UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Absenteismul la vot în timpul alegerilor

prezindenţiale din 1990 până în 2009

Bogdan Anghel SPR III

2010

Alegerile reprezintă principiul de bază al democraţiilor reprezentative. Ele asigură

guvernanţilor legitimitatea politică. Prin urmare, alegerile sunt o componentă principală a

sistemelor politice democratice, în baza cărora se realizează principiul transmiterii de către

cetăţeni a funcţiilor de conducere cu statul persoanelor care sunt în stare să le apere drepturile şi

libertăţile lor legitime.

O democraţie nu poate fi construită dacă nu are la bază alegeri libere. Alegerile sunt o

condiţie sine qua non a guvernării democratice1. Alegerile reprezintă procedura centrală a

reprezentării în democraţiile moderne, iar generaţia noastră a reuşit progrese substanţiale în

cunoaşterea felului în care votanţii ajung să ia deciziile2. Alegerile s-au impus în istoria

constituţională a lumii ca activităţi cărora le este specific efervescenţa socială şi politică în

societate, competiţii la care căştigă cei mai buni3.

Renaşterea democraţiei româneşti este în strânsă legătură cu redimensionarea clasei

politice. Realizând o critică privind „legitimitatea democratică a democraţiei de tranziţie”, Daniel

Barbu constată că „după 1989, societatea românească a regăsit vechiul făgaş al anomiei şi al

lipsei de responsabilitate pentru deciziile publice şi pentru binele comun, din care fusese scoasă

cu forţa de către totalitarism”4. În plus, „din resturile totalitarismului nu s-a născut însă

democraţia”5, ci a rezultat un regim politic hibrid, ale cărui instituţii au trebuit să primească în

mod continuu lecţii de democraţie. În ceea ce priveşte politicienii, aceştia „recurg acum la

renegarea comunismului ca la o modalitate de a refuza să accepte că propriile lor cariere,

începute înainte de 1989 sunt, în principiu, rezultatul unei selecţii bazate pe criteriul fidelităţii

declarate faţă de ideologia şi/sau instituţiile socialismului de stat”6

Alegerile care ne preocupă în mod direct sunt alegerile ce s-au desfăşurat în România,

imediat după căderea regimului dictatorial în decembrie 1989. Tema principală a acestei lucrări o

1 Vernon BOGDANOR, David BUTLER, „Electoral Systems and Their Political Consequences”, London, NY: Cambridge University Press, 19832 Ibidem p213 R. E GOODIN., H.-D KLINGEMANN., „Manual de ştiinţă politică”, Iaşi: Polirom, 20054 Daniel BARBU, „Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă”, Ed. Nemira, Bucureşti, 2004, p. 20.5 Ibidem, p. 20.6 Ibidem, p. 17.

1

reprezintă evoluţia ratei de absenteism în rândul alegătorilor, la toate alegerile prezidenţiale

începând cu anul 1990 şi terminând cu anul 2009. Lucrarea va încerca să demonstreze cauzele

acestui fenomen, motivele care-i determină pe alegători să recurgă la această formă de expresie,

atitudinea autorităţilor faţă de această practică şi metodele pe care şi le doresc a le pune în

practică pentru a stopa acest proces. Aşadar, întrebările importante din cadrul acestei lucrări sunt

următoarele:

a) Este absenteismul favorizat de frecvenţa alegerilor?

b) Printre cauzele ce declanşează acest fenomen se poate regăsi calitatea clasei

politice?

c) Este absenteismul un trend? Sau depinde de natura alegerilor?

d) Absenteismul reprezintă o sancţiune adusă clasei politice sau lipsa de interes a

cetăţeanului?

e) Poate fi absenteismul considerat un rezultat al comportamentului colectiv?

Pentru a putea discuta şi a stabili valoarea de adevăr a acestor, este necesar să stabilim

teoriile în care vom încadra acest studiu. Întrucât, absenteismul este un comportament electoral

ce poate fi privit ca un comportament de masă, deoarece afectează o parte semnificativă a

alegătorilor români ne putem alege următoarele teorii ale dinamicii mulţimii.

Teoria contagiunii

„Explică comportamentul mulţimii ca un rezultat al unui “suflet colectiv”, pierderea

identităţii individuale din cauza răspândirii “contagioase” a emoţiilor stârnite de situaţie.

