3

Actualitǎţi în familia internaţionalǎ a concurenţei

Prof. univ. dr. Theodor Valentin PURCǍREA

Am participat recent în calitate de “leaddiscussant” la Forumul Global pentruComerţ şi Concurenţǎ, organizat deO.E.C.D., Paris, 15 – 16 mai 2003. Punctulde start l-au reprezentat argumentele înfavoarea unui cadru multilateral destinatîmbunǎtǎţirii contribuţiei politicii concurenţeila comerţul internaţional şi dezvoltare,argumente recunoscute în mod clar lanivelul Organizaţiei Mondiale a Comerţului(O.M.C.) , prin Declaraţia ministerialǎ de laDoha (Qatar, 9-13 noiembrie 2001), fiinddescris şi programul de lucru al O.M.C. pânǎla cea de a cincea Conferinţǎ ministerialǎcare va avea loc la Cancun (Mexic, 10-14septembrie 2003). Dupǎ momentul Doha, la nivelulGrupului de lucru al O.M.C. privindinteracţiunea comerţ – politicǎ aconcurenţei s-a acţionat pentru clarificarea :principiilor fundamentale (inclusivtransparenţa, nediscriminarea şi echitateaproceduralǎ) şi dispoziţiilor referitoare laînţelegeri incorecte ; modalitǎţilor decooperare voluntarǎ ; susţinerii în favoareaîntǎririi progresive a instituţiilor concurenţeiîn ţǎrile în dezvoltare prin întǎrireacapacitǎţilor. Apreciez cǎ se impune a evidenţia uneleaspecte asupra cǎrora s-a insistat în cursuldezbaterilor :

- conceptul de nediscriminare aplicatîn legislaţia în domeniul concurenţeieste exprimat astfel : legislaţiaprotejeazǎ concurenţa, nuconcurenţii .

- principiul tratamentului naţionalpoate fi contrazis prin discriminarea“ de jure” sau “de facto”.

- în ceea ce priveşte nediscriminarea,problema nu este de a şti dacǎexcluderile / exceptǎrile suntbenefice sau prejudiciabile din punctde vedere al politicii de concurenţǎ,

ci dacǎ dispoziţiile existenteantreneazǎ discriminǎri în privinţafirmelor strǎine .

- existǎ observatori care recomandǎca principiul naţiunii celei maifavorizate sǎ nu se aplice încooperarea internaţionalǎ într-uncadru multilateral asupraconcurenţei ;

- este important ca publicul, în senslarg, sǎ înţeleagǎ cǎ pieţeleconcurenţiale sunt esenţiale înfuncţionarea unei economii de piaţǎveritabile ;

- trebuie definitǎ o regulǎ genericǎadaptatǎ la protecţia informaţiilorconfidenţiale într-un cadrumultilateral asupra concurenţei .

- înţelegerile incorecte (“ hard corecartels”) constituie o sursǎ deprejudiciu economic considerabil;ele genereazǎ pierderi şi ineficienţǎşi pot avea efect devastator asupramicilor întreprinderi şi agricultorilor;programele de clemenţǎ nu suntîncununate de succes dacǎ nuexistǎ o puternicǎ certitudine înprivinţa naturii clemenţei care va fiacordatǎ şi dacǎ nu existǎ oameninţare credibilǎ de sancţiunegrea în caz de necooperare ;

- cooperarea internaţionalǎ punctualǎ(“case-specific”) câştigǎ înimportanţǎ (fǎrǎ a neglija, desigur,importanţa cooperǎrii instituţionale).

- examenele de cǎtre perechi (“peerreview”) constituie un instrumentutil, favorizând o mai bunǎ elaborarea politicilor ; programele au anumitecaracteristici de bazǎ (secretariat,membri, criterii de examen) şicomportǎ mai multe stadii (anchetǎ,raport, examen, raport definitiv,raport definitiv revizuit) ; examenele

4

ţǎrilor nemembre O.E.C.D suntsupuse unor constrângeri deresurse.

- elaborarea unei politici deconcurenţǎ eficace în ţǎrile îndezvoltare necesitǎ trei elemente :crearea unei culturi concurenţiale,corectarea distorsiunilor structuraleşi instituţionale, punerea înfuncţiune a unui mecanism eficacede luptǎ contra comportamentuluianticoncurenţial în sectorul privat.

- principalii actori (“key stakeholders”)ai unei economii (responsabilipolitici, funcţionari publici, mediu deafaceri, sindicate, jurişti,reglementatori sectoriali şi alţii,mediu universitar şi media) trebuiesǎ aprecieze avantajele care rezultǎdin concurenţǎ şi sǎ aducǎ sprijinulnecesar.

- deschiderea pieţelor antreneazǎcrearea unui numǎr de locuri demuncǎ superior numărului locurilorsuprimate; sunt necesare programede asistenţǎ temporare de formarepentru a facilita mobilitatearesurselor umane.În ultimul timp este reliefatǎ, tot mai

des, legǎtura strânsǎ dintre concurenţǎ şilibertatea antreprenorialǎ, fapt firesc încontextul demersurilor de promovare aculturii concurenţei. De altfel, cu ocaziacelei de a 11-a Conferinţe Internaţionale aConcurenţei, organizatǎ deBundeskartellamt (Bonn, Germania 18-20mai 2003), Comisarul european Mario Montia evidenţiat faptul cǎ trebuie sǎ reflectǎm lalegǎtura strânsǎ dintre protecţia şipromovarea concurenţei, pe de o parte şilibertatea antreprenorialǎ, pe de altǎ parte,aceastǎ strânsǎ legǎturǎ constituind unadevărat stâlp al sinergiei necesarestimulǎrii libertǎţii antreprenoriale. Dreptulconcurenţei s-a nǎscut pentru a protejaaceastǎ libertate antreprenorialǎ. Sunt foarteimportante : lupta împotriva cartelurilor ;prevenirea distorsiunilor cauzate deajutorul de stat ; promovarea liberalizǎriiactivitǎţilor economice ; prevenireaatractivitǎţii protejǎrii “campionilor naţionali”;efectuarea unei distincţii critice întrepracticile de piaţǎ ca expresie a libertǎţii deafaceri şi lupta anticoncurenţialǎ;proporţionalitatea remediilor în cazurileantitrust cu prejudiciile comise; cooperarea

în cadrul I.C.N. (foarte bunǎ, de exemplu lanivelul grupului privind construcţiacapacitǎţii); guvernele trebuie sǎ sprijineintegrarea necesarǎ promovǎrii culturiiconcurenţei (comunitatea de afaceri, mediulacademic); fiecare participant pe piaţǎtrebuie sǎ înveţe. Bundeskartellamt a fost primaautoritate de concurenţǎ înfiinţatǎ în Europa(1 ianuarie 1958) şi se aflǎ acum, aşa cuma precizat Comisarul European Mario Monti,în prima linie a eforturilor pentruconsacrarea familiei internaţionale aconcurenţei. Autoritatea germanǎcoopereazǎ intens cu Comisia Europeanǎ(cu accent pe participarea la decizii în cazuriindividuale ca şi în reformarea dreptuluieuropean). Dupǎ cum este cunoscut, noulregulament procedural european (nr.1/2003)creazǎ o nouǎ reţea a autoritǎţilor deconcurenţǎ din U.E. (în aprilie 2001,autoritǎţile de concurenţǎ naţionale dinSpaţiul Economic European au fondatforumul ECA, focalizat în principal pecooperarea orizontală în problemespecifice : controlul fuziunilor, impunerea desancţiuni sau structuri în piaţa traficuluiaerian) şi îmbunǎtǎţeste mai departeposibilitǎţile de cooperare şi schimbul deinformaţii. Aceastǎ conferinţǎ internaţionalǎeste organizatǎ din doi în doi ani. În acestan, au participat reprezentanţi din 51 de ţǎri,reprezentanţi ai Uniunii Europene, precum şiai organizaţiilor internaţionale : O.E.C.D.,O.M.C., BANCA MONDIALǍ, U.N.C.T.A.D.,A.S.E.A.N., E.F.T.A. Tema conferinţei afost : “Politica în domeniul concurenţei larǎscruce”. Consiliul Concurenţei este, dupǎ cumse ştie, integrator de capitol de negociere aaderǎrii României la Uniunea Europeanǎ. Încontextul evoluţiei procesului de negociere,la nivelul Capitolului 6, “ Politica în domeniulconcurenţei”, considerǎm cǎ, pentruaprecierile ulterioare, vor fi esenţialecredibilitatea României în raport cu aplicarearegulilor consacrate pe linie de concurenţǎşi, mai ales, ajutor de stat (disciplinǎ,corelare a politicilor economice, clarificǎri lanivel local teritorial), precum şi clarificareaprevalenţei legislaţiei specifice. Existǎconvingerea cǎ, pe mǎsura dezvoltǎriiparteneriatelor în promovarea culturiiconcurenţei, se vor obţine şi rezultateledorite, eforturile care se fac în acest sensfiind evidente.

5

ROLUL CONSILIULUI CONCURENŢEI ÎN PROMOVAREA PRINCIPIILORPOLITICII CONCURENŢEI

Prof.univ.dr. Tatiana MOŞTEANU

1. Definirea promovării principiilorpoliticii concurenţei

1. Promovarea principiilor politiciiconcurenţei (competition advocacy) esteactivitatea condusă de către autoritateaconcurenţei referitor la promovarea mediuluiconcurenţial pentru activităţile economice, învederea înţelegerii mecanismelor libereiconcurenţe de către operatorii economici, pede o parte, şi instituţiile guvernamentale, pede altă parte, şi pentru creşterea informăriipublice cuprinzătoare a avantajelorconcurenţei economice.Definiţia de mai sus poate fi interpretatǎ îndouǎ pǎrţi :- prima parte se referǎ, practic, la toateacele activitǎţi ale autoritǎţii de concurenţǎ,care nu fac parte din cele privind aplicareacompetenţelor reglementate de legeaconcurenţei, pe care o administreazǎ.- a doua parte defineşte cele douǎ ramuriale promovǎrii: activitǎţile direcţionate cǎtreautoritǎţile publice cu atribuţii dereglementare sau cu atribuţii de iniţiativǎlegislativǎ; activitǎţi direcţionate cǎtre toateentitǎţile societǎţii care trebuie sǎ înţeleagǎşi sǎ conştientizeze avantajele concurenţeieconomice şi rolul politicii concurenţeieconomice care poate acţiona înpromovarea şi protejarea competiţiei pepieţele bunurilor şi serviciilor definite.Esenţa pentru asemenea înţelegere şiconştientizare constǎ în faptul cǎ,concurenţa nu este ameninţatǎ numai prinorganizarea privatǎ a practiciloranticoncurenţiale, precum înţelegerile întrecompetitori, fuziunile anticoncurenţiale,acordurile verticale de restrângere aconcurenţei şi abuzul unilateral de poziţiedominantǎ, ci şi prin intervenţiareglementǎrii publice sau chiar participareadirectǎ a statului în sectoare specifice.Asemenea intervenţie reglementatǎ poate fi

necesarǎ în sectoarele caracterizate deeconomie extensivǎ de scarǎ (monopol) saualte pieţe defectuoase, însă, adesea,depăşeşte strictul necesar şi poateîmpiedica concurenţa în sectoaresubstanţiale ale economiei.

În plus, reglarea economiei poate da naşterela apariţia grupurilor de interese sau pǎrţiinteresate care fac lobby cu autoritǎţileguvernamentale relevante pentru impunereamǎsurilor reglementare anticoncurenţiale înpropriul lor beneficiu, care este îndetrimentul societăţii ca întreg, în special alconsumatorilor. Existǎ multe exemple înacest sens : în unele ţǎri, uniunileprestatorilor de servicii de taximetrie faclobby cu autoritǎţile municipale pentrulimitarea numǎrului de autorizaţii; asociaţiilecomercianţilor fac lobby pentru impunereastandardelor obligatorii dificile care sǎ fiesatisfǎcute de cǎtre noii intraţi sau de cǎtrefurnizorii strǎini etc.În afarǎ de pierderile de bunǎstare induse,asemenea moduri de organizare potconduce la o substanţialǎ pierdere aresurselor insuficiente în comportamentul decǎutare de obţinere a rentelor pentrumembrii grupurilor de interese. În acelaşitimp, asemenea efecte pot rezulta dinacapararea reglementǎrii de cǎtreautoritǎţile publice implicate, pierzându-sedin vedere interesul public şi protecţiaprivilegiilor firmelor existente, în special dincauza unor interpretǎri greşite.În ţǎrile care au adoptat o lege aconcurenţei, organizǎrile anticoncurenţialeparticulare în forţǎ pot fi efectiv combǎtuteprin impunerea respectǎrii acestei legi. Înasemenea cazuri, autoritǎţile de concurenţǎpot face propagandǎ cu agenţiileguvernamentale relevante pentrurespingerea mǎsurilor reglementateanticoncurenţiale inutile, sau, cel puţin,

6

pentru adoptarea de mǎsuri care sǎîncurajeze concurenţa şi sǎ asigurerespectarea ei pe cât posibil. Pentruaceasta, trebuie găsite argumente pentruorganismele guvernamentale, pentru caasemenea mǎsuri sǎ fie corespunzătoare, înprivinţa regulilor concurenţei corecte sau acelor care implicǎ protecţia acesteia.Aşadar, promovarea principiilor politiciiconcurenţei cuprinde toate activitǎţileasumate de autoritǎţile de concurenţǎ, de apromova şi proteja concurenţa activitǎţii carenu constituie competenţe propriu-zise pentruadministrarea legii concurenţei .Pe de o parte, ele implicǎ convingerea alteiautoritǎţi publice sǎ se abţinǎ de laadoptarea mǎsurilor anticoncurenţiale maipuţin necesare care au ca scop protejareaspecificǎ a intereselor grupurilor, careprejudiciazǎ interesul public. Aceastǎactivitate implicǎ, aşadar, sprijinireainstituţiilor regulatoare sǎ înţeleagǎ sǎdefineascǎ graniţele reglementǎriiconcurenţei. De exemplu, sǎ determine carepieţe sunt caracterizate de monopolurinaturale sau alte pieţe defectuoase, în careramuri, mai degrabǎ reglementarea, decâtcompetiţia, trebuie sǎ fie forţa disciplinarǎ şicare pieţe sunt mai susceptibile la proceseleconcurenţiale.Pe de altǎ parte, promovarea principiilorpoliticii concurenţei cuprinde toate eforturileintentate pentru ca alte entitǎţiguvernamentale, sistemul judecǎtoresc,agenţii economici şi publicul sǎ înţeleagǎ cǎbeneficiile concurenţei se pot obţine pentrusocietate şi cǎ rolul legii şi politiciiconcurenţei poate fi jucat în promovarea şiprotecţia efectelor de bunǎstare aleacesteia. Aceasta implicǎ o varietate deactivitǎţi, printre care :- seminarii pentru oameni de afaceri,legiuitori, judecǎtori, academicieni etc., peprobleme specifice de concurenţă ;- comunicate de presǎ despre cazuri curentesoluţionate ;- publicarea rapoartelor anuale şi a liniilordirectoare ale criteriilor urmate în rezolvareacazurilor de concurenţǎ etc.

În general, este recunoscut cǎ asemeneaactivitǎţi asigurǎ transparenţa politiciiconcurenţei împreunǎ cu credibilitatea şiputerea convingerii autoritǎţilor careadministreazǎ legislaţia concurenţei. Toateaceste activitǎţi contribuie la stabilirea a

ceea ce este deseori numită « culturaconcurenţei », care este poate cel mai binecaracterizatǎ prin reacţiile, atitudinile saucomportamentele consumatorului şi aleproducǎtorului.O atitudine a consumatorului de uşoarǎcapitulare la abuzul de poziţie dominantǎ şiproducǎtorii care se complac cu status quo-ul privilegiilor lor sunt tipice pentru o slabǎculturǎ a concurenţei. Pe de altǎ parte,cultura concurenţei poate fi însuşitǎ de cǎtreconsumatorii care au şanse pentru opţiunimai bune şi, totodată, exprimatǎ printr-oatitudine a producǎtorilor pentru o activitatesârguincioasǎ bazatǎ pe strǎduinţa de afurniza alternative mai bune şi mai ieftinecǎtre consumatorii care au manifestǎripentru o culturǎ a concurenţei puternicǎ.Aşadar, prevenirea agenţilor economici înlegătură cu regulile concurenţei (deexemplu, ce este permis şi ce nu estepermis) consolideazǎ cultura concurenţei,aşa încât toate eforturile autoritǎţilorconcurenţei pentru a face aceste regulicunoscute şi înţelese sunt contribuţiipozitive. De asemenea, prevenireaautoritǎţilor publice despre beneficiile petermen lung ale concurenţei, chiar atuncicând procesul competitiv poate aveadificultǎţi pe termen scurt, este un importantingredient al culturii concurenţei.

Adesea a fost argumentat cǎ, în ţǎrile întranziţie şi cu economie în curs dedezvoltare, autoritǎţile concurenţei trebuiesǎ dea prioritate activitǎţii de promovare faţǎde atribuţiile referitoare la regulile aplicate,privind practicile anticoncurenţiale. Unuldintre argumente este cǎ, în multe ţǎri,activele statului sunt privatizate, iar acestproces determinǎ un proces intensiv dereglementǎri, în care promovareaconcurenţei are un rol important de jucat. Unal doilea argument este cǎ multe dintreaceste ţǎri au suferit recent o liberalizaresubstanţialǎ a comerţului şi investiţiilor, iaracest proces a declanşat apariţia grupurilorde interese care fac lobby cu autoritaţilepublice pentru reinstaurarea privilegiilorpierdute. Ultimul, dar nu cel maineînsemnat, este argumentul prin careaplicarea legii concurenţei reclamǎ oadjudecare sofisticatǎ a cazurilor, pentrucare recent instalatele autoritǎţi deconcurenţǎ şi un sistem judiciar cu puţinǎexperienţǎ în acest domeniu nu au

7

capacitatea administrativǎ necesarǎ.Referitor la acest din urmă aspect, se poateargumenta din nou cǎ, chiar dacǎadjudecarea cazurilor de concurenţǎreclamǎ adesea aplicarea investigaţiilor binedezvoltate şi cu abilitate analiticǎ, cerinţaorganizării adecvate a activitǎţilor estejustificatǎ de beneficiile obţinute dinaplicarea acestor experienţe (abilitǎţi).

Aplicarea administrativă a regulilorconcurenţei şi promovarea principiilorpoliticii concurenţei nu pot fi considerate caactivităţi complet independente. Din contrǎ,ele se întǎresc una pe alta. Aplicarea esteîntǎritǎ printr-o promovare activǎ, iarpromovarea principiilor politicii concurenţeieste efectiv mai mică în absenţa puteriloraplicǎrii sau când aplicarea este insuficientde credibilǎ.În fine, este important sǎ se menţioneze cǎaplicarea legii concurenţei este mult maiveche decât activitatea de promovare aprincipiilor politicii concurenţei. Chiar dacǎ înjurisdicţiile cu o foarte lungǎ tradiţie aaplicǎrii legii concurenţei, eforturile deaplicare a “competition advocacy” dateazăde la începutul secolului al XX-lea, existǎ unsubiect reînnoit în promovarea principiilorpoliticii concurenţei în anii '70, sau chiar maitârziu, în unele jurisdicţii. Raţiunile pentrucare acestea s-au petrecut aşa târziu suntvariate. Printre acestea, pot fi menţionateabordǎrile din teoria economicǎ, subiectelemultiple în problematica eficienţei,schimbǎrile în tehnologie şi metodeleorganizaţionale şi, ca un rezultat sporit,activitatea în reforma privatizǎrii şireglementǎrii. Evident, autoritǎţile deconcurenţǎ recent instalate pot sǎ aibǎavantaje din asemenea dezvoltǎri ale teorieiconcurenţei şi îşi pot asuma din start rolul depromovare a principiilor politicii concurenţei.

2. Probleme actuale ale activitǎţiiautoritǎţilor de concurenţǎ

A. Autoritǎţile concurenţei

În prezent, în lume existǎ peste 100 deautoritǎţi de concurenţǎ însǎrcinate cuaplicarea legii concurenţei. Mai mult dejumǎtate din ele au fost instalate în ultimuldeceniu al secolului al XX-lea. Ele suntdiferite din multe puncte de vedere:instituţional, regimul competenţelor,

structura organizatoricǎ, gradul deautonomie a deciziilor ş.a.m.d.În jumǎtate din jurisdicţii, una şi aceeaşiinstituţie este însǎrcinatǎ atât cuinvestigarea, cât şi cu adjudecareapracticilor anticoncurenţiale. În alte ţǎri, rolulautoritǎţilor de concurenţǎ este limitat numaila investigare, în special când existǎ undepartament specializat ori un birou al unuiadintre ministere, iar adjudecarea este decompetenţa sistemului judiciar, printr-untribunal specializat în concurenţǎ sau numaiprin curţile de apel.Conducǎtorii autoritǎţilor de concurenţǎ suntnumiţi de cǎtre şeful statului, primul ministru,guvern, cu sau fǎrǎ consimţǎmântullegislativului sau al ministerului (cândautoritatea funcţioneazǎ pe lângǎ unminister). Termenul numirilor demnitarilor(durata mandatelor) variazǎ de la 2 la 12ani. Autoritǎţile concurenţei sunt structuratefie ca o organizaţie tip colegiu, fie nu.Structura de tip colegial este cel mai desutilizată pentru autoritǎţile cu puteri deadjudecare, în timp ce structura de tipnecolegial corespunde în majoritateacazurilor agenţiilor care au numai puteri deinvestigare.Evident, sistemul instituţional şi modalitateaprin care autoritatea de concurenţǎ estestructurată au o directǎ legăturǎ cuobligaţiile de aplicare (executare) a legii decǎtre asemenea instituţii.

B. Autonomia instituţionalǎ

Este dificil sǎ se defineascǎ gradul deindependenţǎ a autoritǎţii de concurenţǎ. Înplus, independenţa poate fi interpretatǎ întermeni legali, politici şi economici.Se pot pune urmǎtoarele întrebǎri: Cumpoate fi independentǎ o instituţie care esteştrangulatǎ în fiecare an la obţinereafondurilor financiare necesare pentruîndeplinirea misiunii sale? Sau când pot ficonducǎtorii ei demişi sau suspendaţi ovreme ?Într-o altǎ extremǎ, chiar în absenţaautonomiei formale (de exemplu, cândautoritatea concurenţei face parte dintr-unminister, deci opţiunile şi deciziile ei pot fireglementate de cǎtre minister), autoritateapoate sǎ aplice cu succes politicaconcurenţei când luarea deciziei esterespectatǎ într-un mediu transparent şicontrolabil.

8

În privinţa independenţei bugetare, în diferiteţǎri, existǎ o varietate largǎ a mecanismelorde alocare a fondurilor. Deşi în multe cazuribugetul lor este parte din cel al ministeruluidin care fac parte în mod obişnuit, bugetulautoritǎţii concurenţei este identificatseparat. În aceste ocazii, bugetul autoritǎţiide concurenţǎ figureazǎ ca o parte separatǎa bugetului de stat care este aprobat decǎtre legiuitor. În unele ţǎri, puţine la numǎr,funcţioneazǎ chiar un mecanism deautofinanţare, îndeosebi prin colectarea unuianumit procent din taxele sau tarifele pecare le impun şi le percep.

Autonomia autoritǎţii este, în general,consideratǎ ca scutul deciziilor sale pentruintervenţiile externe. Totuşi, aceasta pare sǎfie mult mai semnificativǎ pentru aplicarealegii, decât pentru promovarea eforturilorcare sunt uzual direcţionate cătreinfluenţarea altor procese, unde deciziilefinale sunt luate de cǎtre alte autoritǎţi. Deaceea, este necesar ca intervenţiile externeîn acest proces sǎ fie direcţionate ladecidentul competent.

C. Activitatea consultativă

O condiţie prealabilǎ pentru promovareaefectivǎ a concurenţei este ca autoritǎţile sǎfie informate despre iniţiativele legislativeîntr-o manierǎ oportunǎ.Câteva autoritǎţi din unele ţǎri au arǎtat cǎele sunt informate mai târziu în procesulconsultativ faţǎ de momentul în care au fostluate primele decizii. În asemenea cazuri,forma integrǎrii autoritǎţii de concurenţǎ înstructura guvernamentalǎ poate fi de ajutorîn obţinerea unui acces timpuriu îninformaţia relevantǎ.

Un alt subiect este dacǎ autoritateaconcurenţei are puterea sǎ realizeze oactivitate de promovare prin propriile saleiniţiative. Unele autoritǎţi au afirmat cǎ elepot doar sǎ conducǎ studii, seminarii sau sǎfacǎ recomandǎri, atunci când sunt cerutede cǎtre ministere.

Multe dintre autoritǎţile de concurenţăconsiderǎ cǎ ele trebuie sǎ aibǎ suficienteputeri sǎ consilieze alte entitǎţi publice înprogramele lor legislative şi dereglementare, atât din oficiu , cât şi lasolicitare, şi sǎ facǎ comentarii sau sǎ

stabileascǎ restricţii impuse în concurenţăde cǎtre unele legi, reglementǎri sau reguliadministrative.

D. Reprezentarea instituţionalǎ în guvern

În unele jurisdicţii, conducǎtorul autoritǎţii deconcurenţǎ este reprezentat în cabinetulguvernului.

Avantajul poate fi dublu:1).influenţa asupra proiectelor de reformǎlegislativǎ şi de reglementare;2).informarea timpurie a conducerii autoritǎţiide concurenţǎ în procesul de proiectare şidezbatere a iniţiativelor politice.Într-o altǎ extremǎ, sunt autoritǎţile care nuau acces direct la iniţiativele guvernului.Acestea sunt specifice pentru majoritateacazurilor în care autoritatea de concurenţǎare o independenţǎ relativǎ faţă de guvern.

În unele situaţii, asemenea poziţie poatecomplica eforturile de promovare aconcurenţei datoritǎ dificultǎţilor înconvingerea mesajului cǎtre decidenţiipolitici, prin elaborarea noilor proiecte. Înplus, o asemenea autoritate se poate afla,ea însǎşi, într-un dezavantaj strategic, întermenii informaţiei oportune şi clare înproiectele reformei. În multe cazuri,reprezentarea autoritǎţii de concurenţǎ înguvern este parţialǎ. În primul rând,autoritatea concurenţei poate participa laîntâlnirea guvernului pe baze ocazionale (deexemplu, invitaţia de a se pronunţa asupraunui proiect specific). În al doilea rând, nuautoritatea de concurenţǎ în sine, ci oinstituţie însǎrcinatǎ (caretaker) poateaborda subiectele concurenţei în atenţiaministerelor. O asemenea instituţie esteadesea ministerul sub ale cărui auspicii esteorganizatǎ autoritatea concurenţei. În fine,autoritatea concurenţei poate fi integratǎ înguvern, la nivele mai coborâte decâtconsiliul de miniştri (de exemplu, prin grupulinterdepartamental de lucru).

Asemenea grupuri pot fi, mai mult sau maipuţin, formale, pot fi organizate pe baze ad-hoc sau pot fi instituite într-o structurǎpermanentǎ şi sunt privite, în general, caavând o foarte mare utilitate în subiectele depromovare a principiilor politiciiconcurenţeiîn stadiile timpurii de elaborare a proiectelorde decizii.

9

E. Proiectarea promovǎrii principiilorpoliticii concurenţei în procesele dereglementare

În general, participarea autorităţii deconcurenţă în procedurile legislative şi dereglementare este văzutǎ ca cea maiimportantǎ componentǎ a promovǎriiconcurenţei, având un impact direct înmediul normativ cu care urmeazǎ sǎopereze forţele pieţei. Influenţa ei este uzualmai mult palpabilǎ decât ca sarcinǎ depromovare pe termen lung, ca aceea aridicării gradului de informare în materie.Totuşi, participarea în procese dereglementare poate lua mai multe forme.

Existǎ câţiva factori cheie care determinǎefectiv promovarea principiilor politiciiconcurenţei în aceste domenii. Se considerǎcǎ momentul consultǎrii este extrem deimportant. Depinde mult dacǎ autoritatea deconcurenţǎ este consultatǎ la un moment încare existǎ încǎ oportunitate pentru feed-back-urile considerabile. Din fericire, oproporţie semnificativǎ a autoritǎţilor deconcurenţǎ arǎtă cǎ sunt informate pe unelecăi, fie mai devreme, fie chiar de la începutulprocedurilor. Aceasta conduce, tipic, la oasociere relativ închisǎ între autoritateaconcurenţei şi procesul reformei.Un al doilea element, care trebuie sǎ fiecuprins în studiu, este consultarea autoritǎţiide concurenţǎ care poate fi mandatatǎ decǎtre lege sau discreţionarǎ. În primul caz,când consultarea este mandatatǎ,rezultatele sunt încurajatoare. Dar, în modobişnuit, asemenea consultare mandatatǎeste limitatǎ la unele subiecte specifice şi nueste aplicată la nivel general.

O altǎ chestiune este dacǎ opiniile autoritǎţiide concurenţǎ sunt considerate necesarepentru decidenţii politici. Unele opinii aleautoritǎţilor de concurenţă au caracternonobligatoriu. Evident, când opiniile suntobligatorii, impactul promovării concurenţeieste enorm. Sunt pǎreri ce afirmă cǎ nu ar firealist, totuşi, ca asemenea putericuprinzǎtoare să fie date autoritǎţii deconcurenţǎ. Autoritǎţile susţin cǎ rolul lor depromovare ar trebui sǎ creascǎ semnificativ,dacǎ decidenţii reglementǎrilor ar fi obligaţisǎ le acorde dreptate, în privinţarecomandǎrilor referitoare la regulile

concurenţei. Asemenea dorinţǎ este maipuţin pronunţatǎ în ţǎrile în care concurenţaeste maturǎ, unde mecanismele consultǎriilucreazǎ satisfǎcǎtor şi, mai mult, în ţǎrile încare regulile de consultare lipsesc.

Transparenţa promovǎrii în perioadele dereglementare este înţeleasǎ ca o importantăchestiune, dacǎ iniţiativele de promovaretrebuie sau nu sǎ fie făcute publice. Cu toatecǎ există o recunoaştere generalǎ abeneficiilor publicǎrii poziţiei autoritǎţii deconcurenţǎ, gradul de punere în practicǎvariazǎ foarte mult. Unele autoritǎţi pretindsǎ publice toate iniţiativele de promovare aprincipiilor politicii concurenţei, mai ales prininternet, comunicate de presǎ sau buletine,rapoarte anuale şi altele. În plus, în multejurisdicţii existǎ unele reţineri pentru apublica opiniile despre proiectele dereformǎ, care sunt totuşi în domeniulguvernului şi nu au fost supuse dezbateriipublice.

F. Promovarea principiilor politiciiconcurenţei în privinţa reglementǎriisectoarelor specifice

Nevoia de promovare a principiilor politiciiconcurenţei în reglementarea sectoarelorspecifice a apǎrut din impactul substanţial şifrecvent pe care îl are concurenţa. În plus,într-un numǎr de jurisdicţii, asemeneasectoare sunt exceptate de la legeaconcurenţei, cea care face ca nevoia pentrupromovarea concurenţei sǎ fie mai mare caoricând. Unele dintre autoritǎţi susţin cǎeforturile lor de promovare ar putea sǎ fiemai eficiente, dacǎ asemenea excepţii ar fieliminate.

Dialogul între autoritatea de concurenţǎ şicadrul de reglementare a sectoarelorspecifice se desfǎşoarǎ pe douǎ nivele. Înprimul rând, autoritatea de concurenţă poatesǎ influenţeze reglementarea, dacǎ aceastaguverneazǎ activitatea sectoruluireglementat, în special prin asigurarea cǎinteresele politicii de concurenţǎ sunt luateîn calcul la timp, iar sistemul dereglementare este organizat sau reformat. Înal doilea rând, promovarea poate avea loc lanivelul implementǎrii.

O realǎ schimbare pentru multe autoritǎţi deconcurenţǎ este sǎ obţinǎ o bazǎ suficientǎ

10

de expertizǎ în sectoarele respective.Aceste sectoare uneori creazǎ problemecomplexe şi adeseori unicului concurent.

