se dea acestor ştiri nici o des­minţire, din nici o parte.

Oricum, rândurile noastre de cri­t ică la adresa dlui B a b e ş şi a tovară­şilor săi cunoscuţ i şi n e c u n o s c u ţ i îşi au rostul şi îndreptăţ irea, chiar dacă ştirea despre „constituirea" partidului m o d e r a t ar fi numai o ...o... sensaţ ie prematură .

U n om care vorbeş te şi scrie a tât de mul t ca dl Babeş , poa te să aibă şi ambiţ ia să facă atât de m u l t !

D e ce nu i-am lăsa dlui B a b e ş li­bertatea de-a se compromite , pol i t iceşte , pe t o a t e căile cu put inţă: şi prin scris, şi prin vorbe, şi prin fapte?

Ui te , o l ibertate ce nu i-o poa te lua n i m e n i : l ibertatea de-a se compro­mite în ce le pol it ice. S a u poate această l ibertate c e t ă ţ e n e a s c ă îl face pe dl B a b e ş , să fie atât de mare aderent al împăcări i ?...

N u l fe l ic i tăm pe dl B a b e ş şi nu putem felicita nici tovarăşii săi de ac­ţ iune moderată .

L e lăsăm şi dlui B a b e ş şi dlor to ­varăşi ai dlui B a b e ş l ibertatea ce nu le-o poate lua nici şovinismul politicia­nismului maghiar.

* Şi dl B a b e ş vorbeş te înainte . „Cu­

noscutu l bărbat pol it ic român" — aşa îl n u m e ş t e „Minerva" din Bucureş t i — i-a acordat ziarului bucureş tean un in­terview, în care ...se expl ică asupra pla­nurilor sale .

î n a i n t e de t oa t e a declarat că „până a c u m nu s'a putut tormà un partid m o ­derat atât din cauza şovinismului ma­ghiar, cât şi a... naţ ional işt i lor ultraişti din România , cari au speriat pe Ma­ghiari cu luarea Transi lvaniei , cu scrieri

neze mai mult. Are şi ceva flori exotice : din Asia desigur şi de neam u n g u r e s c . . . fiindcă n 'aveau nici-un miros şi nici-o culoare.

In mijlocul pieţii e o biserică gotică. Alături, s ta tua lui Matei Corvin. Fostul rege al Ungariei , ţ ine trufaş spada ridicată ca o prote­s tare în contra atitudinei răsboinice a lui Mihai Viteazul, care In faţa Universităţii din Bucureşt i , turnat tot în bronzul amintirilor noastre, în­dreaptă către Ungaria lancea omorâtoare , ca un vis neîmplinit şi ca o profeţie a vremurilor de izbăvire: că tot mai veghează încă cineva asupra Ardealului 1

Şi nu m'ar fi sbuciumat nimic din opera sculptorului maghiar , mai puţin m'ar fi impresi­onat atitudinea regelui Unga r i e i . . . d a r . . . şi aci e toată tragedia neamului nostru, tot iadul în care de sute şi sute de ani se sbuciumă şi se roade, se înalţă şi se prăvale, străluceşte şi cade în î n t u n e r i c . . . aci e tot trecutul şi poate şi tot viitorul nos t ru : şi cel care ridică lancea şi cel care protestează spre România cu spada, nu sunt decât fii aceleiaşi legi, eroii aceluiaş sânge şi stelele aceluiaş neam — sunt Români a m â n d o i . . .

Şi m 'am gândit la soarta acestui popor, cum te gândeşti la soarta ta, omule hămesit de nevoi. Am cumpănit durerile dinafară cu vier­mele d inăunt ru : picătura de venin a duşmanului cu izvorul nostru de vecinică otravă.. . Atârn mai

ca „Grossoesterreich", federal ism etc.. . Part idul naţ iona l -românesc -moderat (!) se va în temeia pe baza legi i de naţ io ­nalităţi delà 1868 şi va cere să se re­v o c e ordinaţiunile ministeriale j ignitoare naţional i tăţ i lor . „Part idul m o d e r a t se v a alipi apoi de un partid maghiar conve­nabil. . . Cu un guvern maghiar ca cel de astăzi nu poate fi vorba de un part id moderat , dar cu un Jus th , H é d e r v á r y sau L u k á c s s'ar p u t e a sta de vorbă..."

Şi aşa înainte .

D l B a b e ş are toa tă l ibertatea incon-fiscabilă...

Gimnaziul din Brad. Azi, când directorii gimnaziilor din Orăştie şi Baia mare în hiper-zelul lor patriotic refuză înscrierea elevilor ro­mâni la gimnaziile de acolo, până ce părinţii nu dau declaraţie în scris că fiii lor vor învăţa ca-techizarea în limba maghiară, salutăm cu cea mai mare bucurie hotărârea reprezentanţei gim­naziale din Brad, care în frunte cu exmisul con-sistorului arhidiecezan, asesorul Nicolau Ivan, bărbat bine apreciat de toată suflarea româ­nească pe terenele vieţii noas t re sociale, politice şi economice şi a cărui exmitere a fost de toţi binevenită, a decis în şedinţa delà 2/15 Sept. a. c , ca gimnaziul de acolo după ce lipsa lui se simte tot mai tare , să se zidească şi completeze în t impul cel mai apropiat . Spre scopul acesta s'a şi cumpărat , din cele trei locuri oferite, locul cel mai frumos situat, în extensiuni de 4 jugăre , cu preţul băgatei delà institutul „Crişana" din Brad , o altă jertfă pe lângă cele multe pentru ridicarea gimnaziului. Sperăm că după ce Con-sistorul arhidiecezan a luat în mână afacerea zi­dirii gimnaziului, să putem ceti încă în iarna aceasta publicaţiunea pentru zidirea edificiului încă în pr imăvara anului viitor. Pent ru s t rângerea mijloacelor materiale pentru acoperirea speselor atât de multe cu edificarea şi susţ inerea unui gimnaziu la nivelul celorlalte gimnazii, se face apel din nou la generozi ta tea publicuui româ­nesc, care s'a ştiut to tdeauna însufleţi pentru scopurile noastre culturale.

greu în cumpăna neamului Burdiştii, Siegieştii şi toată această spurcăciune prosti tuată şi sunt de mai mult blestem vrednici ghedeonii noştri decât ghedeonii guvernului ! . . .

Să plâng în faţa statuei — n 'am făcut-o. N 'am avut a tâ tea lacrimi ca să ispăşesc a tâ ta durere ! Dar nici n 'am zâmbit . Mă dureau îngro­zitor tâmplele şi obrazul, rece şi palid tot­deauna , mi-1 încălzise ruşinea.

Semăna mai mult a abator decât a Palat de Justiţie, tribunalul pe care l-am găsit la sfâr­şitul unei pieţi cu zarzavat ş i . . . carne. La in­t rarea principală, deasupra, Themis, împarte mu­ritorilor dreptatea .

— „E 'n mâna zeilor cauza mea* — strig eu văzând-o — „de-acum nu mă mai tem de nimeni 1"

Urc scările. „Sala paşilor perduţi* mă duce până la curtea cu juri . Nu venise încă nici un „zeu". M'aşez pe-o bancă şi privesc afară. In depăr tă r i : pajişte verde, coline şi păduri , soare şi cântec. Aci : umbră şi întărituri de ziduri, mucigai şi praf înăcrit.

Se 'nteţeşte sgomotul. Paşii se înmulţesc şi rând pe rând trec pe lângă mine măgulitori cei ce „pe sufletul şi pe Dumnezeu lor" au să-mi dee mai târziu par tea de dreptate cuvenită. Sunt desigur eşiţi din alte t ipare aceşti „zei" ai pă­mântului şi cu noi muritorii nu pot aveà nici

© BCUCluj

P a g . 296. Ţ A R A N O A S T R Ă " Nr. 37 — 1909.

REVISTAJ>0LITICĂ. Sârbii la rând. Iezui tu l a îmbrăcat

pentru c â t e v a acte haina şovinismului şi cucereş te ap lauze le ce lor cari nu văd după culise. Ministrul de cul te A p p o n y i n u vrea să-şi părăsească fotoliul ministe­rial iară să nu agraveze şi mai mul t conf l ic tul dintre guvern şi biserică.

Vo ind să fie c o n s e c v e n t , a adresat aee ia ş ordonanţă şi bisericii sârbeşt i . . . cu ace laş rezultat . Nici biserica sârbească n u renunţă la drepturile sale !

