Ion de L.Rebreanu 1.Date despre autor:

Opera sa reprezinta un moment valoros in evolutia romanului romanesc; La fel ca in cazul lui M.Preda si marile romane ale lui Rebreanu, sunt anticipate de nuvele.

Astfel Rusinea, Zestrea, Itic Strul Dezertor vor constitui punctele de plecare pentru Ion, Rascoala si Padurea Spanzuratilor;

Procesul de elaborare a romanului a fost îndelungat, autorul a creat o fresca a satului transilvanean din care el însusi s-a ridicat „ca poet al omului teluric”(dupa cum îl apreciaza G. Calinescu)

Este scriitor realist, a carui nota de originalitate consta in realizarea unor vaste constructii epice, cu caracter obiectiv, si în orientarea romanului psihologic pe fagas realist - obiectiv: “Pentru mine arta(…)inseamna creatie de oameni si de viata”(L.Rebreanu);

2.Date despre opera: roman realist - obiectiv, tradiţional cu elemente de modernitate, monografic, rural, simetric apare in 1920, considerat o capodopera ce prezinta mediul rural in maniera realista, fara a-l idealiza;

tema sociala: problematica pamantului in satul ardelean de la inceputul secolului al XX-lea; dragostea; situaţia tragică a românilor aflaţi sub opresiune austro-ungară

titlul denumeste personajul principal si eponim si este simbolic – ION = NOI (colectivitatea rurala romaneasca, in general);

conflictul conflictul central - lupta pentru pamant in satul traditional, unde respectul e conditionat de posesia

pamantului conflicte secundare – intre Ion si Simion Butunoiu pentru o brazda de pamant;

intre Ion si George pentru Ana , apoi pentru Florica ;

conflict exterior (social) intre Ion si Vasile Baciu conflict interior intre glasul pamantului si cel al iubirii (in constiinta lui Ion)

conflict national, in planul intelectualitatii (satul romanesc era sub stapanire austro-ungara)

3.GenezaDupa marturisirile lui Rebreanu, procesul creator a fost îndelungat si esenta lui consta în sudarea

într-o viziune unitara a trei experiente de viata: 1. prima dintre experiente a fost uimirea pe care a simtit-o Rebreanu, într-una din primaverile

tineretii sale. Când iesise la rasaritul soarelui cu arma pe un colnic la vânat de porumbei a observat cum un taran, socotindu-se nevazut de nimeni a sarutat pamântul jilav de roua, cu înfocare, ca pe o iubita. Gestul a fost înregistrat pentru pitorescul lui în sine, fara a i se atribui o semnificatie precisa.

2. a doua experienta i-a fost transmisa scriitorului de sora sa Livia si formeaza substanta nuvelei Rusinea. Este vorba de patania unei fete bogate de la tara, Rodovica, amagita de un flacau sarac si supusa din aceasta cauza, celor mai cumplite batai de catre tatal sau. În chip evident aceste fapte, cu modificarile de rigoare se regasesc în Ion constituind esenta raporturilor dintre erou, de o parte, Ana si tatal ei, Vasile Baciu, de alta parte.

3. a treia experienta este constituita de impresia puternica pe care i-a lasat-o lui Rebreanu convorbirea cu un fecior de la tara, Ion al Glanetasului, istet si vrednic, împovarat de greutati si deznadajduit, pentru faptul ca nu avea pamânt. Calea sintezei între aceste momente de viata, atesta în continuare Rebreanu, a fost atribuirea catre Ion al Glanetasului, cu motivele sociale si sufletesti necesare si a faptelor apartinând, în realitatea traita, autorilor celorlalti doua momente.4.Compozitie si subiect:

1

Romanul se carcaterizează prin simetria incipitului cu finalul, ce prezinta drumul care duce si iese apoi din satul Pripas; drumul e personificat si are rolul de a delimita realitatea de fictiune. Termeni toponimici reali dau veridicitate operei facan trecerea de la realitate la ficţiune aproape imperceptibila:

incipit: Cârlibaba, Someş, Cluj, Armadia, satul Jidoviţa, Bistriţa, Pădurea–Domnească, Cişmeaua-Mortului, Râpele-Dracului;

final: Râpile – Dracului, Cişmeaua-Mortului, Pădurea Vărarei, Pădurea – Domnească, Jidoviţa, Someş;

Elemente simbolice comune din cele două fragmente: drumul, râul, şoseaua naţională, o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea avertizează asupra evenimentelor care vor avea loc şi asupra deznodamantului tragic al acestora;

Descrierea casei învăţătorului Herdelea şi a celei a lui Ion sugerează suferinţele, patimile, năzuinţele, zvârcolirile umane, o lume parăsită, deposedata. Din această secvenţă se desprind cele două planuri narative, dar şi conflictul romanului: "satul parcă e mort", zăpuşeala "ţese o tăcere năbusitoare", uşa de la casa personajului principal, Ion al Glanetaşului, "e închisă cu zăvorul", o pisică alba, un dulău lăţos, o babă încremenită pe prispă, "parcă ar fi de lemn", acoperisul de paie al casei Glanetaşului, care "parca e un cap de balaur"

