S.R.L.(256)(256)

martie 2015martie 2015

Mihaela Strâmbeanu – Mihaela Strâmbeanu – o campioană pe scenăo campioană pe scenăPag. 1Pag. 1

Teatrul „Guguţă” – Teatrul „Guguţă” – împărăţia picilorîmpărăţia picilorPag. 3Pag. 3

Remember: Liviu DamianRemember: Liviu DamianPag. 4Pag. 4

Lumea taLumea taPag. 10-11Pag. 10-11

Tinere talenteTinere talentePag. 12-13Pag. 12-13

Oameni iluştri: HypatiaOameni iluştri: HypatiaPag. 16-17Pag. 16-17

Clubul curioşilorClubul curioşilorPag. 22-23Pag. 22-23

Cinema: Lily JamesCinema: Lily JamesPag28Pag28

MIHAELA RAISCHIMIHAELA RAISCHI

adolescenta „cu aripi de carte”adolescenta „cu aripi de carte”

MAGAZIN ILUSTRATPENTRU COPII

ŞI ADOLESCENŢI

Fondat la 15 iulie 1993

Nr. 3 (256)martie 2015

Director: Alexandru RUSU

Alexandrina RUSUredactor-şef

Claudia BALABAN,redactor-şef interimar

079-572434Tatiana BALAN,

redactor-şef adjunct

Andrei BORDIAN, corespondent

Design, machetareşi pre-press: Victor PUŞCAŞ

Adresa redacţiei:

or. Chişinău, str. Petru Rareş, 49,tel.: 022-294095

E-mail: revista.amic@mail.ru

Tipar: Tipografia Firmei “BAŞTINA-RADOG” S.R.L.

Manuscrisele, desenele şi fotografiile nu se restituie.

Retipărirea materialelor - cu acordul redacţiei.

Anul trecut pentru Mihaela Raischi, elevă în cla-sa a X-a la Liceul „Orizont” din capitală, a fost unul deosebit. Pasiunea ei pentru ştiinţă, talentul şi mun-ca i-au ajutat să câştige mai multe olimpiade naţio-nale, oferindu-i astfel posibilitatea de a participa la concursuri mondiale.

În vacanţa de vară a fost pentru prima dată la Olimpiada internaţională la biologie care s-a desfă-şurat pe insula Bali din Indonezia. Este pasionată de biologie de mică (e un fel de tradiţie a familiei), a participat la numeroase concursuri în domeniu, însă la o competiţie de asemenea anvergură era pentru prima dată. „Emoţiile m-au copleşit şi nu am prea re-uşit să fac faţă situaţiei… Deşi, după olimpiadă, când am analizat calm sarcinile, mi-am dat seama că erau perfect pe puterile mele… Nu m-am amărât prea tare, eşecurile sunt un bun profesor…”, spune Mihaela.

Neobişnuitul „profesor” a ambiţionat-o şi, cu-rând, a câştigat dreptul de a participa la un alt con-curs internaţional prestigios: Olimpiada mondială la ştiinţe, care s-a desfăşurat la sfârşitul anului trecut în Argentina. Zborul către o medalie a fost lung şi obositor, a schimbat nu doar fusul orar, ci şi anotim-purile. Din iarnă a ajuns în plină vară…

„Olimpiada la ştiinţe uneşte trei discipline: fi zica, chimia şi biologia, având probe teoretice şi experi-

mentale, povesteşte Mihaela. Cu teoria ne-am des-curcat fără probleme, proba experimentală însă ne-a dat multe bătăi de cap. Echipa noastră olimpică era alcătuită din şase elevi, dintre care cinci de la Lice-ul „Orizont”. Ne cunoşteam foarte bine, ştiam atuu-rile fi ecăruia. Când ne-au fost repartizate sarcinile, eu am nimerit să lucrez cu colegul de liceu Chiril Solovei. Ştiam că-i plac matematica şi fi zica, aşa că el a luat asupra sa proba de fi zică, iar eu biologia şi chimia. Ne-am bucurat enorm când am afl at că re-zultatele muncii noastre au fost apreciate cu medalia de bronz”.

Călătoria în Argentina n-a fost doar o simplă par-ticipare la concurs. Cei şase adolescenţi au descope-rit tărâmuri necunoscute, un alt mod de a gândi şi trăi. Competiţia s-a desfăşurat la Mendoza, o regiu-ne de deşert, unde oamenii duc o viaţă dură într-un mediu şi mai dur. „M-a impresionat mult felul de a fi al oamenilor de acolo. Ni s-a spus că toţi arborii din zonă sunt aduşi din alte regiuni ale Argentinei şi plantaţi printr-o tehnologie aparte. Evident, şi ei, şi fl orile din jur au parte de o îngrijire specială. Lo-cuitorii ţin foarte mult la fi ece fi ricel de iarbă sau fl oare. Am fost în excursie la o sondă de extragere a petrolului. M-a impresionat grija pe care o poartă autorităţile faţă de mediul înconjurător. De exemplu, dacă în zonă sunt găsite animale sau păsări bolnave, ele sunt aduse la o fermă specială, unde sunt trata-te”, îşi aminteşte Mihaela.

Acum Mihaela Raischi e în febra pregătirilor pentru ediţiile din acest an ale olimpiadelor şcola-re naţionale. Va participa şi la biologie, şi la chimie, disciplinele ei preferate. Speră să obţină succese şi, astfel, după barajele dure, să poată participa din nou la olimpiadele internaţionale. Pentru acest an, mi-a spus ea, îşi doreşte foarte mult o medalie de aur. „Ştiu că pot!”, zice cu fermitate adolescenta. Iar, precum se cunoaşte, o persoană dacă îşi doreşte cu adevărat ceva şi munceşte pentru aceasta, visul poa-te deveni realitate.

Valentina ROMANCIUC

Mihaela Strâmbeanu mărturi-sește că a avut o copilărie fericită. A crescut înconjurată de dragostea părinţilor, a buneilor, a învăţători-lor, prietenilor și colegilor. Totuși, nu a fost un copil fără griji, dimpo-trivă, de mică a început să se pre-gătească de viaţă.

Mama, Giovanina, muziciană de meserie, și tata, Panfi l Strâmbeanu i-au dat o educaţie aleasă. A învăţat la Școala nr.6 din Chișinău și, con-comitent, a făcut sport de perfor-manţă. „Nu aveam nicio oră liberă, nu știam ce înseamnă să mergi după lecţii la joacă sau la fi lm. În-dată după școală mă duceam la an-trenamente, am urmat și cursuri de coregrafi e”, zice Mihaela. Timp de 11 ani a fost membră a selecţiona-tei de juniori a ţării la gimnastica artistică, în 1986 a câștigat titlul de campioană a Moldovei la gimnas-tică și a devenit maestru în sport al URSS.

Sportul, însă, nu putea concu-ra cu aspiraţiile ei spre lumini-le rampei. Văzuse în adolescenţă toate spectacolele fostului Teatru „A. Pușkin” (azi Teatrul „M. Emi-

nescu”) sau ale „Luceafărul”-ui, şi în inima ei a încolţit un vis pe care nu l-a destăinuit nimănui. După absolvirea școlii, depusese actele la Institutul Pedagogic, dar într-o bună zi a trecut pe lângă actualul Teatru „Mihai Eminescu” și a vă-zut un anunţ: „Se caută actori”. A decis, printr-o străfulgerare, să se prezinte la concurs și a fost obser-vată imediat de regizorul georgian Nugzar Lordchipanidze. Acesta a selectat-o în grupul de tineri mol-doveni invitaţi să-și facă studiile de actorie la Academia de Teatru și Film „Shota Rustaveli” din Tbilisi.

De Georgia o leagă devotamen-tul faţă de actorie, dar și o tristă poveste de dragoste. La Tbilisi, Mihaelei i-a cerut mâna Levan Abașidze, unul dintre cei mai cu-noscuţi actori georgieni, cei doi se pregăteau de nuntă. Însă vremurile erau tulburi, în 1992 începuse con-fl ictul din Abhazia, mirele a plecat la război și a fost ucis...

Tragedia nu a frânt-o pe Mihae-la, ea a învăţat să-și ascundă dure-rea, să renască prin credinţă și să se vindece cu ajutorul artei. În 1993 a

O CAMPIOANĂ PE SCENĂO CAMPIOANĂ PE SCENĂMihaela Strâmbeanu, un nume notoriu, face parte din trupa

Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”. La Gala Uniunii Teatrale din 2014 i-a fost acordat Premiul pentru cea mai bună actriţă, pentru rolul Paraschevei din spectacolul „Hronicul găinarilor” de Aureliu Busuioc.

fost primită în trupa Teatrului Na-ţional „Mihai Eminescu”, unde ac-tivează până în prezent, fi ind una dintre actriţele de primă linie.

A realizat zeci de roluri la Tea-trul Naţional „Mihai Eminescu” și la Teatrul „Eugene Ionesco”, a ob-ţinut premii și distincţii, e artistă emerită a Republicii Moldova. La Gala Uniunii Teatrale din 2014 i-a fost acordat Premiul pentru cea mai bună actriţă, pentru ro-lul Paraschevei din spectacolul ”Hronicul găinarilor” de Aureliu Busuioc. A primit aplauze și fl ori pentru acest rol și în cadrul recen-tului turneu la București. Revenită cu impresii frumoase din capitala României, Mihaela ne-a povestit: „Turneul la București a fost o victo-rie. Am auzit cuvinte de laudă pen-tru rolul Paraschevei din „Hronicul găinarilor”. În acest spectacol mi-am folosit calităţile de gimnastă, am dansat și chiar am cântat. Un compozitor mi-a spus că eu inter-pretez cântecul Mariei Tănase din „Hronicul găinarilor” mai bine de-cât unele interprete din Basarabia”.

Strălucitoare pe scenă, Mihaela Strâmbeanu e caldă și prietenoasă în comunicarea cu semenii. Campi-oană în profesia de actriţă, e și un model de generozitate umană.

Irina NECHIT

Mihaela Strâmbe anu, Mihaela Strâmbe anu,

amic 1

Creangă Creangă şi Eminescuşi Eminescu

După numirea sa, în 1875, ca revizor şcolar, Emi-nescu a întreprins inspecţii şcolare în mai multe şcoli din zonă. Cu acest prilej, l-a descoperit pe în-văţătorul Ion Creangă. Prietenia între ei s-a legat imediat şi marele poet a sesizat că în faţa lui se afl ă un mare scriitor, care însă n-a pus pe hârtie niciun rând. Eminescu l-a îndemnat s-o facă, după care îl va lua „mai cu vorba, mai cu forţa“ la o şedinţă a „Ju-nimii“, unde Creangă a citit „Soacra cu trei nurori“.La rândul său, Creangă avea faţă de Eminescu o admiraţie deosebită. Pe un manual de geografi e primit în dar de la Eminescu, păstrat cu sfi nţenie, Creangă va scrie: „Dăruit mie de d. Mihail Emi-nescu, eminentul scriitor şi cel mai mare poet al românilor. 1878“.

Când Eminescu, în 1876, este destituit din func-ţia de revizor, cel care îi sare în ajutor este Creangă, care-l găzduieşte în bojdeuca sa din Ţicău. Amândoi vor petrece toamna şi iarna, Eminescu „cizelându-şi versurile, redeşteptând trecutul şi trezind la viaţă noua limbă veche şi înţeleaptă a cronicarilor“, iar Creangă va termina „Moş Nichifor Coţcarul“.

S-au despărţit cu greu, dat fi ind faptul că Emi-nescu a fost numit redactor la ziarul „Timpul“. Îndu-rerat, Creangă îi scrie: „Bădie Mihai, această epistolă ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat îm-preună; unde mata, uitându-te pe cerul plin de lumi-năţii, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase. Bădie Mihai, nu pot uita acele nopţi albe, când hoinăream prin Ciric şi Aroneanu…“

Eminescu şi Creangă îşi spuneau „bădiţă“, aşa, ca o dezmierdare: „bădiţă Ioane“, „bădiţă Mihai“.

Bădiţa Ion era om voinic, corpolent, cu ochi pă-trunzători, deosebit de vioi, de ageri. Purta barbă, iar părul îi era des şi aspru; vorba lui era toată plină de tâlc, de înţelesuri adânci şi adesea încărcată de haz, chiar atunci când povestea lucruri nu prea vesele. Ştia de minune să facă haz de necaz. Era un povesti-tor iscusit. Să tot stai şi să-l asculţi, să-l asculţi cum depăna fi rul fără capăt al celor mai minunate şi mai năstruşnice poveşti şi povestiri. Potrivea aşa de bine vorbele, încât tot ce spunea despre împăraţi, despre Feţi-Frumoşi, despre Ilene Cosânzene ori zmei-para-lei părea aievea.

Bădiţa Mihai avea o cu totul altă fi re: era mai tă-cut, mai gânditor şi, de multe ori, chiar trist. Frumos cum rar se afl a: smead la faţă, cu păr negru, bogat, cu ochi mari, adânci, melancolici, cu zâmbet bun, cu glas plăcut, melodios, cald şi blând, cumpănit, mân-gâios, când vorbea despre lucruri frumoase. Era însă

şi furtunos, când povestea fapte săvârşite de oameni răi şi netrebnici.

Oare ce-i unea atât de mult pe cei doi oameni în aparenţă atât de diferiţi? Cunoscându-i îndeaproa-pe, ca membru al Junimii, A. D. Xenopol observa: „…Eminescu și Creangă erau ca doi poli opuși în plăs-muirea frumosului; cel dintâi este refl exiv, cel de-al doilea întrupător al lumii aievea; cel dintâi - înzes-trat cu o cultură superioară…, cel de-al doilea, minte primitivă, aproape străină de orice poleire a ideilor apusene; Eminescu căutând să frământe și să înalţe limba în regiunile superioare ale cugetării, Creangă mărginindu-și cadrul ideilor la acel al puternicului și vorbitorului grai al poporului de la ţară…”

Tristeţea care covârșea adesea sufl etul lui Emi-nescu, veselia care cuprindea mai cu putere și mai des sufl etul lui Creangă, era poate cea mai puternică legătură dintre ei. Sufl etele lor se completau unul pe altul.

Mihail Sadoveanu afi rma că „primitivismul” humuleșteanului nu-l împiedica să guste și să în-ţeleagă profunzimile eminesciene. Sadoveanu scria: „Creangă asculta oare ca un mare înţelegător Strigo-ii lui Eminescu? În sufl etu-i primitiv… cum pătrun-deau strofele cizelate și alese ale prietenului lui? Cu toate acestea, Eminescu trebuia să fi știut cui citește, și cel care a scris minunea aceea care se numește Moș Nichifor Coţcariul putea prinde din zbor cele mai fi ne nuanţe. La rândul său, citind sau ascultând amintiri-le lui Creangă, Eminescu a avut suprema satisfacţie de a fi descoperit un scriitor, într-adevăr, de geniu, deschizându-i drumul în literatura română. În pri-etenia aceasta, sunt încredinţat că cel mai fericit a fost Eminescu, căci el… a fost încântat întâi de limba mlădioasă, nuanţată, așa de simplă și de artistică în același timp a marelui scriitor de la Humulești”.

Pagină de Tatiana BALAN

EVOCĂRIEVOCĂRI

amic 2

Rar copil din capitală care n-ar fi păşit pragul Teatrului municipal de păpuşi „Guguţă”. Cei mici vin aici în-soţiţi de părinţi, învăţători, educatori. Şi de cum se văd intraţi, uită de toţi şi toate, fi ind atraşi de magia păpuşi-lor care se plimbă pe scenă, iar uneori chiar şi prin sală... Păpuşile le spun cele mai frumoase poveşti, îi învaţă ce e bine şi ce e rău, cum să se comporte corect pe stradă, acasă, în ospeţie etc. Ele le ştiu pe toate şi vor neapărat ca şi copiii să cunoască aceste lucruri. Cu „Guguţă” au crescut mulţi dintre părinţii care astăzi îşi aduc la specta-cole copiii…

Fondat la 27 noiembrie 1992, a fost conceput drept teatru pentru co-pii cu specifi c naţional. La baza aces-tei idei a stat cunoscutul actor şi re-gizor Victor Ştefaniuc, fost director al teatrului. Primele spectacole care au adunat micii spectatori au fost „Ivan Turbincă” şi „Evoluţie”, care s-au în-scris perfect în spaţiul artei păpuşă-reşti moderne.

