Standardizarea · 2018-07-13 · cele de tip B, în care sunt prezentate doar recomandări (linii directoare) sau informaţii suport. Unele standarde pot conţine un amestec de cerinţe

Iunie 2018 • www.asro.ro

StandardizareaR e v i s t a O r g a n i s m u l u i N a ţ i o n a l d e S t a n d a r d i z a r e

90de ani

STANDARDIZARENAȚIONALĂ

20de ani

STANDARDIZAREEUROPEANĂ ÎN ROMÂNIA

A fost revizuit ISO 22000!

PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZAREDIN ROMÂNIA

COLEGIUL DE REDACŢIEProf. Dr. Ing. Mircea Bejan – Universitatea Tehnică Cluj NapocaProf. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Constantin Militaru – UP Bucureşti

REDACŢIESperanţa StomffMaria BratuJeni Toma

COPERTA ŞI TEHNOREDACTAREŞtefania Kraus

Foto copertaFotolia

ASRO – Editura STANDARDIZAREAStr. Mendeleev 21-25Tel: 021/316 77 24Fax: 021/317 25 14www.asro.rowww.standardizarea.roDIRECŢIA STANDARDIZARETel/Fax: 021/312 47 44EDITURĂ-MANAGEMENT PROIECTERedacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74VÂNZĂRI ŞI ABONAMENTEServiciul Marketing-VânzăriTel: 021/316 77 25Fax: 021/317 25 14; 021/312 94 88

© Toate drepturile rezervate ASRO

STANDARDIZAREAISSN 1220-2061

Cuprins

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

Societatea Română pentru Asigurarea Calităţii �� 1

Standarde pentru sisteme de management �� 4

SABE – Engaging More Standards Bodies and National

Environmental Organizations in the Environmental Aspects

of Standardization �� 6

LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Noutăţi legislative din luna mai 2018 �� 8

STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Franța – Germania� Două abordări convergente ale calităţii �� 10

Modelul informaţional al clădirii �� 14

Fabricaţia aditivă �� 18

Clădirea: vector al tranziţiei energetice în Germania �� 20

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

A fost publicat standardul ISO 45001! �� 24

A fost revizuit ISO 22000! �� 26

STANDARDIZAREA | iunie 2018 1

Începând cu anul 2002, SRAC a fost acceptat, în urma unei evaluări riguroase, ca reprezentant al României în IQNet (The International Certification Network).

Astfel, organizaţiile certificate de SRAC primesc gratuit prestigiosul certificat IQNet recunoscut la nivel internaţi-onal şi în baza căruia se poate obţine un certificat echi-valent de la oricare organism din statele membre.

În prezent, grupul are o paletă largă de servicii acreditate ce cuprind numeroase certificări de sisteme de manage-ment, certificări produse – având ca final aplicarea mar-cajului CE, servicii de testări şi inspecţii, instruiri, având la dispoziţie o echipă de aproximativ 300 de auditori şi experţi din toate ramurile de activitate.

SRAC este prezent şi pe piaţa internaţională prin certifi-cări în Austria, Belgia, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Cro-aţia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Republica Moldova, Turcia şi Marea Britanie.

Cu peste 20 000 de certificate emise de-a lungul anilor, SRAC şi-a consolidat poziţia de lider şi continuă să fie alegerea organizaţiilor serioase pentru servicii acredi-tate de certificare şi evaluare a conformităţii.

Domnul Alexandru Stoichiţoiu este Directorul Executiv al organismului de certificare SRAC. Având o experi-enţă de peste 20 de ani, atât în România, cât şi peste hotare, el este, începând cu anul 2017, şi Preşedintele IQNet, cea mai mare reţea a organismelor de certificare la nivel mondial.

A participat activ în mai multe comitete de lucru în cadrul ISO şi este reprezentant în mai multe organizaţii interna-

ţionale, precum European Accreditation (EA) şi Internati-onal Accreditation Forum (IAF). În cadrul ASRO, domnul Stoichiţoiu este membru al Comitetului Director şi mem-bru al ASRO/CT 374. De profesie economist, având un master în marketing strategic şi fiind specialist în tehno-logia informaţiei, domnul Stoichiţoiu a lucrat mai mulţi ani în SUA, în domeniul consultanţei IT, pentru companii Fortune 500, preluând din anul 2007 funcţia de Director în cadrul SRAC.

Societatea Română pentru Asigurarea Calităţii

Grupul SRAC este liderul pieţei de certificare şi evaluare a conformităţii din România de peste 20 de ani şi unul dintre organismele importante din Europa Centrală şi de Est. Pe măsură ce piaţa a evoluat şi odată cu răspândirea şi diversificarea sistemelor de management din Ro-mânia, SRAC a fost deschizător de drumuri, fiind primul organism care a adoptat şi lansat pe piaţa românească o serie de sisteme noi de management şi a dezvoltat servicii de evaluare în domeniile reglementate.

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

2

INTERVIU DL. ALEXANDRU STOICHIȚOIU

Revista Standardizarea: Sunteţi membru al Consiliu-lui Director al ASRO şi membru al CT/ASRO 56 - Sis-teme de management şi control statistic. Consideraţi că participarea susţinută la activitatea de standardi-zare naţională v-a adus un plus de valoare în raport cu competitorii dumneavoastră?

Alexandru Stoichiţoiu: În activitatea de evaluare a con-formităţii, unul dintre cele mai importante elemente este competenţa tehnică a organismului de certificare. Consi-der că implicarea în activităţile de standardizare este un element esenţial pe care orice organism de certificare ar trebui să îl facă pentru a menţine şi a putea anticipa cele mai noi cerinţe apărute în domeniu. Colaborarea între cei trei piloni ai evaluării conformităţii, respectiv standardi-zare – certificare – acreditare, este esenţială pentru a putea asigura pieţei servicii competente şi de calitate. În plus, participarea la activitatea de standardizare oferă organismului de certificare ocazia să contribuie cu fe-edbackul primit de la clienţi în vederea dezvoltării unor standarde cât mai aplicate la realităţile de pe piaţă.

R.S.:Consideraţi că mediul economic, companiile, IMM-urile sunt conştiente de beneficiile pe care le aduc implementarea standardelor şi participarea în activitatea de standardizare? Credeţi că iniţierea unei campanii de educare a pieţei ar putea genera o cul-tură naţională cu privire la infrastructura calităţii în general şi la standardizarea naţională în special?

A.S.: În general, în mediul economic, implicarea în stan-dardizare depinde foarte mult de domeniul şi de dimen-siunea organizaţiei. În mod curent, companiile foarte mari, care operează în domenii puternic reglementate sau cu riscuri complexe, au înţeles că implicarea activă în activităţile de standardizare este nu numai necesară, ci şi utilă din punctul de vedere al controlului riscurilor şi al costurilor. În zona de implementare, de regulă, piaţa judecă beneficiile implementării din mai multe perspec-tive, de la nevoia simplă a îndeplinirii unei cerinţe de re-glementare sau solicitare a mediului în care operează, până la abordarea mult mai benefică a utilizării standar-delor ca instrumente esenţiale în business pentru ma-nagementul calităţii, al riscurilor sau al altor elemente, în funcţie de tipul standardului aplicat.

O campanie de educare a pieţei ar fi mai mult decât bi-ne-venită, dar pentru a genera, şi mai ales a menţine o cultură naţională cu privire la infrastructura calităţii, este nevoie de implicarea tuturor participanţilor. Şi aici mă refer, pe lângă ASRO, şi la restul actorilor, cum ar fi: organismele de evaluare a conformităţii, organismul

naţional de acreditare, întreprinderile şi organizaţiile pri-vate, asociaţiile din industrie, dar şi ministerele, autori-tăţile de reglementare şi organizaţiile de supraveghere a pieţei.

R.S.: Cum se implică organismul de certificare SRAC în procesul de elaborare al standardelor europene şi internaţionale? Beneficiile motivează costurile? Care sunt avantajele pentru SRAC în urma participării la procesul de standardizare european şi internaţional?

A.S.: SRAC, prin organizaţii precum ASRO și IQNet, participă în mai multe comitete şi grupuri de lucru, atât la nivelul ISO/CASCO (ISO 9001, ISO 14001, ISO/IEC 17021, ISO 17011 etc.), cât şi în cadrul asociaţiilor europene şi internaţionale de acreditare EA şi IAF, care generează o serie de documente, ghiduri şi reglemen-tări foarte importante în industrie. Anul acesta, prin in-termediul IQNet, am obţinut, spre exemplu, două poziţii importante în IAF, co-convener-ul colegiului organisme-lor de evaluare a conformităţii acreditate (CABAC) şi, respectiv, co-convener-ul grupului de lucru pentru sis-teme informatice (IAF, WG, ISMS).

R.S.: Cum vedeţi viitorul standardelor (internaţionale, europene şi naţionale) în domeniul certificărilor de terţă parte a sistemelor de management?

A.S.: Evoluţia standardelor pentru sisteme de mana-gement se desfăşoară, în general, în cadrul unui ciclu bine stabilit de către ISO. Probabil că noile ediţii de standarde vor trebui să ia în considerare noile realităţi economice ce vor fi din ce în ce mai mult bazate pe automatizare şi informatizare. Aşa cum, spre exemplu, ediţia actuală a standardului ISO 9001 a evidenţiat ele-mentul de risc ca un aspect important într-o organiza-ţie, probabil şi viitoarele revizii vor trebui să ţină cont de frecvenţa cu care apar elementele noi. Mulţi sunt de părere că suntem în pragul unei noi revoluţii industriale ce va avea la bază inteligenţa artificială, automatizarea şi robotizarea aproape totală a multor procese. Viteza şi impactul acestor schimbări vor rămâne de văzut, dar, cu siguranţă vor avea efecte mai devreme sau mai târziu şi asupra noilor ediţii de standarde.

R.S.: Cum a aderat piaţa românească la noile ediţii ale standardelor de management din 2015? S-au încadrat firmele certificate în perioada de tranziţie? Au rămas la fel de multe sau numărul lor s-a diminuat?

A.S.: Datorită cerinţelor suplimentare ce au necesitat şi unele modificări asupra sistemelor de management, tranziţiile au început să se facă mai târziu, astfel că, în momentul de faţă, atât în România, cât şi pe pieţele in-ternaţionale, procentul de organizaţii care au efectuat tranziţia în prezent este de 50-60%. Până la expirarea termenului de tranziţie, din luna septembrie, estimăm


că procentul va ajunge undeva în jur de 95%. Această aglomerare la finalul termenului de tranziţie va prezenta o provocare pentru organismele de certificare care vor trebui să gestioneze un volum foarte mare de tranziţii într-un timp foarte scurt.

R.S.: Din experienţa dumneavoastră, ce sfaturi aţi da utilizatorilor de standarde din România pentru o afa-cere sigură şi durabilă?

A.S.: De-a lungul carierei mele, am intrat în contact cu multe organizaţii şi am văzut multe abordări de suc-ces. Dacă ar fi să sintetizez câteva elemente comune, acestea ar fi: seriozitatea, onestitatea, perseverenţa şi, în general, calitatea oamenilor din organizaţie. Dacă în-tr-o organizaţie mică succesul poate depinde în mare

măsura de patron şi de implicarea acestuia, pe măsură ce organizaţia va creşte, puterea acestuia de a gestiona activitatea va scădea, şi atunci resursa umană, stan-dardele, sistemele de management încep să devină nu numai importante, ci şi vitale pentru succesul afacerii.

R.S.: În final, câteva gânduri pentru ASRO în an ani-versar

A.S.: ASRO, în acest moment aniversar, trece printr-o tranziţie importantă, având o echipă de management nouă şi energică. Nu pot decât să le urez tuturor succes şi să încerc să le ofer tot sprijinul pentru a promova în continuare standardele şi activitatea de standardizare în România.

4

Poate ar trebui explicată întâi diferenţa dintre un sistem de management şi un program de management sau în general, dintre un sistem şi un program. Deşi ambele au obiective de îndeplinit, un program este definit în timp, are un început şi un sfârşit, spre deosebire de un sistem, care funcţionează permanent, nu are un termen limită, se modifică şi se perfecţionează în permanenţă, adaptându-se la schimbările din mediul în care ope-rează. Implementarea unui sistem de management nu se termină niciodată, este un proces continuu, care res-pectă vestitul ciclu al lui Deming: Plan – Do – Check – Act (PDCA) sau Planifică – Efectuează – Verifică – Acţionează (PEVA).