Ziarul sârbesc „Branik" anunţă că episcopul sârb din N e u s a t z (Banat) , Mi-trofan Sevici , a adresat conte lui A p p o n y i o scrisoare, aducându- i la cunoş t in ţă că nici el nu se poa te conforma cunoscu­tului ordin de catehizare în l imba ma­ghiară, deoarece îl opresc c a n o a n e l e bi­sericii orientale or todoxe .

o Chestia limbii de catehizare. L u p t a

pentru l imbă cont inuă pe întreg frontul fără şovăire. Pressa r o m â n e a s c ă u r m e a z ă să-şi împl inească datoria, d i scutând pe larg şi cu dragoste ches t iunea confl ic­tului şi modul cum ne p u t e m apăra mai cu succes .

L a resolvirea acestui conflict, pare că va concurge şi un n o u factor : se afirmă, anume, că mitropol ia gr. cat. s'a adresat şi Curiei papale din R o m a , cerând intervenţ ia ei în favorul limbii bisericii române .

D e altă parte, însă, „Pes ter Lloyd" scrie că episcopii romano-cato l ic i sunt indiferenţi faţă de confl ictul c e a i zbucni t între ministrul culte lor şi episcopii ro­mâni , deoarece episcopii greeo-cato l ic i au omis de a aduce ches t iunea înaintea conferinţei episcopi lor romano-catol ici . E i nu au nici un mot iv de a se o c u p a cu dispoziţ ia ministrului cultelor, de­oarece aceas tă dispoziţ ie nu s'a trimis mitropoli tului lor şi nici unui alt ep iscop romano-cato l i c . î n cercurile acestora nu se ştie dacă mitropolitul greco-cato l ic a adresat P a p e i o p lângere în aceas tă ches t iune .

asemănarea sufletească, nici pe aceia a feţii : toţi sunt mai graşi decât mine, vorbesc o limbă străină de lumea muri toare, au şi pinteni şi mustăţi le unse, le sfredelesc ca nişte suliţi ascu­ţite, ochii.

Se face linişte. Sunt introdus intr 'o sală de spectacol. Multele bănci, preamultele scaune, pri­mitoarele foteluri şi . b a n c a " pe care sunt tessék-mt să şed, mă fac să cred că e vorba mai mult de un taifas boieresc, decât de judecarea unui biet om din plebe. „Zeii* sunt la locul lor. Mi se fac întrebări seci şi mi-se tălmăcesc anapoda răs­punsurile date . Procurorul — acesta-i un fel de Ganimed ai zeilor — se supăra de-o propunere făcută, strigă şi-şi încruntă ochii, îşi ia pălăria şi caută să părăsească „Olimpul".

— „Dă-1 dracului" — zic eu în mine — „ăsta nu mai e „zeu", ăsta-i om toată z i u a ! . . . "

Se 'mpacă lucrurile. Mi se spune că sunt acuzat de agitaţie c o n t r a . . . ideii de stat maghiar, că sunt adus pe aceas tă „bancă" şi înaintea acestei Curţi pentru a spune că-mi pare rău de ceia ce scrisesem, că regret publicarea şi că niciodată nu voiu mai îndrăsnl să aprind tămâia recunoş­tinţei noastre, mumiei miraculoase din capul Instrucţ iunei .

Am răspuns că nu regret, că nu mă „botez* ' şi că nu cu Statu avem noi c e - avem. . . . A fost

deajuns. Nu m'a mai întrebat nimeni, nimic. Ni­meni nu m'a mai privit cu ochii blânzi şi Impă-

„Unirea" din Blaj , mai c h e m a t ă să l ămurească chest ia aceste i intervenţi i cerute sau necerute , nu se dec lară de loc. Publ ică , însă, un articol la lue de frunte, a c c e n t u â n d intrans igenţa bisericii gr. cat. în lupta aceasta .

S ă mai p o m e n i m şi de „Tel. R o m â n " din Sibiiu, care în unul din n u m e r e l e sale din urmă îşi expr imă „nedumerirea, îngrijirea, t emerea , scoasă din exper ien­ţe le din trecut, că în situaţia dată, între împrejurările de astăzi , o discuţ ie par­lamentară, purtată pe t e m a ordonanţe i de catehizare a conte lui Appony i , în urma vfö-unei interpelări (E vorba de interpelarea anunţa tă de dl Dr. T. Mi-hali. Not . „Ţ. N.") ce s'ar adresà gu­vernului, nu ni-ar aduce rezul tate le aş­teptate , ci din contră ar agrava şi ar înrăutăţi situaţia"

Art ico le le energ ice scrise de a c e s t organ în chest ia limbii de cateh izare nu ne dau dreptul să anal izăm mai de-a-proape „nedumerirea, îngrijirea şi t e ­merea scoasă din exper ienţe le din trecut".. Cunoscând at i tudinea oficială a bisericii în chest ia aceasta , nu p u t e m citi din articolul citat, într'adevăr, decât . . . ne ­dumerire, nedumerire şi iar nedumerire . . .

o

Audienţe- S ă p t ă m â n a trecută a în­c e p u t s ă p t ă m â n a pat imilor guvernului coalit ionist . Vineri a fost primit în au­dienţă ministrul de cul te Appony i , care — precum se afirmă — a raportat Maj. Sa le despre chest iuni le aparţ inătoare re­sortului său, între a l te le şi despre con­flictul dintre guvern şi bisericile române .

Prim-ministrul W e k e r l e a stat şi el mai mul te z i le la Viena , pentru a al­cătui , în în ţe legere cu miniştri comuni , budgetu l c o m u n al anului viitor.

Apoi a fost primit şi el în a u d i e n ţ ă . . Der i z iune , însă nu s'a adus.

o Criza guvernului. Coal i ţ ia îşi trăieşte

z i le le de agonie . Alături de m o m e n t e lucide, puţ ine de tot , numai m o m e n t e de inconş t i enţă pol i t ică. Criza actuală a fost provocată de aducerea pe t a p e t a chest iuni i bănci i c o m u n e . . . A t u n c i

ciuitori de mai 'nainte . Toţi vorbeau şi nu asculta nimeni. Toţi gesticulau şi nu se sculă nimeni.

— „Socialist, aţâţător, uc igaş!" — r ă s u n a u acum în încăperea largă, strigătile procurorului — „trebuesc oamenii ăştia aruncaţ i în foc... nu în temniţă !!*

Mă 'nghesuiesc tot mai mult în mine pe banca neagră. Ameninţările Ganimedului cad tot mai furtunos, mai sdrumicătoare . Un j idan r e ­dactor de-al „Ungariei*, creţ la păr şi 'ntins la piele, chior şi ciuruit de pete, s 'apleacă pe scaun şi mă priveşte lung. Faţa-i străluceşte de sfăto-şenie şi singuru-i ochiu clipeşte intr 'o lumină de foc. Şi ochiul bolnav şi petele şi şi buzele învi­neţite par 'că-mi vorbesc: „Vezi, nu vă spunem noi... baci Moldován nu scrie el pentru ca să vă desme-ticească.. . de surda apare „Răvaşul?*. . . Am fost ai ungurilor to tdeauna şi nu putem fi decât sclavii lor ! Sunt zadarnice t o a t e . . . Uite sfârşitul bftigu-elilor voas t re ! ! "

Ochiul evreului mă sgârâe şi detunările pro­curorului mă gâdelă. îmi întorc capul. Mă scutur ca de-un vis urît ş i . . . Ganimedul tace.

Se fac nişte formalităţi banale . După aceia Curtea intră î n . . . deliberare. Sunt poftit şi eu s ă . . . deliberez afară. Sala e goală. Soarele de toamnă şi aerul înviorat deafară, pătrund prin ferestrele mari , înseninându-mă. Fredonez în gând ceva, pentru ca să nu mai gândesc la soarta-mi şi pentru ca să t reacă mai curînd puhoiul peste mine.

toată coal i ţ ia numai de chest ia aceasta a vorbit. V ă z â n d că resolvirea acestei chest i i nu se poa te face în favorul ce­rerilor maghiare , au adus în discuţie chest ia votului universal şi, pe urmă, când nici aceas tă chest ie nu putea fi resolvi tă aşa c u m o cer „ interese le na­ţiunii" aduc pe tapet. . . plăt irea în aur!