G. Sectoarele ţintite de cǎtre promovareaprincipiilor politicii concurenţei

Sfera de cuprindere a promovării principiilorpoliticii concurenţei variazǎ de la o ţarǎ laalta, dar eforturile cele mai multe au fostdirecţionate la utilitǎţile publice complet sauparţial privatizate sau aflate în procesuldeschiderii la concurenţǎ. Cele mai frecventmenţionate sectoare sunt telecomunicaţiile,energia, transportul, serviciile financiare,serviciile poştale şi altele. Alte domeniimenţionate se referă la: distribuţia,farmaceuticele, comerţul internaţional,standardele şi drepturile de proprietateintelectualǎ. Evident, succesul iniţiativelor depromovare variazǎ de la un caz la altul.

H. Cultura concurenţei

Cultura concurenţei, aşa cum esteperceputǎ de cǎtre autoritǎţile deconcurenţǎ, este strâns legatǎ de vârstalegislaţiei şi, astfel, de experienţa autoritǎţiide concurenţă. Deoarece majoritatea ţǎrilorîn tranziţie şi în curs de dezvoltare au o viaţăscurtǎ a regimurilor concurenţei, în acesteţǎri cultura concurenţei este mai slabǎ decâtcea din ţǎrile dezvoltate. Unele raţiunireferitoare la nivelul mai puternic al culturiiconcurenţei sunt: participarea autoritǎţii deconcurenţǎ în procesele de reformǎ areglementǎrii şi privatizǎrii; lunga experienţǎîn privinţa politicii concurenţei ; soluţionareacazurilor semnificative din reportajele media;existenţa tribunalelor specializate înconcurenţă; interacţiunea cu universitǎţile,publicarea deciziilor şi a studiilor de caz,precum şi relaţiile personale ale conduceriiautoritǎţii de concurenţă.

Raţiunile menţionate pentru o slabǎ culturǎa concurenţei constau în: legislaţiaconcurenţei este recentǎ; insuficientaexperienţǎ a curţilor de apel; insuficienţaacceptǎrii de cǎtre autoritǎţi şi agenţii aprincipiilor politicii concurenţei, politicile

economice intervenţioniste şi altele.Pentru promovarea culturii concurenţei s-ausugerat o varietate de mijloace: mediaoficialǎ prin rapoarte anuale, monitoruloficial, explicaţii, sfaturi sau indicaţii oficiale;

mass media: internet, presa scrisǎ, radio-ul,televiziunea; mijloace selective: seminarii şiworkshopuri, întâlniri cu oameni de afaceri,discursuri, articole în jurnale ; studiielaborate şi publicate.

I. Atitudini faţǎ de promovareaprincipiilor politicii concurenţei

Promovarea principiilor politicii concurenţeişi practica concurenţei, în general, audiferite grade de acceptare de cǎtreelectorat. Unele grupuri ale societǎţii o susţin, altelese opun cu greutate acesteia. În interiorulelectoratului nu există nici un consens. Uniisunt în favoare, alţii sunt împotrivǎ, iar alţiisunt neutri. Opiniile electoratului suntdivizate.Tocmai de aceea, este necesarǎdezvoltarea activitǎţilor specifice depromovare a principiilor politicii concurenţei,orientate spre crearea şi consolidareaculturii concurenţei.

J. Interacţiunea între aplicarea legiiconcurenţei şi promovarea principiilorpoliticii concurenţei

În general, se agreeazǎ ideea cǎ aplicareaşi promovarea principiilor politiciiconcurenţei sunt intercondiţionate.Atât o aplicare corectǎ a legii concurenţei,cât şi o difuzare rǎspânditǎ a deciziiloraplicǎrii ei întǎresc credibilitatea şi relevanţaactivitǎţilor de promovare a principiilorpoliticii concurenţei. În acest fel, autoritǎţilede reglementare pot fi mai receptive laproblemele concurenţei. Totodatǎ,activitatea de aplicare a legii în rezolvareaplângerilor referitoare la practicileanticoncurenţiale poate fi mai bine înţeleasǎde către cei interesaţi.

11

“CONSIDERAŢII PRIVIND GENEZA ŞI FUNCŢIONAREA CADRULUIINSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE”

Vicepreşedinte: Vasile ŞECLĂMAN

Voi încheia articolul “Consideraţii privindgeneza şi funcţionarea cadrului instituţional alUniunii Europene” prezentând ultimele treiinstituţii comunitare: Parlamentul European,Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi.

Parlamentul European

Parlamentul European (P.E.) este, prinexcelenţă, forumul democratic al U.E. Expresie a federalismului, ParlamentulEuropean este singura instituţie aleasă prin votuniversal, începând cu 1979, a U.E.El funcţionează în baza articolelor 137-144,158 şi 189 litera b ale Tratatului de la Roma,are 626 de membri şi are puteri de consultare,control şi codecizie. Iniţial, P.E. avea un rolextrem de limitat, doar cu caracter consultativpentru Consiliul de Miniştri şi de monitorizare aactivităţilor Comisiei. Puterile sale au fostextinse treptat şi au sporit apreciabil, dupătratatele de la Maastricht şi Amsterdam, dartotuşi nu sunt comparabile cu cele aleparlamentelor naţionale. Consolidarea roluluiP.E. ca instituţie comunitară s-a datoratnecesităţii asigurării legitimităţii democratice înprocesul de luare a deciziilor în cadrul U.E.Membrii P.E. se reunesc în sesiuni plenare, osăptămână pe lună, la Strassbourg. Cele 17comitete îşi desfăşoară şedinţele de lucru,pregătind sesiunile plenare, la Bruxelles, undese află şi birourile permanente, birouriledeputaţilor şi grupurile politice. SecretariatulParlamentului are sediul la Luxemburg.

Ca forum esenţialmente democratic, P.E.este ales prin vot universal, din cinci în cinciani, prin alegeri la nivel naţional (ultimele în1999) de către cetăţeni. Deputaţii aleşi în P.E.sunt propuşi pe listele partidelor politice dinţările membre, care constituie grupuriparlamentare în P.E. Parlamentarii europeni

nu sunt neapărat personalităţi politice, ci ei potfi personalităţi sociale, culturale, sportive, careau susţinere politică şi care pot candida şi înaltă ţară membră, conform principiuluicetăţeniei europene. Numărul de parlamentaricare îi revin unei ţări depinde de populaţie, darnu este direct proporţional, ţărilor mai micirevenindu-le mai mulţi parlamentari.Reprezentarea pe grupuri politice este maiinteresantă decât cea realizată pe ţări şi aratămodalităţile prin care diversele partide politiceformează alianţe. Conform articolului 140 al TratatuluiC.E.E., Parlamentul alege un preşedinte şibiroul, preşedintele reprezentând instituţia înraport cu alte instituţii şi la nivel internaţional,dar el poate delega atribuţiile salevicepreşedinţilor. Există un număr de 17comitete parlamentare specializate.

În Parlamentul European hotărârile seiau cu majoritatea de voturi, în cazul deciziilorimportante, conform tratatului C.E.E., seprevede un cvorum, o moţiune de cenzurăprivind Comisia necesită o majoritate de 2/3 avoturilor acordate de majoritatea membrilor, iaramendarea sau respingerea unei poziţiicomune adoptate de Consiliu în conformitatecu procedura de cooperare necesită omajoritate absolută a membrilor.

Parlamentul European are trei funcţiiimportante: funcţia de organ consultativ, deorgan de supraveghere şi funcţia de organde luare a deciziilor.

Funcţia de organ consultativ esterealizată pe baza prevederilor din Tratat care îiasigură un anumit rol în procesul legislativ încazurile în care opinia sa trebuie consultată înprivinţa unei propuneri a Comisiei, înainte deluarea unei decizii de Consiliu. Totuşi, influenţaParlamentului asupra deciziei finale aConsiliului este destul de slabă, deoareceConsiliul nu este obligat să ia în considerare

12

opinia Parlamentului, ea fiind mai importantăcând Comisia este de partea Parlamentului.

Funcţia de organ de supravegherese exercită numai asupra Comisiei, mai alesprin prisma faptului că, totuşi, Comisia trebuiesă răspundă la interpelările parlamentarilor,să-şi apere propunerile şi să prezinte rapoarteanuale de activitate pentru dezbatere. Cu omajoritate de 2/3 a membrilor ei, poate adoptao moţiune de cenzură şi poate demite Comisia,dar nu o poate numi, deoarece areoportunitatea dezbaterilor politice directe cucele 2 instituţii implicate în procesul legislativ,Consiliul şi Comisia. Tratatul U.E. a sporitapreciabil puterile de supraveghere aleParlamentului, în afară de rolul său în numireaComisiei, el are puterea de a înfiinţa comitetelespeciale de investigaţie pentru cazurile deadministrare defectuoasă sau încălcare alegilor comunitare care nu sunt subiect alprocedurilor judiciare. Dreptul său de a primi şiexamina petiţii este înscris în tratat, la fel şi celde a numi un mediator.

Funcţia de organ de decizie semanifestă în primul rând prin faptul că P.E. areun statut special în domeniul bugetar, stabilindbugetul împreună cu Consiliul, iar în funcţie deanumite condiţii şi categorii de cheltuieli areputerea de a face amendamente la care niciConsiliul nu se poate opune. El poate chiarrespinge bugetul, dar nu poate înainta altproiect de buget. Actul Unic European i-aconferit un rol substanţial într-un număr dechestiuni, printre care acceptarea de noimembri şi noi asociaţi. Tratatul U.E. a extinsîn noi domenii procedura de aprobare,incluzând decizii asupra procedurii electoraleuniforme, regulamentul Fondurilor Structurale,încheierea de tratate internaţionale, şi deciziicheie, cum sunt constituirea şiresponsabilităţile Băncii Centrale Europene(B.C.E.). Noua procedură de codecizie a întăritrolul P.E. în procesul legislativ comunitar, elavând dreptul de veto, în a-şi exprima opoziţiafaţă de propuneri. Prin dreptul de veto,Parlamentul poate descuraja adoptarea unormăsuri către Consiliul Ministerial.

O altă apreciere legată de sarcinileP.E. se referă la rolul acestuia în politicile U.E.,precum şi în sistemul de guvernare comunitar.

În prezent, poziţia P.E. este sensibilmai importantă decât cea pe care i-au conferit-o tratatele de la Paris şi Roma, el având înmod evident o influenţă notabilă asupra

conceperii legislaţiei privind piaţa unică, iarprin atribuţiile sale în domeniul adoptăriibugetului poate influenţa în mod pregnantactivităţile Comunităţii Europene. Deasemenea, P.E. poate face mai transparenteprocedurile comunitare prin interpelăriparlamentare, înfiinţarea de comitete deinvestigare şi ad-hoc, organizarea unordezbateri de urgenţă şi poate influenţa în multemoduri politicile extreme ale U.E.

În cadrul reformei instituţionale, rolulparlamentului, ca organ de luare a deciziilor,urmează să crească, iar imaginea lui în rândulopiniei publice se îmbunătăţeşte permanentdatorită unei mediatizări corespunzătoare aactivităţii sale.

Curtea de Justiţie

Curtea de Justiţie este a patrainstituţie principală a U.E., care îşi desfăşoarăactivitatea pe baza articolelor 165-188 dinTratatul de la Roma şi articolul “L” din Tratatulde la Maastricht.

Curtea de Justiţie este o instituţiecomună a celor trei Comunităţi, care a luatfiinţă pe baza convenţiei semnate la Roma şi atratatelor din 1957. Fiecare tratat constitutiveste însoţit de un protocol cu aceeaşi forţăjuridică referitoare la statutul Curţii, în care seface referire la organizarea şi funcţionareaacesteia, precum şi la proceduri. Statutelerespective au fost armonizate prin Convenţiareferitoare la instituţiile comunitare comune şiprin tratatul de fuziune. Ea a fost înfiinţată ca oautoritate independentă, care să asigurerespectarea, interpretarea şi aplicarealegislaţiei comunitare primare şi secundareîntr-o manieră uniformă, fără a o lăsa lalatitudinea instanţelor juridice naţionale.Tratatele stipulează prevalenţa legilor U.E. înfaţa celor naţionale. Jurisdicţia acoperă numaiprobleme specifice legate de legislaţiacomunitară. Punerea în discuţie într-o instanţănaţională a legilor comunitare atrage de regulă

intervenţia Curţii de Justiţie, şi pe baza decizieisale se soluţionează cauza respectivă deinstanţa naţională. Curtea de Justiţie esteformată din 15 judecători asistaţi de 9 avocaţigenerali. Din 1989, a fost creat şi Tribunalul dePrimă Instanţă, format din 15 judecători.Membrii acestor instanţe sunt numiţi pe o

13

perioadă de 6 ani, de comun acord cuguvernele statelor membre, dintre persoaneleale căror independenţă şi calificare suntindiscutabile. Judecătorii aleg dintre eipreşedintele Curţii de Justiţie pe o perioadă de3 ani.

Avocaţii generali prezintă cazurile înfaţa Curţii, cu toate detaliile de ordin juridicimplicate, cu opiniile lor personale şi curecomandăripentru decizia Curţii. Deşi membri ai Curţii,avocaţii generali nu iau parte la deliberare sauvotare, acestea nefiind publice. Rolulproeminent al Curţii în sistemul instituţionalcomunitar şi ca autoritate de interpretare şiaplicare a legislaţiei Comunitare provine dinluarea deciziilor prin vot majoritar şi sebazează exclusiv pe propria competenţă înmaterie de legi şi justiţie, ceea ce îi conferăpoziţia unei instituţii supranaţionale,neinfluenţată de interesele specifice ale ţărilormembre.

În cazul acţiunilor intentate de ţărilemembre sau instituţiile comunitare, Curtea deJustiţie se întruneşte în plen.

Curtea de Justiţie este singurul organde control de natură legală a U.E., care are nunumai o simplă funcţie juridică, ci şi alteresponsabilităţi importante, cum ar fi:

clarificarea drepturilor şi obligaţiilorinstituţiilor europene în raporturile dintreele, precum şi a raporturilor legale dintrestatele membre şi U.E.;

verificarea compatibilităţii legislaţieisecundare adoptate de Consiliu şiComisie, cu prevederile tratatelor şiprincipiile legale generale;

rezolvarea acţiunilor persoanelor fizice şijuridice împotriva măsurilor U.E., areclamaţiilor oficialităţilor europene legatede condiţiile de angajare, investigareaactelor administrative ale Comisiei şi aleautorităţilor naţionale;

rezolvarea cererilor pentru despăgubiri; implicarea în libera circulaţie a forţei de

muncă, securitatea socială şi oportunităţileegale;

exercitarea rolului de curte de arbitraj,când arbitrează anumite cazuri specifice şiîncearcă realizarea unui acord între părţi.

Consiliul, Comisia sau statele membrepot solicita opinia Curţii Europene de Justiţieasupra compatibilităţii oricărui acord între U.E.şi ţările terţe sau organizaţiile internaţionale. Înaceastă privinţă, Curtea poate monitorizavalabilitatea legilor internaţionale şi

corespondenţa cu legislaţia naţională şicomunitară.

În faţa Curţii de Justiţie pot fi introduseacţiuni ale instituţiilor europene, statelormembre şi unor persoane fizice pentruanularea unor acte obligatorii emise de instituţiieuropene, acţiuni ale Comisiei sau unui statmembru împotriva altui stat membru pentrunerespectarea obligaţiilor ce-i revin dintratatele europene şi legislaţia secundarăadoptată de instituţiile europene (precum şi dintratatele sau acordurile încheiate de U.E.). Deasemenea, se pot introduce acţiuni deinstituţiile europene sau ţările membreîmpotriva Consiliului sau Comisiei pentrueşecul unor acţiuni impuse de legilecomunitare. Curtea de Justiţie este solicitatăpentru decizii preliminare, pe baza articolului177 al tratatului C.E.E., să decidă asuprainterpretării şi aplicării legilor comunitare încazuri aduse în faţa instanţelor naţionale sauprezentate Curţii Europene de instanţelerespective. Astfel de decizii preliminare suntobligatorii pentru curţile naţionale şi formeazăo legătură importantă între Curtea Europeanăde Justiţie şi curţile ţărilor naţionale şi eleasigură aplicarea uniformă a legilor comunitareîn cadrul U.E., contribuind la crearea uneiconsistente jurisprudenţe.

Tribunalul de Primă Instanţă şi-aînceput activitatea la 31 octombrie 1989, dupădecizia Consiliului din 24 octombrie 1988, şiare competenţa de a audia şi decide în primăinstanţă, în cazuri legate de concurenţă. Înperioada 1993-1994 Curtea de Primă Instanţăa devenit competentă în audierea tuturoracţiunilor intentate de persoane fizice saujuridice împotriva măsurilor luate de instituţiieuropene.

De la începutul activităţii sale, Curteade Justiţie a jucat un rol important înmodelarea unei Uniuni Europene bazată pelege, a stimulat dezvoltarea legilor comunitareşi a contribuit la accelerarea integrării vest-europene. Curtea de Justiţie a revăzutlegalitatea actelor adoptate de Consiliu şi ainterpretat legile Comunităţii consolidândjurisprudenţa şi prestigiul său instituţional.Datorită hotărârilor luate de aceasta, s-aconstituit un cadru legal puternic al UniuniiEuropene, oarecum independent de ţărilemembre şi care poate fi folosit în interesulComunităţii, cetăţenilor europeni şi promovăriiintegrării.

14

Curtea de Justiţie s-a implicat înprotecţia şi promovarea drepturilor omului, darcele mai multe decizii s-au luat în domeniuleconomic, mai ales în domeniul concurenţei şicel al implementării politicilor comune.

Hotărârile Curţii sunt obligatorii pentrupărţile implicate şi ele sunt publicate în“European Court Report” şi în “Official Journalof the European Communities”.

Curtea de Conturi

Curtea de Conturi îşi desfăşoarăactivitatea pe baza prevederilor articolelor 4,188 lit.a) şi c) şi 206 ale tratatului CEE şi areca sarcină verificarea contabilă a instituţiiloreuropene pentru stabilirea legalităţii şiregularităţii tranzacţiilor şi a corectitudiniimanagementului financiar. După închidereafiecărui an financiar, Curtea de Conturielaborează un raport anual examinat deParlamentul European înainte de a acorda

descărcarea Comisiei. Se pot înainta, însă, şiraporturi speciale pe probleme specifice.Curtea de Conturi este compusă din 15membri, câte unul din fiecare stat, numiţipentru un mandat de 6 ani de Consiliu, dupăconsultarea Parlamentului European.Preşedintele este ales pentru o perioadă de 3ani. Curtea de Conturi este un organ colegialcare ia decizii prin majoritate de voturi şi încare anumite arii de responsabilitate suntalocate membrilor individuali.

Tratatul de la Maastricht a consacratCurtea de Conturi ca a cincea instituţie a UE,după ce ea şi-a început activitatea prin tratatuldin 22 iulie 1975. Curtea de Conturi şi-a extinsşi îmbunătăţit controlul asupra bugetuluicomunităţii, a consolidat regulile financiare aleacesteia monitorizând transferul resurselorfinanciare ale statelor către bugetul comunitar,precum şi toate veniturile şi cheltuielile UE.Aceasta are sarcina să examineze toatăpartea financiară a UE, sarcină care a începuto dată cu investigarea bugetului din 1984 şicare, acum, cuprinde întregul buget comunitar,inclusiv cheltuielile făcute de organe auxiliareale instituţiilor europene.

15

CONSILIUL CONCURENŢEI SE PREZINTĂ :

VICEPREŞEDINTELE CONSILIULUI CONCURENŢEI,

NANDOR JOZSEF NEMENYI

• n. 11 noiembrie 1940, Dej – judeţul Cluj, România; căsătorit, 2 copii majoriPregătire academică• Facultatea de Studii Economice Cluj, Specialitatea Finanţe-Credit, 1968• Curs postuniversitar Finanţe-Credit, Universitatea Babes Bolyai Cluj, 1979 (masterat)• Universitatea politică şi de conducere – Secţia Economie Agrară, Cluj, 1981• Înscris la doctorat, după examenul reuşit în 2000 la Universitatea Babes Bolyai; cu toate cele 3 examene promovate

Teză de doctorat : „Trauma tranziţiei economice în România” (sociologie economică)• Limbi străine: maghiară, rusă, germanăSpecializări• Martie 1992 – Pieţe de capital, curs organizat de Banca Naţională a României – Centrala Bucureşti• Noiembrie 1994 – Creditarea fermierilor şi evaluarea riscurilor în agricultură, curs organizat de Institutul Bancar Român –

Bucureşti şi Royal Agricultural College• Octombrie 1996 – Dreptul concurenţei, curs organizat de Asociaţia Baroului American din ChicagoActivitate profesională• Decembrie 2001 – prezent: Vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei• 2001 – prezent: Lector la Universitatea Partium – Oradea,• 1996 – 2001: Consilier de concurenţă al Consiliului Concurenţei• 1997 – 2000: Lector la Asociaţia Agricultorilor Maghiari din România,• 1995 – 1996: Deputat în Parlamentul României (membru în Comisia Economică, Privatizare, Reformă şiîn Comisia de Buget, Finanţe, Bănci)• ianuarie 1995: Şef serviciu Creditarea agriculturii pe jud. Cluj; Inspector şef – creditarea agriculturii• 1991 – 1994: Şef serviciu Creditarea agriculturii de stat la Banca Agricolă – Sucursala Cluj; Inspector şef jud. Cluj• 27 de ani de experienţă ca ofiţer de credite în Banca Agricolă pe probleme de creditare a sectorului cooperatist agricol,agricultura de stat şi industrie alimentarăPublicaţii• „Metamorfoza din agricultura de stat” – carte publicată la Editura EKE, 1995• „Dezvoltarea sectorului privat din judeţul Harghita” – carte editată împreună cu Dr. Agnes Nemenyi, mai 1996• „Structura socială din agricultura României” – carte editată împreuna cu Conf. Dr. Agnes Nemenyi, septembrie 1997• lucrări de economie agrară, finanţe şi sociologie economică publicate în PULZUS-Odorheiu Secuiesc; 180 de articole

despre tranziţia economică, sociologie economică şi probleme financiar-bancare publicate în KORUNK şi MŰVELŐDÉS Cluj;peste 100 de articole şi studii pe probleme de economie actuală şi tranziţie, iar din 2001 – pe probleme de integrare în UE,publicate în SZABADSÁG-Cluj

• 16 studii publicate referitoare la integrare în UE şi acquis comunitar, integrare în NATO, cultura protecţiei mediului• Studiu despre agricultura României în tranziţie şi criza cronicizată din agricultura de stat, publicat în WIEW - VienaCuvântări şi comunicări ştiinţifice• „Al doilea Congres de Sociologie Europeană” – Budapesta, 1995; Tema: „Privatizarea din România”• „Congresul Mondial de Sociologie Rurală” – Bucureşti, iulie 1995; Tema: „Tranziţia în economia agrară a României –

reorganizarea IAS-urilor şi restructurarea posibil㔕 „Universitatea de vară” Debretin - Ungaria, iulie 1997; Tema: „Trecerea la economia de piaţă în ţările Europei de Est –

exemple româneşti”• „Conferinţa Europeană de Sociologie Rurală” – Grecia, august 1997; Tema: „Dreptul concurenţei în România şi

posibilităţi ale integrării europene în baza studiilor efectuate în Bucureşti şi judeţul Cluj” Comunicare ştiinţifică: „Poate ajuta Legea concurenţei reforma economică ce a ajuns în impas în România?”

16

Sunteţi de peste un an vicepreşedinte alConsiliului Concurenţei, având pe lângăactivitatea din cadrul Plenului ConsiliuluiConcurenţei şi funcţia de coordonator alDepartamentului Bunuri de Consum. Neputeţi face un bilanţ al anului 2002?

Activitatea Plenului Consiliului poate fisintetizată astfel: adoptarea a 23 deregulamente şi instrucţiuni (13 în domeniulconcurenţei şi 10 în domeniul ajutorului destat), audieri şi deliberări în cazul a 5investigaţii privind încălcarea art.5, art.6 şiart.11-16 din Legea concurenţei nr.21/1996, 64de autorizări pentru scheme de ajutor de stat,alocări specifice în cadrul diverselor schemede ajutor de stat şi ajutoare de stat individuale,16 avize formulate cu privire la concurenţă şiajutor de stat, 6 puncte de vedere referitoare laconcurenţă şi 6 puncte de vedere referitoare laajutor de stat.Problematica abordată este vastă, începândcu rolul Consiliului Concurenţei dereglementare în domeniul concurenţei şiajutorului de stat, continuând cu analizadiverselor practici anticoncurenţiale incriminateprin Legea concurenţei nr.21/1996 şi aefectelor pe care aceste practici ale agenţiloreconomici le au sau le pot avea asuprapieţelor în cauză în scopul restabilirii unuimediu concurenţial normal. O altă componentăa problematicii abordate o reprezintăautorizarea din punct de vedere al efectelorasupra concurenţei a ajutoarelor de stat şicompatibilizarea acestora cu standardeleUniunii Europene. Pot încheia cu rolulConsiliului Concurenţei de avizare a actelornormative şi de modificare a celor cu posibilimpact anticoncurenţial.

În cadrul Departamentului Bunuri de Consums-au analizat 33 de concentrări economice, 43de notificări referitoare la acordareabeneficiului exceptării de la interdicţiaprevăzută la art.5 alin.(1) din Legeaconcurenţei nr.21/1996 pentru înţelegeriverticale, 4 notificări referitoare la scheme deajutor de stat, 9 plângeri privind încălcări aleLegii concurenţei nr.21/1996, s-au efectuatstudii de piaţă în aria de activitate adepartamentului şi s-au emis diverse punctede vedere referitoare la legislaţiaconcurenţială. Printre concentrările economicecu impact semnificativ asupra pieţelorrelevante în cauză, amintim: achiziţionarea decătre SC Interagro SA a pachetului de control

la Societatea Naţională „Tutunul Românesc”SA (piaţa ţigaretelor), concentrarea economicăinternaţională, cu efecte pe piaţa românească,constând în achiziţionarea de către JohnsonProfessional Holdings Inc. SUA, a controluluiasupra operaţiunilor Diversey Lever (piaţadetergenţilor), achiziţionarea de către SCFriesland România SA a pachetului de controlla SC Napolact SA (piaţa laptelui şi aproduselor lactate), achiziţionarea de cătreAtlantic Industries Grecia şi Coca ColaBeverages Grecia a pachetului de controlasupra SC Dorna Apemin SA şi SC CristalinaSA (piaţa apei minerale şi a băuturilorrăcoritoare), achiziţionarea de către Arcelik ASTurcia a pachetului de control la SC Arctic SA(piaţa aparatelor frigorifice).De asemenea, s-au declanşat 2 investigaţii, şianume o investigaţie pe piaţa vinului dinRomânia, având ca obiect posibila încălcare aprevederilor art.5 şi art.6 din Legeaconcurenţei nr.21/1996 de către SC EuroavipoSA şi SC Vie Vin Murfatlar SA. şi o investigaţie– în baza art.27 lit. e) din Legea concurenţeinr.21/1996 – privind analiza efectelor pe caretehnicile de promovare a vânzărilor, în specialloteriile publicitare, le pot avea asupra mediuluiconcurenţial pe piaţa berii, cafelei, băuturilorrăcoritoare şi a produselor de igienă şiîntreţinere a curăţeniei.

În anul 2002, s-a finalizat investigaţia privindîncălcarea prevederilor art.5 şi art.6 din Legeaconcurenţei nr.21/1996 de către SocietateaNaţională „Tutunul Românesc” SA (SNTR), SCTotal Distribution Group SRL (TDG) şi de către32 de distribuitori exclusivi ai SNTR. PlenulConsiliului Concurenţei a decis că SNTR seface vinovată de încălcarea prevederilor art.6din Legea concurenţei nr.21/1996 prinfolosirea în mod abuziv a poziţiei dominantedeţinute pe piaţa ţigaretelor din România, şianume: impunerea preţurilor de vânzare lanivelul tuturor verigilor lanţului decomercializare a ţigaretelor sale, limitareadistribuţiei ţigaretelor sale în dezavantajulconsumatorilor, aplicarea - în privinţadistribuitorilor săi - a unor condiţii inegale laprestaţii echivalente prin rezilierea, fără motiverezonabile, a contractelor de distribuţie peparcursul anului 1999 şi prin favorizarea TDGpe parcursul anului 2000 şi că TDG se facevinovată de încălcarea dispoziţiilor art.6 dinLegea concurenţei nr.21/1996 prin folosirea înmod abuziv a poziţiei dominante deţinute, lanivelul distribuţiei pe piaţa ţigaretelor din

17

România, şi anume: practicarea unor preţuride ruinare, sub costuri, în scopul înlăturăriiconcurenţilor. De asemenea, SNTR şi 31 dedistribuitori exclusivi se fac vinovaţi deîncălcarea dispoziţiilor art.5 din Legeaconcurenţei nr.21/1996 prin încheierea uneiînţelegeri anticoncurenţiale având ca obiectfixarea concertată a preţurilor de vânzare, lanivelul tuturor verigilor lanţului decomercializare şi pe întreg teritoriul Românieişi împărţirea pieţei de desfacere a ţigaretelorSNTR pe criteriul teritorial. Alţi 6 distribuitoriexclusivi ai SNTR se fac vinovaţi de încălcareadispoziţiilor art.5 din Legea concurenţeinr.21/1996 prin încheierea unei înţelegerianticoncurenţiale având ca obiect fixareaconcertată a preţurilor de revânzare, limitareaşi controlul distribuţiei ţigaretelor SNTR şiînţelegerea de a nu vinde către anumiti agenţieconomici fără o justificare rezonabilă. Pentrufaptele de mai sus, agenţii economici au fostsancţionaţi cu amenzi totalizând 30,6 miliardelei.De altfel, cea mai mare realizare dupa aceastăinvestigaţie a fost restabilirea concurenţei pepiaţa românească a ţigaretelor şi plata, întotalitate, până la 1 martie, a producătorilorautohtoni de tutun, fabricile SNTR, trei saupatru, reiau activitatea din stocul de tutunpreluat în urma intervenţiei noastre pro-active.Consider că pe segmentul ţigaretelor decalitate inferioară, cu o cotă de piaţă sub 17%(valoric), prezenţa SNTR pe piaţa româneascăeste indispensabilă, întrucât, corporaţiileinternaţionale au ţigări scumpe şi foartescumpe la care o parte însemnată dinpopulaţie nu poate avea acces. În acestecondiţii, concurenţa pe această piaţă este binevenită cu efect tonic şi ameliator pentru apreveni contrabanda cu ţigări din sudul şi estulţării. În acest context, un workshop ar fi foartebine venit după ce piaţa se va reface, întrucât,producţia lunii martie va fi distribuită numaiîncepând din 28-30 martie a.c.

Anul 2002 a reprezentat un an esenţial, decotitură, în pregătirea României pentruaderarea la Uniunea Europeană. Ce areprezentat anul 2002 din perspectiva co-preşedintelui delegaţiei sectoriale pentrucapitolul 6 de negocieri „Politica îndomeniul concurenţei”?

A fost un an fertil pentru negocierile derulate laacest capitol, unul dintre cele mai importantemomente fiind legate de armonizarea

legislativă, având în vedere rolul politiciiconcurenţei în construcţia şi funcţionareacorespunzătoare a unei economii de piaţă. Dealtfel, este bine ştiut că este capitolul pentrucare acquis-ul trebuie integral aplicat înaintede aderare, care după opinia mea poate fi 1ianuarie 2008. O economie de piaţăfuncţională presupune trei piloane de bazălegate de: proprietate, libertatea concurenţeipe toate pieţele şi contracte economiceeliberate de orice bariere administrative saurestricţii. Consider că este cazul să seaccelereze finalizarea dezbaterilor în privinţanoii constituţii care, la art.134 alin.(2), să facăcotitura pentru prioritatea UE şi în privinţaeconomiei de piaţă. Celelalte trei criterii caretrebuie realizate ar fi: criteriul politic (undesuntem OK), capacitatea administrativă pentruimplementarea acquis-ului comunitar (din circa140 mii pagini s-au transpus 57 mii pagini) şi,respectiv, capacitatea Statului Român de arespecta angajamentele asumate faţă de UE.

În anul 2002, delegaţia sectorială pentrucapitolul 6 s-a reunit, începând cu data de 16ianuarie, pentru a elabora Documentul depoziţie complementar II, răspunsul la Poziţiacomună formulată de Comisia Europeană lasfârşitul anului 2001, mai precis în 21noiembrie 2001. Lucrările delegaţiei sectoriales-au desfăşurat sub coordonarea MinisteruluiIntegrării Europene, în 25 februarie fiindtransmis la Bruxelles, pentru consultăriinformale, proiectul Documentului de poziţiecomplementar II. Am fost îndrumaţi metodic şisistematic de dl. Negociator Şef Adj. la UE, dl.Leonard Orban, secretar de stat. Practic,ne-am întâlnit lunar, de 2-3 ori, pentruimplementarea acquis-ului comunitar pentruCapitolul 6 „Politica în domeniul concurenţei”.

