3
FACTORI DE ORGANIZARE LEXICALĂ ÎnŃelegerea lexicului în ansamblu ca o mulŃime alcătuită din diferite submulŃimi delimitate în funcŃie de diverse criterii: frecvenŃă, stilistico-funcŃional, etimologic, psihologic şi semantic, asigură atingerea obiectivelor analizei lexicale şi evidenŃiază caracterul sistematic al lexicului. 1. Factorul frecvenŃă indică poziŃia statistică a cuvintelor în ansamblul vocabularului şi măsura în care această poziŃie corespunde cu deprinderile vorbitorilor, în memoria cărora este gravată frecvenŃa lexicală obiectivă. Prin simpla observaŃie se vede că unele cuvinte, de exemplu prepoziŃiile, conjuncŃiile, verbele auxiliare se folosesc mult mai des decât termenii de specialitate din diverse domenii ştiinŃifice. Aplicarea de către specialişti a statisticii matematice în studiul vocabularului evidenŃiază faptul că frecvenŃa cuvintelor este invers proporŃională cu lungimea lor, cuvintele cele mai scurte, ca număr de sunete şi de silabe, fiind mult mai frecvent utilizate decât cele lungi. Prin aplicarea statisticii matemetice în studiul vocabularului se pot descoperi cuvinte curente în decursul mai multor etape de evoluŃie a limbii, se poate cerceta forŃa lor de derivare, prezenŃa lor în limba literară şi în graiuri etc. Cu o asemenea metodă, Al. Graur, în Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române (1954/1957), a alcătuit o listă de 1419 cuvinte româneşti care s-au menŃinut şi au fost productive în limba română în toate timpurile. Lista întocmită după aceste principii reprezintă fondul principal lexical (nucleul lexical imanent) al limbii noastre. Cele cinci criterii de apartenenŃă la acest fond principal, simultan obligatorii sunt: a) importanŃa noŃiunii denumite de cuvinte; b) caracterul polisemantic al cuvântului (un număr mare de sensuri contribuind la o importanŃă sporită); c) marea putere de derivare şi de compunere, aceste cuvinte fiind baze pentru formarea de noi cuvinte; d) prezenŃa acestor cuvinte în expresii şi locuŃiuni; e) originea cuvintelor reflectă vechimea şi stabilitatea mare a cuvintelor din fondul principal: elementele latine au o frecvenŃă de 60%, cele vechi slave 20%, cele maghiare cca 2%, turceşti sub 1%, greceşti peste 1%. Rigiditatea aplicării celor cinci criterii duce la o listă cu puŃine cuvinte (cca. 1500). O lucrare mai nouă, coordonată de Marius Sala, Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice (1988), apreciază reprezentativitatea cuvintelor după trei criterii: frecvenŃa, puterea de derivare şi bogăŃia semantică, lista alcătuită cuprinzând 2581 de cuvinte. 2. Factorul stilistico-funcŃional conduce la clasificarea cuvintelor în funcŃie de aria socio-culturală, profesiune, situaŃie de comunicare, în mai multe submulŃimi: a) un vocabular de uz general, cunoscut şi utilizat de întreaga comunitate lingvistică, indiferent de nivelul de cultură, domeniul de activitate sau zona geografică din care provin vorbitorii; b) un lexic specializat, adică diversele terminologii specifice unor profesiuni: terminologia medicală, terminologia lingvistică, terminologia ştiinŃelor exacte ş.a. Există şi o altă delimitare a submulŃimilor: a) vocabular cu termeni obligatorii pentru orice variantă a limbii – vocabularul fundamental; b) vocabularul caracteristic nivelului mediu de cultură – limba literară curentă (standard), un sistem mai mult virtual; c) vocabular specific ştiinŃei şi tehnicii – limbajele specializate sau terminologiile. Factorul stilistico-funcŃional este reprezentat la nivelul dicŃionarelor monolingve prin ceea ce se numeşte marcă diastratică sau de uzaj. 3. Factorul etimologic se referă la organizarea vocabularului din perspectiva genezei cuvintelor, derivatelor şi compuşilor, fără referire obligatorie la originea istorică a cuvintelor. Din această perspectivă, vocabularul limbii române se poate împărŃi în cuvinte primare, care nu pot fi analizate în unităŃi lexicale mai mici, şi cuvinte formate de la acestea prin diverse mijloace constitutive. Marea majoritate a unităŃilor lexicale ale limbii române se află într-o ierarhie formativă, fie pe linia cuvântului bază, în aşa numita familie lexicală, fie pe linia procedeului formal (derivare, compunere, conversiune). Vorbitorii unei limbi au capacitatea de a stabili legăturile presupuse de asemenea grupări prin ceea ce s-a numit sentimentul etimologic. Sentimentul etimologic, ca factor de organizare lexicală, duce la o serie de analogii determinate de recunoaşterea aspectelor strict formale ale cuvintelor (de exemplu, gruparea cuvintelor formate cu acelaşi sufix –ar: morar, rotar, pescar, bucătar etc. sau gruparea cuvintelor care au aceeaşi bază: bucate, bucătar, bucătărie, bucătăreasă, a îmbuca, îmbucătură etc.). Adesea planul de

