Agatha Christie

4.50 din Paddington

Capitolul I

1.

Doamna McGillicuddy gâfâia în urma hamalului care îi ducea geamantanul.

Era mic de statur şi cam corpolent , hamalul înalt şi mergea cu paşi mari. înă ă ă

afar de asta, doamna McGillicuddy era înc rcat cu numeroase pachete –ă ă ă

rezultatul cump r turilor din ziua aceea pentru Cr ciun. De aceea formau oă ă ă

pereche care nu p şea în acelaşi ritm şi, când omul d du col ul la începutulă ă ţ

peronului, doamna McGillicuddy r m sese în spate r suflând din greu.ă ă ăPeronul num rul 1 nu era în clipa aceasta prea aglomerat, deoareceă

tocmai plecase un tren, dar în ara nim nui din fa a peroanelor se mişca o masţ ă ţ ă g l gioas , în acelaşi timp, în diferite direc ii, încoace şi încolo.ă ă ă ţ

Doamna McGillicuddy ajunse, în cele din urm , la intrarea pe peronulă

num rul 3.ă– Trenul de pe linia trei, anun o voce, pleac la 4:50 în direc iaţă ă ţ

Brackhampton, Milchester, Waverton, Cârvil Junction, Roxeter şi Chadmouth.

Compartimentele pentru c l torii spre Brackhampton şi Milchester se afl înă ă ă

ultimele vagoane. C l torii spre Vanequay sunt ruga i s coboare la Roxeter.ă ă ţ ă

Vocea se întrerupse brusc.

Doamna McGillicuddy îşi g si biletul de c l torie în geant şi îl ar t .ă ă ă ă ă ă

Func ionarul murmur : La dreapta, ultimul vagon.ţ ăDoamna McGillicuddy str b tu peronul şi-1 descoperi pe gr bitul ei hamală ă ă

uitându-se în goi, în fa a uşii unui vagon de clasa a treia.ţ– Aici, doamn .ă– Merg cu clasa întâi, îl corect doamna McGillicuddy.ă– Aşa trebuia s -mi spune i, morm i hamalul.ă ţ ăPrivi dispre uitor rochia ei modest , cenuşie, scoase geamantanul dinţ ă

vagon şi îl duse la vagonul corespunz tor, unde doamna McGillicuddy se instalaă

într-un compartiment gol de clasa întâi. Trenul de 4:50 nu era c utat de c l toriiă ă ă

de clasa întâi. Ei preferau expresul de diminea mai rapid de 6:40 care avea şiţă

vagon – restaurant. Doamna McGillicuddy îi d du un bacşiş hamalului, care îl ă luă

cu o expresie uimit , deoarece, dup p rerea lui, era o c l toare mai degrab deă ă ă ă ă ă

clasa a treia decât de-a întâi.

Doamna McGillicuddy se afund pe perna de pluş, oft uşurat şi începu să ă ă ă r sfoiasc o revist . Cinci minute mai târziu, se auzi un fluierat prelung şi trenulă ă ă

se puse în mişcare. Revista îi alunec din mân , capul îi c zu într-o parte şi,ă ă ă

peste alte trei minute, adormi. Dup treizeci şi cinci de minute se trezi înviorat .ă ă

Se apropie de fereastr şi se uit afar .ă ă ăUn alt tren trecu uruind în direc ia opus , şuier puternic încât se înfioraţ ă ă

speriat . Acum trenul ei încetini printr-o gar . Apoi, începu deodat s gonească ă ă ă ă din nou, vitejeşte şi trase un ignal. Un alt tren, ca şi cel de mai înainte, seţ

îndrepta tot spre Londra, luneca mai domol prin fa a ferestrei. Propriul ei tren îşiţ

continu cursa înainte. în timpul acesta un altul, plecat f r îndoial din Londra îiă ă ă ă

ajunsese din urm şi p rea mai gr bit. O vreme, cele dou trenuri merseră ă ă ă ă al turi: când unul o lua înainte, când cel lalt. Doamna McGillicuddy privi de laă ă

locul s u, prin fereastr , spre vagonul paralel. în majoritatea compartimentelor,ă ă

rulourile erau trase jos, totuşi se puteau z ri c l tori. Cel lalt tren nu p reaă ă ă ă ă

foarte aglomerat. Multe compartimente se perindau goale.

Pre de o clip , avu impresia c cele dou trenuri st teau pe loc, timp înţ ă ă ă ă

care un rulou se ridic brusc. Doamna McGillicuddy îşi a inti privirea înă ţ

compartimentul

6

luminat de clasa întâi, care se afla cam la o distan de un metru de al s u.ţă ăAtunci f cu ochii mari şi d du s se ridice.ă ă ăLa fereastra celuilalt compartiment, întors cu spatele la ea, st tea înă

picioare un b rbat. îşi încleşta mâinile în jurul gâtului femeii din fa a sa,ă ţ

strângând-o încet/f r mil . Ochii îi ieşir din orbite, fa a i se umplu de sânge. înă ă ă ă ţ

timp ce doamna McGillicuddy observa încremenit ce se petrecea în cel laltă ă

tren, interveni deznod mântul: corpul se înmuie şi se pr buşi sub mâinileă ă

b rbatului.ăAtunci, trenul doamnei McGillicuddy îşi încetini viteza, în timp ce cel laltă

lu avans. în clipa urm toare, compartimentul cel luminat disp ruse din câmpulă ă ă

ei vizual.

Aproape automat, doamna McGillicuddy îşi ridic mâna s trag deă ă ă

semnalul de alarm . Dar r mase nehot rât . în fond, ce rost avea s tragă ă ă ă ă ă semnalul de alarm din trenul în care st tea ea? Fapta îngrozitoare pe care oă ă

v zuse de la o distan atât de mic şi împrejur rile neobişnuite o intuiră ţă ă ă ţ ă locului. Trebuia s fac imediat ceva. Dar ce?ă ă

Uşa compartimentului se deschise şi un conductor ap ru:ă– Biletul, v rog!ăDoamna McGillicuddy i se adres violent.ă

– O femeie a fost strangulat . în trenul care tocmai ne-a luat-o înainte. Amă

v zut eu.ăConductorul o privi de parc nu auzise bine.ă– Poftim? Ce spune i?ţ– Un b rbat a strangulat o femeie! Într-un tren! Am v zut când m uitamă ă ă

pe fereastr .ăConductorul repet neîncrez tor: Strangulat ? întreb el, mirată ă ă ă– Da, a strangulat-o! V spun c am v zut-o cu ochii mei. Trebuie s face iă ă ă ă ţ

imediat ceva!

Conductorul tuşi ca s schimbe vorba.ă– Nu crede i cumva, stimat doamn , c a i a ipit pu in şi... Se opri plin deţ ă ă ă ţ ţ ţ

tact.

– Am tras un pui de somn pân adineaori, dar dac crede i c a fost un vis,ă ă ţ ă

atunci v înşela i amarnic. Am v zut, în elege i? Am v zut! M-am uitat laă ţ ă ţ ţ ă

fereastra trenului de lâng al nostru, unde un b rbat strangula o femeie. Vă ă ă întreb: Ce ave i de gând s face i în aceast situa ie?ţ ă ţ ă ţ

– Eu... ptiu...

– Dar, totuşi, ceva ve i face, nu? Conductorul se încrunt şi se uit laţ ă ă

ceasul s u.ă– In circa şapte minute ajungem la Brackhampton. Am s comunic ceea ceă

mi-a i povestit. în ce direc ie*se deplasa trenul de care vorbi i?ţ ţ ţ– Normal, în aceeaşi direc ie ca şi noi. Deci nu prea crede i c aş fî pututţ ţ ă

vedea totul, dac trenul ar fi mers în direc ia opus ?ă ţ ăConductorul f cu o grimas , ca şi cum o credea în stare pe doamnaă ă

McGillicuddy s asiste la orice era cu putin şi îi trecea prin minte, dar seă ţă

comport politicos.ă– L sa i totul în seama mea, stimat doamn , o linişti el. O s comunică ţ ă ă ă

ceea ce m-a i informat. Poate a i putea s -mi da i numele şi adresaţ ţ ă ţ

dumneavoastr pentru cazul în care...ăDoamna McGillicuddy îi d du adresa prietenei la care urma s locuiasc înă ă ă

urm toarele zile şi pe cea stabil din Sco ia. Le not pe amândou şi disp ru cuă ă ţ ă ă ă

mina unui om care îşi f cuse datoria.ăDoamna McGillicuddy se încrunt . Nu era pe deplin mul umit . Oareă ţ ă

conductorul va transmite cu adev rat ceea ce ea îi împ rt şise sau dorise doară ă ă

s-o linişteasc ?ăTrenul mergea acum încet şi în fa a ferestrei luceau luminile unui oraş maiţ

mare.

Doamna McGillicuddy îşi deschise geanta, lu – c ci nu g si altceva maiă ă ă

bun – un bon de plat , scrise repede cu pixul câteva cuvinte pe partea cealalt aă ă

hârtiei, o b g într-un plic pe care-1 avea din întâmplare la ea, îl închise şi maiă ă

ad ug ceva deasupra.ă ă

Trenul trase încet lâng un peron plin de oameni. Doamna McGillicuddy îşiă

arunc nervoas privirea pe peron. Atât de mul i c l tori şi atât de pu ini hamali!ă ă ţ ă ă ţ

Uite acolo era unul. îl chem pe dat .ă ă– Hamal! Te rog, du scrisoarea asta imediat la conducerea g rii!ăîi întinse plicul şi un şiling.

Cu un oftat se aşez la loc. Ceea ce ar fi putut face, f cuse. Pentru o clipă ă ă

se gândi cu regret trec tor la şiling. O jum tate ar fi fost, desigur, suficient...ă ăGândurile i se reîntoarser la scena la care asistase, îngrozitor! Teribil deă

cumplit! Se înfiora. Ce lucru rar, ce fantastic! Şi trebuia s i se întâmple tocmaiă

ei, Elspeth McGillicuddy! Dac ruloul compartimentului n-ar fi fost, dină

întâmplare, repede ridicat... Dar asta fusese, desigur, o m sur de precau ie.ă ă ţSe auzeau c l tori şi cei care îi conduseser strigându-şi diverse lucruri,ă ă ă

apoi fluieratul ascu it şi uşile se trântir . Trenul p r sea alene, la 5:38, garaţ ă ă ă

Brackhampton. O or şi cinci minute mai târziu se opri la Milchester.ăDoamna McGillicuddy îşi apuc pachetele şi coborî. Se uit de-a lungulă ă

peronului pân când, în cele din urm , d du cu ochii de un hamal.ă ă ăîn fa a g rii, se apropie un şofer de taxi, care-i urm rea pe cei ce ieşeau.ţ ă ă– Doamna McGillicuddy? întreb el. Sunte i aşteptat in St Mary Mead?ă ţ ăDoamna McGillicuddy încuviin . Cât dur drumul de cinci kilometri,ţă ă

doamna McGillicuddy st tu eap n ,ă ţ ă ă9

ner bd toare s împ rt şeasc cuiva prin ce trecuse. în sfârşit, taxiul opriă ă ă ă ă ă

în fa a casei în care era aşteptat . Coborî şi o lu pe drumul pietruit spre uşa peţ ă ă

care o femeie mai în vârst i-o deschise.ăDoamna McGillicuddy str b tu holul unde gazda sa, o doamn în etate, cuă ă ă

o înf işare cam fragil , o întâmpin în uşa sufrageriei.ăţ ă ăSe s rutar şi f r introducere sau alte am nunte, doamna McGillicuddy i-ă ă ă ă ă

o trânti brusc:

– O, Jane! închipuieşte- i! Am asistat la o crima!ţ2.