In ce priveşte a t i tudinea Vienei, ziarul „Neues W i e n e r Tageb la t t" scrie că pes te c â t e v a z i le se va dec ide dacă cabinetul coaliţ iei va încheia un nou pact cu Coroana. Cabinetul va trebui să-şi i a a n g a j a m e n t e relat iv la votarea surplusurilor bugetare , să rea l i zeze re­forma legei e lec torale şi să reso lve ches­t iunea băncei conform principiului uni­tăţii. D r e p t compensa ţ i e , împăratul îşi va da cons imţământu l ca guvernul ungar să intre ÎQ tratat ive cu cel austriac re­lat iv la introducerea plăţilor în numerar. In ce priveşte chest iuni le mil itare Co­roana ar fi dispusă să se rea l i zeze pro­gramul comite tu lu i de 9 . Pr imul mi­nistru W e k e r l e cons imte ca să înceapă tratat ive relativ la aces te concesi i . A c e s t proiect e sprijinit de toţi miniştri, afară de K o s s u t h , care numai atunci ar adera dacă ar primi un aviz oficial asupra aces tor conces i i .

o Libertatea de pressa în Ungaria. Precum

erà de prevăzut, Senatul de punere sub acuză de pe lângă tribunalul din Mureş-Oşorheiu a aflat de întemeiată acuza pentru „agitaţie" ridicată de procuror — împotriva dlor Partenie Cosma, Fr . Hossu-Longin, Dr. C. Brediceanu, Dr. C. Maniu şi G. Simu şi i-a pus pe toţi sub acuză. „Agitaţia* s'a săvârşit prin publicarea unor arti­cole în numărul jubilar al „Gaz. Tr.".

Ia tă pe ce se întemeiază acuza de .ag i ta ţ ie" : 1. In articolul lui Francise Hosazu Longin, 1» pag. 59: „Un ziar, aproape singurul organ de publicitate la

un popor de secoli apăsat şi persecutat..."." 2. In articolul dlui Partenie Cosma la pag. 66: „Dar sa nu crează asupritorii ca acest popor va fi

tot atât de blajin şi loial şi dup&ce il vor lipsi de biserica şi de şcoala sa, lipsindu-1 prin asta de Dumnezeul său şi de limba sa . . .

3. Din articolul dlui Dr. C. Brediceanu la pag. 76: „Dar nu numai chestia limbei e ceiace ne desparte

de detentorii puterii statului - oricum s'ar numi parti­dele din cari fac parte, c&ci faţă de noi una sunt ei —

Sgomot de uşi şi fâşfâire de paşi. Juraţii reintru iarâş în împărăţiile lor. Se face linişte — o linişte mormântală . Degetul magnetic al apro­dului mă chiamâ. Intru. Feţele sunt palide. Un amestec de ridicol şi revoltă, de scârbă şi blestem, mă s tăpâneşte .

Rar. ca şi glasul unei cucuvăi, preşedin­tele îmi rosteşte s en t in ţ a :

— Curtea te condamnă la un an temniţă şi la 1000 de coroane a m e n d ă !

Nu mai aud nimic. Toa te simţurile mi se grămădesc în och i : juraţii şi Curtea părăsesc într 'o clipă sala, urmări t ' de un fior de conser­vare şi împinşi par 'că delà spate de o temere lugubră.

Mă umflă râsul. Am ceva din iad în ati­tudine. Buzele mi se s t râng într 'un rânjet de copil cuminte şi pe încreţiturile lor, ca şi un steag alb pe nişte parape te de pace, îmi flutură cuvinte le :

— Nu suntem noi o a m e n i . . . d'ăia!

La întoarcerea mea spre casă, la o gară unde trenurile se schimb şi se încrucişază, un nenorocit îmi cere un c r e i ţ a r . . . în limba lui Árpad. Tremur. Mi se urcă sângele în cap şi pumnii mi se s t râng drficeşte. Cerşetorul s tărue. Se face tot mai multă lumină în mine. Pumnii mi se descleştează dintr 'odată şi dege-tile mi se furişează 'n buzunare . Trăese o clipă de mândrie . Ca cel din urmă avut al Bizanţului, li întind creiţarul cu un gest de milă :

— Am dat eu mai mult naţiei tale, decât creiţarul ăs ta ! . . . Să vă fie de bine 1 !

D. Marcu.

© BCUCluj

Nr. 37 — 1909. „ Ţ A R A N O A S T R Ă " P a g . 297.

•dar toata mişcarea şi sforţarea noastră spre cultura şi în­tărire naţională e timbrată de un atac contra statului (biserica institute de bani, societăţi muzicale, e tc . )—" „In Ungaria supremaţia de rasă a înlocuit supremaţia de clasă de naştere...."

4. din articolul lui Cassiu Maniu la pag. 89. 90 : ,,....ln nici un alt popor nu găsim atâta spontaneitate

câtă s'a manifestat la toate mişcările mari din istoria nea­mului românesc. Nu găsim la alt popor acea jertfire de sine pentru binele obştei, ca la cel românesc, la 1848, în revo-luţiunea lui Horia, a lui Tudor Vladimirescu împreunată cu acea extraordinară spontaneitate. .. Şi trebue să ştie duşmanii neamului... Un apel în timpuri grele la poporul nostru ne-a dus totdeauna la izbândă"...

5. Din articolul lui G. Simu la p . . . „Stindardul tău e sdrenţuit De fulgere duşmane, Pe piept decor Ţi-au aninat Străinii multe rane! -1

o Introducerea de reforme în Bosnia. In con­

ferinţele comune a miniştrilor austriaci cu mi­niştrii ungari, cari au avut loc zilele aceste în Viena, s'a accepta t definitiv proiectul de consti­tuţie pentru Bosnia, urmând acum să se intro­ducă toate reformele, pe cari le-a cerut împă­ratul prin scrisoarea autografă, adresată minis­trului Burr ian cu ocaziunea anexărei .

Se va crea, deci, regulamentul dietei bos­niace. Organizaţia dietei bosniace va corespunde împrejurărilor confesionale, conform dorinţei îm­păratului, spre a se menţine pacea între cele trei confesiuni din Bosnia.

In cercul de activitate a dietei bosniace nu intră decât afacerile relativ la autonomia ţărei .

Serbările din Alba-Iulia. In z i le le de D u m i n e c ă şi Luni , fru­

mosul Bălgrad , a şeza t în mijlocul unor ţ inuturi roditoare, a găzdu i t între zidu­rile sale vechi , poves t i toare de strălu­ciri şi măriri trecute , — pe cei cari au ven i t să ia parte la adunarea g e n e r a l ă a societăţ i i pentru crearea unui fond de teatru român.

A c e a s t ă adunare a fost prez idată de dl Dr. l o a n Mihu, ales preşedinte al societăţ i i în anul trecut, ia Oraviţa.

Pre ludi i l e adunării sunt ce le obici­nuite : primirea so lemnă a comitetului , seara de cunoş t in ţă şi serviciul divin, — apoi pr ima şedinţă în sala cea mare a oraşului.

traduceri din €mile Verhaeren. Emile Verhaeren este alături de Maurice-Maeterlink,

«el mai mare scriitor pe care 1-a avut Belgia, şi unul dintre cei mai mari — poate cel mai mare poet contemporan. El şi-a publicat primul volum de versuri In 1883, câştigând o reputaţie universală. Deatunci, a publicat foarte mult şi s'a strămutat în Franţa, unde e iubit şi admirat de toţi. Ver­haeren este, mai ales cântăreţul câmpiilor goale, al drumu­rilor fără călători, al oraşelor enorma, gigantice, monstru­oase, cari se măresc necontenit, înghiţându-şi victimele, prinzând cătunele, satele şi burgurile dimprejur în ghia-rele lor, sugându-le şi omorându-le.

Publicăm, într'o palidă traducere în proză, fragmente din volumele „ Villes tentaculaires" şi „Campagnes hallu­cinées", — poezii cari, în original, au un ritm şi o sono­ritate remarcabile, un avânt poetic neobişnuit.

Oraşul Toate drumurile duo la oraş... Din fundul ceţei Goto, ou toate caturile Şi scările sale mari şi drumul lor Până la cer, până la cele mai înalte caturi, 8e desgroapă el ca dintr'un vis.

Acolo, Sunt poduri împletite cu fier Asvârlite 'n sărituri dealungul văzduhului; Sunt blocuri şi coloane Cari domină feţele gorganelor ; Sunt turnuri pe foburguri,

Ziua întâi. La masa prezidială iau loc : Dr. 1. Mihu, pre­

zidentul societăţii, Dr. N. Vecerdea, cassier, Dr. I. Blaga, secretar, V. Goldiş, Dr. G. Dobrin, A. P. Bănuţiu.

De faţă e o lume românească numeroasă şi distinsă, din toate ţinuturile.

Discursul prezidial. In mijlocul unei tăceri generale se ridică

noul preşedinte pentru a-şi rosti discursul de deschidere. Vorbeşte rar şi răspicat şi cu cât înaintează, cu atât glasul i-se încălzeşte, încăl­zind şi publicul auditor.

