„DOCENDO DISCIMUS” EU Jandarm EU... · Numărul 13 - noiembrie 2017 Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani „DOCENDO DISCIMUS”

Numărul 13 - noiembrie 2017Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani

www.scoaladragasani.ro

„D O C E ND O DI SC IMU S ”

Depunerea Jurământului Militar

Mărturii de credință vâlcene

Un jurnal ca o radiografie

EU Jandarm

EU Jandarm vwww.scoaladragasani.ro 0250 811 471 Depunerea Jurământului Militar 2017 EU Jandarm2 3

Redactor-şef col. Marian ZAMFIR

Redactori col. Adrian NIŢĂ lt.col. Sorin DRĂGUȘIN mr. Simona ERCIULESCU mr. Kati BLÎNDU cpt. Melania PADINĂ

Tehnoredactare col. Adrian NIŢĂ p.c. Valentina PREDA

Responsabil de număr col. Adrian NIȚĂ

Fotografii plt.maj. Ilie BĂLAȘA plt.adj.sef Iulian ROMAN plt.adj.sef Dumitru PÂRVULESCU

Difuzare-marketing col. Constantin DEDIU

Adresa str. I.C. Brătianu, nr. 25, mun. Drăgăşani, jud. Vâlcea

ISSN 2069 – 9425

ISSN-L 2069 – 9425

EU Jandarm

Sumar

Mesajul ministrului afacerilor interne . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Răspântii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

Incursiune în istorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Educația militară - componentă importantă a formării

subofițerilor jandarmi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

Mărturii de credință vâlcene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Un jurnal ca o radiografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

Jur credință patriei mele! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

Jurământul militar - un legământ în fața istoriei . . . 12

Pași spre calitate și performanță în învățământul mili-

tar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

Pregătire și performanță . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Activitatea sportivă și timpul liber . . . . . . . . . . . . . . . 15

Rolul școlii militare în formarea onoarei și demnității

militare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

Poezii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

Mesajul ministrului afacerilor interne, Carmen Dan, cu ocazia depunerii Jurământului Militar de către elevii școlilor de agenți și subofițeri ai MAI

Începând de astăzi, v-ați legat de țară prin Jurământul Militar, un angajament față de români și față de România, prin care vă asumați să apărați cu demnitate legile țării.

Sunteți o generație nouă, de la care avem mari așteptări!

Calitatea de angajat al Ministerului Afacerilor Interne presupune o pregătire teoretică bună și abilități practice pe măsură. De aceea, am adaptat programa de pregătire la noul ciclu de învățământ, iar în perioada viitoare veți alterna pregătirea din școală cu cea de la unitățile operative.

Așa cum cunoașteți, Ministrul Afacerilor Interne trece printr-o perioadă dificilă din punct de vedere al deficitului de personal și de aceea a trebuit să luăm o serie de decizii cu caracter deosebit. Sunt momente în evoluție instituțională când se impun măsuri de adaptare și schimbare a unor paradigme. Iar acum trăim unul dintre acele momente!

Așteptarea mea de la dumneavoastră este să dovediți seriozitate în parcurgerea modulelor de pregătire și să nu faceți rabat de la învățătură. Așteptarea colegilor din sistem este să primească în echipele lor parteneri pe care se pot baza.

Am credința că nu ne veți dezamăgi!Cu ocazia depunerii Jurământului Militar, vă felicit și vă doresc mult

succes în cariera pe care o începeți în Ministerul Afacerilor Interne.

MINISTRUL AFACERILOR INTERNECARMEN DANIELA DAN


RăspântiiFocul... oare focul a apărut odată cu ciocnirea

a două pietre? Poate că da, poate că nu! Dar cu siguranță o scânteie se poate aprinde și transforma în flacără, asemenea unei întrebări, care deschide porțile cunoașterii, preface teama în speranță și luminează potecile spirituale.

Cine suntem noi și care este drumul nostru? Este o problemă de alegere, o problemă de conștiință, o problemă de eliberare a eului.

Astăzi, drumurile voastre se întretaie, pentru că interesele sunt comune, dar cred că fiecare dintre voi are propria cale de urmat. Și mai cred că au ales Jandarmeria oameni valoroși, care pornesc pe un drum unde sunt imprimate adânc urmele unor oameni de arme modești și hotărâți, dar și cu multe poteci noi, ce așteaptă să fie bătătorite de generațiile viitoare

Între răspântiile vieţii, cea pe care o parcurgeți astăzi nu este inevitabilă. Când ați ales linia de plecare în competiţia cu viaţa de cazarmă, cu asprele misiuni, cu bucuriile puţine şi neajunsurile duium… ați ales un drum nobil! Vă rog să nu uitați niciodată că un gust amar aduce cu sine o victorie dulce! Grea, dar meritată! Iar lucrurile dobândite ușor pleacă exact așa cum vin: ca valul!

Locul în care ajungem, locul din care am plecat… ele poartă cu sine o parte din ceea ce suntem! Este bine ca atunci când întoarcem privirea spre trecut să spunem de cât mai puține ori „îmi pare rău!”

Vă rog să fiți oameni și să fiți jandarmi! Și, totodată, îndrăzniți să aprindeți scânteia care să vă lumineze drumul!

Împuternicit Inspector general al Jandarmeriei Române Colonel Gheorghe-Sebastian CUCOȘ

Incursiune în istoriePentru a cinsti memoria unei personalităţi

din istoria românilor, Școala de Subofiţeri de Jandarmi din Drăgășani și-a ales ca patron spiritual pe întemeietorul Jandarmeriei Române, domnitorul Grigore Alexandru Ghica.

Cunoscut și sub numele de Ghica al X-lea, ultimul domn moldovean a fost unul dintre promotorii idealului de unire a tuturor românilor și cel care a pus bazele Partidului Unionist, recunoscut pentru lupta acerbă în susţinerea ideii de românism.

Născut la Iași, în anul 1804, dintr-o familie de viţă nobilă din Moldova, om cinstit și iubitor de neam, admirat de toată boierimea ţării prin creștere, educaţie și talent, a avut o ascensiune rapidă în carieră: în 1826, la 22 de ani era hatman; în 1842 – ministru de externe, în 1843 – ministru de finanţe, pentru ca în anul 1848 să adere la ideile guvernului pașoptist.

Urcarea sa pe tronul Moldovei, la 22 iunie 1849, l-a determinat pe marele poet Vasile Alecsandri să afirme: „Graţie acelui Dumnezeu binevoitor, avem acum pe tronul ţării un domn patriot, generos, liberal, cu suflet bun și frumos”. Perfecţiunea morală (completată și de faptul că vorbea curent câteva limbi străine) era dublată și de cea fizică, cronicile descriindu-l ca pe un „bărbat frumos, înalt, puternic cu umeri largi, cu înfăţișare herculiană, dar suplă, cu păr negru și ochi blajini, pătrunzători, un autentic amestec de măreţie și blândeţe, de forţă, de sensibilitate, trăsături ce impun respect și admiraţie”. Conducător cu opţiuni liberal-moderate și susţinător al unirii Principatelor Române, domnul considera că

„miliţia pământeană” trebuie să aibă o pregătire și o dotare modernă cu „însușiri și disciplină mai apropiate de cele ostășești”.