Indivizii îşi transferă părerile şi responsabilitatea colectivului. Mulţimea are propria sa viaţă,

independentă de personalităţile participanţilor sau de normele sociale existente.”7

Teoria convergenţei

7 Gustave LE BON, „Psychologie des foules”, PUF, 1998

2

„Explică comportamentul mulţimii ca fiind comportamentele unor indivizi cu aceeaşi

stare de spirit care sunt atraşi într-o situaţie şi apoi acţionează în comun datorită asemănărilor

existente ale personalităţii.”8

Teoria normei emergente

„Consideră că comportamentul mulţimii poate fi explicat prin norme sociale care apar din

interacţiunea participanţilor într-un eveniment colectiv.”9

Alte forme de comportament colectiv

„Comportamentul de masă se manifestă atunci când oamenii reacţionează într-un mod

asemănător la un eveniment, deşi fizic ei pot fi răspândiţi. Ele pot fi:

Opinia publică este formată din ideile colective ale unui public asupra unei probleme

precise (la un anumit moment în timp).

Liderii de opinie sunt indivizi cu statut superior care joacă un rol important în formarea

ideilor unui public. Acest rol se bazează pe o cunoaştere prezumată, pe statutul social, iar

uneori persoanele cu poziţii cheie din mass-media servesc ca lideri de opinie.

Propaganda reprezintă informaţii sau puncte de vedere care încearcă, în mod deliberat, să

influenţeze şi să modeleze opinia publică. Ea nu este în mod necesar falsă; totuşi ea nu

este informaţie neutră. Scopul ei este să susţină un anumit punct de vedere şi astfel să

convingă oamenii de corectitudinea opiniei dorite.”10

„O altă problemă care face obiectul analizelor politologice este aceea de a stabili cum şi

de ce electoratul are anumite preferinţe sau pur şi simplu se refugiază în zona indiferenţei, a

absentarismului. În acest sens se pot distinge următoarele comportamente:

1. participarea activă-prezenţă la vot din interes direct pentru politică, angajare în practici

politice, participare la reuniuni electorale, tendinţe de a influenţa pe alţii etc.;

2. participarea pasivă – respect pentru legea electorală sau înţelegerea prezenţei la vot ca o

datorie cetăţenească, însă fără interes manifest pentru politică sau pentru practici politice în

general;8 J. DOLLARD, L. W. DOOB, N. E. MILLER, O. H. MOWRER, R. R. SEARS. „Frustration and aggression”. New Haven: Yale University Freer, 19399 Ralph H. TURNER, „Collective behavior” , Prentice-Hall, Englewood Cliffs, 195710http://www.britannica.com/EBchecked/topic/58677/behavioral-science, accesat la data de 10 ianuarie 2010

3

3. absenteism activ- neparticiparea la vot ca un act politic deliberat, ca urmare a voinţei de a nu

participa la legitimarea unui sistem politic, ori care ar fi el;

4. absenteism pasiv- generat de lipsa interesului pentru politică sau motivat prin eventuala

izolare geografică sau socială a unor alegători.

Activ sau inactiv, partizan sau indiferent, corect informat ori supus manipulării,

alegătorul este ţintă a politicii şi a politicenilor, iar într-un sistem democratic, dreptul de vot este

unul din pilonii statului de cetăţean.”11

„Comportamentul politic care se află într-o continuă modelare, sub influenţa unei

mulţimi de factori, imprimă anumite dimensiuni schimbării electorale (opţiunilor electoratului).

Şi, în acest sens, politologii vorbesc de trei dimensiuni distincte:

-magnitudinea schimbării electorale, în cazul transferului masiv de voturi sau de

preferinţe de la o forţă politică la alta;

-viteza sau rapiditatea schimbării opţiunilor înainte, în timpul campaniei electorale sau

chiar în ziua scrutinului;

- durata schimbării, care poate fi critică, tranzitorie sau deviată.

În analiza comportamentelor politice (inclusiv la vot) sunt de luat în seamă o serie de

variabile care le determină schimbarea şi anume:

- oferta politică,

- gradul de cultură civică,

- „mişcările” în interiorul, absenteismului,

- evoluţiile în timp ale unui sistem sau actor politic,

-posibilele şi diversele „reconversii” politice generate, între altele, de schimbări în situaţia

social-economică obiectivă a alegătorilor.”12

„Teoria clasică a grupurilor are la bază două postulate principale şi anume (1) actorii

politici au conduite raţionale şi (2) grupurile sunt, ca şi indivizii, dotate cu voinţă în sensul că

ştiu să-şi definească interesele, să elaboreze strategii şi să se mobilizeze pentru a le apăra.