După o prezentare solemnă a regretatului mecenate Alex. Mocsonyi, dl Mihu vorbeşte despre scopurile culturale in general , apoi u r m e a z ă :

„Intru conservarea sufletului românesc nu este, însă, de ajuns să avem o clasă de intelec­tuali nutriţi de aceas tă dorinţă, ci avem lipsă indispensabilă de o ţărănime luminată şi puter­nică şi de o clasă de mijloc, conştientă de fiinţa sa naţională, pentru aceste pături se află întreagă puterea noastră de rez is tenţă ; aici este izvorul nesecat al energiei noastre naţionale, luminarea şi trezirea lor la viaţă naţională conştientă tre­buie să fie una din preocupările noastre neînce­tate, căci numai întemeind de jos în sus, cu grije şi Înţelepciune, putem clădi cu tărie şi durată

Condus de asemenea vederi, aşa cred, că societatea noastră teatrală nu se poate mărgini tn activitatea sa, la procurarea mijloacelor ma­teriale, necesare pentru teatrul naţional al unui viitor, durere, prea îndepărtat , ci in situaţia noa­stră culturală s t râmtorată , da toare este a face tot ce astăzi se poate, pentru a produce o miş­care culturală generală, sănătoasă .

In consecvenţa celor expuse, după mine, societatea ar trebui să-şi amplifice programa sa de acţiune în următoare le condiţiuni :

1. In primul loc Vă amintesc, că ar fi bine să cultivăm teatrul ţărănesc în comunele noastre rurale.

După experienţa făcută în comuna mea na­tală şi în alte comune din jurul Orăştiei, pot mărturisi, că reprezentări le teatrale aranja te subt îngrijirea preoţimii şi a învăţătorilor, cu concursul tinerimii adulte din comune, află în mare măsură complacerea ţăranilor noştri şi dau însemnate rezultate educative şi morale , dar chiar nici rezul­tatele materiale nu sunt de desconsiderat . Gene-

Sunt coperişuri şi rotiţe ce se 'mbucă, E oraşul tentacular, In picioare, La capătul câmpiilor şi al moşiilor.

Lumini roşii Cari se mişcă Pe pari şi pe catarge mari Strălucesc încă chiar la amiază Ga nişte monstruoase ouă de aur, Soarele luminos nu se mai vede, — Gură de lumină, închisă De cărbuni şi fum.

Un fluviu de naft şi de răşină Bate grămezile de pietre şi punţile plutitoare Fluerăturile cumplite ale năvilor ce trec Urlă frica în brumă: Un fanar verde e privirea lor Spre ocean şi spre văzduhuri.

Cheiuri sună când li-se întreciocnesc furgoanele Căruţe de nisip scârţâe ca nişte ţâţâni de poartă Balanţe de fier fac se cadă cuburi de pământ negru Şi le-alunecă în subpământene de foc ; Poduri cari se deschid la mijloc înalţă printre catargele stufoase, spânzurători sombre Şi litere de-aramă însemnează universul Pretutindeni, dealungul Coperişelor, al zidăriilor şi al pereţilor.

ralizate asemenea reprezetanţiuni în toate co­munele noastre rurale, ar contribui nespus de mult la luminarea păturii ţărăneşt i , iar din ve­nitele acelora s'ar puteà forma în fiecare comună, câte o bibliotecă populară, mai modestă. Che­marea societăţii noastre cu privire la aceste reprezentaţiuni ţărăneşti ar fi:

a) să îngrijească de piese teatrale, potrivite scopului urmăr i t ;

b) să Intervină la autorităţile super ioare bisericeşti şi şcolare în scop, ca acelea înalte autorităţi, să recomande, sau să impună preoţ i ­mii şi învăţătorilor rurali, să aranjeze în fiecare an 2 reprezentaţiuni teatrale, cu concursul t ine­rimii adulte, în favorul bibliotecii populare din local i tate;

c) să facă, cu ajutorul presei noas t re o propagandă înţeleaptă, în favorul acestei mişcări.

2. In rândul al doilea, Vă amintesc, teatrul s tudenţesc, supt care înţeleg, reprezentaţ iuni tea­t ra le , date de tinerii delà licee şi preparandi i supt îngrijirea unor profesori, sau bărbaţ i de încredere ai societăţii.

Asemenea reprezentări au cele mai fru­moase şanse de reuşită, pentrucă sunt prea sigur, că publicul românesc ar primi o asemenea între­prindere, in fiecare centru, cu braţele deschise.

însemnăta tea culturală şi educativă a tea­trului s tudenţesc, este după a mea părere , peste orice îndoiala, mai ales în situaţia noastră .

Dar , am mai aveà din această mişcare şi acel folos, că îndrăgostind aceşti tineri mişcarea teatrală, cu timpul ar deveni cei mai fervenţi apostoli ai scopului, ia care tinde societatea noastră .

Rolul societăţii noastre şi cu privire la aceas ta ar fi tot cel schiţat mai sus, relativ la teatrul ţărănesc .

3. Part iciparea intensivă a industriaşilor şi meseriaşilor noştri la mişcarea noastră teatrală , asemenea este un lucru de mare importanţă pentru t rebuinţele noastre culturale.

Drept aceia comitetele noastre filiale vor face bine, dacă vor stărui în cercul lor cu tot dinadinsul, pentru cooperarea meseriaşilor la re­prezentări le teatrale, aranjate de diletanţii noştri, sau pentru a aranja însăş asemenea reprezentăr i , căci astfel ínnaltele foloase culturale, vor con­tribui mult la solidaritatea ce trebuie să existe Intre diferitele noastre clase sociale, spre binele tuturor.

.. .Când serile Sculptează firmamentul cu ciocanele lor de abanos Oraşul se întinde în depărtare şi dominează câmpia Ca o nocturnă şi nesfârşită speranţă, Lumina lui se înalţă-n raze până la ceruri Şinile sale sunt drumuri îndrăzneţe Spre fericirea înşelătoare Pe care-o însoţeşte averea şi forţa, Zidurile sale se înşiră ca o armată Şi tot ce vine dintr'acolo Soseşte 'n chemări limpezi în câmpii...

E oraşul tentacular, Hidra nesăţioasă... şi ţintirimul... Şi moaştele solemne. Şi drumurile de-aici se duc la infinit Spre dânsul... Trad, de V. E.

P u l b e r e . Dupe unii oameni şi dupe măsteacăn, trebuie

să rupi mai multe piei până să dai de dânşii. o

In a iubi păgân, In a culege fragi şi 'n a prinde fluturi — stă toată t inereţea.

o Un pas în dragoste, e cât un drum întreg

pe calea prieteniei. o

Sunt insecte şi oameni ce fug de lumină.

© BCUCluj

P a g . 298. Ţ A R A N O A S T R Ă " Nr. 37 — 1909.

Mai departe aşa cred, că ar fi bine şi po­sibil, să se impună bursierilor societăţii, ca în fiecare vacanţă de vară, să aranjeze in cooperare cu alti diletanţi reputaţi , câte un turneu artistic In câteva din centrele noastre de frunte.

In chipul acesta bursierii ar aveà prilej a a ră ta destoinicia şi progresul lor, iar publicului i-s'ar oferi reprezentaţiuni mai alese, cu un re­pertoriu potrivit a respunde pretenţiilor de artă.

In fine ţin să Vă expun părerile mele şi în ceeace priveşte alcătuirea unei t rupe ambulante , compuse din actori profesionali, pentrucă eu ţin foarte justificată dorinţa acelora, cari doresc a vedea cât mai curând Înjghebarea unei atari t rupe,"

Dl Mihu încheie, declarând adunarea ge­nerală deschisă.

Discursul acesta a fost primit cu ovaţii mari şi furtunoase, cari s 'au înoit când secretarul so­cietăţii aduce la cunoştinţa adunări i

Darul dlui Mihu, citind următoarea scrisoare adresată de dl Mihu comitetului societăţi i :

Onorat comite t ! Dorind a veni întru ajutorul înaltului scop

cultural, urmări t de Societatea noastră, dăruiesc cor. 10.000, cu meniţiunea ca, din venitele lor, o sumă oareşicare, In fiecare an să se capitali­zeze, iar restul să se folosească, la intervale potrivite, pentru :

I. Premiarea şi publicarea de piese tea­trale româneşti , potrivite scopului urmărit de Societatea noastră .

II. Premiarea şi publicarea de colectiuni de muzică populară românească, sau compo­ziţii muzicale originale, cu motive româneşt i .

- Condiţiile mai amănunţ i te se vor hotărî în­totdeauna prin adunările generale ale Societăţii .

Cu stimă Dr. loan Mihu.