Credincioas pove elor pe care mama şi bunica ei i le d duser , potrivită ţ ă ă

c rora o adev rat doamn nu trebuie s fie nici indignat , nici surprins , Missă ă ă ă ă ă ă

Marple se cutremur la auzul celor spuse, îşi ridic sprâncenele şi scutur dină ă ă

cap:

Co îngrozitor pentru tine, Elspeth şi, bineîn eles, cât se poate deţ

neobişnuit! Cred c cel mai bine ar fi s -mi povesteşti imediat, cum s-a petrecută ă

totul.

Era exact precum îşi dorise doamna McGillicuddy. Se l s condus deă ă ă

gazda sa spre şemineu, se aşez şi începu înfl c rat s povesteasc .ă ă ă ă ă ă

Miss Marple o asculta cu mare aten ie. Când doamna McGillicuddy f cu, înţ ă

cele din urm , o pauz c ci i se întret iase respira ia, Miss Marple zise cuă ă ă ă ţ

hot râre:ă– Draga mea, cred c trebuie s te duci acum sus, s - i sco i p l ria şi să ă ă ţ ţ ă ă ă

te speli. Apoi ne aşez m la cin . Cât timp mânc m, nu mai vorbim deloc despreă ă ă

întâmplare. Dup aceea am putea discuta problema sub toate aspectele.ăDoamna McGillicuddy fu de acord cu aceast propunere. Cele două ă

doamne au luat cina şi au trecut în

10

revist nout ile din St. Mary Mead. Miss Marple îşi exprim p rerea cuă ăţ ă ă

privire la nemul umirea general fa de noii organişti, o puse în tem despreţ ă ţă ă

recentul, scandai, în care rolul principal îl de inea so ia farmacistului, aţ ţ

men ionat neîn elegerea dintre directoarea şcolii şi oamenii din sat.ţ ţSe întoarser în fa a şemineului şi Miss Marple scoase dintr-un dulap oă ţ

sticl şi dou pahare vechi, Waterford.ă ă– Nici un fel de cafea în seara asta, Elspeth! zise ea. Eşti deja din cale afară

de surescitat . Î i recomand un pahar de vin de ciubo ica-cucului şi poate, maiă ţ ţ

târziu, o ceaşc de ceai de muşe el.ă ţDoamna McGillicuddy nu avea nimic împotriv . Miss Marple turn aşadară ă

vinul în pahare.

– Jane, zise doamna McGillicuddy, în timp ce lu o sorbitur şi d du din capă ă ă

apreciativ, Jane spune-mi sincer: m crezi c mi-aş fi imaginat, pur şi simplu,ă ă

întreaga întâmplare?

– Câtuşi de pu in! îi r spunse Miss Marple cu energie.ţ ăDoamna McGillicuddy oft uşurat .ă ă– Conductorul aşa credea. A fost foarte politicos,

dar...

– Elspeth, mi se pare c , în acele circumstan e, era cât se poate de natural.ă ţ

Suna ca o poveste din cale afar de incredibil . Aşa trebuie s fi fost. Şi apoi tu îiă ă ă

erai o persoan complet str in . Nu, n-am nici cea mai mic îndoial c tu aiă ă ă ă ă ă

v zut, cu adev rat, ceea ce sus ii c ai v zut. Zici c b rbatul se întorsese cuă ă ţ ă ă ă ă

spatele la tine? Atunci nu i-ai z rit fa a?ă ţ– Nu.

– Şi femeia? Po i s-o descrii? Tân r ? B trân ?ţ ă ă ă ă– Tân r ! Cred c avea între treizeci şi treizeci şi cinci de ani. Dar exact n-ă ă ă

aş putea spune.

– Ar ta bine?ă. – Nici asta n-aş putea spune. Ştii, fa a îi era complet distrus şl...ţ ăMiss Marple o întrerupse repede:

– Da, da, în eleg prea bine. Cum era îmbr cat ?ţ ă ă

– Purta o hain de blan de culoare deschis . F r p l rie. P rul îi eraă ă ă ă ă ă ă ă

blond.

– Şi la b rbat n-ai remarcat nimic? Nu- i po i aminti nimic deosebit?ă ţ ţDoamna McGillicuddy l s s se scurg ceva timp. în cele din urm ,ă ă ă ă ă

r spunse:ă– Era destul de înalt... şi cred c avea p rul negru. Purta un palton gros,ă ă

aşa c nu mi-am putut face o imagine clar . încheie pe un ton coborât: Din asteaă ă

nu-i prea mult de priceput!

– Este totuşi ceva aici, fu de p rere Miss Marple. Medita o clip , înainte deă ă

a continua: Eşti, aşadar, pe deplin convins c femeia a fost ucis ?ă ă ă– Ea a murit. Sunt absolut sigur . Limba îi atârna afar şl... mai bine n-aşă ă

mai vorbi despre asta!

– Desigur, o linişti repede Miss Marple. îmi închipui c mâine dimineaă ţă vom afla mai multe.

– Cum adic , mame diminea ?ă ţă– M refeream la faptul c va apare ceva în ziarul de diminea . Dup ceă ă ţă ă

b rbatul şi-a ucis victima, şi-a pus întrebarea ce ar putea face cu moarta.ă

Probabil, a coborât repede din tren la prima gar . Apropo, î i aminteşti, cumva,ă ţ

dac era un vagon cu coridor?ă– Nu, nu era.

– Asta indic un tren care nu mergea departe. Pesemne s-a oprit înă

Brackhampton. S presupunem deci, c ucigaşul a p r sit trenul laă ă ă ă

Brackhampton. Poate c aă12

aşezat moarta într-un col şi i-a acoperit fa a cu blana ca s împiediceţ ţ ă

g sirea ei imediat . Da, sunt cât se poate de sigur c el aşa a procedat. Dar,ă ă ă ă

normai, o asemenea crim se descoper într-un timp relativ scurt şi de aceea,ă ă

dup toate probabilit ile, se va putea citi ceva despre ea în ziarele deă ăţ

diminea . O s vedem!ţă ăCapitolul II

– |ar nu se afla nimic despre crim în ziarele de *-^diminea . *ă ţăDup ce Miss Marple şi doamna McGillicuddy s-au convins de asta, şi-auă

terminat, în t cere, micul dejun. Amândou se gândeau, fiecare în sinea el.ă ă– Cred, începu Miss Marple, c trebuie s ne ducem la poli ie şi s vorbimă ă ţ ă

cu sergentul Cornish. E inteligent şi r bd tor, îl cunosc foarte bine şi el mă ă ă cunoaşte. în mod sigur, va asculta şi va transmite ceea ce o s -i povestim acoloă

unde se cuvine.

Frank Cornish, un b rbat serios între treizeci şi patruzeci de ani, o primi peă

Miss Marple cu amabilitate şi respect.

– Ce pot face pentru dumneavoastr , Miss Marple?ă

– V-aş ruga s asculta i povestea pe care o va relata prietena mea,ă ţ

doamna McGillicuddy.

Şi sergentul Cornish o ascult cu aten ie. Când termin , r mase pu in peă ţ ă ă ţ

gânduri. Apoi observ :ă– Este o poveste cu totul ieşit din comun. Ochii s i o scrutaser , în secret,ă ă ă

pe doamna McGillicuddy, cât timp aceasta povesti.

îşi f cuse, în generai, e impresie favorabil . O femeie rezonabil care îiă ă ă

povestise clar întâmplarea. O femeie,

13

care, dup câte îşi putea da seama, nu era nici isteric , nici o închipuit . înă ă ă

afar de aceasta, Miss Marple p rea s cread în veridicitatea poveştii prieteneiă ă ă ă

sale şi el o cunoştea foarte bine pe Miss Marple. Toat lumea din St. Mary Meadă

o cunoştea pe Miss Marple. L sa impresia unei persoane modeste şi insignifiante,ă

în realitate, avea mintea ascu it şi o experien de via de invidiat. El se adunţ ă ţă ţă ă şi zise:

– Desigur, s-ar fi putut s v fi înşelat... se în elege: nu spun c v-a iă ă ţ ă ţ

înşelat... dar s-ar fi putut s v fi înşelat. S-ar fi f cut mare zarv . Probabil nu s-aă ă ă ă

produs ceva chiar atât de serios, nici atât de periculos, dup cum vi s-a p rut.ă ă– Ştiu ceea ce am v zut, r spunse liniştit doamna McGillicuddy.ă ă ă– A i transmis ceea ce a i observat personalului de la c ile ferate şi acumţ ţ ă

a i venit s m informa i pe mine. A i procedat cât se poate de corect şi pute i fiţ ă ă ţ ţ ţ

încredin at c voi dispune începerea unor cercet ri.ţ ă ă ăCornish f cu o pauz . Miss Marple d du din cap mul umit . Doamnaă ă ă ţ ă

McGillicuddy nu era câtuşi de pu in satisf cut , dar nu se exprim cu glas tare.ţ ă ă ă

Sergentul Cornish se adres domnişoarei Marple, nu atât c ar fi vrut s ştie ceă ă ă

gândea ea despre afacere, ci deoarece îl interesa s aud r spunsul laă ă ă

întrebarea pe care dorea s i-o pun .ă ă– S presupunem c aşa stau lucrurile dup cum mi le-a i împ rt şit. După ă ă ţ ă ă ă

p rerea dumneavoastr , ce s-a întâmplat cu cadavrul?ă ă– Se pare c exist doar dou posibilit i, r spunse Miss Marple f r s seă ă ă ăţ ă ă ă ă

supere. Col mai probabil este, fireşte, ca el s fi r mas în tren, dar aceasta ar fiă ă

însemnat ca, la un moment dat, noaptea, s fi fost g sit de un alt c l tor sau deă ă ă ă

cineva din personalul c ilor ferate.ăFrank Cornish d du din cap afirmativ.ă14

– Cealalt posibilitate este ca ucigaşul s fi aruncat moarta undeva, afară ă ă din tren, pe fereastr . Dup câte mi se pare, ea trebuie s mai zac înc pe-ă ă ă ă ăundeva pe lâng linia ferat şi s nu fi fost descoperit . Din câte îmi dau seama,ă ă ă ă

nu exist nici o alt posibilitate: ucigaşul ori a l sat-o în tren, ori a aruncat-oă ă ă

afar .ă

– Dar am citit despre cadavre ascunse în cufere, interveni doamna

McGillicuddy. Dar cine mai c l toreşte ast zi cu geamantane mari? Fiecare areă ă ă

unul de mân şi în aşa ceva nu po i b ga un mort.ă ţ ă– Da, spuse sergentul. Sunt de acord cu dumneavoastr amândou .ă ă

Cadavrul (dac exist vreunul) ar fi trebuit s fie descoperit pân acum, sau va fiă ă ă ă

în curând. O s v in la curent cu orice descoperire în leg tur cu acest caz, deă ă ţ ă ă

îndat ce aflu. Dar cred c ve i citi şi în ziare. Desigur, mai exist posibilitatea caă ă ţ ă

femeia s fi fost violat , dar nu ucis . De asemenea, ar fi putut coborî peă ă ă

propriile-i picioare din tren.

– Greu, f r vreun ajutor, ripost Miss Marple. Şi dac cineva ar fi ajutat-o,ă ă ă ă

s-ar fi observat. Un b rbat, ce sprijin o femeie, care este bolnav cum pretindeă ă ă

ei, bate la ochi.

– Da, ar fi atras aten ia, spuse Cornlsh. îns , dac a fost g sit în tren oţ ă ă ă ă

femeie leşinat sau bolnav , trebuie s fi fost dus într-un spital şi chiar acestă ă ă ă

lucru ar fi ap rut în ziare. Poate nu e înc prea târziu. în orice caz, fi i sigure c ,ă ă ţ ă

în scurt timp, se va auzi ceva.