În domeniul sistemelor de management, există două ti-puri de standarde: cele de tip A, care conţin cerinţe faţă de care o organizaţie poate pretinde conformitatea, şi cele de tip B, în care sunt prezentate doar recomandări (linii directoare) sau informaţii suport. Unele standarde pot conţine un amestec de cerinţe şi linii directoare dar, deoarece conţin cerinţe, acestea vor fi considerate de tip A. De obicei, un standard de tip B (de exemplu, SR EN ISO 14004:2016, Sisteme de management de mediu. Linii directoare generale referitoare la punerea în aplicare), oferă îndrumări privind aplicarea unui do-cument de tip A (de exemplu, SR ISO 37001:2017, Sis-teme de management anti-mită. Cerinţe cu ghid de uti-lizare), dar există şi unele independente (de exemplu, ISO 19600:2014, Sisteme de management al conformă-rii. Linii directoare).

Toate standardele pentru sisteme de management (in-diferent dacă sunt de tip A sau de tip B, specifice, gene-rice sau sectoriale) utilizează, în principiu, o structură, un text şi o terminologie comună, astfel încât să fie uşor de utilizat şi compatibile unul cu celălalt. Este vorba de High Level Structure – structură la nivel înalt, definită de ISO în Directivele ISO/IEC, Partea 1, Proceduri pen-tru activităţi tehnice. Având un domeniu de aplicare mai larg decât majoritatea celorlalte tipuri de documente, standardele pentru sisteme de management se referă la o gamă amplă de eforturi umane şi au impact asu-pra unei multitudini de interese ale utilizatorilor. În cazul în care este de aşteptat ca utilizatorii unui standard de tip A să poată demonstra conformitatea cu sistemul respectiv de management, standardul trebuie elaborat astfel încât conformitatea să poată fi evaluată de către un producător sau furnizor (primă parte sau declaraţie pe proprie răspundere), un utilizator sau un cumpărător (secundă parte) sau un organism independent (terţă parte, cunoscută şi drept certificare sau înregistrare).

Standarde pentru sisteme de managementDiana Iorga, expert standardizare, Direcţia Standardizare, Departamentul Neelectric, ASRO

De ce place din ce în ce mai mult această sintagmă – sisteme de management? O simplă căutare pe pagina de internet a Organizaţiei Internaţionale de Standardizare – ISO – arată că din cele peste 22 000 de standarde internaţionale, 4 376 conţin în titlu cuvintele sistem şi management, iar domeniile pentru care aceste documente sunt elaborate sunt dintre cele mai diverse: de la calitate, mediu, energie, sănătate şi securitate în muncă, la aplicaţii pentru căile ferate sau tehnologii navale, tehnologia informaţiei, transport public etc.


Această structură comună de nivel înalt, aplicată atât pentru noile standarde, cât şi pentru revizuirile celor existente, sporeşte valoarea acestor standarde pentru utilizatori şi este deosebit de folositoare pentru acele organizaţii care aleg să opereze cu un singur sistem de management (uneori numit „integrat”), care să poată îndeplini simultan cerinţele a două sau mai multe stan-darde pentru sisteme de management.

Un beneficiu pe care toate standardele pentru sisteme de management îl aduc este acela că ajută organizaţiile să-şi îmbunătăţească performanţele prin specificarea etapelor pe care organizaţiile trebuie să le implemen-teze în mod conştient pentru a-şi atinge ţintele şi obiec-tivele şi pentru a crea o cultură organizaţională care se implică activ într-un ciclu continuu de autoevaluare, co-recţie şi îmbunătăţire a operaţiunilor şi proceselor, prin creşterea gradului de conştientizare a angajaţilor.

Alte beneficii ale unui sistem eficient de management pentru o organizaţie includ: utilizarea mai eficientă a resurselor, creşterea performanţei financiare, îmbu-nătăţirea gestionării riscurilor şi oportunităţilor, o mai bună protecţie a persoanelor şi a mediului şi creşterea capacităţii de a furniza servicii şi produse coerente şi de bună calitate, sporind astfel valoarea pentru clienţi şi celelalte părţi interesate.

Standardele pentru sisteme de management sunt re-zultatul unui consens între experţii internaţionali cu experienţă în managementul global, strategii de con-ducere şi procese şi practici eficiente. Ele pot fi imple-mentate de orice organizaţie, mare sau mică, din orice domeniu şi de orice tip, din orice zonă geografică. Un sistem de management este modul în care o organiza-ţie îşi gestionează elementele afacerii sale pentru a-şi atinge obiectivele. Aceste obiective pot viza o serie de subiecte diferite, inclusiv calitatea produselor sau servi-ciilor, eficienţa operaţională, performanţa de mediu, să-nătatea şi securitatea la locul de muncă şi multe altele.

Nivelul de complexitate a sistemului va depinde de contextul specific al fiecărei organizaţii. Pentru unele organizaţii, în special pentru cele mici, acest nivel poate însemna pur şi simplu o conducere inteligentă de către proprietarul afacerii, oferind o definiţie clară a ceea ce se aşteaptă de la fiecare angajat individual şi a modului în care părţile interesate contribuie la obiectivele gene-rale ale organizaţiei, fără a avea nevoie de o documenta-ţie extinsă. Întreprinderile mai complexe care operează, de exemplu, în sectoare foarte strict reglementate, ar putea avea nevoie de documentaţie şi de controale am-ple pentru a respecta obligaţiile legale şi pentru a-şi în-deplini obiectivele organizaţionale.

Întrucât contextul în care funcţionează astăzi o organi-zaţie este caracterizat printr-o schimbare accelerată, globalizarea pieţelor şi evoluţia cunoştinţelor, ca o re-sursă principală, impactul unui sistem de management trece dincolo de satisfacţia clientului şi se poate răs-frânge direct asupra reputaţiei organizaţiei. Înţelegerea contextului organizaţiei este un proces care ia în con-siderare factori interni cum ar fi: valorile, cultura, cu-noştinţele şi performanța organizaţiei şi factori externi: mediul legal, tehnologic, competitiv, comercial, cultural, social şi economic. O altă etapă importantă este iden-tificarea părţilor interesate relevante, adică acelea care prezintă un risc semnificativ pentru dezvoltarea dura-bilă a organizaţiei, dacă necesităţile şi aşteptările lor nu sunt satisfăcute. Un sistem de management este eficace numai dacă toţi angajaţii înţeleg şi aplică abili-tăţile, instruirea, educaţia şi experienţa necesare pentru a-şi îndeplini rolurile şi responsabilităţile.

Un sistem de management reprezintă un ansamblu de elemente ale unei organizaţii, corelate sau în inter-acţiune, prin care se stabilesc politicile, obiectivele şi procesele prin care se realizează acele obiective. Un mijloc care permite asigurarea că organizaţia a imple-mentat un sistem pentru managementul aspectelor relevante ale activităţilor sale, conform politicii sale, este certificarea de terţă parte, independentă, a sis-temului de management, realizată de organisme de certificare. Pentru ca organismele de certificare să fie acreditate, este necesar ca ele să respecte princi-piile şi cerinţele referitoare la competenţa, coerenţa şi imparţialitatea auditului şi certificării sistemelor de management de toate tipurile, adică standardul SR EN ISO/CEI 17021-1:2015, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care efectuează audit şi certi-ficare ale sistemelor de management. Partea 1: Cerinţe.

În concluzie, o organizaţie care a implementat un sistem de management în conformitate cu unul din standardele de tip A (care precizează cerinţele care trebuie respectate) sau de tip B (linii directoare) şi doreşte să verifice implementarea sa eficientă şi să îi fie recunoscut efortul depus, va căuta să obţină cer-tificarea sistemului de management implementat şi avantajele care decurg din această recunoaştere.

6

CEN are ca membri 34 de organisme naţionale de stan-dardizare (ONS). Cu toate acestea, SABE a constatat că, în cadrul propriilor sale întâlniri, participarea acestora este adesea limitată la nu mai mult de 12 şi că acestea provin în majoritate din nordul şi vestul Europei.

Ultimul regulament al UE privind standardizarea euro-peană urmăreşte să facă acest proces mai incluziv, în-curajând reprezentarea şi participarea efectivă a tuturor părţilor interesate relevante. Astfel, ca parte a propriei strategii, SABE a susţinut o propunere de proiect menită să depăşească dezavantajul pe care îl au ţările mai mici şi mai noi, cu resurse limitate, pentru a acoperi toate comitetele tehnice.

Acest proiect, susţinut de Uniunea Europeană (UE) şi de Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS), este în derulare acum cu CEN în parteneriat, cu organismele naţionale de standardizare din România (ASRO), Bul-garia (BDS), fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (ISRM), Lituania (LST), Letonia (LVS), Malta (MCCAA), şi Republica Cehă (UNM). Organizaţia de Standardizare din Cipru (CYS) coordonează proiectul cu ajutorul ECOS (European Environmental Citizen’s Organisation for Standardisation).

Acest proiect durează trei ani şi jumătate şi implică or-ganismele de standardizare partenere şi reprezentanţii organizaţiilor părţilor interesate de activitatea SABE. Fi-ecare ţară trimite la fiecare reuniune a SABE doi membri, unul de la ONS şi un reprezentant al părţilor interesate. Aceştia sunt încurajaţi să se alăture activităţii echipelor tehnice ale SABE, care se ocupă de managementul me-diului, problemele de mediu în standardele de produse şi de monitorizarea mediului. Proiectul va organiza, de asemenea, în ţările membre, întâlniri între părţilor inte-resate, în cadrul cărora activitatea SABE va fi discutată de colectivul părţilor interesate, şi se va încheia cu un workshop la nivel european.

Prima activitate a proiectului include identificarea în fi-ecare ţară participantă a ONG-ului care este cel mai ca-pabil să acţioneze în calitate de reprezentant al părţilor interesate din societate. Rolul esenţial al ONG-ului va fi de a spori gradul de conştientizare a părţilor intere-sate din domeniul protecţiei mediului şi a societăţii, în general, cu privire la importanţa aspectelor de mediu în standardizare.

Reuniunea iniţială a proiectului a avut loc pe data de 19 aprilie 2018, cu ocazia întâlnirii SABE din Limassol, Cipru.

În cadrul acestei întâlniri, conducătorul de proiect, Cyprus Organization for Standardization (CYS) a pre-zentat partenerii de proiect: European Committee for Standardization (CEN), Asociația de Standardizare din România (ASRO), Bulgarian Institute for Standardiza-

SABE – Engaging More Standards Bodies and National Environmental Organizations in the Environmental Aspects of StandardizationContract SA/CEN/GROW/EFTA/000/2017-11

Mădălina Simion, expert standardizare, Direcţia Standardizare, Departamentul Neelectric, ASRO

Organismul consultativ strategic CEN privind mediul (SABE) acţionează ca o platformă în care principalele părţi interesate ale CEN discută despre problemele de mediu actuale la nivel internaţional. SABE urmăreşte să identifice modalităţile prin care poate fi îmbunătăţită protecţia mediului prin utilizarea standardelor. Consiliul tehnic al CEN se bazează pe SABE pentru a oferi consultanţă strategică şi expertiză în aspecte de mediu.


tion (BDS), Standardization Institute of the Republic of Macedonia (ISRM), Lithuanian Standards Board (LST), Latvian Standards (LVS), Malta Competition and Con-sumer Affairs Authority (MCCAA) şi Czech Office for Standards, Metrology and Testing (UNMZ).

Au fost identificate obiectivele principale ale proiectului:

y Creşterea interacţiunii dintre organismele naţionale de standardizare (ONS) şi organizaţiile de protecţie a mediului şi, respectiv, organizaţiile societăţii civile şi între ONS şi SABE (CEN Strategic Advisory Body on Environment);

y Urmărirea în mod activ de către organismele na-ţionale de standardizare a participării şi implicării în activitatea de standardizare, la nivel naţional, a organizaţiilor de protecţie a mediului şi, respectiv, a organizaţiilor societăţii civile şi a altor organizaţii relevante;

y Mobilizarea părţilor interesate din domeniul social şi de protecţie a mediului prin încurajarea şi faci-litarea participării corespunzătoare a acestora la procesul de standardizare;

y Îmbunătăţirea fluxului de informaţii între organis-mele europene şi cele naţionale de standardizare;

y Creşterea participării la activităţile SABE din partea ONS şi ONG;

y Încurajarea membrilor CEN cu o participare slabă sau absentă la activităţile CEN pentru a constata modul în care este organizată standardizarea in-ternaţională (prin acest proiect) şi, a înţelege astfel valoarea unui ONS puternic în acest domeniu.