11 Raymond E. WOLFINGER, „The influence of precint work on voting behaviour”, Public Opinion Quarterly, volume 27, 196312 ibidem

4

Dintr-o perspectivă particulară, cea a participării la vot, Guyonnet distinge două modele

explicative şi anume analiza strategică respectiv ecologică”13. Prima presupune alegerea raţională

a actorului şi stabileşte o analogia între piaţa politică şi cea economică iarcea de a doua este

fundamentată pe corelaţia dintre comportamentele electorale şi spaţiile geografice respectiv

comportamentele politice şi variabilele sociologice.

„Actul de a vota este asimilat (în campanie dar nu numai) cu schimbarea sau menţinerea

anumitor actori politici şi chiar cu a unor politici publice, fiind propusă o relaţie cauzală între vot

şi acestea din urmă. Marea majoritate a alegătorilor nu folosesc un raţionament ştiinţific pentru a

participa la joc deoarece prea puţini dintre ei dacă ar fi conştienţi de probabilitatea de a câştiga ar

mai participa la joc”14. Prin analogie, şi cu anumite corecţii, imaginea votului ca ritual poate fi

extinsă şi asupra celorlalte forme de participare civico-politică. Continuând teoria participării

ritualice, unii autori merg chiar mai departe, considerând că participarea politică a cetăţenilor se

datorează mai puţin unor caracteristici personale cât mai ales capacităţii societăţii de a „difuza şi

întreţine o normă democratică”.15

Dincolo de teoriile prezentate anterior, studiile empirice au identificat factorii concreţi

care influenţează participarea (la nivelul tipurilor şi gradelor de participare).

„Printre categoriile majore de factori care influenţează participarea sunt menţionate

adesea următoarele categorii: trăsături individuale ale votanţilor (resursele socio-economice:

educaţia, venitul, ocupaţia, etc.), caracteristicile sistemului (sistemul electoral, procedurile şi

regulile electorale, proporţional sau nu, frecvenţa alegerilor, rolul partidelor, numărul de partide,

separarea puterilor, votul prin poştă, etc.) şi contextul politic şi cultural (mobilizarea de către

partide, tipul alegerilor, cât de strânsă e competiţia, candidaţii, tipul de campanie: negativă sau

pozitivă)”16.

13 Paul GUYONNET, „Le vote comme produit historique de la pensee magique”, în Revue Francaise deScience Politique, vol. 44, nr. 6, 199414 Idem 15 Bernard DENNI, Patrick LECOMTE, „Sociologia politicului” , Eikon, Cluj-Napoca 2004. p 5016 Therese REITAN, „Too sick to vote? Public health and voter urnout during the 1990s, în Communist and Post-Communist Studies, vol. 36.” 2003 http://www.sciencedirect.com/science/journal/0967067X, accesat în 10 ianuarie 2010

5

„Dincolo de diferenţe şi accente există o serie de factori care se regăsesc în mai multe

dintre acestea. Printre aceştia se numărăr factori precum statusul, condiţiile economice percepute,

opiniile, atitudinile, valorile şi cunoştiinţele politice. Statusul socio-economic corelează pozitiv

cu participarea politică şi nu negativ aşa cum ne-am aştepta conform teoriei frustrării sociale

(frustrarea este mai mare în cazul celor cu resurse mai mici deci aceştia ar trebui să participe /

protesteze într-o măsură mai mare)”17. Pe de altă parte însă, cei cu resurse de bază mai mici

urmăresc în primul rând satisfacerea acestor nevoi şi au mai puţin timp pentru acţiuni sociale.

„Rezidenţa (urbană sau rurală): în general participarea electorală dar şi cea relativă la

viaţa localităţii este mai mare în rural decât urban (această situaţie se regăseşte şi în cazul

României). În ceea ce priveşte însărestul formelor de participare politică, relaţia este inversă.