Dar ziua aceea trecu ca şi urm toarea. Abia seara, Miss Marple primi oă

not de la sergentul Cornish.ă"în leg tur cu întâmplarea pe care mi-a i adus-o la cunoştin , aş dori să ă ţ ţă ă

v înştiin ez c au fost întreprinse cercet ri, dar ele nu au condus la nici ună ţ ă ă

rezultat. N-a fost g sit cadavrul nici unei femei în nici un spital nu s-a internată

vreo femeie aşa cum a i descris-o dumneavoastr . Totodat n-a fost observatţ ă ă ă

nici o femeie, care s fi suferit vreun şoc, sau care s fie bolnav , sau sprijinită ă ă ă

de un b rbat s fi p r sit gara. Trebuie s fi i convinse c cercet rile au fostă ă ă ă ă ţ ă ă

f cute cu toat seriozitatea. Sunt de p rere c prietena dumneavoastr aă ă ă ă ă

observat scena descris , care a fost, sigur, mai pu in serioas decât i s-a p rută ţ ă ă

Capitolul III

1.

A/f ai pu in serioas ? Ce prostie! exclam doamna McGillicuddy, S-a comisţ ă ă

o crim ! O privi pe Miss Marple hot rât şi aceasta îşi d du seama.ă ă ă ă– D -i drumul, Jane, spuse doamna McGillicuddy. Zii liniştit c totul a fostă ă ă

o iluzie! Spune c mi-am închipuit toat povestea! Asta crezi tu acum?ă ă– Oricine se poate înşela, o alin Miss Marple. Oricine, Elspeth... chiar şi tu.ă

Cred c nu trebuie s uit m acest lucru. Dar te încredin ez c am avută ă ă ţ ă

întotdeauna convingerea c este foarte pu in probabil ca tu s te fi înşelat... Aiă ţ ă

nevoie de ochelari pentru citit, dar vezi foarte bine la dep rtare şi ceea ce aiă

observat i-a l sat o impresie deosebit de puternic . Când ai venit, ar tai, f rţ ă ă ă ă ă îndoial , ca dup un şoc sever.ă ă

– N-am s uit niciodat , * m rturisi doamna McGillicuddy îngrozit . Parteaă ă ă ă

proast e c nu ştiu ce pot face.ă ă– Cred, rosti Miss Marple gânditoare, c tu po i face şi mai mult decât te-aiă ţ

str duit pân acum. (Când doamna McGillicuddy auzi tonul pe care prietena eiă ă

vorbea, îi atrase, se pare, aten ia faptul c fusese uşor accentuatţ ă16

cuvântul "tu"). Ai informat ceea ce ai observat, ai adus cazul la cunoştinţă c ilor ferate şi poli iei. E adev rat, deocamdat , nu mai po i face nimic maiă ţ ă ă ţ

departe.

– Din acest punct de vedere asta e o consolare, r spunse doamnaă

McGillicuddy, Maj ales c , dup Cr ciun, am s plec, dup cum ştii, la Roderick înă ă ă ă ă

Ceylon şi nu doresc absolut deloc s -mi contramandez vizita. M gândesc deă ă

atâta timp cu bucurie la ea! Dar sigur c aş amâna c l toria, dac ar fi s -mi facă ă ă ă ă

datoria, sublinie ea, în mod conştiincios.

– De asta nu m îndoiesc, Elspeth. Dar, precum i-am spus, dup p rereaă ţ ă ă

mea, ai f cut tot ceea ce a depins de tine.ă– E sarcina poli iei, ad ug doamna McGillicuddy. Şi cum poli ia este camţ ă ă ţ

proast ...ăMiss Marple cl tin hot rât din cap.ă ă ă ă– O, nu, poli ia nu e proast . Şi tocmai din cauza asta cazul e interesant,ţ ă

nu-i aşa?

Doamna McGillicuddy o privi p rând c nu în elegea. Miss Marple seă ă ţ

convinse înc o dat , c prietena ei era o femeie cu principii admirabile, dară ă ă

lipsit de imagina ie.ă ţ– Tare aş dori s ştiu, continu aceasta, ce s-a petrecut în realitate.ă ă– Asta ar trebui s ne spun poli ia.ă ă ţ– Da, dar aş vrea s aflu cine a omorât-o şi de ce, şi ce s-a întâmplat cuă

cadavrul. Faptul c poli ia nu a putut înc s elucideze acest punct dovedeşte că ţ ă ă ă ucigaşul este abil... foarte viclean. Trebuie s recunosc c nu mi-e uşor s deducă ă ă

ce a f cut cu moarta. Ucizi o femeie într-un acees de furie... c ci trebuie s fieă ă ă

vorba despre o crim f r premeditare, altfel nimeni cu mintea întreag nuă ă ă ă

omoar o femeie doar cu câteva mmute înainte de intrarea trenului într-o gară ă mare.

– Nu, mai înainte trebuie s se ă fi certat, poate din gelozie sau cam aşa

ceva. Astfel trebuie s se fi petrecut ~ s fi strangulat femeia şi apoi, în clipa înă ă

care trenul se apropia de gar , s se trezeasc , cum se spune, cu un mortă ă ă

atârnat de gât. Ce se poate face într-o asemenea împrejurare? Duce moarta,

dup cum am mai spus, într-un col , îi acoper figura ca s lase impresia c ară ţ ă ă ă

dormi şi, apoi, p r seşte trenul cât poate de repede. Nu v d nici o altă ă ă ă posibilitate... şi totuşi trebuie s mai existe una...ă

Miss Marple se adânci în gânduri.

– Cum stau lucrurile cu trenurile spre Londra? se interes doamnaă

McGillicuddy. i-ar conveni dac aş pleca dup -amiaz ? M duc la Margaret şi nuŢ ă ă ă ă

m aştepta pân la ora ceaiului.ă ă~ Ai putea lua trenul de 12:50 şi atunci servim prânzul mai devreme.

– Desigur şi.,.

Doamna McGillicuddy îşi privi întreb toare prietena.ă– Ce vrei s zici c nu vii la ceai, ci în jurul orei şapte? ă ă Ce ai de gând, Jane?

– Elspeth, î i propun s te înso esc la Londra şi s ne întoarcem împreunţ ă ţ ă ă cu trenul cu care ai venit tu spre Brackhampton. Apoi vei lua trenul de la

Brackhampton spre Londra, iar eu voi suporta costul biletelor, sublinie ap sată

Miss Marple.

– Dar ce Dumnezeu urm reşti tu, Jane? întreb uimit doamnaă ă ă

McGillicuddy, S aib loc o alt crim ?ă ă ă ă– Sigur c nu! r spunse îngrozit Miss Marple. Dar recunosc c aş vrea –ă ă ă ă

sub îndrumarea ta – s v d cu ochii mei locul crimei, cum s-ar putea numi.ă ăDrept urmare, în ziua urm toare, cele dou prietene şedeau una în fa aă ă ţ

celeilalte în col urile unui compartiment de clasa întâi al trenului care p r seaţ ă ă

gara londonez ,ă18

Paddington, la 4:50. Oara era şi mai aglomerat decât fusese în vinereaă

trecut – deoarece r m seser doar dou zile pân la Cr ciun – dar trenul deă ă ă ă ă ă ă

4:50 era, în generai, mai goi, în orice caz, în ceea ce privea ultimele vagoane.

De data aceasta, nici un tren nu a circulat paralel cu al lor, nici al lor cu un

altul. Din când în când, treceau ca fulgerul, trenuri spre Londra. De dou ori,ă

trenuri cu vitez mai mare le-au dep şit pe-al lor, îndreptându-se în aceeaşiă ă

direc ie.ţDoamna McGillicuddy se uita tot mai des la ceasul

el.

– E greu de spus precis când trecem printr-o gar ... c aş cunoaşte,..ă ă

Treceau des prin g ri.ă– Peste cinci minute vom fi la Brackhampton, o anun Miss Marple.ţăUn conductor ap ru pe culoar. Miss Marple se uit întreb toare la prietenaă ă ă

sa. Doamna McGillicuddy cl tin din cap. Nu era acelaşi conductor. El controlaă ă

biletele şi plec mai departe, balans ndu-se uşor, întrucât trenul intrase într-oă ă

curb lung . Imediat îşi încetini viteza.ă ă– Cred c ajungem acum la Brackhampton, spuse doamna McGillicuddy,ă– Mi se pare c ne afl m în suburbii, confirm Miss Marple.ă ă ăAfar lic reau lumini peste tot, ap rur cl diri şi, ocazionai, se puteaă ă ă ă ă

arunca o privire fugar pe str zile cu tramvaie. Viteza se reduse şi mai mult.ă ă

Acum treceau peste macaz.

– într-un minut ajungem, explic doamna McGillicuddy, Nu-mi dau seama,ă

z u, dac aceast c l torie a avut vreun rost. Ai spus ceva, Jane?ă ă ă ă ă– A, nu, r spunse Miss Marple.ă19

– O cheltuial inutil , aprecie doamna McGillicuddy şi nu atât de ieftină ă ă încât s-o pl teşti tu pe toat . Dar Miss Marple hot râse s suporte costul f r niciă ă ă ă ă ă

o discu ie.ţ– Totuşi, observ Miss Marple, î i doreşti s vezi cu proprii ochi cum ar taă ţ ă ă

locul unde s-a petrecut aşa ceva. Trenul nostru are câteva minute întârziere.

Cum s-a întâmplat cu al t u, cel de vineri?ă– E posibil s fi avut întârziere. N-am fost atent laă ăasta.

Trenul intr încet în gara Brackhampton. La megafon se auzea o voceă

r guşit , uşi se deschideau şi se închideau, lumea urca şi cobora, pe peronă ă

mul imea se mişca încoace şi încolo. Domneau o anima ie şi o agita ie deţ ţ ţ

nedescris de-a lungul peronului.

"E uşor pontru un ucigaş, se gândi Miss Marple, s se amestece în mul imeă ţ

şi s p r seasc gara, sau s se urce într-un^ alt vagon. E uşor s fii un singură ă ă ă ă ă

c l tor printre atâ ia. îns e mai greu s faci s dispar un cadavru. Acestaă ă ţ ă ă ă ă

trebuie s fie undeva, dar unde?"ăDoamna McGillicuddy coborâse. Vorbea acum de pe peron, prin fereastra

deschis , cu Miss Marple.ă– Nu mai vreau s ne mai gândim la povestea asta, Jane. Am f cut ce-amă ă

putut.