Conferinţa dlui Branişte. După discursul dlui Mihu urmează obişnui­

tele discursuri de b ineven ta re : protopopul I. Te-culescu vorbeşte în numele Românilor din Bel­grad, protopopul Flórian Rusan în numele „Aso­ciaţiei", Dr . Şt. C. Pop în numele .Asociaţiei a rădane* . Tuturor oratorilor le răspunde dl Mihu In cuvinte puţine, dar bine simţite.

Urmează conferinţa dlui Branişte, care des-văluie o parte, necunoscută încă marelui public, a îndeletnicirilor artistice ce Ie-a dovedit în viaţă marele mecenate român Alex. Mocsonyi. Aşa, între altele, Mocioni ca muzician şi ca artist creator în muzică e necunoscut publicului românesc . Toţi îl ştiau filozof. Conferenţiarul a azistat de multeori la producţiunile muzicale ale lui Mocioni. Era un pianist şi compozitor bine apreciat în cer­curile muzicale din s trăinătate . Nu şi-a fixat toate inspiraţiile în note, improviza ingenios. Educaţia muzicală şi-a făcut-o sub îngrijirea maestrului Joksch din Budapesta şi a renumi­tului profesor de muzică din Viena, Schmidt. P e patul morţii cânta lin şi dulce din voce, acompaniat de nepotul său Antoniu. Scena aceasta a înduioşat adânc pe cei ce au luat par te la da. In Budapesta concertele casei Mocsonyi erau admirate de artiştii în ale muzicei. Venea acolo şi marele List care ţinea mult la fraţii Mocsonyi. Mocsonyi admira îndeosebi muzica italiană, iubea însă şi pe cea românească . Dintre compoziţiile lui multe au fost cânta te la Praga.

Conferenţiarul a fost răsplătit cu aplauze îndelungate.

Ziua întâi s'a încheiat ca de obicei : după şedinţă banchet , după amiazi petrecere poporală, seara concert .

Ziua a doua. Ziua a doua s'a intrat în discuţia mai amă­

nunţi tă a raportului comitetului central, care ajunge la concluzia ca deocamdată să nu se mai facă angajamente noi de puteri artistice şi nici să nu se mai acorde burse noi.

In discuţia aceasta a luat par te şi dl Oct. G-oga, făcând propunerea ca societatea să an­gajeze pe dl I. Băilă, bursierul societăţii şi ab­solventul conservatorului din Viena.

După o discuţie mai vie şi după ce a pri­mit lămuriri din par tea comitetului central , dl Goga şi-a revocat propunerea.

Trecându-se la raportul cassierului. s'a con­statat cu bucurie sporul însemnat al averii So­cietăţii.

Seara a avut loc o reprezentaţ ie teatrală dată de diletanţi. Apoi a urmat dans pană în zorile zilei.

CRONICA^EXTERNĂ. Criza din Grecia. „Pol i t i scheKorrespondenz" ,

cunoscută pentru relaţiile sale cu sferele diplo­matice din Viena, afirmă că situaţiunea în Grecia a devenit foarte gravă. Ea inspiră mari temeri curţilor europene. Dar cu cât pericolul creşte, cu a tâ ta regele se împotriveşte să plece din Atena. Curţile europene îl consiliază însă să plece şi să lase pe greci tristului lor destin.

Corespondentul din Athena al ziarului .Ber­liner Tageblatt* a avut o convorbire cu ministrul de finanţe al Greciei, care i-a declarat că toată vina pentru situaţia actuală a ţărei şi a armatei cade în sarcina lui Theotokis. Cu toate că miş­carea ofiţerilor a avut de scop şi reorganizarea administraţiei generale a Statului, totuş cauza imediată a mişcărei a fost numai cest iunea co­mandamentului suprem al a rmate i . Theotokis a comis o greşală foarte mare prin crearea acestei funcţiuni, deoarece principele moştenitor, din lipsă de timp, a fost avizat exclusiv numai la rapoartele ofiţerilor din anturajul său cel mai apropriat . S'a format astfel în scurt timp o clică, care se folosea de influenţa ei în dauna celor mai puţin favorizaţi. Prin acest procedeu s'a creat în armată un puternic curent de antipatie faţă de comandantul suprem al armatei . Nu este vorba de o antipatie faţă de principele moşte­nitor, ci numai de o opoziţie contra ofiţerilor favorizaţi din clica curţii. Mişcarea n 'a fost deci antidinastică.

De altă parte, cercurile oficiale iau poziţie împotriva izbucnirilor prinţului moştenitor. Un membru al cabinetului a declarat reprezentan­ţilor pressei, că regele însuş a desaprobat energic limbajul prinţului de coroană ţinut la P a t r a s ; apoi a adăogat că el recunoaşte caracterul pa­triotic al mişcării ofiţerilor. Dar când se judecă ati tudinea prinţului de coroană, t rebue să se ia în consideraţiune că el a fost indus în eroare de Theotokis. Partizanii acestuia voiau să-1 se-questreze pe prinţul cu totul pentru dânşii , pentru ca să ajungă la putere . Declaraţiunea aceasta Curtea n 'a [desminţit-o, dar partizanii lui Theo­tokis au protestat , a tacând pe rege. La acest atac, partidul militar a răspuns că va menţine pe rege pe tron, dar dacă el vrea să abdice, atunci să plece cu toată familia sa .

De asemenea primul ministru a trimis zia­relor o declaraţ iune că regele a trimis princi­pelui moştenitor o telegramă, cont rasemnată de primul ministru, prin care principele moştenitor este rugat ea să r ămână în s t ră inăta te până se va rezolva criza internă.

Cei 14 ofiţeri, cari s 'au declarat pe faţă partizani ai principelui moştenitor, agitând în acelaş timp contra uniunei ofiţerilor, au fost puşi în disponibilitate.

O parte a opiniei publice începe să fie duşmană fostului prim ministru Theotokis. Aşa, un general de divizie i-a adresat o scrisoare pu­blică cu privire la spusele acestuia, prin care a declarat pretenţiunile ofiţerilor oa fiind neexecu­tabile şi anti-patriotice. Revoltatul general spune că răbdarea armate i e pe sfârşite. Până acuma nu s'a dat din par tea armatei destulă atenţ iune

teoriilor subminante ale lui Theotokis şi ale par­tizanilor săi, dar dacă acum ei vor îndrăzni sa se mişte, toţi vor ajunge pe eşafod şi vor S ghilotinaţi

o Din Serbia vin mereu ştiri contradictorii,

cari ne vorbesc când despre o aplanare a ches­tiei prinţului George, când despre agravarea situaţiei.

Se pare, însă, că mişcarea ofiţerilor pentru re integrarea prinţului George în drepturile sale de prinţ moştenitor şi împotriva partidului ra­dical delà putere, progresează.

Prinţul a fost zilele t recute la clubul ofiţe­rilor unde a stat mai mult t imp în tovărăşia a 100 ofiţeri.

Unul din aceştia a declarat pe faţă că "ata­curile contra armatei provin delà radicali, cari sunt sprijiniţi de guvern. D a c ă până în două săp­tămâni Seupcina nu va reintegra pe prinţ, a spus el, ofiţerii vor şti să pună capăt regimului nefast de astăzi.

Discuţiile violente ce-au avut loc în clubul ve­chilor radicali pa r a confirma seriozitatea acestei mişcări. In una din şedinţele din urmă ale clu­bului vechilor radicali, fostul ministru Sinici a a tacat cu m a r e violenţă pe prinţul George şi a propus ca în viitoarea sesiune par lamentară să se propună expulsarea lui cu forţa, dacă nu se poate altfel.

Protopopul Ghirici s'a pronunţa t în terminii u rmător i :

„Regele să bage de seamă ca nu cumva, pentru un fiu degenerat , să vie în conflict cu cel mai puternic partid din Serbia. Almintrelea-i sunt număra te şi zilele lui."

Atitudinea aceasta a lui Ghirici bate la ochi cu atât mai mult, cu cât pe timpul Obrenovi-cilor el erà un aderent pe faţă al dinastiei Ka-ragheorghievici pentru care a fost închis mai mulţi ani.

De altă parte , din izvoare sârbeşti oficiale se anunţă că prinţul George s 'ar fi împăcat cu prinţul Alexandru în urma intervenţiei regelui şi a ministrului Milovanovici. Cei doi fraţi au avut Duminecă înainte de amiazi o convorbire amicala, în decursul căreia prinţul George a căutat să convingă pe fratele său că nu este adevărată ştirea după care dânsul ar dori să devină iar principe moştenitor.

Această împăcare a avut un preludiu inte­resant. Consiliul de miniştri hotărîse să se plă­tească datoriile prinţului George din tezaurul public. Prinţului George i s'a votat un apanaj de 100.000 dinari pe an, sub condiţie ca o par te a datoriilor sale să fie plătite de rege.