Într-un timp record „Guguţă” a ştiut să se impună, fi ind recunoscut de către specialişti drept unul dintre cele mai originale colective de actori

păpuşari din Europa. Puternicul avânt de creaţie se menţine şi azi cu efortu-rile conjugate ale colectivului artistic şi actualului director al teatrului, Ma-estrul în Artă Gabriela Lungu.

Spectacolele montate la „Guguţă”, în care au fost antrenate mai multe tipuri de păpuşi: bi-ba-bo, marione-tă, planşetă, mapet’s, cu tijă, de par-chet, mecanică etc., precum şi diver-se principii de joc pe scena teatrului de păpuşi, au stârnit un vast interes din partea publicului, dar şi a specia-liştilor din ţările spaţiului european. Cel mai tânăr teatru profesionist din Moldova a reuşit în scurt timp să cu-

cerească admiraţia micilor spectatori din ţară şi de peste hotare.

Păpuşile de la Teatrul „Guguţă” şi actorii care le mânuiesc sunt fi inţe foarte curioase, care şi-au dorit mult să afl e ce mai fac păpuşile şi păpuşarii de la alte teatre. De aceea, de ani buni, organizează Festivalul Internaţional al Teatrelor de Păpuşi „Sub căciula lui „Guguţă”, care contribuie la o comu-nicare strânsă între actorii din Moldo-va şi actorii din alte ţări. În rezultat, repertoriul teatrului s-a îmbogăţit cu noi şi noi spectacole, numărul lor în prezent fi ind de peste 50.

Chiar dacă are deja o vârstă, Tea-trul „Guguţă” e mereu „în mintea” şi sufl etul copiilor, un colectiv tânăr cu noi promoţii de actori, noi pictori, noi scenografi şi, bineînţeles, noi vizi-uni. Iată de ce spectacolele devin mai atractive, mai dinamice.

Păpuşilor de la „Guguţă” le place nu doar să primească oaspeţi, ci şi să călătorească. În fi ece an are câte 3-4 invitaţii de peste hotare, reuşind să participe la zeci de concursuri inter-naţionale. Astfel, pentru talent, pro-fesionalism, efort şi sacrifi ciu, teatrul s-a învrednicit de mai multe premii la festivaluri importante din România, Franţa, Bulgaria, Rusia, Ucraina ş.a.

E bine să citeşti, să auzi poves-tindu-se despre ceva. Cel mai bine însă este să vezi, să trăieşti emoţi-ile chiar tu. Aşa că, îţi amintim că Teatrul „Guguţă” are mereu deschi-se uşile pentru tine şi prietenii tăi. Intră în lumea miraculoasă a păpu-şilor şi vei ieşi de acolo cu sufl etul mai frumos.

Începând cu anul 2001, la data de 20 martie, în peste 80 de ţări ale lu-mii, instituţiile de teatru pentru co-pii sărbătoresc împreună cu publicul Ziua Internaţională a Teatrului pen-tru Copii şi Tineret. Această zi a fost introdusă în calendarul sărbătorilor culturale internaţionale la iniţiativa Asociaţiei Internaţionale a Teatrelor pentru Copii şi Adolescenţi cu scopul de a atrage atenţia unui public cât mai mare asupra artei teatrale dedi-cate copiilor şi adolescenţilor, pe de o parte, dar şi de a dezvălui necesitatea ei în dezvoltarea personalităţii copii-lor şi tinerilor.

DE ZIUA TEATRULUIDE ZIUA TEATRULUI

TEATRUL „GUGUŢĂ” împărăţia picilor

amic 3

Poetii generatiei noastre , Leonida Lari si Nicolae Da-Su-

gg

t ent ge-

Iu-gg

u nue arte

ra-n tiei noastre , Leonida Lari si Nicolae Dabi ja, Iulian o Filip si Vasile Romanciuc, Arcadie Suceveanu si Leo

jj

Butnaru, au avut si au un sentiment aparte de recu-p

nostinta si re spe ct pe ntru poetul Poetii generatiei noas-p

i tre , Leonida Lari si Nicolae Dabi ja, Iulian Filip si pe pe p g

Vasile Romanciuc, Arcadie Suceveanu si Leo But-j pj p

naru, au avut si au un sentiment aparte de recunos-tinta si re spe ct pe ntru poetul Poetii generatiei noastre , n pp

Leonida Lari si Nicolae Dabi ja, Iulian Filip si Va-pe pe p gpe pe p g

sile Romanciuc, Arcadie Suceveanu si Leo Butnaru,j pj p

, Nbi ja, Iulian Filip si Vasile Romanciuc, Arcadie S

gg

ceveanu si Leo Butnaru, au avut si au un sentimej pp

aparte de recunostinta si re spe ct pe ntru poetul Poetii gneratiei noastre , Leonida Lari si Nicolae Dabi ja, I

p pe pe p gpe pe p g

lian Filip si Vasile Romanciuc, Arcadie Suceveanj

si Leo Butnaru, au avut si au un sentiment aparpp

de recunostinta si re spe ct pe ntru poetul Poetii generp

tiei noastre , Leonida Lari si Nicolae Dabi ja, Iuliape pe p gpe pe p g

Filip si Vasile Romanciuc, Arcadie Suceveanu si Ljj

Butnaru, au avut si au un sentiment aparte de recpp

ostinta si re spe ct pe ntru poetul Poetii generatiei noapp

re, Leonida Lari si Nicolae Dabi ja, Iulian Filippe pe p gpe pe p g

asile Romanciuc, Arcadie Suceveanu si Leo Buj pj p

aru, au avut si au un sentiment aparte de recunota si re spe ct pe ntru poetul Poetii generatiei noast

pp

onida Lari si Nicolae Dabi ja, Iulian Filip si Vpe pe p gpe pe p g

Romanciuc Arj

Ronta

aras

re,oo

BFti

Romanciuc, AAAr dj F p VV

stno

BuppppoaecLliaerarn

Iggggge

S, aaa LLaa ii ssii NNicolae D

RV

DREMEMBERREMEMBER

Iubite copile, cititorul meu A-mic!Aceste rânduri ar fi putut avea un în-

ceput de poveste: A fost odată un Poet… Şi-i adevărat că poetul de mai multă vreme a plecat dintre noi. (În acest în-ceput de primăvară ar fi împlinit 80 de ani). Dar la fel de adevărat este că poeţii trăiesc atât cât trăiesc cărţile şi poeziile lor. Iar cărţile lui continuă să trăiască, să respire şi să ne emoţioneze prin mândra şi frumoasa lor rostire de verb românesc. Înseamnă că „a fost odată” continuă să fi e şi va continua să existe mereu…

Cu fi ecare început de primăvară, cu mărţişoarele şi ghioceii, cu stolurile de rândunele şi cocori, poetul Liviu Dami-an revine printre noi. Mai întâi, trece pe la baştina sa, Corlătenii Râşcanilor, acolo unde elevii îi recită versurile, îi pregătesc şezători literare, iar uşile larg deschise ale Muzeului „Liviu Damian” din sat îşi întâmpină cu drag vizitatorii. Mai apoi, poetul ajunge pe la Uniunea Scriitorilor şi pe Aleea Clasicilor, pes-te tot unde şi-a lăsat cu dăruire anii şi câte o picătură din sufl etul său risipitor şi darnic şi încă plin de dorul de noi şi de zbuciumul pe care-l simţim până azi.

Poeţii generaţiei noastre, Leonida Lari şi Nicolae Dabija, Iulian Filip şi Va-sile Romanciuc, Arcadie Suceveanu şi Leo Butnaru, au avut şi au un sentiment aparte de recunoştinţă şi respect pentru poetul Liviu Damian. În semn de stimă şi de preţuire deosebită, toţi îi ziceam „Taica Liviu”.La fel îi spuneau şi cei de-un leat cu el şi chiar cei mai în vârstă ca el, în felul acesta recunoscându-i calita-tea de lider şi de autoritate intelectuală fără tăgadă. Împreună cu Grigore Vieru, Spiridon Vangheli şi Vladimir Beşleagă constituiau nucleul de forţă, în jurul că-ruia s-a coagulat o mişcare şi o simţire nouă şi puternică, prin care a renăscut întreaga noastră societate şi a devenit posibilă salvarea limbii române aici, în Basarabia renăscută…

Prin cărţile dumisale, prin eseurile, discursurile, curajul, luciditatea şi dem-nitatea ce ne-o demonstra „Taica Liviu” a pregătit spiritual schimbarea şi Miş-carea de renaştere naţională de la sfâr-şitul anilor ’80, dar n-a mai apucat să-i vadă roadele, izbânzile, dar şi insucce-

sele de mai apoi. Şi cât de mult-cât de mult ne-a lipsit şi ne mai lipseşte încă acest spirit lucid, curajos şi integru ca un stei de granit.

Copilăria i-a fost marcată de anii războiului, ai foametei şi ai deportărilor. Tatăl său, Ştefan Damian, a fost judecat de sovietici, condamnat la 9 ani de închi-soare şi trimis în Siberia, copilul Liviu încă de pe atunci devenind „taică” pentru surioarele sale mai mici. Aceste amintiri amare şi-au afl at ecoul în cartea poetului „De-a baba iarba”: „Luam bostanul/ cu gă-vanele ochilor goale,/ cu lumânarea pâlpâ-ind în ele,/ îi puneam în poartă/ şi stam de vorbă cu el:/ – N-am cuşmă./ Nici eu, spunea bostanul/ N-am tată./ – Nici eu, spunea bos-tanul/ N-am tată/…/ – Mi-i frică să intru în casă./ – Şi mie, spunea bostanul”.

Important este că, din aceste jocuri sărăcăcioase, Liviu Damian nu s-a în-crâncenat, rămânând poetul solar, care a învăţat şi a susţinut mai departe cele mai înţelepte lecţii de dragoste pentru natura înconjurătoare, pentru „Salcâmul din prag” (o altă carte a poetului), pen-tru fl oarea-soarelui, pentru Melcul că-ruia i-a închinat un poem întreg („Vine melcul pe cărare/ cu pâinică şi cu sare/ să-ntâlnească mândrul soare…”) şi, în spe-cial, pentru cocorii care an de an se în-torceau şi-l aşteptau pe malul Răutului, unde i-a rămas copilăria. În cartea sa de eseuri, „Îngânduratele porţi”, Liviu Da-mian le dedică aceste rânduri frumoase:

„Cocorii, aceste păsări cu memorie. Nu ştiu cum s-o fi chemând în limbajul specialiş-tilor acest instinct, această eternă busolă, care îi aduce de peste mări şi ţări la cuibu-rile în care au crescut. Se orientează după soare, după stele, după conturul uscatului şi al apelor? Dar când e timp rău, prin ploi şi furtuni, prin bezna nopţilor fără stele cine îi conduce pe acelaşi drum? Se spune că uneori cocorii dorm în zbor, treji ră-mânând doar călăuza (s.n.) şi acel care încheie şirul…”. Călăuza noastră, poetul Liviu Damian, a înfruntat multe fur-tuni şi a fost un neobosit deschizător de drumuri spre alte orizonturi, spre alte tărâmuri, spre alte culturi. A tradus din marea poezie a lumii, din Pablo Neru-da, Ianis Riţos, Imant Ziedonis, Montes de Oca, Hosé Rizal ş.a. La rându-i, a fost tradus şi a legat prietenii de durată cu Nichita Stănescu, Leons Briedis, Imant Ziedonis, Ivan Draci, Ghevorg Emin şi mulţi, mulţi alţii. În fi ecare an ne aduna pe Aleea Clasicilor, la bustul lui Emi-nescu, îndemnându-ne să iubim şi să ne preţuim înaintaşii: „Tânăr, Eminescu tre-cu printre noi./ Apoi se lumină un colţ de cer/ şi s-au pornit copiii să ureze/ la porţile încremenite-n ger…”. Cântecul de lebădă al poetului a fost poemul dramatic în-chinat lui Ştefan cel Mare şi Sfânt „Ca-valeria de Lăpuşna”. Iată, bunăoară, cum sună, profetic, „Testamentul lui Ştefan cel Mare” prin gura poetului Liviu Da-mian: „S-aprindeţi candela-n lăcaş,/ dar, mai ales, lăcaşe sfi nte/ s-aveţi în fapte şi cuvinte/ ce vor rămâne la urmaşi…”.

…În clipa cea tristă a despărţirii de haina trupească a poetului Liviu Dami-an, urmăream cu ochii în lacrimi şi cu uimire senină cum deasupra cimitirului de la baştina poetului s-a înălţat un co-cor, precum mărturiseşte, adresându-i-se cu un cuvânt de adio, şi regretatul Grigore Vieru: „… s-a ridicat sus în cer şi a făcut două cercuri, parcă în semn de rămas bun, deasupra celor care se strânseseră în jurul durerii. Trebuie că era dorul tău de viaţă, preschimbat în cocor.”

Ştiam atunci că pleacă dintre noi Că-lăuza. Dar, mă întrebai, cine-i oare cel care încheie şirul?

Ion HADÂRCĂ

DIAMANTINUL LIVIU DAMIANDIAMANTINUL LIVIU DAMIAN

amic 4

PRIMPLANPRIMPLAN

- Când ai descoperit că eşti pasionată de ilus-traţia de carte?

- Din perioada copilăriei, când adoram să răsfoiesc paginile cărţilor cu poveşti în căutare de ilustraţii. Aveam o colecţie mare de cărţi, întrucât mămica îmi cumpăra în fi ecare săptămână o carte nouă.

- Când ai ilustrat prima carte?-Am ilustrat prima carte la vârsta de 17 ani. Am

realizat grafi ca alb-negru pentru un volum de poezii, iar prima carte pentru copii ilustrată de mine se nu-meşte „Poveşti adevărate”, editată la Editura Epigraf. Consider că pentru a ilustra o carte pentru copii e ne-voie de experienţă în domeniul grafi c şi multe cunoş-tinţe în domeniul pedagogic, întrucât prin ilustraţii, dincolo de faptul că dai viaţă personajelor din poveste, contribui la educaţia copiilor.

- Ai ilustrat mai multe cărţi cu poveşti, care este eroul tău îndrăgit?

-Am realizat ilustraţii pentru 50 de cărţi cu diferite personaje. Iubesc deopotrivă toţi eroii ilustraţi de mine. Chiar şi pe eroii negativi, întrucât întotdeauna le atri-bui câte un element care îi face mai omenoşi, mai puţin înfricoşători şi mai puţin răi. Îmi plac mult eroii care trec prin experienţe şi peripeţii şi se metamorfozează din personajul negativ în unul bun şi înţelept.

- Ştiu că eşti implicată în mai multe proiecte legate de artă, vorbeşte-ne despre câteva…

- Sunt implicată în proiecte ce ţin de animaţie, în-trucât este a doua mea specialitate şi pasiune după grafi ca de carte. Unul din proiecte are ca scop implica-rea copiilor în procesul de creaţie prin participarea la diverse workshop-uri de ilustraţii şi animaţii.

- Ai un pictor preferat?- Am mulţi pictori preferaţi. Îmi plac pictorii care

au un stil original, clar defi nit, din a căror lucrări ci-teşti personalitate. Cred că sunt îndrăgostită deopo-trivă de claritate şi compoziţie, dar şi de explozia de culoare. Acum, în epoca globalizării, arta are o des-chidere mai largă pentru diferite categorii sociale, de aceea a evoluat mult. Şi totuşi, deşi sunt mulţi crea-tori pe metru pătrat în întreaga lume, găseşti rar un artist deosebit care vine să expună prin lucrările sale un concept inedit.

