Introducere

Sistemul endocrin este reprezentat de un ansamblu complex de glande endocrine in care pot

aparea modificari semnificative odata cu inaintarea in varsta, avand ca rezultat un declin al functiilor

endocrine.

Gradul de responsivitate a tesuturilor si scaderea secretiei hormonale a glandelor periferice

asociate cu moificari ale mecanismelor centrale de control influenteaza ritmul circadian hormonal.

Efectele imbatranirii pot aparea in fiecare glanda endocrina si in multe functii endocrine chiar

in conditiile unei imbatraniri sanatoase.

Interrelatia stransa intre sistemul endocrin si sistemul nervos permite organizarea didactica si nu

numai in mai multe subsisteme sau axe:

1. Axa epitalamo-pineala (epifizara)

2. Axa hipotalamo-retrohipofizara

3. Axa hipotalamo- adenohipofizo-glandulara:

a. Sistemul hipotalamo-hipofizar de crestere

b. Sistemul hipotalamo-hipofizo-tiroidian

c. Sistemul hipotalamo-hipofizo-adrenalian

d. Sistemul hipotalamo-hipofizo-gonadic

e. Sistemul hipotalamo-hipofizo-prolactinic.

1. Axa epitalamo-pineala (habenulo-pineala)

Este formata din glanda pineala (epifiza) situate deasupra comisurii albe posterioare, asupra careia

actioneaza ganglionii habenulari si fibre cu originea in aria olfactiva dar si aferente de la receptorii

vizuali.

Aceasta axa este implicata in secretia de melatonina a carei flux oscileaza in ritm circadian fiind unul

din factorii ce impun acest ritm in organism.

Axa epitalamo-pineala se pare ca nu prezinta modificari morfologice si functionale la

varstnici.

Cu toate acestea scoala romana de endocrinologie, ca urmare a efectului extractului de

epifiza asupra receptorilor pentru hormonii gonadotropi, a propus folosirea acestuia in tulburarile

neurovegetative ale menopauzei si postmenopauzei („valuri de caldura”) provocate de cresterea

activitatii gonadotrope la femei dupa incetarea functiilor ovariene

2. Axa hipotalamo-retrohipofizara

Este formata din hipofiza posterioara asupra careia actioneaza prin tractul hipotalamo-retrohipofizar,

nucleii magnocelulari din hipotalamusul anterior (nucleul paraventricular, nucleu supraoptic, nucleul

suprachiasmatic).

Aceasta axa este predominant implicata in reglajul metabolismului hidric prin neurosecretia

hormonului antidiuretic. Aceasta axa nu prezinta modificari morfologice sau functionale in cursul

batranetii, chiar mai mult decat atat, trebuie subliniata remarcabila rezistenta a neuronilor

magnocelulari hipotalamici fata de procesul de depopulare si degenerare neuronala din senescenta.

De mentionat totusi existenta la varstnici a unei cresteri a pragului de excitabilitate a

osmoreceptorilor ceea ce explica tendinta uneori grava a batranilor de a bea lichide putine

3.Axa hipotalamo-adenohipofizo-glandulara

Este cu adevarat implicata in senescenta existand o moderata depopulare neuronala insotita de o

proliferare gliala, mai ales in nucleul arcuat. Totodata uneori apar modificari ale pragurilor de

excitatie ale receptorilor neuronali, in special pentru hormonii hipofizari

A. Sistemul hipotalamo-hipofizar de crestere

- are drept centru operational celulele hipofizare somatotrope ce sunt controlate de

somatoloberina si somatostatina hipotalamica

Hormonul de crestere

GH (hormonul de crestere) este un polipeptid cu 191 aminoacizi care circula legat de GH-binding-

protein ce reprezinata domeniul extracelular al receptorului hepatic de GH.

Exercita actiuni proprii si actiuni ce se efectueaza prin intermediul somatomedinei C denumita IGF-1

(insulin like growth factor 1).