Rezultate vizate:

y Identificarea părţilor interesate relevante şi încura-jarea acestora să colaboreze îndeaproape cu orga-nizaţiile reprezentative ale ONS;

y Îmbunătăţirea participării ţărilor mai mici din UE la discuţiile strategice referitoare la protecţia mediu-lui, de la CEN;

y Îmbunătăţirea contribuţiei ONS şi a organizaţiilor interesate de protecţia mediului (ONG-uri) ale no-ilor state membre şi ale ţărilor mai mici din UE la discuţiile strategice referitoare la protecţia mediu-lui de la CEN;

y Îmbunătăţirea cooperării la nivel european şi naţi-onal;

y Organizarea fluxului de informaţii referitoare la me-diu între organismele europene şi naţionale;

y Crearea unei cooperări eficiente şi pe termen lung între partenerii de proiect şi CEN/SABE;

y Asistarea partenerilor de proiect să înţeleagă pe deplin modul în care ţările mai puternice îşi orga-nizează activităţile de standardizare, precum şi beneficiile unei activităţi ample de standardizare naţională;

y CYS în colaborare cu Centrul de Management CEN-CENELEC va sprijini şi va coordona crearea unor reţele eficiente de părţi interesate, va promova importanţa participării la activitatea SABE şi va creşte conştientizarea referitoare la mediul încon-jurător şi la standardizare în ţările participante.

Nu în ultimul rând, în cadrul întâlnirii au fost stabilite şi principalele întrevederi al partenerilor proiectului, care se vor desfăşura deodată cu întâlnirile bianuale ale SABE.

Întâlniri Data

Întâlnirea SABE 1 19 aprilie 2018

Întâlnirea SABE 2 octombrie 2018

Întâlnirea SABE 3 aprilie 2019


Întâlnirea SABE 5 aprilie 2020


European Workshop aprilie 2021

Pentru informaţii suplimentare referitoare la acest pro-iect, accesaţi: http://www.sabeproject.eu/

Persoana de contact în cadrul ASRO:

Mădălina Simion – expert standardizare în cadrul co-mitetelor tehnice:

CT 52, Calitatea apei

CT 53, Calitatea aerului

CT 323, Managementul mediului.

E-mail: [email protected]

8

LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Partea I - Legislaţie comunitară

1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de conformitate a standardului înlocuit:

1.1.1 Directiva (UE) 2018/725 a Comisiei din 16 mai 2018 de modificare, în scopul adaptării la evoluţiile tehnice şi ştiinţifice, a punctului 13 din partea III a Anexei II la Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European şi a Con-siliului privind siguranţa jucăriilor, în ceea ce priveşte cromul VI, publicată în JOUE C 122/29 din 17.05.2018.

1.2 Acte comunitare care conţin referiri la standarde

1.2.1 Regulamentul Delegat (UE) 2018/674 al Comisiei din 17 noiembrie 2017, de completare a Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, în ceea ce priveşte punctele de reîncărcare pentru autovehiculele de categoria L, alimentarea de la reţeaua electrică terestră a navelor de navigaţie interioară şi punctele de re-alimentare cu GNL pentru transportul naval şi de modificare a directivei respective în ceea ce priveşte conec-toarele pentru realimentarea cu hidrogen gazos a autovehiculelor, publicat în JOUE L 114/1 din 04.05.2018.

1.2.2 Decizia (UE) 2018/680 a Comisiei din 2 mai 2018, de stabilire a criteriilor de acordare a etichetei ecologice a UE pentru servicii de curăţenie interioară [notificată cu numărul C(2018) 2503], publicată în JOUE L 114/22 din 04.05.2018.

1.2.3 Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/695 a Comisiei din 30 aprilie 2018, în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind o măsură luată de Danemarca cu privire la retragerea şi rechemarea buteliilor de gaz compozite de tipul 10 kg şi 5 kg PrimaDonna/Compolite CS [notificată cu numărul C(2018) 2535], publicată în JOUE L 117/19 din 08.05.2018.

1.2.4 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/708 al Comisiei din 17 aprilie 2018, de stabilire a unor stan-darde tehnice de punere în aplicare cu privire la modelul care trebuie utilizat de către administratorii fondurilor

Noutăţi legislative din luna maiMihaela Vorovenci, consilier juridic ASRO

Prezentul articol, în prima parte, conţine noutăţile legislative publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, cele publicate în Monitorul Oficial al României, care fac referire la standarde din luna mai 2018.


de piaţă monetară la raportarea către autorităţile competente, astfel cum se prevede la articolul 37 din Regu-lamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European şi al Consiliului (Text cu relevanţă pentru SEE), publicat în JOUE L 119/5 din 15.05.2018.

Partea a II-a - Legislaţie naţională

2. Acte normative care conţin referiri la standarde

2.1 Normă tehnică a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei din 10/05/2018 Normele teh-nice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, din 10.05.2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 462 din 05/06/2018.

Referiri la standarde:

La art. 145 se menţionează: „Coşurile de fum, care deservesc aparatele consumatoare de combustibili gazoşi, trebuie să fie proiectate, instalate şi puse în funcţiune în conformitate cu standardele SR EN 15287- 1+A1:2011 şi SR EN 15287-2”.

La art. 146 se menţionează: „Racordarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi la coşuri de fum prin canale de racordare din tablă metalică, rigide sau flexibile (anexa nr. 3, fig. 13), se admite în următoarele condiţii: lit. f) canalele de racordare rigide sau flexibile trebuie să fie conforme cu standardele pentru coşuri de fum metalice, respectiv cu standardele SR EN 1856-1:2009, SR EN 1856- 2:2009, SR EN 14989-1:2007 şi SR EN 14989-2:2008”.

În Anexa nr. 2 la normele tehnice se află „Lista cuprinzând legislaţia, normele, prescripţiile tehnice, standardele etc. care se recomandă sau se consideră că pot fi relevante pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale”, unde se regăsesc 118 standarde române pe domeniu.

2.2 Hotărâre nr. 369/2018 din 24/05/2018, privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 203/2003, pentru aprobarea Regulamentului privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, precum şi a Normelor metodo-logice privind criteriile şi modul de alocare a sumelor necesare unor lucrări de intervenţie în primă urgenţă la construcţii vulnerabile şi care prezintă pericol public, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 453 din 31/05/2018.

Referiri la standarde:

Se aprobă Regulamentul privind activitatea de reglementare în construcţii şi categoriile de cheltuieli aferente, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, unde, la art. 3 alin. 2, se menţionează: „Cercetarea cuprinde analize şi sinteze documentare, studii teoretice şi experimentale, traduceri, elaborarea de standarde de cost, precum şi elaborarea, în condiţiile legii privind standardizarea naţională, a versiunilor române ale standardelor europene/internaţionale în vigoare din domeniul construcţiilor şi a anexelor naţionale corespunzătoare, inclusiv revizuirea ori modificarea acestora”.

10

STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Ricoh Industrie France (950 de salariați) se află la Wettol-sheim (Rinul de Sus) şi funcţionează din 1996. Această locaţie industrială, filială a specialistului japonez de electronică Ricoh, produce hârtie pentru xerox și toner. Este un centru european pentru reciclarea şi recondiţio-narea maşinilor de birou. Prezentat ca lider regional în domeniul echipamentelor de tehnologie a informaţiei şi a comunicaţiilor, acest obiectiv certificat în conformitate

cu ISO 9001 din 1992, desfăşoară o întreagă gamă de instrumente de management al calităţii.

Hager (11 650 de salariaţi în lume) ocupă locul trei la nivel mondial în ceea ce priveşte sistemele de instalaţii electrice pentru clădiri rezidenţiale şi comerciale. În uni-tatea sa din Blieskastel (Sarre), sediu mondial şi locaţie de producţie (600 de salariaţi), organizaţia îşi desfă-şoară strategia E3 (etică, energie, mediu) şi se bazează,

Franța – Germania. Două abordări convergente ale calităţiiOlivier Mirguet

Managementul calităţii în organizaţiile germane este diferit de cel care funcţionează în orga-nizaţiile franceze? Instrumentele lean şi standardele atrag în egală măsură în cele două ţări? S-a acordat prioritate mentenanţei sau fluxului? Un ziarist de la Enjeux a interogat responsa-bilii a două organizaţii situate de o parte şi de alta a frontierei franceze.

În unitatea sa de la Blieskastel (Sarre), Hager se bazează pe un set de metode de

management orientate spre lean


în acest scop, pe un set de metode de management ori-entate spre lean.

Urmează interviul luat lui Vincent Schuh, director în domeniul calității şi al îmbunătăţirii continue la Ricoh Industrie France, şi lui Alexander Markovic, responsabil în domeniul lean management la Hager, la Blieskastel.

Enjeux: Cum ați organizat managementul calităţii în atelierele dumneavoastră?

Vincent Schuh: Intervenția mâinii de lucru este re-strânsă pentru fabricarea hârtiei pentru xerox şi a to-nerului. Am utilizat procese industriale automatizate. Este mai puţin adevărat pentru activităţile noastre de reciclare a consumabilelor, organizate în unităţi auto-nome, pe linii distanţate. Dezvoltăm diferite sisteme de producţie adaptate ciclurilor. Uzina este vastă, ea se întinde pe 55 000 m². Pentru a asigura eficacitatea, am creat mici echipe operaţionale în fiecare clădire. Misiu-nea mea este de a asigura calitatea de la recepţie până la expediţie.

Alexander Markovic: Gradul de automatizare este de 30-40% la Blieskastel. La acest nivel, foarte ridicat, manipularea maşinilor este esenţială. Acelaşi lucru se poate spune despre mentenanţa preventivă. Am dez-voltat propriul nostru sistem de producţie denumit HPS (Hager Production System), orientat în totalitate spre lean. Comunicarea este esenţială. Echipele se reunesc în fiecare zi, înainte de începerea programului, pentru a discuta despre activitatea de zi cu zi. În fiecare lună, serviciile-suport, cele ale calităţii, cele tehnice şi cele de aprovizionare sunt invitate la o reuniune mai impor-tantă.

E.: Sistemul dumneavoastră de management se în-scrie într-un demers lean?

R.S.: Reciclarea maşinilor şi recondiţionarea maşinilor sunt procese manuale care necesită multă muncă ope-raţională. Instrumentele lean management fac parte din Ricoh Way Production System (RWPS), pe care l-am conceput şi creat în urmă cu trei ani. RWPS este o abordare globală care funcţionează pe toate locaţiile noastre şi furnizează un set de instrumente elaborat şi adaptat în funcţie de activităţi.

A.M.: Sistemul HPS este un instrument de sprijin pen-tru implementarea instrumentelor de lean management într-un mediu marcat puternic de utilizarea standardelor de management al calităţii, mediului, sănătăţii şi secu-rităţii operaţionale şi energiei şi resurselor umane. Ur-mărirea respectării standardelor ISO 9001, ISO 14001, ISO 18001 şi ISO 50001 ţine de resortul unui serviciu dedicat.

E.: Cum aţi abordat analiza riscului prevăzută de stan-dardul ISO 9001:2015?

V.S.: Locaţia de la Wettolsheim este certificată în con-formitate cu ISO 9001 din 1992. Ne-am recertificat la începutul lui 2016 conform standardului ISO 9001:2015. Ricoh Industrie France lucrează potrivit metodei EFQM, cu o planificare strategică funcţională de mai mulţi ani. Utilizăm această planificare în cascadă în diferitele noastre sisteme de management. Noua ediţie a stan-dardului ISO 9001, orientată spre riscuri şi oportunităţi, ne convine perfect. Avem experienţă pe problemele de risc referitoare la calitate, securitate, mediu, termene şi costuri.

Pe locaţia de la Wettolsheim (Rinul de Sus), Ricoh Industrie reciclează şi recondiţionează maşini de birou

ajunse la finalul vieţii

Alexander Markovic:

„Am dezvoltat propriul nostru sistem de

producţie denumit HPS (Hager Production

System), orientat în totalitate spre lean”

12

A.M.: Locaţia de producţie de la Blieskastel nu este încă certificată conform ediţiei din 2015 a standardului ISO 9001, dar practicăm analiza riscului de mai mulţi ani. Auditul este prevăzut pentru acest an. Suntem gata.

E.: Care sunt legăturile dintre politica dumneavoastră în domeniul calităţii şi cea de mediu?