- Care e cartea pe care visezi să o ilustrezi?-Cartea a cărui text sau poveste am inventat-o şi

scris-o chiar eu. Este o idee care mă urmăreşte de ceva timp şi sunt convinsă că în curând o voi realiza.

- Eşti o tânără foarte activă, cum le reuşeşti pe toate?

-Se ştie că secretul oricărui om de succes consti-tuie 99% muncă şi 1% talent. Acesta este şi secretul meu.

A dialogat Marina DAMASCHIN

Estela Răileanu – Estela Răileanu – tânăra ilustratoare tânăra ilustratoare de cărţide cărţi

Estela Răileanu este o tânără pictoriţă care are ilustrate peste 50 de cărţi. Îşi iubeşte eroii, atât pe cei pozitivi, cât şi pe cei ne-gativi, pentru că îi sunt ca nişte copii. Micii cititori, la sigur, i-au întâlnit eroii răsfoind cărţile cu poveşti...

amic 5

„Bună ziua, dragi elevi! Astăzi vom avea o lecţie neobișnuită, iar subiectul vă invit să-l descoperim împreună. De acord?”„Da!” - au răspuns cu nerăbda-re cei 14 elevi din clasa a V-ea de la Gimnaziul Ţa-reuca, raionul Rezina. Ştiau că în cele 45 de minute urmează să facă o călătorie imaginară prin Europa şi ardeau de nerăbdare s-o înceapă.

Copiii s-au repartizat în două echipe, iar profe-soara Nadejda Cebotari le-a dat câte un plic cu sar-cini mai puţin obişnuite. Cei din primul grup urmau să alcătuiască din doar trei cuvinte motto-ul Uniu-nii Europene. L-au descoperit foarte uşor, căci mulţi dintre ei îl cunoşteau deja: „Unitate prin diversitate”. Colegii lor din cea de-a doua echipă au fost nevoiţi să muncească un pic mai mult. Din mici bucăţele de hârtie ei au trebuit să formeze drapelul Uniunii Europene.

Astfel au început, pas cu pas, să descopere valo-rile Uniunii Europene. Pentru a le facilita călătoria, profesoara le-a pregătit diverse jocuri, exerciţii, ma-teriale prezentate pe ecran.

Folosind tehnica „Știu-Vreau să știu-Am învăţat”, elevii au demonstrat că ştiu multe despre Uniunea Europeană. Astfel şi-au amintit că din această fami-lie unită fac parte 28 de state, moneda este euro, dra-pelul e de culoare albastră cu 12 steluţe aurii dispu-se în cerc. Stelele simbolizează idealurile de unitate, solidaritate şi armonie între popoarele Europei. Nu-mărul stelelor nu are legătură cu numărul statelor membre, cercul fi ind un simbol al unităţii.

Pe parcursul orei, copiii au afl at şi alte lucruri in-teresante, cum ar fi : care sunt cele 28 de state mem-bre, care este imnul, cine conduce Europa, limbile vorbite, cum se învaţă în Europa. Şi toate aceste cu-noştinţe le afl au jucându-se!

Spre exemplu, unul din exerciţii le cerea să nu-mească capitalele mai multor ţări europene și, vi-ceversa, să spună ţara după ce profesoara le numea capitala. Jocul, deşi interesant, a fost destul de difi cil

pentru ei, căci încă nu studiase bine geografi a conti-nentului nostru. Dar, cu certitudine, de acum înain-te vor şti unde se afl ă Bruxellesul ori Strasbourgul. În călătoria lor imaginară prin Europa elevii au mai afl at pe scurt și despre programele de studii de peste hotare, despre instituţiile europene, despre cum se adoptă legile europene...

Ora a fost înregistrată și, ulterior, difuzată pe www.radiorezina.com în cadrul unei ediţii speciale a emisiunii „Divertisment Local”.

Activitatea a fost organizată în cadrul Proiectului „Portavocea Europei”, implementat de AO „Implică-Te” din or. Rezina, cu suportul Parteneriatului Euro-pean pentru Democraţie (EPD) din resursele fi nan-ciare oferite de Fondul Naţional pentru Democraţie (NED) şi Ministerul Tineretului şi Sportului din Re-publica Moldova.

Andrei BORDIAN

P.S. Îţi reamintim că şi revista „a”MIC” ţi-a propus o călătorie fascinantă prin Europa. Con-diţiile Concursului „Descoperă Europa” le poţi găsi în numărul din februarie al revistei.

O călătorie prin Europa

MOZAIC ŞCOLARMOZAIC ŞCOLAR

amic 6

Istoria acestui colectiv are un început frumos. Ilincuţa este nu-mele unei fetiţe de muzicieni, cu vocea asemeni unui clopoţel. Fe-tiţa şi numele ei plăceau atât de mult celor din jur, încât atunci când a apărut ideea formării unui grup folcloric de fete, au hotărât să-i dea acest nume. Astfel, prin anul 2000, formaţia „Ilincuţa”, înfi inţată de profesoara de educa-ţie muzicală Tatiana Ulla, își face primele apariţii scenice. Iar mem-brii formaţiei sunt elevii Liceului Teoretic „Miron Costin” din or. Florești.

La început activa doar gru-pa mare, ca mai apoi, pentru că erau mulţi doritori, să apară și grupa mică. Aceste două grupe s-au împletit atât de armonios, încât au format un tot întreg, un colectiv unit, prietenos, bine organizat și mereu în căutarea valorilor nemuritoare. Din anul 2002, colectivul, susţinut de Secţia Raională Cultură, Tineret și Sport Florești, a obţinut şi ti-tlul de colectiv „model”.

„Nu este ușor să motivezi copi-ii din ziua de azi (mai ales cei de la oraș) ca să vină să studieze folclo-rul, când în valoare sunt puse alte genuri de artă. Dar, cu răbdare, convingere și o prietenie sinceră acum suntem ca o familie. Deja câteva generaţii au trecut prin formaţia „Ilincuţa”, povestește dna Tatiana Ulla.

Au participat la diferite con-cursuri și festivaluri raionale, zonale, republicane și internaţio-nale, învrednicindu-se de diplome și premii valoroase. Formaţia fol-

clorică „Ilincuţa” a mai avut și câ-teva înregistrări radio, a susţinut concerte la diverse activităţi atât în oraș, cât și în afara lui. Cele mai memorabile însă au fost turneele peste hotare în România, la Vatra Dornei și Sulina.

Repertoriul colectivului inclu-de lucrări de diferite genuri: cân-tece de dor, de jale, de recruţie, de glumă, colinde, cântece pascale ș.a. Lucrările sunt culese din dife-rite zone ale Moldovei. Adeseori, în timpul vacanţelor, copiii ple-când în vizită la bunici selectează folclor din partea locului.

Paula-Francesca Alexei are 15 ani și face parte din acest colec-tiv de patru ani. „Ne mândrim cu ceea ce facem, cântând încercăm să aducem la inimile oamenilor tot ce-i frumos, să înţeleagă și ei cât de valoroase sunt perlele populare ale neamului nostru. Toate fetele, 12 la număr, sun-tem o familie unită şi ne ajutăm reciproc. Avem așa o tradiţie ca să plecăm de Duminica Mare în

satul Domulgeni, ne-am pus stra-ie de paparude și ne plimbăm cântând printre cei prezenţi la sărbătoare. Este impresionant, ne simţim bine cu toţii”, povestește Paula-Francesca.

Agnesia Spinei ne povestește următoarele: „Dna Tatiana, care pentru noi este și mamă și colegă și prietenă, ne ajută foarte mult, ne sprijină la toate festivalurile și concertele la care participăm. Doar datorită ei și muncii depuse împreună, am obţinut atâtea suc-cese. Îmi amintesc exact şi acum când dna Tatiana, auzindu-mă cântând la o manifestare în clasă, s-a apropiat şi mi-a făcut cea mai bună propunere – să devin mem-bru al colectivului „Ilincuţa”. Îmi doream acest lucru de foarte mult timp și eram tare fericită. Eram un simplu ansamblu, dar prin muncă și efort am ajuns o forma-ţie. La moment, luptăm pentru a păstra titlul de ansamblu „model”, s-a destăinuit Agnesia.

Andrei BORDIAN

„Ilincuţa” cea frumoasă

amic 7

SĂ PURTAŢI MEREU PRIMĂVARA ÎN SUFLET!

Cele mai calde urări de bine pentru draga noastră învă-ţătoare Raisa LOPATA cu ocazia Zilei de 8 Martie!

Pentru că zâmbetul Dumneavoastră este un semn de speranţă în bine, pentru că aveţi mereu forţa şi răbdarea de a ne însenina

zilele, Vă aducem un profund omagiu... Să purtaţi mereu pri-

măvara în sufl et! La mulţi ani!

Cu respect, puișorii Dumneavoastră din clasa a II-a „A” de la Liceul „Vasile Alecsandri”, mun.Bălţi

Cpeţ

şzi

ommăva

SCUMPEI NOASTRE ÎNVĂŢĂTOARE Multstimată doamnă Livia CIOCÂRLAN, cu

ocazia Zilei de 8 Martie, Vă urăm o primăvară frumoasă, cu soare, multă fericire şi toată dragostea noastră prinsă într-un frumos buchet de ghiocei! Sincere felicitări şi pentru ziua de naştere, care e pe 9 martie! Un gând curat şi senin ca primăvara! Pri-măvara – anotimpul renaşterii, al trezirii la viaţă, face ca 8 Martie să fi e ziua cea mai plină de feminitate, zâmbete şi căl-dură sufl etească! Fie ca toate împlinirile frumoase, sănătatea şi spiritul acestei zile să Vă însoţească pretutindeni! Fie ca primă-vara iubirii să Vă inunde sufl etul cu bucurie şi cu parfumul tuturor fl orilor sale! Vă mulţumim, Vă apreciem, Vă respectăm şi Vă iubim pentru toată munca şi dăruirea ce o semănaţi ani de-a rândul fi ecărei generaţii noi de dis-cipoli. Vă dorim un 8 Martie cât mai frumos! La mulţi ani!

Cu stimă, părinţii și elevii clasei a IV-a „B”, Liceul „Vasile Alecsandri”, mun. Bălţi

AAAANNNNNNNNN, cccu vară tă s

e mă-

MAMA E TOTUL PENTRU MINE

Mama e cea care îmi este mereu alături, căreia îi mărturisesc tot ce am pe sufl et. Sfatul ei este foarte util, căci uneori ea vede cu alţi ochi tot ce mi se întâmplă. Şi apoi ea are mai multă expe-rienţă, a trecut prin mai multe situaţii complicate. Doar în ea am încredere de-plină şi ştiu la sigur că niciodată nu mă va trăda. Ea e mereu alături, cu inima şi sufl etul deschis, unde pot găsi oricând un refugiu. Mama e totul pentru mine şi ea merită toate fl orile din lume. Mai ales în această zi frumoasă de primăvară!

Aurelia RUSU, Meșeni, Rezina

DUMNEZEU NU A PUTUT FI PRETUTINDENI, AŞA CĂ A CREAT MAMELE

Cu ocazia zilei de 8 Mar-tie, doresc numai bine, sănă-tate, fericire, răbdare, putere şi iubire tuturor mamelor. Ne luminaţi calea, ne sunteţi sprijin de nădejde. Îmi amin-tesc un citat: Inima mamei este un adânc abis, la capătul căruia găseşti de fi ecare dată iertare. Vă mulţumim, dragi mame, şi vă iubim! Iar scum-pei mele mame îi adresez câ-teva cuvinte aparte: eşti cea mai dulce, cea mai bună!

Ecaterina HERŢA, Bardar, Ialoveni

LUMINATĂ DE ÎNŢELEPCIUNE

Elevii clasei a II-a „B” de la Liceul „Vasile Alecsandri” din mun. Bălţi, susţinuţi de părinţi, aduc cele mai calde urări de bine doamnei în-văţătoare Galina IAŢCO cu ocazia zilei de 8 Martie. Frumuseţea, dragostea, rafi namentul, respectul – aceste calităţi nepreţuite să Vă înso-ţească întreaga viaţă! Luminată de înţelepciune, un adevărat model de corectitudine profesională – astfel Vă cunoaştem şi Vă apreciem. Vă dorim multă sănătate, împliniri şi să Vă bucuraţi de tot farmecul vieţii alături de cei dragi!

amic 8

MEREU CU SOARELE ÎN SUFLET! Pentru draga noastră profesoară, doamna Valentina BOLOHAN,

cele mai sincere urări de bine, de sănătate cu ocazia Sărbătorilor de Primăvară! Îi dorim să se bucure de succesele celor dragi, de copii și nepoţi. Mulţumim pentru înţelegerea pe care ne-o acordaţi și pentru susţinerea în momentele grele. Vă mulţumim că aţi împărţit cu noi cele mai frumoase, dar și cele mai difi cile clipe. Să aveţi mereu soare în sufl et!

Valeria MORARI, din partea clasei a XII-a „U”, Rădoaia, Sângerei

PROFESOARELOR MELE

Scumpele mele profesoare, cu prilejul sărbătorii de 8 Martie, vreau să vă doresc ca viaţa să vă fi e plină de lumină, de căldură, de liniște sufl etească. Zilele să vă fi e senine, iar munca grea pe care o faceţi să fi e răsplătită cu dragoste, înţelegere și recunoştinţă din par-tea elevilor. În această zi minunată, vreau să mă adresez către scum-pa și iubita mea dirigintă doamna Galina PĂVĂLACHI, care, ca o a doua mamă, ne-a luat sub tutela sa. Aş vrea să-i spun că este cea mai bună dirigintă din univers, cea mai gingașă, cu cei mai frumoși ochi și cel mai adorabil zâmbet.

De asemenea, vreau s-o feli-cit pe iubita noastră directoare doamna Stela VASILIŢA, care ne poartă tuturor de grijă, dar şi pe cea care m-a făcut să iubesc arta, doamna Valentina COZO-NAC. Multă sănătate tuturor pro-fesoarelor noastre dragi!

Luminiţa FOCȘA, cl. a VII-a, Gimnaziul „Luceafărul”, Delacău, Anenii Noi

O URARE PENTRU ÎNVĂŢĂTOAREA CU INIMĂ DE MAMĂ

La acest frumos început de primăvară îi adu-cem în dar un buchet din fl orile recunoștinţei doamnei Mariana CIUMAC, învăţătoare cu ini-mă de mamă, care a fost și este izvor nesecat de lumină, înţelepciune, creativitate, dăruire și op-timism. Simţul responsabilităţii, entuziasmul şi vocaţia pedagogică îi asigură stima copiilor, pă-rinţilor și colegilor de muncă. La aceste virtuţi am mai adăuga: hărnicia, nobleţea, onestitatea, amabilitatea.

În faţa Dumneaei își apleacă fruntea nu numai copiii, dar și frunza de pe ram, și fl oarea din grădi-nă, și fulgul de la geam, și îngerii din rai.

Toţi ascultă ruga șoptită pentru Dumneavoas-tră. Să ne trăiţi, scumpa și draga noastră învăţă-toare!

Sorin CIBOTARI, clasa a III-a „C”, Liceul „Vasile Alecsandri”, mun. Bălţi

PENTRU CEA MAI GINGAŞĂ FLOARE

Cu ocazia frumoasei sărbători de primăvară 8 Martie, cele mai sincere şi frumoase urări de bine adu-cem multstimatei doamne Diana BOŢAN. Vă dorim mult succes, mult noroc şi prosperitate. Timp de patru ani sunteţi pentru noi o ade-vărată zeiţă atotştiutoare, cea mai înţelegătoare, cea mai gingaşă fl oare, icoana sufl etului nostru de copil. Vă vom rămâne întotdeauna recunoscători pentru bu-nătatea şi tandreţea de care daţi dovadă, pentru faptul că ne-aţi altoit dragostea de carte, ne-aţi dat cunoştinţe profunde.