IGF-1 este produs in ficat si eventual la nivelul osului in crestere sub actiunea GH si mediaza o parte

dintre actiunile acestuia. IGF-1 circula legat de IGF-binding-proteins, cea mai importanta fiind IGFBP3,

care la randul lor sunt reglate de GH.

In timpul vietii secretia de GH cunoaste importante modificari. Inaintea pubertatii secretia de GH

este relativ scazuta, dar in timpul maturarii sexuale si adolescenta secretia de GH creste avand loc o

crestere somatica accelerata. Odata cu inaintarea in varsta secretia de GH scade aparand astfel un

nivel plasmatic scazut atat de GH cat si de IGF-1.

La varstnicii sanatosi are loc o reducere mai mare de 50% a productiei de GH si a

concentratiei de IGF- 1 declin denumit somatopauza

Aceasta scadere a secretiei de GH are ca efecte :

- reducerea sintezei proteice

- scaderea greutatii uscate

- scaderea masei osoase

- declinul imunitatii.

Mecanismul neuroendocrin de aparitie a somatopauzei este inca necunoscut.

B. Sistemul hipotalamo-hipofizo-tiroidian

Cu varsta clearance-ul hormonilor tiroidieni scade, dar exista de asemenea un declin al secretiei

hormonale tiroidiene ducand la concentratii serice de tiroxina libera (T4) neschimbate.

In contrast concentratiile de triiodotironina (T3) scad cu varsta cel mai adesea datorita

conversiei periferice reduse a T4 in T3 ca efect direct atat al suferintei nontiroidiene cat si a varstei

insasi. Aparent pacientii varstnici eutiroidieni pot avea concentratii scazute de TSH dar aceasta arata

de obicei o tireotoxicoza exogena sau endogena.

Cu toate acestea, la pacientii varstnici fara hipertiroidism clinic sau subclinic poate fi

observata o scadere usoara a TSH-ului.

A fost raportata o reducere dependenta de varsta a secretiei zilnice de TSH a carei cauza nu

se cunoaste.

C. Sistemul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian

Sistemul are un rol important in homeostazia sustinerii vietii si ajustarile alostatice la factorii

de stres interni si externi.

Aceasta axa a stresului adaptativ este o retea dinamica de feedback cu ritmicitate circadiana

si secretie pulsatila neurohormonala.

Exista schimbari variabile legate de varsta in efectele ACTH-ului asupra secretie de cortizol si

invers, a cortizolului asupra ACTH-ului, fara niciun deficit pe productia adrenala de corticosteroizi.

Imbatranirea sanatoasa perturba mecanismele neuroendocrine coordonatoare dintre

pulsatilitatea axei si ritmicitatea secretiei cortizolului pe 24 ore si afecteaza mecanismele de

interactiune ce leaga LH-ul de secretia de cortizol.

Secretia de cortizol poate varia mult in 24 ore la pacientul varstnic comparativ cu subiectii tineri.

Exista o crestere cu 20-50% a nivelului seric mediu de cortizol intre 20 si 80 ani, limita

inferioara a secretiei vesperale de cortizol poate fi mai inalta si mai precoce la varstnic si nu exista

schimbari legate de varsta ale nivelurilor de globuline transportatoare de corticosteroizi

Exista alterari legate de sex si varsta ale sistemului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian

cu imbatranirea sanatoasa, astfel exista o crestere a raspunsului cortizolic la stimularile CRH si o

sensibiltate hipotalamico-hipofizara diminuata la inhibitia feedbackului glucocorticoid care este mai

profunda la femei decat la barbati.

Aceste schimbari legate de varsta ale sistemului ar putea fi de importanata fiziologica cand

excesul cronic de cortizol este implicat in atrofia hipocampului sau tulburarile cognitive.

Cantitatea secretiei circadiene de cortizol si schimbarile de ritm pot fi relevante in cazul tulburarilor

de somn la batrani.

La femeia varstnica cresterea activitatii sistemului HHC masurata prin excretia urinara de

cortizol liber, este asociata cu declinul performantei de memorare.