V.S.: În Alsacia, ne situăm în centrul pieţei noastre, care include Europa, Orientul Mijlociu şi Africa. 75% din clien-ţii noştri se găsesc în afara Franţei. Furnizorii noştri se află în Asia, dar şi în împrejurimi. Suntem preocupaţi de impacturile economice şi de mediu generate de această activitate. Direcţia regională pentru mediu, amenajare şi locuinţe (DREAL) controlează şi evaluează pozitiv acti-vitatea noastră.

A.M.: ISO 14001 este o problemă de prestigiu, de co-municare. Mediul este o tematică esenţială, după pă-rerea managementului nostru. La fel, responsabilitatea socială şi controlul energiei. Locaţia de la Blieskastel s-a dotat cu o centrală de cogenerare şi cu o instalaţie fotovoltaică. Urmărim consumul nostru energetic zi de zi şi îl optimizăm.

E.: Participaţi la acţiuni colective pentru întreţinerea metodelor dumneavoastră de management al calită-ţii?

V.S.: Am aderat la polul regional PerfoEst şi desfăşurăm acţiuni de benchmarking în Alsacia şi în Luxemburg. Re-cent, am participat la un seminar cu privire la producţia de rulmenţi, care nu are nici o legătură cu produsele noastre, dar metodele sunt bogate în învăţăminte care pot fi aplicate şi la noi.

A.M.: Am lucrat întotdeauna într-un mediu lean de la formarea mea inițială, la Mercedes, şi până la ora actu-ală. Particip regulat la vizite şi la discuţii cu alte orga-nizaţii din Germania precum SEW sau Rowenta. Între-prinderile mari de automobile sunt în avans în domeniul lean, dar nici noi nu ne lăsăm mai prejos.

E.: Cum definiţi abordarea calităţii în ţările dumnea-voastră?

V.S.: În Franţa, calitatea este un factor de diferenţiere, constant de mai mulţi ani. Ea nu înseamnă neapărat obţinerea de certificate ISO sau desfăşurarea de deme-rsuri EFQM. Franţa nu posedă o cultură a recunoaşterii. Când realizez audituri la furnizori, întâlnesc întreprinderi mici care produc cu zero defecte. Utilizarea de instru-mente ale calităţii ar reprezenta o greşeală financiară pentru aceste întreprinderi. În grupul Ricoh, colegii noş-tri britanici au afişat numeroase diplome la intrarea în uzină. Aceste diplome înseamnă afectarea de resurse care generează costuri. Franţa este mai modestă.

A. M.: Calitatea reprezintă baza a totul, ea curge în ve-nele noastre. Ea este orientată spre client. La Hager, ne străduim să ne menţinem în primul nivel tehnologic. Nu suntem decât o întreprindere medie, dar avem obiective ambiţioase. În fiecare an, ele sunt atinse şi depăşite.

Când gradul de automatizare este ridicat, manipularea maşinilor este esenţială, ca şi mentenanţa preventivă

Vincent Schuh:

„Ricoh Industrie France lucrează potrivit metodei EFQM, cu o planificare strategică funcţională de mai mulţi ani”


Enjeux: Există abordări diferite ale calităţii în Franţa şi în Germania?

Hubert Siegfriedt: Intervenţiile noastre în consiliul de management acoperă toate instrumentele calităţii, printre care şi lean. Lucrăm în proporţie de 80% pentru export, la contracte internaţionale şi în mod deosebit în industria agroalimentară. De mai bine de 20 de ani, am putut observa o diferenţă de abordare între Franţa şi Germania. Germanii au abordat problema calităţii din unghiul fiabilizării echipamentelor cu instrumente TPM (total productive maintenance). La vecinii noştri, trebuia în primul rând ca echipamentele să funcţioneze corect. Acesta este motivul pentru care echipamentele germane beneficiază de o reputaţie de mare fiabilitate. Francezii sunt atraşi de instru-mentele fluxului şi de eficacitatea organizaţională, chiar dacă diferenţele se estompează tot mai mult: organizaţiile au adoptat adesea o abordare „toyotistă”.

E.: Integrarea economică europeană a şters aceste diferenţe?

H.S.: Distincţia dintre abordarea franceză şi cea germană a calităţii se estompează de-a lungul anilor. În unele tipuri de organizaţii, ea se şterge chiar foarte repede. În activităţile de asamblare, se pune accentul pe organizarea cali-tăţii proceselor prin managementul fluxurilor. Întreprinderile de fabricare cu procese continue sau semi-continue precum cele alimentare, din domeniul chimiei, al produselor cosmetice şi al celor paramedicale, au o abordare ori-entată spre fiabilizarea echipamentelor. În sectorul serviciilor, care include băncile şi unităţile de îngrijire a sănătăţii, se pune accentul pe instrumente de management al fluxurilor.

E.: Reputaţia germanilor de lideri în domeniul calităţii nu este decât o problemă de comunicare?

H.S.: Franţa şi Germania manifestă acelaşi interes pentru standarde. Responsabilii cu asigurarea calităţii benefici-ază de aceeaşi recunoaştere în ambele ţări. Franţa este mai puternică decât Germania în abordarea sa de respon-sabilitate socială a întreprinderii. Ea promovează o publicitate mai eficace în acest domeniu. În industria agroali-mentară, toate organizaţiile încearcă să fie certificate de institute de igienă. Abordarea comunicării, a distincţiilor şi a recompenselor individuale este mai pronunţată în Germania. Am participat adesea la instruiri la sfârşitul cărora participanţii primeau un mic cadou. În Franţa, se apreciază mai mult recompensele băneşti.

E.: Lean management îşi are rădăcinile în Japonia. Nu este nici francez, nici german.

H.S.: Franţa câştigă inspirându-se din filozofia japoneză a lean-ului, în care organizaţiile nu sunt grăbite să obţină rezultate: dacă procesul este controlat, vor veni automat şi rezultatele. Peste 80% dintre organizaţiile pe care le consiliez au înţeles sensul acestui demers. Lean-ul a suferit de pe urma unei imagini defectuoase în Franţa pentru că unele întreprinderi au uitat să plaseze oamenii în centrul activităţii lor, mai ales în industria automobilului. Este mai puţin cazul în Germania, unde sindicatele sunt mai implicate în managementul organizaţiilor.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 374, mai 2017.

Cuvântul specialistului

Hubert SiegfriedtCofondator al societății de consultanță Leanership Consulting, la Molsheim (Rinul de Jos):

„Franţa şi Germania manifestă acelaşi interes pentru standarde”

14

Pentru a respecta convenţia oficială, organizaţii profesionale (promotori, firme de construcţii) şi factori din acest domeniu vor încerca să utilizeze şi să popularizeze BIM până în 2022 sau 2020, pentru cei mai ambiţioşi. Deja, în ianuarie 2015, guvernul precedent a elaborat un Plan de tranziţie digitală în construcţii.

Misiunea planului: ghidarea filierei

Miza Planului de tranziţie digitală în construcţii (PTNB), prezidat de Bertrand Delcambre, este să accelereze utilizarea instrumentelor digitale în domeniul construcţiilor. El este constituit dintr-un comitet de conducere care se ocupă de definirea orientărilor şi a utilizării lor în programe, dintr-un comitet tehnic care studiază temeinic dosarele care trebuie supuse atenţiei comitetului de conducere şi dintr-un secretariat tehnic, asigurat de Centrul Ştiinţific şi Tehnic din Construcţii (CSTB), care conduce şi coordonează planul din punct de vedere operaţional.

Dotat cu un buget de 20 de milioane de euro pe o perioadă de trei ani, PTNB şi-a stabilit ca obiectiv general mobilizarea filierei construcţiilor şi ghidarea ei pentru a îmbrăţişa abordarea digitală. El veghează, de asemenea, la elaborarea de instrumente adaptate şantierelor de toate tipurile şi de toate dimensiunile. Acest obiectiv general al Planului de tranziţie digitală în construcţii are mai multe ţinte: experimentarea, valorificarea şi imprimarea dorinţei de asimilare a tehnologiei digitale în procesul de construcţie; creşterea competenţei profesioniştilor din construcţii în ceea ce priveşte tehnologia digitală şi dezvoltarea de instrumente adaptate tuturor şantierelor, punând accentul pe obiectivele de popularizare a tehnologiei digitale şi acordând o atenţie deosebită soluţiilor BIM pentru proiectele mici; realizarea unui ecosistem digital de încredere prin încurajarea lucrărilor de standardizare, permiţând interoperabilitatea instrumentelor şi a software-urilor.

Modelul informaţional al clădiriiPascale Maes

Modelul informaţional al clădirii (Building Information Modelling – BIM) cunoaşte o etapă nouă. Cu ocazia ediţiei din 2017 a Salonului internaţional al construcţiilor, Jacques Mézart, ministru al coeziunii teritoriilor, a semnat împreună cu 50 de organisme din domeniul con-strucţiilor un angajament voluntar pentru generalizarea utilizării tehnologiei digitale în con-strucţii: Obiectivul BIM 2022. Două proiecte esenţiale sunt deja în fază de dezvoltare, cu o pu-ternică implicare a Asociaţiei Franceze de Standardizare (AFNOR): un dicţionar de proprietăţi şi o bibliotecă de modele generice de obiecte BIM.


Fundamentul acestei noţiuni de interoperabilitate este format dintr-o metodă standardizată dedicată descrierii obiectelor generice care reprezintă părţi ale lucrării şi ale proprietăţilor lor. Aceste obiecte descriptive pot fi: un perete, o placă, o deschidere, un stâlp, o grindă, o scară, un echipament etc. Obiectivul constă în întocmirea unui dicţionar adaptat contextului francez, care să poată fi consultat de toţi profesioniştii. Astfel, unul din proiectele esenţiale ale PTNB se referă la plasarea on-line a acestui dicţionar de proprietăţi şi a unei biblioteci de modele de obiecte generice BIM. În acest scop, PTNB a realizat un experiment denumit PPBIM (Proprietăţi ale produselor pentru BIM), care se desfăşoară la ora actuală în cadrul proiectului Proprietăţi şi obiecte pentru BIM (POBIM).

PPBIM: Definiţie standardizată a proprietăţilor produselor

Experimentul Proprietăţi ale produselor pentru BIM (PPBIM) îşi propune să iniţieze aplicarea unei metodologii de descriere şi de management standardizat al proprietăţilor produselor pentru construcţii. În acest scop, PTNB a lansat, în 2016, o cerere de ofertă destinată experimentării standardului XP P 07-150, Proprietăţi ale produselor şi sistemelor utilizate în construcţii. Definiţia proprietăţilor, metodologie de creare şi de management al proprietăţilor într-un referenţial armonizat, publicat de AFNOR în 2014. Miza standardului XP P 07-150 este să specifice modul în care proprietăţile şi grupurile de proprietăţi ale obiectelor BIM vor trebui să fie stabilite în viitorul dicţionar comun şi în alte cataloage electronice.

Dacă standardul IFC (Industry Foundation Classes) ISO 16739, adoptat în martie 2013, defineşte structura universală a bazei de date BIM, standardul NF XP P 07-150 trebuie să permită luarea în calcul a unei definiţii a proprietăţilor tehnice şi asigurarea coerenţei şi managementului său într-un dicţionar.

Doar o standardizare a descrierilor poate permite crearea unei biblioteci de calitate şi de încredere a modelelor de obiecte generice şi a unui dicţionar de proprietăţi; ea este strategică pentru viitorul BIM. Este important ca toţi factorii din construcţii să poată schimba informaţii structurate, într-o descriere standardizată. Experimentarea standardului XP P 07-150 va consolida definiţiile caracteristicilor care vor face posibilă descrierea standardizată a produselor şi sistemelor, destinate proiectării dicţionarului interactiv. Anumite proprietăţi ale acestor descrieri tehnice sunt deja specificate în standarde europene publicate de către Comitetul European de Standardizare (CEN), referitoare la datele de mediu din fişele de declaraţii de mediu şi sanitare (FDES). Experimentarea PPBIM, desfăşurată de asociaţia Mediaconstruct împreună cu AFNOR ca sprijin pentru managementul operaţional al grupurilor de lucru, care a implicat numeroşi experţi din construcţii din aprilie până în octombrie 2016, a permis validarea modelului de descriere a 300 de proprietăţi şi crearea a 30 de modele de obiecte generice. Pentru a disemina rezultatele acestei prime etape de experimentare a standardului XP P 07-150, PTNB oferă o parte din acestea on-line (www.batiment-numerique.fr).