E probabil că prinţul George va părăsi Serbia în curând spre a intra în a rmata rusă. Se zice că noul ambasador rus, Hart ing, care şi-a luat postul în primire, ar fi adus cu sine Invita-ţiunea Ţarului pentru prinţul George.

îndepăr ta rea prinţului George a devenit necesară in urma declaratiunei fratelui său Ale­xandru, care a spus că numai atunci îşi va con­t inua studiile în s trăinătate , dacă şi prinţul Ge­orge va lipsi în acest t imp din ţară .

Ziarele opoziţionale nu ştiu, însă, despre aceasta împăcare . Dimpotrivă, anunţă că Şeful de secţiune Spalajcovici s'a prezentat la prinţul George şi ia comunicat in numele guvernului că guvernul e dispus să-i plătească imediat 200.000 de dinari şi să-i acorde un apanaj anual de 120.000 de dinari, sub condiţie insă ca să pă­răsească imediat Serbia. Spalajcovici i-a dat speranţe prinţului că va fi angajat în armata rusă.

Prinţul George a respins oferta guvernului, zicând că politicianii radicali ştiu prea bine că a rmata e de par tea Iui. De aceea, dânsul nu pleacă din Serbia.

© BCUCluj

Nr. 37 — 1909. „ Ţ A R A N O A S T R Ă " P a g . 299

Crematoriile. (Sfârşit.)

Iară acuma fie-ne permis, a face o asemă­nare scurtă cu întâmplările, cari adeseaori se petrec la mormântul deschis. Când scoboară si­criul în groapă, cât e de mare pericolul, ca din negrija îngropătorilor să se răs toarne , ce sunete înăduşite produc gliile de pământ , cari cad pe sicriu, cum cei curioşi se îmbulzăsc înaintea celor ce jelesc şi cum calcă în picioare mormin­tele învecinate, cum dacă e ploaie sau tempeste , doresc cu toţii să se sfârşească cât mai curând — într 'adevâr, nu mai poate încăpea absolut nici o îndoială, care e mai es te t ică : înmormân­tarea sau a r d e r e a ?

Cu acestea s 'ar fi sfârşit obiecţiunile contra arderei morţilor şi încercând să le combat, cred, că am adus diferite momente , cari susţin modul cel nou, — al arderei.

Dară cu int roducerea lui se câştigă avan-tagii cu mult mai mari şi a n u m e : pe terenul hi-gienic şi al economiei naţionale.

Din punct de vedere higienic, a rderea mor­ţilor este singurul mod raţional de înmormântare.

Ca să găseşti în apropiere un teren aco­modat, este în cele mai multe oraşe aproape imposibil. Cimiteriile t rebuesc aşezate tot mai în afară de o r a ş ; prin aceasta se urcă nu numai spesele de înmormântare , căci transportul fiind de o durată mai lungă, natural că şi preţul e mai mare, dar fiecare cercetare a mormântului e împreunată cu jertfe în bani şi cu deosebire jertfe de timp, cari pentru cei delà oraşe ade­seori sunt mai scumpe decât banii.

Un crematoriu însă şi cu deosebire un co-lumbariu, adecă o zidire pentru aşezarea cenuşei, pot fi zidite in centrul oraşului şi pe un loc re­lativ foarte mic se pot aşeza mii şi mii de urne cu cenuşe.

In ce priveşte spesele împreunate cu ar­derea mortului mulţi exagerează.

In realitate spesele, socotit totul, sunt mai mici decât cele împreunate cu înmormântarea — se 'nţelege în oraşele, cari au crematorii ; sunt mai mari atunci, când nefiind într 'un oraş crematoriu t rebue t ransporta t mortul în alt oraş, nu numai t ransportul pe tren, carul de moar te , bacşişurile, etc. etc., t rebuesc solvite de două ori, odată la dusul delà casa mortului la gară, şi a doua oară delà gară la crematoriu. Şi cu toate acestea spesele nu ajung cifra, pe care săracul să nu o poată suporta. Se 'nţelege că amăsurat luxului, pe care il desvoaltă familiarii se urcă şi spesele.

Ca să se dea şi celor mai săraci posibili­tatea, ca după moar tea lor să se acopere spe­sele, aproape toa te reuniunile de arderea mor­ţilor încheie contracte , In vâr tutea cărora mem­brii pentru acoperirea speselor necesare solvesc o premia anua lă relativ mică, a cărei măr ime depinde delà e ta tea celui ce se asigură.

De încheiere să spun ceva şi despre par tea tehnică. Arderea, ca a tare , aproape toţi şi-o în-chipue, ca şi cum erà în evul mediu a rderea pe rug. De loc!

In crematoriile moderne, cadavrul nu vine In atingere nici cu flăcările şi nici cu materialul de ars, şi cenuşa omului r ămâne curată şi liberă de alte substanţe .

Zidirea se compune din 2 caturi . Catul cel mai sus (al doilea) e în oblire cu pământul şi In el se află capela. Sub el (catul prim) sunt două despăr ţăminte dintre cari in unul e ca­mera de a rdere , iar în celălalt e cuptorul şi ca­mera de încălzire.

Cele vre-o 60 de crematorii din Europa, pe cari le avem azi, sunt aproape după 12 di­ferite sisteme zidite, toate însă au de bază prin­cipiul lui Siemens cu a rderea gazoasă regene­rative, însuşirea sistemului acestuia constă în

aceia, că nu se foloseşte direct căldura produsă prin arderea materialului, ci t empera tura cu mult mai mare, care se produce prin aceea, că ga-zurile eşite din materialul de ardere se amestecă cu oxigen şi se aprind. Flăcările acestea posed tempera tura cea mai înaltă, care se poate pro­duce până acuma pe pământ . Ele se conduc apoi într 'un spat de căldură şi de acolo în că­mara de ardere, a cărei păreţi şi podine sunt făcute din petrii de Chamotte, şi încetul cu în­cetul încălzesc zidurile până devin incandescente . Când ajung la s tarea aceasta, se închid gazurile prin anumite as tupătoare aşa, că nici acestea şi nici alte flăcări nu pot ajunge în partea din lă-untru a camerei de ardere . In schimb însă prin maşinării intră aerul atmosferic, trece prin spa­ţiul de căldură şi se înfierbântă de păreţii in­candescenţi în aşa măsură, că ajunge la o tem­peratură de 1000° C. şi intră in camera de ar­dere. Aceasta e temperatura cea mai potrivită pentru arderea mortului.

Până se produce căldura, care durează cam 3—4 oare, se aduce sicriul în capelă. Dupăce a t recut ceremonialul şi a ajuns sicriul, prin sub-mersiunea hydraulică în jos, se t ranspoar tă pe un car de fier în camera de ardere , unde prin un mecanism deosebit e reţinut pe un roşteiu, iară carul de fier pleacă înapoi. Uşa se închide hermetic şi se începe arderea. Deja după 2—3 minute sicriul florile şi cununile dispar şi cada­vrul e gol pe roşteiu, aşa că aerul fierbinte de 1000° îl împresoară din toate părţile. Prin o fe­reastră mică prin uşă se poate urmări întreg procesul de ardere . Priveliştea nu e îngrozitoare cum se vorbeşte, că membrele singuratice se mişcă, din cauză că se contrag muşchii. Tot aşa de naivă, ba chiar tendenţioasă este afirmarea, că prin arderea cadavrelor s'ar umplea aerul în depăr tare de câţiva chilometri de mirosuri grele. Ori şi cine, care are şi numai o slabă idee de chimie, că mirosuri grele se produc numai în cazul, când corpurile cari se ard, se încălzesc şi a rderea nu e completă. In crematorii Insă, unde mortul ajunge deodată într 'o t empera tură de 1000° C. şi primeşte încontinuu prin aerul at­mosferic oxigen, arderea e cea mai perfectă, pe care şi-o poate închipui mintea omenească , şi e absolut imposibil, ca prin procedura din lăuntrul cuptorului să ajungă şi cea mai mică urmă la organul mirosului.

Cenuşa sicriului, a îmbrăcămintei mortului, a florilor, etc., sunt toate aşa de uşoare, încât curentul din cuptor le ia cu el. De fapt r ămân ca cenuşe numai părţile acelea ale corpului omenesc, cari prin căldură nu se nimicesc, şi anume varul, acid fosforic al oaselor. Acesta la un om mare cântăreşte cam i y a — 2 klgr. ; el se pune într 'o cutie de pleu sau alt metal , se în­chide hermet ice şi se gravează apoi numele şi conumele răposatului, ziua naşterei şi a morţii, încât nu se face nici când vre-o confuziune, astfel se predă familiarilor, cari apoi se îngri­jesc după putinţele lor de păs t rare mai depar te . De regulă cutia de pleu se aşează într 'o urnă de pea t ră sau metal şi se păstrează într 'o sală de u rne . In timpurile mai nouă diferitele socie­tăţi pent ru a rderea cadavrelor fac cimitere, în cari se aşează urnele în pământ .