Manifestaţiile au loc cel mai adesea înlocalităţile urbane (relaţia este însă viciată de faptul că

instituţiile împotriva cărora se manifestă au sediile în aceste tipuri de localităţi). Participarea

convenţională este mai dependentă de presiunile sociologice ale mediului de viaţă decât

participarea protestatară (aceasta din urmă este influenţată mai mult de mobilizarea cognitivă şi

de conjunctură)”18. „Vârsta şi genul: participarea creşte cu vârsta dar până la un anumit prag

(vârsta de 75 ani în Franţa, respectiv 60 la noi) apoi scade din nou. Prin urmare, participarea la

vot este o practică politică care este adoptată relativ târziu şi părăsită la o vârstă mai avansată

comparativ cu alte forme de acţiune socială. Tinerii participă la manifestaţii însă într-o măsură

mai mare. Participarea este mai mică în cazul femeilor dar diferenţele de gen sunt datorate, cel

puţin în parte, altor diferenţe, de statut de exemplu (activ versus inactiv; femeile active, ocupate

participă într-o măsură relativ similară cu bărbaţii). Acest lucru explică şi de ce diferenţa de

participare dintre genuri s-a redus începând cu anii ‘70 în occident”19.

„Sistemul de valori la nivel societal este de asemenea relaţionat cu participarea. Astfel,

sistemele de valori tradiţionale favorizează angajarea în forme convenţionale de participare

politică (votul) în timp ce formele protestatare sunt susţinute mai mult de cultura de stânga,

valorile postmaterialiste ale liberalismului cultural şi universalismului.

17 Idem p 26 - 2718 Op. Cit. p. 3019 Ibidem p. 33

6

Organizarea şi funcţionarea sistemului politic, natura şi diversitatea mijloacelor de expresie

populare garantate de drepturile civile şi civice, gradul de descentralizare al instituţiilor afectează

participarea. Cu aplicare la vot, studiile au arătat faptul că nu toate tipurile de alegeri au aceeaşi

putere de mobilizare, absenteismul crescând în ordinea următoarelor tipuri de alegeri:

prezidenţiale, legislative, municipale, referendumuri, cantonale, europene.”20

Opţiunile şi participarea la vot la alegerile prezidenţiale (1990-2009)

Interesul românilor pentru vot s-a situat pe o traiectorie descendentă din 1990, atunci

când au avut loc primele alegeri prezidenţiale de după Revoluţie, până la ultimul scrutin, din

2009. Cea mai mare prezenţa la vot s-a consemnat la alegerile din 1990, peste 14 milioane de

alegători, în timp ce în cel de-al primul tur al alegerilor din 2009 s-a înregistrat o prezenţă de

9.946.748 milioane adică 54,37 % .

„Ion Iliescu a fost singurul preşedinte care a câştigat din primul tur, la primele alegeri

postdecembriste, care au avut loc la 20 mai 1990. Prezenţa la vot a fost masivă, 14.826.616 de

alegători dintr-un total de 17.200.722 înscrişi pe liste, ceea ce reprezintă un procent de 86%, cel

mai mare de până în prezent.

În 1992, prezenţa la vot a fost mult mai redusă. Astfel, pe 27 septembrie 1992, la primul

tur de scrutin, participarea la vot a fost de 76,3%, adică au venit la urne 12.496.430 de români

din totalul celor 16.380.663 cu drept de vot. La cel de-al doilea tur prezenţa la vot a fost mai

scăzută ca în primul tur, fiind doar de 73% (12.153.810 de alegători).

Primul tur al alegerilor prezidenţiale din 1996, care a avut loc la 3 noiembrie, a

consemnat o prezenţă la vot de 76%. Cu alte cuvinte, dintre cei 17.218.654 de români cu drept de

vot, s-au prezentat la urne 13.088.388. În cel de-al doilea tur, din 17 noiembrie 1996, au

participat 13.078.883 de electori (75,9 %).