În acelaşi timp, au continuat reuniunile lanivelul Comitetului Interministerial pentruintegrare europeană, precum şi acţiunileperiodice de analiză a stadiului procesului depregătire a aderării cât şi de stabilire adirecţiilor de viitor, prin elaborarea capitolelorcorespunzătoare din Programul Naţional deAderare la Uniunea Europeană, ProgramulEconomic de Preaderare, raportările bi-anualeutilizate de Comisia Europeană pentruelaborarea Raportului anual privind progreseleţărilor candidate precum şi raportările realizateprin baza de date ProgressEditor. Trebuienotate de asemenea discuţiile tehnice care auavut loc în luna mai, la Bucureşti, cu experţii

18

Comisiei Europene pe baza raportării realizateîn luna februarie cu privire la modul de aplicarea acquis-ului în anul 2001, la schemele deajutor de stat pe care România intenţioneazăsă le menţină şi după aderare cât şi în ceea cepriveşte continuarea procesului de armonizarelegislativă.

Acţiunile Consiliului Concurenţei au fostorientate de altfel spre îndeplinirea criteriilor deaderare: continuarea procesului de armonizarelegislativă, aplicarea efectivă a acquis-ului îndomeniul concurenţei şi ajutorului de stat,întărirea capacităţii instituţionale şi în privinţadescentralizării la nivel judeţean.

S-au făcut progrese notabile în completareacadrului legal, în domeniul concurenţei (prinadoptarea a 13 regulamente şi instrucţiuni) şial ajutorului de stat (prin adoptarea a 10regulamente şi instrucţiuni). Aşa cumapreciază şi Raportul anual al ComisieiEuropene, pentru anul 2002: „În domeniulconcurenţei, legislaţia României este într-olargă măsură armonizată cu acquis-ulcomunitar”, fiind necesară continuarea preluăriilegislaţiei comunitare în domeniul ajutorului destat. Regulamentele privind ajutorul de stat seaplică de facto de la data de 3 ianuarie 2003 şisperăm că eficienţa muncii noastre se poatecuantifica deja în trimestrul II – 2003 de cătreministerele în cauză, respectiv şi de OficiulConcurenţei.

Trebuie subliniate eforturile întreprinse în anul2002 pentru dezvoltarea instituţională aautorităţii de concurenţă. Procesul de creşterea capacităţii administrative a debutat prinamendarea Regulamentului de organizare,funcţionare şi procedură al ConsiliuluiConcurenţei publicat în Monitorul Oficial nr.144/25.02.2002. Schema de funcţionare a fostsuplimentată cu 43 de posturi, la sfârşitulanului începând să funcţioneze efectivDepartamentul pentru ajutor de stat cu unnumăr de 11 angajaţi. Acest proces va trebuisă continue până la completarea schemei şirealizarea unei alocări optime a personaluluiîntre direcţii şi departamente. De altfel, dinmartie 2003, problemele cele mai importantelegate de resurse umane (în limita spaţiuluiexistent) s-au realizat.

În acelaşi context au fost orientate şi acţiunilede pregătire a personalului prin participare laseminarii, stagii de pregătire şi conferinţe înţară şi în străinătate în cadrul Programului deTwinning RO99/IB-FI-03 “Aplicarea efectivă apoliticii de concurenţă şi ajutor de stat”, derulatpână la sfârşitul lunii octombrie 2002. Princomponenta de investiţii a programului Phares-a realizat o îmbunătăţire a dotării tehnice aConsiliului Concurenţei.

Pentru asigurarea aplicării corecte şi efective alegislaţiei în domeniul concurenţei şi ajutoruluide stat şi pentru a evita disfuncţionalităţile cese pot ivi prin adoptarea unor acte normativeincompatibile cu acquis-ul, în cadrul aceluiaşiprogram de Twinning, au avut loc o serie deacţiuni de conştientizare a judecătorilor, areprezentanţilor Guvernului, a comunităţiioamenilor de afaceri şi a publicului cu privire laprevederile legislaţiei în acest domeniu şi maiales cu privire la importanţa respectării acestorprevederi.

Toate aceste evoluţii au fost evidenţiate înDocumentul de Poziţie Complementar IIelaborat în urma primirii observaţiilor informaleale Comisiei în cadrul a numeroase consultăriîn cadrul delegaţiei sectoriale, adoptat înşedinţa guvernului din 31 octombrie 2002 şitransmis Comisiei Europene şi statelormembre ale Uniunii. Atât progresele cât şipunctele sensibile identificate în acest procesau făcut obiectul discuţiilor în cadrulComitetului de Asociere România – UniuneaEuropeană care s-a desfăşurat în 3 decembrie2002 la Bruxelles.

Cum va continua acest proces de pregătirea aderării din perspectivaresponsabilităţilor Consiliului Concurenţeiîn anul 2003?

Ceea ce ghidează Consiliul Concurenţei înprogramarea, pregătirea şi desfăşurareaacţiunilor specifice în anul 2003 sunt tocmairezultatele înregistrate în anul 2002,evidenţiate în două documente de sinteză,elaborate de Comisia Europeană: Raportulanual privind progresele înregistrate deRomânia în procesul de pregătire a aderării,dat publicităţii la 9 octombrie 2002 şi „Foaia de

19

parcurs” (Road Map), publicată pe 13noiembrie 2002. Procesul de armonizarelegislativă va continua, fiind de notatamendarea Legii ajutorului de stat nr.143/1999 în primul semestru al anului şiamendarea Legii concurenţei nr. 21/1996 pânăla sfârşitul anului sau trimestrului I – 2004.Legislaţia secundară va fi completată în funcţiede aceste modificări numai în 2004.

Anul 2003 va marca o trecere clară de laaccentul pus pe armonizare la conferirea uneiimportanţe covârşitoare aplicării efective alegislaţiei. Cea mai importantă provocare oreprezintă recunoaşterea prevalenţei legislaţieiconcurenţei şi ajutorului de stat în faţa oricăruiact normativ cu impact concurenţial. Consiliul Concurenţei se va concentra în viitorpe abordarea pro-activă în aplicarea politiciiconcurenţei şi a ajutorului de stat, va promovao politică de sancţionare drastică acomportamentelor anti-concurenţiale, vaacorda o importanţă tot mai mare procesuluide autosesizare în posibile cazuri de încălcarea legislaţiei. Cu toate acestea, opinia mea estecă, cel puţin un an, mediul de afaceri are încăde aşteptat pentru clarificări şi transparenţă,ştiind că există pieţe foarte importante care nusunt concurenţiale, iar pentru activitateprofitabilă sunt aşteptaţi investitori strategici(aceştia fiind un articol lipsă). Aşteptîmbunătăţirea conjuncturii, dată fiindaccelerarea integrării României în NATO şiclarificările Vestului faţă de Irak.

În ceea ce priveşte autorizarea ajutoarelor destat, aceasta se va realiza în conformitate cucriteriile clar stabilite prin legislaţia secundarăcare a intrat în vigoare la 2 ianuarie 2003. Unloc aparte îl va ocupa alinierea măsurilor deajutor de stat la prevederile legale,transformarea celor incompatibile în măsuricompatibile sau eliminarea lor.

Prin toate aceste măsuri se urmăreşteconstruirea şi dezvoltarea acelui mediueconomic de care avem nevoie pentru aajunge la un comportament corespunzător altuturor instituţiilor care pot lua decizii cu impactconcurenţial, al agenţilor economici. Astfel, seva ajunge la maturizarea economiei de piaţă înRomânia.În acest sens, consider că trebuie creataparatul teritorial, judeţean sau interjudeţean,al Consiliului Concurenţei conform art.26alin.(2) din Legea concurenţei.

În încheiere .... câteva cuvinte ale persoaneiNandor Jozsef Nemenyi?

Deviza mea preferată ca economist cu peste35 de ani de experienţă este „De omnibusdubitandum!”. Este o gândire puţin luciferică,apropiată de doctrina mea de protestant de ritcalvinist.Omul şi economistul trebuie să aibă o poziţietip Mefisto, altfel spus trebuie să prezinte totrăul din societate şi economie fără jenă, fărăretuşări, chiar şi atunci când momentan nu aisoluţie pentru remediere şi nici program certpentru schimbare. Poziţia critic-obiectivă poatefolosi la cunoaşterea realităţii şi rezolvarea şiadministrarea unor stări antieconomice sauconflictuale din tranziţia româneasca (non-stop).Aştept ca, în semestrul II – 2003, climatul deafaceri să fie îmbunătăţit radical, acest faptfiind posibil din următoarele 3 motive:

- accelerarea privatizării şi a reformeidin economia reală;

- amendarea legii falimentului în sensulcă Legea falimentului nu va rămâne unsimplu „tigru de hârtie” (noi, laConsiliul Concurenţei, avem nevoie delegea falimentului „ca de pâinea caldă”care, după părerea mea, o săcompleteze într-o măsurădeterminantă aplicarea de facto a Legiiajutorului de stat);

- debirocratizarea administraţiei centralede stat şi disponibilizările previzibileprin computerizarea evidenţelor,raportărilor şi introducerea Internet-uluila plăţi, decontări, licitaţii şi evidenţepentru agenţii economici care trebuiesă înveţe pe pielea lor ce înseamnă uncazier „de rău-platnic” pe site.

Efectele benefice ale reformei şi ale economieide piaţă funcţionale în mod sigur se vor vedeapână la începutul lui 2004 din alte trei-patrumotive de bază:

1) reducerea inflaţiei la 13-14% pe an în2003 şi a dobânzilor la credite la 20-23%,

2) o creştere economică sustenabilă decel puţin 5%,

3) concurenţa efectivă pe piaţa externăunde suntem prezenţi cu circa 14-15miliarde USD anual, care reprezintă un

succes – motorul tranziţiei: exportul,4) combaterea corupţiei şi a economiei

20

subterane care – după unii autori – esteestimată la 40-41% faţă de economiacinstită şi impozitată. Competiţia nu sepoate concepe pe unele pieţe dacăeconomia neagră are ordine de mărimefoarte însemnată (40%). Aştept legislaţia

de combatere a corupţiei care va fiprezentată Parlamentului, în 19 martie,Guvernul prezentând acest pachet de legi- care reprezintă interes public major - înregim de urgenţă, asumându-şirăspunderea.

Interviu acordat la data de 28 februarie, respectiv 7 martie 2003

Mihaela ANDREI

21

ECONOMIA SECTORULUI PUBLIC

Prof.univ.dr. Tatiana MOŞTEANU Asistent univ. Andreea STOIAN

Cererea publică.Fundamentarea conceptului de bun public.

Abordarea problematicii cereriipublice aduce în prim plan conceptul de bunpublic. Într-o definire destul de generală,bunul public este acel bun de carebeneficiază toţi indivizii.

Definiţia dată de Samuelson bunuluipublic identifică cele două caracteristicispecifice care situează bunurile ce întrunescaceste trăsături în categoria bunurilorpublice pure:

• Oferta pentru bunul respectiv esteneconcurenţială, în sensul că, la unanumit cost al bunului sauserviciului, un consumator adiţionalnu va afecta beneficiile obţinute deconsumatorii deja existenţi. Cu altecuvinte, atât costul marginal, pentruproducător, cât şi beneficiulmarginal, pentru consumator, vor fizero.

• Bunurile publice sunt considerateneexclusiviste, în sensul că accesulla consumul lor nu se face prinintermediul preţului, ca în cazulbunurilor private, ci în mod liber şigratuit, fapt ce permite tuturorconsumatorilor să beneficieze deastfel de bunuri.Având în vedere aceste două

trăsături, se poate face distincţia întrebunurile publice şi cele private, considerândcă acestea din urmă nu satisfac nici una dincaracteristicile prezentate anterior. Practic,bunurile private sunt vândute acelora careîşi permit să plătească preţul pieţei pentru aintra în posesia lor, preţul pieţei fiind cel careexclude anumiţi consumatori. Pe de altăparte, datorită trăsăturii de concurenţialitate,vor putea fi consumatori care îşi vor permitesă plătească preţul pieţei, dar care nu vorputea achiziţiona bunurile respective,datorită mărimii limitate a ofertei.

Dintr-o altă perspectivă, bunurilepublice, spre deosebire de cele private, nupot fi porţionate între diverşi consumatori.Dacă pentru un bun privat consumul total

dintr-un anumit bun este suma unităţilorconsumate de fiecare individ în parte, încazul bunurilor publice consumul total va fiacelaşi cu consumul individului A, cuconsumul individului B ş.a.m.d..

Fiind prezentate cele două situaţii“extreme”, bunuri publice pure-bunuriprivate, mai pot fi identificate o serie decategorii intermediare, în funcţie decaracteristicile proprii pe care le comportă,prin reunire, bunurile considerate. Într-oclasificare simplificată, pot fi identificateurmătoarele tipuri de bunuri:

Exclusiviste NeexclusivisteConcurenţiale Bunuri

privateBunuri publice

Neconcurenţiale Bunuripublice locale

Bunuri publicepure

Sursa: McNutt, Public Goods and ClubGoods, 1999

Delimitarea acestor categorii debunuri este totuşi discutabilă. Sunt autori,Epple şi Romano, care consideră apărareanaţională ca fiind un exemplu de bun public,chiar în forma cea mai pură. Argumentul cucare autorii vin în sprijinul acestei afirmaţiiare în vedere modul de finanţare a serviciilorde apărare naţională în Statele Unite aleAmericii, în anul 1990, finanţare în totalulcăreia, contribuţiile voluntare deţin opondere nesemnificativă, fiind astfelsatisfăcute atât condiţia de neexcluziune,cât şi cea de neconcurenţialitate. Distincţiadintre bunurile publice “clasice” şi bunurilepublice pure este marcată de caracterulconcurenţial sau neconcurenţial al bunurilorconsiderate. După cum se observă, nu seare în vedere problema “exclusivităţii”acestora, care este legată de resurselenecesare finanţării lor. McNutt ilustreazădiferenţa dintre cele două categorii de bunuripublice (bunuri publice în formă “clasică” şibunuri publice în formă “pură”), luând caexemplu calitatea aerului considerată un

22

bun public pur. Construirea unor dispozitivede controlare a calităţii aerului va transformaacest bun într-un bun public, în formă“clasică”, care prezintă caracteristici deconcurenţialitate. În acest context, se poatediscuta şi despre conceptul de aglomerare şide ceea ce Kraan (1996) denumeşte bunuripublice cu capacitate limitată, care, de fapt,sunt bunuri publice ce pot fi furnizateconsumatorilor adiţionali, până la o anumitălimită, dincolo de care beneficiileconsumatorilor existenţi sunt afectate.Apariţia unui consumator adiţional va cauzafie o creştere a costului pentru producător,ca o consecinţă a ajustării capacităţiilimitate, fie o scădere a beneficiuluiconsumatorilor existenţi, ca o consecinţă aaşa-numitului efect de “aglomerare”.

O altă categorie ce prezintă intereseste cea a bunurilor publice locale, ca deexemplu transmisiunile radio locale,evenimentele sportive netelevizate etc.Acest tip de bunuri a fost analizat pentruprima oară de către Tiebout (1956) şi a fost,iniţial, considerat o variantă a bunurilorpublice cu capacitate limitată. Kraan (1996),însă, critică această abordare, care creeazăconfuzii tocmai datorită denumirii şiapreciază că bunurile publice de grup suntcele ale căror caracteristici se regăsescprintre cele ale bunurilor publice locale.Această categorie a bunurilor publice degrup (group goods) cuprinde acele bunuripublice de care beneficiază doar un gruplimitat de indivizi, ceilalţi nebeneficiind delocde ele sau beneficiind doar prin intermediulexternalităţilor, deci într-un mod indirect. Înspiritul lui Epple şi Romano (2000), careconsiderau apărarea naţională şitransmisiunile radio ca fiind bunuri publicepure, Kraan (1996) apreciază că acestea potfi privite şi ca bunuri publice de grup, dacăse are în vedere că în cazul serviciilor deapărare naţională, grupările pacifiste nubeneficiază de ele sau în cazultransmisiunilor radio, anumite persoane nuaudiază emisiunile posturilor publice deradio. Considerăm că, deşi aceastăfundamentare este logică, totuşi judecareabunurilor publice din această perspectivăeste destul de exagerată şi contribuie laîngreunarea perceperii principalelor trăsăturiale bunurilor publice de grup, cunoscute înliteratura de specialitate şi sub denumireade “bunuri publice tip club” (club goods).

O perspectivă aparte a bunurilorpublice este cea a aşa-numitelor bunuricvasi-publice. Aceste bunuri sunt de faptexternalităţi datorate fie bunurilor private, fiebunurilor publice. De exemplu, educaţia decare beneficiază un anumit individ conducela îmbunătăţirea sistemului de cercetareştiinţifică, ceea ce creează cunoştinţeneconcurenţiale şi neexclusiviste de carebeneficiază întreaga comunitate. Totuşi, şiaceastă abordare induce anumite neclarităţi,pe care nu le vom discuta, însă, în prezentularticol.

Studierea cererii publice mainecesită, pe lângă analizarea tipologieibunurilor publice şi a principalelorcaracteristici care se desprind de aici, şiaspecte referitoare la eficienţa furnizăriiacestora, cu atât mai mult cu cât bunurilepublice sunt furnizate nu numai de sectorulpublic, ci şi de sectorul privat. Practic,această problematică va avea în vedere oabordare de tip sector public vs. sectorprivat. Tot în acest context, se poate discutadespre mărimea optimă a impozitării şidespre nivelul optim al ofertei de bunuripublice. De asemenea, cererea publică nupoate fi dezbătută, fără a avea în vedere şistudierea comportamentului membrilorautorităţilor publice. În acest sens, estenecesară formularea unor ipoteze referitoarela preferinţele acestora şi la măsura în careaceste preferinţe sunt şi preferinţe alecetăţenilor, ipoteze ce sunt cuprinse într-oserie de teorii, ca de exemplu teoriaelectoratului sau abordările şcolii alegeriipublice.

Aceste aspecte prezentate vor fidezbătute în cadrul unor articole viitoare.

Referinţe bibliografice:

1. 1. Cullis J., Jones P., Public Finance andPublic Choice, Oxford University Press,1998, p.45-69;

2. 2. Epple D., Romano R., Collective Choiceand Voluntary Provision of Public Goods,NBER Working Paper Series, 2000;

3. 3. Kraan D.J., Budgetary Decisions-APublic Choice Approach, University Press,Cambridge, 1996, p.33-37;

4. 4. McNutt P., Public Goods and ClubGoods, WOPEC Working Paper Series,1999

23

CONCEPTE ECONOMICE ÎN TEORIA CONCURENŢEI

Prof. Univ. Dr. Tatiana MOŞTEANUAdina NEDELCU

1. Practici anticoncurenţiale

Practicile anticoncurenţiale interzise suntnule de drept şi se referă, pe de o parte, laînţelegerile exprese sau tacite dintre agenţiieconomici sau asociaţiile de agenţieconomici, la orice decizii luate de asociaţiide agenţi economici sau practici concertateîntre aceştia1, iar pe de altă parte, lafolosirea abuzivă a unei poziţii dominantedeţinută de către unul sau mai mulţi agenţieconomici, prin recurgerea la fapteanticoncurenţiale2.

Referindu-ne la primul aspect, practicileanticoncurenţiale, sub forma înţelegerilorsecrete între agenţi economici, având cascop majorarea sau stabilirea preţurilor şireducerea producţiei sunt considerate demajoritatea autorităţilor ca singura încălcaremai serioasă a legilor concurenţei. Cazurileanalizate din diverse ţări relevă căînţelegerea secretă poate fi realizată formal,ca « gentlemen’s agreement », în carerespectul reciproc, convenţiile sociale şicontactele personale sunt suficiente pentrua garanta respectarea preţurilor deînţelegere şi a practicilor de afaceri conexe.Înţelegerile secrete nu implică în modnecesar un acord explicit sau o comunicareîntre agenţi economici. În industriileoligopoliste, agenţii economici îşi stabilescpreţurile şi nivelul producţiei, în modintercondiţionat, astfel încât acţiunile fiecăruiagent economic să aibă impact şi sădetermine reacţia celorlalţi agenţi, pe piaţă.În aceste condiţii, membrii unui oligopol potlua în considerare acţiunile concurenţilor pepiaţă şi să îşi coordoneze acţiunile ca şi cum

1 Conform art. 5 alin.(1) din Legea concurenţei nr.21/1996,care enumeră practicile anticoncurenţiale, fiind prevăzutecondiţiile de exceptare, în baza art. 5 alin.(2).2 Prevăzute în art. 6 din Legea concurenţei nr.21/1996.

ar forma un cartel, neavând la bază oînţelegere explicită şi clară. Un astfel decomportament este numit, deseori,« înţelegere secretă tacită » sau paralelismconştient.

Referitor la cel de-al doilea aspect enumeratanterior, se defineşte poziţia dominantă, cafiind: ‘‘situaţia în care un agent economiceste capabil, într-o masură apreciabilă, săse comporte independent faţă de clienţii şiconcurenţii săi de pe această piaţă’’. Poziţiadominantă nu contravine legii prin ea însăşi,fiind sancţionat numai abuzul de poziţiedominantă.

De asemenea, sunt interzise orice acţiuniale organelor administraţiei publice centralesau locale, care pot conduce larestrângerea, împiedicarea sau denaturareaconcurenţei, fie prin luarea unor decizii carelimitează libertatea comerţului sauautonomia agenţilor economici, fie prinstabilirea unor condiţii discriminatorii pentruactivitatea acestora.

Tipurile de practici anticoncurenţiale ceîncalcă Legea concurenţei diferă de la ojurisdicţie la alta, fiind examinate ca ilegaleper se (prin definiţie) sau supuse reguliiargumentării. În acest sens, practicilereferitoare la preţuri, tarife, acorduri departajare a pieţei sau participarea cu ofertetrucate la licitaţii sau alte forme de concursde oferte sunt interzise şi sancţionate,indiferent de mărimea agenţilor economiciimplicaţi.3 Înţelegerile între agenţi economici 3 Celelalte practici anticoncurenţiale prevăzute de art. 5 alin(1) din Legea concurenţei pot fi exceptate, dacă agenţiieconomici implicaţi au o cifră de afaceri mai mică decâtplafonul stabilit de lege, revizuit periodic, şi o cotă de piaţăsub 5%.

24

pot fi clasificate în înţelegeri pe orizontală(între agenţi economici concurenţi ceacţionează pe aceeaşi piaţă) şi înţelegeriverticale, între agenţi economici ceoperează în diferite stadii de producţie (deexemplu, între producători şi distribuitori).

În urma analizei noilor politici comunitare îndomeniul înţelegerilor verticale şi aacordurilor orizontale, s-a luat înconsiderare necesitatea transpuneriiacestora în legislaţia românească, învederea consolidării mediului concurenţial şia creşterii capacităţii economiei româneştipentru a face faţă forţelor pieţei şi presiunilorconcurenţiale din Uniunea Europeană4.

Pentru asigurarea funcţionării eficiente apieţei din cadrul sectoarelor în care au loccomportamente îndoielnice, elaborarea unorcriterii specifice pentru detectarea practiciloranticoncurenţiale prezintă importanţădeosebită.Dată fiind diversitatea practiciloranticoncurenţiale, se impun anumiteparticularităţi în ceea ce priveşte mijloaceleşi metodele utilizate în descoperirea ei5:

Detectarea înţelegerilor secreteconcertate pentru ofertanţii la licitaţii,prin: examinarea pe termen lung anivelurilor de preţ de ofertă la licitaţiiconsecutive, analiza atentă aperiodicităţii în care agenţii economicidepun oferte câştigătoare la licitaţii,examinarea unei serii de oferte aleaceluiaşi ofertant, observarea cotaţiilorde preţ înaintate de aceleaşi firme

4 Consiliul Concurenţei a adoptat următoarele Regulamente şiInstrucţiuni: Regulament privind aplicarea articolului 5 alin.(2) din Legea concurenţei nr. 21/1996 în cazul înţelegerilorverticale; Instrucţiuni privind aplicarea articolului 5 dinLegea concurenţei nr. 21/1996 în cazul înţelegerilor verticale;Regulament privind acordarea exceptării acordurilor despecializare de la interdicţia prevăzută la articolul 5 alin. (1)din Legea concurenţei nr. 21/1996; Regulamentul privindacordarea exceptării acordurilor de cercetare-dezvoltare de lainterdicţia prevăzută la articolul 5 alin. (1) din Legeaconcurenţei nr. 21/1996; Instrucţiuni privind aplicarea art. 5din Legea concurenţei nr. 21/1996 în cazul acordurilor decooperare pe orizontală.

Regulamentele şi Instrucţiunile menţionate au fost publicateîn Monitorul Oficial al României nr. 591 bis/ 9.08.2002 şi auintrat în vigoare la data publicării.

5 Tatiana Moşteanu, “ Concurenţa. Abordări teoretice şipractice ”, Editura Economică, Bucureşti, 2000, capitolul 8,pct.8.3.

pentru diferite licitaţii succesive şi nu înultimul rând, investigarea localizăriilicitanţilor câştigători, într-o serie delicitaţii succesive;

Detectarea impunerii preţului derevânzare, dată fiind uniformitateaacestora, între diferiţi comercianţiangrosişti sau detailişti;

Detectarea cumpărării legate, anegocierii exclusive şi a restricţiilorverticale, prin examinarea sistematică acontractelor încheiate între producătorişi distribuitori, inclusiv a contractelor delicenţă cu partenerii străini;

Detectarea cartelurilor, ce presupunecunoaşterea mediului de funcţionare aacestuia, a problemelor cu care seconfruntă, sub cele trei aspecte:atragerea firmelor în cartel, încheiereaînţelegerii, respectiv supraveghereafirmelor membre ale cartelului.

Cartelurile, pentru a avea succes, fie eleprivate sau publice, necesită « conlucrare »,« coordonare » şi «conformare » întremembrii.

2. Cartel

Reprezintă un acord prin care un grup deagenţi economici producători sau distribuitoriai aceluiaşi produs fixează anumite preţurisau îşi împart piaţa. În practică, acestearanjamente constau, în general, în fixareapreţurilor, limitarea producţiei, împărţireapieţelor, alocarea clienţilor sau teritoriilor,licitaţii trucate sau combinaţii ale acestora.În înţeles larg, cartelul este sinonim cu oformă explicită de înţelegere secretă,analiza efectelor economice ale carteluriloravând ca bază teoria oligopolului cooperativ.În funcţie de obiective şi de piaţa pe careacţionează, sunt definite patru forme decartel6:

1. Cartelul naţional: atunci când doi saumai mulţi agenţi economici încheie unacord în scopul controlării lanţului deproducţie/distibuţie şi a reţelei de serviciipost vânzare pentru un produs, lanivelul pieţei unei ţări. Cartelurile

6 pct. 8.1.1., din “ Concurenţa. Abordări teoretice şi practice”a dnei prof. univ. dr. Tatiana Moşteanu.

25

naţionale au un puternic efect restrictivasupra importurilor.

2. Cartelul internaţional: atunci când doisau mai mulţi agenţi economici din ţăridiferite se înţeleg pentru a fixa preţurileşi a-şi împărţi piaţa sau pentru a preluape rând comenzile la proiectele ce le-aufost adjudecate.

3. Cartelul de import: reprezintă oînţelegere între agenţi economici carecumpără centralizat o materie primăpentru a o furniza unei ramuriindustriale, având uneori ca obiectivcontrabalansarea puterii de piaţă acartelurilor de export.

4. Cartelul de export: reprezintă un acordîntre agenţi economici de a stabili unanumit preţ de export şi/sau de a împărţipieţele de export. Legislaţia cu privire laprotecţia concurenţei din diferite ţăripoate excepta în mod expres asemeneacarteluri, dacă ele nu produc efecteanticoncurenţiale pe piaţa internă.Raţiunea acceptării cartelurilor de exporteste facilitarea pătrunderii pe pieţelestrăine (externe), transferarea veniturilorde la consumatorii străini la producătoriiinterni şi efectele favorabile asuprabalanţei comerciale.

Este necesar să se facă distincţie întrecartelurile publice şi cele private. În cazulcartelurilor publice, guvernul poate stabili şiaplica reglementări referitoare la preţuri,volumul producţiei, etc. Spre exemplu, înSUA, în timpul depresiunii din anii ’30 aufost permise cartelurile publice, continuândsă existe şi după cel de-al doilea războimondial în industrii ca cea a cărbunelui şicea a extracţiei petrolului. Şi în Gemaniacartelurile publice au jucat un rol importantîn perioada inter şi postbelică.Înţelegeri internaţionale privind uneleproduse precum cafeaua, zahărul, zinculsau petrolul (OPEC) sunt doar câtevaexemple de carteluri internaţionale ce audeterminat înţelegeri între diverse guverne.Au existat aşa numitele “carteluri de criză” ,organizate de guverne pentru diferiteindustrii sau produse, în perioade de penuriiacute, în scopul fixării preţurilor şiraţionalizării producţiei şi distribuţiei.

Spre deosebire de acestea, cartelurileprivate presupun înţelegeri privind condiţiileprin care membrii obţin avantaje reciproce,

dar care nu sunt cunoscute şi este puţinprobabil că ar putea fi detectate de cătreterţi. Drept urmare, cartelurile private suntconsiderate în majoritatea jurisdicţiilor cafiind ilegale şi încălcând legile antitrust.

3. Concentrări economice. Fuziuni

În concepţia legislaţiei româneşti îndomeniul concurenţei,7 în sfera noţiunii deconcentrare economică sunt incluse treimari categorii de operaţiuni: fuziunile,achiziţiile prin dobândirea controlului şicrearea de societăţi în comunconcentrative8. Fuziunile pot avea loc prin9:• Contopire: atunci când doi sau mai mulţi

agenţi economici se reunesc într-unnou agent economic şi încetează să maiexiste ca persoane juridice distincte;

• Absorbţie: atunci când un agenteconomic este înglobat de un alt agenteconomic, acesta din urmă păstrându-şipersonalitatea juridică, în timp ce primulîncetează să mai existe ca persoanăjuridică;

• Fuziune de facto: atunci când doi saumai mulţi agenţi economiciindependenţi, deşi îşi păstreazăpersonalitatea juridică, îşi combinăactivităţile, creând un grup care semanifestă concurenţial ca o singurăentitate economică, în absenţa unui actjuridic legal.

Fuziunile se sprijină pe diferite raţiuni, spreexemplu, creşterea eficienţei economice saudobândirea puterii de piaţă, diversificarea,extinderea pe diferite pieţe geografice,promovarea mecanismelor financiare şi decercetare-dezvoltare.Fuziunile sunt clasificate în trei categorii:fuziuni orizontale, fuziuni verticale şi fuziuniconglomerate10. 7 Controlul concentrărilor economice a fost introdus înRomânia în anul 1997, o dată cu intrarea în vigoare a LegiiConcurenţei nr.21/1996, dispoziţiile conţinute în articolele11-16 fiind dezvoltate ulterior în Regulamentul privindautorizarea concentrărilor economice.8 Articolul 11, alin. (2) şi (3) din Legea concurenţei nr.21/1996.9 Art. 41-44 din Regulamentul privind autorizareaconcentrărilor economice, publicat în M.O. nr. 591bis,/09.08.200210 Încadrarea în cele trei categorii corespunde clasificăriiirealizate în cadrul Glosarului de economie industrială, de

26

Fuziunea orizontală se referă la asociereaîntre agenţi economici concurenţi (careproduc şi comecializează aceleaşi produsepe piaţa relevantă). Dacă suntreprezentative ca mărime, fuziunileorizontale pot reduce concurenţa pe piaţă,fiind deseori sub supravegherea autorităţilorde concurenţă.Fuziunea verticală are loc între agenţieconomici care operează la nivelul diferitelorstadii de producţie, de la materiile primepână la produsele finite, aflate în faza dedistribuţie (spre exemplu o fuziune între unagent economic ce operează pe piaţaserviciilor de foraj-sonde şi un agenteconomic ce activează în sectorul derafinare a petrolului). Efectul acestora seconcretizează, de obicei, în creştereaeficienţei economice, deşi uneori pot aveaun impact anticoncurenţial.Fuziunea conglomerată se prezintă subforma unei asocieri de agenţi economiciaflaţi în sectoare neînrudite (spre exempluîntre un producător de produse alimentare şiun producător de utilaje pentru industriaenergetică).O fuziune poate crea sau consolida putereade piaţă sau poate înlesni exercitarea einumai dacă ea sporeşte semnificativ gradulde concentrare a pieţei şi dacă are ca efecto piaţă concentrată, definită şi măsuratăcorect. Fuziunile, care fie nu mărescsemnificativ gradul de concentrare a pieţei, fie nu duc la acest rezultat nu necesită deobicei continuarea analizei.