Planul de tranziţie digitală în construcţii ajută filiera să îmbrăţişeze abordarea digitală

16

POBIM: Enumerare şi propuneri de proprietăţi ale modelelor de obiecte generice

În continuarea proiectului PPBIM, o a doua cerere de ofertă, lansată în iulie 2017, se referă la o acţiune de enumerare şi de propuneri ale proprietăţilor şi modelelor de obiecte generice: proiectul Proprietăţi şi obiecte pentru BIM POBIM. Acest proiect constă în a enumera datele tehnice referitoare la proprietăţile şi obiectele destinate a fi integrate în viitorul dicţionar recunoscut şi utilizat de întreaga filieră. Aceste proprietăţi şi modele de obiecte generice se referă la marile familii de produse, componente, echipamente pentru construcţii, reprezentative pentru procedeele tradiţionale de construcţie utilizate în lucrări în sensul standardelor NF DTU şi ale referinţelor Agenţiei Calităţii în Construcţii (AQC). Factorii din construcţii vor dispune astfel de date comune pentru a utiliza modelul informaţional şi a implementa în el obiectele BIM care corespund specificului componentelor lor şi lucrărilor, fiind asiguraţi de fiabilitatea schimburilor, de respectarea standardelor, şi de trasabilitatea durabilitatea soluţiilor în timp. Acest proiect, câştigat de AFNOR, constă în a organiza, a conduce şi a coordona grupurile de lucru în scopul enumerării a minimum 1 500 de proprietăţi şi a 150 de modele de obiecte generice BIM, pe o durată de 13 luni. Aceste 21 de grupuri tehnice de lucru şi 8 grupuri multidisciplinare, care lucrează la finalizarea proiectului POBIM, sunt constituite din factori care reprezintă diferitele profesiuni din construcţii (arhitecţi, întreprinderi, birouri de proiectare şi fabricanţi).

Propunerile lor de proprietăţi şi de modele de obiecte generice vor fi culese de patru grupuri de sinteză, apoi vor fi controlate de comitetul de conducere al PTNB. Mélanie Rimbault, responsabil în domeniul dezvoltării, al construcţiei şi urbanismului la AFNOR, precizează: „Acest demers impune acordarea unei atenţii deosebite câtorva factori esenţiali de reuşită. De exemplu, coordonatorii trebuie să desfăşoare o activitate importantă în amonte pentru a identifica obiectele generice şi proprietăţile lor pe care să le propună ca bază de lucru grupurilor lor. Feedbackul experimentării standardului XP P 07-150 a demonstrat o necesitate importantă privind explicarea standardului, enumerarea proprietăţilor şi descrierea lor. Astfel, pentru acest proiect nou, coordonatorii sunt formaţi în cadrul unei echipe de profesionişti, pentru a putea prezenta precis lucrările participanţilor la fiecare reuniune şi a explica provocările care corespund enumerării şi importanţei calităţii descrierilor. Pe de altă parte, participanţii mandataţi de organizaţiile profesionale în calitate de referenţi trebuie să fie în măsură să furnizeze sprijin grupurilor de lucru pentru a asigura relevanţa şi coerenţa proprietăţilor şi modelelor descrise, cu o abordare privilegiată a lucrării în acest proiect”. Coordonatorii sunt ghidaţi de-a lungul proiectului de o echipă a AFNOR asociată cu patru birouri de standardizare partenere din domeniul construcţiilor: Biroul de standardizare pentru lemn şi mobilă, Biroul de standardizare pentru construcţii metalice, Biroul de standardizare al industriei betonului şi Biroul de standardizare tehnică şi echipamente pentru construcţii.

Este important ca toţi factorii din construcţii să poată

schimba informaţii structurate

Fundamentul noţiunii de interoperabilitate se bazează, între altele, pe o metodă standardizată dedicată descrierii obiectelor generice


Enjeux: Care sunt provocările Planului de tranziţie digitală în construcţii?

Christophe Morel: Suntem convinşi că BIM este un factor de calitate, de reducere a termenelor de execuţie şi de scădere a costurilor în construcţii. Din această cauză, PTNB încearcă să creeze o dinamică atractivă pentru a imprima dorinţa tuturor factorilor din construcţii, de la marile grupuri până la întreprinderile foarte mici, să-şi însuşească tehnologia digitală pentru a-şi valorifica cunoştinţele, a simplifica şi a face fiabilă colaborarea între profesiuni. În acest scop, una dintre provocările la care lucrăm este construirea unui ecosistem digital de încredere. Pentru aceasta, dezvoltăm împreună cu organizaţiile profesionale şi cu experţii din domeniu o metodă de lucru astfel încât să elaborăm obiecte generice şi proprietăţile lor, un dicţionar şi o bibliotecă care să permită tuturor profesioniştilor din construcţii să le consulte şi să le utilizeze.

E.: Cum se va realiza concret acest obiectiv al PTNB?

C.M.: Pentru a concretiza acest obiectiv, o acţiune ambiţioasă de constituire şi de punere la dispoziţia tuturor a unui dicţionar de proprietăţi şi a unei biblioteci de obiecte care descriu în mod standardizat diferitele părţi ale unei lucrări a fost decisă la începutul lui 2016 de către comitetul de conducere al PTNB. Experimentarea standardului XP P 07-150 de către mai mulţi experţi din sectorul construcţiilor în anul 2016, a permis să i se încerce operabilitatea şi să se propună îmbunătăţiri. În ceea ce priveşte acţiunea de enumerare a 1 500 de proprietăţi şi a 150 de obiecte pentru BIM, a cărui rezumat este prevăzut pentru septembrie 2018, ea va permite „alimentarea” acestui viitor dicţionar şi a acestei biblioteci viitoare de obiecte. În final, vor fi descrise cel puţin 2 000 de proprietăţi şi 200 de modele de obiecte generice, asociind toţi profesioniştii din construcţii.

E.: Care sunt următoarele etape avute în vedere?

C.M.: PTNB trebuie să ducă la bun sfârşit proiectele în curs de desfăşurare, să menţină elanul pentru a spori neîncetat numărul de proprietăţi şi de obiecte care vor fi utilizate prin intermediul BIM. Următoarea etapă va consta în a asigura dezvoltarea bazei de date, care va cuprinde 2 000 de proprietăţi şi 200 de obiecte descrise şi a aplicaţiei care va permite pe de-o parte, accesul on-line la această bază şi, pe de altă parte, îmbogăţirea bazei deja constituite, propunând proprietăţi şi obiecte noi. Dezvoltarea informatică a acestei baze de date şi a acestei aplicaţii on-line a fost atribuită firmei Geofit, fapt care ne va permite să dispunem de primele versiuni operaţionale începând cu luna septembrie. Plasarea on-line a acestei aplicaţii este crucială întrucât toată provocarea constă acum în a actualiza dicţionarul de proprietăţi şi biblioteca de obiecte generice în curs de constituire, continuând să implicăm cât mai mulţi profesionişti.Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 383, aprilie 2018


Christophe Morel

Director al Planului de tranziţie digitală în construcţii şi director-adjunct pentru parteneriate tehnice la CSTB

„Lucrăm la construirea unui ecosistem digital de încredere”

18

De la prelucrare la fabricaţia aditivă, producţia a par-curs o întreagă revoluţie. În acest context, fabricaţia aditivă s-a dezvoltat rapid, pătrunzând în sfera profesi-oniştilor, dar şi în rândul populaţiei. Astfel, în câţiva ani, acest proces a trecut de la un simplu concept la o ade-vărată revoluţie industrială, care a deschis numeroase domenii de aplicare. Totuşi, fabricaţia aditivă este un proces complex, care implică măsurarea şi caracteriza-

rea precisă a unor elemente, pentru ca procesul să fie reproductibil. La acest aspect, producătorii trebuie să soluţioneze noi provocări, mai ales în sectoarele dispo-zitivelor medicale, ale aeronauticii şi spaţiului, în care potenţialul acestei tehnologii face faţă unui context re-glementar strict.

În primul rând, trebuie definită fabricaţia aditivă. Această tehnologie desemnează procedeele asistate

Fabricaţia aditivăAnne-Françoise Abaton

Fabricaţia aditivă (FA) participă la digitalizarea industriei. Latura sa spectaculoasă a contribuit la însuşirea conceptelor „uzinei 2.0” de către profesionişti şi populaţie. „Totuşi, aceasta nu se limitează la imprimarea 3D şi necesită o abordare structurantă”, declară Anne-Françoise Abaton, cercetător în domeniul metrologiei pentru fabricaţia aditivă la Laboratorul naţional de metrologie şi încercări (LNE).

Metodele de control al suprafeţei sunt necesare întrucât fabricaţia aditivă permite realizarea de

piese extrem de complexe


de calculator, de formare a unei piese prin adăugare de material, suprapunând straturi succesive, spre deose-bire de procedee precum prelucrarea, care constau în eliminarea de material.

Diferite puncte de controlFabricanţii trebuie să soluţioneze mai multe provo-cări pentru a plasa calitatea în centrul proceselor lor. Aceasta se explică în principal prin lipsa unui standard pe piaţa fabricaţiei aditive şi prin complexitatea deose-bită a procesului. Este important să se vegheze la dife-ritele stadii ale procesului de fabricaţie: controale ale materiei prime (pulbere, pastă, lichid, folie), ale materi-alului, ale piesei finite şi ale maşinii. Astfel, constatăm, de exemplu, că în ceea ce priveşte pulberea utilizată, aceasta se degradează cu timpul şi atunci când se reutilizează materia primă neconsumată. Acest lucru are un impact direct asupra proprietăţilor piesei. Este deci important să se măsoare bine aceste elemente şi să se înţeleagă modul în care proprietăţile pulberii uti-lizate influenţează realizarea pieselor produse. Putem constata, de asemenea, că orientarea piesei fabricate sau amplasarea acesteia sunt corelate cu materialul. Acest lucru este evidenţiat prin controale mecanice ale epruvetelor. Pe de altă parte, aceste controale permit determinarea tratamentului termic ulterior care trebuie efectuat asupra pieselor, evaluând corelarea dintre parametrii maşinii şi material. După ce au abordat as-pectul pulberilor şi al materialelor, fabricanţii trebuie să se ocupe de detectarea defectelor şi de caracterizarea pieselor finite în funcţie de standarde specifice. Piesa va trebui caracterizată atât mecanic, cât şi geometric. Vor fi necesare metode de control al suprafeţei, dar şi

al volumului, întrucât FA permite realizarea de piese ex-trem de complexe (canale interne, structuri alveolare) care nu pot fi realizate cu tehnici tradiţionale. Tomogra-fia cu raze X este una din aceste metode pentru volum, dar există şi metode alternative mai puţin costisitoare, de rutină (proiectul european MetAMMI cu privire la metrologia implanturilor realizate în FA). Acest tip de control trebuie să permită mai ales verificarea confor-mităţii între modelul 3D de origine şi piesa finită. În sfâr-şit, controalele maşinii sunt esenţiale: controale în timp real al fabricaţiei fiecărui strat, controale ale parame-trilor acesteia pentru a evalua cantitativ performanţele maşinii (capacităţi şi limite), fie prin control direct şi in-dividual al acestor componente diferite, fie prin fabri-carea unui eşantion-martor, care trebuie apoi verificat. Măsurarea este deci o axă strategică de care trebuie să se ţină seama. Producătorii vor putea atunci elabora ipoteze fiabile în ceea ce priveşte reproductibilitatea fa-bricaţiei lor.

Aceste elemente diferite evidenţiază faptul că fabrican-ţii trebuie să soluţioneze numeroase provocări pentru a trece de la un proces de fabricaţie prin prelucrare la unul prin adăugarea de material (fabricaţia aditivă). În ceea ce priveşte dezvoltarea fenomenală a acestei pieţe, este strategic să ghidăm fabricanţii pentru a solu-ţiona aceste mari provocări. Aceasta le va permite îm-bunătăţirea calităţii serviciului şi a producţiei.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 385, iunie 2018

Orientarea piesei sau amplasarea ei este corelată cu materialul

20

Reglementarea termică RT 2012, care stabileşte, în Franţa, cerinţele de performanţă energetică ce trebuie atinse în clădiri, a stimulat propagarea de inovaţii refe-ritoare la construcţiile durabile. Cu o energie maximă consumată de 50 kWh/m2/an în medie, adică de trei ori mai puţin decât nivelul maxim de consum stabilit de reglementarea precedentă din 2005, RT 2012 este una din reglementările cele mai ambiţioase din Uniunea Europeană. În 2020, clădirile noi se vor apropia de ener-gia pozitivă: ele vor produce mai multă electricitate sau căldură decât vor consuma.