În cei șapte ani cât Grigore Alexandru Ghica a condus destinele Moldovei, Principatele Române s-au găsit mai mult sub ocupaţie străină, rusă sau habsburgică. Cu toate acestea el a trecut la realizarea unor reforme de numele căruia se leagă, printre altele: înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, reorganizarea învăţământului public și statuarea limbii române ca limbă de predare în învăţământul superior, desfiinţarea robiei ţiganilor și schimbarea regulamentelor militare rusești cu cele autohtone. Dintre toate, Legea

Jandarmeriei a fost cea care și-a pus cel mai mult amprenta asupra unui secol și jumătate din istoria poporului român. Această lege corelează momentul întemeierii Jandarmeriei Române, iar statutul juridic dobândit a dus la stabilirea principiilor de organizare și funcţionare.

Bolnav și forţat de împrejurări și-a părăsit tronul și ţara la 15 iulie 1856, stingându-se din viaţă un an mai târziu, în Franţa, departe de locurile pe care le-a iubit atât de mult.

În parcul din curtea școlii s-a ridicat un monument spre cinstirea celui care a înţeles mai bine decât oricare altul nevoia de liniște și ordine socială, prin înfiinţarea unei instituţii redutabile – Jandarmeria, numele său fiind dat spre pomenirea generațiilor viitoare de jandarmi:

Şcoala de Subofiţeri de Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgășani

Colonel Marian ZAMFIR


Educația militară - componentă importantă a formării subofițerilor jandarmi

De-a lungul istoriei, societatea a acumulat experienţa cunoașterii teoretice și practice, condensată în valori materiale și spirituale, ceea ce constituie ereditatea socială a culturii si civilizaţiei. În paralel, sau mai degrabă interconectat cu formarea valorilor specifice societăţii civile, s-au cristalizat și cele specifice mediului militar. Conservarea valorilor și transmiterea lor s-a realizat prin educaţie care, în aceasta ipostază, reprezintă instituţia constituirii si transmiterii eredităţii militare a culturii si civilizaţiei. Pe acest fundament, de experienţă condensată, se acţionează prin educaţie, pentru formarea oricărui militar, ca: utilizator, producător și creator de valori.

Școala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgășani, instituţie de învăţământ militar de tradiţie, reprezintă o dovadă de necontestat a transmiterii, de la o generaţie la alta, a experienţei militare de cunoaștere teoretică și de acţiune practică.

În această instituţie de învăţământ militar, se desfășoară activităţi de instruire si educaţie cu finalităţi programate, cu personal specializat, într-un timp determinat, prin forme organizatorice specifice, în cadrul procesului de învăţământ.

Mediul militar, prin natura lui, generează o realitate psihosocială si educaţională specifică, principalele particularităţi ale acestuia fiind: limitarea considerabilă a libertăţii de acţiune la perimetrul instituţiei militare și în folosul acesteia, spiritul de lucru preponderent în echipă, solicitări profesionale cu caracter de noutate, relaţii interumane bazate decisiv pe ierarhizare, statute și roluri precis reglementate, cod propriu de comportament diferit de cel civil în primul rând prin rigurozitate, sistem de comunicare și valori morale specifice, comunitate de scopuri, activităţi cu un înalt grad de solicitare fizică și psihică, precum și grad înalt de complexitate a misiunilor, cele mai multe cu grad înalt de pericol și risc.

Fără îndoială, aceste elemente au preponderenţă diferită în funcţie de specificul instituţiei militare și acţionează conjugat, generând influenţe complexe asupra indivizilor si grupurilor.

Este evident că pregătirea militară a subofiţerilor jandarmi, în aceste condiţii, este subsumată unor scopuri și obiective care reflectă performanţe necesare, impuse de caracteristicile unui câmp tactic modern, din ce în ce mai complex și într-o continuă dinamică. Astfel, specificul actului didactic din Școala

Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgășani este determinat de natura misiunilor specifice ale Jandarmeriei Române, și este pus în evidenţă de un set de caracteristici fundamentale. Acestea derivă din condiţia distinctă a actului educaţional specific armei, din particularităţile pregnante ale profilului subofiţerului jandarm și din miza covârșitoare a realizării educaţiei în perspectiva evitării în acţiune a erorii si a eșecului, din normalitatea punerii interesului colectiv înaintea interesului personal, și, nu în ultimul rând, din particularităţile interdependenţei dintre individ și echipă în misiune.

În societatea viitoare, educaţia militară a

subofiţerului jandarm va deveni din ce în ce mai mult o necesitate fundamentală și permanentă. Dacă în societatea contemporană se pune acut problema ameliorării distanţării dintre conţinutul educaţiei și spiritul societăţii moderne, în viitor se pune problema strategiei alternativelor prin inovare.

În perspectiva exigenţelor societăţii viitoare și ale evoluţiei mediului de securitate, este necesar să se urmărească formarea unui subofiţer jandarm creator, inovator, profesionist. Escaladarea confruntărilor din spectrul asimetric și a fenomenului terorist definesc noua configuraţie a mediului de securitate, determină o serie de mutaţii în modul de reacţie la astfel de pericole, educaţia militară necesitând adaptarea la preluarea și anticiparea direcţiei, conţinutului și ritmului schimbărilor, prin implementarea unor soluţii teoretice și practice de avangardă.

Locotenent-colonel Cristian FLORICA

Mărturisiri de credinţă vâlceneAnul comemorativ 2017 aduce în prim plan

personalități marcante, atât ale Bisericii, cât și ale luptei pentru libertatea și demnitatea poporului român.

Patriarhul Justinian Marina, născut în satul Suiești din Vâlcea, a fost întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române timp de aproape trei decenii (24 mai 1948 – †26 martie 1977), în perioada celei mai aprige prigoniri a Bisericii de către regimul comunist.

Ateu, instalat la putere în România după luna martie 1945, prin curajul și tactul său diplomatic a făcut ca Biserica din România să nu sufere pierderile pe care biserici surori din fostul lagăr comunist (mai ales Biserica Rusă) le-au înregistrat. Talentul său diplomatic a făcut ca slujirea Bisericii să nu înceteze și să fie un permanent izvor de lumină pentru popor. Nu întâmplător, la Revoluţia din 1989, populația română era în proporție de 99% credincioasă, nemaifiind nevoie de reveniri la credință în masă așa cum se întâmpla în celelalte țări foste comuniste.

Lucrarea sa pastorală, misionară, edilitară, culturală și socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă până astăzi un model luminos de credinţă vie și de slujire sinceră a Mântuitorului Iisus Hristos și a Bisericii Sale.

Dar lupta împotriva ateismului comunist a fost organizată și sub forma unor mișcări populare de rezistență care acționa din munți și care a dat neamului românesc sfinți mărturisitori și apărători ai neamului și credinței strămoșești.