4. Bariere la intrare

Au rolul de a împiedica sau întârzia intrareanoilor agenţi economici (concurenţipotenţiali) pe o piaţă dată, rezultând fiedintr-o structură de piaţă specială (spreexemplu, costurile irecuperabile sauloialitatea faţă de marcă a consumatorilordintr-o anumită ramură de activitate), fie dincomportamentul agenţilor economiciexistenţi pe piaţă. Subliniem faptul că şiguvernele pot fi sursa barierelor la intrare,prin impunerea unor condiţii de autorizaresau prin reglementările emise.

drept şi politică a concurenţei, editat sub egida SecretariatuluiGeneral al Organizaţiei Economice pentru Cooperare şiDezvoltare.

Barierele la intrare pot fi clasificate în douămari categorii,: bariere structurale şistrategice, deseori numite bariereeconomice şi de comportament.

Barierele structurale la intrare provin dincaracteristicile de bază ale industriei,precum : tehnologie, costuri şi cerere,implicând diferenţierea produselor(diferenţiere fizică sau numai în percepţiaconsumatorului, ceea ce îl determină săprefere un produs altuia), avantaje absolutede costuri ale celor deja aflaţi pe piaţă,economii de scară (prin repartizareacosturilor fixe asupra unei producţii maimari), respectiv costurile irecuperabile (suntacele costuri angajate pentru a pătrunde saua deveni activ pe o piaţă, dar care se pierdatunci când agentul economic părăseştepiaţa respectivă. Exemplificăm aici princheltuielile de publicitate, de cercetare-dezvoltare, investiţiile în echipamente carenu pot permite fabricarea decât a unuianumit produs). În situaţia în caredistribuitorii sunt legaţi de producătoriprintr-o clauză de nonconcurenţă, efectul deînchidere a pieţei va fi mai puternic dacăstabilirea distribuitorilor proprii impunecosturi de intrare irecuperabile pentrupotenţialii intraţi.

Barierele strategice la intrare apar dincomportamentul celor care se află deja pepiaţă, împiedicarea strategică a intrăriiimplicând deseori un comportamentpreemtiv din partea agenţilor economiciexistenţi (spre exemplu, un agent economicpoate suprainvesti în capacităţi de producţiepentru a ameninţa concurenţii potenţiali cuun război al preţurilor). Statul, deasemenea,prin intermediul licenţelor sau areglementărilor emise, poate fi sursa unorastfel de bariere la intrare.

5. Monopol

Se caracterizează prin existenţa unui singuragent economic pe piaţă. Nici un alt agenteconomic nu are posibilitatea de a intra pepiaţa produsului respectiv, aceasta din

27

considerente economice sau datorită unorrestricţii impuse de legi. Dacă în cazulconcurenţei perfecte agentul economic nuputea stabili preţul de vânzare a produsuluioferit, în schimb, monopolistul este liber săîşi fixeze preţul, neputănd impune însăcantităţile ce vor fi cumpărate la acest preţ.Aceasta presupune existenţa unui transferde venit de la consumatori la monopolist,consumatorii confruntându-se cu un preţ maimare, ceea ce va avea ca efect o scădere abunăstării. Nivelul preţului de monopoldepinde de gradul de integrare, raza deacţiune a diferitelor firme de monopol,posibilitatea de substituire a bunurilor. Deşisunt călăuzite de mobilul speculaţiei,preţurile de monopol nu se pot sustragetotuşi legităţii costurilor. Argumenteleprecedente sunt pur statice în realitate şiconstituie numai o parte din răul posibil carerezultă din monopol. Uneori, seargumentează că monopoliştii, avândimunitate crescută faţă de presiunileconcurenţiale, nu vor avea stimulentuladecvat pentru a minimaliza costurile şiîmbunătăţi calitatea tehnologică. Mai multdecât atât, resursele pot fi irosite în tentativade a obţine o poziţie de monopol. Totuşi, uncontraargument ce a fost avansat este acelacă, un anumit grad de putere de monopoleste necesar pentru a câştiga profituri mairidicate cu scopul de a crea stimulentepentru inovaţii.

Monopolul trebuie deosebit de puterea depiaţă. Cel din urmă este un termen care sereferă la toate situaţiile în care firmele seconfruntă cu curbe ale cererii descendenteşi pot ridica preţul în mod profitabil deasupranivelului concurenţial. Puterea de piaţăapare nu numai când există monopol, dar şiîn cazurile de oligopol, concurenţămonopolistă sau de firmă dominantă.Existenţa monopolurilor este condiţionată deprezenţa barierelor la intrare. Barierele caresusţin monopolurile sunt deseori asociate cu

protecţia legală creată prin patente şifrancize de monopol. Totuşi, unelemonopoluri sunt create şi susţinute princomportamentul strategic şi economiile descară. Acestea din urmă sunt monopolurinaturale, care deseori sunt caracterizateprintr-o reducere abruptă, pe termen lung, acosturilor medii şi marginale, iar piaţa esteastfel dimensionată încât este loc numaipentru un singur agent economic care săexploateze economiile de scară disponibile.Diferitele legislaţii abordează monopolul îndiverse moduri, în funcţie de criteriul coteide piaţă.

6. Monopol natural

Un monopol natural există pe o piaţăspecifică dacă o singură firmă poate deserviacea piaţă la costuri mai scăzute decât oricecombinaţie de două sau mai multe firme.Monopolul natural apare ca urmare adeţinerii de tehnologie productivă, deseoriasociată cu cererea pieţei şi nu dinactivităţile guvernamentale sau cele aleconcurenţilor.

În general, monopolurile naturale suntcaracterizate prin curbe ale costurilor mediişi marginale cu o pantă puternicdescendentă, pe perioade îndelungate,astfel încât nu există loc decât pentru unsingur agent economic să exploateze deplineconomiile de scară disponibile şi săaprovizioneze piaţa. De aceea, deseoriformează subiectul tipic al reglementărilorguvernamentale, referitoare la preţuri,calitate şi condiţii de intrare. În esenţă,monopolurile naturale există datorităeconomiilor de scară şi de gamă, fiindsemnificative în relaţia cu cererea pieţei.Sunt frecvent întâlnite în sectoareindustriale, spre exemplu, în electricitate, căiferate, gaze naturale şi telecomunicaţii.

28

SINTEZA ACTIVITĂŢII CONSILIULUI CONCURENŢEI ÎN ANUL 2002,REFLECTATĂ ÎN RAPORTUL ANUAL

Rozalia ŞUTRU

1. Activitatea de monitorizare a pieţelor

Trecerea economiei româneşti la economiade piaţă, condiţie obligatorie pentruaderarea ţării noastre la UniuneaEuropeană, a reprezentat pentru sectorulindustrial aplicarea în tandem, a politicilor deprivatizare şi de concurenţă.

Prin privatizare, unităţile industriale capătăsuport material, management competent şiinteresat în realizarea de profituri optime,asigurându-se astfel şi concurenţa pe piaţăîn interesul consumatorului final.

Aplicarea politicii de concurenţă, realizatăprin instituirea cadrului legislativ în acestdomeniu şi prin instruirea efectivă îndomeniul concurenţei a participanţilor lapiaţă, are drept scop asigurarea unui mediuconcurenţial normal.Liberalizarea preţurilor produselor, necesarătrecerii la economia de piaţă, face capreţurile acestora să se stabilească în modliber, prin concurenţă, pe baza cererii şi aofertei.În continuare, sunt prezentate exemple depieţe concurenţiale, pieţe dinamice şi pieţespecifice, corespunzătoare unor sectoareale industriei româneşti.

Pieţe concurenţiale

Industria materialelor de construcţii afost în mare măsură privatizată,existând sectoare privatizate întotalitate.

- Sectorul de producere a varului şiipsosului sunt privatizate, cei mai mulţiproducători fiind locali. Pieţele sunt locale,concurenţiale. Interesant de constatat estefaptul că, prin tranzacţii repetate postprivatizare, unităţi româneşti producătoarede var sunt deţinute de societăţitransfrontaliere din domeniu, ceea ce

probează globalizarea pieţelor la niveleuropean.- Sectorul de exploatare, prelucrare şicomercializare a agregatelor minerale, derâu şi de carieră este privatizat aproape întotalitate, ca şi industria de betoane, sape şimortare. În general, în aceste sectoare segăsesc societăţi aparţinând aceloraşi maricompanii prezente pe piaţa cimentului.Intrarea acestora pe aceste pieţe din avals-a realizat în scopul integrării pe verticală acompaniilor. La acest moment, în Româniaexistă cca. 500 de producători de agregateminerale, dintre care mai mult de 100 aucapital majoritar de stat. Pe fiecare piaţăregională a acestor produse activeazăminimum 10 producători, iar valoarea cereriieste mult inferioară ofertei.Atât piaţa agregatelor minerale, de râu şi decarieră, cât şi cea a betoanelor, sapelor şimortarelor sunt pieţe concurenţiale.Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 36din 26.05.2001 a introdus necesitateaavizului Oficiului Concurenţei asupra preţuluide vânzare a agregatelor minerale.Introducând “nisipurile şi pietrişurile” în listaanexă la O.U.G nr.36/2001, în care suntenumerate produsele şi serviciile ale cărorpreţuri şi tarife se stabilesc şi se ajusteazăcu avizul Oficiului Concurenţei, Guvernul aconsiderat că este necesar să preîntâmpineeventualele tendinţe de manifestare a unorpractici anticoncurenţiale abuzive, de cătreproducătorii şi/sau comercianţii de astfel deproduse.Prin punctul de vedere referitor la iniţiativalegislativă menită să elimine produsul « nisipşi pietriş », din lista produselor ale cărorpreţuri se stabilesc de către OficiulConcurenţei, transmis Camerei Deputaţilor,Comisiei pentru Politică Economică şiReformă, CONSILIUL CONCURENŢEI apropus eliminarea produselor menţionate dinlista anexă la O.U.G nr.36/2001,considerând că ar fi o măsură corectă dinpunct de vedere concurenţial ce ar răspunde

29

politicii de liberalizare a preţurilor produselorşi serviciilor.- Sectorul cimentului s-a privatizat întotalitate în perioada 1997-1999, proces înurma căruia pe piaţa românească acimentului au apărut marile companii:LAFARGE, HOLDERBANK FINANCIEREGLARIS (devenită în anul 2001 HOLCIM) şiHEIDELBERGER ZEMENT AG.Concentrările economice realizate au fostanalizate în cadrul CONSILIULUICONCURENŢEI.Ulterior, între anii 2000 şi 2002, companiileprezente pe această piaţă au realizattranzacţii între ele, ceea ce a făcut capoziţionarea companiilor în teritoriu să fiediferită de momentul finalizării privatizării.Actualmente, pe această piaţă activeazăcompanii de renume mondial11: LAFARGE,HOLCIM şi HeidelbergCement AG (numelenou din anul 2002 al HEIDELBERGERZEMENT AG). Poziţionarea fabricilor faceca piaţa cimentului să fie naţională, iarcotele de piaţă să fie de cca.30% pentrufiecare companie. O privire de ansambluasupra sectorului respectiv ilustrează căprivatizarea a fost benefică, mareamajoritate a fabricilor de ciment cunoscândun proces de renovare-modernizare-eficientizare a activităţii. Toate acestea ar fifost imposibil de realizat în situaţia în carefabricile de ciment ar fi rămas sub controlulstatului.Proiectarea şi construcţiasupradimensionată a fabricilor de ciment, înperioada politicii centralizate, când existauprograme de investiţii de importanţănaţională, a făcut ca în acest sector, în anul2002, să existe o rezervă de 75%supracapacitate (se va avea în vedere faptulcă sectorul construcţiilor este viabil,dezvoltarea sa fiind ilustrată prin indicipozitivi mici, dar în creştere).Piaţa românească a cimentului s-a dovedit afi până în prezent o piaţă foarte dinamică.Din punctul de vedere al unui beneficiar,situat oriunde12 pe teritoriul României, piaţacimentului este o piaţă concurenţială.În sectorul cimentului, s-a autorizat în anul2002 concentrarea economică realizată prindobândirea de către HeidelbergCement AG

11 În anul 2002 ultimul acţionar român de pe această piaţă avândut SC TAGRIMPEX ROMCIF SA Fieni cătreHeidelbergCement AG12 Cu mici excepţii

a controlului la SC TAGRIMPEX ROMCIFSA Fieni.

Industria chimică - produse- anvelope

Sectorul s-a privatizat în totalitate în anul1999. Operaţiunile de concentrareeconomică au fost analizate de CONSILIULCONCURENŢEI. Ulterior, în cadrulsectorului au avut loc tranzacţii între agenţiieconomici privaţi, ocazie cu care pe piaţaromânească au pătruns companii derenume, cum sunt: CONTINENTAL şiMICHELIN.Sectorul este invadat de o mulţime de firmecare distribuie anvelope de producţie străinăpe piaţa românească, asigurând astfel oputernică concurenţă în acest sector.În anul 2002, CONSILIUL CONCURENŢEI aautorizat pe această piaţă un număr dedouă concentrări economice.

Servicii de televiziune prin cablu şiinternet

Atât în domeniul activităţii de cablu TV, câtşi în domeniul serviciilor privind accesul lainternet există o tendinţă de concentrare,concretizată printr-o serie de operaţiuni deconcentrare economică notificate ConsiliuluiConcurenţei.

Astfel, societăţile de cablu mai importanteşi-au întărit poziţia şi în anul 2002, prinachiziţiile realizate, prin dezvoltarea şimodernizarea propriilor reţele, atât pe piaţaserviciului de cablu TV (ex: RCS, UPC), câtşi pe piaţa internet-ului (ex: RCS, Astral,Telecom şi Romsat Cable TV).

Aceste pieţe noi apărute în România dupăanul 1990 sunt pieţe încă în formare,tranzacţiile realizându-se între operatoriprivaţi. Anul 2002 este şi anul în caresocietăţile de cablu TV şi-au pus pentruprima dată, la nivel de industrie, problemacalităţii serviciilor oferite.

După 1 ianuarie 2003, societăţi de cabluprecum Romsat Cable TV, RCS, Astral,Telecom şi UPC vor intra şi pe piaţatelefoniei fixe (servicii telefonice prininternet, convorbiri internaţionale) şi deasemenea, societăţi care până acum nu auavut tangenţă cu această activitate (ex:

30

furnizorii de internet prin tehnologie DigitalSubscriber Line) vor intra pe piaţa serviciuluide cablu TV.

Pieţe specifice

Industria petrolieră (exploatare,rafinare şi distribuţie)

Anul 2002 a debutat cu autorizareaconcentrării economice realizată prinachiziţionarea rafinăriei RAFO Oneşti decătre CANYON SERVICOS Lda(Portugalia). Privatizarea a condus, în timp,la revigorarea activităţii rafinăriei RAFO,multă vreme aflată în conservare din cauzalipsei de materie primă.

După privatizarea RAFO, singurele rafinăriicare se mai află în proprietatea statului suntARPECHIM Piteşti şi PETROBRAZIPloieşti, care fac parte din structura SNPPetrom SA şi deţin cca.30% din capacitateatotală de rafinare ţiţei, la nivel naţional.

O altă operaţiune cu impact asupra pieţeiromâneşti a constituit-o semnarea, în lunaoctombrie, a unui acord între “societăţile-mamă” ale Grupurilor OMV şiROMPETROL. Semnarea acestui acord acondus la schimbarea formei de controlexercitat asupra societăţilor din cadrulGrupului Rompetrol, din control unic deţinutde către Rompetrol SA (Elveţia), în controlîn comun, exercitat de către OMV AG şiRompetrol SA.

Această operaţiune de concentrareeconomică, autorizată de CONSILIULCONCURENŢEI la sfârşitul lunii noiembrie2002, va conduce la consolidarea poziţieideţinute de cele două grupuri în România,mai ales în sectorul distribuţiei decombustibili şi alţi derivaţi petrolieri.

În anul 2002, a intrat în atenţiaCONSILIULUI CONCURENŢEI una dintrecele mai importante achiziţii realizate la niveleuropean: dobândirea controlului de cătreDEUTSCHE BP AG, filiala germană agrupului multinaţional BP, asupra VEBAOEL AG, filiala grupului energetic germanE.On.

Analiza realizată s-a concentrat asuprapieţei lubrifianţilor în stare finită, cudestinaţie auto, în condiţiile în care ambelepărţi implicate în concentrare erau prezenteîn România, în acest domeniu, princomercializarea de lubrifianţi auto mărcileBP şi Castrol (Grupul BP), respectiv marcaAral (Grupul E.On).

Industria siderurgică

Societăţile active din acest sector au trecutdupă 1990 printr-o criză accentuată,datorată desfiinţării sistemului centralizat şitrecerii la economia de piaţă ceea ce anecesitat timp şi orientarea acestora cătrealte pieţe, deoarece pieţele tradiţionale s-auschimbat radical.

Majoritatea societăţilor ce activează în acestsector (SC ISPAT SIDEX SA Galaţi, SCGAVAZZI STEEL SA Oţelul Roşu, SCCOST SA Târgovişte, SC CSR SA Reşiţa,SC COMBINATUL SIDERURGICHunedoara, SC LAMINORUL SA Brăila, SCSILCOTUB SA Zalău, SC TEPRO SA Iaşi,SC OTELINOX SA Târgovişte, SC DUCTILSA Buzău, SC ARTROM SA Slatina, SCHELITUBE SA Bucureşti) au fost privatizate,pentru unele dintre acestea procesul fiindbenefic.

Evoluţia post-privatizare a acestor societăţia cunoscut tendinţe diferite, acest procesaducând în unele cazuri ieşirea din criză, iarpentru altele conducând la adâncireaacestei crize. În primul caz se situează celemai multe societăţi, fapt care demonstreazăcapacitatea acestora de a se adapta noilorcondiţii concurenţiale, cazurile nefericite13

fiind puţine: SC CSR SA Reşiţa şi SCTEPRO SA Iaşi.

Un caz aparte îl prezintă situaţia societăţiiCSR SA Reşiţa care, după mai bine de 2ani, a ajuns în situaţia anterioară, APAPSredevenind acţionar majoritar în urmarezilierii contractului de privatizare. Spreacest deznodământ se îndreaptă şi SCGAVAZZI STEEL SA Oţelul Roşu, undemanagementul defectuos a condus la 13 Contractele de privatizare încheiate cu investitorii străiniau fost reziliate, cauzele fiind diverse, societăţile ajungândaproape de pragul falimentului şi din cauza scăderiicredibilităţii. SC TEPRO SA Iaşi a trecut cu bine acest şoc,societatea fiind scoasă din nou la privatizare.

31

aceeaşi situaţie. Se preconizează că înviitorul apropiat să fie reziliat şi acestcontract de privatizare, investitorul fiindacuzat că nu a respectat obligaţiile privindinvestiţiile asumate la cumpărare.

Totuşi, din evoluţia acestor societăţi şi dingradul de privatizare a acestui sector, reiesefaptul că interesul pentru această industriese menţine la un nivel crescut, cele câtevasocietăţi rămase în portofoliul statului (SCREPUBLICA SA Bucureşti, SC SIDERCASA Călăraşi, SC LAMINORUL SA Focşani,SC PETROTUB SA Roman etc) aşteptândprivatizarea imediată.

Conform Strategiei sectorului siderurgic dinRomânia, în perioada 2001-2002 au fostacordate ajutoare de stat sub formaeşalonărilor la plată şi a scutirii de la platadatoriilor şi penalităţilor acumulate desocietăţile aflate în impas economico-financiar.

În concluzie, se apreciază că sectorulsiderurgic din România trece printr-unproces complex care se va finaliza în scurttimp, prin privatizarea sectorului şi aplicareaprincipiilor economiei de piaţă, investitoriiavând datoria ca prin investiţiile asumate lamomentul cumpărării să facă acestesocietăţi competitive. În urma acestui procesşi a confruntării cu competitorii de pe piaţarelevantă, concurenţa îşi va spune cuvântulîn ceea ce priveşte împărţirea acestei pieţeîn favoarea celor puternici, care au trecut cubine pragul psihologic şi s-au adaptat noilorcondiţii.

Pe această piaţă, în anul 2002, s-auautorizat trei ajutoare de stat şi o operaţiunede concentrare economică.

Industria de utilaj petrolier

Actorii cei mai importanţi de pe aceastăpiaţă sunt societăţile producătoare de utilajpetrolier din Ploieşti şi Târgovişte, care s-auprivatizat şi actualmente suferă un procesactiv de recâştigare a vechilor pieţe externe.

Spre exemplificare, faţă de perioada înaintede anul 1990, când în cataloagele de profil,UPETROM Ploieşti ocupa la nivel mondial

locul 3 în fabricarea de utilaj petrolier şi locul2 la exportul acestor produse, tranziţia a dusla scăderea cererii din partea beneficiarilorautohtoni, coroborată cu revigorareaconcurenţei pe piaţa mondială.

La intern, utilajul petrolier se achiziţioneazăîn cadrul programelor de investiţii aleutilizatorilor, deoarece costurile pentruinvestiţiile în aceste utilaje sunt ridicate.Principalul beneficiar, SNP PETROM SA,compania cu o poziţie relativă de monopsonîn cadrul relaţiei cu producătorii autohtoni deutilaj petrolier, nu dispune de fondurilenecesare.

În prima jumătate a anului 2002 a fostprivatizată SC PETROUTILAJ SA Câmpina,recunoscută de peste 100 ani pentruexperienţa sa în repararea utilajelor şiechipamentelor destinate sectoruluipetrolier.

Şi în domeniul reparaţiilor, domeniu conexcelui de producţie de utilaj petrolier,activitatea este dependentă în mare măsurăde SNP PETROM SA. Orice modificare asituaţiei financiare şi operaţionale a SNPPETROM SA afectează inclusiv acestdomeniu al serviciilor la utilajele şiechipamentele petroliere, încât toatecaracteristicile pieţei relevante (volumulcontractelor, diversificarea produselor etc.)depind în cea mai mare parte de programulde investiţii şi de producţie al industriei depetrol.

Pe piaţă există o mare discrepanţă întrecererea reală de utilaj petrolier nou şimodernizat şi cea exprimată, motivul fiindlipsa fondurilor de finanţare a cererii, şi numărimea ofertei. Parcul de utilaje este foarteînvechit, iar lipsa de fonduri face imposibilăachiziţia/modernizarea acestuia.

Pentru viitor se anticipează o creştere avolumului contractelor pentru vânzarea deechipament petrolier.

Ca o concluzie, se poate afirma că piaţautilajului petrolier din România întruneştecaracteristicile unei pieţe stabile şiconcurenţiale.În anul care a trecut s-a autorizat oconcentrare economică în acest sector deactivitate.

32

Industria construcţiilor de maşini

În anul 2002, cele mai importante privatizăriîn domeniul construcţiilor de maşini,maşinilor unelte şi utilajului greu au fost SCIUG SA Craiova, SC ARIS SA Arad, SCUZUC SA Ploieşti şi SC ROMVAG SACaracal.Mulţi producători de maşini unelte grele audispărut odată cu desfiinţarea pieţei CAER.Societăţile româneşti, ale căror produsefuseseră bine primite pe pieţeleinternaţionale în deceniul 1980 - 1990,beneficiind în urma privatizării de unmanagement competent, au profitat deoportunităţile oferite de politica deglobalizare economică şi sunt pe cale de adeveni furnizori importanţi ai pieţelorinternaţionale. Astfel, în cazul SC ARIS SAArad, aproape 70% din producţia de maşiniunelte a societăţii (strunguri de o tipologiefoarte variată) este destinată exportului,principalii parteneri comerciali regăsindu-seîn Italia, Germania, Turcia şi S.U.A.Perspectiva aderării la U.E., coroborată cuaplicarea politicii de globalizare a pieţelor,vor conduce la creşterea investiţiilor externeîn România şi, în consecinţă, la creştereacererii interne de maşini şi utilaje grele deproducţie autohtonă.

În ceea ce priveşte utilajele tehnologicepentru industriile chimică, petrochimică şienergetică, se pot preciza următoarele:• Pieţele externă şi internă sunt în

stagnare; la intern motivul fiind lipsa deinvestiţii;

• Clienţii externi preferă produselerealizate în ţările occidentale, în timp ceclienţii interni se orientează în principaldupă preţ, în dauna calităţii;

• Politica de investiţii a companiilornaţionale PETROM şi RENEL poateinfluenţa dezvoltarea cererii; în acestedomenii, cererea se bazează exclusivpe piese de schimb, neexistând investiţiila această dată.

Referitor la SC ROMVAG SA Caracal,trebuie amintit faptul că societatea areprezentat, într-o perioadă de 30 ani, unuldintre cei mai importanţi furnizori de materialrulant ai ţărilor CAER, unde exporta peste70% din producţia sa de vagoane. În scopulalinierii la noile condiţii de piaţă, societăţile

româneşti din domeniu îşi reorienteazătreptat activitatea, de la producţia devagoane către modernizarea şi reparaţiileacestora, implementând, de asemenea, noitehnologii în fluxul de producţie.

Pentru anul 2003, sunt aşteptate privatizărileCUG CLUJ-NAPOCA, ElectroputereCraiova, FAUR Bucureşti şi TRACTORULBraşov. Se poate afirma că, asistăm la oreaşezare a industriei româneşti în domeniu,pe baza criteriilor concurenţiale specificeeconomiei de piaţă.

În acest sector s-au autorizat patruconcentrări economice şi un ajutor de stat.

Industria rulmenţilor

În ceea ce priveşte sectorul producerii derulmenţi, ţara noastră se bucură de un bunrenume. Privatizarea s-a realizat în acestsector în proporţie de 50%, trei societăţicomerciale producătoare (SC KOYO SAAlexandria, SC Rulmenţi SA Bârlad şi SCTimken SA Ploieşti) fiind deja privatizate deceva vreme. Pentru celelalte trei societăţi,SC Rulmentul SA Braşov, SC Rulmenţi SASlatina şi SC Rulmenţi SA Suceava, aflateîn curs de privatizare, investitorii aratăinteres deosebit datorită potenţialului şicalităţii produselor promovate pe piaţă.Întregul sector al producătorilor de rulmenţidin România a fost conceput şi construit peprincipiul complementarităţii, astfel încât săasigure, în ansamblu, o ofertă completă derulmenţi într-o economie centralizată. Şipentru acest sector s-a impus realizareaunei Strategii a sectorului producerii derulmenţi din România, prin care s-au stabilitprincipiile şi criteriile de bază necesareasigurării continuităţii acestei activităţi, fiindincluse şi unele facilităţi pentru producători,materializate şi prin ajutoare de stat(eşalonări la plată şi scutiri de la plată adatoriilor şi penalităţilor acumulate în timp).Investitorii din acest sector, cu potenţialfinanciar şi managerial deosebit, suntcompanii internaţionale care acţionează îndomeniu,asigurând astfel desfacere pe piaţamondială a produselor acestor societăţi,lucru esenţial pentru a putea rezistacompetiţiei în domeniul respectiv. În anul2002 s-a autorizat un ajutor de stat în acestsector de activitate.

33

2. Decizii ale Consiliului Concurenţei

Evoluţia numărului de decizii carefac obiectul art.5, art.6 şi art.11 din Legea

concurenţei, în perioada 01.01.2001 -31.12.2002, se prezintă astfel:

Decizii 2001 2002

A. Înţelegeri, decizii de asociere, practiciconcertate (art. 5), din care: 177 154

- plângeri 8 29

- cereri de neintervenţie 5 6

- cereri de exceptări individuale 1 -

- exceptări pe categorii 163 119

B. Abuz de poziţie dominantă (art. 6) 15 19

C. Concentrări economice (art. 11) 169 157

TOTAL 361 330

Din datele prezentate, rezultă că, faţă deanul anterior, numărul plângerilor privindposibila încălcare a art.5 şi art. 6 a crescut,deciziile referitoare la practicileanticoncurenţiale reprezentând 52%, iardeciziile privind cazurile de concentrări

economice, 48% din totalul deciziilor emise.Valoarea taxei de autorizare perceputăagenţilor economici pentru operaţiunile deconcentrare economică, conformprevederilor art. 33 din lege, a fost de46.752.558.659 lei.

STRUCTURA DECIZIILOR EMISE DE CONSILIUL CONCURENTEI *

contestatii, 29

sanctiuni art 5, 12

10

plângeri respinse, 84

omisiunea notificarii,30

* Consiliul Concurenţei a mai emis 93 dedecizii, structurate conform graficului.

34

Urmare deciziilor de sancţionare emisepentru încălcarea art.5 şi art.16 din Legeanr.21/1996, cuantumul amenzilor aplicateagenţilor economici a fost de423.911.450.475 lei.

În ceea ce priveşte deciziile adoptate potrivitLegii nr.143/1999, CONSILIULCONCURENŢEI a emis 64 de decizii privindnotificările ajutorului de stat. Dintre acestea,63 decizii au fost de autorizare a ajutorului

de stat şi 1 decizie potrivit căreia măsuranotificată nu a constituit ajutor de stat. Dintotalul deciziilor de autorizare, 14 deciziiprivesc scheme noi de ajutor de stat, 8decizii se referă la modificarea unor schemeexistente, 7 decizii privesc ajutoare de statindividuale, 33 de decizii se referă la alocărispecifice de ajutor acordate în baza unorscheme de ajutor noi sau existente şi 1decizie pentru ajutor de stat ce nu cade subincidenţa Legii.

alocare specifica52.38%

modificari de scheme12,70%

scheme noi22,22%

nu cade sub incidentalegii

1.59%

ajutor individual11.11%

Evoluţia grafică a numărului deciziilor privindpracticile anticoncurenţiale şi concentrărileeconomice emise de CONSILIUL

CONCURENŢEI, în anii 1997-2002, esteprezentată în continuare:

0

50

100

150

200

250

300

350

CAZURILE IN DINAMICA

Decizii privind concentrarieconomice

6 43 140 194 169 157

Decizii privind practicianticoncurentiale

38 37 332 297 192 174

1997 1998 1999 2000 2001 2002

35

Dintre deciziile Consiliului Concurenţeiemise în anul 2002, au fost atacate îninstanţă 24, astfel :

13 la Curtea de Apel Bucureşti, dincare :

1. 5 dosare soluţionate 2. 1 dosar suspendat 3. 7 dosare aflate pe rol

1 la Curtea de Apel Constanţa,soluţionat

10 la Curtea Supremă de Justiţie, aflatepe rol. În cele 6 dosare soluţionate,Curtea de Apel a respins, ca fiindnefondate, acţiunile agenţilor economicicare au contestat în instanţă deciziileConsiliului Concurenţei.