2 Factori de Organizare Lexicala CENAC

Embed Size (px)

DESCRIPTION

factori de organizare lexicala

Citation preview

  • FACTORI DE ORGANIZARE LEXICAL nelegerea lexicului n ansamblu ca o mulime alctuit din diferite submulimi delimitate n

    funcie de diverse criterii: frecven, stilistico-funcional, etimologic, psihologic i semantic, asigur atingerea obiectivelor analizei lexicale i evideniaz caracterul sistematic al lexicului.

    1. Factorul frecven indic poziia statistic a cuvintelor n ansamblul vocabularului i msura n care aceast poziie corespunde cu deprinderile vorbitorilor, n memoria crora este gravat frecvena lexical obiectiv. Prin simpla observaie se vede c unele cuvinte, de exemplu prepoziiile, conjunciile, verbele auxiliare se folosesc mult mai des dect termenii de specialitate din diverse domenii tiinifice. Aplicarea de ctre specialiti a statisticii matematice n studiul vocabularului evideniaz faptul c frecvena cuvintelor este invers proporional cu lungimea lor, cuvintele cele mai scurte, ca numr de sunete i de silabe, fiind mult mai frecvent utilizate dect cele lungi.

    Prin aplicarea statisticii matemetice n studiul vocabularului se pot descoperi cuvinte curente n decursul mai multor etape de evoluie a limbii, se poate cerceta fora lor de derivare, prezena lor n limba literar i n graiuri etc. Cu o asemenea metod, Al. Graur, n ncercare asupra fondului principal lexical al limbii romne (1954/1957), a alctuit o list de 1419 cuvinte romneti care s-au meninut i au fost productive n limba romn n toate timpurile. Lista ntocmit dup aceste principii reprezint fondul principal lexical (nucleul lexical imanent) al limbii noastre. Cele cinci criterii de apartenen la acest fond principal, simultan obligatorii sunt: a) importana noiunii denumite de cuvinte; b) caracterul polisemantic al cuvntului (un numr mare de sensuri contribuind la o importan sporit); c) marea putere de derivare i de compunere, aceste cuvinte fiind baze pentru formarea de noi cuvinte; d) prezena acestor cuvinte n expresii i locuiuni; e) originea cuvintelor reflect vechimea i stabilitatea mare a cuvintelor din fondul principal: elementele latine au o frecven de 60%, cele vechi slave 20%, cele maghiare cca 2%, turceti sub 1%, greceti peste 1%. Rigiditatea aplicrii celor cinci criterii duce la o list cu puine cuvinte (cca. 1500). O lucrare mai nou, coordonat de Marius Sala, Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice (1988), apreciaz reprezentativitatea cuvintelor dup trei criterii: frecvena, puterea de derivare i bogia semantic, lista alctuit cuprinznd 2581 de cuvinte.

    2. Factorul stilistico-funcional conduce la clasificarea cuvintelor n funcie de aria socio-cultural,

    profesiune, situaie de comunicare, n mai multe submulimi: a) un vocabular de uz general, cunoscut i utilizat de ntreaga comunitate lingvistic, indiferent de nivelul de cultur, domeniul de activitate sau zona geografic din care provin vorbitorii; b) un lexic specializat, adic diversele terminologii specifice unor profesiuni: terminologia medical, terminologia lingvistic, terminologia tiinelor exacte .a. Exist i o alt delimitare a submulimilor: a) vocabular cu termeni obligatorii pentru orice variant a limbii vocabularul fundamental; b) vocabularul caracteristic nivelului mediu de cultur limba literar curent (standard), un sistem mai mult virtual; c) vocabular specific tiinei i tehnicii limbajele specializate sau terminologiile. Factorul stilistico-funcional este reprezentat la nivelul dicionarelor monolingve prin ceea ce se numete marc diastratic sau de uzaj.