În Munţii Arnotei, frecventați în vechime de haiduci și de însuși domnitorul Matei Basarab care își găsise scăpare în faţa turcilor, grupul luptătorilor, condus de Ghiţă Piele și Ion Opriţescu, avea să îmbrace cămașa morții pentru Țară și Hristos. Binecuvântare și hrană primeau de la mânăstirile: Bistrița, Arnota și Pătrunsa, dar și de la sătenii și ciobanii din zonă. Numele lor au fost întipărite pe frontispiciul ceresc al mărturisitorilor: Mihai Moronescu, Ion Costin, Temistocle Tomescu, Ștefan Teodorescu, Ion Constantin, Gabriel Bălănescu, Mircea Măzărean, Mișu Ocneriu, Constantin Văduva, Nicolae I. Constantin, Ioan Pavel zis Bostan, Gheorghe Popescu, Gheorghe Ionescu zis Brusture, Gheorghe Șitoianu, Peiciu Oprea, Ion Marinovici, Gheorghe Popescu, Constantin Ciorgan, Aristide Ionescu, Nicolae Păunescu, Ioan Chiţoiu, Emil Sanfrancisco, Ioan Teodorescu.

După capturarea a doi agenți ai securității, un al treilea reușind să dea alarma, forţele armate ale regimului comunist au organizat înăbușirea, într-

un mod cât mai feroce, pentru a îngrozi populația simpatizantă, a grupului de rezistență. Astfel, în dimineața de Paști, la 26 aprilie 1949, muntele a fost luat cu asalt, folosindu-se arme automate, aruncătoare de flăcări și mine. Lupta a durat trei zile, cât Sărbătoarea Învierii Domnului, iar la final, șapte luptători primiseră cunună mucenicească. Ceilalţi au fost luați prizonieri și cei mai mulți au pierit fie în timpul anchetelor, fie după proces, în timpul transporturilor morții.

De „furia roșie”n-au scăpat nici maicile de la Mănăstirea Bistrița, Stareța Olga Gologan și alte șase maici fiind arestate și torturate în arestul de la Craiova.

Iată, așadar, o parte din istoria dătătoare de sfințenie a poporului român de pe plaiurile vâlcene. Ea ne cheamă astăzi să răspundem unor noi provocări. „În timpul comunismului ateu, întrebarea majoră pentru un creștin era: cum dobândim libertatea de gândire și acţiune? Astăzi, întrebarea majoră este: ce facem cu libertatea noastră, cum o folosim? Cum comunicăm și cum cooperăm unii cu alţii (…) pentru a mărturisi și promova credinţa creștin-ortodoxă într-o societate pluralistă care se confruntă cu multiple crize: morală, socială și economică, dar și cu fenomenul secularizării și al imigraţiei.”( † DANIEL, Patriarhul României).

Preot militar Marian DRĂGUŢ


aflat dincolo de Mureș. Locotenent-colonelul Matei, care conducea tragerile grupării de artilerie a Diviziei 21 Infanterie, juxtapusă pe postul de comandă al R.3 D., a ţinut să-mi spună: „În tristă postură ești pus, domnule sublocotenent, să fii preferat mamei și să nu-l poţi salva!...”

Autorul își amintește și ipostazele de neînchipuit în care l-a pus războiul, atât pe el, cât și pe camarazii săi de luptă, recunoscând că în timpul luptelor de la Oarba de Mureș, timp de 21 de zile „nimeni nu și-a dezlegat șireturile de la bocanci sau măcar un nasture de la veston, nimeni n-a avut răgaz să-și spele mâinile ori să dea cu apă pe faţă, având permanent înainte spectrul morţii”. Constantin Isărescu rememorează cu emoţie și ziua de 25 octombrie 1944 când „ultima brazdă” de pământ din trupul ţării a fost eliberată (preţul acestei eliberări fiind unul ieșit din comun: numai regimentul său a pierdut 30 de ofiţeri, 22 subofiţeri și 996 ostași), cu acest prilej fiind decorat cu Ordinul „Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară, clasa V, în grad de cavaler”.

Și de această dată autorul repetă obsedanta întrebare Pentru ce și pentru cine, care străbate ca un laitmotiv întreaga economie a cărţii, argumentând astfel că „războiul nu este o joacă de copii. El este un lucru greu și constituie o tragedie pe care împrejurările o simplifică, dar de cele mai multe ori, o complică” (aviz responsabililor actuali cu pacea omenirii care nu contenesc „să se joace” de-a războiul prin diverse regiuni ale Europei și lumii). Cartea cuprinde și parcursul R.3 D., alături de alte unităţi și mari unităţi ale armatei dincolo de Tisa până în munţii Tatra (în fosta Cehoslovacie), Armata Română acoperindu-se de glorie și contribuind esenţial la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei de sub ocupaţia Germaniei hitleriste.

Mi-amintesc cu strângere de inimă cum „ne-a ucis” profesorul de istorie în Academia Militară cu însușirea Operaţiunilor Rozniava și Banska Bistrica, tocmai pornind de la faptul că în acele operaţiuni Armata Română a avut un rol determinant în

obţinerea victoriei asupra nemţilor, dar și din cauza marilor pierderi suferite în timpul derulării acestora. Și Constantin Isărescu evidenţiază în cartea sa rolul R.3 D. în acele două operaţiuni desfășurate în condiţiile unei ierni cumplite, precizând și cu acest prilej că „timp de 48 de zile nu și-a deznodat niciunul șireturile de la bocanci, nu și-a descheiat nasturii de la veston și nu și-a scos mantaua. În aceste condiţii, între cămașă și piele era un strat continuu de păduchi”.

Și așa cum rezultă din carte, după încheierea războiului la 9 mai 1945, trupele române au primit permisiunea să revină în ţară pe 8 iunie 1945, dar nu oricum, ci pe jos! Aceasta era răsplata guvernanţilor

de-atunci pentru eroii ţării, pentru cei care înscriseseră pe câmpurile de luptă adevărate pagini de glorie despre care se vorbește, iată, și astăzi, și se va vorbi de-a pururi. În ciuda greutăţilor, privaţiunilor și riscurilor cu care s-a confruntat, Constantin Isărescu dovedește un optimism debordant pe întregul parcurs al cărţii, inclusiv în faţa acelei nedreptăţi comisă de către statul român care n-a găsit niște mijloace de transport (oricare ar fi fost ele) pentru a-și aduce eroii acasă. Chiar și după intrarea în tară, marșul acestor eroi a continuat pe jos până la București, unde au defilat pe sub Arcul de Triumf în ziua de 23 august 1945

(zi fatidică pentru devenirea ulterioară a neamului românesc).

Fără nici o urmă de indignare, autorul redă în finalul cărţii doar bucuria de nedescris a ostașilor români în faţa primirii entuziaste de care au beneficiat din partea locuitorilor localităţilor prin care treceau, primirii însoţite de urale și aclamaţii ca „Armata și Regele”, dar și „Armata poporului”, pentru că tocmai se instaurase în România „regimul democrat-popular”.

Mă bucur că am avut onoarea să-l cunosc pe distinsul autor al acestei cărţi, profesorul Constantin Isărescu, carte pe care se află scris următorul autograf: „20 iunie 2000. Domnului colonel Ilie Gorjan amintiri amare ale fostului profesor”.

Gl. mr.(rtg.) conf. univ. dr. Ilie GORJAN

Un jurnal ca o radiografie Am scris acest material în ziua de 6 august

2015, când s-au împlinit 70 de ani de la folosirea pentru prima oară de către SUA a bombei atomice asupra orașelor japoneze, Hiroșima și Nagasaki, fapt istoric abominabil, cu urmări catastrofale pentru cele două orașe, constând în distrugerea completă a acestora, suprimarea vieţii majorităţii locuitorilor și contaminarea zonei cu substanţe radioactive cu efecte pe termen lung asupra sănătăţii tuturor fiinţelor vii.