La barbatul varstnic sanatos nivelul de cortizol este invers proportional atat cu densitatea

osoasa cat si cu rata distrugerii tesutului osos sugerand ca densitatea osoasa si osteoliza sunt reglate

de sistemul HHc.

In plus, atat la femeie cat si la barbat, nivelurile de cortizol sunt puternic asociate cu riscul de

fractura.

In cele din urma exista o asociere intre rata productiei de cortizol pe 24ore si cresterea

cantitatii de tesut adipos la barbatul varstnic.

D.Sistemul hipotalamo-hipofizo-gonadic

Sistemul HHG are o involutie senila diferita la cele doua sexe.

La femei scurgerea timpului impune o restructurare a acestui ax, prin incetarea in momentul

menopauzei a activitatii endocrine a ovarului.

In premenopauza:

- exista un capital folicular redus ce are ca rezultat scaderea productiei de progesteron si de

inhibina B si cresterea compensatorie a FSH (> 50 UI/L) si apoi a LH (>30UI/L),

- maturare foliculara insuficienta pentru declansarea ovulatiei, dar exista foliculi secretanti se

estrogeni cu hiperestrogenie,

- ciclurile anovulatorii se asociaza cu faza luteala scurta, deficit de progesteron si

tahimenoree.

In menopauza:

- absenta raspunsului folicular, deficit estrogenic marcat (estradiol < 40ng/L), cresterea in contiunare

a concentratiei de gonadotropi (nivel maxim la 2 ani dupa menopauza)

- deficitul estrogenic antreneaza:

- cresterea productiei cerebrale de noradrenalina care alaturi de dopamina, serotonina par a

fi implicati in cresterea temperaturii bazale prin actiune asupra centrului termic din hipotalamus

- cresterea colesterolului total prin fractiunea LDL, corelandu-se cu nivelul crescut al FSH

- cresterea exponentiala a ratei de pierdere osoasa la 3-6% / an astfel incat in urmatorii 10

ani dupa menopauza femeile pierd intre 15 si 20% din masa osoasa.

HOMEOSTAZIA CALCIULUI SI EVOLUTIA CU VARSTA

Homeostazia calciului este esenţială pentru sănătate şi viaţă, deoarece reduceri sau creşteri ale

concentraţiilor acestor ioni pot induce efecte fiziologice imediate.

Calciul intră în procese celulare şi moleculare, fiind legat de calmodulină

Modificările concentraţiilor acestuia în celule reglează activităţile enzimatice ca şi o serie de

evenimente celulare :

- contracţia musculară,

- secreţia,

- diviziunea celulară,

-meţinerea funcţiei normale a membranei.

Calciul şi calmodulina acţionează ca şi mediatori intracelulari ai acţiunii hormonale.

Calciul

Organismul adult conţine 1-1,2 kg calciu.

Cant. cea mai mare este prez. în matricea oaselor(98 - 99%).

Concentraţia calciului în lichidul (LEC) este de aprox. 1- 1,5g (0,1%) din cant. totala de calciu,

iar 1% se află intracelular.

În concluzie, oasele au rolul unor depozite imense care :

- stochează calciul atunci când concentraţia acestuia în lichidul extracelular este în exces sau

- eliberează calciul din depozite când concentraţia acestuia în LEC scade.

Scaderea numarului de receptori pentru vit. D la niv intest la varstnici det. scaderea absorbtiei active

a calciului la nivelul intest. subtire.

Micsorarea aportului alimentar de calciu si a capacitatii de absorbtie a mucoasei intestinale

prin atrofia acesteia mai ales la femei din cauza depletiei estrogenice produc o usoara hipocalcemie

Varstincii sunt supusi riscului de hipovitaminoza D ca urmare a:

- aportului alimentar scazut

- absorbtia intestinala a vitaminei D scazuta

- expunerea la soare scazuta

- scaderea capacitatii renale de activare a vitaminei D prin 1 alfa hidroxilare

Scaderea principalilor factori inhibitori ai secretiei de PTH (calciu si vit D) impreuna cu reducerea

odata cu varsta a sensibilitatii celulelor paratiroidiene la efectele inhibitoare ale calciului seric induc

cresterea PTH la un procentaj important din persoanele de varsta a III-a avand ca rezultat un

hiperparatiroidism secundar cu turnover osos crescut si pierdere de masa osoasa.