Miss Marple aprob dând din cap. Apoi, cele dou prietene se desp r ir .ă ă ă ţ ă

Doamna McGillicuddy se întoarse s plece, se auzi un fluierat şi trenul se puse înă

mişcare. Miss Marple se uit dup silueta tot mai mic a prietenei sale. Elspethă ă ă

putea pleca cu conştiin a împ cat spre Ceylon.ţ ă ăîn timp ce trenul îşi continua cursa, Miss Marple nu se rezem la loc peă

pern . Şedea dreapt şi medita profund. Avea o problem de rezolvat –ă ă ă

problema pe care trebuia s-o preia ea acum – şi, la fel ca doamna McGillicuddy,

considera c e de datoria sa s se ocupo de afacere.ă ă20

Prietena ei îi spusese c amândou f cuser ceea ce au putut. F ră ă ă ă ă ă îndoial , asta era valabil pontru doamna McGillicuddy; dar pontru ea îns şi?, deă ă

asta nu era chiar aşa de sigur . Co putea face în fond?ăF r nici un entuziasm, Miss Marple cânt rea motivele pro şi contra care ară ă ă

fi determinat-o s se ocupo în continuare de acest caz. în favoarea sa pledauă

urm toarele puncte:ăa. Lunga ei experien de via şi cunoaşterea naturii umane.ţă ţă

b. Sir Henry Clithering şi finul s u (acum la Scotland Yard), care o ajutaseră ă atât de prieteneşte într-o împrejurare recent , din Little Paddock.ă

c. Al doilea b iat, David, nepotul surorii sale, care de inea un postă ţ

important la c ile ferate britanice.ăd. Fiul Griseldei, Leonard, care se pricepea aşa de bine la h r i.ă ţMiss Marple se gândi din nou la aceste posturi active şi le re inu caţ

importante. Toate erau necesare ca s dep şeasc sl biciunea puncteloră ă ă ă

pasive... mai ales propria ei incapacitate fizic .ăNu se poate, socotea Miss Marple, ca eu s m mîşc cu uşurin , s mă ă ţă ă ă

deplasez încoace şi încolo, s conduc cercet ri şi descoporirea unor lucruri.ă ăDa, acesta era principalul inconvenient: propria ei vârst , ca şi fragilitateaă

sa. C ci, deşi, având în vedere etatea, ar fi trebuit s se declare mul umit deă ă ţ ă

s n tatea de care se bucura, era totuşi b trân . Şi dac doctorul Haydock îiă ă ă ă ă

interzisese strict s se mai îndeletniceasc cu ceva serios în gr dina ei, acum nuă ă ă

prea ar accepta ca ea s se apuce sa depisteze un ucigaş. Era exact cum seă

aşteptase. Aceste sl biciuni îi dezvoltaser un alt mod de ac iune. C ci până ă ţ ă ă acum o crim îi fusese impus , ca s spunem aşa; îns , în acest caz, trebuia eaă ă ă ă

îns şi s decid dac avea s se ocupe în med activ de ea. Clar c nu avea preaă ă ă ă ă ă

mult înclina ie pentru asta... Era b trân şi obosit .ă ţ ă ă ă"Sunt prea în vârst pentru noi aventuriă 11 îşi spuse Miss Marple. Privi pe

fereastr şi observ c , într-o curb , calea ferat parcurgea o pant ; ună ă ă ă ă ă

povârniş...

O curb ...ăCova neclar îi reveni în memorie... Când conductorul îi înapoiase biletul...

Asta o puse pe gânduri, doar vag pe gânduri.

Se înroşi uşor. Deodat nu mai sim i nici o urm de oboseal !ă ţ ă ă"Mâine diminea am s -i scriu lui David", îşi spuse în sinea sa.ţă ăŞi, în acelaşi timp, îşi aminti de o alt persoan activ pre ioas :ă ă ă ţ ă"Da, sigur! Credincioasa mea Florence!"

2.

Miss Marple îşi f cu un plan de lupt . Lu în considerare şi situa ia c eraă ă ă ţ ă

Cr ciunul şi din pricina asta ar fi putut întâmpina tergivers ri.ă ăîi scrise nepotului surorii sale, David West şi pe lâng ur rile de Cr ciun, îiă ă ă

adres rug mintea urgent de a-i furniza o informa ie.ă ă ă ţDin fericire, a fost invitat , ca şi în anii anteriori, la masa de Cr ciun de laă ă

parohie. Aceasta îi oferi prilejul s discute despre h r i cu tân rul Leonard, careă ă ţ ă

venise acas , în zilele de s rb toare.ă ă ăH r ile de orice tip constituiau cu deosebire pasiunea lui Leonard. Deşiă ţ

b trâna doamn se interesa de un anumit loc de pe o hart de mari dimensiuni,ă ă ă

aceasta nu-i trezi

22

curiozitatea. El se referi mai departe la h r i în general, dar îi suger ce i s-ă ţ ăar potrivi mai bine scopului ei. Da, în cele din urm , declar c s-ar g si oă ă ă ă

asemenea hart în colec ia lui şi i-o împrumut , dup ce Miss Marple îi promiseă ţ ă ă

c o va folosi cu mult grij şi i-o va returna în cel mai scurt timp.ă ă ă3.

Miss Marple primi o scrisoare de la nepotul surorii ei, David West. Era

foarte tandr şi suna astfel:ă"Drag m tuş Jane! Cu ce te mai ocupi acum? Am putut ob ine informa iaă ă ă ţ ţ

pe care mi-ai cerut-o. Pot fi luate în considera ie numai dou trenuri: cel de 4:33ţ ă

şi cel de ora 5. Primul e un tren local care circul cu vitez mic ; se opreşte laă ă ă

Haling Broadway Barwell Heath, Brackhampton şi în toate g rile urm toare până ă ă

la Market Basing. Trenul de ora 5 este un rapid spre ara Galilor. Trece prinŢ

Cardiff, New-port şi Swansea. Primul ar fi putut fi ajuns din urm , pe parcurs, deă

trenul de 4:50, deşi ar trebui s ajung la Brackhampton cu cinci minute maiă ă

devreme; rapidul întrece trenul de 4:50, cu pu in timp înainte de Brackhampton.ţDe ce m-ai întrebat? Adulmec un scandal în sat. La întoarcerea de la

cump r turi ai luat trenul de 4:50 şi într-altul, care l-a dep şit pe-al t u, ai v zut-ă ă ă ă ăo pe so ia primarului în bra ele inspectorului sanitar? Dar ce importan are ceţ ţ ţă

tren era? Te gândeşti la o escapad pân la Porthcawl? Multe mul umiri mai alesă ă ţ

pentru pulover! Este exact pe gustul meu.

Şi ce- i mai face gr dina? în anotimpul sta presupun c nu sunt preaţ ă ă ă

multe de îngrijit

Din toat inima, al t u,ă ăDavid

23

Miss Marple râse când citi scrisoarea. Apoi reflect ce concluzie se puteaă

desprinde din aceast informa ie. Doamna McGillicuddy insistase energic că ţ ă vagonul întâlnit n-ar fi avut nici un coridor. De unde, rapidul spre Swansea nu

intra în discu ie. Trebuie s fi fost vorba de trenul de 4:33.ţ ăDin p cate nu putea s evite s se duc din nou la gar . Oft şi-şi f cuă ă ă ă ă ă ă

nişte planuri.

Se urc în trenul de 12:15 spre Londra. De data aceasta, nu se maiă

întoarse cu cel de 4:50, ci îl lu pe cel de 4:33 pân la Brackhampton. C l toriaă ă ă ă

se desf şur f r evenimente, dar Miss Marple îşi fixase nişte scopuri precise.ă ă ă ă

Trenul nu era aglomerat. Un singur c l tor mergea cu clasa întâi: un domn foarteă ă

în vârst care citea ziarul "New Statesman". Miss Marple intr într-ună ă

compartiment gol şi, de ambele da i, când trenul se opri în Haling Broadway şiţ

Barwell Heath – se aplec pe fereastr şi se uit ia c l tori, la cei care se urcauă ă ă ă ă

sau coborau. Câ iva pasageri de clasa treia se urcar în Haling Broadway. Laţ ă

Barwell Heath coborâr mai mul i din clasa a treia. Aici coborî şi domnul de laă ţ

clasa întâi cu "New Statesman".

Când trenul se apropie de Brackhampton şi intr pe curb , Miss Marple seă ă

ridic , se îndrept spre fereastr şi se întoarse cu spatele la ea, dup ce coborîă ă ă ă

ruloul.

Se inu bine pe picioare c ci efectul – rezultatul reducerii bruşte a vitezei şiţ ă

plasarea pe curb – era suficient s - i pierzi echilibrul şi s te rezemi deă ă ţ ă

fereastr . Ca urmare, se putea cu uşurin ca ruloul s zvâcneasc în sus. Seă ţă ă ă

uit în întunericul de afar . Era mai pu in întunecat decât în ziua în careă ă ţ

c l torise doamna McGillicuddy, dar totuşi, destul de întuneric. Pentru a puteaă ă

face nişte observa ii mai exacte, trebuia s repete traseul la lumina zilei.ţ ă24

în ziua urm toare, se urc în trenul de diminea , cump r ceva, ceea ceă ă ţă ă ă

acum g sea numai la Londra şi se înapoie cu trenul care p r sea garaă ă ă

Paddington la 12:15. Din nou, se trezi singur într-un vagon de clasa întâi. "Da,ă

impozitele astea! se gândi Miss Marple. în asta consta explica ia. Nimeni nu-şiţ

permitea s c l toreasc cu clasa întâi, în afar de oamenii de afaceri în orele deă ă ă ă ă

maxim aglomera ie. Eu îmi permit, îşi închipuie ei, deoarece trebuie s-o pună ţ ă pe cheltuiala altcuiva!"

Cu un sfert de or înainte de sosirea, potrivit mersului trenurilor, înă

Brackhampton, Miss Marple scoase harta pe care i-o împrumutase Leonard şi

începu s priveasc peisajul. Studiase deja harta, cu mult grij . Dup ce îşiă ă ă ă ă

fixase numele g rilor prin care tocmai trecuser , îi r mase s g seasc pe hartă ă ă ă ă ă ă locul unde se afla trenul, când îşi încetinea viteza ca s se înscrie în curb . Era oă ă

curb considerabil de lung . Miss .Marple îşi apropie fa a de fereastr şi studieă ă ţ ă

terenul de dedesubt cu cea mai mare aten ie. Trenul trecu peste un terasamentţ

de cale ferat destul de înalt. îşi diviza aten ia între peisajul de afar şi harta ei,ă ţ ă

pân când trenul intr , în sfârşit, în Brackhampton.ă ăîn aceeaşi sear , îi trimise o scrisoare domnişoarei Florence Hill dină

Madison Road nr. 4, Brackhampton... În diminea a urm toare, se duse laţ ă

biblioteca local şi studie acolo o carte cu adrese din oraş, un atlas geografic şi oă

monografie local .ăPân acum nu putuse descoperi nimic care s -i confirme idcea vag peă ă ă

care şi-o schi ase. îşi zicea c ceea ce îşi închipuia s-ar fi adeverit, f r îndoial ,ţ ă ă ă ă

pân la sfârşit.ăUrm torul pas presupunea, cu necesitate, ac iune, foarte mult activitateă ţ ă

de un anumit soi, de care ea, fiziceşte, nu se sim ea în stare. Ca teoria ei s seţ ă

dovedeasc greşit sau corect avea nevoie de ajutorul uneiă ă ă25

a treia persoane. întrebarea era pe cine putea s atrag în această ă ă întreprindere, L s s -i defileze prin minte diferite nume şi posibilit i, dar leă ă ă ăţ

înl tur unele dup altele.ă ă ăEra tot mai nec jit şi dezam git , continuând s se fr mânte.ă ă ă ă ă ă

Deedat se lumin la fa : Dar normal! exclam ea, Lucy Eyelesbarrow!ă ă ţă ăCapitolul IV 1.

Numele de Lucy Eyelesbarrow era bine cunoscut în anumite cercuri. Avea

treizeci şi doi de ani, studiase cu succes matematica la Oxford, poseda, cum

fusese, în generat, recunoscut o inteligen ieşit din comun şi, evident, to i seţă ă ţ

aşteptau ca ea s fac o carier universitar str lucit .ă ă ă ă ă ăLucy Eyelesbarrow mai poseda îns , pe lâng cunoştin ele de specialitateă ă ţ

o în elegere p trunz toare a naturii umane. Nu-i p sa c o carier universitarţ ă ă ă ă ă ă era prost pl tit . Nu avea nici cea mai mic preten ie, doar aceea de a preda şiă ă ă ţ

de a îndruma oameni mai pu in inteligen i decât ea. Pe scurt, o interesauţ ţ

oamenii, tot soiul de oameni... nu întotdeauna aceiaşi. Apoi, aşa cum recunoştea

deschis, îi pl ceau banii. Şi, ca s câştigi bani, trebuia s te faci util în situa ii deă ă ă ă ţ

urgen .ţăLucy Eyelesbarrow a descoperit foarte repede o deficien serioasţă ă

deosebit – lipsa de for e capabile pentru între inerea gospod riei. Spre uimireaă ţ ţ ă

prietenilor şi colegilor ei universitari, Lucy Eyelesbarrow se dedicase gosped riei.ăSuccesul ei a fost direct şi sigur. Acum, dup trecerea unui an, numele eiă

era cunoscut pretutindeni în Angiia. Nu

26

mai era ceva neobişnuit ca o femeie s -i spun mul umit so ului: "Va fiă ă ţ ă ţ

admirabil. Pot pleca cu tine în Statele Unite. Vine la noi Lucy Eyelesbarrow!"