Iată o dovadă clară și palpabilă a consecinţelor nefaste ale războiului și un argument definitoriu pentru continuarea eforturilor de instaurare a unei păci durabile pe întreaga planetă. Definit de teoreticianul german Carl von Clausevitz ca o continuare a politicii cu alte mijloace, războiul, ca fenomen complex și cu rădăcini adânc înfipte în istoria societăţii omenești, nu a putut scăpa atenţiei istoricilor, militarilor, scriitorilor, jurnaliștilor, sociologilor și juriștilor, care fie l-au incriminat, fie l-au scos basma curată în faţa opiniei publice.

Învăţatul chinez Sun Tzu, în lucrarea sa Arta războiului, a spus că „războiul este o problemă de o importanţă vitală pentru stat, domeniu al vieţii și al morţii, calea care duce spre supravieţuire sau spre nimicire” și de aceea „e neapărat necesar să fie studiat temeinic”.

Profesorul Constantin Isărescu din Drăgășani nu a realizat propriu-zis un studiu al războiului în cartea sa: 518 zile și nopţi în linia întâi - Jurnal de front (Ed. Antim Ivireanul, Râmnicu-Vâlcea, 1999, ediţie îngrijită de către scriitorul Ioan Barbu), ci o radiografie exactă a unei secvenţe îndelungate din cel de-al Doilea Război Mondial (ultimul mare flagel al omenirii), secvenţă pe care a parcurs-o personal de la 1 aprilie 1944 la 31 august 1945 (adică exact 518 zile și nopţi).

Ca ofiţer de stat major în cadrul Regimentului 3 Dorobanţi-Olt (R.3 D.), Constantin Isărescu a cunoscut toate grozăviile și ororile războiului, începând cu marșurile lungi și istovitoare pe traseul Slatina-Iași,

și terminând cu acţiunile de luptă desfășurate, atât împotriva rușilor, cât și ca aliaţi ai acestora după 23 august 1944, aspecte inserate cu lux de amănunte în economia cărţii. De altfel, fără nici o exagerare, cartea poate fi folosită de către profesorii de la Academia Militară (actualmente Universitatea Naţională de Apărare) ca manual pentru însușirea cunoștinţelor privind acţiunile de luptă la nivelul eșaloanelor tactice, deoarece autorul descrie cu o precizie demnă de toată lauda fiecare moment al luptelor desfășurate

de către unitatea sa, redând exact formele de luptă întrebuinţate, nume de militari și de zone geografice, cu ce unităţi și mari unităţi a cooperat unitatea sa, efectivele întrebuinţate, precum și numărul (uneori și numele) victimelor (răniţi sau morţi), dar și pagubele materiale înregistrate.

Capitolele din carte referitoare la infernul de la Oarba de Mureș cu siguranţă au fost remarcate de cititori. Această „epopee”, cum o denumește autorul, a început la 17 septembrie 1944 și a durat 21 de zile, cu urmări catastrofale pentru armata română, numai R.3 D. pierzând 16 ofiţeri, 8 subofiţeri și 412 ostași, per total armată pierderile fiind incomensurabile. Scenele

dramatice din timpul luptelor, surprinse cu talent de către Constantin Isărescu, pot oricând constitui scenariul unui film de succes, și poate cândva regizorii, scenariștii și producătorii români de film vor reuși acest lucru, contribuind și prin acest mijloc la educarea patriotică a tinerilor, mai ales a celor care n-au satisfăcut stagiul militar.

Este edificator în acest sens următorul fragment din carte: „Îmi stăruie și acum în memorie figura unuia din acești tineri, rănit grav, care plângea ca un copil și striga continuu MAMA. M-am ocupat de el îndeosebi. Atunci când, chemat de sarcinile ce-mi reveneau, plecăm, nu mai striga mângâietorul cuvânt „mamă”, ci „domnule sublocotenent”. S-a stins chemându-mă, înainte de a putea fi evacuat la postul de prim ajutor,


Jur să-mi apăr țara!Jur credință patriei mele!


Rostind cuvintele jurământului militar, tinerii jandarmi trăiesc sentimentul de cinstire a memoriei fiilor neamului care au căzut în lupta pentru libertate socială și naţională. Pilda celor căzuţi, dragostea lor înflăcărată faţă de patrie, faţă de cauza poporului, constituie puternice îndemnuri pentru îndeplinirea sfintei datorii de apărare a patriei, a ordinii și a statului de drept. Ei veghează astfel ca drumul asumat prin rostirea jurământului militar să fie cel drept, întru eterna dăinuire a acestui popor, rămânând vrednici străjeri la poarta eternităţii neamului românesc. Locotenent-colonel Sorin DRĂGUȘIN

Pași spre calitate şi performanţă în învăţământul militarÎn contextul multiplelor schimbări și reforme în

învățământul românesc în scopul adaptării dinamice a acestora la cerințele din ce în ce mai complexe ale sistemului de educație european, societatea acordă tot mai multă atenţie calităţii.

În școala noastră, această calitate se realizează prin unificarea mai multor factori, rolul cel mai important fiind atribuit dascălilor. Din definirea educaţiei ca activitate sau „sistem de acţiuni de formare-dezvoltare a personalităţii educabilului, de influenţare conștientă, orientată și reglată către anumite finalităţi”, rezultă cu necesitate și existenţa unei abordări explicite a conceperii, organizării, coordonării, evaluării, optimizării continue a elementelor procesului educaţional. Acesta devine chiar domeniul de studiu al managementului educaţional, văzut și ca teorie, și ca practică, ca știinţă și artă, căci însăși educaţia este tot astfel concepută și realizată.

Ţinând cont de concepţia europeană a calităţii educaţiei, putem adăuga una din cerinţele societăţii românești, și anume: „să gândim global și să acţionăm local”, întrucât școala ca instituţie a cunoașterii deţine o poziţie fundamentală și prioritară.

În vederea dezvoltării unei societăţi, trebuie să ţinem cont nu numai de indicatorii economici și de calitate a vieţii, ci și de cei care privesc educaţia și calitatea instituţiilor generatoare de educaţie, organizarea cunoașterii și învăţării, calitatea activităţii educative și modul de livrare a educaţiei în societate.

Cheia spre performanţă și calitate în învăţământul preuniversitar este adaptarea: la vârsta elevilor, la stilul de învăţare, la valorile societăţii românești, la nevoile elevilor și perspectivele acestora de viitor. Ca să vorbim de învăţământ de calitate, trebuie ca fiecare dintre noi, respectiv dascăli și elevi să ne supunem valorilor și principiilor democratice, învăţământul fiind conceput în spirit de transparenţă, responsabilitate și implicare atât a școlii ca furnizor de educaţie, cât și a familiei, elevi și părinţi, ca beneficiari ai serviciului educaţional.

Deși educaţia este una dintre cele mai complexe activităţi, datorită elementelor subiective și obiective antrenate, datorită specificului ca proces și ca

fenomen, conducerea ei este mai mult decât utilă, de la stabilirea finalităţilor, până la analiza și optimizarea realizării lor, condiţia de bază a realizării formării-dezvoltării personalităţii.