Cu mult drag, elevii clasei a IV-a „D”, Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, or. Bălţi

du-ţei i

amic 9

LUMEA TA LUMEA TA

Fiind la o sărbătoare a copiilor, organizată în ziua de 31 august în Grădina Publică „Ştefan cel Mare” din Chişinău, am asistat la un moment care, deşi haios în aparenţă, a pus pe gânduri multă lume. O profesoară a propus celor prezenţi un joc captivant: dânsa enunţa o propoziţie, iar copiii urmau să continue gândul cu o frază care să rimeze. Distracţia era în toi când profe-soara a rostit fraza: Astăzi se termină vacanţa! Larma s-a liniştit brusc şi rima întârzia să vină… La un moment dat, un puşti din clasa a doua a luat microfonul şi a ros-tit dintr-o sufl are: Astăzi se termină vacanţa/ Mâine vine Baba Cloanţa! Toată lumea a râs cu post ă, aplaudându-l. Profesoara care modera jocul s-a amuzat mai puţin şi l-a întrebat: „Nu vrei la şcoală?”. „Nu!” - a urmat răs-punsul categoric. M-am gândit atunci că mulţi dintre copii nu merg cu plăcere la şcoală, iar cele câteva ore petrecute acolo trec pe alături de ei. Un raport UNICEF dat recent publicităţii susţine că, pe plan mondial, 130 de milioane de copii ajunşi în clasa a patra nu ştiu bine să scrie, să citească şi să calculeze. Printre aceştia sunt, probabil, şi copii de la noi…

Discutând la acest subiect cu mai mulţi elevi, am remarcat că o bună parte dintre cei care merg fără prea mare entuziasm la şcoală sunt înclinaţi să creadă că de vină pentru rezultatele lor slabe sunt… profesorii. „Ei nu ştiu să ne convingă că trebuie să învăţăm!”- spunea cu supărare un băiat.

Fiind la Liceul „Mihai Eminescu” din capitală, unde chiar la intrare te întâmpină avertismentul „Aici nu se copiază!”, am dorit să afl u cum îşi imaginează elevii de aici profesorul şi elevul ideali. Doamna Anastasia Vă-luţă, director adjunct, s-a oferit cu multă amabilitate să mă ajute, astfel că peste câteva zile am avut răspunsu-rile elevilor din clasa a opta.

Deci, cum trebuie să fi e un profesor ideal, care să-i facă pe elevi să iubească şcoala? „Nu există elevi răi,

există învăţători incapabili”, cu acest citat din creaţia lui Aureliu Busuioc îşi prefaţează răspunsul un elev, după care susţine că „un profesor trebuie să ştie să explice temele astfel, încât să pornească de la lucruri cunoscute, apoi să ajungă acolo unde vrea el să ducă elevii. Dar întâi de toate, să fi e Om”.

În baza răspunsurilor primite, am creionat chipul profesorului ideal: să fi e foarte erudit, să cunoască nu doar disciplina sa; să fi e RĂBDĂTOR (sublinierea copii-lor), astfel încât să-i asculte pe toţi, chiar şi atunci când elevii spun prostii; să fi e ONEST (s.c.) şi să aprecieze elevii după merit; să respecte şi să iubească elevii, să nu-i eticheteze cu vorbe jignitoare; să fi e tânăr sufl eteş-te şi cu viziuni moderne; să fi e un model în toate. Având în clasă un asemenea profesor, copiii vor veni cu drag la şcoală şi chiar vor învăţa, ne asigură un respondent.

Dar un profesor are nevoie şi de elevi. Cum trebuie să fi e aceştia? Cum să se comporte ei, încât „profesorul să fi e în clasă un adevărat rege”? La această întrebare te rog să răspunzi pe tine, dragă cititorule. Discuţia noas-tră va continua, aşa că scrie-ne părerea ta.

Valentina ROMANCIUC

Îţi amintești când ai fost ultima dată cu mama sau cu tata la cumpă-rături? În timp ce achitaţi cumpărătu-rile, vânzătoarea v-a propus o pungă drăguţă, de obicei, albă cu ceva scris pe ea. Aţi acceptat-o cu plăcere, fără să vă gândiţi că e din plastic. Aţi pus în ea cele procurate, de altfel, învelite şi ele în majoritatea cazurilor în pungi de plastic. Dar te-ai gândit măcar o clipă ce se va întâmpla apoi cu aceste pun-gi? Până la urmă, unde ajung ele? Sunt periculoase?

Unii le dau pe foc, crezând că astfel scapă de ele, fără să conștientizeze că în timpul arderii se elimină substanţe nocive, care în etapa fi nală, ajung în atmosferă. Durata de utilizare a aces-tor pungi este scurtă de tot, iar pentru descompunerea lor sunt necesari circa 400 ani!

Utilizarea neefi cientă a pungilor din polietilenă, cu siguranţă, poate fi una din cauzele decesului multor pă-sări și animale.

Ai văzut pomi ramurile cărora sunt

Folosește Punga Eco!Folosește Punga Eco!

Şcoala pe care şi-o doresc copiiiŞcoala pe care şi-o doresc copiii

amic 10

NE

ÎN

TÂ

LN

IM L

A B

IBL

IOT

ECĂ

Pentru a ajuta tinerii să afl e mai mul-te despre capitala noastră, am propus vernisarea unei expoziţii de artă deco-rativă în incinta Bibliotecii municipale „Traian” din Chişinău, în cadrul căreia au fost prezentate mai multe lucrări de pic-tură pe farfurii din ceramică. Totodată, este și un îndemn pentru tineri să se in-tereseze de această tehnică și, de ce nu? chiar să o mânuiască. Expoziţia a avut genericul „Chișinăul pentru toţi” şi a in-clus 18 lucrări, printre care şi ale elevi-lor de la Liceul „Traian”, ale copiilor și

tinerilor de la Centrul Comunitar pentru Copii și Tineri ş.a.

Pentru elevi, vernisajul a fost un fel de examen de verifi care a cunoştinţelor despre orașul în care locuiesc. Majorita-tea din ei au recunoscut toate clădirile, au afl at și informaţii noi despre aceste clădiri vechi din literatura de la bibliote-că, pe care le-a pus-o la dispoziţie direc-toarea Daniela Bortă.

Angela IVAȘCU, profesor de arta plastică

la Liceul „Traian”, Chișinău

pline cu pungi de toate culorile? Este un tablou sinistru! Peste un timp, aceste pungi se vor descompune în mici bucăţele, apoi particule, pe une-le dintre ele le vom înghiţi… Altele, în timpul ploilor, vor pătrunde în pământ, ori vor fi duse de vânt, ajun-gând în râuri, lacuri, mări și chiar în oceane. Acolo, peștii, broaștele ţes-toase, cât și alte vieţuitoare acvatice, le iau drept hrană și, drept urmare, se intoxică și, în cele mai dese ca-zuri, mor… Îţi imaginezi acum cât rău poate aduce o simplă pungă de plastic mediului în care locuim?

De aceea, vreau să-ţi amintesc că există şi pungi ecologice. În multe state europene ele sunt deja utilizate pe scară largă. Comparativ cu pungi-le din polietilenă, cele ecologice pot fi reutilizate. Ele rezistă unei greu-tăţi de până la 30 de kg, înlocuind astfel 8-10 pungi din polietilenă. Specialiştii susţin că dacă oamenii vor renunţa la pungile din plastic, fi ecare cumpărător poate economisi anual până la 50 de litri de petrol.

Folosește-te de punga Eco con-fecţionată din pânză de fi ecare dată atunci când mergi la cumpărături.

Îţi poţi confecţiona chiar tu o pungă Eco, folosind o bucată de pânză rezistentă (nu neapărat nouă) şi maşina de cusut. Ba şi mai mult – o poţi decora cu tot felul de elemente personalizate. Ca la tine, la nimeni!

Iar atunci când vânzătoarea îţi mai propune punga din plastic, răs-punde politicos „Nu, mulţumesc, eu am pungă de acasă, a mea este Eco”. Îndeamnă-i să facă acelaşi lucru şi pe colegii sau prietenii tăi!

Andrei BORDIAN

„Acasa spiritului nostru” – un proiect multianual lansat de Bibli-oteca pentru Copii din oraşul Dro-chia a trezit un interes vădit printre benefi ciarii bibliotecii, scopul aces-tuia fi ind valorifi carea şi promova-rea creaţiei scriitorilor noştri, al-toirea dragostei faţă de ţară, neam

prin cunoaşterea operelor literare. În cadrul orei literare cu gene-

ricul „Urmele mele frumoase”, la care au participat elevi ai clasei a II-a „B” de la Liceul „Stefan cel Mare” (învăţătoare - Rodica Gol-ban), a fost prezentată cartea lui Iu-lian Filip „Urmele mele frumoase”.

Urmele mele frumoaseUrmele mele frumoase

Copiii, prin felul lor de a-i zice „ne pare bine că eşti cu noi”, au confi rmat încă o dată că Iu-lian Filip este unul dintre cei mai îndrăgiţi poeţi şi se simt minunat în dialog cu Domnia sa. Drept dovadă, plăcerea şi bucuria cu care au participat, ajutaţi de bibliotecara Nina Bejan, la înscenarea poeziilor „Moara cu plăcinte”, „Dina

gospodina”, „Au vrut melcii să se bată” ş.a. Prin intermediul mai mul-tor jocuri interactive, copiii au reuşit să facă cunoştinţă mai îndeaproape cu eroii creaţiei poetului.

Colectivul Bibliotecii pentru Copii Drochia

Chişinăul vechi în creaţii noi

amic 11

TINERE TALENTETINERE TALENTE

Mihaela Graur:Mihaela Graur:

„Muzica mă reprezintă” „Muzica mă reprezintă” La multe dintre spectacolele

muzicale ce au loc în oraşul şi raionul Rezina, pe scenă apare o adolescentă, care, din start, este aplaudată cu căldură. Lumea o cunoaşte şi-i recunoaşte talentul. Este vorba de Mihaela Graur, ele-vă în clasa a VIII-a, care a reuşit să-şi cucerească concitadinii prin vocea-i frumoasă şi ţinuta sceni-că atractivă. Ba şi mai mult: ea a reuşit deja să adune şi o impre-sionantă colecţie de diplome de la mai multe concursuri raionale și naţionale.

- Mihaela, ştiu că eşti în-drăgostită de muzică, iar prima întrebare pregătită pentru tine sună în felul următor: când şi cum ai remarcat că ai talent?

- Talentul s-a manifestat treptat. Primii paşi i-am făcut la Şcoala de Muzică, în clasa de pian. Cu ajutorul profesorilor mi-am dezvoltat auzul muzical, iar ulterior am început să mă implic în diverse activităţi artistice şi concursuri. Chiar de la primele participări, am fost remar-cată, am câştigat premii, iar aceasta a fost cea mai puternică motivaţie să merg înainte, să mă dezvolt, să caut ceva nou.

- Ce amintiri frumoase te lea-gă de primele apariţii scenice?

- Nu-mi amintesc exact vâr-sta când am avut primele apariţii scenice, dar sigur că eram mică, şi fi ind copil, evident că aveam mari emoţii. De fapt, primele apariţii au fost pe „scena” de acasă, iar pă-rinţii, buneii, fratele mai mare au fost primii mei spectatori. Apoi au urmat experienţele pe scenele ade-vărate, unde o mulţime de lume se uita la mine, mă asculta şi la urmă mă copleşea cu aplauze. Eram foar-te fericită...

- Ce înseamnă pentru tine muzica, ce emoţii trăieşti atunci când te afl i pe scenă?

- Muzica face parte din mine, mă reprezintă, iar fi ecare apariţie pe scenă îmi dă curaj, mă face să tră-iesc doar emoţii pozitive. Recunosc că de fi ecare dată când mă pregătesc de un concert ori de un concurs, n-am răbdare mai repede să cânt. Îmi place să fi u pe scenă, în acele momente sunt în altă lume, scena mă fascinează...

- Mihaela, te cunoaştem din scenă, dar ce informaţii ne poţi da din culise? Cine te susţine, cine e profesorul tău de muzică?

- Cel mai mare sprijin îl am din

partea părinţilor, cărora le mulţu-mesc foarte mult. Un rol mare în formarea mea îl are profesoara mea Lilia Ţurcan. Sigur că susţinerea vine şi din partea prietenilor, co-legilor, cărora le mulţumesc că-mi sunt mereu alături.

- Care sunt ocupaţiile tale din timpul liber, dacă îl mai ai?

- Îmi place să citesc şi mă stră-dui să găsesc timp pentru lectură. Dar şcoala îmi ia mai tot timpul, căci învăţ mult, am multe obiecte la care trebuie să mă prezint bine la ore şi trebuie să acumulez cât mai multe cunoştinţe.

- Dar care sunt planurile tale pentru viitor?

- Nu am planuri măreţe legate de muzică, însă pe parcursul anilor poate se va schimba ceva. Şi dacă totuşi vorbim de planuri pentru vi-itor, apoi trebuie să vă mărturisesc că sper, cu sprijinul părinţilor, să mai înregistrez câteva piese noi.

A dialogat Andrei BORDIAN

Cristi Dobrovolschi este un băiat harnic şi silitor la carte. Da-da! Per-manent citeşte. Acasă, în repaos la şcoală, chiar şi când merge pe ospeţe la bunici...

A învăţat să citească de mic, pe când frecventa grădiniţa. Cel mai scump cadou pentru el era, desigur, o carte. Împreună cu el, a crescut şi pasiunea lui.

Este elev în clasa a VII-a la Liceul „Constantin Stere” din Soroca. Învaţă bine, joacă baschet, şah, participă la di-verse concursuri. Anul trecut a ocupat

locul I la concursul „Izvoarele Înţelep-ciuii”, ediţiile raională şi republicană. Îl laudă profesorii, părinţii, bunicii. Este mândră de el şi şefa fi lialei Bibli-oteca pentru copii din Soroca „Steliana Grama” Maria Purici. Dumneaei ne-a mărturisit că băiatul preferă cărţi cu tematică istorică şi aventuri. De fi e-care dată când vine, ia cu împrumut câte 6-7 cărţi. Dumneaei zâmbeşte şi... încalcă regulamentul, ştiind că băiatul citeşte foarte repede şi peste 10 zile re-vine ca să-şi aleagă alte cărţi.

Elena SPINEI

Prieten cu cartea

amic 12

„Talentul nu are zile de odihnă” este aforismul preferat al Valeriei Galaţchi, elevă în clasa a X-a „A” la Liceul „Alexei Mateevici” din or. Șoldănești. L-a găsit în una dintre cărţile scriitorului Aureli-an Silvestru, i-a plăcut mult şi l-a transformat în principiu de viaţă.

Valeria este persoana care dedică tot timpul liber artei. De mică este pasionată de tehnicile creative, iar de mai bine de doi ani frecventează Școala de Arte din oraș. Are un gust rafi nat şi-i

place să experimenteze, să creeze mereu ceva nou, folosind diverse tehnici. Se bucură mult când efor-tul ei este încununat de succes, aşa că cele mai reuşite lucrări le adună într-o colecţie, care, cu tim-pul, a devenit destul de vastă. Are diverse tipuri de lucrări decorati-ve cum ar fi : pe pereţi, pe sticlele de geam, câte ceva în sculpturi, fl ori în ghiveciuri și arbori din mărgeluşe de sticlă, picturi în ulei pe pânză, guașă, mozaic, coji de ou etc. Adolescenta pune în fi ece lucrare a sa multă muncă şi pasi-une pentru ceea ce face. Părinţii

şi prietenii o susţin, încurajând-o mai ales atunci când încearcă să facă ceva nou. Multă susţinere are şi din partea profesorilor săi de la Școala de Arte Plastice. „Pentru mine, arta a fost, este și va ramâ-ne cea mai frumoasă exprimare a gândurilor. Dragostea pe care o depun atunci când creez lucrările se întoarce către mine înzecit prin zâmbetele şi bucuria de pe feţele celor care le admiră. Rezultatele frumoase pe care le-am obţinut la concursurile republicane și inter-naţionale la care am participat mă motivează să lucrez şi mai mult”, spune Valeria. Nouă nu ne rămâne decât să-i urăm mult succes!