Hora din batatura vaduvei lui Maxim Oprea este si ea semnificativa pentru stratificarea sociala a taranilor si pentru clarificarea conflictului interior si exterior (felul in care Ion priveste cele doua fete si se comporta, bataia cu Vasile Baciu si jignirile aduse de acesta, respingerea lui Alexandru al Glanetasului de catre oamenii bogati, au rolul de a configura o societate in care valoarea omului este dictata de pamantul posedat si in care eroul incearca sa urce pe nedreptele trepte impuse de legile nescrise)

La nivel macrotextual, romanul e impartit in 2 carti: Glasul pamântului si Glasul iubirii, parti ce cuprind 13 capitole cu titluri semnificative: Inceputul, Iubirea, Nunta, Sfarsitul etc.

Din punctul de vedere al compozitiei, Rebreanu urmareste doua planuri paralele:- primul plan surprinde viata tânarului taran Ion Pop al Glanetasului. Din viata lui se desprind

însa aspecte antagonice: dragostea lui pentru Florica, fata saraca, (fiica vaduvei lui Maxim Oprea), si dorinta arzatoare de a obtine ca zestre pamânt mult, pe cai mai putin cinstite. Ion cunoaste un acelasi exemplu, chiar în experienta lui Vasile Baciu, tatal Anei. El ascunde iubirea pentru Florica si îsi disimuleaza setea de pamânt sub comportamentul unui îndragostit fata de Ana Baciu.

- al doilea plan, paralel si interferat primului prezinta viata familiei învatatorului Zaharia Herdelea. Herdelea, învatator de stat, depindea de autoritatile austro-ungare. El se considera întelept si prudent, dar toate actiunile sale sfârsesc prin înfrângeri, pâna ce va fi obligat sa ceara în scris pensionarea spre a nu fi dat afara.Acest procedeu e denumit tehnica planurilor paralele, trecerea de la un plan narativ la altul realizandu-se prin alternanta,succesiunea secventelor narative valorificand inlantuirea.

- in planuri secundare apare lupta îndârjita a lui Vasile Baciu pentru a-si apara pamântul; lupta lui Avram pentru salvarea averii implicate într-o afacere, lupta preotului Ion Belciug pentru a zidi biserica de piatra în satul Pripas; lupta fetelor si a familiilor lor pentru o partida, un mariaj cât mai bun; concurenta dintre avocatii si functionarii marunti, ca si luptele pentru o brazda din ogorul vecinului.

La nivel microtextual se remarca utilizarea tehnicii contrapunctului (prezentarea aceleiasi teme in planuri diferite, de exemplu, nunta Anei corespunde cu nunta Laurei)

Subiectul graviteaza în jurul protagonistului, flacaul chipes, voinic, inteligent, si vrednic, dar sarac, Ion al Glanetasului, care datorita dorintei de a se îmbogati îsi sacrifica iubirea;

Florica, o fata frumoasa, însa saraca asemenea lui, reprezinta simbolic”glasul iubirii” de care Ion incearca sa uite in momentul in care se casatoreste cu Ana, simbol al “pamantului”;

2

Ana , fiica unui bogatas al satului, Vasile Baciu, echivaleaza pentru personaj cu intrarea in posesie a pamantului ravnit pentru care protagonistul este capabil sa sacrifice tot.

Casatorindu-se cu fata bogata, dar urata, al carei tata a consimtit sa i-o dea de sotie, numai dupa ce a aflat ca a sedus-o si ca, în consecinta, gândul lui de a o marita cu George Bulbuc, cel mai bogat flacau din sat, nu se mai poate împlini, eroul simte ca si-a redobandit demnitatea.

Dupa casatorie, Ion o maltrateaza pe Ana pâna când aceasta, nemaiputând suporta, se sinucide, lasând în urma-i un copil de câteva luni, care in scurt timp moare si el.

Vasile Baciu crede ca, dupa moartea Anei si a copilului, ar putea primi pamânturile înapoi, dar legea nu-l favorizeaza iar preotul satului, Belciug, speculeaza nestiinta lor, determinandu-i ca, dupa moarte, sa lase toata averea lor bisericii.

Între timp, Ion vrea sa recupereze iubirea pierduta, pe Florica, devenita sotia lui George Bulbuc, care îl surprinde noaptea în curtea sa si-l omoara.

Si învatatorul Herdelea are necazurile lui. Si-a zidit casa pe locul bisericii, cu învoirea preotului Belciug. Cu timpul, relatiile învatatorului cu preotul s-au racit, iar Herdelea, împovarat cum era, se temea sa nu piarda ceea ce agonisise cu greutate. În schimb, preotul Belciug, ramas vaduv din primul an al preotiei, a fost un om strângator si tenace. Respectat de sateni, preotul nu sufera sa i se încalce autoritatea. Din aceasta cauza e în conflict cu învatatorul Herdelea.