Peste patru ani, la alegerile din 2000, participarea la vot a cunoscut o nouă scădere. La

primul tur, organizat pe 26 noiembrie, au venit la vot 11.559. 458 de alegători (65,3%) din cei

20 William KOMBLUM, „Sociology in a Changing World”. New York, Ed. Holt, Rinehart and Winston, Inc., 1988

7

17.699.727 înscrişi pe liste. În cel de-al doilea tur, de pe 10 decembrie 2000, prezenţa la vot a

fost de 10.184.715 (57,5%) din cei 17.699.727 înscrişi pe liste.”21

„La alegerile prezidenţiale din 2004, din 28 noiembrie, au participat 10.794.653 de

români (58,93%) din cei 18.449.344 cu drept de vot, peste două saptamani, pe 12 decembrie,

procentul prezenţei la vot a fost de 55,2% ( 10.112.262 de alegători).”22

„Ultimele alegeri prezidenţiale din România, ce au avut loc în data de 22 noiembrie

2009, respectiv, 6 decembrie 2009, au consemnat următoarele rezultate din punct de vedere al

prezenţei la vot. Astfel, în primul tur s-au prezentat la urne 9.946.748 din 18.293.277 de cetăţeni

cu drept de vot (54,37%) iar turul al doilea s-au prezentat 10.483.815 din 18.303.224 de cetăţeni

cu drept de vot (58,02%).”23

Pentru a putea stabili valorile de adevăr ale ipotezelor propuse, trebuie să stabilim

modul de construire al chestionarului, respectiv al sondajului. Aşadar, referitor la universul

21 http://stiri.rol.ro/content/view/52157/2/, accesat la data de 11 ianuarie 201022 www.bec2004.ro/pdf/T19_19.pdf, accesat la data de 10 ianuarie 201023 Site-ul oficial BEC, www.bec2009p.ro/, accesat la data de 10 ianuarie 2010

8

populaţiei, vom alege ca subiecţi ai acestui chestionar, un număr de 20 de persoane, toţi cetăţenii

care au împlinit vârsta de 18 ani. Se vor alege în mod aleatoriu, 10 persoane care să aibă între 20

şi 30 de ani şi alte 10 persoane care să aibă vârstele cuprinse între 50 şi 60 de ani. „Chestionarul

va trebui să respecte următoarea structură:

Subiectul – oferă o imagine de ansamblu a problemei

Descrierea problemei - surprinde ariile de manifestare, sursele şi motivele care menţin în

actualitate problema.

Grupuri ţintă - include indivizii şi grupurile sociale afectate sau privilegiate de către

existenţa acestei probleme.

Impactul - calculează costurile, dificultăţile, ameninţările şi efectele existenţei acestei

probleme asupra mediului şi structurilor sociale.

Dinamica - identifică tendinţele şi momentele critice ale problemei, perpetuarea ei pe o

perioadă mai îndelungată de timp care o profilează în calitate de tendinţe dominante

asupra vieţii publice, economice, sociale.

Factori – identifică instituţii, grupuri, actori antrenaţi în raporturi sociale care includ

problematica ori se confruntă cu aspectele acute ale acesteia, conduita prealabila a

acestora.

Anticipări - descrie evoluţii probabile în viitorul apropiat.

Întrebări - surprind esenţa problematicii şi impactul acesteia atât în trecut cât şi în viitor.

Pentru a structura aceasta cercetare si pentru a ordona intr-un format logic descrierea

problemelor identificate, am repartizat probleme identificate in cadrul a patru mari grupuri de

impact: politic, economic, social, extern.”24

Întrebările din chestionar sunt exact ipotezele acestei lucrări pentru a vedea în ce

masură acestea pot fi infirmate sau, eventual, confirmate de către masa alegătorilor din România.

Aşadar la întrebarea „ Este absenteismul o cauză a frecvenţei alegerilor?” cu variantele de

răspuns a) este o cauză foarte importantă b) este o cauză importantă c) este o cauză puţin

importantă, 8 respondenţi din totalul de 20 au răspuns că este o urmare a frecvenţei alegerilor, 6

24 Igor MUNTEANU, Ghenadie MOCANU, „100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2006” Fundaţia Friedrich Ebert, Chişinău, 2006

9

au răspuns că este o cauză puţin importantă iar restul de 6 respondenţi au ales varianta conform

căreia frecvenţa alegerilor determină o rata a prezenţei la vot foarte scăzută.

La întrebarea „ În ce măsură calitatea clasei politice influenţează absenteismul la vot?”,

14 persoane au ales varianta a) foarte mult, 4 persoane au ales varianta b) mult, iar 2 persoane au

ales varianta c) foarte puţin.

În urma căutărilor pe acest domeniu am descoperit că cetăţenii sunt nemulţumiţi de

actuala clasă politică şi prin faptul că nu se prezintă la vot ei doresc să-i sancţioneze pe cei pe

care i-au ales folosindu-se de acest mijloc de comunicare.