În Germania, performanţele energetice şi implementa-rea energiilor regenerabile în clădiri nu sunt reglemen-tate de un document care să se compare cu RT 2012. Două legi federale, promulgate în 2011 şi 2013, au sta-bilit, totuşi, cadre juridice stricte pentru căldura prove-nită din energii regenerabile şi din economiile de ener-gie. În practică, unele valori de prag uzuale în Germania sunt determinate de eticheta fără caracter obligatoriu, dar exigentă, a Locuinţei pasive (Passivhaus). Asocia-ţia Casa pasivă, care propune, de asemenea, această etichetă de origine germană pe piaţa franceză, rezumă caracteristicile sale esenţiale: o necesitate de încălzire

Clădirea: vector al tranziţiei energetice în GermaniaOlivier Mirguet

În Franţa şi în Germania, inovaţia în domeniul construcţiilor este un vector de progres pentru implementarea energiilor regenerabile. Modelele de reglementare şi culturile profesionale nu sunt aceleaşi, dar provocările apropie cele două state. Cum îmbină autorităţile reglementările lor naţionale şi bunele practici de-o parte şi de alta a Rinului?

În Germania, legile federale votate în Bundestag şi Bundesrat servesc drept cadru juridic


sub 15 kWh/m2/an, un consum total de energie primară (inclusiv electromenajer) sub 120 kWh/m2/an, o perme-abilitate la aer a anvelopei măsurată sub 50 de pascali diferenţă de presiune mai mică sau egală cu 0,6/oră şi o frecvenţă de supraîncălzire interioară (peste 25° C) sub 10% din orele anului.

În ghidul său cu privire la eficacitatea energetică a clădi-rilor, publicat în octombrie 2017, Oficiul German pentru Tranziţia Energetică (OFATE) realizează comparaţii între cadrele de reglementare şi programele de sprijin exis-tente în cele două ţări. Trei obiective europene majore reglementează eficacitatea energetică şi energiile rege-nerabile la nivelul Uniunii. În virtutea Directivei europene 2010/31/UE, referitoare la performanţa energetică a clădirilor, fiecare stat membru este obligat să-şi stabi-lească metoda de calcul al performanţei energetice a clădirilor, cerinţele sale minime cu privire la clădirile noi şi la clădirile existente care fac obiectul unei renovări şi metoda de certificare a performanţei energetice a clădi-rilor. În Franţa, adoptarea acestei directive a condus la Reglementarea termică 2012. În Germania, un proiect abandonat în primăvara lui 2017, prevedea introducerea unui concept comparabil. Lipsa de coeziune din cadrul coaliţiei guvernamentale care a câştigat alegerile (CDU-CSU-SPD) a condus la abandonarea acestui proiect. Creştin-democraţii (CDU) „au respins textul susţinut de ministrul socialist al mediului Barbara Hendricks, din cauza nivelului prea exigent şi al costului prea ridicat”, relevă OFATE. Noua coaliţie în discuţie, propusă în jurul cancelarului Angela Merkel va trebui să-l relanseze.

Cerinţele Directivei europene 2009/28/CE, referitoare la promovarea utilizării energiei produse pe bază de surse regenerabile, se regăsesc şi în RT 2012, care se aplică în Franţa, în sectorul construcţiilor. În Germania, această directivă a fost retranscrisă parţial în legea cu privire la căldura regenerabilă (2011), care impune surse regene-rabile în construcţiile noi, dar pentru cele renovate, ce-rinţele se limitează doar la construcţiile publice. Legea federală referitoare la economiile de energie în clădiri (2013) şi decretul său de aplicare reglementează cerin-ţele de performanţă energetică (consum anual primar, pierdere de căldură prin transmisie) şi conferă directive-lor tehnice ale DIN precizia acestor măsuri.

Schimb de bune practici… transfrontaliereÎn zona frontalieră, între Baden-WÜrttemberg, Renania şi în Est, se profită de bunele practici ale vecinilor. Polul de competitivitate Fibres-Energivie, care reuneşte fabri-canţii de sisteme de construcţie şi furnizorii de materi-ale de construcţie, coordonează aceste legături trans-naţionale. „Doi poli germani, la Mannheim şi la Kaiserla-utern, se ocupă de aceleaşi subiecte ca şi noi”, declară Jean-Luc Sadorge, director general al Fibres-Energievie. „De trei ani, starea de demoralizare a pieţei franceze a construcţiilor nu a trezit voinţa factorilor germani din acest domeniu. Odată cu noul avânt care se manifestă la ora actuală, suntem optimişti. În 2018, vom invita pentru a treia oară profesioniştii din cele două state să schimbe opinii şi puncte de vedere, conform obiective-lor comune ale COP 21”, anunţă Jean-Luc Sadorge. În

Asociaţia Casa pasivă propune, de asemenea, eticheta voluntară Passivhaus în Estul Franţei

22

cursul a două forumuri precedente (2014 şi 2016), 500 de profesionişti au făcut schimb de păreri cu privire la modelele economice de renovare, puţin comparabile din cauza tarifelor diferite ale energiei în cele două ţări. „Convergenţa este inevitabilă, în ciuda pieţelor şi a reglementărilor diferite”, consideră Jean-Luc Sadorge. „Proiectele unora beneficiază de experienţa celorlalţi. Franţa trasează calea în modelul informaţional al clă-dirii (BIM), care ţine de politicile publice din construc-ţii. Franţa mai are de învăţat. În locuinţa destinată unei singure familii, eticheta Passivhaus, foarte ambiţioasă în ceea ce priveşte anvelopa, nu poate fi comparată cu reglementarea noastră obligatorie. Totuşi, Franţa se in-spiră din ea. Există chiar case etichetate în partea fran-ceză a frontierei”.

Pentru a facilita comparaţia între sistemele de regle-mentare din cele două state, Asociaţia germană de drept Trion, specializată în schimburile transfrontaliere de experienţă şi cunoştinţe cu privire la energie şi climă, organizează seminarii de formare continuă. În program: cunoaşterea etichetelor, profilul consultanţilor în dome-niul energiei şi sesiuni specializate, de exemplu, în ceea ce priveşte construcţia lemnului. „Energia fotovoltaică este destul de bine primită în Germania, dar francezii sunt mai reticenţi din motive estetice”, declară Vulla Parasote, director general la Trion. În regiunea RinuluI superior, asociaţia estimează la 3,6 miliarde de euro investiţiile potenţiale pentru renovarea anvelopei clădi-rilor şi a sistemelor de încălzire.

Pentru piaţa renovării, comparaţiile dintre Franţa şi Germania sunt uneori dificil de stabilit


Enjeux: Care este misiunea OFATE?

Sven Rösner: OFATE a fost creat de guvernul francez şi de cel german în 2006 pentru a stimula schimbul de experienţă între factorii privaţi şi cei publici din cele două state. Concentrat pe energie eoliană, domeniul nostru de activitate s-a lărgit rapid la energia fotovoltaică, la bioenergii şi la probleme macroeconomice. Din 2016, ne interesează şi eficienţa energetică şi mo-bilitatea. Organizaţia noastră este finanţată în proporţie de 50% de cele două state fondatoare. Fondurile provin din cotizaţiile aderenţilor (fabricanţi, sectorul financiar, cercetarea şi societatea civilă) şi bugetul total anual se ridică la 1 milion de euro.

E.: Există o abordare diferită în ceea ce priveşte tranziţia energetică în Franţa şi în Germania?

S.R.: Originea şi motivarea tranziţiei diferă considerabil între cele două state. Germania a mizat rapid pe energiile regenerabile. Ea şi-a consolidat rapid această politică după accidentul de la Fukushima, din 2011. În mixul energetic rămân 12% electricitate de origine nucleară, dar renunţarea definitivă la energie nucleară a fost programată pentru 2022 de către guvernul federal care a câştigat alegerile. Va exista cu siguranţă o evoluţie a acestei politici din partea noii coaliţii, dar nu va fi vorba de o revoluţie. Germanii doresc să ajungă la 50% energii regenerabile până în 2030, compensând evident şi energia nucleară.

E.: Care sunt consecinţele asupra clădirilor?

S.R.: Germania şi-a stabilit un obiectiv de reducere cu 80% a consumului energetic al clădirilor în 2050 faţă de 2008. În Franţa, RT 2012 a introdus mai multe schimbări în ceea ce priveşte sistemele de încălzire. În construcţiile noi, segmentul de piaţă al electricităţii a trecut de la 70% în 2008 la 35% în 2013.

E.: Cele două ţări au interesul de a se inspira una din cadrul de reglementare al celeilalte?

S.R.: Germania priveşte cu mult interes RT 2012, cu care Franţa a făcut un important pas înainte în ceea ce priveşte reglemen-tarea. În Franţa, autorităţile au creat certificate de economii de energie (C2E) pentru a îndemna consumatorii să facă lucrări în imobile în acest scop. Sistemul federal este mai complex întrucât este adaptat aşteptărilor locale. În Germania, fiecare din cele 16 guverne regionale ale ländurilor este liber să interpreteze cadrul federal. Fiecare stabileşte pârghii pentru atingerea obiectivului său. În unele regiuni se produce căldură regenerabilă mizând pe sisteme individuale de pompe de căldură. În Ba-den-WÜrttemberg, potenţialul eolian este scăzut, cel de energie solară este mai interesant şi se ajunge la 15% căldură produsă din energii regenerabile, fapt care reprezintă un rezultat bun. Cele mai bune niveluri de iradiere din ţară sunt comparabile cu cele ale oraşelor Rennes şi Rouen, evocând ploaia în raport cu soarele în imaginaţia francezilor. În ciuda acestui potenţial, care poate părea limitat, în Germania există 1,5 milioane de cămine în care este instalată energie fotovoltaică. Această tendinţă de consum al electricităţii produse în propriul imobil se explică prin preţul mai mare al energiei electrice în Germania (0,28 euro) faţă de Franţa (0,10 euro). Germania percepe impozite pentru a finanţa dezvoltarea energiilor regenerabile, evoluţia reţelei sale de distribuţie şi asigurarea dezmembrării centralelor nucleare. Situaţia este diferită în Franţa.

E.: Care este rolul organismelor germane de control şi de certificare în promovarea standardelor pentru clădiri?

S.R.: Organismele de certificare precum TUV-urile regionale şi asociaţiile de consumatori joacă un rol considerabil în tranziţia energetică. Aceste instituţii au făcut dovada competenţei lor. Când o persoană particulară cumpără un panou fotovoltaic, speră că acesta va avea o durată de viaţă de 25 de ani. Dacă furnizorul său este o întreprindere care nu are decât doi ani de experienţă, este complicat. Organismele regionale de certificare au pus la punct protocoale şi încercări care creează un climat favorabil. Cumpărătorul panoului are încredere. La fel şi banca sa. Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 380, ianuarie 2018


Sven Rösner

Director al Oficiului franco-german pentru tranziţia energetică (OFATE)

„Originea şi motivarea tranziţiei energetice diferă considerabil între cele două state”

24

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

Publicarea lui ISO 45001 la începutul lunii martie încununează patru ani de lucrări şi 15 ani de dezbateri. Peste 60 de state, reunite în cadrul comitetului de proiect ISO/PC 283, au căzut de acord asupra unui cadru comun pentru a susţine eforturile organizaţiilor în domeniul SSM. În Franţa, o parte a comitetului de standardizare a fost împotriva standardizării problemelor SSM, din principiu, mizând pe dialogul social şi pe reglementarea existentă. Franţa a participat însă activ la lucrările internaţionale. „Documentul final este mulţumitor”, consideră Philippe Pérez, expert în domeniul prevenirii bolilor şi accidentelor profesionale la polul sănătate-securitate, din cadrul Direcţiei Resurselor umane, la Électricité de France (EDF). „Sănătatea şi securitatea în muncă reprezintă un subiect care, de un secol, face obiectul unei reglementări importante. Standardul ISO 45001 nu înlocuieşte Codul Muncii, ci îl sprijină. Este un instrument important pentru facilitarea implementării mijloacelor utilizate de o organizaţie pentru a atinge obiectivele pe care şi le-a stabilit”, declară Florence Saillet, șef de proiect la Asociaţia Franceză de Standardizare (AFNOR). El se aplică oricărei organizaţii care doreşte să stabilească,

să implementeze şi să actualizeze un sistem de management SSM pentru a îmbunătăţi sănătatea şi securitatea în muncă, a înlătura pericolele şi a reduce la minimum riscurile (inclusiv deficienţele sistemului) şi a profita de oportunităţi. Obiectiv: să pună la dispoziţia lucrătorilor locuri de muncă sigure şi sănătoase şi să împiedice apariţia de leziuni şi boli profesionale. Nivelul de detaliu, complexitatea şi amploarea informaţiilor documentate, precum şi resursele necesare pentru a asigura reuşita unui sistem de management SSM depind de factori precum caracteristicile organizaţiei (numărul de lucrători, localizarea, cultura şi cerinţele legale), domeniul sistemului de management, tipul de activităţi desfăşurate şi riscurile asociate pentru SSM.