Cercetările în domeniu au demonstrat că managementul educaţiei nu se rezolvă decât interdisciplinar, că urmărește criterii de eficienţă, de succes educaţional, prin utilizarea superioară a resurselor umane, a conţinuturilor, a proceselor, a relaţiilor si a strategiilor specifice.

Managementul de succes în educaţie depinde însă și de relevarea și respectarea altor cerinţe de bază: prioritatea calităţii, claritatea obiectivelor, motivarea și participarea factorilor implicaţi, utilizarea raţională a resurselor și a elementelor educaţiei, adaptarea continuă la cerinţele societăţii.

Un sistem de învăţământ poate fi considerat eficient doar în măsura în care asigură accesul continuu la educaţie și formare și oferă deschiderea către mediul muncii.

Oamenii cer, tot mai insistent, calitatea, indiferent dacă este vorba de produse sau servicii și inclusiv pentru serviciile publice, educaţia fiind unul dintre acestea.

Pentru ca dezvoltarea sistemului educaţional să devină „intensivă” și orientată spre calitate, este nevoie ca toate elementele legate de asigurarea calităţii, fie că este vorba de criterii, de indicatori, de standarde sau de descriptori, să fie înţelese și utilizate în mod unitar.

După cum am afirmat mai sus, dascălii au un rol central în dezvoltarea unei educaţii de calitate. Învăţarea centrată pe elev, care presupune cunoașterea minuţioasă a acestuia, a culturii, a capacităţilor și înclinaţiilor sale către anumite domenii, reprezintă un principiu care dă posibilitatea instructorului să răspundă cerinţelor și nevoilor sale de cultură.

Întreaga echipă de formare are ca prioritate asigurarea unui act educațional eficient și de calitate care să conducă la dobândirea de competențe în rândul beneficiarilor direcți și la crearea unui sistem de valori și atitudini fața de școală și socitetate.

Locotenent-colonel Alin PADINĂ

Jurământul militar – un legământ în faţa istorieiÎntr-o societate măcinată de angoasa unui

postmodernism ce se rostogolește pustiitor peste arhitectura unei lumi aflate în derivă, nevoia de identitate începe să devină tot mai presantă. Ea stă în spatele unor evenimente precum criza catalană sau criza imigranţilor din Europa. Dar ce înseamnă identitatea? Înseamnă în primul rând să știi de unde vii și chiar să dai concreteţe sentimentului că aparţii unei matrice care transcende efemeritatea clipei și a istoriei. Te afli astfel ca purtând cămașa unei naţiuni brodată cu modele lingvistice și culturale ce îţi conferă siguranţa lui „acasă”. România este „acasă”, pentru că aici au trăit și au luptat strămoșii noștri, pentru că aici au înfipt plugul în glie spre rod bogat bunicii noștri și pentru că … e acasă. E un sentiment frumos pentru toţi românii și e un sentiment pe care cei care aleg să îmbrace haina militară îl trăiesc cu nobleţe.

Opţiunea pentru o carieră militară se întemeiază pe convingerea că avem o datorie faţă de înaintașii noștri și faţă de viitorul ţării, că patria este moștenirea cea mai de preţ pe care o generaţie o transmite celor viitoare. Tocmai de aceea, depunerea Jurământului militar reprezintă un eveniment ce se trăiește cu o intensitate maximă de către fiecare militar.

Jurământul militar reprezintă suprema probă de maturitate și pentru jandarmul aflat la început de drum. Este un eveniment irepetabil, care se scrie cu majuscule în cartea vieţii, care marchează o etapă nouă, cu obligaţii și răspunderi care se cer a fi onorate.

Rostind cu solemnitate, în faţa Drapelului de luptă tricolor, cuvintele sacre ale jurământului, tinerii jandarmi își asumă conștient responsabilitatea de a fi credincioși naţiunii, continuând astfel bogatele tradiţii de luptă ale poporului român, ale nobilei arme a Jandarmeriei.

Potrivit tradiţiei, la această festivitate, pe lângă cadrele militare din unitate ori de la alte eșaloane superioare, participă reprezentanţi ai administraţiei publice centrale și locale, personalităţi culturale, știinţifice, reprezentanţi ai cultelor religioase, veterani, părinţi și rude ale militarilor. Depunerea jurământului se constituie astfel într-un eveniment al întregii comunităţi, care participă totodată la consacrarea unui statut social: statutul de militar, de jandarm.

Totodată, depunerea jurământul militar este evenimentul care îl situează pe militar în faţa istoriei, o istorie care judecă și cerne aspru fidelitatea faţă de valorile supreme ale României. Prezentul nu seamănă cu trecutul, după cum nici viitorul nu va semăna cu prezentul, dar, dincolo de toate schimbările, de toate provocările, rămâne eternitatea fiinţei naţionale, care se cere a fi slujită cu credinţă. Și sunt mulţi cei care și-au dat viaţa pentru ca acest popor să poată dăinui; sunt mulţi cei știuţi și sunt mulţi și cei neștiuţi.

Eternitatea înseamnă în primul rând continuitate, așa cum Brâncuși a cuprins infinitul în finit, lăsând loc după fiecare sfârșit pentru un nou început, alternându-le spre a le spori unitatea. Tot așa, în istoria unui popor sunt și vremuri de restriște, care pot fi convertite, așa cum ne-au arătat înaintașii noștri, în prilejuri pentru a descoperi însăși fiinţa neamului care sălășluiește în

fiecare din noi. Este acesta un adevăr pe care, înainte de a-l fi cuprins istoricii în cărţile lor, oamenii l-au încrustat în lemnul bisericilor, al troiţelor pe care le-au ridicat ca legământ peste veacuri. Așa cum, în lumea satului tradiţional, troiţele sunt ridicate pe marginea drumului, marcând uneori vechile drumuri dispărute, ele, păstrând dimensiunea simbolică, putem spune că ne arată în ce direcţie se cuvine a ne jertfi spre a nu ne pierde.

Acum 75 de ani, mai precis la data de 12 iulie 1942, la Școala Militară de Subofiţeri de Jandarmi de la Drăgășani se săvârșea inaugurarea unei troiţe, ridicată în memoria eroilor jandarmi căzuţi în luptele din primul an al celui de-al Doilea Război Mondial. Pe placa acesteia erau înscriși 10 ofiţeri, 12 subofiţeri și 197 de soldaţi jandarmi. Prin faptele lor elevii instituţiei primiseră cea mai importantă lecţie de istorie, care se cuvenea a fi întipărită în sufletele lor.

O lecţie care nu a fost uitată, în ciuda distrugerii troiţei în timpul încartiruirii aici a unei unităţi motomecanizate ucrainene în anul 1945, și care a fost readusă și în faţa generaţiei de azi de către cadrele Școlii prin reconstituirea troiţei în urmă cu câţiva ani, alăturându-i sub semnul ei și pe eroii jandarmi căzuţi în luptele din timpul celui de-al doilea război mondial.

Așezată lângă catargul pe care se înalţă drapelul tricolor, troiţa îi aduce în gândul militarilor drăgășăneni, ofiţeri, subofiţeri, maiștri militari și elevi, pe toţi cei care au știut să facă din dragostea de ţară, din slujirea neamului românesc propriul lor destin. Din umbra ei, la ceremonialul jurământului depus de cei 350 de elevi privește așadar istoria.


