Accize pentru cărţi? // RUPEREA RÂNDURILORNumber of View: 310

Ştim ce este un impozit direct. Mai puţin limpezi sunt, în intenţia lor, aşa-numitele impozite

indirecte (şi suplimentare!): taxele vamale, accizele, taxa pe valoare adăugată. Ei bine, taxa

vamală cică ar proteja producătorul autohton. Greu de crezut. Sau, mai precis: e de

crezut doar în rare cazuri. Accizele sunt pură jecmăneală, dar există

explicaţia: birurile sunt colectate din băuturile alcoolice şi ţigări, din petrol şi cafea. Le-am

putea considerataxe pentru nocivitate. Pentru consumatori, e un avertisment: respectaţi

măsura!

Taxa pe valoare adăugată   adună suprapreţ pe drumul de la producătorul direct la

consumatorul ultim, prin reţelele de servicii şi comercializare. Impozitele indirecte

le plăteşte, oricum, consumatorul final. Producătorul şi vânzătorul sunt doar veriga

care acumulează aceste plăţi pentru a le transmite statului. Există aici un aspect

jenant şi incorect etic. Omul trebuie să aibă relaţia lui personală cu statul şi să plătească sau

nu taxele cuvenite, suportând (personal) consecinţele. Până în anul trecut, toate cărţile, ca

bun cultural, erau scutite de plata TVA. Cu excepţia ediţiilor cu caracter publicitar şi a

literaturii erotice. (Excepţia e comparabilă cu accizele pentru tutun şi alcool. Eu chiar aş

propune, pentru limpezire, să se tipărească şi aici timbre de acciz şi să se lipească pe

ambalajul cărţii, ca explicaţie şi avertisment!).