3. Cazuri în analiză

La sfârşitul anului 2002, se aflau în curs de analiză 87 de cazuri repartizate astfel:

CONCURENŢĂ 83Înţelegeri între agenţii economici, practiciconcertate: 12

Abuz de poziţie dominantă: 3Concentrări economice: 51Cereri de neintervenţie: 1

Notificări privind acordarea exceptării pecategorii: 8

Puncte de vedere şi cereri de clarificare: 2Alte articole 6AJUTOR DE STAT 4TOTAL 87

INTELEGERI INTRE AGENTII

ECONOMICI13.79%

CONCENTRARI ECONOMICE

58.62%

ABUZ DE POZITIE

DOMINANTA3.45%

AJUTOR DE STAT4.60%

CERERI DE NEINTERVENTIE

1.15%

EXCEPTARI PE CATEGORII

9,19%

DIVERSE6.90%

PUNCTE DE VEDERE

2.30%

36

3. Investigaţii

Cazurile pentru care s-au deschis investigaţii,aflate în curs de analiză, la sfârşitul anului, seprezintă în continuare :

Concurenţă

Sesizări

1) Investigaţie privind manifestareaabuzului de poziţie dominantă de către SNPPetrom -art.6;

2) Investigaţie cu privire la încălcareaart.6 de către SC Chimpex SA Constanţa ;

3) Investigaţie asupra comportamentuluisocietăţilor Rigips, Knauff, Obobetterman şiMen at Work- art.6;

4) Investigaţie4 privind eventualaînţelegere dintre societăţile de asigurăriasupra preţului practicat pentru asigurarea derăspundere civilă auto « Carte Verde » -art.5;

5) Investigaţie5 privind eventualeîncălcări a Legii nr.21/1996 de către SCMobifon SA, SC Mobilrom SA şi SCCosmorom SA, societăţi de telefonie mobilă,cu ocazia încheierii contractelor deinterconectare cu SC Telemobil SA

6) Investigaţie privind eventualaînţelegere între SC Sodexho Pass, TS TicketService şi Hungastro SA în ceea ce priveştetarifele practicate şi eventualele clauzeabuzive din contractul de afiliere la reţeauade tichete de masă -art.5 ;

7) Investigaţie referitoare la dobândireacontrolului de către SC Begacom SA, carecontrolează deja SC Upsom SA, asupra SCUSG SA - art.13 ;

8) Investigaţie pe piaţa vinului privindposibila încălcare a art.5 şi art.6 de către SCEuroavipo SA şi SC Vie Vin Murfatlar SA ;

4 Audierea în cadrul Plenului ConsiliuluiConcurenţei a avut loc în data de 09.06.2003.5 Decizia nr.124/01.04.2003 de respingere araportului de investigaţie pe motiv ca probeleexistente la dosar nu demonstrează încălcareaprevederilor legii.

9) Investigaţie privind posibilaasociere dintre firmele dlui Bulf şi SNPPetrom - art.5(1) ;

Autosesizări

10) Investigaţie privind încălcareaart.16(4) de către membrii fondului deinvestiţii New Century;11) Investigaţie pe piaţacimentului privind posibila încălcare aart. 5 (1) a) din Legea nr. 21/1996 şiart.16 (1) de către producătorii deciment;12) Investigaţie asupra practicilorsocietăţilor CN Căile Ferate Române,Asociaţia Feroviară Română,Societatea Naţională TransporturiFeroviare de Marfă şi SC SEFER SA -art. 5 şi art.6;13) Investigaţie privindeventualele practici anticoncurenţialepe piaţa serviciului de CATV, încontextul relaţiilor dintre societăţile deCATV şi asociaţiile lor, pe de o parte şifurnizorii sau distribuitorii de programestrăine pe de altă parte;14) Investigaţie referitoare laomisiunea notificării unor operaţiuni deconcentrare economică de către dl.CC Bulf -art. 16 (1) ;15) Investigaţie privindeventuala încălcare a :a. art.6 din Legea concurenţei decătre SNP Petrom SA Bucureşti, prinstabilirea de măsuri care conduc laafectarea concurenţei în cadrulRegulamentului de licitaţie aprobat înConsiliul de Administraţie al SNPPetrom la data de 07.12.2999 ;b. art.5 de către SNP Petrom SABucureşti şi Asociaţia Contractorilor deForaj din România, prin încheiereaunui acord cu privire la nivelul tarifelorde operare cu instalaţiile de foraj;16) Investigaţie privind posibilaîncălcare a art.5(1) de către grupul debănci format din BCR, Banc Post,BRD-GSG, Raiffeisen - Banca Agricolă

37

şi Banca Comercială « Ion Ţiriac »,prin stabilirea nivelului comisionuluide retragere de numerar perceputdeţinătorilor de carduri care utilizeazăATM-urile altei bănci decât ceaemitentă a cardului;

17) Investigaţie privind posibilaîncălcare a art.5 (1) şi art.6 decătre societăţile comerciale activepe piaţa vânzării cu amănuntul decombustibili auto şi produse de largconsum, realizate în incinta staţiilorde aprovizionare cu combustibiliauto;

18) Investigaţie având caobiect analiza efectelor pe caretehnicile de promovare a vânzărilorle pot avea asupra mediuluiconcurenţial pe piaţa berii, cafelei,băuturilor răcoritoare şi aproduselor de igienă şi deîntreţinere a curăţeniei - art.27;

Ca urmare a notificării

19) Investigaţie6 privind analizaimpactului concentrării economicerealizată prin dobândireacontrolului unic direct de către SCIAMSAT PRODCONSTRUCT SAPiteşti asupra SC GEROM SABuzau- art.13.

4.2. Ajutor de stat

1) Investigaţie7 în cazulnotificării de către Autoritateapentru Privatizare şi AdministrareaParticipaţiunilor Statului a unuicredit acordat cu garanţia statului,în baza O.U.G nr.3/2000,Companiei Naţionale deElectricitate de către FondulProprietăţii de Stat .

Raportul anual, elaborat potrivitprevederilor art. 32 alin.(1) din Legeaconcurenţei, oferă o imagine transparentăasupra activităţii desfăşurate de ConsiliulConcurenţei.

6 Caz finalizat prin Decizia nr.198/12.05.2003 de autorizare aconcentrării economice.

7 Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr.52/10.03.2003 de închidere a investigaţiei; măsura notificată nuconstituie ajutor de stat.

Anul 2002 a fost marcat de acţiunileîntreprinse în cadrul procesului de pregătirea aderării României la Uniunea Europeană,atenţia deosebită acordată negocierilorspecifice capitolului 6 „Politica în domeniulconcurenţei” fiind evidentă. Pentruasumarea integrală a obligaţiilor ce ne revinîn scopul realizării acestui deziderat au fostanalizate reglementările comunitare dindomeniu, fiind elaborat calendarul depreluare a acquis-ului până la închidereacapitolului de negocieri, fapt demonstrat decompletarea cadrului legislativ prinadoptarea de regulamente şi instrucţiuni.

Consiliul Concurenţei a acţionat cuconsecvenţă pe linia conştientizării importanţeirespectării şi aplicării efective a regulilorconcurenţei şi ajutorului de stat de cătreagenţii economici şi organele administraţieipublice centrale şi locale, intervenind pentruprotecţia, menţinerea şi stimularea unui mediuconcurenţial normal, în vederea promovăriiintereselor consumatorilor.

Prin demersul său proactiv, ConsiliulConcurenţei a confirmat preocupareaconstantă pentru consolidarea parteneriatuluiîn promovarea culturii concurenţei.

38

STUDIU DE CAZ : CARTELURILE ÎN DOMENIUL VITAMINELORAplicarea politicii de indulgenţă/ Leniency Policy în Uniunea Europeană

Roxana NEŞA

Atât economiştii cât şi cei care aplicălegislaţia în domeniul concurenţei sunt deacord că, comportamentul cartelurilorproduce una dintre cele mai (dacă nu chiarcea mai) serioase restricţionări aleconcurenţei, generând invariabil creşteri alepreţurilor. Fie că iau forma fixării preţurilorsau a înţelegerilor de împărţire a pieţei, acotelor de alocare a producţiei sau alicitaţiilor trucate, cartelurile au efectenegative asupra industriilor şi asupraconsumatorilor.

Firmele implicate într-un cartel înlocuiescmeritele concurenţei prin înţelegeri explicitesau tacite cu privire la nivelul preţurilor, tipulbunurilor şi serviciilor oferite, cantitateaprodusă sau vândută, categoriile deconsumatori cărora li se adresează sauariile geografice acoperite de fiecare. Prinacest comportament, companiile încearcăsă împiedice funcţionarea pieţei şi implicit oalocare eficientă a resurselor.

În acest context, nu este deloc surprinzătorfaptul că autorităţile de concurenţă dedicăeforturi şi resurse considerabile pentru apreveni, detecta şi lupta contra cartelurilor.

Un număr în creştere de autorităţi deconcurenţă din întreaga lume încearcă săpromoveze şi să exploateze, ca ocomponentă a eforturilor de eliminare acartelurilor, inerenta instabilitate a acestoraprin instrumente ale „programelor deleniency” care prevăd condiţiile în careîntreprinderile care cooperează cuautorităţile de concurenţă pot fi parţial sautotal exceptate de la sancţiuni judiciareşi/sau civile care altfel le-ar fi fost impuse caurmare a participării la cartel.

Comisia Europeană a adoptat propriul„Program Leniency”, în iulie 1996, prinadoptarea Notei Comisiei privindneimpunerea sau reducerea amenzilor în

cazuri de cartel 14(numită în continuare„Nota Leniency”).

La 13 februarie 2002, Comisia Europeană aadoptat noua „politică leniency” pentrufirmele care furnizează informaţii în cazurilede cartel, făcând un alt pas important pentrudescoperirirea şi eliminarea înţelegerilor defixare a preţurilor şi a altor carteluri, cuefecte de restricţionare a concurenţeideosebit de grave (hard-core cartels).„Descoperirea şi pedepsirea cartelurilor esteuna dintre preocupările mele de bază”,afirma Mario Monti, Comisarul europeanpentru concurenţă, în februarie 2002, laadoptarea noii Note Leniency adăugând:„Politica Leniency din 1996 a jucat un rolimportant în demascarea şi pedepsireacartelurilor secrete în ultimii cinci ani. Nouapolitică va crea un efect şi mai puternic îndirecţia denunţării acestei plăgi a economieicare a permis unor companii să obţinăprofituri ilegale şi a generat costuri pentruconsumatori”.

Dată fiind perioada scurtă, scursă de laadoptarea noii reglementări, vom prezenta oserie de cazuri bazate pe Nota Comisiei din1996.

Din 1996, Comisia Europeană a luat deciziiformale în 16 cazuri de cartel în carecompaniile au cooperat pe duratainvestigaţiilor. Deciziile vizează: AlloySurchange (1998), British Sugar (1998),Pre-Insulated pipes (1998), Greek Ferries(1998), Seamless Steel Tubes (1999),FETTCSA (Maritime Transport, 2000),Lysine (2000), Graphite Electrodes (Iulie2001), SAS – Maersk Air (Iulie 2001), 14 “Commission Notice on the non-imposition or reduction offines in cartel cases”, publicată în OJ C 207 din 18.07.1996.Trebuie precizat faptul că Comisia Europeană încearcă săcrească nivelul cooperării firmelor şi cu privire la alterestricţionări ale concurenţei. Astfel, cooperarea firmelor înalte cazuri decât cartelurile reprezintă una din circumstanţeleatenuante enumerate în Instrucţiunile privind amenzile(Guidelines on the method of setting fines imposed pursuantto Article 15 (2) of regulation 17/62 and Article 65(5) of theECSC Treaty, OJ C 9/3 din 14.01.1998).

39

Sodium Gluconate (Octombrie 2001),Vitamins (Noiembrie 2001), Belgian Brewers(decembrie 2001), Zinc phosphate(Decembrie 2001), şi Carbonless paper(Decembrie 2001). Toate cele 16 cazuritotalizează amenzi în valoare de 2240milioane EURO.

Reducerile amenzilor, acordate conformNotei Leniency, în aceste cazuri, au mers dela imunitate toală (scutire 100% de la plataamenzii), în cazul unei cooperări totale şipermanente până la reducerile de 10% dinvaloarea amenzii, pentru cazurile în carecompaniile nu au cooperat activ pe duratainvestigaţiei, dar nu au contestat în modsubstanţial faptele menţionate în Declaraţiacu Obiecţii a Comisiei Europene.

Mai mult de 80 de companii au depusinformaţii în contextul aplicării NoteiLeniency în cazuri de cartel de la adoptareaNotei Comisiei în 1996. Numai 3 firme aubeneficiat de imunitate totală, în cadrulacestei Note: Rhône-Poulenc, în cazul adouă din cele trei carteluri, în domeniulvitaminelor, în care a fost implicatăBrasserie de Luxembourg (o sucursală aInterbrew), în cazul producătorilor de unt dinLuxembourg şi Sappi, în cazul hârtiei fărăcarbon.

Este interesant de notat că, numai în a douajumătate a anului 2001, Comisia Europeanăa adoptat 8 decizii prin aplicareaprevederilor articolului 81(1) din Tratat şi (încele mai multe cazuri) a prevederilor art.53(1) din Acordul privind SEE, impunândamenzi substanţiale într-o serie de hardcore cartels.15 Produsele vizate deîmpărţirea ilegală a pieţei şi de acorduri defixare a preţului acoperă de la aditivi pentruvitamine şi alimente (acid citric) până laservicii financiare şi, de la băuturi (bere)până la hârtie şi produse chimice (gluconatde sodiu, fosfat de zinc).

În total, în anul 2001 au fost impuse amenziîn valoare de 1836 milioane EURO la 56 defirme (dintre care 3 firme au fost amendatede două ori). În cazul Vitamins, cea maimare amendă cumulată din toate timpurile,totalizând 462 milioane EURO a fost

15 Date şi informaţii preluate din “Competition PolicyNewsletter”, Number 1, February 2001.

aplicată companiei elveţiene F. Hoffmann –La Roche AG pentru implicarea simultană înmai multe carteluri. În cazul Carbonlesspaper, compania britanică Arjo WiggingsAppleton Limited (AWA) a fost amendată cu184,27 milioane EURO, cea mai mareamendă impusă până în prezent uneicompanii, pentru o singură infracţiune.

De asemenea, în 2001, Comisia a aplicatpentru prima dată secţiunea B a NoteiLeniency, un nivel foarte înalt al reduceriiamenzii pentru cooperare decisivă şideschisă, în 5 cazuri: Sodium Gluconate,Vitamins, Citric Acid, LuxemburgBrewers, Carbonless paper. Reducerileacordate în aceste cazuri au variat între80% şi 100% (exceptare totală de laamendă), în conformitate cu particularităţilefiecărui caz.

Diferite state membre ale Uniunii Europene,Germania, Franţa, Marea Britanie şi Irlanda,au adoptat propriile Note în domeniulleniency, în timp ce altele, Danemarca,Olanda şi Suedia au examinat posibilitateaadoptării unor reglementări similare.

Cartelurile în domeniul vitaminelor

La 21 noiembrie 2001, Comisia a amendatF. Hoffmann-La Roche AG, BASF AG,Aventis SA, Solvay Pharmaceuticals BV,Merck KgaA, Daiichi Pharmaceutical Co Ltd,Eisai Co Ltd şi Takeda Chemical IndustriesLtd cu o amendă totală de 855,23 milioaneEURO pentru participarea la opt carteluridistincte secrete de împărţire a pieţei şifixare a preţului, afectând produsele:vitamine, respectiv vitaminele A, E, B2, C,D3, Beta Caroten şi carotinoide.

Fiecare cartel a avut un număr specific demembri şi o anumită durată, deşi toate auoperat între septembrie 1989 şi februarie1999.

Alte cinci companii: Lonza AG, KongoChemical Co Ltd, Sumitomo Chemical CoLtd, Sumika Fine Chemical Ltd şi TanabeSaiyaku Co Ltd nu au fost amendatedeoarece cartelurile în care au fost implicate– vitamina H sau acidul folic – au luat sfârşit

40

cu cinci sau mai mulţi ani înainte ca Comisiasă deschidă o investigaţie. Conformlegislaţiei comunitare, în aceste condiţii seaplică prescripţia. Prescripţia s-a aplicat, dealtfel, şi în cazul cartelurilor pentruvitaminele B1 şi B6.

Ca urmare a deschiderii unei investigaţii, înmai 1999, Comisia Europeană a constatatcă 13 companii europene şi din afaracontinentului, participante la cartel, au vizateliminarea concurenţei pe pieţele vitaminelorA, E, B1, B2, B5, B6, C, D3, Biotin (H), acidfolic, beta caroten şi carotinoide. O trăsăturăfrapantă a acestui set de încălcări l-areprezentat rolul central jucat de Hoffmann-La Roche şi BASF, cei mai importanţi doiproducători de vitamine, practic, în fiecarecartel, în timp ce celelalte firme au fostimplicate numai într-un număr limitat decazuri.

Vitaminele sunt elemente vitale ale nutriţieiumane şi animale, fiind esenţiale pentru ocreştere sănătoasă. Vitaminele au fostadăugate atât în componentele alimentaţieianimale cât şi în produsele alimentarepentru oameni. Vitaminele cu scopfarmaceutic sunt vândute publicului casuplimente nutritive, sub formă de tabletesau capsule. În industria cosmetică,vitaminele se adaugă produselor pentruîngrijirea pielii şi a sănătăţii. Comisiaestimează că piaţa Spaţiului EconomicEuropean (SEE) pentru produsele acoperiteprin decizie se situează la circa 800 milioaneEURO în 1998. Aceasta include vitamina E,care în 1998 reprezenta aproximativ 250milioane EURO în SEE şi vitamina A, caredeţinea circa 150 milioane EURO.

Participanţii la fiecare dintre carteluri au fixatpreţul pentru diferite vitamine, au alocat cotede vânzare, au făcut înţelegeri asupracreşterilor de preţ şi au publicat liste depreţuri în conformitate cu înţelegerile lor. Eiau pus în acelaşi timp la punct un mecanismde monitorizare şi aplicare a acordurilor şiau participat la reuniuni regulate pentruimplementarea planurilor lor.

Modul de operare a diferitelor carteluri a fostîn linii mari acelaşi, dacă nu chiar identic(„ţintă” şi preţ „minim”; menţinerea status

quo-ului cu privire la cotele de piaţă şiaranjamente compensatorii), incluzând:

- stabilirea unei structuri formale şi aunei ierarhii a diferitelor nivele demanagement, adesea cusuprapunerea calităţii de membru lanivelurile superioare cu asigurareafuncţionării cartelurilor;

- modificarea informaţiilor privindvaloarea vânzărilor, volumulvânzărilor şi preţul pe o bazătrimestrială sau lunară în cadrulunor reuniuni regulate;

- în cazul celor mai mari carteluri,pregătirea, acordul, aplicarea şimonitorizarea unui „buget” annual,urmat de ajustări ale vânzărilorrealizate astfel încât să corespundăcotelor alocate.

Hoffmann – La Roche a acţionat ca agent şireprezentant al producătorilor europeni încadrul reuniunilor şi negocierilor organizateîn Japonia şi Orientul Îndepărtat.

Existenţa simultană a unor aranjamentesecrete pentru diferite vitamine nu a fost oevoluţie spontană sau întâmplătoare, dar afost concepută şi coordonată de aceleaşipersoane, la cel mai ridicat nivel al firmelorvizate.

Motorul, şi totodată cel mai importantbeneficiar al acestor scheme a fostHoffmann-La Roche, cel mai mareproducător de vitamine din lume, cu circa50% din piaţă. Aranjamentele de cartelacoperă întreaga gamă de vitamine pe carele produce. Implicarea unora dintre senioriiexecutivi tind să confirme că aranjamenteleau făcut parte dintr-un plan strategic,convenit la cele mai înalte niveluri pentrucontrolul pieţei internaţionale a vitaminelor,prin mijloace ilegale.

BASF, al doilea producător mondial, şi-aasumat un rol dominant din urmărirealeaderului Hoffmann-La Roche. Amândoiproducătorii europeni au format un frontcomun în elaborarea şi aplicarea dearanjamente cu producătorii japonezi vizaţi.

Împreună, de exemplu, au recrutat Eisai în„Clubul” lor pentru vitamina E.

41

Takeda, ca unul din cei mai importanţiproducători de vitamine en gross, a fostimplicat în aranjamentele de cartel pentruvitaminele B1, B2, B6, C şi acid folic.Implicarea Takeda în aranjamentele pentruproducerea fiecăreia din aceste vitamine acontribuit la planurile lui Hoffmann-La Rochede asigurare a unei coordonări ilegale apieţelor pentru vitamine pe care era activ,incluzând gama vitaminelor pe care oîmparte cu Takeda. Alţi producători devitamine au fost toţi membri activi aiaranjamentelor de cartel pe pieţelevitaminelor pe care operau.

Calcularea amenzilor şi aplicarea NoteiLeniency

Dată fiind continuitatea şi caracterul similaral metodei, Comisia a considerat potrivit săanalizeze, pe baza aceleiaşi proceduri,ansamblul aranjamentelor care au vizatdiferite vitamine. Comisia a inclus diferiteîncălcălcări într-o singură decizie.Atunci când a stabilit amenzi, Comisia a luatîn considerare gravitatea încălcării, durata,orice circumstanţe agravante sau atenuanteca şi cooperarea unei firme. A luat, deasemenea, în calcul cota de piaţă a firmei,

pe piaţa produsului vizat. Limita maximă aoricărei amenzi este stabilită la 10% din cifrade afaceri totală anuală a firmei.Comisia a considerat că fiecare cartelreprezintă în acest caz o încălcare serioasăa legislaţiei comunitare în domeniulconcurenţei. În plus, mulţi dintre participanţiila cartel au comis încălcări de lungă durată,adică de peste cinci ani,conform Tabelului 1.

Hoffman-La Roche şi BASF au fost doileaderi ai fiecărui cartel pentru careamenzile au fost impuse în această decizie.Acesta a fost, de altfel, un factor agravantluat în calcul la determinarea sumei amenziiimpuse acestor firme, justificând o creşterecu 50% şi 35% la sumele de bază pentrufiecare cartel în care au fost implicaţi.

Singura circumstanţă atenuantă identificatăîn toate cartelurile pentru care au fostimpuse amenzi a fost atitudinea pasivă aRhone-Poulenc, în cazul vitaminei D3. Nu aparticipat la nici o reuniune a cartelului şi nui-a fost alocată o cotă de piaţă individuală.Această circumstanţă atenuantă a fost luatăîn consideraţie la determinarea sumeiamenzilor impuse lui Aventis pentruîncălcarea care a afectat piaţa vitaminei D3.

Tabel 1: Participanţi, produse, durată în cartelurile de pe piaţa vitaminelorDurata (*)Vitamina Participanţi

De la Până laVitamina A Roche, BASF, Rhône-Poulenc (Aventis) Sept. 1989 Febr. 1999Vitamina E Roche, BASF, Rhône-Poulenc (Aventis),

EisaiSept. 1989 Febr. 1999

Vitamina B1(Thiamine)

Roche, Takeda, BASF Ianuarie 1991 Iunie 1994

Vitamina B2(Riboflavin)

Roche, BASF, Takeda Ianuarie 1991 Sept. 1995

Vitamina B5(Calpan)

Roche, BASF, Daiichi Ianuarie 1991 Febr. 1999

Vitamina B6 Roche, Takeda, Daiichi Ianuarie 1991 Iunie 1994Acid Folic (B) Roche, Takeda, Kongo, Sumika Ianuarie 1991 Iunie 1994Vitamina C Roche, BASF, Takeda, Merck Ianuarie 1991 August 1995Vitamina D3 Roche, BASF, Solvay Pharm, Rhône-

Poulenc (Aventis)Ianuarie 1994 Iunie 1998

Vitamina H(Biotin)

Roche, Merck, Lonza, Sumitomo,Tanabe, BASF

Octombrie 1991 Aprilie 1994

Beta caroten Roche, BASF Sept. 1992 Dec. 1998Carotinoide Roche, BASF Mai 1993 Dec. 1998(*) Durata nu a fost, în toate cazurile, aceeaşi pentru toţi participanţiAplicarea Notei Leniency

41

Destinatarii deciziei au cooperat cu Comisiaîn cadrul termenilor stabiliţi prin NotaLeniency în diferite etape ale investigaţiei şiîn privinţa diferitelor produse tip vitaminevizate de investigaţie. Nota Leniency a fostaplicată astfel:

Aventis a fost prima firmă care a adusdovezi decisive ale existenţei unui cartelinternaţional, care afecta SEE, în privinţapieţelor pentru vitaminele A şi E, înainte caComisia să ia cunoştinţă despre aceastăsituaţie. Această dovadă decisivă a fostprobată de Aventis în declaraţiile făcute în19 şi 25 mai 1999. Sunt îndeplinite deasemenea toate celelalte condiţii aşa cumsunt ele formulate în Secţiunea B a NoteiLeniency şi aplicate corespunzător în cazulcartelului pentru vitaminele A şi E. În acestecircumstanţe, Aventis a primit o reducere de100% a amenzii care ar fi trebuit să-i fieaplicată pentru activităţile sale pe pieţelevitaminelor A şi E.

Roche şi BASF, prin documentaţia depusăla Comisie în 2 iunie şi 30 iulie 1999, au fostprimele care i-au furnizat informaţii decisiveprivind existenţa unor aranjamente de cartelcare afectau pieţele vitaminelor B2, B5, C,D3, beta caroten şi a carotinoidelor.Informaţiile furnizate atât de Roche cât şi deBASF, privind cartelurile pe pieţelevitaminelor A şi E au fost esenţiale şi au fosttransmise într-un stadiu timpuriu alprocedurii Comisiei. Astfel, ambele companiiau contribuit cu informaţii cruciale lastabilirea şi/sau confirmarea aspecteloresenţiale ale încălcărilor legii comise pefiecare din pieţele vitaminelor pe care erauimplicate.

Totuşi, Roche şi BASF au acţionat cainiţiatori sau au jucat un rol determinant înacţiunile ilegale care au afectat pieţelevitaminelor A, E, B2, B5, C, D3, beta carotenşi a carotinoidelor. În consecinţă, nici unadintre ele nu îndeplinea condiţia (e) dinSecţiunea B a Notei Leniency şi nu ar fiputut beneficia de nici o reducere în cadrulsecţiunilor B sau C ale acestei Note chiardacă îndeplineau alte condiţii stipulate deaceasta. Atât Hoffmann La Roche cât şiBASF au primit o reducere de 50% aamenzii care le-ar fi fost impusă dacă nu arfi cooperat pentru fiecare din cartelurile încare au fost implicate.

Înainte de prezentarea Declaraţiei cuObiecţii a Comisiei, Daiichi, Solvay, Takedaşi Eisai au furnizat Comisieiinformaţii şi documente, în particulardeclaraţii comune detaliate, care au sprijinitstabilirea unor aspecte importante aleinfracţiunii comise pe pieţele vitaminelor B5,(Daiichi), D3 (Solvay), B2 şi C (Takeda) şi C(Eisai).

Documentele furnizate de către acestecompanii au dat informaţii despreorganizarea şi structura cartelurilor. Totuşi,în cazul Eisai, aceste informaţii au fostfurnizate numai după ce alţi trei participanţiîn cartelul pentru vitamina C (Roche, BASFşi Takeda) au oferit detalii. Daiichi, Solvay şiTakeda au primit o reducere cu 35% aamenzii care le-ar fi fost impusă, iar Eisai oreducere cu 30% a acestei amenzi.

În ceea ce priveşte Aventis şi Merck, încazul cartelurilor pentru vitaminele C şi D3,cele două firme au cooperat activ cuComisia în momentul în care au primitDeclaraţia cu Obiecţii. Merck a furnizatinformaţii privind participarea sa la cartelul,în cazul vitaminei C, în răspunsul său scrisla Declaraţia cu Obiecţii a Comisiei. Aventis,pe de altă parte, a confirmat pur şi simplu cănu contestă faptele pe care Comisia şi-abazat declaraţia, inclusiv secţiunea privindcartelul pentru vitamina D3. Merck a primit oreducere cu 15% a amenzii care i-ar fi fostimpusă în cazul necooperării, în timp ceAventis a beneficiat de o reducere cu 10% aamenzii ce ar fi trebuit aplicată în cazul său.

„Acesta este ansamblul de carteluri care aprodus cele mai mari daune dintre cele pecare Comisia le-a investigat vreodatădatorită gamei largi de vitamine vizate, carese găsesc într-o multitudine de produse, dela cereale, biscuiţi şi băuturi, la hrană pentruanimale, produse farmaceutice şi cosmetice”a declarat Comisarul pentru concurenţăMario Monti. „Comportamentul companiilorle-a permis să practice preţuri mai ridicatedecât în cazul în care forţele pieţei şi-ar fijucat rolul real, provocând dauneconsumatorilor şi aducând companiilorprofituri necuvenite. Acest comportamentilegal este cu atât mai inacceptabil cu cât avizat elemente esenţiale pentru nutriţie,pentru creştere şi pentru menţinereasănătăţii.”

42

Tabel 2: Amenzile impuse participanţilor pe fiecare produs (milioane EURO)Vit A Vit E Vit

B1VitB2

Vit B5 VitB6

AcidFolic

Vit C VitD3

VitH

BetaCaroten

Caroti-noide

Total

Roche 85,5 99,75 NA 42 54 NA NA 65,25 21 NA 48 46,5 462BASF 46,17 89,78 NA 18,9 34,02 14,68 7,56 NA 43,2 41,85 296,16Aventis 0 0 5,04 5,04Lonza NASolvayPharm

9,1 9,1

Merck 9,24 NA 9,24Daiichi 23,4 NA 23,4Eisai 13,23 13,23Kongo NASumika NASumitomo NATakeda NA 8,78 NA NA 28,28 37,06Tanabe NATotal 131,67 202,76 69,68 111,42 117,45 42,7 91,2 88,35 855,23

NA: Neaplicabil

Care sunt cele mai importante diferenţe întreNota Leniency din 1996 şi noua Notă îndomeniu?

Politica Leniency din 1996 a jucat un rolimportant în descoperirea şi pedepsireacartelurilor secrete, în cei cinci ani în care afost aplicată. O bună dovadă în acest sens oreprezintă numărul mare de decizii adoptateîn 2001 şi valoarea totală a amenzilor cares-a ridicat la aproape 2000 EURO.

Pentru a face politica şi mai atractivă şiefectivă pentru firme, noile reguli permitacordarea imunităţii în condiţii mai facile şi omai mare certitudine asupra faptului că ofirmă nu va fi amendată precum şi cu privirela nivelul reducerii la care firmele vor aveadreptul. Una dintre cerinţele Notei din 1996pentru a obţine imunitate totală a fost cafirma să nu fi fost iniţiatoare sau să fi jucatun rol decisiv în cartel. Conform noilorprevederi, o firmă trebuie să asiste Comisiala demascarea cartelurilor şi la eradicarealor. Experienţa a demonstrat că noţiunea de„iniţiator” este destul de vagă şi că, într-ooarecare masură, compromite aplicareaefectivă a programului.Cea mai importantă condiţie ce trebuia

îndeplinită pentru a beneficia de imunitatetotală, între altele, era să nu fi determinatalte firme să participe la respectiva practică.Această condiţie stabilea un standard care...excludea acele cazuri, care au avut ca scopreguli de „ne-instigare”. Cum vor putea ficompaniile sigure că vor beneficia deimunitate totală sau parţială şi când? Odatăcu noua Notă, aplicanţii se vor bucura demai multă predictibilitate. Aplicanţii vor fiinformaţi, cu promtitudine, despre situaţia lorşi dacă vor beneficia de imunitate, li se vorcomunica, în scris, condiţiile în care le va fiacordată. Dacă companiile îşi îndeplinescobligaţiile complet şi cooperează continuu,imunitatea condiţionată va fi confirmată prindecizia finală. Aplicanţii se vor bucura, deasemenea, de un nivel ridicat de certitudineşi transparenţă, fiind informaţi în legătură cusuma reducerii la care se pot aştepta celmai târziu în ziua adoptării de către Comisiea Declaraţiei cu Obiecţiuni.

Noua Notă Leniency prezintă similitudini cupractica antitrust americană, aşa numitaprocedură „zero dolari” amendă pentrucompaniile care furnizează informaţii încazuri de cartel nedescoperite şi cuprevederile legislaţiei canadiene în domeniu.

44

STUDIU DE CAZ ANAT – RAI

privind Acordul dintre Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT) şi S.C. România AssuranceInternational S.A. (R.A.I.) în domeniul încheierii poliţei de asigurare pentru riscul de insolvabilitate

şi/sau faliment al agenţiei de turism

Constanţa MARIN

Cazul a ajuns în atenţia noastră, în urmaplângerii formulată de Societatea de Asigurare şiReasigurare ASTRA S.A., plângere înaintată cuadresa nr.207/01.02.2001 şi înregistrată laConsiliul Concurenţei cu nr. RS –30/02.02.2001.

În plângerea înaintată Consiliului Concurenţei,ASTRA S.A. sesizează că întâmpină dificultăţi îndemararea negocierilor cu agenţiile de turismmembre ale Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor deTurism (ANAT), care „au fost îndrumate” deaceasta să încheie poliţe de asigurare pentruriscul de insolvabilitate şi/sau faliment al agenţieide turism numai cu Compania de AsigurăriRomânia Assurance International S.A. (RAI).ASTRA S.A. relevă faptul că „între ANAT şi RAIs-a încheiat o convenţie care conferă RAIcalitatea de unic asigurător al agenţiilor deturism, membre ANAT, pentru insolvabilitateşi/sau faliment al agenţiilor de turism, îndetrimentul celorlalte societăţi de asigurareagreate” de Ministerul Turismului şi consideră căprin această convenţie s-au încălcat dispoziţiileart.5 din Legea concurenţei nr.21/1996”.