Activitatea sportivă şi timpul liber Activitatea este o caracteristică definitorie

a indivizilor pe care dacă o urmărim pe o perioadă mai lungă, observăm că se desfășoară după anumite reguli, se declanșează într-un anumit fel și este dirijată spre anumite scopuri.

Activitatea fără un anume scop este de neconceput, iar în funcţie de acestea, ea se prelungește ori încetează la un anumit moment. Factorii care dirijează, declanșează, prelungesc sau opresc o activitate sunt motivele.

Dacă avem în vedere acţiunea fizică drept unul din principalele aspecte ale misiunilor pe care le vor îndeplini elevii în activitatea profesională de după absolvire, pentru disciplina educaţie fizică, aceștia ar trebui să fie foarte bine motivaţi.

Procesul de Educaţie fizică, desfășurat în orele prevăzute de programa școlară, este un proces pedagogic activ, care implică direct iniţiativa și responsabilitatea elevului în propria lui pregătire. El asigură minimum din cunoștinţele necesare, drept urmare apare necesitatea suplimentării prin activitate sportivă extrașcolară.

Educaţia fizică și sportul extrașcolar sunt componentele culturii fizice, acesta fiind efectul continuu adunat și adăugat al întâlnirii omului modern cu exerciţiul fizic diferit structurat de-a lungul întregii sale vieţi, în cadrul familiei, al instituţiilor școlare și militare, al asociaţiilor sportive și în timpul liber.

Școala este instituţia creată anume pentru formarea tinerei generaţii. Pe timpul activităţilor extrașcolare, desfășurate în afara programului propriu-zis de învăţământ, activităților de educaţie fizică le revin sarcini deosebit de importante, care se identifică în majoritatea cazurilor cu activitatea sportivă de masă.

Pornind de la lecţia de clasă, distingem drumul de la informare-formare-conștientizare

-autoorganizare-autoconducere, la activităţile extrașcolare în care se formează atitudinea de autoreglare a deprinderilor motrice și de utilizare creatoare a conduitei motrice și de utilizare creatoare a conduitei motrice în situaţiile mereu diferite ale vieţii.

În cadrul activităţilor sportive elevii se obișnuiesc să-și exercite responsabilitatea. Ei capătă cunoștinţe, deprinderi și priceperi noi, obţin eficienţă în tot ceea fac, dobândesc spirit de cooperare și o mai mare posibilitate de manifestare creatoare. Iată un motiv pentru care ar trebui să fim motivaţi în abordarea

acestui tip de pregătire. Convingerile și conștiinţa, având la bază interesele elevilor pentru activităţile corporale, în afara procesului de învăţământ, sunt o condiţie, manifestată prin tendinţa permanentă de perfecţionare și autoperfecţionare. De aceea, acţiunile elevilor pentru diferite ramuri de sport și firme de activitate sportivă, motivele care stau la baza lor, alături de tradiţiile și specificul bazei materiale, calendarului sportiv al Ministerului Afacerilor Interne, sunt cerinţe fundamentale pentru organizarea și desfășurarea activităţilor sportive.

În școala noastră activitatea sportivă extrașcolară se desfășoară în cadrul clubului sportiv Alma Lex, la mai multe discipline: atletism, judo, karate, fotbal, tir, orientare sportivă, tenis de masă și șah, discipline la care în ultimii ani, la finala pe minister

s-au obţinut rezultate meritorii. Obţinerea acestor performanţe confirmă

că efortul că efortul depus de sportivul-elev nu înseamnă numai exteriorizarea unei superioare înzestrări, o manifestare a forţei brute sau a talentului, ci o inteligentă formă de exprimare ca fiinţă raţională, perfect conștientă de capacitatea sa, complexă, armonios echilibrată, cu simţuri ascuţite, cu nervii oţeliţi și caracterul ferm.

Un om demn nu și va pune niciodată întrebarea: ,,Pentru ce acest efort?”. Fii mândru că există în lume semeni de-ai tăi care cu angajament total, istovitor cu spaţiul și timpul cu adversarii, dar mai ales, cu propria fiinţă, obţin rezultate care ne încântă, ne fac să-i respectăm.

Stimaţi elevi, străduiţi-vă să fiţi printre aceștia! Căpitan Dragoş SIMOIU-VASILE

Pregătire și performanță în domeniul limbilor străine

Cele șase diplome de limba franceză DELF (Diploma de Studiu a Limbii Franceze) și DALF (Diploma Aprofundată a Limbii Franceze) sunt destinate tuturor celor care doresc să-și valideze competențele lingvistice în conformitate cu nivelurile descrise de Cadrul european comun de referință pentru limbile străine (CECRL), dar și persoanelor care doresc un atu în plus în carieră. Sunt diplome oficiale emise de Ministerul Francez al Educaţiei Naţionale, pentru a certifica competenţele de comunicare în limba franceză ale candidaţilor străini.

DELF-ul este structurat pe patru niveluri: DELF A1 (nivel de orientare), A2 (nivel elementar, de descriere), B1, B2 (utilizator independent, de argumentare), iar DALF-ul – pe două niveluri: DALF C1 și C2. Cele șase diplome sunt independente și candidatul poate să se înscrie direct la nivelul ales. Fiecare nivel este evaluat după următoarele patru competenţe: înţelegere orală, creație orală, înțelegere scrisă şi creație scrisă.

Acreditarea participanților școlii noastre drept cunoscători de limba franceză a fost confirmată prin obținerea de către cei 10 elevi din anul al II-lea a atestatelor pentru nivelul DELF A2. Punctajele obținute demonstrează că nivelul de cunoaștere a unei limbi străine de către elevii noștri este unul foarte bun. Un merit incontestabil în obținerea acestor rezultate îl are profesoara de limba franceză, doamna maior Kati Claudia Blîndu, care a pregătit și coordonat activitatea de testare a elevilor.

Numărul mare de elevi care au fost testați și atestați, dar și repetitivitatea participării la astfel de activități confirmă interesul elevilor din școala noastră pentru cunoașterea limbii și culturii franceze.

Profilul lingvistic standardizat reprezintă un nivel de cunoaștere a unei limbi străine în conformitate cu normele stabilite de NATO. Testarea este organizată de Direcţia Management Resurse Umane a Ministerului Apărării Naționale și este asemănătoare cu cea din celelalte țări membre ale Alianței.

În fiecare an, elevi din școala noastră obțin certificate STANAG 6001 în urma unei sesiuni de evaluare a competenței lingvistice la limba engleză.

Examenul constă în două etape: Prima etapă – administrarea unui test de plasament de o oră care conține 100 de itemi cu alegere multiplă

pentru deprinderile citit și ascultat. Scopul administrării acestui test îl reprezintă identificarea celor care obțin un punctaj minim acceptat de 60% din total, în vederea participării la evaluarea competenței lingvistice.

În etapa a doua, sunt administrate patru teste separate pe mai multe niveluri, pe cele patru competenţe specifice unei limbi străine: ascultat, citit, scris și vorbit (Listening, Reading, Writing, Speaking), toate în conformitate cu cerințele din descriptorii STANAG 6001.

Testul de competenţă lingvistică folosit în Ministerul Apărării Naţionale este de tip multinivel și vizează atât terminologia generală, cât și cea militară, conform criteriilor stabilite prin Acordul de standardizare NATO (STANAG 6001). Este structurat pe trei nivele de competenţă lingvistică:

Nivelul 1 (Supravieţuire) constă în capacitatea de a înţelege formulările concrete, întrebările, răspunsurile și conversaţiile simple.