Liliana BAIDAN

Talentul nu are zile de odihnă

Băiatul cu mâini de aur

Are 16 ani și s-a născut în satul Dobrușa din raionul Șoldănești, învaţă la Școala Profesională nr.7 din Chișinău. Este ingenios, prac-tică sportul, iubește distracţiile cu prietenii. Vorbim despre Nicolae Popescu, cel care are mâini de aur, cu care creează lucruri minunate.

Se ocupă cu confecţionarea lu-crărilor manuale deja de patru ani, având circa 400 de lucrări. Nu va uita nicioda-tă prima lucrare - un copac din mărgeluşe confecţionat la ora de

educaţia tehnologică. Munca este deosebit de migăloasă, dar bucu-ria este enormă când, după zile de încordare şi efort, prind viaţă trandafi ri, orhidee, ce par rupte dintr-o grădină de poveste. De cu-rând a inventat și un aparat care îi ușurează munca.

Liliana BAIDAN

amic 13

LUNA MARTIE PE VREMEA LUNA MARTIE PE VREMEA GETO-DACILORGETO-DACILOR

La geto-daci, luna martie era prima lună a anului. Astfel prima zi a noului an geto-dac era în data de 1 martie, iar calen-darul avea două anotimpuri: vara și iarna.

Mărţișorul era considerat un talis-man norocos, oferit de anul nou împre-ună cu urările de bine, sănătate, dra-goste și bucurie. Șnurul de mărţișor alcătuit din două fi re de lână răsucite, colorate în alb și roșu simboliza uni-tatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, lumină-întuneric.

Unele legende populare susţin că mărţișorul ar fi fost tors de Baba Do-chia în timp ce urca cu oile la munte.

ȘTIAŢI CĂ… MARTIE, PRIMA LUNĂ DE PRIMĂVARĂ…

…este una dintre cele șapte luni ale anului cu o durată de 31 de zile?

…în trecut era considerată drept lună favorabilă începerii războiului, numele fi ind inspirat de Marte, zeul războiului în mitologia romană?

…începe cu cele 9 zile de babe? …mitul babelor este unul dintre

cele mai importante mituri românești? …Baba Dochia, cea care și-ar fi luat

numele de la Sfânta Muceniţă Evdo-chia (sărbătorită la 1 martie), este întruchiparea anului vechi, care e pe cale să se termine (să nu uităm că vechiul calendar roman începea la 1 martie)?

…20 martie marchează echinocţiul de primăvară, momentul în care ziua și noaptea au aceeași durată? (Astro-nomic vorbind, este prima zi de pri-măvară în emisfera nordică și prima zi de toamnă în cea sudică).

PROVERBE VECHI ŞI… NOIAŢI AUZIT DE ASEMENEA PROVERBE? MAI ȘTIŢI ȘI ALTELE? DACĂ NU RĂSPUNDEŢI CORECT, PRIMĂVARA ORICUM VINE, DAR NU ACUMULAŢI 150 DE STELE…

1. Primăvara nu vine cu banane în coadă.2. Cu o cioară nu se face primăvara.3. O zi de primăvară hrănește un leneș.

CE TREBUIE SĂ AI, CA SĂ FII FERICIT?CE TREBUIE SĂ AI, CA SĂ FII FERICIT?ȘI SĂ ACUMULEZI 100 DE STELE1. Dacă nu ai prieten, ia-ţi o ……. Proverb arab2. Fericită-i casa cu cel puţin o ……. Proverb italianAgapie Arina, or. Rezina

Sorocolet Valentina, RezinaSlavenco Dana, Liceul „M.Berezovschi”, Chişinău

amic 14

RĂSPUNDE CORECT ȘI CÂȘTIGĂ RĂSPUNDE CORECT ȘI CÂȘTIGĂ 5050 DE LEI DE LEI

Cum e corect: Martie uscat,

prier ud, maiul potrivit, fericit

ţăranul care a... dormit.

CUPON DE PARTICIPARE

Câștigătorul concursului din numărul trecut: Sașco Adri-

ana, Roșcanii de Sus, Rezina.

Răspuns corect: Unii eschimoși folosesc frigiderul

pentru a-și păstra mâncarea să nu îngheţe.

Redactor de rubrică: Constantin DRAGOMIR

O, MAMĂ, DULCE MAMĂ… O, MAMĂ, DULCE MAMĂ… CITIŢI ACESTE PROVERBE ȘI AFORISME ȘI SCRIEŢI UN MIC ESEU DESPRE CEA MAI DULCE DINTRE TOATE MAMELE DIN LUME. 200 DE STELE

„Mama este numele pentru Dumnezeu de pe buzele și din inimile copiilor.” William Thackeray „Dumnezeu nu poate fi pretutindeni, așa că a

creat mamele.” Proverb evreiesc „Există un singur copil frumos în lume, iar el

aparţine fi ecărei mame.” Proverb chinezesc

ZAMBILA, FLOAREA ZAMBILA, FLOAREA LUNII MARTIELUNII MARTIE

Zambila cu fl oricelele sale parfumate în formă de clopoţei este originară din regiunile mediteraneene și africane. Zambilele înfl oresc primăvara, în lunile martie și aprilie. Ziua de 7 martie e sărbătorită ca Ziua Mondi-ală a Zambilei, o zi când plantele sunt în plină înfl orire.

O legendă din mitologia greacă povestește despre Hyakinthos, un tânăr frumos adorat de Apolo, zeul soarelui, şi de Zefi r, zeul vântului de vest. Când Apo-lo îl învaţă pe Hyakinthos cum să arunce discul, Zefi r devine invidios și sufl ă înapoi discul care îl ucide pe Hyakinthos. Se crede că zambila a crescut de la sângele vărsat de Hyakinthos.

Cuvântul „Hyacinth” se referă la peste 30 de specii diferite de fl ori, de diferite culori: albe, galbene, roze, portocalii, roșii, mov, albastre etc. Semnifi caţia sim-bolică a unei zambile variază în funcţie de culoare. De exemplu, zambila albă reprezintă farmecul, cea violetă simbolizează iertarea etc.

CE ŞTIM DESPRE ORA DE VARĂ…Motivul pentru care se trece la ora de vară este

de a economisi energie pentru iluminat în toate anotimpurile anului. Ideea orei de vară a fost con-cepută de Benjamin Franklin. În timpul șederii sale în calitate de delegat american la Paris în anul 1784, el a dezvoltat această idee într-un eseu, denumit „Un proiect economic”.

În apropierea ecuatorului, ziua și noaptea au aproape aceeași lungime de aproximativ 12 ore și oamenii nu au nevoie de această schimbare de oră. Dar cu cât ne apropiem de polul nord sau de polul sud, este mai lungă perioada de lumină a zilei în timpul verii.

CINE-I EL? CINE-I EL?CINE-I EL? CINE-I EL?ACEST ALB-DALB VOINICEL?ACEST ALB-DALB VOINICEL?

1. Cin’ se naște-n primăvarăSub o dalbă plăpumioară?

2. Clopoţel mititel,Scoate capul din zăpadă,

Primăvara să o vadă.

3. Voinicel cu haină albăIese primul din zăpadă.

Cârlig Gabriela, or.Rezina

Istrati Adelina, or. Rezina

amic 15

OAMENI ILUŞTRIOAMENI ILUŞTRI

În anul 370 d.Hr. s-a născut cea mai mare minte feminină a antichităţii şi totodată prima matematiciană din istorie: Hypatia. Frumoasă, inteligentă şi foarte respectată într-o perioadă în care femeile din Alexandria nu puteau pătrunde în înalta societate, Hypatia a fost cea mai cunos-cută gânditoare a lumii antice. Simbol al ştiinţei şi al gândirii independente, Hypatia avea să-şi găsească sfârşitul în circumstanţe tragice, după ce a refuzat să se supună dogmelor religioase.

O EDUCAŢIE ALEASĂ

Era fi ica lui Theon, astronom şi matematician, profesor la Universitatea din Alexandria şi un gândi-tor renumit în întreaga regiune.Tatăl a învăţat-o tot ce ştia despre matematică, ştiinţă şi religie, să aibă mereu mintea deschisă, neîngrădită de vreun sistem religios care să nu-i permită să descopere adevăruri ştiinţifi ce. „Rezervă-ţi dreptul de a gândi, căci chiar şi a gândi greşit e mai bine decât a nu gândi deloc”, se zice că i-ar fi spus Theon fi icei sale.

La Universitatea din Alexandria, condusă de The-on şi considerată la acea vreme cea mai importantă instituţie de învăţământ din lume, veneau cărturari din multe ţări pentru a studia şi a colabora cu alţi învăţaţi de nivelul lor, astfel că Hypatia a avut şansa de a creşte înconjurată de cele mai strălucite minţi ale vremii. A învăţat de la ei despre artă, literatură, fi lozofi e, religiile lumii şi arta oratoriei.

Şi-a aprofundat studiile în matematică la şcoala din Atena, după care, la întoarcere, i s-a propus să predea matematica şi fi lozofi a la Universitatea din Alexandria.

Entuziasmul pe care Hypatia îl avea pentru ma-tematică, erudiţia şi elocvenţa sa au făcut ca tot mai mulţi studenţi să dorească să o asculte. Astfel, casa ei a devenit un loc de întâlnire pentru cei ce doreau să descifreze tainele matematicii şi să dezbată diver-se aspecte ale fi lozofi ei.

Hypatia a publicat numeroase tratate, însă ni-ciuna din operele sale nu s-a păstrat până astăzi. O parte din ele au pierit în incendiul care a distrus Biblioteca din Alexandria, iar restul au fost distruse intenţionat de către adversarii săi. Tot ceea ce se cunoaşte astăzi despre Hypatia se datorează cores-pondenţei pe care a purtat-o cu discipolii săi. Ast-fel, se cunoaşte că Hypatia a scris un comentariu asupra operei unui matematician egiptean numit Diofant. Supranumit „părintele algebrei”, Diofant a scris despre ecuaţiile nedeterminate (numite astăzi şi „ecuaţii diofantice”). Pentru că a dus mai departe opera lui Diofant şi a extins-o, istoricii consideră că Hypatia merită, la rândul său, supranumele de „mama algebrei”.

ASTROLABULInteresele Hypatiei nu se limitau doar la mate-

matică, lucru pe care îl cunoaştem astăzi datorită lui Synesius din Cyrene, cel mai faimos elev al ei. Ast-fel, într-o scrisoare, acesta îi cere sfaturi pentru con-struirea unui astrolab, instrument destinat calculu-lui poziţiei planetelor şi stelelor de pe bolta cerească şi măsurării trecerii timpului. Se consideră că anu-me Hypatia a inventat astrolabul. Un alt instrument conceput de Hypatia este menţionat de Synesius în ultima sa epistolă către fosta sa profesoară. Acesta îi cerea un hidroscop, scrisoarea sa fi ind prima ates-tare din istorie a unui astfel de aparat. Hi-droscopul era folosit pentru distilarea apei şi pentru măsurarea nivelului lichidelor, fi ind totodată util ce-lor ce doreau să disti-leze medicamente pe bază de alcool.

Hypatia era renu-mită în toate colţuri-

HYPATIAHYPATIAÎNTÂIA MARE MATEMATICIANĂ ÎNTÂIA MARE MATEMATICIANĂ A LUMII ANTICEA LUMII ANTICE

amic 16

le lumii civilizate. Exemple ale prestigiului de care se bucura există în scrisorile care s-au păstrat până astăzi. Se zice că minţile luminate ale lumii care-i scriau Hypatiei menţionau ca destinatar doar „Filo-zoafa din Alexandria”, nefi ind nevoie să adauge alte detalii pentru ca scrisorile să ajungă la destinaţie.

SFÂRŞIT TRAGICHypatia a avut neşansa de a trăi într-o perioadă

tumultuoasă din istoria Egiptului, în care aveau loc transformări sociale fără precedent.

La începutul secolului al IV-lea, Alexandria rămă-sese ultimul centru cultural şi intelectual dominat de neoplatonicieni, adepţi ai şcolii greceşti bazate pe matematică şi ştiinţă. În acea perioadă, Biserica de-venea o forţă tot mai puternică, iar confl ictele dintre păgâni şi creştini tot mai dese.

În anul 391, patriarhul Alexandriei, Theophilus, a declarat credinţa în mai mulţi zei în afara legii, dis-trugând toate templele păgâne din oraş, chiar dacă

acestea prezentau o valoare. Iar în 412, când Chiril a devenit patriarhul Alexandriei, au început prigoniri-le în masă ale necredincioşilor. Duşmani erau consi-deraţi, de asemenea, marile minţi ale vremii: fi lozofi , matematicieni, astronomi. Hypatia se număra prin-tre aceştia şi era tot mai des ameninţată, propunân-du-i-se să renunţe în public la convingerile şi ideile sale îndrăzneţe. Savantei însă îi părea că ceea ce se întâmplă în jur e o nebunie care nu are nicio şansă de izbândă şi nici nu avea de gând să se conformeze noilor idei. Situaţia în jurul savantei devenea tot mai tensionată, iar ameninţările tot mai frecvente, ceea ce a dus inevitabil la un sfârşit tragic. În martie 415, la ordinul lui Chiril, o gloată de fanatici au atacat-o pe Hypatia în plină stradă. Aceştia au dat-o jos din carul în care se afl a, au dezbrăcat-o şi au târât-o într-o biserică afl ată în apropiere. Aici, Hypatia a fost mă-celărită, iar rămăşiţele ei au fost purtate pe străzile oraşului, ca apoi să fi e arse...

Moartea Hypatiei a coincis cu începutul perioadei cunoscute astăzi sub numele de Evul Mediu, în care

progresul ştiinţifi c a stag-nat, iar haosul şi barbaria au dominat fostul Impe-riu Roman. Timp de peste 1.000 de ani de la acest eveniment nefericit, cele mai importante domenii ale ştiinţei - matematica, astronomia şi fi zica - nu au cunoscut progrese.

HYPATIA NU A FOST UITATĂ

La mai bine de un mileniu după moartea sa, le-genda Hypatiei a fost din nou adusă la cunoştinţa publicului, fi ind menţionată de mai mulţi scriitori, printre care şi Voltaire. Un secol mai târziu, autorii germani Soldan şi Heppe au menţionat-o pe Hypatia în cartea lor ce trata istoria proceselor contra „vră-jitoarelor”, considerând-o a fi prima „vrăjitoare” ce a căzut victimă autorităţilor creştine.

Viaţa Hypatiei a devenit din ce în ce mai cunos-cută în ultimele două secole, iar contribuţiile sale ştiinţifi ce au fost recunoscute. În 1884, astronomul Victor Knorre a botezat un asteroid recent descope-rit cu numele Hypatia, în cinstea marii gânditoare. De asemenea, un crater de pe Lună îi poartă astăzi numele.

Hypatia rămâne şi astăzi un simbol al valorilor intelectuale şi al refuzului de a se supune dogmei.

Pagi

ni de

Euge

nia B

ALAN

amic 17

În secolul III d.Hr., graniţele de sud-est ale Imperiului Roman erau forţate şi cădeau una după alta sub loviturile tot mai puternice ale unui ambiţios regat pe nume Palmyra. Pe tronul acestui oraş-re-gat-oază se afl a Zenobia - Regina Deşerturilor, cum o supranumise-ră contemporanii ei. A înfruntat cu succes una dintre cele mai temute armate ale Antichităţii. A intrat în istorie şi legendă prin gloria fapte-lor şi caracterul ei unic, neasemu-it. Aceasta a fost Zenobia, mândra şi frumoasa regină a deşerturilor siriene. Acum, după multe secole, povestea ei rămâne una dintre cele mai intrigante şi interesante din întreaga istorie.