Urmare acestei plângeri, în temeiul prevederilorart.21 din Legea concurenţei, PreşedinteleConsiliului Concurenţei, prin Ordinulnr.20/01.03.2001 a dispus efectuarea uneiinvestigaţii.

Părţile implicate

SOCIETATEA DE ASIGURARE ŞIREASIGURARE ASTRA S.A., societateînregistrată la Registrul Comerţului în anul 1991,

a fost agreată de Autoritatea Naţională pentruTurism, Oficiul de Autorizare şi Control în Turism

(ANAT – OACT), în anul 2000, să „încheie poliţede asigurare cu societăţile comerciale titulareale licenţelor de turism pentru agenţiile de

turism, în vederea asigurării turiştilor în caz deinsolvabilitate şi/sau faliment al agenţiei deturism”.

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A AGENŢIILOR DETURISM DIN ROMÂNIA (ANAT), conformstatutului, este o organizaţie cu scop nelucrativ,autorizată prin Hotărâre Judecătorească în anul1990.Conform informaţiilor furnizate de ANAT,asociaţia avea, la data de 12.02.2001, cca 510membri (agenţii de turism) dintr-un număr totalde 1985 de agenţii de turism licenţiate deMinisterul Turismului – Direcţia Autorizare şiControl în Turism (M.T. – D.A.C.T.)

S.C. ROUMANIE ASSURANCEINTERNATIONAL S.A. a fost agreată în anul2000 de Autoritatea Naţională pentru Turism –Oficiul de Autorizare şi Control în Turism (ANAT– OACT) să încheie poliţa de asigurare cusocietăţile comerciale titulare a licenţelor deturism pentru agenţiile de turism, în vedereaasigurării turiştilor în caz de insolvabilitate saufaliment al agenţiei de turism.

Prevederile din Legea concurenţei nr.21/1996considerate a fi încălcate

Prin înţelegerea încheiată între ANAT şisocietatea RAI S.A., datată 22.10.2000 şisemnată de reprezentanţii lor legali s-aunegociat şi în final au fost stabilite de comun

45

acord, nivelele comisioanelor aplicate pentrupoliţa de asigurare a agenţiei de turism în caz deinsolvabilitate şi/sau faliment şi anume:-pentru turism extern – Europa: 0,3%,-pentru turism extern – în afara Europei: 0,4%,-pentru turism intern: 0,2%, făcându-semenţiunea că „aceste comisioane…se aplicănumai membrilor ANAT”.

La propunerea ANAT, prin acelaşi document,s-au mai stabilit, numai pentru membrii ANAT:

ca RAI să acorde un comision maimare la vânzarea poliţelor deasigurare medicală, la valoarea de20%, iar pentru asigurareaSTORNO, 15%;

încasarea contravalorii poliţelor deasigurare pentru riscul deinsolvabilitate şi/sau faliment, apoliţelor de asigurare de sănătate şia poliţei de asigurare STORNO săse efectueze, de către RAI, la datade 30/31 ale lunii pentru operaţiuniledin luna respectivă.

Ca urmare a acestei înţelegeri, ANAT a transmismembrilor săi că se pot încheia poliţe deasigurare în caz de insolvabilitate şi/sau falimentfinanciar cu una sau mai multe societăţi deasigurare dar „Consiliul de Administraţie ANAT ahotărât să recomande tuturor membrilorasociaţiei să încheie contractul de poliţă deasigurare cu societatea RAI” şi „chiar dacă s-aîncheiat un contract de poliţă de asigurare cualte companii, se recomandă să se încheie oalta şi cu RAI”.

ANAT îşi motivează această „recomandare”,printre altele, pe următoarele considerente:

ANAT a negociat deja cu RAI primepreferenţiale pentru membrii săi;

primele vor fi renegociate anual în favoareamembrilor ANAT, în funcţie de rezultatelecolaborării;

RAI colabora deja cu majoritatea membrilorANAT, fiind lider în vânzarea de asigurărimedicale;

decontarea se va efectua la sediul agenţiilorde turism, în favoarea acestora.

În aceste condiţii au fost considerate casusceptibil anticoncurenţiale următoarele fapte:

ANAT a negociat cu RAI, în numelemembrilor săi, comisioanele pentru poliţa deasigurare în caz de insolvabilitate şi/saufaliment al agenţiei de turism [art.5 alin(1)lit.a) şi d) din Legea concurenţei nr.21/1996];

pusă în practică, convenţia încheiată întreANAT şi RAI ar fi conferit societăţii RAIcalitatea de „unic asigurător al agenţiilor deturism membre ANAT”, în detrimentulcelorlalte societăţi de asigurare agreate deMinisterul Turismului [art.5 alin(1) lit.g) dinLegea concurenţei nr.21/1996].

Cadrul legal existent în domeniul asigurărilorîn caz de insolvabilitate şi/sau faliment alagenţiilor de turism

Prin H.G.nr.513/1998 s-a dispus ca, începânddin data de 01.01.2001, agenţii economici carecomercializează servicii turistice şi/saucomponente ale acestora, prin agenţii deturism, au obligaţia de a prezenta garanţiifinanciare care să asigure repatrierea turiştilorşi/sau rambursarea sumelor plătite, în caz deinsolvabilitate şi/sau de faliment.Garanţia financiara trebuia dovedită, în modobligatoriu, cu o poliţă de asigurare în favoareaturistului, emisă de o societate de asigurare.În acest sens, a fost emis Ordinulnr.129/15.09.2000 al Preşedintelui AutorităţiiNaţionale pentru Turism – A.N.T.

Conform Buletinului Informativ nr.14/2000, prinacel ordin se înlocuia sistemul de constituire afondului de garanţie la asociaţie sau la bancacomercială, prin încheierea unei poliţe la osocietate de asigurare agreată de ANT-OACT(Oficiul de Autorizare şi Control în Turism), învederea rambursării cheltuielilor de repatriereşi/sau a sumelor achitate de turişti, în caz deinsolvabilitate sau de faliment al agenţiei deturism.

Conform noilor prevederi, fiecărui turist, lacumpărarea unui pachet de servicii turistice i seremitea un certificat de asigurare în care erauspecificate condiţiile de asigurare, obligaţiileasiguratului şi asiguratorului, constatareadaunelor şi plata despăgubirilor.

În contractul de comercializare a pachetelor deservicii turistice încheiate între agenţiile deturism şi turişti, indiferent de modul deprezentare a acestuia (catalog, sau alt înscris)este obligatoriu să se consemneze faptul că

46

turistul este asigurat pentru riscul deinsolvabilitate şi/sau de faliment al agenţiei deturism, sumă pentru care este asigurat, numărulcertificatului de asigurare, societatea deasigurare care l-a emis şi numărul poliţei deasigurare în baza căreia a fost emis.

Agenţiile de turism licenţiate au avut obligaţia dea adopta sistemul de asigurare cu poliţe până la01.01.2001, trecerea la noul sistem stând labaza valabilităţii licenţelor de turism sau aprelungirii valabilităţii acestora.Conform Ministerului Turismului – DirecţiaGenerală de Autorizare şi Control M.T. – DGAC)la data 17.04.2001, exista un număr de 23 desocietăţi de asigurare agreate, care au fostabilitate să încheie poliţa de asigurare în caz defaliment şi/sau insolvabilitate, printre careASTRA S.A. şi R.A.I. S.A.

Analiza cazului investigat

A. Poziţia ANAT

Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism dinRomânia ne-a comunicat că, în conformitate cuprevederile art.2 din Statut, privind obiectiveleANAT, Consiliul de Administraţie a „recomandatmembrilor săi să încheie poliţa de asigurare cuRAI” şi deci deciziile sale au caracter derecomandare şi nu de obligativitate; hotărârileprivind acţiunile agenţiilor membre aparţinacestora fără posibilităţi de imixtiune din parteaANAT în actele lor de decizie.Conducerea asociaţiei a selectat societatea RAIdintr-un număr de 16 oferte, primite de la diferitecompanii de asigurări, considerând ofertacompaniei RAI cea mai avantajoasă (ieftină) dinpunct de vedere al preţului.În sprijinul celor susţinute de ea, şi anume căRAI nu a fost impusă, ANAT menţionează faptulcă sunt agenţii de turism membre ANAT care auîncheiat poliţe de asigurare în caz deinsolvabilitate şi/sau faliment şi cu alte societăţide asigurare.

B. Poziţia R.A.I.

Roumanie Assurance International S.A. ne-acomunicat că „între societatea de asigurare-

reasigurare RAI şi ANAT s-a încheiat ometodologie de lucru şi o standardizare aprocedurilor de încasare şi de derulare avânzării produsului respectiv, fără ca acest lucrusă ducă la obligativitatea agenţiilor de turism dea încheia poliţe de asigurare cu RAI” şi că RAI afost „recomandată ca o societate care cunoaşteprodusul respectiv şi care avea deja colaborăricu agenţiile de turism”.

RAI consideră că „ANAT nu are calitatea săimpună membrilor săi încheierea asigurărilor cuo anumită societate de asigurări… şi nu s-arealizat un monopol în acest domeniu”. Însprijinul acestei afirmaţii, RAI ne-a transmis „listacu o parte din agenţiile de turism (cuprinzând unnumăr de 32 de agenţii) care, chiar dacă suntmembre ANAT, au încheiat contracte cu altesocietăţi de asigurări, deşi unele din acesteagenţii de turism colaborau cu RAI pe asigurărimedicale pentru călătoriile în străinătate”.

C. Poziţia agenţiilor de turism membreANAT

La nivelul agenţiilor de turism membre ANAT,„recomandarea” asociaţiei de a încheia poliţe deasigurare în caz de insolvabilitate şi/sau falimentşi cu R.A.I. a fost percepută în mod diferit.Din răspunsurile primite, ca urmare a solicităriinoastre, se confirmă că există agenţii de turismcare, deşi membre ANAT, au încheiat poliţe deasigurare de acest tip cu alte societăţi deasigurare decât cu RAI.

Deşi iniţial RAI a recunoscut că ANAT a„negociat prime preferenţiale pentru membriisăi”, negociere concretizată prin cotaţii de primăreduse şi modalităţi de lucru avantajoase,ulterior a revenit şi a explicat reuşita campanieide lansare a produsului respectiv prin „cotaţiilede primă cele mai joase” practicate la momentulrespectiv şi prin munca de teren pe careangajaţii săi au depus-o pentru a adunainformaţiile necesare pentru ameliorareametodologiei de aplicare a Ordinuluinr.129/2000, metodologie care venea în conflictcu o serie de noţiuni elementare ale activităţii deturism, ticketing şi asigurări.

Toate acestea au făcut ca, odată declanşatăaceastă campanie, multe dintre agenţiile deturism să se îndrepte spre societatea RAI, cu

47

care, de altfel colaborau în domeniul asigurărilormedicale de călătorie în străinătate. Trebuiemenţionat că, în practică, R.A.I. a aplicataceleaşi cotaţii de primă (cele negociate cuANAT), tuturor agenţiilor de turism cu care aîncheiat poliţe de asigurare,

fără a face distincţie dacă sunt sau nu membreANAT. De altfel, cotaţiile de primă şi perioada deasigurare sunt singurele care pot fi negociate desocietatea de asigurare cu fiecare agenţie deturism, acestea nefiind impuse prin actenormative. Restul condiţiilor de asigurare suntstabilite prin Ordinul nr.129/15.09.2000, publicatîn M.O., Partea I nr.519/23.10.2000.

În paralel cu hotărârea ANAT ca agenţiile deturism membre să încheie aceste poliţe deasigurare cu RAI, în cadrul ANAT s-au purtatdiscuţii ajungându-se la concluzia că pentruagenţiile de turism „cea mai bună soluţie ar fiînfiinţarea propriei companii de asigurări, caresă aibă ca obiect principal de activitateasigurările pentru turism. Ïn felul acesta, baniidaţi pe prime de asigurare se vor întoarce laagenţia de turism şi cum termenele pentruîncheierea poliţelor de asigurare erau foarteapropiate (01.10.2000 pentru agenţiile noi şi31.12.2000 pentru celelalte), până la înfiinţareaunei firme de asigurări proprii, trebuia să segăsească o altă soluţie.

Soluţia găsită a fost ca ANAT să negocieze uncontract în numele membrilor săi (pentru aobţine tarife de primă reduse) cu o singurăcompanie de asigurări (respectiv RAI), fără aorganiza vreo licitaţie, considerându-se că „emult mai avantajos să negociezi cu o firmă încalitate de asociat, decât ca simplă agenţie deturism”.

Pentru a respecta succesiunea reală a faptelortrebuie menţionat că, într-o primă etapă, s-adorit colaborarea cu societatea de asigurăriOMNIASIG pe linia asigurărilor în caz deinsolvabilitate şi/sau faliment pentru agenţiile deturism.

Aşa se explică de ce contractul, cadrul deasigurare care urma să fie publicat în M.O. caanexă la Ordinul Preşedintelui AutorităţiiNaţionale pentru Turism, în certificatul deasigurare, la rubrica „Asigurător”, era completatS.C. OMNIASIG S.A., în varianta transmisăsocietăţilor de asigurare.

Ulterior, agenţiile de turism membre ANATşi-au făcut propria companie de asigurări prindobândirea de către ANAT a unui pachetsemnificativ de acţiuni la societatea de asigurăriCity Insurance, participând la majorareacapitalului social al acestei companii, la data de09.04.2001.

Ïn felul acesta, „banii daţi pe primele de asigurărise întorc la acţionarii societăţii, pierderile fiindminime”.

ANAT a comunicat că „a participat la majorareacapitalului social al societăţii de asigurare-reasigurare CITY INSURANCE, şi deţine 35%din capitalul social”.

Alături de ANAT, au participat în nume propriu,la majorarea capitalului social al societăţiirespective şi societăţi membre ale asociaţiei, şianume: S.C. LATINA S.A., S.C. KRON-TOURSRL şi S.C. DACIA TOURS SRL.Participarea ANAT la majorarea capitaluluisocial al societăţii City Insurance s-a făcut cuaprobarea Consiliului de Administraţie.

La solicitarea noastră, ANAT ne-a comunicatpoziţia pe care societatea de asigurare-reasigurare CITY INSURANCE o va adopta peviitor faţă de agenţiile de turism (membre sau nuANAT) şi anume:

- societatea de asigurare se adreseazătuturor persoanelor fizice şi juridice careapelează la serviciile sale, iar în privinţasocietăţilor de turism nu se face nici odistincţie între cele care sunt membreale asociaţiei şi cele care nu au aceastăcalitate;

- societăţile de turism membre aleasociaţiei sunt libere să se adresezeoricărei societăţi de asigurare pentru aîncheia poliţa de asigurare privindcazurile de insolvabilitate şi faliment;

- condiţiile de asigurare prevăzute înpoliţa…sunt oferite atât societăţilor deturism membre ale asociaţiei, cât şicelor care nu au această calitate;

- poliţele de asigurare încheiate cu altesocietăţi de asigurare de cătresocietăţile de turism pentru cazurile deinsolvabilitate şi faliment care erau învigoare la data participării asociaţiei lamajorarea capitalului social al societăţiiCity Insurance S.A., îşi păstreazăvalabilitatea, iar societăţile respective au

48

libertatea să se adreseze aceleIaşisocietăţi de asigurare cu care aucontractat în trecut sau oricărei alte

societăţi de asigurare pentru a încheia poliţelerespective”.Ïn acelaşi timp, ANAT a subliniat „rolulconsultativ al asociaţiei” City Insurance SA,agreată de Ministerul Turismului şi abilitată săîncheie poliţe de asigurare în caz deinsolvabilitate şi/sau faliment, ne-a comunicat cădupă participarea ANAT la majorarea capitaluluisau au fost încheiate un număr nesemnificativde asigurări de acest tip datorită momentuluirelativ târziu în care societatea a intrat peaceastă piaţă şi „mai ales a lipsei de interes aagenţiilor de turism în contractarea acesteiasigurări datorită formei defectuoase deredactare a ordinului care a impus-o (OrdinulPreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turismnr.129/2000).City Insurance SA face precizarea că societateanu a efectuat nici o încasare pentru acest tip deasigurare întrucât agenţiile de turism încheiepoliţa de asigurare, dar nu comunică certificatelede asigurare ce ar trebui emise şi în baza cărorase pot calcula primele de asigurare”.

Societatea City Insurance SA face menţiunea că„nu este o societate captivă a ANAT-ului, avândîn vedere structura complexă a acţionariatului”.Ïn aceste condiţii şi având în vedere faptul căpiaţa poliţelor oferite agenţiilor de turism vaacoperi doar o latură a activităţii societăţii,„produsele de asigurare nu se vor adresa numaiagenţiilor de turism, cu atât mai puţin exclusivmembrilor ANAT”.

Societatea City Insurance SA consideră că,întrucât condiţiile de asigurare ce însoţescpoliţele de asigurare de insolvabilitate şi/saufaliment sunt prevăzute în Ordinulnr.129/15.09.2000, ele sunt valabile pentru toateagenţiile de turism, indiferent dacă sunt sau numembre ANAT.

Piaţa relevantă

Asigurările sunt, atât din punct de vedere alofertei cât şi din punct de vedere al cererii,produse de masă, având în vedere şi faptul că,prin lege, există asigurări cu caracter obligatoriu,

care trebuie încheiate atât de persoane fizice,cât şi de persoane juridice.

Din această categorie face parte şi asigurareaturiştilor în caz de insolvabilitate şi/sau falimental agenţiei de turism, aprobată prin Ordinulnr.129/15.09.2000 al Preşedintelui AutorităţiiNaţionale pentru Turism.

Prin Ordinul nr.129/2000 s-a înlocuit sistemul deconstituire a fondului de garanţie la asociaţiesau la banca comercială cu încheierea uneipoliţe de asigurare agreate de AutoritateaNaţională pentru Turism, în vederea rambursăriicheltuielilor de repatriere şi/sau a sumelorachitate de turişti, în caz de insolvabilitate saude faliment al agenţiei de turism.

Piaţa produsului este piaţa serviciilor deasigurare a turiştilor în cazul insolvabilităţii şi/saufalimentului agenţiei de turism.

Piaţa geografică este reprezentată de piaţanaţională.

Conform datelor existente la MinisterulTurismului, din 1985 de licenţe eliberate până la20.04.2001, este posibil ca numărul agenţiilor deturism care activează în prezent să fie mai mic,datorită faptului că cele care îşi înceteazăactivitatea, temporar sau definitiv, nu auobligaţia notificării acestui lucru la MinisterulTurismului.

Din totalul de 1985 de societăţi de turismlicenţiate, ANATul numără 527 de membri, dincare 520 agenţii de turism şi 7 membri asociaţi(care nu reprezintă agenţii de turism).

La aceeaşi dată exista un număr de 23 desocietăţi de asigurare agreate de MinisterulTurismului şi abilitate să încheie poliţe deasigurare, în caz de insolvabilitate şi/saufaliment.

Situaţia privind numărul de poliţe încheiate pânăla 30.09.2001 şi cota de piaţă pentru principalelesocietăţi de asigurare care au încheiat poliţe deasigurare pentru cazurile de insolvabilitate şi/saufaliment este următoarea:

49

Nr.crt.

Denumireasocietăţii deasigurare

Numărpoliţeîncheiate

%

1 RAI S.A. 200 30,26

2 ASIROM S.A. 18 20,88

3 OMNIASIG S.A. 103 15,58

4 ASIGURĂRIGLOBAL 44 6,66

5 GRUP AS S.A. 36 5,45

6 UNITA S.A. 324,84

7ASIGURAREAPOPULARĂROMÂNĂ S.A.

27 4,08

8 ASTRA S.A. 23 3,48

9 ION ŢIRIAC „ASIT”S.A. 20 3,03

10 ARDAF S.A. 16 2,42

11 ASITRANS S.A. 9 1,36

12 ASIRAG S.A. 9 1,36

13COMPANIAINTERNAŢIONALĂ„METROPOL” 4 0,60

TOTAL 661 100

Procentele înregistrate de societăţile deasigurare RAI S.A. şi OMNIASIG S.A. pot fiinterpretate şi ca urmare a susţinerii lor, pe rând,de către ANAT, în faţa membrilor săi,„indicându-le”, respectiv „recomandându-le” casocietăţi asigurătoare.

Avansul înregistrat de RAI este pus de acestape seama campaniei de lansare a produsului,prin „cotaţiile de primă cele mai joase” practicatela momentul respectiv şi prin munca de teren pecare angajaţii săi au depus-o pentru a adunainformaţiile necesare pentru ameliorareametodologiei de aplicare a Ordinuluinr.129/2000, metodologie care venea în conflictcu o serie de noţiuni elementare ale activităţii deturism, ticketing şi asigurări.

CONCLUZII

Prin înţelegerea încheiată între ANAT şi RAI,ANAT a stabilit, în numele membrilor săi,comisioanele aplicate pentru poliţele deasigurare în caz de insolvabilitate şi/sau falimenta agenţiei de turism.

Pe perioada cât a fost pusă în practică aceastăînţelegere (01.01.2001 – 01.08.2002), convenţiaîncheiată între ANAT şi RAI, i-a conferitacesteia, pentru marea majoritate a membrilorANAT, calitatea de asigurător al agenţiilor deturism, în detrimentul celorlalte societăţi deasigurare, agreate de M.T. – D.G.A.C.

Începând cu 01.08.2001, în baza O.M.T.nr.235/06.06.2001 a fost abrogat O.M.T.nr.129/2000.Prin noul ordin, orice poliţă încheiată conformO.M.T. nr.129/2000 a devenit nulă la data de01.08.2001 şi certificatele de asigurare emiseanterior acestei date au rămas valabile.

Ordinul nr.235/2001 prevede că „agenţiieconomici care comercializează pachete deservicii turistice au obligaţia să încheie poliţe deasigurare cu societăţi de asigurare privindasigurarea rambursării cheltuielilor de repatriereşi/sau a sumelor achitate de turişti, în cazulinsolvabilităţii sau a falimentului agenţiei deturism”.Ceea ce aduce O.M.T. nr.235/2001 constă înaceea că obligă agenţiile de turism ca, începândcu data de 01.08.2001, să încheie acest tip deasigurare la sumele asigurate de 50.000 USDpentru agenţiile de tip touroperator şi de 10.000USD pentru agenţiile de tip detailist.

În temeiul art.21 alin 4 lit.a) din Legeaconcurenţei nr.21/1996, Plenul Consiliului

50

Concurenţei a hotărât, prin Decizianr.188/30.05.2002, că ANAT şi RAI se facvinovate de încălcarea dispoziţiilor art.5 alin(1)lit.a) şi g) din Legea concurenţei prin încheiereaunei înţelegeri în urma căreia ANAT a stabilit înnumele membrilor săi, comisioanele aplicatepentru poliţele de asigurare în caz deinsolvabilitate şi/sau faliment a agenţiei deturism, conferind în felul acesta, societăţii RAI,pentru marea majoritate a membrilor ANAT,calitatea de asigurător al agenţiilor de turism, îndetrimentul celorlalte societăţi de asigurare.

În temeiul art.50 lit.a) din Legea concurenţeinr.21/1996 s-a luat măsura aplicării sancţiuniiamenzii pentru încălcarea dispoziţiilor art.5alin.1). lit.a) şi g) din Legea concurenţeinr.21/1996 şi prin Ordinul PreşedinteluiConsiliului Concurenţei nr.114/31.05.2002 s-anumit comisia pentru stabilirea cuantumuluiamenzilor pentru practicile anticoncurenţialesăvârşite de ANAT şi RAI.

În baza Procesului Verbal nr. V2 -1243/03.07.2002, Comisia desemnată învederea punerii în aplicare a prevederilor art.2din Decizia Plenului nr.188/30.05.2002 a emisDeciziile de amendă nr.269/10.07.2002 (deamendare a ANAT) şi nr.270/10.07.2002 (deamendare a S.C. RAI S.A.). Decizianr.188/30.05.2002 a Plenului ConsiliuluiConcurenţei a fost atacată de ANAT şi S.C. RAIS.A. la Curtea de Apel Bucureşti. Prin Sentinţacivilă nr.883/02.10.2002, Curtea de ApelBucureşti a respins acţiunea S.C. RAI S.A.,menţinând ca legală şi temeinică Decizianr.188/2002 a Plenului Consiliului Concurenţei.Prin Sentinţa civilă nr.937/16.10.2002, Curtea deApel Bucureşti a respins acţiunea ANAT,menţinând ca legală şi temeinică Decizianr.188/2002 a Plenului Consiliului Concurenţei.În conformitate cu prevederile art.282 alin.2 şiale art.301, cod procedură civilă, ANAT şi RAIS.A. au făcut recurs în faţa Curţii Supreme deJustiţie.

76

DECIZIA

Nr. 22 din 13.02.2003

Preşedintele Consiliului Concurenţei

În baza:

1. Decretului nr. 1075/21.12.2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurenţei;2. Legii concurenţei nr. 21/1996, publicate în Monitorul Oficial nr. 88 - Partea I, din 30 aprilie

1996;3. Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice, emis de Consiliul Concurenţei in

data de 24.05.2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 591 bis/09.08.2002;4. Notificării concentrării economice înaintate de SC ARGIROM INTERNATIONAL SA Bucureşti,

înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RS – 327/02.12.2002 şi devenită efectivă la datade 14.01.2003;

5. Notei Departamentului Bunuri de Consum privind examinarea concentrării economicerealizată prin dobandirea controlului în mod direct, în conformitate cu prevederile art. 11 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 21/1996, de către SC ARGIROM INTERNATIONAL SA Bucureştiasupra SC AGRICOM Borcea SA.

Având în vedere că:

1) SC ARGIROM INTERNATIONAL SA Bucureşti a cumpărat acţiuni reprezentând 93,9% dincapitalul social al societăţii AGRICOM Borcea SA, dobândind astfel, în mod direct controlul asupraacestei societăţi.

Această operaţiune constituie o concentrare economică ce îndeplineşte condiţia praguluivaloric şi intră sub incidenţa prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996;

2) Agenţii economici implicaţi în concentrarea economică sunt: SC ARGIROM INTERNATIONAL SA Bucureşti care are ca obiect de activitate comerţul

cu ridicata de produse alimentare, băuturi şi tutun.

R O M Â N I A

CONSILIUL CONCURENŢEI

Calea 13 Septembrie nr.1Bucureşti

Palatul Parlamentului României•

Cabinet PreşedinteTel:337.36.08; Fax: 337.36.43

e-mail: theodorpurcarea@rccomp.eunet.ro

77

SC AGRICOM Borcea SA care are ca obiect de activitate cultura vegetală, cereale şiseminţe oleaginoase.

Piaţa relevantă în cazul concentrării economice în cauză este piata pe care activează agentuleconomic achiziţionat, respectiv piaţa cerealelor şi a seminţelor oleaginoase din România.

3) Prin operaţiunea notificată, pe piaţa cerealelor şi a seminţelor oleaginoase din România nu secreează şi nici nu se consolidează o poziţie dominantă, piaţa în cauză continuând să aibă uncaracter concurenţial şi după realizarea concentrării în cauză;

DECIDE

Art. 1. În temeiul dispoziţiilor art.51 alin.(1) lit. b) din Legea concurenţei nr.21/1996, se autorizeazăconcentrarea economică realizată prin dobândirea controlului de către SC ARGIROMINTERNATIONAL SA Bucureşti asupra SC AGRICOM Borcea SA, în condiţiile din notificare. Aceastăoperaţiune, deşi cade sub incidenţa Legii concurenţei, nu prezintă motive pentru a fi refuzată, fiindcompatibilă cu un mediu concurenţial normal pe piaţa relevantă din România pe care concentrareaeconomică în cauză are efecte.

Art. 2. SC ARGIROM INTERNATIONAL SA Bucureşti este obligată, conform prevederilor art.33alin.(1) lit.a) din Legea concurenţei nr.21/1996 să plătească taxa de autorizare a concentrăriieconomice notificate.

Art.3. Taxa de autorizare este de 326.950.844 (treisutedouazecişisasemilioanenouasutecincizecimiioptsutepatruzecişipatru) lei şi este calculată pe baza cifrei de afaceri comunicatede către SC ARGIROM INTERNATIONAL SA Bucureşti, prin adresa înregistrată la ConsiliulConcurenţei sub nr. CC/DBC/169/06.02.2003, în conformitate cu prevederile Instrucţiunilor date deConsiliul Concurenţei in aplicarea art.33 alin.(2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu privire lacalculul taxei de autorizare a concentrărilor economice.

Art. 4. Suma reprezentând taxa de autorizare se va vira de către SC ARGIROM INTERNATIONAL SABucureşti, la bugetul de stat, cu ordin de plată tip trezorerie, în contul nr. 361280051300, beneficiarTrezoreria sector 1, banca: sucursala municipiului Bucureşti a Băncii Naţionale a României, cod cont20170103, în termen de maximum 30 (treizeci) de zile de la data comunicării prezentei Decizii. Ocopie a ordinului de plată va fi remisă Consiliului Concurenţei.

Art. 5. Prezenta Decizie devine aplicabilă de la data comunicării sale.

Art. 6. Potrivit prevederilor art. 52 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, prezenta Decizie poatefi atacată la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia Contencios - Administrativ.

Art. 7. Prezenta Decizie va fi comunicată de către Secretariatul General din cadrul ConsiliuluiConcurentei la sediul SC ARGIROM INTERNATIONAL SA Bucureşti, situat în str. Calea Plevnei, nr.76, sector 1, cod 77102, Bucureşti.

Art. 8. Secretariatul General şi Departamentul Bunuri de Consum din cadrul Consiliului Concurenţeivor urmări aducerea la îndeplinire a prezentei Decizii.

PREŞEDINTE

THEODOR VALENTIN PURCĂREA

78

DECIZIA

Nr.7 din 22.01.2003

Preşedintele Consiliului Concurenţei

În baza:

a). Decretului nr.1075/21.12.2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurenţei;

b). Legii concurenţei nr.21/1996, publicate în Monitorul Oficial nr.88 - Partea I, din 30 aprilie 1996;

c) Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice, publicat în Monitorul Oficial nr.591bis – Partea I, din 09 august 2002;

d) Notificării concentrării economice înaintate de agentul economic achizitor S.C. ARGIROMINTERNATIONAL S.A. Bucureşti, înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RS –326/02.12.2002 şi devenită efectivă la data de 23.12.2002, în urma completărilor la aceasta;

e) Nota Departamentului Bunuri de Consum cuprinzând analiza notificării concentrării economicerealizate de S.C. ARGIROM INTERNATIONAL S.A. Bucureşti, prin dobândirea controlului în moddirect, în conformitate cu prevederile art.11 alin. (2) lit. b) din Legea nr.21/1996, asupra S.C.ZAHĂR CĂLĂRAŞI S.A.

Având în vedere că:

1).În baza Contractului de vânzare – cumpărare acţiuni nr.141 din 16.04.1999 încheiat cu FONDULPROPRIETĂŢII DE STAT, S.C. ARGIROM INTERNATIONAL S.A. Bucureşti a achiziţionat un pachetde acţiuni reprezentând 94,002 % din capitalul social al S.C. ZAHĂR CĂLĂRAŞI S.A. Se realizeazăastfel o concentrare economică ce îndeplineşte condiţia pragului valoric prevăzut de Legeaconcurenţei nr.21/1996 şi intră sub incidenţa acesteia;

2).Agenţii economici implicaţi în concentrarea economică sunt:

R O M Â N I A

CONSILIUL CONCURENŢEI

Calea 13 Septembrie nr.1Bucureşti

Palatul Parlamentului României•

Cabinet PreşedinteTel:337.36.08; Fax: 337.36.43

e-mail: theodorpurcarea@rccomp.eunet.ro

79

- S.C. ARGIROM INTERNATIONAL S.A. Bucureşti, care are ca obiect de activitate comerţ curidicata de produse alimentare, băuturi şi tutun;

- S.C. ZAHĂR CĂLĂRAŞI S.A., care are ca obiect de activitate fabricarea zahărului;

Piaţa relevantă pe care are loc concentrarea economică este piaţa naţională a zahărului alb.