    3. Factorul etimologic se refer la organizarea vocabularului din perspectiva genezei cuvintelor,

    derivatelor i compuilor, fr referire obligatorie la originea istoric a cuvintelor. Din aceast perspectiv, vocabularul limbii romne se poate mpri n cuvinte primare, care nu pot fi analizate n uniti lexicale mai mici, i cuvinte formate de la acestea prin diverse mijloace constitutive. Marea majoritate a unitilor lexicale ale limbii romne se afl ntr-o ierarhie formativ, fie pe linia cuvntului baz, n aa numita familie lexical, fie pe linia procedeului formal (derivare, compunere, conversiune).

    Vorbitorii unei limbi au capacitatea de a stabili legturile presupuse de asemenea grupri prin ceea ce s-a numit sentimentul etimologic. Sentimentul etimologic, ca factor de organizare lexical, duce la o serie de analogii determinate de recunoaterea aspectelor strict formale ale cuvintelor (de exemplu, gruparea cuvintelor formate cu acelai sufix ar: morar, rotar, pescar, buctar etc. sau gruparea cuvintelor care au aceeai baz: bucate, buctar, buctrie, buctreas, a mbuca, mbuctur etc.). Adesea planul de

  • asocieri formale se ntreptrunde cu cel al asocierilor de coninut: dac din pian deriv pianist, din harp, harpist, din gur poate fi derivat gurist persoan care interpreteaz prin voce muzica etc. Tot sentimentului etimologic i se datoreaz etimologia popular, modificare greit a cuvintelor mai puin cunoscute de unii vorbitori care le introduc n familia lexical cea mai plauzibil pentru ei (de ex., carosabil ia forma cruabil i este introdus n familia de cuvinte a lui car).

    4. Factorul psihologic intereseaz sub aspectul organizrii vocabularului fiecrui vorbitor,

    constituit dintr-o parte activ i una pasiv. Vocabularul activ este format din cuvintele ntrebuinate de vorbitor n toate mprejurrile n care construiete i exprim mesaje. Vocabularul pasiv este format din cuvinte cunoscute sau recunoscute de vorbitor, dar nentrebuinate. Prin compararea i suprapunerea subdiviziunilor vocabularului individual al unei limbi, rezult, n funcie de frecvena n vorbire la un moment dat, distincia ntre vocabularul activ i vocabularul pasiv la nivel social, la nivelul ntregii comuniti lingvistice. Demarcarea ntre vocabularul activ i cel pasiv nu este tranant, depinznd de nivelul de frecven considerat definitoriu. (vezi Coteanu 1985: 152-156).

    5. Factorul semantic stabilete la nivelul lexicului submulimi care, pe baza comparrii i

    diferenierii sensului, pot fi considerate paradigme lexico-semantice i/sau cmpuri lexico-semantice. Termenul paradigm desemneaz o grupare (o submulime) de cuvinte care au un sem (sau mai multe) comun. Prin metoda lingvistic a analizei semice (componeniale) se urmrete degajarea asemnrilor i diferenelor dintre sensurile cuvintelor dintr-o paradigm. n acest tip de analiz, semul sau componenta de sens este problema de baz, iar delimitarea semelor este o procedur dificil i complex. Semele nu trebuie confundate cu cuvintele dintr-o limb, prin care sunt n mod inevitabil desemnate, ci, ca elemente ale metalimbajului, ele trebuie specificate prin semne demarcative (ghilimele, croete, bare oblice), de ex.cu brae este semul distinctiv pentru lexemul FOTOLIU. n cutarea unitilor elementare semantice, componente ale semnificaiei cuvntului, semele, s-a ajuns la stabilirea unor subsisteme de seme operante n cmpuri semantice particulare, cum ar fi denominaia animalelor domestice, a locuinei, a culorilor, a gradelor de rudenie n limba romn.