Nivelul 2 (Funcţional) este centrat pe înţelegerea unor tematici concrete variate, de tipul informaţiilor personale sau legate de familie, dar și problemelor de serviciu uzuale.

Nivelul 3 (Profesional) se realizează prin deprinderea de a înţelege majoritatea discursurilor aparţinând registrului formal și informal, pe tematici practice, sociale și profesionale, inclusiv pe domenii de interes particular și de competenţă specială.

În luna iunie a acestui an, urmare pregătirii temeinice în domeniul limbii engleze, un număr de douăzeci de elevi au fost testați și promovați la examenul de competență lingvistică.

Căpitan Melania PADINĂ


direcţional, de orientare, format din ţelurile activităţii, drumul de viaţă ales, valorile pe care individul le recunoaște și le ilustrează practic prin conduită și un segment efector, care cuprinde mecanismele voluntare ale conduitei, voinţa fiind coloana de susţinere a caracterului. Caracterul se dezvăluie, în primul rând, în/prin faptele de conduită, în relaţiile cu ceilalţi. Aceste acte de conduită cu alţii relevă poziţiile specifice pe care o persoană le adoptă faţă de societate.

Demnitatea și onoarea, ca trăsături de caracter, se formează și se structurează în contextul relaţiilor care se ţes între studentul militar și ceilalţi, îndeosebi grupul din care face parte, în mediul educaţional din academie. Iniţial, studentul intră în mod practic, după admiterea în academie, într-un „câmp” de relaţii, însușindu-și treptat conţinutul lui normativ sub formă de reprezentări despre ceea ce este bine și rău, rău și nepermis. Graţie sistemului de recompense și penalizări aplicat de mediu, demnitatea și onoarea se formează pornind de la activitate, de la conduită spre conţinutul de conștiinţă corespunzător. În formarea acestor trăsături punctul de plecare, îl constituie faptele, care, prin exerciţiu, dobândind statornicie, devin deprinderi și obișnuinţe.

În legătură cu cele prezentate mai înainte, apreciem că marea problemă a școlii militare tocmai aceasta este – a mediului educativ în care se formează viitorul militar. Nu numai mediul are rol major în construirea trăsăturilor de caracter. Este adevărat că un rol important în formarea atitudinilor îl au modelele oferite de mediu, de persoanele semnificative pentru tânărul student. Impulsul imitaţiei este bine cunoscut la tineri, el, impulsul imitaţiei, se află, iniţial, la baza învăţării onoarei și datoriei. Din acest punct de vedere școala militară trebuie să fie extrem de tentă la două aspecte: tipul de militar ce se adresează, prin actul de comandă, direct studentului, și tipul de profesor, care desfășoară activitatea didactică cu elevul.

Psihologia ne atenţionează asupra faptului, că realmente, în formarea caracterului un rol important îl au trăsăturile de temperament, inclusiv tipul de sistem nervos. Un fond de echilibru al proceselor nervoase și forţa acestora sunt foarte importante în construirea

onoarei și demnităţii. Adeseori se vorbește despre onoare și demnitate, se îndeamnă spre așa ceva, se și face ceva, dar acest ceva este cum spunem uneori „la grămadă”, la toată lumea și pentru toată lumea, ca și cum toţi studenţii militari sunt la fel și au nevoie de aceeași terapie educativă. Până când actul educativ nu se particularizează șansele reușitei în masă în ale onoarei și demnităţii militare sunt minime.

Școala militară ar trebui să conștientizeze mai bine că, într-un fel, demnitatea și onoarea militarului se construiesc pe un fundal de motivaţie și afectivitate proprie fiecărui elev. Spunem acest lucru deoarece construirea demnităţii și onoarei nu însemna o umplere a personalităţii tânărului, ci înseamnă un proces, pentru cei mai mulţi, foarte bine conștientizat, de autodevenire.

Din acest punct de vedere, motivaţia joacă un rol esenţial în declanșarea, orientarea și modificarea conduitei tânărului. Cu cât motivele sunt mai înalte, cu atât nivelul de aspiraţie este mai înalt, cu cât afectivitatea tânărului este dominată de sentimente superioare, cu atât mai mult se poate desfășura un proces educativ mai împlinit din perspectiva cultivării onoarei și demnităţii tinerilor. Dacă adăugăm la toate acestea conștientizarea și exploatarea educativă a

faptului că motivaţia și afectivitatea tânărului sunt, ele însele, procese dinamice, că se pot construi, atunci putinţa formării la tinerii militari a sentimentului onoarei și demnităţii militare nu mai e doar un scop declarat, ci unul realizabil.

În final, apreciem că școlii militare îi revine o sarcină importantă sau, altfel spus, își poate dezlănţui actul educativ și următorul făgaș-ţintă. Este vorba de a crea climatul și motivaţia necesară pentru ca absolventul să-și asume , atunci, cu prilejul avansării la gradul de sublocotenent, un cod moral al militarului.

În concluzie, rândul școlii militare în construirea sentimentului onoarei și demnităţii tânărului militar este fundamental. Ceea ce realizează, sau nu realizează, atunci, la vârsta cea mai potrivită, cu greu se mai poate disloca din viaţa militarului. Anii de școală militară sunt pecetea morală a carierei profesionale a militarului.

Locotent-colonel Marius LIXANDRA

Rolul şcolii militare în formarea onoarei şi demnităţii militarilor

Militarul trebuie să fie o personalitate morală, ceea ce înseamnă a fi stăpânit de calităţi reale, care să-i permită să se evidenţieze, atât ca persoană de sine, cât și ca promotor al educației. Militarul - personalitate morală nu se naște, ci se face prin autoinstruire și instruire permanentă, iar această transformare nu înseamnă izolare, retragere din viţă, inactivitate, ci înseamnă acest lucru: afirmare, împlinirea, creaţie.

Pentru viitorul militar, însă, locul unde el ar trebui să se șlefuiască și să se împlinească moral este școala militară: Academia Militară și școlile postliceale. Procesul împlinirii viitorului militar se poate realiza prin exemplul comandanţilor și profesorilor, prin consistenţa, seriozitatea și moralitatea procesului de învăţământ și, în final, prin viaţa ostășească zilnică. Iar ca obiectiv final, procesul educaţiei morale trebuie să se concretizeze în realizarea unui ins în profilul moral al căruia onoarea și demnitatea să fie stările sufletești și valorile supreme.

Dacă asupra rolului școlii militare în formarea morală a viitorului militar există o unanimitate aprobatoare, cât privește celălalt aspect – cum și ce ar trebui făcut, nu numai că părerile nu se potrivesc, dar ele sunt și extrem de puţine. Există lucrări care abordează indirect, subiectul dat, scrise prin anii 70-80, ele nu mai au nici o valoare explicativ - normativă pentru vremurile actuale. Asta nu înseamnă un fel scuză, ci, evidenţierea dificultăţii unui demers ce-și propune să se exprime asupra unui posibil „ce-i de făcut”, dar mai ales să evidenţieze inerenta sa mărginire.