3).Prin operaţiunea notificată nu se creează şi nici nu se consolidează o poziţie dominantă pe piaţarelevantă, care va continua să aibă un caracter concurenţial şi în urma realizării concentrării în cauză;

4).Cu adresa nr. 1-08/07.01.2003, înregistrată la Consiliul Concurenţei cu nr. CCDBC /03/07.01.2003,S.C. ARGIROM INTERNATIONAL S.A. Bucureşti a comunicat că cifrele de afaceri aferente anului2002, realizate de către societăţile comerciale implicate în concentrarea economică notificată,calculate conform Instrucţiunilor date în aplicarea art.33 alin.(2) din Legea concurenţei nr.21/1996, cuprivire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice, vor putea fi transmise pe bazabalanţei contabile la 31.12.2002, după data de 25.01.2003.

DECIDE

Art. 1. În temeiul dispoziţiilor art.51 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei nr.21/1996, se autorizeazăconcentrarea economică realizată prin dobândirea de către S.C. ARGIROM INTERNATIONAL S.A.Bucureşti a controlului, în mod direct, asupra S.C ZAHĂR CĂLĂRAŞI S.A, în condiţiile din notificare şidin completările la aceasta. Această operaţiune de concentrare economică, deşi cade sub incidenţaLegii concurenţei, nu prezintă motive pentru a fi refuzată, fiind compatibilă cu un mediu concurenţialnormal pe piaţa zahărului din România.

Art. 2. S.C. ARGIROM INTERNATIONAL S.A. Bucureşti este obligată, conform prevederilor art.33alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr.21/1996 să plătească taxa de autorizare a concentrăriieconomice notificate.

Art. 3. S.C. ARGIROM INTERNATIONAL S.A. Bucureşti este obligată ca în termen de 30 (treizeci) dezile de la data primirii prezentei decizii să plătească taxa de autorizare a concentrării economice încauză, reprezentând 0,1% din cifrele de afaceri realizate în anul 2002 de societăţile comercialeimplicate în concentrarea economică notificată. Aceste cifre de afaceri vor fi preluate din balanţele deverificare a conturilor sintetice la 31.12.2002 şi vor fi calculate în conformitate cu Instrucţiunile date înaplicarea art.33 alin.(2) din Legea concurenţei nr.21/1996, cu privire la calculul taxei de autorizare aconcentrărilor economice. Suma reprezentând taxa de autorizare se va vira de către S.C. ARGIROMINTERNATIONAL S.A. Bucureşti la bugetul de stat, cu ordin de plată tip trezorerie, în contul nr.361280051302, beneficiar Trezoreria Sectorului 1, Sucursala Municipiului Bucureşti a Băncii Naţionalea României, cod cont 20170103.

Art. 4. S.C.ARGIROM INTERNATIONAL S.A. va transmite neîntârziat Consiliului Concurenţeiurmătoarele documente :(1).o scrisoare în care se vor preciza cifrele de afaceri ale agenţilor economici implicaţi, calculate înconformitate cu Instrucţiunile date în aplicarea art.33 alin.(2) din Legea concurenţei nr.21/1996, cuprivire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice ;(2).o copie a ordinului de plată a taxei de autorizare, cu confirmarea de către Banca a efectuării plăţii ;

Art. 5. Potrivit prevederilor art.52 alin. (3), din Legea concurenţei nr.21/1996, prezenta Decizie poate fiatacată la Curtea de Apel Bucureşti , Secţia Contencios – Administrativ.

80

Art. 6. Prezenta Decizie va fi comunicată de către Secretariatul General din cadrul ConsiliuluiConcurenţei la sediul S.C. ARGIROM INTERNATIONAL S.A. situat în Bucureşti, Calea Plevnei nr.76,sect.1, cod 77102.

Art. 7. Secretariatul General şi Departamentul Bunuri de Consum din cadrul Consiliului Concurenţeivor urmări aducerea la îndeplinire a prezentei Decizii.

PREŞEDINTE

THEODOR VALENTIN PURCĂREA

81

DECIZIA

Nr.11 din 04.02.2003

PLENUL CONSILIULUI CONCURENŢEI

În cadrul şedinţei de deliberare din data de 17 ianuarie 2003, fiind îndeplinite condiţiile de procedură,precum şi condiţia de cvorum, respectiv minimum şapte membri,

În baza:

6. Decretului nr. 1075 din 21 decembrie 2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurenţei;7. Legii concurenţei nr. 21/1996, publicate în Monitorul Oficial nr. 88 - Partea I, din 30 aprilie

1996;8. Regulamentului de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei, publicat în

Monitorul Oficial nr. 50 bis – Partea I, din 25 martie 1997, cu completările ulterioare publicateîn Monitorul Oficial nr.144 – Partea I, din 25 februarie 2002;

9. Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art.5 şi 6 din Legea concurenţei nr.21/1996,privind practicile anticoncurenţiale, publicat în Monitorul Oficial nr. 116 bis din 09 iunie 1997;

10. Instrucţiunilor cu privire la definirea pieţei relevante în scopul stabilirii părţii substanţiale depiaţă, publicat în Monitorul Oficial nr.57 bis – Partea I, din 04 aprilie 1997;

11. Plângerii înaintate de SC Total Distribution Group România SRL16 Bucureşti (numită încontinuare TDG România) înregistrată la Consiliul Concurenţei cu nr. RS-30 din 10 martie1999, completată cu scrisoarea SC TDG – Filiala Bucureşti S.R.L. înregistrată la ConsiliulConcurenţei cu nr. CC /DBC/81 din 24 martie 1999 ;

12. Investigaţiei declanşate în baza Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 21 din 26aprilie 1999, extinsă în baza Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr.100 din 08noiembrie 1999;

13. Deciziei Plenului Consiliului Concurenţei nr.376 din 28 iulie 2000;14. Faptului că a fost îndeplinită procedura de transmitere a Raportului de investigaţie părţilor

implicate, pentru luare la cunoştinţă şi formulare de observaţii, precum şi procedura de citare apărţilor pentru audierea în Plenul Consiliului Concurenţei la data de 11 decembrie 2002. La

16 Datele de identificare ale societăţilor comerciale sunt prezentate în anexă la prezenta decizie.

R O M Â N I A

CONSILIUL CONCURENŢEI

Calea 13 Septembrie nr.1Bucureşti

Palatul Parlamentului României•

Cabinet PreşedinteTel:337.36.08; Fax: 337.36.43

e-mail: theodorpurcarea@rccomp.eunet.ro

82

data de 30 octombrie 2002 a fost programată şedinţa de audiere a părţilor implicate în PlenulConsiliului Concurenţei, însă datorită neîndeplinirii procedurii de citare, aceasta a fostamânată pentru data de 11 decembrie 2002. La şedinţa de audiere din data de 30 octombrie2002 au participat reprezentanţii legali ai – SC TDG România SRL Bucureşti, SC Voltamar RASRL Baia Mare , SC Micro Mega Computers SRL Hunedoara, SC Dan Deli Serv Com SRLOradea, SC Viofemi Com SRL Suceava, SC Meridian CC SRL Orşova, SC Italiana Oli TradingSRL Bucureşti – care au luat cunoştinţă de amânarea şedinţei de audiere pentru data de 11decembrie 2002, motiv pentru care aceste societăţi comerciale nu au mai fost citate la sediu.În plus, toţi agenţii economici implicaţi au fost citaţi prin anunţul – Citaţie – publicat încotidianele de largă circulaţie, la nivel naţional, „Adevărul” şi „România Liberă” din data de 06noiembrie 2002 pentru a participa la şedinţa de audiere din data de 11 decembrie 2002;

15. Raportului de investigaţie prezentat Plenului Consiliului Concurenţei de către raportor în cadrulşedinţei de audiere din 11 decembrie 2002, precum şi a celorlalte materiale din dosarulcauzei;

16. Observaţiilor la Raportul de investigaţie transmise Consiliului Concurenţei de către TDGRomânia, Societatea Naţională „Tutunul Românesc ” S.A.1 (numită în continuare SNTR), SCViofemi SRL Suceava, SC Dan Deli Serv Com SRL Oradea, SC Mazen Impex SRL Suceava;

17. Declaraţiilor făcute în timpul audierii în Plenul Consiliului Concurenţei la data de 11 decembrie2002 de către reprezentanţii legali ai parţilor implicate prezente, precum şi observaţiile scrisefăcute ulterior de către SC Meridian CC SRL Orşova, SC Diogene SRL Alexandria, SCVoltamar RA SRL Baia Mare, în termen de şapte zile de la data audierilor din data de 11decembrie 2002.

Având în vedere că:

1. Prin plângerea înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. 30 din 10 martie 1999, TDGRomânia sesizează Consiliului Concurenţei faptul că SNTR, abuzând de poziţia sa dominantă deţinutăpe piaţă, a reziliat contractele de distribuţie exclusivă încheiate cu cinci dintre societăţile aparţinăndgrupului TDG România. Astfel, SNTR este acuzat că „a încălcat prevederile art.5 şi 6 din Legeaconcurenţei prin favorizarea celorlalţi distribuitori, împărţirea pieţelor de desfacere pe criterii teritoriale,fixarea preţurilor de desfacere şi încercarea de limitare a accesului pe piaţa a unor agenţi economici”.

2. Prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 21 din 26 aprilie 1999, s-a dispusefectuarea unei investigaţii la SNTR având ca obiect posibila încalcare de către SNTR a prevederilorart.5 alin.(1) lit.g) din Legea concurenţei, prin eliminarea socieăţilor din grupul Total DistributionRomânia de la distribuţia ţigaretelor produse de fabricile SNTR, urmare sistării livrărilor începând cudata de 25 februarie 1999 şi a rezilierii ulterioare a contractelor de distribuţie. Acest ordin a fostcompletat prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr.100 din 08 noiembrie 1999 prin care s-a dispus extinderea investigaţiei şi asupra celorlalte societăţi comerciale care au avut calitatea dedistribuitor exclusiv al SNTR, precum şi extinderea obiectului investigaţiei dispuse prin Ordinul nr.21din 26 aprilie 1999 şi asupra posibilelor încălcări de către SNTR ale altor prevederi ale art.5 alin.(1),precum şi ale prevederilor art.6 din Legea concurentei nr.21/1996.

3. SNTR este o societate pe acţiuni care are ca obiect de activitate cultivarea, fermentarea şiprelucrarea tutunului, fabricarea şi comercializarea ţigaretelor, având următoarea structură deorganizare – entităţi fără personalitate juridică: 8 fabrici de fermentare a tutunului, 4 fabrici carefuncţionează în sistem integrat (fermentarea tutunului şi fabricarea ţigaretelor), 2 fabrici producătoarede ţigarete, o staţiune de cercetare pentru cultura şi industrializarea tutunului şi o fabrică de piese deschimb şi subansambluri pentru liniile tehnologice aflate în exploatarea SNTR.

SNTR fabrică următoarele mărci de ţigarete: Bucureşti, Record, Golf, RT, Snagov, Coloana,Bega, Amiral, Dacia, Vis, SG, Iaşi, Timişoara, Carpaţi, Mărăşeşti, Bucegi, Naţionale.

83

În perioada 1999 – 2000 SNTR a distribuit produsele sale astfel:- în anul 1999, în condiţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.50/1998 şi ale

Ordonanţei Guvernului nr.1/1999 privind regimul accizelor şi a altor impozite indirecte, producătorulsupus investigaţiei - SNTR - a ales ca modalitate de comercializare a produselor un sistem dedistribuţie într-un regim de exclusivitate excesivă, constând în alocarea pentru fiecare distribuitor adistribuţiei exclusive în câte un judeţ, respectiv sector al municipiului Bucureşti. În acest fel, piaţaţigaretelor din România a fost impărţită, pentru ţigaretele SNTR, între distribuitorii acesteia.

Prin Legea nr.148 din 27 iulie 1999, Ordonanţa Guvernului nr.1/1999 a fost abrogată, iarprevederile anticoncurenţiale din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/1998 au fost eliminate.

- în anul 2000 sistemul de distribuţie adoptat de SNTR se modifică radical prin faptul căproducătorul nu mai acordă exclusivitate teritorială distribuitorilor săi. La data de 01 aprilie 2000 aufost încheiate contracte de distribuţie cu 17 distribuitori printre care şi TDG România. Contractele erauîncheiate pe o perioadă de trei luni iar, în cazul în care distribuitorul realiză cel puţin cantitateacontractată lunar, distribuitorii primeau un discount de 2 %.

- În data de 30 octombrie 2000 au fost încheiate contracte cu 7 distribuitori pe o perioadăde 14 luni, respectiv până la data de 31 decembrie 2001, TDG România devenind principaluldistribuitor al SNTR.

4. TDG România este o societate cu răspundere limitată care are ca obiect principal de activitatecomercializarea en gross de produse alimentare şi nealimentare şi este deţinută de către persoanafizică Tiberiu Postelnicu în proporţie de 99,96% din capitalul social.

În structura TDG România funcţionează (fără personalitate juridică) un număr de 36 sucursaleşi 27 puncte de lucru dinstincte.

Tot din grupul TDG fac parte şi un număr de 8 filiale, asupra cărora controlul este deţinut decătre TDG România (99% din capitalul social) şi de către Tiberiu Postelnicu – persoană fizică (1% dincapitalul social). Aceste opt filiale sunt societăţi comerciale cu răspundere limitată, şi anume: SC TotalDistribution Group România – Filiala Galaţi SRL, SC Total Distribution Group România – Filiala SibiuSRL, SC Total Distribution Group România – Filiala Braşov SRL, SC Total Distribution Group România– Filiala Bucureşti SRL, SC Total Distribution Group România – Filiala Timişoara SRL, SC TotalDistribution Group România – Filiala Piteşti SRL, SC Total Distribution Group România – Filiala IaşiSRL şi SC Total Distribution Group România – Filiala Cluj-Napoca SRL.

De asemenea, Tiberiu Postelnicu – persoană fizică – este asociat majoritar în următoarele 12societăţi comerciale: SC Total Distribution Group Argeş SRL, SC Total Distribution Group Arad SRL,SC Total Distribution Group Bistriţa SRL, SC Total Distribution Group Bucovina SRL, SC TotalDistribution Group Deva SRL, SC Total Distribution Group Moldavia SRL, SC Total Distribution GroupBihor SRL, SC Total Distribution Group Oltenia SRL, SC Total Distribution Group Sălaj SRL, SC TotalDistribution Group Satu Mare SRL, SC Total Distribution Group Vâlcea SRL, SC Total DistributionGroup Braşov SRL.

Toate aceste entităţi economice, cu sau fără personalitate juridică, fiind controlate de cătreTDG România SRL, al cărui asociat majoritar este Tiberiu Postelnicu, şi/sau de către TiberiuPostelnicu – persoană fizică, constituie un grup, în sensul prevederilor Legii concurenţei nr.21/1996 şiale punctului 3.4. din „Instrucţiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportamentanticoncurenţial prevăzute la art.5 şi 6 din Legea concurenţei nr.21/1996 şi în cazurile de concentrareeconomică”17. În continuare, acest grup de societăţi comerciale va fi denumit grupul TDG.

TDG îşi desfăşoară activitatea la nivelul distribuţiei, pe piaţa ţigaretelor din România, activândca distribuitor de bunuri de larg consum, în principal ţigarete, pentru:

- ţigaretele produse de SC Japan Tobacco International SRL (fosta R.J. Reynolds TobaccoRomânia SRL) – mărcile Camel, Monte Carlo, More, Salem, Winchester, Winston, Yves Saint Laurent,fiind distribuitor exclusiv pe întreg teritoriul Romaniei până în luna octombrie 2002;

- ţigaretele produse de SNTR – toate mărcile; 17 Instrucţiunile sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.57 bis din 4 aprilie 1997

84

- ţigaretele produse de SC R.G.S. Industries SA – marca Bran;- ţigaretele produse de SC V. Tabac România SA – mărcile Pannonia şi Kossuth;- ţigaretele produse de SC Românian Tobacco System SA – marca Winstar;

Alte produse comercializate de TDG România sunt cafeaua, chibriturile etc.

5. Piaţa relevantă

5.1. Piaţa produsuluiLuând în considerare substituibilitatea din punctul de vedere al cererii, cât şi al ofertei, piaţa

relevantă a produsului este definită ca fiind piaţa ţigaretelor.

Ţigaretele sunt produse similare ca prezentare şi au aceeaşi utilizare finală. Pe de o parte,ţigaretele au un mare număr de caracteristici comune care se referă la prezentarea lor (mărimeapachetului, greutatea lor, modul de împachetare, diametrul ţigaretelor). Pe de altă parte, ele suntfabricate şi oferite pe piaţă în sortimente diverse care diferă în funcţie de soiul tutunului utilizat sauamestecului de tutun care dă gustul şi aroma specifică, de nivelul conţinutului de nicotină, elementecare diferenţiază şi particularizează şi mărcile de ţigarete comercializate. Mărcile sunt legate de oanumită imagine şi nivel de calitate şi sunt susţinute intens prin acţiuni de promovare, publicitate şireclamă.18

Avându-se în vedere preferinţele consumatorilor în contextul preţului ţigaretelor în raport cucalitatea, piaţa relevantă a ţigaretelor din România se poate diferenţia în cinci segmente, şi anume:- segmentul ţigaretelor de lux,- segmentul ţigaretelor superioare,- segmentul ţigaretelor medii,- segmentul ţigaretelor submedii,- segmentul ţigaretelor populare.

5.2. Piaţa geograficăŢinând cont de dispersia efectivă la nivelul ţării a distribuţiei ţigaretelor produse atât în ţară cât

şi a celor din import, facilitată de costul relativ mic al manipulării şi transportului, piaţa geografică aţigaretelor este constituită de întregul teritoriu al României.

La nivelul distribuţiei, piaţa geografică este influenţată de modalitatea de distribuţie aleasă defiecare producător.

În cazul unui sistem de distribuţie în regim de exclusivităţi teritoriale, prin care se alocă fiecăruidistribuitor un teritoriu exclusiv de acţiune, piaţa relevantă se partajează la nivelul fiecărui distribuitorexclusiv, în teritoriul pe care activează acesta.

5.3. Structura pieţei Analiza datelor şi informaţiilor referitoare la piaţa relevantă arată că, în prezent, pe piaţa

ţigaretelor din România activeaza atât producători interni cât şi importatori. Cei mai importanţi agenţieconomici care activează pe piaţa ţigaretelor la nivelul producţiei sunt SNTR, Japan Tobacco Inc.,British American Tobacco, Philip Morris, precum şi alţi producători cu cote de piaţă mai mici(Papastratos România SRL, V. Tabac România SA, Sinoroma Industry SRL, Anghelescu IndustrySRL, Sekap România SRL, R.G.S. Industries SA etc.).

Piaţa ţigaretelor se caracterizează printr-o concurenţă puternică prin preţ, cerinţeleconsumatorilor fiind sensibil legate de preţul produselor.

Pe piaţa ţigaretelor la nivelul distribuţiei activează un număr de pe peste 50 de distribuitori dintrecare cei mai importanţi sunt TDG România şi Interbrands Marketing & Distribution, care acoperăîntregul teritoriu al ţării.

5.4. Poziţia dominantă deţinută de SNTR pe piaţa ţigaretelor – la nivelul producţiei 18 Definiţie dată ţigaretelor de Comisia Europeană în Decizia din 17.03.1999 de declarare a unei concentrărieconomice compatibilă cu piaţa comună în conformitate ce Regulamentul Consiliului CEE nr.4064/1989 – O.J.C 120, 01/05/1999.

85

La evaluarea poziţiei dominante deţinută pe piaţă s-a avut în vedere jurisprudenţa în domeniua Curţii Europene de Justiţie. Astfel, în cazul C85/76 Hoffman – La Roche vs. Comisia Europeană19,Curtea Europeană de Justiţie a definit poziţia dominantă ca „poziţia de putere economică de care sebucură un agent economic şi care îi permite acestuia să impiedice menţinerea concurenţei efective pepiaţa relevantă, oferindu-i puterea de a se comporta, într-o măsură apreciabilă, independent deconcurenţii săi, de clienţii săi şi în ultimă instanţă independent faţă de de consumatori. O astfel depoziţie nu exclude concurenţa , dar permite agentului economic care profită de poziţia sa dominantă,dacă nu să determine, cel puţin să aibă o influenţă apreciabilă asupra condiţiilor în care se dezvoltăconcurenţa şi – oricând – să acţioneze fără a ţine cont de concurenţă, în măsura în care un astfel decomportament nu i se poate imputa agentului economic respectiv”.

O cotă de piaţă importantă a unui agent economic este unul dintre indicatorii care sugereazădeţinerea de către acesta a poziţiei dominante pe piaţa respectivă20.

SNTR este producătorul cel mai important, care a deţinut în perioada 1999 – 2000 pestejumătate din capacităţile existente şi cea mai mare parte din cantitatea de ţigarete livrată pe piaţă.Situaţia este mai echilibrată la nivelul valoric al pieţei, SNTR – spre deosebire de ceilalţi concurenţisemnificativi – comercializănd ţigarete ieftine.

SNTR domină evident segmentul ţigaretelor de calitate submedie, având în vedere pondereamare deţinută pe acest segment al pieţei, iar pe segmentul ţigaretelor populare, SNTR deţine o poziţieapropiată de monopol, (deţinând peste 90% din acest segment care reprezinta circa o treime dintotalul pieţei ţigaretelor din România).

Faţă de cotele de piaţă ale celorlalţi agenţi economici producători care activează pe piaţaţigaretelor din România, la nivelul producţiei, se desprinde concluzia că, în perioada investigată (1999– 2000), atât pe ansamblul pieţei ţigaretelor, cât în special pe segmentele ţigaretelor de calitatesubmedie şi populare, care împreună reprezintă 56,4% în anul 1999, respectiv 49,6% în anul 2000,din total piaţă, SNTR se situează în poziţie dominantă21.

5.5. Poziţia dominantă deţinută de grupul TDG pe piaţa ţigaretelor – la nivelul distribuţieiDin studiul de piaţă realizat de Consiliul Concurenţei rezultă că, atât în anul 1999 cât şi în anul

2000, TDG se afla pe primul loc în ierarhia distribuitorilor de ţigarete, în anul 2000 detaşându-se netde aceştia. Având în vedere diferenţa dintre cota de piaţă a TDG şi cea a concurentului său principalSC Interbrands Marketing & Distribution SRL – distribuitor unic al British American Tobacco (România)SRL – de aproximativ 15 procente înregistrată în anul 2000 se poate aprecia că TDG deţine o poziţiedominantă pe totalul pieţei ţigaretelor din România, la nivelul distribuţiei.

În anii 1999 – 2000, TDG a fost prezent pe segmentele ţigaretelor de lux, superioare şi decalitate medie (cu ţigarete JTI) precum şi pe segmentele ţigaretelor de calitate submedie şi populare(cu ţigarete fabricate în principal de SNTR, dar şi de alţi producători).

Dacă pe segmentele ţigaretelor superioare şi de calitate medie structura pieţei la niveluldistribuţiei este echilibrată, pe aceste segmente existând un mediu concurenţial normal, pesegmentele ţigaretelor de calitate submedie şi populare TDG deţine cea mai mare pondere în anul1999 cât şi, în special în anul 2000, deşi pe aceste două segmente mai activează un număr importantde alţi distribuitori cu potenţial teritorial limitat şi cu cote mici de piaţă.

19 European Court Reports 197920 Decizia Comisiei Europene din 14.12.1985 cu privire la o investigaţie în baza art.86 din Tratatul CEE – O.J.L374, 31/12/198521 Studiu de piaţă realizat de Consiliul Concurenţei, pe baza datelor primite, în baza art.41 din Legea concurenţei,de la agenţii economici care activează pe piaţa ţigaretelor.

86

În concluzie, în anul 2000, la nivelul distribuţiei, pe ansamblul pieţei ţigaretelor şi în special pesegmentele ţigaretelor de calitate submedie şi populare, segmente care reprezintă împreună 50% dinvolumul total al pieţei ţigaretelor, TDG se situează în poziţie dominantă.

6. În condiţiile aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999, SNTR a încheiat, în urma uneiproceduri superficiale de selecţie, contractul tip de distribuţie exclusivă nr. 292 din 25 ianuarie 1999 cu42 distribuitori teritoriali exclusivi1, şi anume: SC Abi Com SRL Târgovişte, SC Alda Comex SRLFocşani, SC Carmen SRL Reşiţa, SC Dan Deli Serv Com SRL Oradea, SC Danis Impex SRL Sf.Gheorghe, SC Delfinul Prod Com SRL Voluntari, SC Diogene SRL Alexandria, SC Discret SRLBraşov, SC Dragomar Unico ’98 SRL Piteşti, SC Horcrist Serv SRL Braşov, SC Italiana Olii TradingSRL Bucureşti, SC Ivy Company Impex SRL Bucureşti, SC Lacof Com SRL Craiova, SC Lucifer SRLSf. Gheorghe, SC Mazen Impex SRL Suceava, SC Meridian CC SRL Orşova, SC Micro MegaComputers SRL Hunedoara, SC Mig 76 Exim SRL Bucureşti, SC PNP Impex SRL Mangalia, SC PopStar Romaximus SRL Baia Mare, SC Raxen Impex SRL Craiova, SC Relu Prod Comexim SRLBucureşti, SC Rolicom Imp Exp SRL Cluj-Napoca, SC Sartex 96 SA Deva, SC Semiramis SRL Iaşi,SC Sierra SRL Botoşani, SC Sport Unirea SA Slobozia, SC Sucado Impex SRL Ploieşti, SC TransGerrom SRL Alba Iulia, SC Traffic SRL Rm. Vâlcea, SC Viofemi COM SRL Suceava, SC Voltamar RASRL Baia Mare, SC Zaura Compres SRL Târnăveni, SC TDG România – Filiala Bucureşti SRL, SCTDG România – Filiala Iaşi SRL, SC TDG România – Filiala Timişoara SRL, SC TDG Satu Mare SRL,SC TDG Moldavia SRL Bacău, SC Queen Monaco Group SRL Bucureşti, SC Balanţa SRL Tg. Jiu, SC2x1 Holding SRL Constanţa, SC D&V International SRL Slatina.

7. Contractul de tip distribuţie exclusivă nr.292 din 25 ianuarie 1999, care prevede acordarea decătre SNTR a exclusivităţii distribuţiei ţigaretelor într-un teritoriu delimitat la nivelul unui judeţ, respectival unui sector al municipiului Bucureşti, obligă distribuitorii să achiziţioneze cantităţi minime de ţigarete,să nu distribuie produse concurente fără informarea SNTR, să constituie garanţie bancară şi sărespecte „lista de preţuri negociate cu vânzătorul pentru vânzarea en grosss şi lista de preţurirecomandate de vânzător pentru vânzarea cu amănuntul”. Contractul este completat la data de 08februarie 1999 de un act adiţional prin care se reiterează obligaţia respectării preţurilor pe toateverigile lanţului de distribuţie.

În contextul nerespectării de către cele 5 societăţi comerciale din grupul de firme TDG, careaveau calitatea de distribuitori exclusivi, a teritoriului de distribuţie desemnat, neconstituirii garanţiilorbancare, neridicării cantităţilor contractate şi a nerespectării politicii de preţuri impuse de SNTR princontract, SNTR22 a hotărât, la data de 15 martie 1999, rezilierea contractelor de distribuţie exclusivăîncheiate cu cele 5 societăţi comerciale din grupul TDG. Totodată, din aceleaşi motive, SNTR a maireziliat contractele de distribuţie cu alţi patru distribuitori exclusivi, şi anume: SC Queen Monaco GroupSRL Bucureşti, SC Balanţa SRL Tg. Jiu, SC 2x1 Holding SRL Constanţa, SC D&V International SRLSlatina. În acest context, SNTR nu a reziliat şi contractele altor distribuitori care aveau încălcări maigrave ale prevederilor contractuale, SNTR şi-a folosit în mod abuziv poziţia dominantă deţinută pepiaţa ţigaretelor, impunând preţurile de vânzare la nivelul tuturor verigilor lanţului de comercializare aţigaretelor sale şi aplicând distribuitorilor săi, condiţii inegale la prestaţii echivalente, prin rezilierea,fără motive rezonabile, a contractelor de distribuţie. Aceste practici sunt interzise de art.6 din Legeaconcurenţei nr.21/1996.

8. La data de 24 martie 1999 şase dintre distribuitorii exclusivi ai SNTR, şi anume: SC CarmenSRL Reşiţa, SC Dan Deli Serv Com SRL Oradea, SC Micro Mega Computers SRL Hunedoara, SCSartex 96 S.A. Deva, SC Trans Gerrom SRL Alba Iulia, SC Voltamar SRL Baia Mare, au încheiat oînţelegere anticoncurenţială de fixare concertată a preţurilor de revânzare şi de a nu vinde către„societăţi comerciale aparţinând grupului TDG şi către societăţi comerciale specializate în comerţ engrosss care au regim de distribuitor în alt judeţ”23, practici interzise de art.5 alin.(1) din Legeaconcurenţei nr.21/1996.

22 Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor nr.2 din 15 martie 1999.23 Anexa 30 la Raportul de investigaţie

87

9. La data de 11 iunie 1999, la Târgu-Jiu, s-a desfăşurat şedinţa de analiză a eficienţeisistemului de distribuţie a ţigaretelor SNTR, cu participarea SNTR şi a majorităţii distribuitorilor săi. Încadrul şedinţei, SNTR şi distribuitorii prezenţi au încheiat o înţelegere anticoncurenţială materializatăîntr-un Protocol24 de fixare concertată a preţurilor de vânzare, respectiv de fixare a unui preţ unicpentru fiecare marcă de ţigarete SNTR, la nivelul tuturor verigilor lanţului de comercializare şi pe întregteritoriul României, şi de condiţionare a păstrării calităţii de distribuitor exclusiv de semnarea şiaplicarea protocolului.

În şedinţa de la Târgu-Jiu din data de 11 iunie 1999, acest Protocol a fost semnat de 24distribuitori exclusivi şi anume: SC Alda Comex SRL Focşani, SC Carmen SRL Reşiţa, SC Dan DeliServ Com SRL Oradea, SC Diogene SRL Alexandria, SC Dragomar Unico ’98 SRL Pitesti, SCHorcrist Serv SRL Braşov, SC Italiana Olii Trading SRL Bucureşti, SC Ivy Company Impex SRLBucureşti, SC Lacof Com SRL Craiova, SC Lucifer SRL Sf. Gheorghe, SC Mazen Impex SRLSuceava, SC Meridian CC SRL Orşova, SC Micro Mega Computers SRL Hunedoara, SC Mig 76 EximSRL Bucureşti, SC PNP Impex SRL Mangalia, SC Pop Star Romaximus SRL Baia Mare, SC RaxenImpex SRL Craiova, SC Relu Prod Comexim SRL Bucureşti, SC Sartex 96 SA Deva, SC Sierra SRLBotoşani, SC Sucado Impex SRL Ploieşti, SC Trans Gerrom SRL Alba Iulia, SC Traffic SRL Rm.Vâlcea, SC Viofemi Com SRL Suceava.

Ulterior datei de 11 iunie 1999, Protocolul a mai fost semnat şi de următorii distribuitori: SCAbi Com SRL Târgovişte, SC Danis Impex SRL Sf. Gheorghe, SC Delfinul Prod Com SRL Voluntari,SC Discret SRL Braşov, SC Rolicom Imp Exp SRL Cluj-Napoca, SC Semiramis SRL Iaşi, SC SportUnirea SA Slobozia.

Acest protocol reprezintă o înţelegere expresă de fixare concertată a preţurilor între SNTR şidistribuitorii menţionaţi şi constituie încălcarea prevederilor art.5 alin.(1) din Legea concurenţeinr.21/1996.

10. La data de 01 iulie 1999, SNTR hotărăşte25 rezilierea, începând cu data de 09 iulie 1999, acontractelor de distribuţie încheiate cu următorii distribuitori: SC Abi Com SRL Târgovişte, SC MazenImpex SRL Suceava, SC Discret SRL Braşov, SC Semiramis SRL Iaşi, pentru următoarele motive:neridicarea întregii cantităţi contractate, neplata produselor contractate şi nerespectarea preţurilor derevânzare şi a termenului de plată.

După rezilierea contractelor menţionate, SNTR a încheiat cu alţi distribuitori contracte dedistribuţie exclusivă pentru teritoriile rămase neacoperite, realocarea teritoriilor altor distribuitorifăcându-se în acelaşi sistem netransparent de selecţie.

SNTR abuzează din nou de poziţia dominantă deţinută pe piaţa ţigaretelor, impunândrespectarea preţurilor de revânzare şi aplicând, în privinţa distribuitorilor condiţii inegale la prestaţiiechivalente, prin rezilierea, fără motive rezonabile, la 01 iulie 1999 a celor 4 contracte de distribuţie,practică interzisă de art.6 din Legea concurenţei nr.21/1996.