În cele ce urmeză, voi da citirii o reacţie a unui alegător referitor la calitatea clasei

politice: „Hai să le dăm o lecţie usturătoare!Să stăm în casă şi să ne uitam la ei cum or să se ia

cu mâinile de cap, când or să vadă ca sunt singuri la urne, aşa cum şi noi suntem singuri în faţa

sărăciei,a şomajului,a bolilor profesionale, a părinţilor sărmani cu pensii de mizerie, a copiilor

bolnavi şi fără sprijin, a mizeriei în care au adus ţara asta, o ţară bogată şi fără datorii, pe care au

prăduit-o fără încetare şi încă o prăduiesc. Eu unul nu mai am ce cauta la "vot".”25

Un alt răspuns referitor la calitatea clasei politice este următorul: „De ce nu merg la

vot?. Raspunsul simplu şi direct ar fi că n-am cu cine. Dar mă întind niţel în explicaţii pentru a fi

foarte clar. Pentru că în 20 de ani n-am observat nicio modificare în bine a clasei politice. Pentru

că de două decenii suntem minţiţi, furaţi şi jigniţi de cei care profită de naivitatea noastră de a

crede că ei chiar vor face ceea ce promit în campanie. Pentru că pe oricine aş vota nu se schimbă

ACUM absolut nimic pe scena politică. Vor rămâne aceeaşi hoţi, aceiaşi oameni care îşi vor

declara neputinţa când vor ajunge pe o funcţie sau alta (nu ma refer doar la alegerile de acum) şi

vom rămâne tot cu cei care se vor trezi că vorbeşte gura fără ei, atât în campanie,  cât şi după. Şi

să nu uitam un alt lucru important. Politicienii n-au făcut nimic pentru noi.”26

La întrebarea referitoare la absenteismul privit ca trend, în urma consultărilor

statisticilor oficiale prezentate atât de Biroul Electoral Central cât şi de alte institute de sondare a

opiniei publice şi a voinţei electoratului, se poate observa o scădere a numărului de persoane

25 http://www.9am.ro/comentarii/articol/96033/Romania-intra-in-greva-GENERALA-nu-vom-merge-la-vot.html, accesat la data de 10 ianuarie 201026 http://www.reportervirtual.ro/2009/11/de-ce-nu-merg-la-vot.html, accesat la data de 10 ianuarie 2010

10

prezente la vot în ultimii 20 de ani. Aşadar, dacă în anul 1990, se pleca de la cifra de 86, iată că

în anul 1992 se ajunge la 76,3%, în anul 1996 la 76%, în anul 2000 la 65,3%, în anul 2004 la

58,93% şi în cele din urmă în anul 2009, prezenţa la vot a fost de doar 54,37%. Privind în

ansamblu se observă o tendinţă de scădere progresivă, diferenţa dintre anul 1990 şi anul 2009

fiind de aproape 22 de procente.

Pentru a putea răspunde la întrebarea „Poate fi absenteismul considerat un rezultat al

comportamentului colectiv?” este necesar să privim pe toată întinderea lucrării, elementele ce

demonstrează caracterul colectiv al maselor electorale. Conform teoriilor mai sus menţionate,

teoria contagiunii, a convergenţei şi a normei emergente, ne putem convinge de faptul că această

ipoteză este adevărată întrucât, reiau definişia teoriei contagiunii „explică comportamentul

mulţimii ca un rezultat al unui “suflet colectiv”, pierderea identităţii individuale din cauza

răspândirii “contagioase” a emoţiilor stârnite de situaţie. Indivizii îşi transferă părerile şi

responsabilitatea colectivului. Mulţimea are propria sa viaţă, independentă de personalităţile

participanţilor sau de normele sociale existente.”27 Acest lucru se întâmplă în momentul în care

personalităţile individuale îşi regăsesc opiniile în cadrul unui grup mai mare făcându-l să adopte

aceeaşi poziţie faţă de mersul lucrurilor. Aşa cum am demonstrat mai sus, în afara faptului că

absenteismul este un trend descendent, această scădere intervine şi pe fondul existenţei unui

comportament colectiv la nivel naţional ce-l determină pe alegător să nu îşi exprime opţiunea în

cabina de votare.