Standardul cere organizaţiilor să elaboreze un demers de prevenire, spre deosebire de OHSAS 18001, pe care îl înlocuieşte, şi care era orientat mai degrabă spre rezolvarea problemelor constatate. Cunoaşterea contextului activităţilor, identificarea părţilor interesate relevante, lista riscurilor şi a oportunităţilor, ierarhia măsurilor de prevenire, toate acestea vor schimba modul de conducere al activităţilor. Cerinţele în domeniul consultării şi participării lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor sunt stabilite clar. „Participarea personalului şi a reprezentanţilor săi la politica SSM a fost reafirmată în mod sistematic”, indică Virginie Renard, director de proiect la Organismul profesional de prevenire a bolilor şi accidentelor profesionale în construcţii şi lucrările publice. „Politica SSM trebuie să corespundă unei strategii globale şi integrate în procesele profesiunii. Este prevăzută şi cerută implicarea managementului de la cel mai înalt nivel. Implementarea unui sistem de management SSM implică toate nivelurile ierarhice şi toate funcţiile organizaţiei, în afară de managementul de la cel mai înalt nivel, pentru a susţine o cultură de organizaţie favorabilă prevenirii bolilor şi accidentelor profesionale. „Standardul va fi util oricărei persoane care, într-o organizaţie, vrea să facă progrese în domeniul

A fost publicat standardul ISO 45001!Marie-Claire Barthet

Standardul ISO 45001, Sisteme de management al sănătăţii şi securităţii în muncă. Cerinţe şi îndrumări pentru utilizare, furnizează un cadru pentru managementul riscului în ceea ce pri-veşte sănătatea şi securitatea în muncă (SSM). El permite îmbunătăţirea continuă a perfor-manţelor unei organizaţii în acest domeniu şi facilitează stabilirea de demersuri ale calităţii şi securităţii de mediu.


managementului SSM”, relevă Philippe Pérez. „Stabilirea unei politici, prezentarea detaliată a unei proceduri, realizarea unei analize a riscului, analiza efectuată de management… Toate aceste aspecte sunt abordate în standard”. „El determină organizaţiile să îşi pună o serie de întrebări care au sau ar putea avea impacturi asupra rezultatelor aşteptate, în scopuri de anticipare a bolilor sau accidentelor profesionale”, afirmă Florence Saillet. Un responsabil SSM care utilizează ISO 45001 va lucra la contextul organizaţiei sale, adică la determinarea elementelor interne şi externe ale contextului, care ar putea avea impact asupra obiectivelor SSM. Astfel, un fabricant care utilizează adesea subcontractarea îşi asumă un risc în ceea ce priveşte accidentele, deşi echipele sale sunt bine instruite. „Interesul major al acestei abordări este concentrarea pe provocările identificate ca fiind prioritare pentru organizaţie”, adaugă Florence Saillet.

Demersul are ca scop îmbunătăţirea continuă. „Abordarea sistemului de management SSM se bazează pe conceptul PDCA: Planifică – Efectuează –Verifică – Acţionează”, aminteşte Philippe Pérez. Organizaţiile pot utiliza acest document în totalitate sau parţial pentru a îmbunătăţi în mod sistematic managementul SSM. Dacă doresc însă să-şi declare conformitatea în mod oficial, prin intermediul unei certificări de terță parte, ele trebuie să îndeplinească toate cerinţele standardului.

„Aspectul esenţial, din punctul de vedere al mana-gementului, este compatibilitatea acestui standard cu ISO 9001 şi ISO 14001”, adaugă Philippe Pérez. ISO 45001 este construit potrivit structurii comune adoptate pentru standardele pentru sisteme de ma-nagement. Etapele pentru a desfăşura o politică SSM potrivit lui ISO 45001 sunt aceleaşi ca pentru ISO 9001, Managementul calităţii, sau ISO 14001, Managemen-tul de mediu. Organizaţiile integrează tot mai frecvent sistemele de management potrivit acestor standarde. „ISO 45001 va fi deosebit de util organizaţiilor angajate într-un demers Calitate – Securitate – Mediu, a cărui stabilire o vor facilita”, adaugă el. Cât despre Électricité de France, „aproape 45% din personalul său, în lume a implementat un standard de management SSM, şi anume, OHSAS 18001. EDF nu îşi propune să impună standardul ISO 45001 tuturor entităţilor sale şi nici să se îndrepte spre o certificare de grup. Fiecare di-recţie locală, fiecare filială va decide ce măsuri să ia. Cele care sunt certificate în conformitate cu OHSAS 18001 vor dispune de trei ani pentru a face tranziţia la ISO 45001”.

Perspective noiMembrii ISO au fost invitaţi să se pronunţe cu privire la propunerea BSI (Institutul Britanic de Standardizare)

Standardul ISO 45001 se aplică oricărei organizaţii, indiferent de sector, care doreşte

să stabilească, să implementeze şi să actualizeze un sistem de management al SSM

26

pentru crearea unui comitet tehnic Managementul sănătăţii şi securităţii în muncă, în urma dizolvării comitetului de proiect ISO/PC 283, a cărui activitate s-a încheiat. Trebuie să se asigure urmărirea şi mentenanţa standardului ISO 45001 şi să se elaboreze standarde conexe. Propunerea a fost aprobată de membrii ISO la sfârşitul lui februarie şi a fost confirmată de ISO/TMB în aprilie.

În program, în afară de mentenanţa standardului ISO 45001, figurează elaborarea unui manual. Este vorba despre un ghid pentru implementarea standardului ISO 45001 de către întreprinderile mici; furnizarea de sfaturi cu privire la managementul

Trebuie să se ţină seama de numeroşi factori precum caracteristicile organizaţiei (localizare, cultură, număr de lucrători), caracterul activităţilor sale şi riscurile asociate

SR EN ISO 45001:2018 specifică cerinţele pentru un sistem de management al sănătăţii în muncă (SSM) şi oferă îndrumări pentru utilizarea acestuia, pentru a da posibilitatea organizaţiilor să asigure locuri de muncă sigure şi sănătoase prin prevenirea traumatismelor şi îmbolnăvirilor determinate de muncă, precum şi prin îmbunătăţirea proactivă a performanţei referitoare la SSM. Prezentul document este aplicabil oricărei organizaţii care doreşte să stabilească, să implementeze şi să menţină un sistem de management SSM pentru a îmbunătăţi sănătatea şi securitatea în muncă, pentru a elimina pericolele şi a minimiza riscurile referitoare la SSM (inclusiv deficienţele sistemului), pentru a obţine avantaje prin valorificarea oportunităţilor SSM şi pentru a trata neconformităţile sistemului de management SSM asociate cu activităţile sale.

Documentul este tradus în limba română de către ASRO (Organismul Naţional de Standardizare din România) şi poate fi găsit pe site-ul www.asro.ro la secţiunea Magazin on-line. Achiziţia se poate face în mai multe formate care au preţuri diferite (suport hârtie, suport electronic). Preţul acestuia, cu TVA este de 164,27 Lei. Pentru mai multe detalii trimiteţi un e-mail la [email protected].

riscurilor psiho-sociale la locul de muncă; stabilirea de indicatori pentru evaluarea performanţei sistemului de management SSM; realizarea unei anchete referitoare la accidente şi incidente. Ghidul va furniza sfaturi practice întreprinderilor mici, indiferent de tip şi de sector, care doresc să stabilească un sistem de management SSM care să răspundă cerinţelor standardului ISO 45001. Comitetul de standardizare Sisteme de management al sănătăţii şi securităţii în muncă, care a urmărit lucrările ISO/PC 283, va face acelaşi lucru cu noul comitet tehnic.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 384, mai 2018


Scandalul ouălor contaminate cu insecticidul Fipronil, care a afectat mai multe state europene în august 2017, a plasat din nou siguranţa alimentului în centrul actu-alităţii. Interzisă în lanţul alimentar de reglementarea comunitară, se pare că această moleculă a fost utili-zată neintenţionat de Olanda, provocând retragerea de pe piaţă a loturilor de ouă comercializate în mai multe state europene. După lasagna cu carne de cal şi lap-tele cu salmonella, revizuirea standardului ISO 22000, cu privire la managementul siguranţei alimentului, so-seşte la momentul oportun. Un grup de lucru internaţio-nal (ISO/TC 34/SC 17/WG 8), alcătuit din 30 de experţi, a avut sarcina revizuirii sale începând din noiembrie 2014. Secretariatul a fost asigurat de Institutul Danez de Standardizare (DS).

De la publicarea sa, în 2005, standardul ISO 22000 nu a fost niciodată revizuit. La sfârşitul lui 2016, el era adop-tat de 32 000 de organizaţii. În Franţa, există 700 de cer-tificate de conformitate cu standardul. În plus, peste 16 000 de organizaţii s-au certificat în conformitate cu FSSC 22000 (Food Safety System Certification 22000), refe-renţial privat care reia mai mult sau mai puţin cerinţele ISO 22000. Ediţia revizuită a standardului de manage-ment va adopta structura de nivel superior – High Level Structure (HLS) comună celorlalte standarde de ma-nagement ale ISO. Noţiunea de siguranţă alimentară, mult timp redusă în structurile mici la aplicarea meto-dei Hazard Analysis and Critical Control Point (HACCP) – Analiza riscului şi punctele critice de control – va fi îmbunătăţită.

A fost revizuit ISO 22000!Olivier Mirguet

Ediţia revizuită a standardului ISO 22000, dedicată managementului siguranţei alimentului, este publicată în luna iunie. Ea va răspunde noilor cerinţe şi constrângeri ale tuturor factorilor lanţului alimentar, care se confruntă cu ameninţări de fraudă şi de contaminare.

Siguranţa alimentului nu a depăşit niciodată domeniul preocupărilor publice,

după cum o dovedeşte scandalul ouălor contaminate cu Fipronil.

28

Enjeux: Cui se adresează standardul cu privire la si-guranţa alimentului?

Olivier Boutou: Noua ediţie a standardului ISO 22000 trebuie să fie publicată în iunie 2018. Este vorba despre un standard voluntar, care tratează tot ce poate repre-zenta un pericol în alimentaţie. El acoperă tot lanţul ali-mentar, de la agricultură până la distribuţie. În Franţa, magazinele firmelor Carrefour şi Système U s-au certifi-cat în conformitate cu ISO 22000.

E.: Totuşi, având în vedere că în Franţa nu există de-cât 700 de certificate de conformitate cu ISO 22000, standardul nu este foarte răspândit în această ţară.

O.B.: Standardul ISO 22000 este concurat de referen-ţiale private puse la punct pentru marea distribuţie şi care s-au răspândit în Franţa. British Retail Consortium (BRC) provine din Marea Britanie. International Featured Standards (IFS) Food este de origine franco-germană. BRC şi IFS servesc drept referenţiale în marile firme care fac apel la fabricanţi pentru a produce sub marca de distribuitor. Domeniul BRC şi IFS este mai larg decât cel al ISO 22000, care nu se concentrează decât pe securi-tatea produselor. Aceste referenţiale private ţin seamă de alte tematici, la care actualitatea recentă ne-a făcut receptivi. Într-un domeniu pe care englezii îl denumesc food defence, există o concentrare pe riscurile de sa-botaj şi de terorism care pot afecta alimentele. BRC şi IFS ţin seama de riscurile de fraudă în ceea ce priveşte compoziţia produselor sau a ingredientelor şi de calita-tea ambalajelor. Standardul revizuit ISO 22000:2018 va include aceste evoluţii.

E.: Standardul ISO 22000 se situează în centrul altui referenţial privat, FSSC 22000, care îi reia cerinţele. Cerinţele standardului internaţional erau aliniate la aşteptările fabricanţilor?