S-a născut, probabil, în anul 240 d. Hr. dintr-o mamă egipteană şi un tată de origine arabă sau ara-maică. Avea o origine ilustră, pretinzând că prove-nea direct din legendara regină Cleopatra a Egiptu-lui, precum şi dintr-o lungă spiţă de regi şi regine siriene şi asiriene, care începea chiar de la biblica Regină din Saba.

Cronicarii şi istoricii antici o descriau astfel: „Ochii ei erau negri, iar privirea puternică şi îndrăznea-ţă cucerea pe oricine, spiritul său era plin de măreţie di-vină, iar frumuseţea sa era cu adevărat incredibilă”.

Regatul Palmyrienilor Palmyra a fost un oraş străvechi, fondat într-o

oază din deşerturile Siriei. Era un loc verde, încon-

jurat de mulţi palmieri, de unde i s-a tras de fapt numele. În de-cursul primului secol înainte de Hristos, Palmyra a devenit o metropolă unde poposeau nu-meroase caravane. Aşezat într-un spaţiu strategic, la întretăie-rea drumurilor dintre Roma şi Persia, cultura sa a devenit un amestec de elemente şi infl uen-ţe greceşti, romane, mesopota-miene, iraniene şi nomade.

De-a lungul istoriei sale, a fost un oraş înfl oritor, indepen-dent şi prosper. Doar că, fi ind prins între doi vecini puternici precum Imperiul Roman şi Per-

sia Sasanidă, Palmyra s-a văzut dintotdeauna nevoi-tă să aleagă difi cila cale diplomatică.

În anul 230 d.Hr., un membru al familiei condu-cătoare din Palmyra a devenit nu doar cetăţean, dar şi senator roman. Numele său era Septimius Odae-nathus. În anul 258, acesta a ajuns consul, fi ind şi conducătorul suprem al Palmyrei. A fost ucis însă în urma unui complot. În acest moment intră în scenă soţia acestuia, tânăra Zenobia, preluând imediat pu-terea. Descrisă drept una dintre cele mai frumoase femei din Orient, Zenobia avea să se remarce însă ca războinică şi politician de excepţie. A luat parte la nu-meroase campanii militare, călărea alături de soldaţi. A întreprins primele incursiuni armate în Mesopota-mia şi estul Asiei Mici, menţinând relaţiile diplomati-ce cu Roma. Cu toate acestea, cum provinciile bogate cucerite de Roma lângă graniţele sale erau tot mai tentante şi cum Imperiul Roman se clătina tot mai mult, Zenobia a fost tentată să le cucerească.

Leoaica din Palmyra în EgiptÎn anul 270 d. Hr., Zenobia a rupt relaţiile de pri-

etenie cu Roma şi a invadat provinciile acesteia. Ar-mata Zenobiei a pătruns în Egipt, unde a înfrânt o armată de circa 50.000 de legionari romani. La afl a-rea veştii neaşteptate că Imperiul a pierdut Egiptul, grânarul său de secole, împăratul roman Claudius al II-lea Gothicus l-a trimis pe generalul Probus în fruntea trupelor din Africa de Nord contra palmy-rienilor. Însă, la încheierea unei campanii militare îndelungate şi dure, romanii au fost învinşi, iar Ze-nobia şi-a întărit prezenţa în Egipt.

FEMEI CELEBREFEMEI CELEBRE

Z E N O B I A : Z E N O B I A : REGINA CARE A SFIDAT IMPERIUL ROMANREGINA CARE A SFIDAT IMPERIUL ROMAN

amic 18

Regina nu s-a sfi it să-l declare pe fi ul ei drept Augustus (împărat) şi a ordonat ştergerea imagi-nii împăratului de atunci al Romei de pe toate mo-nedele care circulau în Alexandria. Imediat după acest gest, Zenobia şi-a luat titlul de Augusta (îm-părăteasă).

La apogeul puterii sale, Zenobia deţinea o mare parte din teritoriile de sud-est ale Imperiului Ro-man, controla astfel oraşele Antiohia şi Alexandria, două dintre cele mai mari oraşe din imperiu.

Aurelian contra ZenobieiTotuşi, îndrăzneala sa nu a rămas multă vreme

fără răspuns. Spre deosebire de predecesorii săi, Au-relian, noul împărat de la Roma, era ambiţios, inte-ligent şi talentat în arta războiului. În perioada în care Zenobia îşi ridica propriul imperiu, Aurelian re-vitaliza puterea Romei în spaţiul mediteranean şi îşi făcea planuri cum să recupereze teritoriile pierdute de predecesorul său.

Pagi

ni de

Euge

nia B

ALAN

În anul 272, împăratul şi-a trimis trupele într-o campanie contra Zenobiei. Când legiunile au ajuns în Asia Mică, fostele oraşe colonii romane din re-giune l-au susţinut pe Aurelian. Bătălia care s-a dat a fost crâncenă şi a determinat-o pe Zenobia să se retragă în Palmyra.

Acolo, regina s-a pregătit de apărarea cetăţii, însă îşi dădea seama că nu are prea multe şanse, înţele-gând foarte bine că imperiul ei nu mai exista. Fru-mosul oraş Palmyra era sortit să cadă până la urmă în mâinile duşmanului. Aurelian însă a preferat să facă pace cu Zenobia şi să o convingă să se predea în condiţii destul de avantajoase, fi indu-i păstrată viaţa. Regina a refuzat şi, fi ind disperată, a încercat să fugă. Călare pe o cămilă, a pornit de-a lungul Eufratului în speranţa că va găsi ajutor la persani. A fost însă capturată. Adusă în faţa lui Aurelian, acesta a exclamat: „Nu prea este demn de onoarea mea să mă laud că am cucerit şi capturat o femeie”.

Sfârşit incertÎn anul 274 d.Hr., Aurelian intra în Roma într-

un triumf grandios, pe care Cetatea Eternă nu-l mai văzuse de ani buni. Împăratul era mândru că recucerise ţinuturile luate de Zenobia. Convoaie din toate regiunile imperiului participau la cele-brare. După obiceiul Romei, regina Zenobia, urca-tă într-un car alegoric, ca parte din trofeele victo-riilor obţinute de Aurelian, a fost purtată în triumf pe uliţele Romei…

Însă, care a fost soarta ei de mai departe nu se ştie cu exactitate. Unele surse susţin că împăratul Aurelian a fost milostiv cu Zenobia şi i-a dăruit o vilă luxoasă la Tivoli, pe malul Tibrului.

Aurelian a lăsat posterităţii o scrisoare adresată senatului şi poporului roman în care recunoaşte ca-lităţile reginei: „Zenobia a fost un lider strălucit care a inspirat teamă duşmanilor ei şi a avut mari victorii pe câmpul de luptă. A fost o conducătoare înţeleaptă, care şi-a stăpânit armata şi a ştiut când să folosească disci-plina şi generozitatea”.

amic 19

LECŢIA DE ISTORIELECŢIA DE ISTORIE

„MUMA LUI ŞTEFAN CEL MARE”

Informaţiile istorice despre Doamna Oltea, mama lui Ştefan cel Mare, fi ind lacunare, chipul său poate fi reprodus din felul cum a fost recep-tată în legendele populare. În 1451 rămânea văduvă pentru a doua oară, fi indu-i ucis soţul, Bogdan al II-lea.

Cronicarul Ion Neculce o prezintă

în „O samă de cuvinte” drept o feme-ie dârză, care își îmbărbătează fi ul în chip legendar într-unul dintre cele mai grele momente ale vieţii, bătă-lia de la Războieni: în încercarea de a se refugia în Cetatea Neamţului din calea turcilor, Doamna Oltea „nu l-au lăsat să intre și i-au zis că pasărea în cuibul său nu piere; ce să se ducă în sus, să strângă oaste, că izbânda va fi a lui”. Episodul este preluat de Di-mitrie Bolintineanu în celebra operă „Muma lui Ştefan cel Mare”.

Istoric, nu se verifi că: piatra tom-bală a Doamnei Oltea, călugărită cu numele Maria, menţionează că „roaba lui Dumnezeu Oltea, mama domnu-lui Io Ştefan Voievod, a murit la anul

TREI MAME DE DOMNITORITREI MAME DE DOMNITORIMaria, Platonida și Teofania – trei călugăriţe care, înainte de a

îmbrăca haina monahală, au trăit la curţile domnești ale Ţărilor Române.

Maria-Oltea este mama lui Ştefan cel Mare și Sfânt (1457-1504), Platonida-Despina Miliţa este soţia lui Neagoe Basarab (1512-1521) și mama voievodului Teodosie (1522), iar Teofana-Te-odora este mama lui Mihai Viteazul (1593-1601).

6973 (1465), noiembrie 4”. Așadar, în iulie 1476, când a avut loc bătălia, „muma lui Ştefan cel Mare” era tre-cută la cele veșnice, fi ind înmormân-tată la Mănăstirea Probota.

„DOAMNA LUI NEAGU”

În anul 1504, tânărul jupân, mare postelnic și vătaf de vânători Neagoe, în vârstă de 22 de ani, lua în căsătorie pe Despina Miliţa, descrisă de Nico-lae Iorga drept „unul dintre cele mai curate chipuri de doamne române. Foarte evlavioasă, iubind, ca și Ne-agoe, cărţile preţioase, bună soţie și duioasă mamă, ea nu-și dezminţea neamul înalt din care se cobora”. Din-tre cei șase copii ai lor, Teodosie avea să ocupe tronul Ţării Românești pen-

Pagi

nă de

Cons

tant

in D

RAGO

MIR

aaMIC MIC MAGISTRU ÎN ISTORIEMAGISTRU ÎN ISTORIECând au avut loc războaiele dintre daci şi romani, care

s-au terminat prin intrarea unei părţi din Dacia sub stă-pânire romană?

tru câteva luni, iar domniţele Stana și Ruxandra s-au căsătorit cu voievozi ai Ţării Românești și Moldovei.

La începutul anului 1522, tânărul Teodosie murea la Constantinopol, iar Despina, Doamna, nu fusese lă-sată să-și întovărășească fi ul, care se stinse acolo între străini. Ulterior, ea a mers la Schitul Ostrov, unde s-a că-lugărit sub numele de Platonida, tre-când la Domnul la 30 ianuarie 1554.

Același Dimitrie Bolintineanu avea să-i înveșnicească memoria într-o operă lirică în care „Doamna lui Neagu” își sacrifi că podoabele împărătești pentru construirea cate-dralei de la Curtea de Argeș.

„MUMA LUI MIHAI”

Nicolae Iorga scria că mama lui Mihai Viteazul era „Teodora Can-tacuzino, o patriciană din Bizanţul nou grecesc”. Pe la 1558, în Orașul de Floci se năștea viitorul domnitor, fi ul Teodorei și al lui Pătrașcu cel Bun. Ultimii ani ai secolului al XVI-lea o găseau pe Teodora în Schitul Ostrov de pe malul Oltului, aproa-pe de Mănăstirea Cozia, cu numele Teofana.

La Mănăstirea Cozia avea să pri-mească vestea cruntă a asasinării fi -ului ei, domnitorul Mihai Viteazul, episod reprodus de Dimitrie Bolinti-neanu în opera „Muma lui Mihai” in-clusă în volumul „Legende istorice”.

A trecut la Domnul în anul 1605 și a fost înmormântată în pronaosul bisericii Mănăstirii Cozia, deasupra-i veghind o piatră funerară ce grăiește: „A răposat roaba lui Dumnezeu că-lugăriţa Teofana, mama răposatului Mihai Voievod”.

amic 20

ROBOŢI CARE LUCREAZĂ ÎN COLABORARE

Mai multe proiecte în acest domeniu de cercetare dau savanţilor speranţa că, într-o bună zi, grupuri de roboţi capabili să lucreze coordonat vor putea opera în comun, îndeplinind diferite sarcini care necesită azi implicarea unor echipe de oameni, chiar şi repa-rarea unor instalaţii din spaţiu.

Printre proiecte se numără: roboţi miniaturali, inspiraţi din coloniile de ter-

mite şi care pot, fără control uman, să construiască structuri simple.

grupuri de mii de roboţei de mărimea unor mo-nede care se pot poziţiona singuri pentru a forma litere, pătrate etc.

un grup de 10 quadcoptere (drone cu câte 4 eli-ce) capabile să-şi transmită coordonatele de localiza-re, prin radio, de la unul la altul, să-şi modifi ce trase-ul pentru a evita coliziunile şi să zboare în formaţie.

CIPURI „NEUROMORFE”Acestea procesează informaţia într-un mod ase-

mănător celui în care operează creierul uman, în cadrul căruia 100 de miliarde de neuroni comuni-

că între ei prin 100 de trilioane de sinapse, folosind semnale chimice. Astfel, pot fi procesate, în paralel, volume mari de informaţie în diferite regiuni ale creierului. Cipul TrueNorth realizat de IBM foloseşte 5,4 miliarde de tranzistori şi 256 de milioane de si-napse; se lucrează deja la cipuri de capacitate şi mai mare, iar inventatorii speră ca astfel să realizeze, în viitor, computere foarte rapide care să fi e capabile „să gândească precum oamenii”.

MANIPULAREA AMINTIRILOR CU AJUTORUL FASCICULELOR LUMINOASE

Optogenetica – aşa se numeşte acest nou câmp de cercetare şi presupune utilizarea unor virusuri pen-tru a introduce în neuroni (în neuronii de şoarece, la moment) molecule fotosensibile. Activate de lu-mină, acestea pot să modifi ce activitatea creierului. Activând aceste molecule, cu ajutorul unor fascicule de lumină, cercetătorii au putut şterge din memoria şoarecilor anumite informaţii şi implanta altele noi

(şi false – amintiri ale unor lucruri care nu se întâm-plaseră) şi au putut transforma contextul emoţional al amintirilor dintr-unul negativ într-unul pozitiv.

Controversate, desigur, din teama oamenilor de orice lucru ce presupune manipularea activităţii creierului, aceste cercetări ar putea să fi e folosite în scopuri bune. De exemplu, ar permite medicilor să controleze comportamentul pacienţilor, pentru a-i ajuta pe cei ce suferă de tulburări precum depresia sau schizofrenia sau chiar pentru a atenua durerile şi a reda capacitatea de mişcare celor cu leziuni ale măduvei spinării.

(Va urma)

VREI SĂ ŞTII?VREI SĂ ŞTII?

Cele mai importante realizari ale anului 2014Continuare din nr.2

Pagi

nă de

Nad

ia CO

NSTA

NTIN

OV

(

amic 21

CLUBUL CURIOŞILORCLUBUL CURIOŞILOR

COPACUL CARE… ÎNCARCĂ TELEFOANE!

Ţi s-a întâmplat, probabil, şi nu o singură dată, să te pomeneşti cu telefonul mobil descărcat. Neplăcută situ-aţie, mai ales atunci când ai cea mai mare nevoie de el.

Ei bine, locuitorii oraşului Timişoara din România au acum la dispoziţie o soluţie unică în felul ei. În chiar centrul oraşului, prin străduinţa unui tânăr inteligent şi amator de noutăţi tehnice, a apărut un arbore original, la „umbra” căruia doritorii îşi pot încărca telefoanele mobile. Şi ca un bonus, copacul hi-tech oferă și internet gratuit... Cu trunchi și ramuri din metal, copacul viitoru-lui are o coroană formată din nouă panouri ce transfor-mă energia solară în energie electrică. Ideea, brevetată de un grup de tineri din Serbia şi premiată de Comisia Europeană, a fost importată de un tânăr pasionat de teh-nologie, care a construit, deocamdată, unicul copac hi-tech din România.