Esen ial la Lucy Eylesbarrow era urm torul lucru: când intra la cineva în cas ,ţ ă ă

disp reau toate necazurile, grijile şi muncile grele. Lucy Eylesbarrow t cea totul,ă ă

se îngrijea de toate, punea totul în ordine. Era incredibil de capabil . îngrijeaă

persoanele mai în vârst , prelua supravegherea copiilor mici, st tea la c p tâiulă ă ă ă

celor bolnavi, g tea minunat, se în elegea cu b trânii servitori cu r d cini adânciă ţ ă ă ă

în cas , oricâ i erau (şi de obicei erau unii), se purta cu tact fa de oameniiă ţ ţă

imposibili, îi potolea po be ivi, se împrietenea cu câinii. Aspectul cel mai bun eraţ

c îndeplinea orice fel de munc . Freca duşumeaua în buc t rie, s pa în gr din ,ă ă ă ă ă ă ă

strângea murd ria l sat de câini şi c ra c rbuni!ă ă ă ă ăUna dintre regulile sale era c , niciodat , nu îndeplinea aceste sarcini, multă ă

timp, în acelaşi loc. Dou s pt mâni reprezenta, termenul obişnuit şi, numai înă ă ă

cazuri excep ionale, r mânea o lun . Dar pentru cele dou s pt mâni cerea s iţ ă ă ă ă ă ă

se pl teasc o leaf foarte mare! Altfel ar fi coborât raiul pe P mânt! Te puteaiă ă ă ă

odihni în voie, c l tori în str in tate sau r mâne acas , într-un cuvânt, f ceai ceă ă ă ă ă ă ă

doreai, c ci, în mod sigur, în mâinile capabile ale Lucyei Eyelesbarrow, totul eraă

în regul în gospod rie.ă ăîn mod firesc, cererile pentru serviciile ei erau numeroase. Dac ar fi vrut,ă

i-ar fi fost mai uşor s fac un centract ferm pontru trei ani. I se oferiser înă ă ă

acest sens sume uriaşe pontru a o putea convinge s r mân un timp maiă ă ă

îndelungat. Dar Lucy nu avea inten ia s procedeze astfel. Şi, în general, nu seţ ă

îndeletnicea cu lucrurile astea mai mult de şase luni. Şi, în acelaşi timp, avea

grij , f r s prind de ştire clientela ei, întrucât dispunea întotdeauna şi de timpă ă ă ă ă

liber, s -şi permit s fac o scurt c l torie cosă ă ă ă ă ă ă27

tisitoare (c ci nu cheltuia nimic şi era excelent pl tit ), sau câteodat îşiă ă ă ă

asuma câte o misiune, care nu i se potrivea caracterului s u, numai deoarece liă

pl cea de oameni". îşi putea alege patronul dup chef şi dispozi ie. inea foarteă ă ţ Ţ

mult la modul ei de via şi g sea în el o surs de distrac ie.ţă ă ă ţLucy Eyelesbarrow citi pentru a treia sau a patra oar scrisoarea po care oă

primise de la Miss Marple. Cu doi ani în urm , când cunoscutul scriitor Raymondă

West o angajase s aib grij de b trâna sa m tuş în convalescen dup oă ă ă ă ă ă ţă ă

pneumonie, ea f cuse cunoştin cu Miss Marple. Lucy primise sarcina, sosise înă ţă

St. Mary Mead şi îi pl cuse extraordinar de mult de Miss Marple.ăAcum, Miss Marple îi scria domnişoarei Eylesbarrow şi o întreba dac puteaă

primi un angajament de un fel cu totul neobişnuit.

Lucy Eyelesbarrow st tu ă pe gânduri. Era realmente foarte ocupat , dară

cuvântul "neobişnuit" şi amintirea impresiei personale pe care i-o l sase Missă

Marple învinser rezervele pe care le manifestase. îi telefona imediată

domnişoarei Marple şi îi explic c nu putea veni la St. Mary Mead, deoarece,ă ă

momentan, avea o slujb ; dar, în dup -amiaza zilei urm toare, era liber întreă ă ă ă

orele dou şi patru şi ar putea s-o întâlneasc pe Miss Marple oriunde în Londra.ă ă

îi propuse clubul el.

Miss Marple fu de acord cu propunerea ei şi a doua zi, se întâlnir .ăLucy Eyelesbarrow îşi conduse musafira într-o camer cam sumbr şi-iă ă

spuse:

– M tem c , deocamdat , sunt foarte ocupat , dar poate îmi povesti i ceă ă ă ă ţ

trebuie s fac.ă– Treaba este foarte simpl , o asigur Miss Marple. Neobîşnuit , dară ă ă

simpl . Aş vrea s g si i un cadavru.ă ă ă ţ28

A.

In prima clip , Lucy crezu c Miss Marple îşi pierduse min ile, dar alung ,ă ă ţ ă

de îndat , acest gând. F r nici o îndoial , Miss Marple era în deplin tateaă ă ă ă ă

facult ilor sale mintale şi vorbea foarte serios.ăţCo cadavru? întreb Lucy Eyelesbarrow cu acelaşi curaj demn deă

admira ie.ţ– Cadavrul unei femei, r spunse Miss Marple. Cadavrul unei femei care aă

fost omorât într-un tren... mai exact spus, strangulat .ă ăLucy îşi ridic uşor sprâncenele.ă– Trebuie s recunosc c asta este, într-adev r, ceva neobişnuit. Povesti i-ă ă ă ţ

mi!

Miss Marple îi povesti. Lucy Eyelesbarrow o ascult cu aten ie, f r s-oă ţ ă ă

întrerup . Când Miss Marple termin , mai ad ug :ă ă ă ăElspeth McGillicuddy nu e o femeie care s -şi închipuie cu uşurin ceva.ă ţă

De aceea nu m îndoiesc de ceea ce mi-a relatat.ă– în eleg, spuse Lucy gânditoare. S presupunem c totul s-a petrecutţ ă ă

precum sus ine ea. Ce am eu de f cut?ţ ă– Mi-a i l sat o impresie foarte puternic , sublinie Miss Marple. Şi pentruţ ă ă

stabilirea adev rului, nu mai dispun acum de for a fizic necesar s alerg înă ţ ă ă ă

toate p r ile şi s fac totul singur .ă ţ ă ă– Aşadar, a i dori s ob in informa ii? Trebuie s întreprind cercet ri? Laţ ă ţ ţ ă ă

asta v gândi i? Dar n-a f cut-o poli ia deja? Sau crede i c a lucrat superficial?ă ţ ă ţ ţ ă– O, nu, o contrazise Miss Marple. Câtuşi de pu in. Nu a lucrat neglijent.ţ

Numai c eu mi-am format o teorie în privin a resturilor p mânteşti ale femeiiă ţ ă

ucise. Cadavrul trebuie s se afle undeva. Dac el nu a fost g sit în tren, atunciă ă ă

trebuie s fi fost împins sau aruncat din tren. Totuşi, n-a fost g sit nic ieri peă ă ă

linie. De aceea m-am urcat în tren şi am c utat un loc unde cadavrul ar fi putut fiă

aruncat,

29

f r a fî descoperit pe linie... şi am localizat, realmente, o asemeneaă ă

regiune. Calea ferat descrie, cu pu in înainte de Brackhampton, o curb mare şiă ţ ă

chiar pe marginea unui terasament înalt. Dac a fost azvârlit din tren acolo, undeă

terenul, chiar în punctul acesta este cam înclinat, atunci consider, cât se poate

de probabil, c trupul se afl sub digul terasamentului.ă ă– Dar, în mod sigur, s-ar putea afla acolo?

– Bineîn eles. De aceea trebuie îndep rtat... De aceea m gr besc. sta eţ ă ă ă Ă

locul. Uita i-v pe hart !ţ ă ăLucy se aplec şi privi punctul pe care i-1 indica Miss Marple.ă– Locul se afl acum în împrejurimile de la Brackhampton, continu Missă ă

Marple. Dar, ini iat, acolo se întindea un domeniu cu un parc mare, câmpuri şiţ

lucruri de-astea. Şi acum mai e aşa, dar este înconjurat de terenuri de construc iiţ

şi mahalale. Rutherford Hali – aşa se numeşte domeniul – a fost ridicat în 1884

de un fabricant foarte bogat numit Crackenthorpe. Fiul acestui Cracken-thorpe,

un b rbat mai în vârst , locuieşte acolo, împreun cu fiica sa, dup câte ştiu.ă ă ă ă

Calea ferat înconjoar jum tate din domeniu.ă ă ă– Şi ce trebuie s fac eu? Co aştepta i de la mine?ă ţ– Aş vrea, îi r spunse imediat Miss Marple, s v lua i o slujb acolo. To iă ă ă ţ ă ţ

au nevoie, în zilele noastre, de un ajutor de n dejde în gospod rie. Nu pot să ă ă cred c v va fi dificil s g si i de lucru la Rutherford Hali.ă ă ă ă ţ

– Nu prea ar fi greu.

– Dup câte am auzit, domnul Crackenthorpe este, în generat, cunoscută

drept un om zgârcit. Dac se învoieşte doar cu un salariu mic, îl voi completa eu,ă

în aşa fel încât s ob ine i un venit mai bun decât de obicei.ă ţ ţ– Datorit greut ii misiunii?ă ăţ30

– Mai pu in din cauza greut ii cât mai mult din cauza pericolului. Nu potţ ăţ

s - i ascund faptul c preluarea acestui post presupune un anume pericol. Eă ţ ă

corect din partea mea s - i atrag aten ia asupra acestui risc.ă ţ ţ– Nu cred, zise Lucy gânditoare, c idcea pericolului m-ar putea îngrozi.ă– Nici eu nu m-aş fi aşteptat, râse Miss Marple, nu l sa i impresia...ă ţ– Chiar a i crezut mai înainte c idcea primejdiei ar putea avea pentruţ ă

mine ceva ispititor? In via a mea, foarte rar, a trebuit s m confrunt cuţ ă ă

pericolul. Dar chiar crede i c afacerea ar fi riscant ?ţ ă ă– Cineva, îi r spunse Miss Marple grav, a comis, cu mult abilitate, o crim .ă ă ă

N-a stârnit nici o suspiciune, nu a trezit nici o b nuial . Dou doamne mai înă ă ă

vârst au relatat o poveste cam incredibil , poli ia a întreprins cercet ri şi n-aă ă ţ ă

g sit nimic incriminatoriu. Totul este, aşadar, calm şi liniştit. Nu cred caă

necunoscutul, oricine ar putea fi el, s se gândeasc c întreprinde i cercet ri...ă ă ă ţ ă

mai ales dac sunte i prev z toare.ă ţ ă ă– Şi spre ce ar trebui s -mi îndrept aten ia? Spre anumite urme din jurulă ţ

terasamentului de cale ferat , poate o buc ic de îmbr c minte, crengiă ăţ ă ă ă

îndoite... lucruri de-astea.