O.B.: ISO 22000 nu a fost recunoscut la nivel internaţi-onal de Global Food Safety Initiative. Membrii acestei platforme, care reuneşte din anul 2000 principalii fac-tori mondiali din domeniul agroalimentar, au considerat că nu împingea suficient de departe cerinţele sale cu privire la tematici emergente ale securităţii. Ei au elabo-rat deci referenţialul Food Safety System Certification 22000 (FSSC 22000), care se aplică sectorului agroa-limentar şi celui al ambalajelor. FSSC 22000 adaugă la ISO 22000 aspecte specifice precum ambalajele. În Franţa, el este recunoscut din 2009 ca fiind echivalent cu BRC şi IFS. Firme mari din domeniul agroalimentar precum Danone, Nestlé, Unilever, Bel sau Coca Cola şi-au îndreptat atenţia spre el.

E.: Revizuirea lui ISO 22000 a avut loc târziu. Din ce motive?

O.B.: Această revizuire se referă la ediţia din 2005 a standardului. Este o longevitate excepţională. Într-un vot la ISO, în 2009, experţii au decis să nu îl modifice. În 2014, ei au considerat că revizuirea era necesară. Toate standardele de management trebuie de acum înainte să aibă aceeaşi structură de nivel superior. Standardele ISO 9001:2015, cu privire la calitate, ISO 14001, cu pri-vire la mediu şi ISO 45001, cu privire la sănătate şi secu-ritate în muncă, conţin un nucleu comun. Siguranţa ali-mentului trebuie să se alinieze şi ea. Această schimbare

Interviu cu Olivier Boutou, expert în domeniul calităţii şi siguranţei alimentului la Asociaţia Franceză de Standardizare (AFNOR)

Olivier Boutou:

„Revizuirea standardului se aplică ediţiei din 2005. Iată o longevitate excepţională”


va fi benefică pentru organizaţiile care au optat pentru un sistem de management integrat.

E.: Care sunt noutăţile prevăzute în ediţia din 2018?

O.B.: Această ediţie nouă va introduce schimbări im-portante. Se pune problema determinării contextului organizaţiei, a provocărilor sale interne şi externe şi a înţelegerii necesităţilor şi aşteptărilor părţilor interesate. Serviciile oficiale de control şi mijloacele de comunicare în masă fac parte din ele. Am constatat acest lucru cu ocazia recentelor crize sanitare. Principala noutate este integrarea în standard a riscurilor şi oportunităţilor. No-ţiunea de proces îşi va face şi ea apariţia. Organizaţiile certificate vor trebui să se intereseze de relaţiile dintre producţie, mentenanţă şi logistică, achiziţii, manage-mentul vânzărilor, serviciul comercial şi planificarea pro-ducţiei. Organizaţiile care nu se încadrau în logica lui ISO 9001 vor trebui să se adapteze.

E.: Care este importanţa unui certificat de conformi-tate cu ISO 22000 faţă de metoda HACCP, larg răspân-dită în domeniul agroalimentar?

O.B.: Metoda HACCP este recunoscută la nivel interna-ţional şi este prezentă în ISO 22000. Ea nu integrează noţiunea de riscuri şi oportunităţi, care încurajează efi-cacitatea sistemului la nivel managerial. Auditorii vor trebui să explice acest lucru organizaţiilor care se vor lansa pentru prima dată în certificare, să le facă atente la riscurile manageriale specifice sectorului agroalimentar.

E.: Va fi adaptat noul standard la întreprinderile mici şi mijlocii?

O.B.: Revizuirea lansată în urmă cu trei ani trebuie să conducă la un standard mai uşor de utilizat de între-prinderile mici, de structurile artizanale şi în statele în curs de dezvoltare. Nu sunt sigur că acest obiectiv este atins complet. Structura de nivel superior riscă să com-plice înţelegerea. Formatorii, consultanţii şi auditorii vor trebui să fie atenţi la faptul că unele cerinţe sunt com-plexe. Invit toţi utilizatorii să fie prudenţi. Standardul ISO 22000 nu cere acelaşi volum de documentaţie a proceselor ca ISO 9001.

E.: Certificarea poate avea un impact asupra reducerii crizelor alimentare de origine industrială?

O.B.: Nu am putut lega intoxicaţiile recente de prezenţa sau de absenţa standardelor în organizaţiile incriminate sau de certificarea lor. Un certificat nu este un scop în sine. El nu fereşte nici o organizaţia de o criză. Refe-renţialele pun accentul pe cultura necesară a igienei. Orice abatere de la reguli poate avea consecinţe grave. O combinaţie a cauzelor, chiar minoră, poate crea crize. Pericolele pot fi biologice, fizice sau chimice. Trebuie să dăm dovadă de vigilenţă în fiecare clipă.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 384, mai 2018

PRINCIPALELE MODIFICĂRI ADUSE DE NOUA EDIŢIE

y Principalele modificări propuse de standardul ISO 22000:2018 se referă la structura documentu-lui, precum şi la o clarificare a conceptelor esen-ţiale:

y Această ediţie adoptă structura de nivel superior. Pentru a facilita integrarea mai multor standarde pentru sisteme de management în cadrul ace- leiaşi organizaţii, ISO 22000 adoptă aceeaşi struc-tură-cadru (HLS) ca şi celelalte standarde ISO pentru sisteme de management;

y Abordarea pe bază de risc: standardul include o nouă abordare a riscului, furnizând lămuriri cu pri-vire la această noţiune;

y Ciclul PDCA: Standardul aduce lămuriri cu privire la ciclul Planifică – Efectuează – Verifică – Acţi-onează (PDCA), îmbinând două cicluri distincte: primul se aplică sistemului de management, şi al doilea principiilor HACCP;

y Procesul operaţional: standardul face o distincţie clară între termeni esenţiali precum punctele cri-tice de control, programele de premise operaţio-nale şi programele de premise.

Se estimează că standardul SR ISO 22 000 va apărea în cursul anului 2018, actualmente fiind în curs de traducere în cadrul CT 180 din ASRO (Organismul Național de Standardizare din România).

30

Oferta de Abonare la Standardele Române

01.11. 2017 – 31.03.2018

AVANTAJELE ABONAMENTELOR față de achiziția standardelor la liber

20%

REDUCERE

10% REDUCERE

10% REDUCERE

Abonamentul general – cuprinde colecţia completă de standarde aprobate în versiunea română, în pe-rioada pentru care se face abonament

Abonamentul pe sec-toare (ICS/CAN) – cu-prinde abonamente la standarde române, apro-bate în versiunea română, selectate conform clasifi-cării internaţionale a stan-dardelor (ICS)/clasificării alfanumerice (CAN)

Abonamentul pe profile – cuprinde abonamente la standarde europene/internaţionale adoptate ca standarde române, cu textul în limba engleză, franceză, germană sau română (adoptate prin metoda traducerii, anunţu-lui sau prin metoda filei de confirmare)

40%REDUCERE

50% REDUCERE

40%REDUCERE

PENTRU MEMBRII ASRO REDUCERILE LA ABONAMENTE SUNT URMĂTOARELE

indiferent de natura abonamentului, în situaţia în care au plătită cotizaţia la zi

Abonamentul general

Abonamentul pe sectoare (ICS/CAN)

Abonamentul pe profile

În scopul câştigării şi menţinerii unei poziţii competitive pe piaţă, întreprinderile adoptă şi demonstrează o orientare clară către client şi calitate, în special prin evaluarea continuă a gradului de satisfacţie a clientului.ASRO oferă, în acest sens, următoarele produse necesare creşterii satisfacţiei clienţilor:

Cartea Evaluarea satisfacţiei clienţilor – tehnici, metode, instrumente (autori: Nicolae George Drăgulănescu, Cosmina Voichiţa Meseşan). Aceasta prezintă toate informaţiile necesare oricărei organizaţii care doreşte să aibă succes pe piaţă şi să devină tot mai competitivă prin satisfacerea cerinţelor clienţilor ei, reali şi potenţiali. Pentru a avea acest succes, orice întreprindere ar trebui să-şi concentreze eforturile spre colectarea, cunoaşterea, înţelegerea şi satisfacerea cerinţelor, necesităţilor şi aşteptărilor tuturor clienţilor săi.

Preţ: 24,99 lei (TVA inclus)

Grija pentru clienţi este un pachet care oferă sprijin tuturor întreprinderilor care au ca obiectiv orientarea către client, în scopul fidelizării acestuia, al îmbunătăţirii sistemului relaţional, intern şi extern, precum şi în scopul stabilirii şi menţinerii unor relaţii de parteneriat cu clienţii fideli. Inspirată de practicile celor mai competitive întreprinderi din Uniunea Europeană şi

SUA, lucrarea prezintă tehnici, metode şi instrumente de evaluare a satisfacţiei clienţilor oricărei organizaţii care doreşte să aibă succes pe piaţă şi să devină tot mai competitivă.Pachetul cuprinde, pe lângă cartea Evaluarea şi satisfacţia clienţilor. Tehnici, metode, instrumente, şi patru standarde internaţionale care au ca domeniu de aplicare satisfacţia clienţilor, după cum urmează:

SR ISO 10001:2008 – Managementul calităţii. Satisfacţia clientului. Linii directoare pentru coduri de conduită în organizaţii;SR ISO 10002:2005 – Managementul calităţii. Satisfacţia clientului. Linii directoare pentru tratarea reclamaţiilor în cadrul organizaţiilor;SR ISO 10003:2008 – Managementul calităţii. Satisfacţia clientului. Linii directoare pentru soluţionarea litigiilor în afara organizaţiilor;SR ISO 10004:2013 – Managementul calităţii. Satisfacţia clientului. Linii directoare pentru monitorizare şi măsurare.

Preţul pachetului: 287 lei (TVA inclus)

Drumul către succes

Nicolae George Drăgulănescu, profesor universitar, doctor inginer în electronică, absolvent al Masterului Specializat în Managementul calităţii din Paris şi doctor în litere şi ştiinţe, a urmat numeroase cursuri de specializare, obţinând importante calificări şi certificări internaţionale. A lucrat timp de şase ani ca inginer stagiar, inginer CTC-Metrologie, inginer proiectant la IEMI Bucureşti, după care se decide să urmeze cariera universitară, parcurgând de-a

lungul anilor diverse trepte ierarhice (susţinând cursuri atât în România, cât şi în Algeria, SUA, Franţa ş.a.). În prezent, este profesor universitar la Catedra de Electronică Aplicată şi Ingineria Informaţiei din Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei a Universităţii Politehnica din Bucureşti şi membru a mai multor organizaţii neguvernamentale româneşti şi străine (printre care pot fi amintite: Fundaţia Română pentru Promovarea Calităţii, American Society of Information Science & Technology, American Society for Quality ş.a.).

Cosmina Voichiţa Meseşan, economist licenţiat în Turism şi

Servicii la Universitatea Babeş-Bolyai din

Cluj-Napoca, deţine specializare în Cercetări de Marketing la Universitatea din Georgia & MRII (Marketing Research Institute International), având o experienţă de peste zece

ani în conceptul de Mystery Shopping.

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASROStr. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

www.asro.roe-mail: [email protected], [email protected], [email protected]://magazin.asro.ro

Secretariat Director General: Tel: 021/316 32 96Serviciu vânzări–abonamente: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/312 94 88Birou Imagine şi Relaţii Parteneriale: Tel: 0374 999 191Serviciu Formare profesională: Tel/Fax: 0374 999 185Editură – Management proiecte: Tel: 021/316 99 74

© ASRO 2018Editura Standardizarea 2018

ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare (înfiinţată în 1947)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agricultură, standarde fundamentale,

produse de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informaţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 163 membriNumăr de comitete tehnice: 247Număr de documente de standardizare în vigoare: peste 21 478

IEC – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehnică, electronică, inginerie electrică), sisteme de

certificare şi acreditare.Număr de membri: 170 membriNumăr de comitete şi subcomitete tehnice: 203Număr de documente de standardizare în vigoare: 9855

ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)

Domeniu de activitate: telecomunicaţiiNumăr de membri: 193 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare

de activitate şi 100 de membri afiliaţi

CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţat în 1961)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde

fundamentale, produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 34 membriNumăr de comitete tehnice: 314Număr de documente de standardizare în vigoare: 15 985

CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în

electrotehnică, electronică, inginerie electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 34 membriNumăr de comitete tehnice: 79Număr de documente de standardizare în vigoare: 7111

ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul telecomunicaţiilor şi

sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 804 membriNumăr de comitete tehnice: 32Număr de standarde şi alte documente în vigoare: 31 820

ORGANISME INTERNAŢIONALE DE STANDARDIZARE

ORGANISME EUROPENE DE STANDARDIZARE

Documents

Standardizarea · 2018-07-13 · cele de tip B, în care sunt prezentate doar recomandări (linii directoare) sau informaţii suport. Unele standarde pot conţine un amestec de cerinţe