Mişcarea în favorul arderei cadavrelor e în creştere continuă şi va creşte rapid atunci, când vor cădea barierele, pe cari le-au ridicat în contra ei unele dintre statele cele mai mari . Aceasta nu va dura mult t imp, căci ideia fun­damentală, pe care se bazează arderea cadavrelor este din toate punctele de vedere — raţionala.

Maţiunea o poţi inăbuşl pe un timp oare care , — pe vecie, sub nici o împre jura re !

Spre orientare ţin să amintesc, că In ex­punerea acestora am folosit cu deosebire un t ra ta t ,Die Feuerbes ta tung" de prof. M. Pauly .

Preotul O. Murăşanu.

Expoziţia de copii din Orlat. Mă găsesc in plăcuta poziţiune de a Vă co­

munica, că fruntaşii comunei noastre Orlat, con-ştii de a lor chemare şi în deplina cunoştiinţă a scopurilor înalte, ce Reuniunea noastră agri­colă le urmăreşte , a primit cu multă însufleţire apelul comitetului central al numitei Reuniuni, lansat în scopul aranjării expoziţiei a IV-a de copii în Orlat. Pentru ca mamele să aibă timp îndestulitor de a se pregăti cu odraslele lor pentru expoziţie, s'a stabilit terminui ţinerii ex­poziţiei pe Miercuri, 27 Octomvrie st. n. (sărbă­toarea Cuv. Paraschiva.)

încât pentru vârsta copiilor de admis şi pentru premiile de împărţit, conferenţa frunta­şilor a acceptat datele din programul expoziţiei a IlI-a, ce s'a ţinut în 1908 în fruntaşa comună Poiana .

Drept încurajare şi din partea noastră, la apelul făcut comuna politică Orlat a votat o sumă de 50 cor.; comuna bisericească gr. cat. 20 cor., iar institutul nostru de credit „Brădetu l" 30 cor. sau în total suma de cor. 100, drept contribuire la premiile de împărţit .

Pent ru ca interesul pentru această expo­ziţie să fie cât mai potenţat , fruntaşii noştri sunt de părere , ea în juriul expoziţiei, pe lângă totalitatea membrilor din comitetul „Reuniunii" şi a soţiilor lor, să intre toţi medicii noştri din co­mitat ; apoi administratorul protopresbiteral dl Dr. I. Lupaş şi doamna ; dl Dr. Petra, adv. şi doamna (Selişte); dl Nicolae Togan, protopop şi d o a m n a ; dl I. Manta şi Dionisie Aaron, preoţi din Gura-Râului ; dl I. Hanzu, p.aroh în Cacova; dl Vaier Popovici paroh în Sibiel, dl A. Flucuş paroh în Săcel , dl I. Popa, paroh in Cristian, dl I. Ghi-soiu, par., dl I. Giurgiu dir. şcol., dl Ludovic. P e -samoscacont ; dl I .Munteanu, primar, dl I. Stoiţa, epitr. şi dl I. Iliu, notar, toţi din Orlat. Cum aceştia formează împreună cu medicul nostru dr. G. Prunaş şi comitetul aranjator local şi cum şi soţiile acestora vor cut reerà casă de casă pentru luminarea mamelor şi pentru înscrierea copiilor, nădejde avem, că expoziţia din Orlat nu va sta cu nimic Îndărătul celorlalte, aranjate până aci.

Vom da deci cele mai învederate dovezi că ne ştim Însufleţi cu toţii, când interesele ob­şteşti o cer delà n o i ; vom şti munci desinte-resaţi când vorba este de a sări în ajutorul po ­porului nostru

Cum în OHat se găsesc adevărate fru­museţi de copii şi de oameni în vârstă, fotogra­fiile, ce se vor luà din prilejul expoziţiei, vor fi şi ele o adevăra tă podoabă şi-o vie măr tur ie despre puterea de viaţă a poporului nostru.

De încheiere amintesc, că s'a svonit, că femeile noastre inteligente au de cuget, ca din incidentul expoziţiei, să pună temeiu unor aşe­zăminte în folosul mamelor pe timpul când nu pot munci cum şi în al copiilor orfani.

D-zeu să le a ju te !

Vizita Ţarului la Constantinopol. Autocratul imperiului rusesc s'a hotărît să mai plece odată din ţară. De data aceas ta va merge în Italia, peste Constantiuopole. In Bosfor va petrece, Insă, numai trei ore.

Iachtul . S t a n d a r d " va ancora înaintea pa­latului Dolma Bagdje. întâlnirea între sultan şi ţar va aveà loc pe yachtul „Standard" , In pre­zenţa principelui moştenitor, a principilor, mini­ştrilor şi generalilor. Recepţ iunea va dura două ore. După plecarea sultanului şi a suitei sale, va a rea Ioc primirea patriarhului egumenie şi deputaţiunei sf. Sinod.

Ţarul se va opri la înapoiere pentru două zile la Constantinopol şi va locul într 'un palat situat pe par tea asiatică a capitalei.

© BCUCluj

P a g . 300. „ Ţ A R A N O A S T R Ă " Nr. 3 7 — 1 9 0 9

Ş T I R I . »

Director al reuniunii de muzică din Sibiíu a fost ales zilele aceste- amicul nostru dl Liviu Tempea, distinsul pianist şi compozitor muzical. Alegerea d-Iui Tempea a făcut o buna impresie în cercurile iubitorilor de muzică şi sunt speranţe că reuniunea va ajunge din nou pe drumul bunei înaintări . Dl Tempea s'a stabilit zilele acestea in Sibiiu şi dă şi instrucţie privată de pian.

' o Congresul studenţesc. In a doua capitală

a ţării româneşti — laşul — s'a ţinut un con­gres studenţesc, la care au luat parte şi repre­zentanţi din Bucovina, Basarabia şi Macedonia. Ardealul se ştie, a fost zăvorit de Apponyi.

Studenţii au manifestat simpatia şi dragostea lor nes t rămutată către cauzele mari ale nea­mului.

Au dat mai multe telegrame oamenilor che­maţi a jucà roluri importante întru ajungerea scopurilor urmări te şi au căutat a statori o le­gătură mai trainică între studenţii României li­bere şi Intre ceilalţi studenţi Români, aflători in ţările supuse.

E un început în bine şi care nu poate găsi decât calde strigăte de aprobare .

o Calvarul unui martir slovac. Pes te 3000 de

slovaci au semnat o petiţiune ce au adresat-o ministrului de justiţie, spre a libera din închi­soare pe şeful slovac, Hiinca, condamnat la în­chisoare pe trei ani, pentru agitaţiuni în contra statului maghiar .

Condamnatul mai are încă un an de stat In închisoare — unde a stat până acum 2 ani.

o Sufragetele engleze contra prim-ministrului

Asquit. Sufragetele s'au folosit de venirea mini­strului preşedinte Asquit la Birmingham spre a-şi continua demonstraţ iunile contra lui într 'un mod şi mai sgomotos ca mai 'nainte. Automobilul primului ministru a fost bombardat cu pietre. La int rarea halei, unde primul ministru urmà să-şi ţ ină discursul, au explodat mai multe bombe mici.

Sufragetele în număr de 400, se postaseră pe acoperişele caselor şi când primul ministru îşi începu discursul său, înconjurat fiind de un număr considerabil de poliţişti, sufragetele arun­cară ţigle şi alte obiecte asupra halei, spărgând aproape toate geamurile .

Poliţia a trimis în cele din urmă după pompieri, cari începură să s t ropească sufrage­tele cu pompele de incendiu. Văzând că sufra­getele nu voiau să-şi părăsească locurile lor, mai mulţi pompieri s'au aruncat pe acoperise spre a pune mâna pe ele ; 5 femei, cari se apărau cu bas toane şi topoare, au fost a res ta te , în râse­tele mulţimii care privea de jos . Hainele acestor femei se sdrenţuiseră complect în timpul luptei.