Creionul 3D Creionul 3DUn creion de printare 3D, creat de compania londone-

ză Lix, este instrumentul „magic” care permite desena-rea directă, cu mâna liberă, a unor obiecte tridimensio-nale – de la bijuterii la obiecte de decor.

„Creionul” Lixpen, făcut din aluminiu, dispune de un port USB, putând fi astfel alimentat chiar de la un laptop; cântăreşte 35 de grame şi „funcţionează” cu un plastic special, pe care îl topeşte la 150 grade Celsius şi care apoi se solidifi că în contact cu aerul.

Firma inventatoare încearcă acum să pună la dispo-ziţia doritorilor aceste instrumente foarte utile în diver-se domenii. Deocamdată,un asemenea creion este cam scump – în jur de 85 de lire sterline, în perspectivă însă preţul se va diminua.

Avionul solarAvionul solarPrecum se ştie, aviaţia este unul dintre marii

poluatori ai atmosferei. Iată de ce cercetătorii cau-tă cu insistenţă metode de a face zborurile cât mai puţin nocive pentru mediu. O mare speranţă oferă avioanele care folosesc drept combustibil energia solară.

În această lună va începe o inedită călătorie în jurul lumii avionul Solar Impulse 2, care va fi ali-mentat în exclusivitate cu ajutorul energiei solare.

Constructorii susţin că avionul solar se mane-vrează uşor, având o anvergură de 72 de metri - la fel ca un Airbus A380 - şi o greutate de 2.300 de kilograme. De asemenea, este prevăzut să reziste la turbulenţe puternice.

Conceput de doi elveţieni, Bertrand Piccard şi André Borschberg, Solar Impulse 2 este succesorul primului prototip, Solar Impulse 1, care a efectu-

at mai multe zboruri de lungă durată în Europa, Maroc şi a traversat Statele Unite în 2013 cu mai multe escale, fi ind primul avion solar capabil de o astfel de performanţă.

Avionul va pleca din Golful Persic în martie, pentru a profi ta de condiţiile climatice favorabi-le, şi se va îndrepta spre est, spre Marea Arabiei, Myanmar, China, Oceanul Pacifi c, Statele Unite, Oceanul Atlantic, Europa de Sud, Africa de Nord, pentru a reveni la punctul său de plecare. Vor fi efectuate mai multe escale.

Solar Impulse 2 este propulsat de patru motoare electrice, care dezvoltă fi ecare 17,5 cai putere, ali-mentate de 17.248 de celule solare. Ele încarcă în timpul zilei bateriile cu litiu, care au o greutate de 633 de kilograme, oferind avionului o autonomie teoretic nelimitată. Noaptea, viteza sa va fi limita-tă la doar 46 kilometri pe oră pentru a nu epuiza bateriile.

Avionul are însă multe inconveniente ce ţin de condiţiile personalului de zbor. În cabina cu di-mensiuni modeste poate încăpea doar un singur pilot. Pentru a permite mici perioade de somn, un „copilot virtual”, ce include un sistem electronic de monitorizare şi alertă, a fost adăugat în cabină. Acesta va trezi pilotul printr-o brăţară cu vibraţii şi va alerta centrul de control, afl at la Payerne, în cazul apariţiei unor probleme.

amic 22

DE CE UNELE GĂINI FAC OUĂ ALBASTRE?

În materie de gastronomie, în ul-timul timp, în supermarketurile din ţările occidentale, devin din ce în ce mai solicitate ouăle de găină de cu-loare… albăstruie. Nu este vorba de vreun truc al crescătorilor, în realita-te chiar există găini care fac ouă de asemenea culoare. Specialiştii care au studiat fenomenul susţin că ne-obişnuita culoare este cauzată de o mutaţie. Mutaţia a apărut în urmă cu circa 200-500 de ani, la o populaţie de găini originare din America de Sud (numite găini Mapuche, după numele unui grup etnic care trăieşte în Chi-le) şi a fost transmisă la descendenţii acestora, găinile de rasă Araucana, Ameraucana şi altele, crescute în pre-zent în întreaga lume. Amatorii de ouă albăstrui susţin că acestea sunt mai gustoase, bucătarii însă evită să se expună.

Împreună, cei doi ioni alcătuiesc peste 90% dintre toţi ionii dizolvaţi în oceane. Prin defi niţie, sodiul şi clorul sunt elemente chimice sărate. Concentraţia apelor marine este de circa 35%, iar într-un kilome-tru pătrat de apă marină se afl ă circa 120 milioane tone de sare.

Mai precis, dacă s-ar extrage toată sarea din Oceanul Planetar şi s-ar acoperi cu ea suprafaţa pla-netei noastre, Terra ar fi acoperită cu un strat de sare compact, care ar atinge înălţimea unei clădiri cu 40 de etaje!

Mările şi oceanele nu vor deveni mai sărate pe viitor, deoarece circuitul apei în natură şi ciclul transportului sărurilor şi mineralelor în oceane a atins deja o stare stabilă.

Cuptorul cu microunde – dragoste la prima vedere!

Cuptorul cu microunde a intrat în viaţa noastră, ca şi multe alte descoperiri geni-ale, graţie măriei sale Întâmplarea. Istoria spune că totul s-a produs acum mai bine de jumătate de secol, în 1946. Inginerul Percy L.Specer de la Compania Raytheon testa în laborator tuburile radar cu mag-netron, când şi-a dat seama că, din motive necunoscute, brusc, în buzunar i s-a topit un baton de ciocolată, pe care şi-l luase pentru pauză. Întâmplarea l-a pus pe gânduri. După doar câteva zile de meditaţie, cercetătorul a hotărât să experimenteze, punând în magnetron câteva boabe de porumb. Rezulta-tul? Îl cunoaşte acum o lume întreagă – celebrul pop corn! În magnetron a fost plasat apoi un ou. Acesta a început să tremure furios, gata-gata să explodeze. Înţelegând esenţa fenomenului, talentatul inginer a creat, împreună cu un coleg, o cutie din metal cu microunde. Apoi, o colegă le-a propus să facă acolo un hot dog cald! Minune! Totul a fost gata în câteva minute! Au urmat luni de muncă pentru a perfecţiona ideea şi, astfel, la sfârşitul anului, primul cuptor cu microunde a poposit într-un restaurant din Boston. A fost dragoste la prima vedere! Calitatea lui de bază era ra-piditatea cu care încălzea alimentele.

În 1947, compania Raytheon pune în vânzare primele cuptoare cu mi-crounde. Evident, stră-străbunicile cuptoarelor cu microunde de azi se deosebeau radical de cele contemporane. În primul rând, ele costau circa 5000 de dolari! La fel de impresionante erau şi dimensiunile lor: aveau circa 1,8 metri în înălţime şi cântăreau circa 340 de kilograme! Re

dacto

r de r

ubric

ă: Va

lentin

a ROM

ANCI

UC

ru pauză Întâmplarea l a pus

DE CE ESTE SĂRATĂ APA DE CE ESTE SĂRATĂ APA MĂRILOR ŞI OCEANELOR?MĂRILOR ŞI OCEANELOR?

Dacă te-ai scăldat în mare, te-ai convins cât de sărată este apa ei. Şi poate te-ai întrebat de ce e aşa, doar în mări şi oceane se varsă atâtea râuri cu apă dulce? Savanţii au găsit explicaţia fenomenului.

Se ştie că sarea care este în apa oceanelor pro-vine din solul planetei. Ploile care cad pe pământ conţin anumite procente de dioxid de carbon din aer, asta face ca apele ploilor să aibă o concentraţie uşor acidă. Cum apele erodează solul şi rocile, acizii din apele aşa zis dulci ale ploilor dizolvă rocile. Acest proces natural creează ioni, adică particule încărcate electric. Aceşti ioni sunt transportaţi de curenţii de apă în râuri şi fl uvii, iar apoi în mări şi oceane. Mulţi dintre aceşti ioni, precum şi mineralele şi sărurile aduse în mări, sunt consumaţi de microorganismele care trăiesc în ape. Însă, cei care nu sunt consumaţi rămân în apa oceanelor de-a lungul timpului şi ast-fel concentraţia lor creşte foarte mult.

Doi dintre cei mai des întâlniţi ioni din apele să-rate ale mărilor sunt ionii de clor şi cei de sodiu.

amic 23

Reda

ctor d

e rub

rică G

heor

ghe P

OSTO

LACH

E

- Viorico, vreau să-ţi dau un sfat.

- Ce sfat?- N-asculta sfaturile altora.

*** - Am vrut să-i fac cadou un

mărţişor Angelicăi din clasa noastră, dar Viorel mi-a luat-o înainte, i se plânge Aurel mamei.

- Trebuie să te ocupi mai in-tens cu sportul, să fi i mai iute de picior!

*** - Păcat că ziua de 8 martie e

zi de sărbătoare şi nu mergem la ore, îi spune Sandu Olguţei. Ţi-aş fi adus în dar o fl oare…

COŞUL CU BANCURI

GrafologulGrafologul

Balzac pretindea că e bun grafolog şi după scris poate prezice viitorul persoanei. Într-o zi, cineva îi prezin-tă carnetul unui copil, rugându-l să spună ce viitor îi prevede micuţului.

- Nu vă supăraţi dacă vă spun ade-vărul? dori să ştie prozatorul.

- Deloc.- Ei, bine, judecând după scris, co-

pilul acesta n-are niciun viitor, fi ind superfi cial şi nătâng.

- Şi dacă vă spun că acesta este carnetul dumneavoastră pe când eraţi elev, vă menţineţi afi rmaţia?

- Da, fi indcă eu prezic viitorul, nu şi trecutul! răspunse cu prezenţă de spirit marele scriitor.

DE-ALE LUI CARAGIALE

Un diletant în ale scrisului l-a atacat pe Caragiale într-o ga-zetă.

- Articolul dumitale îl iau drept o provocare la duel! i se adresă marele dramaturg şi continuă: Îţi voi răspunde tot în scris. Con-sideră-te deja mort!

*** Caragiale se debarasa de pisălogii pe care-i întâlnea în stradă,

spunându-le:- Iartă-mă că nu mă opresc, dar văd apropiindu-se de mine un

mare pisălog.***

- Ce ziceţi, coane Iancule, de piesa al cărei conţinut îl am în cap? îl întreabă pe Caragiale un tânăr dramaturg.

- E minunată, dar să n-o pui pe hârtie, că o strici…

La oralProfesorul pe Doiniţaa-ntrebat-o: Ce e schiţa?Ea, cu ochii în pământ,n-a „schiţat” nici un cuvânt.

Giuzeppe Navarra

EpigrameEpigrameÎntre eleve- De ce-ai rămas şi azi acasă?Eşti suferindă? Ai vreo boală?- Nu, draga mea, sunt sănătoasă!Mă-bolnăvesc când merg la şcoală!

Ilie IANCU

Ion DIVIZACAVALERUL LICEULUI Colegelor le-a cumpăratFix douăzeci de mărţișoare;Doar de mămica a uitat…Având atâtea domnișoare!

CADOUL LUI NELU În ajun de sărbătoare,De la lecţii a lipsit, Și iubita-nvăţătoareDoar așa… s-a odihnit!!

PARAFRAZĂ„Geaba vii, geaba te duci, Numai rupi nişte papuci” –Trage Dan învăţăminte, Cumpărând încălţăminte.

EXEMPLU DE URMATAi știrbit de tot! Te duLa dentist, îi zic lui Nelu.Şi-mi răspunde piciul: Nu!Vleau să semăn cu bunelu’!

- Trebuie să ştii că un băieţel cu-minte şi bine edu-cat împarte tot ce are cu frăţiorul lui!

- Şi portocalele?- Şi..- Şi bomboanele? - Şi…- Şi jucăriile?- Şi…

- Adică tot, tot?- Da. - Ura! Sunt sal-

vat!- Adică?- Păi, am spart un

geam la bucătărie şi acum se cuvine să împărţim ambii şi chelfăneala !

Aurica DOROGAN

DIALOG LA POARTĂ

- Puştiule, vino până la gard!

- De ce, nene?- Spune, e acasă tăti-

cul?- Da, nene.- Ce face?- Păi… tot ce zice mă-

mica.Vasile LARCO

Ca între fraţiCa între fraţi

GÂDILICI PENTRU AMICIGÂDILICI PENTRU AMICI

amic 24

MAMEI MELEAzi e ziua mamei,Îi dau ghiocei,O caldă-mbrăţişare Şi-o dulce sărutare.Mama mea cea dragă,Tu eşti lumea-ntreagă,Te iubesc şi-mi pare bineSă fac totul pentru tine!

Romil BOICU, Liceul „Vasile Alecsandri”, Bălţi

NUMAI EA...Numai ea poate face minuni,Numai ea îndură furtuni,Numai ea e mereu lângă mine,Numai ea îmi doreşte doar bine,Numai ea luptând cu durerea,Numai ea adunându-şi puterea,Numai ea cu iubire aleasăÎmi dă forţă să merg prin viaţă.Numai ea, numai ea, numai ea,Este scumpa, iubita mama mea!

Natalia POSTICA, Liceul „Ștefan cel Mare”, Molovata, Dubăsari

FLORI PENTRU MAMAGhiocel şi viorea Pentru măiculiţa mea,Un buchet de fl oricele De ziua măicuţei mele! Astă zi minunată Vine cu primăvara odatăŞi încă o dată îi şoptesc Cât de mult eu o iubesc!

 Patricia MORĂRIŢA, Lipcani

MĂ DOAREMă doare când te-aud plângândŞi încerc durerea să ţi-o sting,Mă doare când te văd supăratăŞi mă simt şi eu îndurerată.Mă doare când tu eşti departeSă-ţi dau lacrima deoparte,Sufl etu-mi se face bucăţeleCând tu, măicuţă, ai durere.

Dumitriţa CARAMAN, Brăviceni, Orhei

MAMA MEAMăicuţa mea iubită,Amurgul cel frumos,Mângâietoare-i vorbaAcestui glas duios.Eşti cea mai dulce mamă,Un înger,Un mister,Măreţul dar din cer.Inima ta bunăRăul îl învinge.Amăgitor e timpul,Cărunt acum ţi-i părul.O lacrimă eşti, mamă,Lumină şi adevărul!

Cătălina LEAȘCENCO, Gimnaziul Onești, Hâncești

DOR DE MAMĂMi-a fost dor de tinede când eram un prunc,Mi-a fost dor de tinede când plecam la şcoală,Mi-a fost dor de tine,doar de tine, mamă!Mi-a fost dor de tinede când roua a apărut,Mi-a fost dor de tine de când soarele a răsărit,Mi-a fost dor de tine,doar de tine, mamă!

Paula ROTARU, cl. a IV-a, Școala primară „Alexei Mateevici”, Cahul

MAMEIMâinile tale – un univers aparte,Mă pierd atunci când le ţii departe,Ochii tăi – o galaxie de stele,În care se refl ectă bucuriile mele.Părul tău – o pânză de năframă,Ce m-aş face fără tine, mamă?!

Iulia BALEANU, Cahul

MAICA MEADintre toate ce-s în lumeCea mai scumpă-i mama.Străluci-vor raze, stele,Însă nu ca mama.S-or muta în zori şi eleToate-n ochii mamei...Când în ceruri o să urceCârd de ciocârlii, Glasul mamei îi va întrece Cântând dulce melodii.Să-ţi aducem măcar o fl oareMartie ne îndeamnăŞi să-ţi ridicăm altareDin iubire, mamă!

Valeria MORARI, Rădoaia, Sângerei

DOR DE MAMĂMi-e dor de tine, mamă,Eu tare te iubesc,Tu eşti frumoasă, blândă,Cu tine mă mândresc.Tu mă ajuţi în toate

Când mie îmi este greu, Tu eşti mereu aproape,La bine şi la rău.În ochii tăi albaştri,Mereu eu mă scufund.Mămico, mamă dragă,Eu tare te iubescŞi pentru toateÎţi spun din sufl et „mulţumesc”!