Lucy d du din cap c în elesese:ă ă ţ– Şi apoi?

– Voi fi în apropiere, o asigur Miss Marple. O fost servitoare, credincioasaă ă

mea Florence, locuieşte la Brackhampton. Mul i ani şi-a îngrijit p rin ii ei b trâni.ţ ă ţ ă

Acum ei nu mai tr iesc şi Florence închiriaz casa la oameni foarte respectabili.ă ă

Am aranjat s locuiesc la ea. Se va îngriji de mine şi mie mi-ar pl cea s stau înă ă ă

apropiere. De aceea v propun s men iona i la Rutherford Hali c o m tuş maiă ă ţ ţ ă ă ă

în vârst locuieşte în vecin tate şi de aceea a iă ă ţ31

dori s g si i de lucru într-un loc care s v permit s-o vizita i mai des.ă ă ţ ă ă ă ţ

Astfel v asigura i, de la început, condi ii pentru a beneficia de mai mult timpă ţ ţ

liber. Lucy d du iar şi aprobator din cap.ă ă– Aveam inten ia s plec la Taormina poimâine, dar pot s -mi amânţ ă ă

vacan a. Mai mult de trei s pt mâni nu pot s v stau la dispozi ie întrucât suntţ ă ă ă ă ţ

ocupat dup aceea.ă ă– Trei s pt mâni sunt mai mult decât suficiente, o asigur Miss Marple.ă ă ă

Dac nu descoperim nimic în trei s pt mâni, putem renun a liniştite la caz caă ă ă ţ

fiind lipsit de porspective, un produs al fanteziei.

Miss Marple îşi lu la revedere şi Lucy se gândi doar o clip . Dup aceea,ă ă ă

telefona la un birou de plasare a for ei de munc din Brackhampton, pe a c ruiţ ă ă

proprietar o cunoştea foarte bine. Ii spuse c dorea o slujb prin împrejurimi caă ă ă

s fie mai aproape de "m tuşa" sa. Refuz , cu anumit greutate şi cu foarteă ă ă ă

mult abilitate, mai multe propuneri atr g toare pân când, în cele din urm , îiă ă ă ă ă

fu men ionat Rutherford Hali.ţ– Asta este exact ceea ce caut, spuse Lucy hot rât . Proprietara agen iei oă ă ţ

sun pe domnişoara Crackenthorpe şi aceasta ă pe Lucy.

Dou zile mai târziu, Lucy p r si Londra şi se îndrept spre Rutherfordă ă ă ă

Hali.

2.

Lucy Eyelesbarrow îşi conduse maşinu a prin poarta impozant . La dreaptaţ ă

se afla o c su , unde, ini ial, locuise un portar, dar care acum ar ta completă ţă ţ ă

p r sit . Un drum lung, cu multe curbe, conducea la cas . Lucy r maseă ă ă ă ă

surprins când aceasta îi aparii, deodat , în fa . Era, p strând propor iile, oă ă ţă ă ţ

cl dire în miniatur a la Windsor Câstle. Treptele de piatr ale uşii de la intrareă ă ă32

ar tau neîngrijite şi drumul aşternut cu pietriş se înverzise în întregime deă

buruienile care creşteau la întâmplare.

B tu cu un cioc nel din fier forjat şi, de îndat , îi deschise o femeie camă ă ă

şleamp t care îşi ştergea mâinile de şor şi i se adres prost dispus :ă ă ţ ă ă– Vre i s aştepta i? Sunte i cineva cu Barrow? – Exact, r spunse Lucy.ţ ă ţ ţ ăInteriorul casei degaja o r ceal sensibil . Lucy urm femeia, prin holulă ă ă ă

lung şi întunecos, pân în camera de zi care, cu rafturile de c r i şi mobilaă ă ţ

tapisat , l sa o impresie pl cut .ă ă ă ă– Am s-o anun , morm i femeia, aruncându-i o privire dezaprobatoare,ţ ă

p r sind camera şi trântind uşa dup ea.ă ă ăDup câteva minute, intr domnişoara Emma Crackenthorpe. Era o femeieă ă

de vârst mijlocie care îi pl cu, din prima clip , Lucyei. Nu avea tr s turi ieşiteă ă ă ă ă

din comun, nu ar ta nici deosebit de bine, nici ştears . Purta o fust din tweed şiă ă ă

un pulover de lân , avea p rul negru, ochi c prui şi o voce foarte pl cut .ă ă ă ă ă– Domnişoara Eyelesbarrow? o întreb pe un ton prietenos şi îi întinseă

mâna. Nu ştiu exact, spuse mai încet, dac acest post v va conveni cuă ă

adev rat. Nu am nevoie de o menajer , ci de cineva care s munceasc înă ă ă ă

gospod rie.ăLucy îi spuse c exact de asta se ocupase la unele familii.ă– Multe îşi închipuie c e vorba doar, pur şi simplu, de şters pu in praful şiă ţ

chestii de-astea, dar de şters praful pot s m ocup şi singur , o asigur Emmaă ă ă ă

Crackenthorpe.

– în eleg, zise Lucy. Ave i nevoie de cineva care s g teasc şi s spele, sţ ţ ă ă ă ă ă rezolve problemele gospod reşti şi s in ceainicul fierbinte. E în regul . Nu mă ă ţ ă ă ă dau în l turi de la nici o treab .ă ă

33

– Din p cate, este o cas mare şi necesit mult munc . Tat l meu şi cuă ă ă ă ă ă

mine locuim doar într-o parte a el. El e bolnav, aşa încât ducem o via liniştit .ţă ă

Am mai mul i fra i, dar vin rareori pe aici. Dou femei sunt servitoare: doamnaţ ţ ă

Kidder în fiecare diminea şi doamna Hait de trei ori pe s pt mân ca s cure eţă ă ă ă ă ţ

lucrurile de alam şi altele. Ave i maşin proprie?ă ţ ă– Da, dar poate sta şi afar , dac n-am unde s-o bag, e obişnuit cu asta.ă ă ă– O, sunt destule grajduri vechi la îndemân . Nu e nici o dificultateă

parcarea automobilelor: Domnişoara Crackenthorpe t cu o vreme apoi continu :ă ă

Eyelesbarrow este un nume neobişnuit. Prieteni de-ai mei, Kennedy, mi-au vorbit

de o Lucy Eyelesbarrow.

– Da, eu am fost la ei în North Devon, când doamna Kennedy aştepta un

copil.

Emma Crackenthorpe râse.

– V-a l udat c a i fi minunat . C v-a i fi îngrijit de toate în cas . Dar mi seă ă ţ ă ă ţ ă

pare c cere i foarte mult. Suma pe care a men ionat-o...ă ţ ţ– E în ordine, o întrerupse Lucy. în primul rând, m intereseaz s fiu înă ă ă

apropiere de Brackhampton. Acolo tr ieşte o b trân m tuş a c rei s n tate s-ă ă ă ă ă ă ă ăa înr ut it şi aş vrea s pot ajunge mai uşor la ea. De aceea leafa joac un rolă ăţ ă ă

secundar: Nu- mi pot permite s pierd timpul nefacând nimic, dar e importantă

pentru mine s am, zilnic, câteva ore libere la dispozi ie.ă ţ– Bineîn eles. V pute i lua liber, în fiecare dup -amiaz , pân la ora şase,ţ ă ţ ă ă ă

dac asta v este suficient.ă ă– Splendid! îmi convine de minune! Domnişoara Crackenthorpe se

fr mânt pu in,ă ă ţînainte de a-i m rturisi:ă34

– Tat l meu este destul de în vârst şi uneori cam... dificil. Face multă ă ă economie şi, câteodat , spune lucruri care se sparg în capul oamenilor: N-aşă

vrea...

Lucy interveni iute:

– Sunt obişnuit cu b trâni de toate felurile. Ajung s m în eleg bine cu ei.ă ă ă ă ţEmma Crackenthorpe r sufl uşurat .ă ă ăLucy primi un dormitor mare, destul de posomorât. Apoi, domnişoara

Crackenthorpe îi prezent casa, care l sa impresia de a nu fi prea locuit .ă ă ăCând trecur pe lâng o uş de pe hol, cineva strig din untru:ă ă ă ă ă– Tu eşti, Emma? Cu noua fat ? Adu-o încoace! Vreau s mi-o prezin i. .ă ă ţEmma se înroşi şi o privi pe Lucy rugând-o s în eleag situa ia.ă ţ ă ţ

Cele dou femei intrar în odaie. Prin fereastra îngust p trundea pu ină ă ă ă ţ ă lumin şi camera era supraînc rcat cu mobil de mahon în stil victorian.ă ă ă ă

B trânul domn Crackenthorpe şedea într-un scaun rulant, într-o parte cuă

un baston cu mâner de argint.

Era un b rbat înalt, slab, cu fa de buldog şi ochi din care clipea b nuitor.ă ţă ă– Ia vino s te vedem, domnişoar ! Lucy înainta şi îl privi zâmbind.ă ă– Trebuie s şti i, de la bun început, c dac locuim într-o cas mare astaă ţ ă ă ă

nu înseamn c suntem şi boga i. Nu suntem boga i. Tr im simplu. Auzi i?ă ă ţ ţ ă ţ

Modest! Nu v face i iluzii deşarte. Batogul e un peşte la fel de bun ca şiă ţ

calcanul. S nu uita i asta! Ur sc orice risip . Locuiesc aici, deoarece tat l meu aă ţ ă ă ă

construit casa şi mie îmi place. Dup ce mor eu, pot s-o vând când doresc. Suntă ă

sigur c aşa vor face. Nu au nici un sim al familiei. Casa este solid t cut , bineă ţ ă ă

cl dit şi avem p mântul nostru propriu de jură ă ă35

împrejur. Numai pentru noi. Domeniul ar aduce mul i bani, dac ar fiţ ă

vândut ca parcele pentru construc ii. Dar nu... atât timp cât tr iesc eu. N-or sţ ă ă m scoat de aici decât cu... picioarele înainte. O privi pe Lucy.ă ă

– Casa este cetatea dumneavoastr , remarc aceasta.ă ă– V distra i pe socoteala mea?ă ţ– Câtuşi de pu in. Mi se pare foarte enervant s de ii un domeniu înţ ă ţ

mijlocul unui oraş.

– Aşa e. Corect. De aici nu se z reşte nici o cas , nu-i aşa? Doar câmpuriă ă

cu vaci... şi asta chiar în mijlocul Brackhamptonului. Se aude pu in circula ia,ţ ţ

doar când nu bate vântul... altfel e liniştit ca la ar .ţ ăF r s fac vreo pauz sau s -şi schimbe tonul, continu , adresându-seă ă ă ă ă ă ă

fiicei sale:

– Telefoneaz -i afurisitului la de nebun, doctorului. Spune-i c ultimaă ă ă

doctorie nu e bun de nimic. Lucy şi Emma se privir . Şi s nu o mai laşi peă ă ă

blestemata aia de femeie, care se învârte tot mereu pe aici, s mai şteargă ă praful, strig dup ele, în timp ce acestea se retr geau. Mi-a încurcat toateă ă ă

c r ile!ă ţ– Domnul Crackenthorpe este de mult timp bolnav? întreb Lucy.ăEmma r spunse ceva mai slab:ă– Sunt ceva ani... Aici este buc t ria.ă ăAceasta era o înc pere uriaş şi destui de dezordonat .ă ă ăLucy întreb când se serveşte masa şi arunc o privire în c mar . Apoi îiă ă ă ă

spuse zâmbind Emmei Crackenthorpe:

– Acum m-am l murit. Fi i f r grij ! L sa i totul în seama mea!ă ţ ă ă ă ă ţEmma Crackenthorpe oft uşurat , când se duse la culcare, în searaă ă

aceea.