    Un ansamblu de seme definete un semem, adic semnificatul unui cuvnt i are drept corespondent formal lexemul. Formula semic a sememului are o structur determinat i este rezultatul analizei semanticianului; sememul trebuie raportat la definiia lexicografic, de care se apropie n mai mare sau mai mic msur. De exemplu, dac ne referim la cmpul semantic al gradelor de rudenie (cmpurile lexico-semantice sunt subansambluri din ansamblul lexical al unei limbi, care grupeaz numai denumiri nrudite din punct de vedere al sensului sau care au un denominator semantic comun), ansamblul de seme +(Rud), + (Natural=de snge),+ (Direct), + (Ascendent),+ (Gradul II), +(Sex brbtesc) este definiia semic a cuvntului BUNIC; dac n acest ansamblu substituim semul (Gradul II) cu semul (Gradul I), obinem sememul cuvntului TAT. Aceasta nseamn c putem analiza cmpul semantic al gradelor de rudenie prin microsistemul de seme distinctive +(Natural), + (Ascendent), + (Gradul I), + (Sex Brbtesc), n care absena unui sem presupune opusul lui determinat, adic +(Contractual), +(Indirect), + (Descendent), + (Gradul II), + (Sex femeiesc).

    Arhisememul definete semnificatul comun al unei paradigme lexico-semantice sau a unui ansamblu mai larg cum este cmpul semantic, reprezentnd semele comune tuturor membrilor ansamblului lexical; de exemplu, arhisememul paradigmei scaunelor este (Obiect), + (Pe care ezi).Prin asamblarea semelor + (Mobil), + (Pe care ezi), + (Cu picioare), + (Cu sptar), + (Pentru o persoan), + (Confecionat din material rigid), obinem sememele corespunztoare cuvintelor TABURET, BANC, SCAUN, FOTOLIU, CANAPEA etc.

    Un mijloc auxiliar de descriere i de definire riguroas a laturii semantice a cuvntului este metoda analizei contextuale (combinatorii). Cercetarea din aceast perspectiv este justificat de faptul c termenul paradigm l implic pe cel de sintagm. Sintagma desemneaz combinarea ntr-un enun a cel puin dou elemente de limb care trebuie s se succead; sintagma este ntotdeauna liniar i numai unul din termenii unei paradigme pot figura ntr-o sintagm. Practicarea analizei contextuale n

  • semantica lexical urmrete o anumit unitate lexical sau semantic n raport cu posibilitile ei de combinare cu anumite clase de cuvinte, stabilindu-se compatibilitile i incompatibilitile ei contextuale. Clasele de cuvinte fa de care se stabilesc posibilitile combinatorii sunt: animat/inanimat, animat-persoan/animat-non-persoan, vegetal/non-vegetal .a. Intereseaz mai puin libertile i preferinele contextuale, atenia fixndu-se pe incompatibilitile sau restriciile contextuale, prin care se poate rafina analiza semantic. De exemplu, cuvintele echivalente semantic i semic, BLOND i GALBEN, se difereniaz prin restriciile contextuale ale primului termen, care admite numai contextul pr, piele a omului; prin extindere, despre oameni sau n contextul specializat bere BLOND. Contextul are rol fundamental n determinarea diverselor sensuri, operaie denumit dezambiguizare semantic i contextual. Operaiunea diferenierii semantice prin context este condiionat i de partea de vorbire creia i aparine cuvntul analizat: contextul este strict necesar n cazul adjectivelor i verbelor, dar mai puin important la substantive. De exemplu, NALT se grupeaz n aceeai clas cu SCUND, MIC PITIC .a. pe baza trsturii extensiune vertical, cum rezult n contexte ca om NALT, munte NALT; contextele de tipul sunet NALT, voce NALT dicteaz ncadrarea adjectivului n discuie n aceeai clas semantic cu ASCUIT,GRAV.

    Dei util i necesar n anumite situaii, analiza contextual nu rezolv dect parial problema determinrii sensului, motiv pentru care i s-a atribuit rolul de auxiliar n analiza semantic.

    Tem

    1) Pornind de la definiia de dicionar a cuvintelor: - pachebot, cargobot, mineralier, feribot; - a studia, a cerceta, a investiga;

    facei analiza semic a unitilor i explicai de ce ele se constituie ntr-o paradigm lexico-semantic. 2) Observai n ce msur analiza contextual a termenilor de mai sus contribuie la stabilirea

    diferenelor specifice.