Ana CERNEŢCHI, cl. a VIII-a, Liceul „Petru Movilă”, Chișinău

MAMĂ, TE IUBESC!Mămica mea, ești îngerul cel scump,Icoana vieţii mele, cu drag tu m-ai crescut.Copilărie, tu ai plecat demult,Dar dragostea de mamă nicicând nu am s-o uit. Mămica mea, cuvântul tău cel sfântÎl port în sufl et și n-am să-l uit nicicând.Tu-mi dai curaj să merg tot mai departe,Mă-ncurajezi şi mă ajuţi în toateȘi vocea ta îmi este mângâierea,Tu ești a mea speranţă și puterea, Tu ești a mea măicuţă pe vecie,Comoara vieţii mele, cu multă bucurie.Să știi, mămică dragă, te voi iubi mereu,Voi fi mereu cu tine, la bine și la greu.Oriunde eu m-aş duce, de unde aş reveni,Pe veci eu lângă tine alăturea voi fi .

Gabriela GRABOVSCAIA, cl. a VIII-a „G”, Liceul „Petru Movilă”, Chișinău

MAMACine viaţă-ţi dăruieşte,Sufl et de copil?Maica care te iubeşteSub un cer senin.Cine stă şi îţi vegheazăSomnul liniştit?Maica, care te iubeşteMult, la nesfârşit.

Nicoleta MACHEDON, Cahul

Crig

an D

aniel

a, Li

ceul

Teor

etic

„A.I.

Cuza

”, Băl

ţi

amic 25

CÂŞTIGĂ CU NOI 50 DE LEI!CÂŞTIGĂ CU NOI 50 DE LEI!MANIFESTAŢIE

DE MASĂ

OM ÎN VÂRSTĂ

URBE

CAR CERESC

CAL DOBROGEAN

MĂSURI AGRARE

STÂLP DE SUSŢINERE

NU DĂ DIN MÂINI

CARTOF PORCESC

CUTIE!

VEDETĂ DE FILM

DIN MEDIUL MARIN fem.

DANS CU PUPÂTURI

MOARTE ÎN APĂ

A CIOPÂRŢI

APOSTOLUL NECREDINCIOS

RUGAMINTE IMPERATIVĂ

CUREA CANINĂ

ÎMPREUNĂ

SUNT ÎN VÂRSTĂ

ARATĂ DIRECŢIA

APROXIMARE

PICTURĂ MURALĂ MARE

ESENŢĂ DE CEAI

ROŞII ÎN LAN CUREA!

Rezolvaţi integrama

şi explica ţi

sensul cuvântului

insolent, -ă

Decupaţi integrama şi cuponul

şi trimiteţi-le pe adresa redacţiei.

Câştigătorul concursului

din numărul trecut:

Frumosu Adrian,

or. Criuleni

Măria sa Timpul mi-a permis să mai zăbovesc puţin și să iau stiloul în mână, să-mi răscolesc puţin amintirile și să mă opresc la icoana sufl etului meu - Mama. Scumpa mea măicuţă, îţi sărut mâinile moi, care au știut să mă mângâie cu atâta blândeţe pe creştet. Pașii dumitale au co-lindat dealurile și văile, purtându-te la muncă, ca să avem în casă o bucăţică de pâine…

Cum de-au trecut atât de repede acești ani frumoși – anii tinereţii dumitale și anii copilăriei mele? Oare cum trece timpul, încât este în stare să ia cu el toate bucuri-ile zilei trecute și să le transforme în cetatea cu numele ,,Ieri”?

Mamă, să ştii că întotdeauna voi reveni acasă ca să te sărut pe obraji și să te cuprind cu dor.

Alexandrina CARPOVICI, Salcia, Șoldănești ***

…Mama este patria mea. Tot ce este în ea îmi este sfânt şi drag. În ea se afl ă cartea de lumină. Cuvântul ei îmi este

povaţă pentru viaţă, care ne învaţă să iubim. Mâinile ei miroase a pâine caldă. Ochii ei calzi şi blânzi ar putea reda întreg universul pictat de mii de stele. Aş vrea mereu să fi u lângă mama, să-i veghez zilele senine…

Victoria ISAEV, Pârâta, Dubăsari***

… Mă uit în oglindă şi mă cuprinde un gând: tu, dra-gă mamă, mi-ai dat nu doar viaţă, un nume, o educaţie aleasă, ci şi ochii tăi plini de viaţă, mi-ai dat şi părul tău uşor ondulat, mi-ai dat zâmbetul tău plin de afecţiune… Mă uit la tine şi văd cum grijile, nopţile nedormite şi-au pus amprenta asupra chipului tău: părul tău, cândva negru ca pana corbului, este ţesut cu fi re de argint… Însă pentru mine, scumpă mamă, ai rămas aceeaşi, cea mai iubitoare fi inţă de pe lume! Şi nu uita că dragostea mea faţă de tine va fi mereu dinamică: azi te iubesc mai mult ca ieri, dar mai puţin ca mâine!

Veronica ROȘCA, Colibași, Cahul

Scrisori pentru MAMA

amic 26

IZVOR DE CUNOŞTINŢELectura este un izvor nesecat de

cunoştinţe. Precum n-am putea exis-ta fără apă, aşa nu puteam exista fără veşnica căutare a cuvântului. Lectu-rând zi de zi, creşti spiritual, îţi dez-volţi propria personalitate. Lectura îţi dă viaţă, te face să vizitezi spaţii necunoscute. Intrând într-o bibliote-că, mirosul de carte te cheamă să iei cartea în mână, să o răsfoieşti, să o citeşti.

Un om ce nu citeşte e asemeni unei fântâni ce a secat, e părăsit de cursul vieţii, e părăsit de cuvânt, e părăsit de raza de soare şi de raza succesului.

Gabriela AGACHI, clasa a VI-a, Gimnaziul Pelinia, Drochia

CĂRŢILE SUFLETULUICărţile au o funcţie dublă în viaţa mea: cea de

părinte care mă îndrumă în viaţă şi cea de revelaţie, mijloc de relaxare. Cititul cărţilor niciodată nu mă oboseşte şi nu mă plictiseşte. Citesc mult şi cu mare interes, căci am de învăţat lucruri utile şi frumoase. Lecturile mele niciodată n-au fost în detrimentul în-văţăturii, ba dimpotrivă – întotdeauna m-au ajutat la şcoală, dar şi în viaţa personală. Am învăţat multe din cărţi, dar la fel de util îmi este şi internetul în acumularea informaţiilor. Însă, aceste două ocupa-ţii sunt lucruri diferite. Cărţile sunt mai aproape de sufl et.

Nicoleta NANI, Ulmu, Ialoveni

DULCEA MEA COPILĂRIE

Copilăria este aceea care ne înfrumuseţează întreaga viaţă, ră-mânându-ne în amintire pentru totdeauna. Din copilărie încep vi-surile noastre. E un tărâm magic ce ne poartă spre cele mai minu-nate poteci. Copilăria mea s-a pe-trecut într-un orăşel mic, dar atât de frumos pentru mine! La fel de minunat a fost şi în casa bunicii mele. Aici mi-am petrecut clipe de neuitat, am învăţat cele mai im-portante lucruri. Copilăria mea se regăseşte în poala bunicii mele, care îmi depăna poveşti minuna-te, mă mângâia pe creştet şi îmi şoptea vorbe dulci. Poveştile bu-nicii şi învăţămintele părinţilor m-au ajutat să cunosc şi să cresc într-o lume plină de armonie.Chiar dacă am crescut deja mare, păstrez în sufl et toate momentele fermecătoare ale copilăriei mele.

Mihaela POLIȘCIUC, Șoldănești

Gânduri din plicuriGânduri din plicuri

Dragă „a”MIC”, sunt o cititoare fi delă a revis-tei, vă citesc de mulţi ani. Învăţ în clasa a IX-a şi mă bucur că încă mai există oameni atât de minunaţi, care depun o muncă enormă pentru a edita o astfel de revistă, pentru ca noi să avem posibilitatea să citim şi să ne bucurăm de paginile ei interesante şi frumoase. Aş vrea să contribui şi eu măcar un pic la crearea revistei mele preferate prin ceea ce am scris mai jos.

Dumitriţa UNGUREANU, Gimnaziul Voinescu, Hâncești

MUZICA ÎN VIAŢA NOASTRĂCred că nu există om pe faţa pământului căruia

să nu-i placă vreun gen de muzică. Muzica este ceva atât de miraculos, încât face să vibreze coardele su-fl etului meu. Îmi place să ascult muzică atunci când îmi este greu pe sufl et, dar şi atunci când sunt bi-nedispusă. Ea este o parte din mine, mă ajută să-mi

găsesc echilibrul. Îmi place muzica de calitate şi nu încerc niciodată să impun altcuiva un anumit fel de muzică. Fiecare ascultă ce-i place. Important este ca muzica să fi e mereu în sufl etele noastre, căci ea dă mai multă culoare vieţii.

PLEC ÎN CĂUTAREA MEAPlec, dar mă voi întoarce cândva. Plec în căutarea

mea. Vreau să iau înapoi ce mi-au furat anii. Plec după mama, pentru că o vreau alături de mine în nopţile negre de toamnă, în nopţile când nici măcar eu nu ştiu ce-mi doresc de la viaţă. Mă voi întoarce în acea zi în care mă voi trezi dimineaţa şi-mi va fi dor de casa în care am copilărit, de ceaiul pregătit de mama, de căldura sobei… Îmi va fi atât de dor, încât voi urla de durere. În acea zi o voi lua pe mama de mână şi mă voi întoarce. Întorcându-mă acasă, mă voi regăsi pe mine însămi şi promit că voi fi fericită.

amic 27

CINEMA

Tânăra actriţă din Marea Britanie, născută la 5 aprilie 1989, se remarcă tot mai mult în cinematografi e. De mică i-a plăcut arta, îndeosebi teatrul. A absolvit Şcoala de Muzică şi Dramă „Gildholl”. Numele ei a fost prezent pe afi şele mai mul-tor teatre engleze. Însă, în 2010, tânăra actriţă decide să se orien-teze spre cinema şi televiziune. S-a fi lmat în câteva seriale TV, însă succesul a venit în urma prestaţiei din serialul Downton Abbey. A urmat proiectul de proporţii Wrath of the Titans, în care a jucat rolul Corinei, după care pelicula Fast Girls.

Anul 2015 a debutat pentru

tânăra actriţă foarte bine, ea fi ind distribuită în rolul prin-cipal din noua peliculă Cinde-rella.

Tatiana Spânu este o tânără interpretă de muzică uşoară din ţara noastră, care te cucereşte prin talentul său, prin vocea deosebită şi prin simplitate. A crescut într-o familie unde muzica a fost me-reu prezentă, de aceea nu îşi poate imagina viaţa fără muzică.

- Muzica pentru tine este...- Muzica, pentru mine, este totul.

Muzica este emoţie, sentiment, do-rinţă. Prin ea îmi exprim sentimen-tele şi prin ea trăiesc. Am îndrăgit-o de la o vârstă destul de fragedă. La nouă ani le-am zis părinţilor că vreau să studiez pianul.

- Ai şi alte pasiuni?- Arta, cultura este sufl etul meu

şi altceva nu cred că poate avea loc în viaţa mea. Am terminat studiile la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Nu am o altă profesie. Sunt pasionată de tot ce e frumos.

- Cu cine colaborezi la scrie-rea pieselor?

- Majoritatea pieselor mele, care sunt 24 la număr, au fost scrise de Viorel Ţigănash. Din păcate, el e ple-cat de ceva timp peste hotare, s-a stabilit acolo şi de atunci sunt în căutare de noi colaborări şi de idei frumoase.

- Suntem în prima lună de primăvară, aşa că nu pot să nu te

La 65 de ani de la debutul fi lmului de animaţie Cinderella, cei de la Disney se întorc pe tărâmul magiei şi al fantas-ticului, readucând la viaţă pe frumoasa Cenuşăreasă într-un nou fi lm, în regia britanicului Kenneth Branagh. În primul trailer pentru Cinderella o ve-dem pe Lily James în rolul Ce-nuşăresei, pe Cate Blanchett în rolul mamei vitrege şi pe Helena Bonham Carter în rolul Ursitoarei. Filmul live-action

Cinderella se anunţă un adevă-rat succes.

Regizorul Kenneth Branagh mărturiseşte: „Este un proiect difi cil, pentru ca toţi ştim po-vestea, cum începe şi cum se termină. Eu vreau să ofer o perspectivă nouă, mai vie. Am vrut să recreez acea lume de basm şi să-i oferim un aer con-temporan”.

CENUŞĂREASA CENUŞĂREASA

ESTE READUSĂ LA VIAŢĂESTE READUSĂ LA VIAŢĂ

LILY JAMES TATIANA

SPÂNU: „MUZICA, „MUZICA,

PENTRU MINE, PENTRU

ESTE TOTUL” ESTE

MUZICĂ

amic 28

La cinci ani de la albumul Humanoid, formaţia germană scoate cel de-al şaselea album – Kings of Suburbia. Spre deose-bire de cele precedente, este în limba engleză.

Componenţii formaţiei, fra-ţii Kaulitz – puştii din Magde-burg – astăzi sunt de nerecu-noscut. S-au stabilit în SUA, unde sunt vânaţi de paparazzi la tot pasul. Le-a fost cam greu să se obişnuiască să trăiască mai tot timpul sub blitzul unui aparat de luat vederi.

După o cină la restaurantul Katsuya din Hollywood, Bill Kaulitz aproape că era să treacă neobservat de fotografi . Oche-larii de soare supradimensio-nali şi părul blond l-ar fi putut

ajuta să se furişeze incognito, însă a fost surprins totuşi. De voie, de nevoie, Bill Kaulitz s-a lăsat pozat cu noua sa freză blondă, care a plăcut fanilor...Gemenii Bill şi Tom Kaulitz, născuţi pe 1 septembrie 1989, au început să cânte pe când aveau doar nouă ani. Primul single s-a dovedit a fi un succes, Durch den Monsum ocupând lo-cul I în topurile din Germania şi Austria. După lansarea al-bumului Schrei în septembrie 2005, au urmat alte trei single-uri de succes.

Cu anii, popularitatea for-maţiei a crescut, chiar dacă vocea lui Bill a început să se schimbe, generând astfel relan-sarea albumului Schrei.

întreb care sunt fl orile tale pre-ferate.

- Fiecare fl oare este minunată în felul ei şi noi trebuie să învăţăm să le iubim pe toate. În curtea mea sunt sute de trandafi ri. În casă am o co-lecţie de fl ori de cameră. Florile au şi ele sufl et şi au mereu nevoie de iubire.

- Îţi găseşti timp pentru lectu-ră? Ai o carte îndrăgită pe care ai propune-o şi cititorilor noştri ?

- Timp pentru lectură trebuie să găsim întotdeauna. Ultima car-te citită care mi-a rămas în suflet este „Cele nouă chipuri ale inimii” de Anita Nair. Este un amestec exotic irezistibil: poveste de dra-goste, elemente mistice şi valori culturale. O altă carte care mi-a lăsat o amprentă pe tot parcursul vieţii este „Adam şi Eva” de Liviu Rebreanu. Este un roman de dra-goste mai aparte şi îl recomand cu drag.

- Ce-ţi doreai când erai mică, visai să ajungi interpretă?

- Zilele astea am găsit o agendă secretă pe care am făcut-o la vârsta de unsprezece ani. În ea scria: „Pasiu-nea mea este muzica, învăţ să cânt la pian. Doresc în viitor să devin artistă renumită”.

A dialogat Marina DAMASCHIN

„MUZICA,

PENTRU MINE, MINE,

ESTE TOTUL” TOTUL”TOKIOTOKIO HOTEL, HOTEL, CU UN NOU ALBUMCU UN NOU ALBUM

Pagi

ni de

Crist

ian Z

AVAD

SCHI

2004

2014

LILY JAMES