11. La data de 10 august 1999, Consiliul de Administraţie al SNTR hotărăşte şi mandateazădirectorul general al SNTR26 să rezilieze contractele de distribuţie, începând cu 13 august 1999, cuurmătorii distribuitori: SC Danis Impex SRL Sf. Gheorghe, SC Sartex 96 SA Hunedoara, SC DelfinulProdcom SRL Voluntari, SC Mig 76 Exim SRL Bucureşti, SC Relu Prod Comexim SRL Bucureşti, SCIvy Company Impex SRL Bucureşti pentru următoarele motive: neridicarea întregii cantităţicontractate, neplata produselor contractate şi nerespectarea preţurilor de revânzare şi a termenului deplată.

La fel ca în cazul rezilierii contractelor de distribuţie care a avut loc în luna iulie 1999, SNTRîncheie noi contracte de distribuţie exclusivă pentru teritoriile rămase neacoperite, realocând teritoriilealtor distribuitori, prin acelaşi sistem netransparent de selecţie. SNTR abuzează pentru a treia oară de poziţia dominantă deţinută pe piaţa ţigaretelor,impunând respectarea preţurilor de revânzare şi aplicând, în privinţa distribuitorilor săi, condiţii inegalela prestaţii echivalente, prin rezilierea, fără motive rezonabile, a unora dintre contractele de distribuţie,practici interzise de art.6 din Legea concurenţei nr.21/1996 24 Anexa 31 la Raportul de investigaţie25 Decizia Consiliului de Administraţie nr.96 din 1 iulie 1999.26 Decizia Consiliului de Administraţie nr.137 din 10 august 1999.

88

12. La data de 28 iunie 2000, la sediul Consiliului Concurenţei a avut loc o primă şedinţă deaudiere în cadrul căreia a fost dezbătut raportul de investigaţie transmis părţilor implicate la data de 17mai 2000 şi în urma căreia Plenul Consiliului Concurenţei a emis Decizia nr.376/28.07.2000 prin cares-a dispus continuarea şi extinderea investigaţiei cu privire la posibila încălcare de către SNTR şi/saudistribuitorii acesteia a prevederilor Legii concurenţei şi după data de 01.01.2000, precum şiextinderea investigaţiei asupra TDG România cu privire la posibila încălcare de către aceasta aprevederilor art.5 si 6 din Legea concurenţei.

În cadrul audierii, SNTR şi-a motivat tratamentul disciminatoriu aplicat distribuitorilor săi îndecursul anului 1999, prin existenţa unor oferte mai bune în teritoriile pentru care au reziliatcontractele şi lipsa oricărei oferte în teritoriile în care au păstrat distribuitori cu realizări mai slabe decâtale distribuitorilor eliminaţi prin rezilierea contractelor, fără a proba existenţa unor cereri ale SNTR înacest sens şi nici existenţa ofertelor superioare.

Din declaraţiile făcute de distribuitorii prezenţi la audiere s-a conturat suspiciunea că grupulTDG, în contextul în care deţine o poziţie dominantă pe piaţa ţigaretelor la nivelul distribuţiei, practicavânzări sub costuri şi vânzări legate, respectiv condiţionarea vânzării ţigaretelor SNTR de cumpărareaţigaretelor JTI.

13. La solicitarea Consiliului Concurenţei ca SNTR să prezinte modalităţile prin care a mediatizatdisponibilitatea acesteia de a încheia noi contracte pentru teritoriile considerate ca slabe din punct devedere al distribuţiei, SNTR recunoaşte27 că nu a „publicat în presa centrală nici un anunţ referitor lacererea de ofertă pentru încheierea contractelor de distribuţie a ţigaretelor sale”.

14. Din ianuarie 2000, SNTR renunţa la sistemul de distribuţie exclusivă valorificându-şiprodusele către 17 comercianţi printre care şi TDG România, în baza unor contracte de distribuţie carenu conţineau clauze de exclusivitate.

15. La data de 14 august 2000, SNTR28 dispune tuturor Fabricilor de ţigarete din subordine ca“livrările de marfă pentru SC TDG România SRL se vor face pe baza comenzilor aprobate de SNTRfără a menţiona termenul şi modalitatea de plată” în timp ce ceilalţi distribuitori aveau obligaţia de aplăti marfa la livrare.

Prin aceasta, SNTR continua practica de abuz de poziţie dominantă deţinută pe piaţaţigaretelor, aplicând, în privinţa distribuitorilor acesteia, condiţii inegale la prestaţii echivalente, prinfavorizarea evidentă a TDG România, practică interzisă de art.6 din Legea concurenţei nr.21/1996.

16. La data de 31 octombrie 2000, SNTR încheie alte contracte cu 7 distribuitori printre care şiTDG România. Dintre cele 7 contracte de distribuţie, şase contracte29 au clauze identice, în timp cecontractul încheiat cu TDG România30 conţine doua clauze favorizante, şi anume: TDG România nuare obligaţia de a depune garanţia bancară pentru buna execuţie a contractului, iar în cazul în caresocietatea comercială depaşeşte termenul de plată, independent de voinţa acesteia, nu se considerăîntârziere la plată şi TDG România nu are obligaţia de a plăti marfa în avans sau la achiziţionareaacesteia, ci în termen de 25 de zile de la ridicare, în comparaţie cu ceilalţi 6 distribuitori care aveauatât obligaţia de a plăti marfa achiziţionată în avans sau în cel mult 20 de zile faţă de data facturării.

Din nou, SNTR abuzează de poziţia dominantă deţinută pe piaţa ţigaretelor, aplicând, înprivinţa distribuitorilor săi, condiţii inegale la prestaţii echivalente, prin favorizarea TDG România.Această practică este interzisă de art.6 lit.c) din Legea concurentei nr.21/1996.

17. În cazul C62/86 AKZO Chemie BV vs. Comisia Europeană31, Curtea Europeană de Justiţiereţine că „preţurile sub costurile totale medii ... trebuie privite ca abuzive dacă acestea fac parte dintr-un plan de eliminare a unui concurent. Astfel de preţuri pot elimina de pe piaţă agenţi economici care 27 Adresa SNTR nr.686 din 9 februarie 2001 (Anexa 37 din Raport)28 Adresa SNTR nr.1231 din 14 august 2000 (Anexa 38 din Raport)29 Contractele de distribuţie nr.6166, nr.6167, nr.6173, nr.6175, nr.6176, nr.6178 din 30 octombrie 200030 Contractul de distribuţie nr.6177 din 30 octombrie 200031 European Court reports 1991

89

sunt poate la fel de eficienţi ca agentul economic cu poziţie dominantă, dar care, datorită resurselorfinanciare inferioare, sunt incapabili să reziste concurenţei desfăşurate împotriva lor”.

Din verificările efectuate pentru TDG România şi entităţile care formează grupul TDG, în ceeace priveşte rulajul lunar, cantitativ şi valoric, pentru fiecare grupă de ţigarete, pentru anii 1999 şi200032, rezultă că TDG România a comercializat ţigaretele SNTR la preţuri sub costuri, astfel:

a) Pentru anul 1999Pe total an TDG România a înregistrat profit din comercializarea ţigaretelor SNTR. Acest profit

este foarte mic, de numai 5,8 miliarde lei, reprezentând numai 4,7% din profitul realizat de TDG dintoată activitatea de comercializare ţigarete – inclusiv ţigarete JTI şi ţigarete achiziţionate de la alţiproducători, mai ales dacă se are în vedere faptul că ponderea valorii ţigaretelor SNTR în valoareatotală a ţigaretelor comercializate de TDG România a fost de 21,5% iar ponderea cantitativă a fost de32,3%.

Semnificativ este faptul că TDG România nu a urmărit realizarea de profit din comercializareaţigaretelor SNTR.

În perioada constituită de lunile iunie, iulie, august, noiembrie şi decembrie 1999, TDGRomânia a înregistrat pierderi din comercializarea ţigaretelor SNTR.

Informaţiile sunt obţinute din evidenţele computerizate ale TDG România, ştampilate şisemnate de administratorul societăţii comerciale (date ce se găsesc în dosarele cauzei nr. 1 – 22).

b) Pentru anul 2000Pe întreg anul 2000, deşi vânzările de ţigarete SNTR au avut o pondere cantitativă de 50,7%

şi o pondere valorică de 34,6% din totalul vânzărilor de ţigarete realizat de TDG România, dinvânzarea ţigaretelor SNTR, TDG România înregistrează o pierdere de 28,7 miliarde lei, respectiv –1,8%, faţă de un profit de 2,1% realizat de TDG România pe total ţigări comercializate (inclusivţigarete JTI la care profitul a fost de 4,8%).

În concluzie, în anul 2000, TDG România a comercializat ţigarete SNTR la preţuri care nuau acoperit costurile de distribuţie, acoperirea pierderilor fiind posibilă din profitul realizat dincomercializarea ţigaretelor JTI, pentru care TDG România primea de la JTI un discount de 6,5%, cu1,5%, respectiv 2,5% mai mult decât discounturile acordate distribuitorilor de concurenţii JTI, (BritishAmerican Tobacco (România) şi Philip Morris).

Acest comportament al TDG România a condus, şi în contextul favorizării acesteia încontractele încheiate cu SNTR în 14 august şi 30 octombrie 2000, la eliminarea de pe piaţă a unordistribuitori de ţigarete SNTR, cum ar fi SC Micro Mega Computers SRL Hunedoara, SC Meridian CCSRL Orşova, SC Dan Deli Serv Com SRL Oradea, SC Carmen SRL Reşiţa, SC Semiramis SRL Iaşi,SC Alda Comex SRL Focşani (ultimii trei agenţi economici aflându-se în procedura de faliment şilichidare33).

18. Anterior audierii din data de 30 octombrie 2002, în Plenul Consiliului Concurenţei, TDGRomânia a înaintat prin adresa nr.889 din 23 octombrie 2002 înregistrată la Consiliul Concurentei subnr.2893 din 23 octombrie 2002, observaţiile sale la Raportul de investigaţie, însoţite de un raport deexpertiză contabilă.

Raportul de expertiză contabilă pretinde că TDG România a avut profit în 1999 şi 2000,identifică adaosul comercial practicat de către TDG România în anul 2000, atât pe grupe de produsecât şi pe luni, identifică contribuţia fiecărei grupe de produse la obţinerea profitului plecând de laadaosul comercial practicat pentru fiecare grupă de produse, concluzionând că TDG România „nu apracticat preţuri excesive şi nici nu a vândut marfă sub costul de achiziţii”.

32 Informatii obtinute din evidenţele computerizate ale TDG România, ştampilate şi semnate de administratorulsocietăţii comerciale (date ce se găsesc în dosarele cauzei nr. 1 – 22).33 Conform datelor primite de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, înregistrate la Consiliul Concurenţeisub nr. CC/DBC/240/13.09.2002

90

Consiliul Concurenţei reţine că TDG România a obţinut profit în 2000 pe total activitate, dar pegrupe de produse situaţia este următoarea: pierdere pentru ţigarete SNTR şi ţigarete achiziţionate dela alţi producători şi profit pentru ţigarete JTI.

Comparaţia între profitul total obţinut în anul 1999 şi cel obţinut în anul 2000 (24,9 miliarde leiîn 2000 faţă de 99,5 miliarde lei în 1999), date preluate din Raportul de expertiză contabilă prezentatde TDG România, nu face decât să întărească concluzia Consiliului Concurenţei, că TDG România arecurs la practica anticoncurenţială de vânzare sub costuri a ţigaretelor SNTR, practică interzisă deart.6 lit.f) din Legea concurenţei. Esenţa practicii vânzărilor sub costuri constă în renunţarea laprofiturile actuale în scopul obţinerii de profituri mult mai mari în viitor, după ce concurenţii societăţiicomerciale care au recurs la această practică au fost eliminaţi de pe piaţă.

Profitul anului 2000, în mod normal, nu avea cum să fie mai mic decât profitul anului 1999 încontextul în care:- cantitatea de ţigarete JTI comercializate de TDG, în calitate de distribuitor exclusiv, în

anul 2000 este aproximativ aceeaşi cu cea din 1999;- cantitatea de ţigarete SNTR comercializată de TDG în anul 2000 este de peste trei ori

mai mare faţă de cea comercializată în 1999 (7.632,51 tone în anul 2000 faţă de 2.373,1134

tone în 1999);

În ceea ce priveşte adaosul comercial practicat de TDG România în anul 2000, ConsiliulConcurenţei consideră că simpla identificare a adaosului comercial este irelevantă. Pentru a constatadacă societatea comercială a înregistrat profit dintr-o anume activitate de comercializare trebuie caadaosul comercial să fie mai mare decât costurile aferente distribuţiei (exclusiv cheltuielile privindcumpărarea mărfurilor) realizate de către societatea comercială în cauză. Mai mult, comparându-seadaosul prezentat în Raportul de expertiză contabilă cu cheltuielile (exclusiv cheltuielile privindcumpărarea mărfurilor) de distribuţie realizate de TDG România, pentru ţigaretele SNTR în anul 2000,pe baza datelor transmise de TDG România pe parcursul investigaţiei, se constată o pierdere de22,85 miliarde lei, confirmându-se şi pe această cale concluzia prezentată de Consiliul Concurenţei.

În plus, adaosul comercial pentru ţigaretele JTI constatat de Raportul de expertiză contabilă,este de 4,99%, valoare care contrazice declaraţia JTI, conform căreia comisionul, în cazul ţigaretelorJTI, de 6,5% este echivalent cu adaosul comercial şi are drept scop acoperirea cheltuielilor şiasigurarea unui profit rezonabil pentru TDG România.

În ceea ce priveşte contribuţia fiecărei grupe de produse la obţinerea profitului TDG Româniaîn 2000, în condiţiile în care logistica de distribuţie este folosită în comun pentru comercializareatuturor grupelor de produse, din evidenţele primare nu se pot identifica decât veniturile realizate deTDG România pe fiecare grupă de produse.

Cheltuielile de distribuţie (exclusiv cheltuielile privind cumpărarea mărfurilor) pe unitate deprodus practic sunt aceleaşi atât pentru ţigaretele JTI, cât şi pentru ţigaretele SNTR sau ale altorproducători. Un pachet de Camel ocupă acelaşi loc în depozit sau în mijloacele de transport şinecesită aceleaşi cheltuieli cu stocarea, manipularea şi transportul acestuia ca şi un pachet deSnagov. Aceste cheltuieli, ca şi celelalte cheltuieli cu utilităţile, cum ar fi cele cu salariile pot firepartizate pe unitate de produs, pe baza rulajului fizic (cantitativ) realizat pentru fiecare grupă deproduse. Totuşi, Consiliul Concurenţei a ţinut cont de faptul că ţigaretele JTI sunt mai profitabile decâtcelelalte grupe de ţigarete datorită preţului mai mare al acestora şi a utilizat drept cheie de repartizarea cheltuielilor totale cu distribuţia, vânzările exprimate valoric, realizate pe fiecare grupă de produse.

Prin utilizarea acestei chei de repartizare, cheltuielile cu distribuţia ţigaretelor SNTR au fostpractic subestimate faţă de cele reale. Diferenţa între adaosurile comerciale, respectiv veniturilerealizate din comercializarea ţigaretelor SNTR, aşa cum sunt prezentate în Raportul de expertizăcontabilă prezentate de TDG România şi cheltuielile aferente distribuţiei ţigaretelor SNTR, defalcateaşa cum s-a precizat mai sus, reprezintă o pierdere de 22,85 miliarde de lei înregistrată de TDG

34 Cifre bazate pe informaţiile furnizate de TDG România în cadrul investigaţiei.

91

România din comercializarea ţigaretelor SNTR în anul 2000, confirmându-se concluzia la care a ajunsConsiliul Concurenţei.

Ultimul punct din Raportul de expertiză contabilă, urmăreşte „dacă prin adaosurile practicate şiprofitul obţinut în anul 2000 TDG România a practicat preţuri excesive sau preţuri de livrare prinvânzare sub costuri fixe pe total vânzări, fie pe vânzările privind fiecare grupă de produse distribuite”.

Trecând peste neclaritatea exprimării, acest punct suscită ca principală critică faptul căadaosul comercial nu reprezintă profit.

Expertiza utilizează într-un paragraf sintagma „ preţuri de livrare sub costul mărfii”, iar în altparagraf sintagma „nu a vândut marfa sub costul de achiziţie”, fără a defini termenii utilizaţi. În acestfel nu se poate şti care este diferenţa între „costul mărfii” şi „costul de achiziţie al mărfii”.

Concluziile din finalul Raportului de expertiză, cu privire la realizarea de către TDG România,de profit din comercializarea ţigaretelor SNTR este neîntemeiată.

De altfel, în Raportul de expertiză contabilă nu au fost contestate algoritmul de calcul pentrurezultatele financiare (profit/pierdere) obţinute de TDG România din comercializarea ţigaretelor SNTRşi nici rezultatele financiare ca atare35 prezentate în Raportul de investigaţie. Raportul de expertizăcontabilă a fost prezentat de TDG România împreună cu observaţiile la Raportul de investigaţie şi estede presupus că aceste elemente au fost cunoscute de autorul raportului de expertiză contabilă.

Anexele cu privire la algoritmul de calcul al rezultatelor financiare, rezultatele financiareaferente anilor 1999 şi 2000 alături de alte anexe la Raportul de investigaţie care privesc activitateaTDG România au fost ridicate chiar de autorul Raportului de expertiză contabilă.

19. Efectele practicilor anticoncurenţiale

19.1. Efectele practicilor anticoncurenţiale ale SNTRAbuzul de poziţie dominantă al SNTR, prin impunerea preţului la nivelul tuturor verigilor

lanţului de comercializare, atât prin contractele cât şi prin protocoalele încheiate cu distribuitorii, a avutca efect eliminarea concurenţei intramarcă, exercitată prin preţ, la nivelul distribuţiei, pe o piaţă extremde sensibilă la orice variaţie de preţ. Adoptarea de către SNTR, a sistemului de distribuţie cu un singurdistribuitor pentru fiecare judeţ şi alegerea distribuitorilor fără aplicarea unor criterii clare şitransparente, a condus la situaţia în care numai o treime dintre comercianţii în cauză realizaudistribuţie activă, restul acţionând ca simpli comercianţi en gross, distribuţia efectivă către reţeaua decomercianţi cu amănuntul fiind realizată de alţi agenţi economici, mărindu-se în acest fel numărulverigilor lanţului de distribuţie. Toate acestea au determinat lungirea excesivă a lanţului de distribuţie aţigaretelor, eliminarea concurenţei prin preţ între agenţii economici potenţiali concurenţi la niveluldistribuţiei, ca urmare a impunerii preţului de revânzare pe toate verigile lanţului de distribuţie şi, înfinal, a condus la un sistem de distribuţie ineficient.

Prin abuzul de poziţie dominantă SNTR a prejudiciat:- comercianţii en gross, specializaţi în distribuţia bunurilor de larg consum, care –

îndeplinind cerinţele unei selecţii transparente – ar fi putut deveni distribuitor al SNTR, în detrimentulaltora cu rezultate mai bune în derularea activităţii de distribuţie;

- consumatorii finali prin faptul că SNTR şi distribuitorii acesteia, prin derularea unui sistemde distribuţie care, pe lângă faptul că impunea un preţ unic la nivelul aceleiaşi verigi a lanţului dedistribuţie, nu asigura nici măcar dispersia eficientă, în timp şi spaţiu, printr-un număr cât mai mic deverigi intermediare;

- în timp ce unii dintre distribuitori au fost avantajaţi, alţi distribuitori au fost dezavantajaţi decătre SNTR prin tratarea în mod discriminatoriu a acestora pe parcursul derulării contractelor dedistribuţie exclusivă, tratament concretizat în încetarea relaţiilor contractuale cu distribuitori careîndepliniseră clauzele contractuale într-o măsură mai mare şi păstrarea relaţiilor contractuale cu ceicare îndepliniseră aceste clauze într-o măsură mai mică.

19.2. Efectele practicilor anticoncurenţiale săvârşite de TDG RomâniaTDG România deţine o poziţie dominantă pe piaţa ţigaretelor la nivelul distribuţiei şi abuzând

de poziţia sa dominantă pe această piaţă a determinat: 35 Anexele 43 şi 44 la Raportul de investigaţie

92

- eliminarea de pe piaţă a concurenţilor săi, prin recurgerea de către grupul TDG lavânzarea ţigaretele SNTR sub costuri, situaţie de care nu au beneficiat consumatorii finali întrucâtaceştia au cumpărat ţigaretele la preţurile maximale cu amănuntul stabilite şi publicate de SNTRconform reglementărilor în vigoare în domeniul accizării;

- perturbarea gravă a concurenţei pe piaţa ţigaretelor – la nivelul distribuţiei – reducând prinpractici anticoncurenţiale interesul diverşilor agenţi economici de a activa pe această piaţă;

- avantajul concurenţial conferit TDG România de calitatea de distribuitor exclusiv alţigaretelor JTI pe întreg teritoriul României, a favorizat abuzul de poziţie dominantă prin recurgerea lapractici anticoncurenţiale în calitatea TDG de distribuitor al ţigaretelor SNTR.

În temeiul art.21 alin.(4) lit.a) din Legea concurenţei nr.21/1996,

DECIDE

Art. 1. Societatea Naţională „Tutunul Românesc ” S.A. se face vinovată de încălcarea dispoziţiilorart.6 lit.a), lit.b), lit.c) şi lit.d) din Legea concurenţei nr.21/1996 prin folosirea în mod abuziv a poziţieidominante deţinute pe piaţa ţigaretelor din România, şi anume: impunerea preţurilor de vânzare lanivelul tuturor verigilor lanţului de comercializare a ţigaretelor sale, limitarea distribuţiei ţigaretelor saleîn dezavantajul consumatorilor, aplicarea - în privinţa distribuitorilor săi - a unor condiţii inegale laprestaţii echivalente prin rezilierea, fără motive rezonabile, a contractelor de distribuţie pe parcursulanului 1999 şi prin favorizarea SC Total Distribution Group România SRL pe parcursul anului 2000.

Art. 2. Societatea Naţională „Tutunul Românesc ” SA si SC Alda Comex SRL Focşani, SC Abi ComSRL Târgovişte, SC Carmen SRL Reşiţa, SC Dan Deli Serv Com SRL Oradea, SC Danis Impex SRLSf. Gheorghe, SC Delfinul Prod Com SRL Voluntari, SC Diogene SRL Alexandria, SC Dragomar Unico’98 SRL Piteşti, SC Discret SRL Braşov, SC Horcrist Serv SRL Braşov, SC Italiana Olii Trading SRLBucuresti, SC Ivy Company Impex SRL Bucuresti, SC Lacof Com SRL Craiova, SC Lucifer SRL Sf.Gheorghe, SC Mazen Impex SRL Suceava, SC Meridian CC SRL Orşova, SC Micro Mega ComputersSRL Hunedoara, SC Mig 76 Exim SRL Bucureşti, SC PNP Impex SRL Mangalia, SC Pop StarRomaximus SRL Baia Mare, SC Raxen Impex SRL Craiova, SC Relu Prod Comexim SRL Bucureşti,SC Rolicom Imp Exp SRL Cluj-Napoca, SC Sartex 96 SA Deva, SC Semiramis SRL Iaşi, SC SierraSRL Botoşani, SC Sport Unirea SA Slobozia, SC Sucado Impex SRL Ploieşti, SC Trans Gerrom SRLAlba Iulia, SC Traffic SRL Rm. Vâlcea şi SC Viofemi Com SRL Suceava se fac vinovate de încălcareadispoziţiilor art.5 alin.(1) lit.a), lit.c) şi lit.g) din Legea concurenţei nr.21/1996 prin încheierea uneiînţelegeri anticoncurenţiale având ca obiect fixarea concertată a preţurilor de vânzare, la nivelul tuturorverigilor lanţului de comercializare şi pe întreg teritoriul României, împărţirea pieţei de desfacere aţigaretelor SNTR pe criteriul teritorial şi condiţionarea păstrării calităţii de distribuitor exclusiv, desemnarea şi aplicarea Protocolului.

Art. 3. SC Carmen SRL Reşiţa, SC Dan Deli Serv Com SRL Oradea, SC Micro Mega ComputersSRL Hunedoara, SC Sartex 96 SA Deva, SC Trans Gerrom SRL Alba Iulia şi SC Voltamar SRL BaiaMare se fac vinovate de încălcarea dispoziţiilor art.5 alin.(1) lit.a), lit.b) şi lit.g) din Legea concurenţeinr.21/1996 prin încheierea unei înţelegeri anticoncurenţiale având ca obiect fixarea concertată apreţurilor de revânzare, limitarea şi controlul distribuţiei ţigaretelor SNTR şi înţelegerea de a nu vindecătre anumiţi agenţi economici fără o justificare rezonabilă.

93

Art. 4. SC Total Distribution Group România SRL se face vinovată de încălcarea dispoziţiilor art.6lit.f) din Legea concurenţei nr.21/1996 prin folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante deţinute, lanivelul distribuţiei pe piaţa ţigaretelor din România, şi anume: practicarea unor preţuri de ruinare, subcosturi, în scopul înlăturării concurenţilor.

Art. 5. În temeiul art.50 lit.a) din Legea concurenţei nr.21/1996 se ia măsura sancţionării cu amendăpentru încălcarea de către Societatea Naţională „Tutunul Românesc ” S.A. a dispoziţiilor art.6 lit.a),lit.b), lit.c) şi lit.d) din Legea concurenţei nr.21/1996.

Art. 6. În temeiul art.50 lit.a) din Legea concurenţei nr.21/1996 se ia măsura sancţionării cu amendăpentru încălcarea de către agenţii economici menţionaţi în Art.2 a dispoziţiilor art.5 alin.(1) lit.a), lit.c) şilit.g) din Legea concurenţei nr.21/1996.

Art. 7. În temeiul art.50 lit.a) din Legea concurenţei nr.21/1996 se ia măsura sancţionării cu amendăpentru încălcarea de către agenţii economici menţionaţi în Art.3 a dispoziţiilor art.5 alin.(1) lit.a), lit.b) şilit.g) din Legea concurenţei nr.21/1996.

Art. 8. În temeiul art.50 lit.a) din Legea concurenţei nr.21/1996 se ia măsura sancţionării cu amendăpentru încălcarea de către SC Total Distribution Group România SRL a dispoziţiilor art.6 lit.f) dinLegea concurenţei nr.21/1996.

Art. 9. În temeiul art.56 lit.a) şi art.60 alin.(3) din lege, Comisia Consiliului Concurenţei, ce va fidesemnată de către Preşedintele Consiliului Concurenţei prin Ordin, va stabili cuantumul amenzii pebaza criteriilor pevăzute la art.57 din lege.

Art.10. Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României – Partea I, pe cheltuialapărţilor implicate, în termen de 30 (treizeci) de zile de la comunicare.

Art.11. Prezenta decizie intră în vigoare la data comunicării sale de către Secretariatul General alConsiliului Concurenţei agenţilor economici prezentaţi în Anexa la decizie.

Art.12. Prezenta decizie poate fi atacată, conform art.52 alin.(3) din Legea concurenţei nr.21/1996, laCurtea de Apel Bucureşti, Secţia Contencios Administrativ, în termen de 30 (treizeci) de zile de lacomunicare.

Art.13. Secretariatul General va transmite prezenta decizie agenţilor economici prezentaţi în Anexa ladecizie.

Art.14. Departamentul Bunuri de Consum şi Secretariatul General din cadrul Consiliului Concurenţeivor urmări aducerea la îndeplinire a prezentei decizii.

PREŞEDINTE,

THEODOR VALENTIN PURCĂREA

94

Anexă la Decizia nr.11 din 04.02.2003

Nr.Crt

Denumire agent economic Adresa Cod Fiscal

1. Societatea Naţională „TutunulRomânesc ” SA Bd. Regiei nr. 2, Bucureşti, Sector 6.. R 472585

2. SC Total Distribution Group RomâniaSRL Str. Străuleşti nr. 69A – 69D, Bucureşti, Sector 1. R 5493309

3. SC Alda Comex SRL Str. Măgura nr.123, Focşani, Jud. Vrancea R 56473004. SC Abi Com SRL Bd. Unirii, bl.70, ap.26, Târgoviste, Jud.

Dâmboviţa R 8062483

5. SC Carmen SRL Calea Caransebeşului nr.1, Reşiţa, Jud. CaraşSeverin R 4692290

6. SC Dan Deli Serv COM SRL Str. Costaforu nr.45, Oradea, Jud. Bihor R 5349027. SC Danis Impex SRL Str. Viitorului nr.8, Sfântu Gheorghe, Jud.

Covasna R 10451938

8. SC Delfinul Prod Com SRL Sos. Afumaţi nr.6, Voluntari, Jud. Ilfov AR 60794709. SC Diogene SRL Str. Dunării nr.223, Alexandria, Jud. Teleorman R 7446478

10. SC Discret SRL Calea Bucureşti nr.96, bl.206, sc.D, ap.2,Braşov, Jud. Braşov R 3894118

11. SC Dragomar Unico ’98 SRL Str. Pediatriei, bl.A3, sc.A, ap.1, Piteşti, Jud.Argeş R 11130707

12. SC Horcrist Serv SRL Str. Mioriţa nr.14, Bucureşti, Sector 6 R 643746313. SC Italiana Oli Trading SRL Str. Robăneşti nr.47, Bucureşti, Sector 1 R 631102214. SC Ivy Company Impex SRL Str. Arieşul Mare nr.5, bl.I 12, sc.D, ap.50,

Bucureşti, Sector 6 R 482909615. SC Lacof Com SRL Str. Valea Roşie, bl.22, sc.3, ap.1, Craiova, Jud.

Dolj R 6662708

16. SC Lucifer SRL Str. Oltului nr.6, Sfântu Gheorghe, Jud. Covasna R 5532217. SC Mazen Impex SRL Str. Rulmentului FN( lânga Depozitul RAI 88

Impex SRL ), Suceava, Jud. Suceava R 690847118. SC Meridian CC SRL Str. Crizantemelor nr.1, bl. 1, sc. B, ap. 13,

Orşova, Jud. Mehedinti R 764344519. SC Micro Mega Computers SRL Str. Avram Iancu nr.16/42, ap. 42, Hunedoara,

Jud. Hunedoara R 212580920. SC Mig 76 Exim SRL Str. Drumul Taberei nr.20, bl. C2, sc. F, et. 5,

ap. 204, Bucureşti, Sector 6 R 826082021. SC PNP Impex SRL Staţiunea Jupiter – complex Meteor, Mangalia,

Jud. Constanţa R 242485122. SC Pop Star Romaximus SRL Str. Vasile Lucacie nr.157, Baia Mare, Jud.

Maramureş R 2944714

23. SC Raxen Impex SRL Str. Bariera Vocii nr.215, Craiova, Jud. Dolj R 684820524. SC Relu Prod Comexim SRL Str. Jugastrului nr.10, Bucureşti, Sector 1 R 439921525. SC Rolicom Imp Exp SRL Str. Avram Iancu nr.38, Cluj-Napoca, Jud. Cluj R 19960526. SC Sartex 96 SA Str. Principala nr.256, Bacia, Jud. Hunedoara R 658205627. SC Semiramis SRL Str. Lascar Catargiu nr.11, Iaşi, Jud. Iaşi R 1991513

95

28. SC Sierra SRL Str. 1 Decembrie 1918 nr.21, Botoşani, Jud.Botoşani R 3887307

29. SC Sport Unirea SA Str. Viilor – Atelier SC COMB – PIG SA nr.FN,Slobozia, Jud. Ialomiţa

R 1074752730. SC Sucado Impex SRL Str. Cuza Vodă nr.20, Ploieşti, Jud. Prahova R 630548931. SC TransGerrom SRL Str. Muncii nr.6-8, Alba Iulia, Jud. Alba AR 403277332. SC Traffic SR.L Str. Dr. Hacman nr.29, bl.99 , sc. D, ap. 8,

Râmnicu Vâlcea, Jud. Vâlcea R 147069833. SC Viofemi Com SRL Str. Tineretului nr.12, bl.124, sc. A, ap. 2,

Suceava, Jud. Suceava R 707094834. SC Voltamar SRL Bdul Unirii nr.14A, Hotel Sport, ap. 110, 111,

Baia Mare, Jud. Maramureş R 732705