36

Familia Kennedy avusese dreptate când i-o recomandase. Era mul umit .ţ ăLucy se scul , în diminea a urm toare, la ora şase. Inspecta casa, preg tiă ţ ă ă

legumele, g ti şi servi micul dejun, împreun cu doamna Kidder t cu paturile, iară ă ă

la ora 11 se aşezar amândou în buc t rie s bea un ceai tare. Satisf cut deă ă ă ă ă ă ă

faptul c Lucy "nu- şi d dea aere" şi sub influen a ceaiului tare şi dulce, doamnaă ă ţ

Kidder se lans în flec real .»ă ă ă– Un b trân zgârcit, asta e! Co mai are s raca de tras cu el! Dar nu se lasă ă ă

înfrânt . Când e necesar, pune piciorul în prag. Mai ales când vin domnii pe aici,ă

are ea grij s se serveasc la mas ceva mai ca lumea.ă ă ă ă– Domnii?

– Da. E o familie mare. Col mai mare, domnul Edmund a murit în r zboi.ă

Domnul Cedric locuieşte undeva, în str in tate. Este nec s torit. Picteaz în alteă ă ă ă ă

ri. Domnul Harold locuieşte la Londra; s-a c s torit cu fata unui conte. Apoi,ţă ă ă

mai e domnul Alfred, un om foarte simpatic, dar socotit oarecum oaia neagr aă

familiei. A t cut mereu prostii. Printre membrii clanului e şi so ul doamnei Edith,ă ţ

domnul Bryan. Ea a murit acum vreo doi ani, dar el e socotit ca de-al casei. în

sfârşit, domnişorul Alexander, b iatul doamnei Edith. St la o şcoal cu internat,ă ă ă

dar îşi petrece întotdeauna, o parte din vacan aici, unde-i place. Domnişoaraţă

Emma ine foarte mult la el.ţLucy înregistra tot ce-i povestise doamna Kidder şi avu grij ca aceasta să ă

mai serveasc o ceaşc de ceai. în cele din urm , doamna Kidder se ridic t ră ă ă ă ă ă nici un chef.

– Asta e cam tot ce se face diminea a, morm i ea. S v ajut la cur atţ ă ă ă ăţ

cartofii?

– I-am cur at deja.ăţ37

– V-a i apucat serios de treab ! observ doamna Kidder vizibil mul umit .ţ ă ă ţ ă

Atunci nu mai e nimic altceva de f cut şi pot pleca?ăF r s mai aştepte vreun r spuns, doamna Kidder îşi lu t lp şi a şi Lucyă ă ă ă ă ă ă ţ

se apuc imediat s frece masa de la buc t rie, ceea ce ar fi f cut de mult timp,ă ă ă ă ă

îns doar o ştersese, întrucât aceasta fiind de datoria doamnei Kidder, nu voia s-ăo supere. Apoi lustrui argint ria pân când str lucea de cur enie. G ti masa deă ă ă ăţ ă

prânz, strânse totul, sp l vesela şi la dou jum tate era gata s -şi poat începeă ă ă ă ă ă

cercet rile.ăMai întâi, d du o rait prin gr dini. Cea de la buc t rie ar ta jalnic. Numaiă ă ă ă ă ă

legume ieftine fuseser plantate. Serele dec zuser şi drumurile peste totă ă ă

fuseser invadate de buruieni. Numai o por iune din apropierea casei eraă ţ

cur at şi în stare bun . Gr dinarul tare b trân şi cam surd f cea ce îi maiăţ ă ă ă ă ă

st tea în putere. Lucy r mase de vorb cu pl cere cu el. Locuia într-o c su deă ă ă ă ă ţă

lâng grajdul cel mare.ă

Din curtea cu construc iile adiacente, o şosea îngr dit traversa parcul şiţ ă ă

d dea, dup ce trecea pe sub un pasaj de cale ferat , într-un drum îngust.ă ă ăCâteva minute un tren hurui pe deasupra pasajului. Lucy îl observ cumă

încetineşte, de îndat ce s-a înscris în curba care înconjura domeniul domnuluiă

Crackenthorpe. Ea trecu pe sub pasaj şi apuc pe drumul care p rea s fie pu ină ă ă ţ

folosit. De o parte, se g sea terasamentul de cale ferat , de partea cealalt ună ă ă

zid înalt ce apar inea unei fabrici. Lucy merse de-a lungul lui pân la începutulţ ă

unei str zi cu c su e. în dep rtare se auzea zgomotul traficului de pe ună ă ţ ă

bulevard. Se uit la ceas. O femeie ieşi dintr-o cas şi Lucy o întreb :ă ă ă– Scuza i-m , de unde aş putea telefona de prin apropiere?ţ ă38

– Poşta se afl la col ul str zii urm toare.ă ţ ă ăLucy îi mul umi şi merse mai departe pân g si poşta care, pe jum tateţ ă ă ă

era şi magazin. Avea o cabin telefonic de unde o sun pe Miss Marple. Voceaă ă ă

feminin care r spunse suna cam nepoliticoas :ă ă ă– Se odihneşte. Nici nu.m gândesc s-o deranjez. Are nevoie de linişte –ă

este o doamn în vârst . Cine sunte i? De cine s-o anun c a fost sunat ?ă ă ţ ţ ă ă– Lucy Eyelesbarrow. Nu trebuie s-o deranja i. Spune- i-i numai c amţ ţ ă

sosit, totul merge dup dorin a ei şi am s-o in la curent, dac intervine cevaă ţ ţ ă

nou.

Lucy puse receptorul în furc şi se întoarse la Rutherford Hali.ăCapitolul V 1.

Sper c nu ave i nimic împotriv dac joc pu in golf în parc, ca s nu-mi iesă ţ ă ă ţ ă

din mân ? întrebă ăLucy.

– Sigur c nu. V place s juca i golf?ă ă ă ţ– Nu sunt prea grozav , dar aş vrea s -mi men in forma exersând. Este oă ă ţ

modalitate agreabil de a face mişcare, când eşti obligat s te rezumi exclusiv laă ă

plimb ri.ă– Doar pe domeniul meu se poate plimba omul, mârâi domnul

Crackenthorpe. Numai trotuare, asfalt şi case s r c cioase sub form de cutii deă ă ă ă

chibrituri. Tare ar vrea s pun mâna pe p mântul meu şi s mai construiască ă ă ă ă lucruri de-astea. Dar n-o s -1 capete cât timp tr iesc eu. Şi nici nu m gândescă ă ă

s mor ca s -i fac cuiva vreo pl cere, în elege i? Nu mor ca s nu-i fac pe placă ă ă ţ ţ ă

cuiva!

– Dar tat ! spuse blând Emma Crackenthorpe.ă39

– Ştiu la ce v gândi i... şi ce aştepta i. To i deopotriv . Cedric şi vulpoiulă ţ ţ ţ ă

acela viclean de Harold cu mina lui mul umit de el însuşi. Tare m întreb ceţ ă ă

urm reşte Alfred c nu a încercat înc s -mi fac de petrecanie. Nu sunt, deă ă ă ă ă

altfel, sigur c nu a încercat pân acum. De Cr ciun, de pild . Am avut atunciă ă ă ă

accesul acela foarte ciudat. B trânul la şmecher de Quimper era foarte uimit.ă ă

Mi-a pus tot soiul de întreb ri curioase.ă– Oricine are, din când în când, dureri intestinale,

tat .ă– Da, bine, bine! Spune doar c mâncasem prea mult! La asta te referi? Şiă

de ce, m rog, am mâncat prea mult? Pentru c se g sea prea mult mâncare poă ă ă ă

mas , exagerat de mult . Risip şi mân spart ! Numai pentru a azvârli cu banii.ă ă ă ă ă

Mi se pare, domnişoar , c a i adus, la prânz, cinci cartofi şi... deosebit de mari.ă ă ţ

Doi cartofi de persoan sunt de ajuns. S nu mai veni i decât cu patru la mas .ă ă ţ ă

Cartoful r mas de azi s-a irosit degeaba.ă– N-a fost irosit, domnule Crackenthorpe. M-am gândit s -1 folosesc, înă

seara asta, la o omlet spaniol .ă ăCând p r sea camera cu tava pentru ceştile de cafea, Lucy îl auzi peă ă

domnul Crackenthorpe zicând:

– Şireat femeie. Are un r spuns la orice. Dar g teşte foarte bine... şi arată ă ă ă îngrijit .ă

Lucy îşi lu o cros uşoar (din sim de prevedere îşi adusese cu ea un setă ă ă ţ

de crose de golf) şi se duse în parc.

începu s joace o serie de mingi. Dup vreo cinci minute, lovi una, în modă ă

inten ionat, greşit, în direc ia terasamentului de cale ferat . Lucy se urc peţ ţ ă ă

terasament şi începu s-o caute. Din când în când se uita spre cas . Era destul deă

departe şi nimeni nu se interesa câtuşi de pu in de ceea ce f cea ea. Aşa îşiţ ă

continu cercet rile. Câteodat arunca o minge, dou de po pantaă ă ă ă

terasamentului în iarb , în decursul dup -amiezii a cercetat cam o treime dină ă40

terasamentul de cale ferat . Nu a descoperit nimic frapant, îşi continuă ă jocul, îndreptând mingea spre cas .ă

Dar a doua zi g si ceva. Un tufiş de spini, care creştea pe la jum tateaă ă

în l imii terasamentului de cale ferat , fusese c lcat în picioare. Nişte crengiă ţ ă ă

z ceau prin jur. Lucy cercet tufişul. Ag at de un spin se g sea o buc ic deă ă ăţ ă ă ăţ ă

blan . Avea aproape aceeaşi culoare ca cea a lemnului, maro deschis. Lucy oă

privi o clip , apoi scoase o foarfec din geant şi o t ie cu aten ie pe jum tate. Oă ă ă ă ţ ă

introduse în plicul pe care îl avea la ea.

Apoi coborî încet panta destul de abrupt şi îşi continu investiga iile. I seă ă ţ

p ru r , în iarba deas , vede un fel de urm , ca şi cum cineva ă ă ă ă urni lase po acolo.

Dar urma era aşa de slab , atât de îndoiehr ; precum urmele l sate chiar de eaă ă ă

îns şi. Trebuia s fie destul de veche şi Lucy nu era sigur dac imagina ia nu-iă ă ă ă ţ

juca vreo fest .ăPlin de râvn , începu s caute metodic în iarba de la poaleleă ă ă

terasamentului, printre tufişurile de ciulini. în cele din urm , dup vreo or , trudaă ă ă

îi fu r spl tit . G si o pudrier şi un lucru mic şi ieftin din email. Le lu cu batistaă ă ă ă ă ă

şi le introduse în geant . Mai scormoni, dar nu mai d du de nimic.ă ăîn dup -amiaza urm toare se urc în maşin şi se duse la m tuşa saă ă ă ă ă

bolnav . Emma Crackenthorpe îi spuse binevoitoare:ă– Ave i timp berechet! E suficient s v întoarce i doar cu pu in înainte deţ ă ă ţ ţ

mas .ă– V mul umesc foarte mult, dar vin cel mai târziu la ora şase.ă ţC su a de po Madison Road, nr. 4 era cam sumbr şi strada îngust . Laă ţ ă ă

ferestre atârnau perdele curate, pragul era alb ca neaua şi clan a de alamţ ă str lucea. O femeie înalt , ă ă cu o înf işare mânioas , îmbr cat într-o rochieăţ ă ă ă

neagr ii deschise şi o privi prost dispus pe Lucy, când îi d du drumul s intre.ă ă ă ăMiss Marple ocupa dormitorul care se afla în spate, curat-lun , plin deă

şerve ele şi mileuri. Miss Marple st tea într-un fotoliu mare lâng şemineu şiţ ă ă

împletea preocupat .ăLucy închise uşa dup ea, apoi se aşez pe un scaun în fa a lui Missă ă ţ

Marple.