Fiul invatatorului adolescent la inceputul romanului, se maturizeaza treptat si incepe sa constientizeze situatia politica a romanilor din Transilvania. Suferinta provocata de opresiunile austro-ungare il determina sa fuga peste munti la Bucuresti pentru a se bucura de o libertate pe care tatal sau se teme sa si-o dobandeasca

Cele doua fiice ale invatatorului contureaza, in planul intelectualitatii, destinul femeilor de la tara menite sa se casatoareasca la alegerea parintilor si sa invete sa fie fericite.

Satul lui L. Rebreanu este diferentiat mai ales economic. Stratificarea sociala depinde de pamântul pe care îl are taranul. Patimile se nasc din saracie, din nevoia de pamânt. Este cazul lui Ion. În Ion este înradacinata o mentalitate taraneasca, dupa care oamenii se pot numi oameni numai în masura în care gospodaria lor este întemeiata.

Taranii lui L. Rebreanu au o vitalitate, o robustete structurala, o tenacitate aspra, care numai la nevoie se lasa înduplecata, nu însa si înfrânta. Inteligenta se supune instinctului de conservare, rabdarea-de asemenea, între momente de incertitudine ce rabufnesc cu violenta.

Caracterizarea lui IonPersonaj principal, eponim, complex, realist, tipic (ilustreaza taranimea saraca ce doreste pamant, garantie a pozitiei sociale in cadrul satului)Mandru si orgolios, constient de calitatile sale

-caracterizat direct naratorul (“mandru si multumit ca orice invingator, Ion simtea totusi un gol ciudat in suflet”) doamna Herdelea, baiat cumsecade, muncitor, harnic, istet preotul Belciug, stricat, bataus, om de nimic autocaracterizarea surprinde prin monologul interior trairile sufletesti ale personajului, in special

cele legate de lupta dintre glasul iubirii si al pamantului;

- caracterizat indirect limbajul - e respectuos cu invatatorul , preotul , dar ironic cu Vasile Baciu vestimentatia - conditia sociala ganduri si sentimente:

- “Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-l”, - “Se simtea mic si slab, cat un vierme pe care-l calci in picioare sau ca o frunza pe care vantul

o valtoreste cum ii place” (cand nu detine pamanturi),

3

- “Pamantul se inchina in fata lui[…]. Se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme care a biruit, in lupte grele, o ceata de balauri ingrozitori” (dupa incheierea actelor cu Vasile Baciu)

comportamentul, gesturile si mimica ii tradeaza intentiile, dovedindu-se istet, silitor si cuminte (la scoala), impulsiv si violent la hora, orgolios, lacom, viclean si razbunator…

Critica literara l-a incadrat pe Ion in tipologii diferite, uneori contradictorii:E.Lovinescu: “Ion e expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o

inteligenţă ascuţită, o cazuistică strânsă, o viclenie procedurală şi, cu deosebire, o voinţă imensă: nimic nu-i rezistă.”(Istoria literaturii române contemporane 1928)

G.Calinescu: “ Ion nu e însă decât o brută, căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune…Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuală, caracteristică oricărei fiinţe reduse.”(Istoria literaturii române de la origini până în prezent 1941)

N.Manolescu, “Ion e bruta ingenua”deoarece traieste in “preistoria moralei”;

Trasaturile romanului realist - obiectiv: porneşte de la emente reale şi încearcă să imite realitatea, narator obiectiv, omniscient, omniprezent; focalizare zero, viziune “dindarat”; naratiune la

persoana a III-a; Naratorul din Ion nu se implica in derularea evenimentelor, relateaza la persoana a III-a, intr-o maniera nonfocalizata.El este omniprezent si omniscient, dirijand destinele personajelor asemeni unui regizor care prestabileste evolutia personajelor,ele avand un destin bine conturat, motiv pentru care in roman apar semne prevestitoare ale destinelor personajelor( de exemplu, crucea stramba de la marginea satului),

veridicitatea evenimentelor şi personajelor apar toponime reale tema este socială personajele sunt tipuri; spaţiul este rural desfăşurarea evenimentelor este cronologică stilul este neutru, impersonal, e prezent si stilul indirect liber, limbajul este regional.

Ion - mai poate fi interpretat si ca: roman social: diferentele sociale, relatiile de familie, viata satului; roman monografic surprinzand viata rurala cu momentele importante din existenta

individului(nasterea, botezul, nunta, moartea), roman cu rural dat fiind spaţiul desfăşurării acţiunii, caracterul sau epopeic si de fresca ilustrat de

numarul mare de personaje; roman de familie: structura si conditia familiei si a femeii in satul ardelean; roman erotic: dragostea lui Ion pentru Florica;

4