Desi prezenta la ambele sexe pierderea de masa osoasa la varstnci ramane mai severea la

femei, pe de o parte din cauza capitalului osos mai redus si pe de alta parte din cauza coexistentei

depletiei estrogenice. La nivelul sistemului musculoscheletic se produce o diminuare atât a

parametrilor musculari (forta, rezistenta, masa si flexibilitate musculara), cît si a densitatii minerale

osoase (0,5%-1% /an).

Aceste efecte constau în aparitia osteoporozei cu cresterea frecventei fracturilor (col

femural, coloana vertebrala, extremitatea distala a antebratului),

INTOLERANTA LA GLUCOZA SI DIABETUL ZAHARAT

Reglarea dificila a homeostaziei glucozei plasmatice este o caracteristica comuna varstnicilor.

Odata cu inaintarea in varsta reglarea devine tot mai dificila si in momentul in care apare un

declin semnificativ apare diabetul zaharat.

Diabetul zaharat se intalneste la 10% din populatia varstnica (mai mare de 65ani).

La varstnici:

- 95% din cazurile de diabet sunt de tip II (non insulino-dependente) dintre care 80%

sunt insotite de obezitate – IIb.

- 5% diabet zaharat tip I (insulino-dependent) cazuri in care diabetul zaharat a

debutat in perioada adulta (de obicei < 30ani).

Studii recente indica faptul ca modificarea tolerantei la glucoza apare inca din cea de-a III – a decada.

Exista cateva posibile mecanisme ce pot determina intoleranta la glucoza la varstnici:

- insulinorezistenta favorizata de obezitatea abdominala

- la nivel muscular – defect de captare usculara a glucozei

- la nivel hepatic – hiperproductie de glucoza in pofida prezentei hipeglic.

-scaderea secretiei de insulina

- scaderea activitatii fizice

- cresterea activitatii SNS

- medicamente diabetogene.

CONCLUZII

Fiecare sistem endocrin trece prin schimbari complexe odata cu varsta, multe din ele aparand

indiferent de factorii de confuzie datorita prevalentei crescute a afectiunilor legate de varsta.

Aceste schimbari determina in final declinul nivelurilor serice de estrogen si

testosteron, cu cresterea LH si FSH si a globulinei transportoare de hormoni sexuali.

Exista o scadere aditionala a concentratiei serice de hormon de crestere, insulin like

growth factor-1 si dehidroepiandrosteron si a formei sale legate de sulfat.

Functiile endocrine care sunt esentiale pentru viata cum ar fi functia adrenala sau tiroidiana

prezinta schimbari minime ale concentratiilor bazale cu varsta chiar daca apar schimbari complexe

ale sistemelor HHC/HHT.

Semnifiatia clinica a acestor deficiente este variabila si inca este cerecetata.

Menopauza cauzeaza o serie de schimbari in metabolismul osos, lipidic, simptomele vasomotorii si

posibil functia cognitiva.

Similar, declinul functiei gonadale la barbat este asociata cu pierderea masei

musculare si osoase, cresterea cantitatii de tesut adipos, insulinorezistenta, cresterea riscului

cardiovascular, scaderea libidoului, disfunctiile erectile, fatigabilitatea, depresia si anemia.

Au existat multe studii care au incercat sa anuleze efectele endocrine observate la

varstnici restabilind concentratiile serice hormonale ale acestora la nivelurile observate la tineri. Cu

toate acestea este inca neclar daca aceste terapii au beneficii clinice reale.

„Pilula magica” ce anuleaza procesul de imbatranire nu a fost inca descoperita si

cercetarea pentru gasirea „hormonului tineretii” continua.