Înainte de a trage concluziile acestui studiu, doresc să prezint şi o atitudine pozitivă, a unor

tineri ce doresc să lupte împotriva acestui fenomen ce pare că se acutizează o dată cu trecerea

timpului. „Nu vreau să critic pe nimeni, dar nu e normal şi moral să promovezi şi să aplici

absenteismul la vot. Prin neparticiparea la vot, noi, cetăţenii, ne furăm pe noi înşine, şi nicidecum

pe candidat/candidaţi. Prin absenţa noastră nu facem decât să le permitem altora să decidă în

locul nostru. Şi asta doar pentru că alţii au reuşit să îi mobilizeze. Nu vreau să mă împac cu

gândul că alţii au decis pentru mine.”28

27 Gustave LE BON, „Psychologie des foules”, PUF, 1998 28 http://www.decemergeulavot.ro/?p=40 , accesat la data de 10 ianuarie 2010

11

Pentru a concluziona, trebuie spus faptul că demonstraţia se încadreză în limitele

teoriilor pe care se sprijină şi că ipotezele mai sus formulate sunt confirmate atât prin mijloace

empirice cât şi prin cercetările efectuate.

Se constată o scădere a prezenţei la vot începând cu anul 1990, ajungându-se ca la

ultimele alegeri prezindenţiale să voteze aproximativ o jumătate din populaţia cu drept de vot,

cealaltă jumătate, alegând să protesteze cu privire la modul în care statul a fost condus pe

parcursul celor 20 de ani de democraţie.

Totodată trebuie sa nu uităm faptul că electoratul românesc se confruntă cu o criză

politică, făcându-l astfel să dispreţuiască şi mai mult calitatea clasei politice. Comportamentul

electoral este unul contagios, ce se transmite de la un cetăţean nemulţumit la unul cu o

perspectivă nu bună ci relativ bună referitoare la starea politicii româneşti.

Bibliografie

Cărţi

BARBU, Daniel, „Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă”, Ed.

Nemira, Bucureşti, 2004

12

BOGDANOR, Vernon, BUTLER, David, „Electoral Systems and Their Political

Consequences”, London, NY: Cambridge University Press, 1983

DENNI Bernard, LECOMTE, Patrick „Sociologia politicului” , Eikon, Cluj-Napoca, 2004

DOLLARD, DOOB, MILLER,. MOWRER, SEARS „Frustration and aggression”. New Haven:

Yale University Freer, 1939

R. E GOODIN., H.-D KLINGEMANN., „Manual de ştiinţă politică”, Iaşi: Polirom, 2005

GUYONNET, Paul, „Le vote comme produit historique de la pensee magique”, în Revue

Francaise de

Science Politique, vol. 44, nr. 6, 1994

KOMBLUM, William „Sociology in a Changing World”. New York, Ed. Holt, Rinehart and

Winston, Inc., 1988

LE BON, Gustave, „Psychologie des foules”, PUF, 1998

MUNTEANU, Igor, MOCANU, Ghenadie, „100 cele mai presante probleme ale Republicii

Moldova în 2006” Fundaţia Friedrich Ebert, Chişinău, 2006

TURNER, Ralph „Collective behavior” , Prentice-Hall, Englewood Cliffs, 1957

WOLFINGER, Raymond „The influence of precint work on voting behaviour”, Public Opinion

Quarterly, volume 27, 1963

Articole

13

REITAN, Therese, „Too sick to vote? Public health and voter urnout during the 1990s, în

Communist and Post-Communist Studies, vol. 36.” 2003

http://www.sciencedirect.com/science/journal/0967067X, accesat în 10 ianuarie 2010

Internet

www.britannica.com/EBchecked/topic/58677/behavioral-science, accesat la data de 10 ianuarie

2010

www.bec2004.ro/pdf/T19_19.pdf, accesat la data de 10 ianuarie 2010

www.bec2009p.ro/, accesat la data de 10 ianuarie 2010

www.decemergeulavot.ro/?p=40 , accesat la data de 10 ianuarie 2010

www.stiri.rol.ro/content/view/52157/2/, accesat la data de 11 ianuarie 2010

www.reportervirtual.ro/2009/11/de-ce-nu-merg-la-vot.html, accesat la data de 10 ianuarie 2010

www.9am.ro/comentarii/articol/96033/Romania-intra-in-greva-GENERALA-nu-vom-merge-la-

vot.html, accesat la data de 10 ianuarie 2010

14