Cele două sufragete cari au aruncat cu pietre asupra trenului în care se aflà Lordul Asquith au fost osândite fiecare la câte o lună de închisoare.

o Oameni rătăciţi. In comuna Sibişani de lângă

Vinţul de jos până acum a susţinut poporul şcoală confesională şi-a fost spre laudă şi mângăiere . Plata de 600 cor. s'a plăt i t ; 400 cor. din re­partiţie şi 200 coroane delà consistoriul din Sibiiu. Acum când a trebuit să se întregească salarul învăţătoresc după legea cea nouă, poporul a ridicat repartiţ ia la 600 cor. şi consistorul a ridicat ajutorul la 400 cor,

Până aci toate au fost bune şi în ordine. Acum în vara asta, însă, cine, cine nu, a în­demnat şi amăgit poporul nostru din Sibişani, ca să nu mai susţină şcoala confesională şi să ceară şcoală de stat. Protopopul gr.-or. al Se­beşului dl Sergiu Medean a ieşit de două ori la faţa locului pentru alegerea de învăţător, dar

poporul nici nu a voit să audă de alegere, ci a făcut răscoală împotriva şcoalei confesionale, ce­rând ca protopopul să ieie protocol, că ei nu mai susţin şcoala, ci să facă statul şcoală l

Protopopul nu le-a putut împlini aceas tă cerere scrintită — dar a fost nevoit să închidă sinodul.

După asta o parte din poporul rătăcit a plecat la inspectorul regesc de scoale la Aiud, cu jalbă contra protopopului, că nu l e a făcut pe voie.

Mai auzit-aţi oameni buni, ca s$. pârască poporul pe conducătorii săi la inimicii neamului, pentru-că voiesc să-1 susţină la lumina neamului lui, la legea şi limba lui, pentrucă vor să-1 con­ducă pe calea singură adevărată .

Nu se tem aceşti oameni nemulţumitori de urgia lui Dumnezeu şi că fiii şi nepoţii îi vor b lăs tăma că au lăpădat, ba au vândut ce au avut mai s c u m p : vatra legii şi a limbii s t rămo­şeşti.

Trageţi-vă sama, rătăciţilor, până nu e prea târziu. Şcoală de stat vi-se poate da şi dacă nu o cereţi voi, dar şcoala confesională, şcoala în care limba voastră să mai fie cinstită şi culti­vată, dacă o închideţi odată nu o veţi mai des­chide în veci. ( .Lib.")

o

Scandal la Politechnicul din Belgrad. Se anunţă din Belgrad că Sâmbătă după amiazi s'a petrecut un scandal la şcoala politechnică din Belgrad. Profesorul Zoritsch voià să dea unui student o notă rea la examen, lucru care a dat loc la o altercaţie între profesor şi fostul ministru Stancovici. La un moment dat profesorul Zo­ritsch 1-a pălmuit pe Stancovici de două ori, care la rândul sau a scos un revolver. El a fost însă désarmât înainte de a putea trage. Senatul universitar a raporta t guvernului cerând desti­tuirea profesorului Zoritsch, cunoscut pentru ner-vositatea şi severi tatea lui exagerată .

o

Destăinuiri asupra mişcării preotului Gapon. Cunoscutul publicist şi revoluţionar rus Eu tenbe rg a început să-şi publice memoriile în ziarul „Le Matin*. In primul capitol se descrie acea Du­minecă sângeroasă, când preotul Gapon a condus lucrătorii înaintea palatului de iarnă, unde aceştia au fost măcelăriţi cu miile. La sfârşitul capito­lului se descrie modul salvării lui Gapon de către Rutenberg.

Când Gapon se îmbrăcase în haine de lu­crător şi îşi tăiase părul, ţăranii s'au bătut între dânşii spre a obţine o şuviţă de păr ca relicvă.

o Explozii de bombe în Spania. Ziarul „Pa i s"

din Madrid semnalează exploziuni de bombe cari au avut loc al Barcelona în vremea din urmă şi cu privire la cari cenzura a oprit depeşile şi a in­terzis a se publica ceva.

0 exploziune a avut loc la 28 şi alta la 30 August şi s'au găsit bombele. In aceiaş zi a avut loc o altă explozie şi s 'au găsit opt petarde fără să fie vre-o victimă. In ziua de 13 Sep­temvrie a avut loc o explozie în strada San Paulo în care au fost cinci răniţi.

o

Convocare. P. T. membrii „Reuniunii soda-lilor români din Sibiiu" sunt invitaţi prin aceasta la adunarea generală, ce se va ţinea Duminecă în 13/26 Septemvrie c. la ora 2 d. a. în locali­tăţile Reuniunei (strada Bruckenthal Nr. 17, etagiu) cu următoarea ordine de zi : 1. Raportul comitetului. 2. Socotelile Reuniunei . 3 . Alegerea comitetului. 4. Propuneri eventuale. Din şedinţa comitetului .Reuniuni i sodalilor români din Si­biiu", ţ inută la 16 Septemvrie n. 1909. Vidor Tordăşianu prezident, Stefan Duca notar.

Desmintire.*) Onorată Redacţiune!

In primul D-Voastre din Nr. 35, i-se aduc» protopopului gr. cat. al Aiudului, o .g rea şi neme­ritată ofensă, afirmându-se despre el, că ar fi i pactat cu direcţiunea gimnaziului reformat dia Aiud în contul limbei române. Ba e tratat şi '. cu graţioasele* epitete „protopop amărît*, „uscă­tură* şi „cap, ce umblă cu doi bani în trei pungi*.

Aceas tă nemer i ta tă ofensă i-a aduso nu de mult şi ziarul „Lupta". A fost însă retuşată prin însuşi calomniatul în Nr. 154 p. 5. al aceluiaş ziar.

Ca nu cumva aceas tă nouă ediţie a calom­niei, despre carea P. O. D. protopop al Aiudului, poate nici nu visază — prin tăcerea dânsului se-pară a fi confirmată, mă simt dator a o reduce ' la adevărata ei valoare, eu unul din subalternii săi, care altcum sunt în poziţia de-a-mi cunoaşte şeful mai bine — poate — decât oricare altul.

De şase ani protopopul Aiudului nu şi-a deprins dreptul de catehet în liceul reformat de acolo, fiind oprit de direcţiune, pentrucă nu voia să catehizeze ungureşte (v. Lupta Nr. 154 p. 5.) N'a pactat deci cu direcţiunea liceului „în contul limbei române* nici atunci şi cu atât mai puţin acum în această vreme de grea cumpănă pentru bisericile române şi de murdară şi ruşinoasă pomenire pentru guvernul botezat cu apa mur­dară a unei mincinoase civilizaţii.

Nu e „protopop amărit*, ci din contră unul din cei mai harnici şi destoinici protopopi gr. cat.

In chestii naţionale nu e nici „uscătură* nici nu joacă „pe cel cu doi bani în trei pungi*, ci e caracter integru, care are la răvaş, nu păcate, ci virtuţi na ţ iona le ; ca dovadă amintesc că e principalul res taurator al despărţământului Aiud- ; Teiuş al Asociaţiunii, pentru a cărui conducere geloasă îşi află destulă vreme, deşi agendele parohiale, protopopeşti şi conducerea expositurei „Economului*, ar da îndeajuns de lucru şi celui mai zelos muncitor.

La alegerile municipale din cel mai apro­piat trecut a ridicat cu cinste steagul naţional, i In urma zelului său neînfricat, puţin a lipsit de ] n 'am văzut minunea minunilor — steagul national învingător în arhişovinistul Aiud. In comisiunile administrative, în cari e „corbul alb* susţine şi apără to tdeauna punctul de vedere national .

Adevăratul portret al protopopului gr. cat. din Aiud nu samănă deci de loc, cu cel din primul D-Voastre.

Tragerea în noroiu a oamenilor de omenie mai curând strică cauzei noastre, decât foloseşte.

Atâta în interesul adevărului I

Aiudul de sus, la 18 Septemvrie 1909, cu distinsă stimă.

Niculae Marcu adm. paroh.

*) Publicăm aceste rânduri în interesul adevărului şi noi am fi cei dintâi cari ne-am bucura dacă această des­mintire ar corăspunde adevărului (N. Red.)

Proprietar-edltor: OCTAVIAN GOOA. Red. responsabil: DEMETRU MARCU.

l ţ T ţ T ş ) ţ l ş H ) | ş > M M ' H T i m ' l l l M M

Cassa de păstrare (reuniune) z = = z în S ă l i ş t e . .

P r i m e ş t e depuneri spre fructificare cu 4%) P E l ângă un termin de anunţ mai lung cu 4 V a % ) iar depuneri mai mari cu 5%.

Depuneri se p lătesc , după starea cassei şi fără anunţ.

Darea de carnete o p lă teş te institutul. Depuneri şi ridicări se pot face şi

pe ca le poşta lă cu cecuri.

Tiparul tipografiei Arhidiecezane In Sibiiu.

© BCUCluj