După opinia noastră, demersul prim și principal care trebuie făcut după o prealabilă lămurire a ceea ce înseamnă onoare și demnitate, este acela de „a localiza” cele două valori de construit – onoarea și demnitatea – în ansamblul personalităţii insului.

Acest lucru este foarte important, atât pentru sistemul educativ în ansamblul său, cât și pentru educatorul efectiv, pentru că le-ar permite să construiască o intervenţie educativă ţintită, eficace, cu

șanse de reușită. Altfel, vom continua să facem ca și până acum,

uneori cu bună intenţie, dar în virtutea obișnuinţei, „după ureche” în speranţa, uneori și ea de un optimism nestăpânit, că vom izbândi.

Ca valori cu încărcătură predominant etică, demnitatea și onoarea ţin, în primul rând, de caracterul insului. În timp ce temperamentul nu implică referirea la valoare, caracterul nu se poate defini fără referire la valorile etice pentru că relaţiile interpersonale sunt normale – etic, juridic. Așadar, nu putem defini caracterul în afara orientării axiologice a persoanei,

astfel spus caracterul oricărui ins înseamnă , în ultimă instanţă, a minima moralia.

Lucian Blaga spunea: „Substanţa noastră morală este fluctuantă iar caracterul reprezintă limita până la care putem slăbi ca fiinţe morale”. În această accepţie, caracterul ar corespunde unui gen de prag al moralităţii, ceea ce s-ar putea

defini ca fiind „strictul necesar”, minimal, ce stă în puterea fiecăruia de a fi respectat și împlinit. Caracterul este acel „minim moral”, o sumă de principii , care dă consistenţa interioară individului în varietatea de situaţii ale vieţii. Așadar caracterul nu cuprinde comportamente aleatoare sau situaţionale, ci moduri constante și stabilizate de conduită, astfel încât, pe baza acestora, să putem prevedea , cu o anumită probabilitate, comportarea viitoare a unei persoane.

În concluzie, onoarea și demnitatea, moralitatea lor, sunt dimensiuni ale caracterului. Avându-se în vedere rolul major al caracterului în ansamblul personalităţii oricărui ins, inclusiv al militarului, sunt foarte importante două lucruri pentru demersul educativ al școlii militare: conștientizarea acestui aspect, aspect care nu se poate realiza decât prin recurs la știinţă, apoi desfășurarea operei constructive de planare a onoarei și demnităţii în centrul trăsăturilor de caracter al viitorului militar.

Caracterul prezintă două segmente: un segment


(P)OMUL NERODITOR

A murit cu ochii-nchişi…Nici el n-a mai vrut să vadăPatima ce l-a ucisŞi i-a luat duhul degrabă.A plecat şi dezbrăcat,Gol de-ntinăciunea sa;Mai vârtos s-a arătat să-

mplinească fapta rea.N-a mai scos niciun cuvânt.A tăcut… Şi încă tace.Îndreptat înspre mormântNimic nu mai poate face.A gândit că are timpGoana înspre mântuire.N-a supus cu nici un chipGândul său înspre smerire.S-a bazat pe timpul său, Dar era în contratimp.L-a uitat pe DumnezeuCa şi inima-i pe ritm.A căzut nu doar o dată,Ba chiar s-a şi ridicat,Dară inima de piatră iar l-a

împiedicat.S-a-necat cu vorbe goale,S-a minţit chiar şi-n minciuniNecrezând în Domnul, careTot făcea cu el minuni.

SEBASTIAN ANDREI IOANA – Un poet al timpurilor noastre

Premiul al III-lea la Festivalului cultural-artistic al studenţilor şi elevilor din instituţiile de învăţământ ale M.A.I., ediţia a XIX-a, 15-19 mai 2017

Venit de pe meleaguri muscelene, scrie poezie din anii de liceu. Familia îl creşte într-un mediu constructiv, în care pasiunile pentru literatură şi filozofie se dezlănţuie în avalanşa unei creaţii cu iz religios.

În toamna lui 2016 intră în Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi Grigore Alexandru Ghica Drăgăşani. Este elev al clasei 204.

S-a zbătut o viaţă-ntreagăOchii să-i dea peste cap,Doar familia-i se roagă: „Poate

nu-i adevărat!”Nici chiar lacrima ce curgePe obraz la maica sa,Nu a mai putut ajunge să-i ofere

liniştea…L-a răpit de tot vrăjmaşulPentru tot ce a făcut,Iar acum, pătimaşulA primit ce a cerut.Greu era, o cruce, Doamne,Să-şi închine trupul său,Fără să mai rabde moarteDe la demonul cel rău?Greu era să se supună,Unei singure porunci?Să iubeasc-o zi întreagăŞi să scape-un veac de munci.Mai uşoară fu ispitaPentru trupul cel stricat:Să se lepede odatăDe Botezul cel curat?Iată deci, cum este moarteaUnui pom neroditor,Şi pe cât contează faptaÎntru al său viitor!

Poetul-elev militar, Sebastian Andrei IOANA, scrie o pagină în istoria şcolii noastre, prin talentul şi cuminţenia cu care ne-a obişnuit, prin generozitatea cu care împarte din experienţa lui de viaţă.

Maior Kati BLÎNDU

DANIEL CORCOVEANU, născut pe 17 august 1997. Fost elev al Colegiului Tehnologic „C-tin Brâncoveanu” din Baia de Aramă. În prezent, elev al Școlii Militare de Subofiţeri de Jandarmi din Drăgășani. A urmat același drum ca fratele lui, Ionel Corcoveanu. În 2016, a publicat volumul de poezii Lacrimi, la Ed. Sfântul Ierarh Nicolae. Și-a ales un motto care face trimitere la titlul cărţii: Lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate rosti.

Taină

Lacrimi,Noaptea,Taina lumii,Frigu-n suflet,Raza lunii.Raza pură,Fără margini,Ce trezeşteMulte patimi.LinişteaUrlă tare,Nu se-aude…LacrimaSe scurge…TimpulCade pradă lunii,Stă pe loc!ÎngerulPlânge cu mine,Ce noroc…!Aripile i s-au rupt,Chinuit şi el Se zbate,Să mai scape…În zadar…El e negru,Eu sunt gri,El îmi spune-ncetişor:„Tu rămâi aici,Să ştii!”

DENIS-GABRIEL IONAŞCU, născut pe 16 ianuarie 1999. Fost elev al Liceului Teoretic „Traian Vuia” din Reșiţa. În prezent, elev al Școlii Militare de Subofiţeri de Jandarmi din Drăgășani. Și-a dezvoltat abilităţile de exprimare în versuri printr-un exerciţiu permanent.

De ar fiDe ar fi să fiu un lacăt,Să nu pot fi descuiat,Cu tine mi-aş pune capătSă fim de nedezlegat.

De ar fi să fii colierulŞi să-ţi leg la el o stea,Ţi-aş pune la gât tot cerulŞi ce s-ar mai asorta.

De-ar fi să am boli graveIar tu să fii pansamentulCe face să treacă toate, Aş lua-n exces tratamentul.

De ar fi s-aduc aminteTot ce ai tu mai frumosSute, chiar mii de cuvinteNu cred că mi-ar fi de folos!

Documents

„DOCENDO DISCIMUS” EU Jandarm EU... · Numărul 13 - noiembrie 2017 Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani „DOCENDO DISCIMUS”