– Se pare c a i avut dreptate, începu ea.ă ţScoase din geant ceea ce g sise şi-i povesti tot ce f cuse.ă ă ăMiss Marple se înroşi uşor triumf toare.ă– Poate c nu e prea potrivit, zise ea, dar te sim i ciudat de mul umit cândă ţ ţ ă

de ii dovada c teoria ta nu a dat greş.ţ ăCercet buc ica de blan .ă ăţ ă– Elspeth spunea c femeia purta o hain de blan de culoare deschis .ă ă ă ă

Cred c pudriera a fost în buzunarul mantoului, a c zut undeva jos şi s-aă ă

rostogolit pe taluzul terasamentului. Din asta nu po i trage multe concluzii, darţ

tot e ceva. Nu a i luat întreaga bucat de blan ?ţ ă ă– Nu, jum tate am l sat-o în spinii tufişului. Miss Marple încuviin .ă ă ţă– Perfect. Sunte i foarte inteligent , draga mea. Poli ia va dori s dovedi iţ ă ţ ă ţ

ceea ce sus ine i.ţ ţ– Vre i s v duce i la poli ie cu cele g site?ţ ă ă ţ ţ ă– înc nu... Miss Marple c zuse pe gânduri: Cred c ar fi bine s g sim maiă ă ă ă ă

întâi cadavrul. Nu sunte i de aceeaşi p rere?ţ ă– Desigur, dar nu e prea târziu? Adic , logic, presupunerea dumneavoastră ă

este corect . Ucigaşul a aruncat corpul din tren, dup care a coborât, probabil, laă ă

Brackhampton şi cândva – pesemne în aceeaşi noapte -s-a reîntors şi a

îndep rtat cadavrul. Dar ce s-a întâmplat atunci? Trebuie s -1 fi dus undeva.ă ă42

– Nu undeva, o contrazise Miss Marple. Mi se pare c n-a i abordată ţ

problema în mod logic, drag domnişoar Eyelesbarrow.ă ă– Spune i-mi, simplu, Lucy. De ce "nu undeva"?ţ

– Deoarece, în cazul în care ar fi omorât fata, într-un anumit loc, şi i-ar fi

luat cadavrul cu maşina, atunci ar fi fost mult mai uşor: Nu v-a i gândit la asta...ţLucy o întrerupse:

– Vre i s spune i... vre i s spune i c ar fi fost o crim premeditat ?ţ ă ţ ţ ă ţ ă ă ă– La început nu am fost de aceast p rere, r spunse Miss Marple. Nu mi-aă ă ă

trecut prin gând. Totul p rea c s-ar fi produs dintr-o ceart , c b rbatul îşiă ă ă ă ă

pierduse st pânirea de sine, a strangulat fata şi apoi s-a v zut confruntat cuă ă

problema ce-ar putea face cu victima sa – e problema pe care trebuia s-o rezolve

în câteva minute. Dar ar fi fost mai mult decât un incident, dac el a omorât fataă

într-o izbucnire de mânie, apoi a privit pe fereastr şi a descoperit c , în clipaă ă

aceea, trenul lua o curb , ceea ce îi d dea posibilitatea s se debaraseze, înă ă ă

locul acela, de moart şi în cazul în care el nu numai c o arunc din tren, dar seă ă ă

şi întoarce, mai târziu, s-o g seasc pentru a o putea îndep rta! Dac ar fiă ă ă ă

aruncat exact acolo cadavrul din întâmplare şi nu ar fi întreprins apoi nimic,

atunci ea ar fi fost de mult g sit .ă ăT cu. Lucy o privea. Dup o scurt pauz , Miss Marple continuă ă ă ă ă

gânditoare:

– Trebuie s recunosc c a fost o crim extraordinar de abil pl nuit .ă ă ă ă ă

Trebuie s fi fost pus la punct cu foarte mare grij . Un tren reprezint cevaă ă ă ă

anonim. Dac ar fi ucis femeia acolo unde locuia sau se afla, l-ar fi putut vedeaă

cineva venind sau plecând. Dac ar fi dus-o cu maşina undeva în provincie,ă

cineva ar fi putut re ine num rul sau marca autoturismului. Dar un tren plin deţ ă

str ini care urcă ă43

sau coboar . într-un vagon f r culoar, unde el se afla singur cu ea,ă ă ă

afacerea era foarte simpl ... mai ales, când te gândeşti c el pl nuise precis totulă ă ă

mai departe. El cunoştea Rutherford Hali. Trebuie s -i fi cunoscut, cel pu ină ţ

pozi ia geografic , s fi ştiut c e situat deosebit de izolat, într-o oarecareţ ă ă ă

m sur ca o insul într-un oraş, înconjurat de liniile de cale ferat .ă ă ă ă ă– Exact aşa şi este, spuse Lucy. Rutherford Hali este un anacronism, o

reminiscen a trecutului. Via a trepidant a oraşului se desf şoar în jurul s u,ţă ţ ă ă ă ă

dar nu-1 deranjeaz . Furnizorii îşi aduc, în zorii zilei, marfa şi asta-i tot.ă– S presupunem, aşadar, c ucigaşul a venit, în aceeaşi noapte, laă ă

Rutherford Hali. Era deja întuneric, când moarta a c zut din tren, şi nu avea deă

ce s se team c ar fi fost g sit pân a doua zi.ă ă ă ă ă ă– Nu, desigur c nu, fii de acord Lucy.ă– Acum, în ce fel s-ar fi întors ucigaşul la locul crimei? Cu maşina? Ce drum

putea s foloseasc ?ă ăLucy se gândi:

– De-a lungul zidului unei fabrici e un drum cu gard viu, iar de partea

cealalt a lui se afl terasamentul de cale ferat . Printr-un pasaj subteran seă ă ă

ajunge la o şosea care începe de la domeniul Rutherford Hali. El putea să mearg de-a lungul terasamentului, s ia cadavrul şi s -1 târasc pân laă ă ă ă ă

maşin .ă– Şi apoi, continu Miss Marple, a dus-o într-un loc pe care îl aleseseă

dinainte. Totul a fost minu ios pl nuit, în elegi? Şi nu cred c a îndep rtat moartaţ ă ţ ă ă

prea mult de Rutherford Hali, sau, în nici un caz, nu a dus-o prea departe. E

posibil ca, mai apoi, s-o fi îngropat po-acolo?

Se uit întreb toare la Lucy.ă ă– Da, r spunse Lucy pe gânduri. Dar nu a fost chiar aşa uşor, cum sun .ă ă44

Miss Marple încuviin dând din cap.ţă– N-o putea îngropa în parc. Ar fi fost prea mult de munc şi s-ar fiă

observat uşor. Poate undeva, unde p mântul era deja r scolit?ă ă– Probabil, în gr dina de la buc t rie, dar asta e aproapo de c su aă ă ă ă ţ

gr dinarului. E b trân şi cam surd... dar ar fi riscant.ă ă– E vreun câine po-acolo? întreb Miss Marple. -Nu.ă– Atunci, poate lu m în considera ie un şopron sau o cl dire adiacent ?ă ţ ă ă– Asta ar fi mai uşor şi ar merge mai repede... Exist o mul ime de cl diriă ţ ă

vechi, care nu sunt folosite: c m ri pontru vesel , ateliere, unde nu mai intră ă ă ă nimeni, cocine stricate pentru porci, hangare şi chestii de-astea.

Miss Marple d du din cap afirmativ:ă– Da, cred c este mult mai probabil. Florence b tu la uş şi ap ru cu oă ă ă ă

tav .ă– M gândesc, conchise Miss Marple, s nu mai vorbim despre crim câtă ă ă

timp servim ceaiul. Este o tem groaznic .ă ă2.

Dup ceai se ridicar .ă ă– începe s se întunece, remarc Lucy. Dup câte mi-am dat seama până ă ă ă

în prezent, nimeni de la Rutherford Hali n-ar putea fi criminalul pe care îl c ut m.ă ă

Acolo locuiesc doar un b trân, o femeie între dou vârste şi un gr dinar aproapoă ă ă

surd. >

– N-am zis c ar locui actualmente acolo, o corect Miss Marple. M-amă ă

referit numai la faptul c trebuie s fie cineva care cunoaşte foarte bineă ă

Rutherford Hali. Dar despre asta am putea vprbi dup ce ve i descopori cadavrul.ă ţ45

– P re i pe deplin convins c îl voi g si, zise Lucy. Eu nu sunt nici peă ţ ă ă ă

departe atât de optimist .ă– Sigur îl ve i g si, draga mea Lucy, Sunte i o fat atât de capabil şiţ ă ţ ă ă

energic .ă– Poate în unele privin e, dar, în g sirea unui cadavru, n-am nici oţ ă

experien .ţă

– Nu e nevoie de altceva decât de o bun cunoaştere a naturii umane,ă

încerc Miss Marple s-o încurajeze.ăLucy o privi şi începu s râd . Miss Marple îi zâmbi, în dup -amiazaă ă ă

urm toare, Lucy se apuc sistematic de treab .ă ă ăA scotocit prin toate cl dirile al turate şi şoproanele, a scormonită ă

m r cinişurile care invadaser vechile cocini pentru porci şi se uit în cameraă ă ă ă

cazanelor de sub cas . Când auzi o tuse uscat , se îndrept din şale. B trânulă ă ă ă

gr dinar Hillman o privea dezaprobator.ă– Ave i grij , domnişoar , s nu p i i ceva, o avertiz el. Scara nu e preaţ ă ă ă ăţ ţ ă

sigur . A i fost şi deasupra vestibulului şi nici acolo pardoseala nu e prea solid .ă ţ ăLucy se feri s se arate fâstâcit .ă ă– M considera i, în mod sigur, foarte curioas , îi zise râzând. M gândeamă ţ ă ă

dac în acest spa iu nu s-ar putea face ceva... de pild , s se cultive ciuperci sauă ţ ă ă

altceva de genul sta. Totul las o impresie de neglijen .ă ă ţă– Asta depinde de st pân. Nu vrea s dea nici ună ăban.

– Dar dac s-ar investi nişte bani în repara ii, ar fi recupora i foarte repede.ă ţ ţ– Toate au dec zut prea mult. Ar trebui investit o sum mare şi st pânulă ă ă ă

n-ar consim i niciodat . Se gândeşte numai la economii. De altfel, ştiu destul deţ ă

precis ce se va petrece, când el nu va mai fi: tinerii domni vor vinde domeniul

cât mai repede cu putin . Aşteapt doar ca s -şiţă ă ă46

dea duhul. Am auzit spunându-se c vor pune mâna pe o frumoasă ă gr mad de bani, dup ce el va muri.ă ă ă

– E chiar foarte bogat? întreb Lucy.ă– "Galanteriile Crackenthorpe"? Aşa se numeşte firma. B trânul domn,ă

tat l domnului Crackenthorpe a înfiin at-o. El ştia ce vroia. A t cut avere şi aă ţ ă

construit casa asta. A b gat mul i bani aici, dar nu era zgârcit. Nu avea nici oă ţ

înclina ie de a fi un zgârâie-brânz . Cum se spune, a fost dezam git de ambiiţ ă ă

b ie i. Le-a dat o educa ie bun , i-a trimis la studii... la Oxford şi altele; a vrut să ţ ţ ă ă scoat din ei adev ra i gentlemani. Dar ei se ineau mândri şi nu au dorit s intreă ă ţ ţ ă

în breasl . Col mai mic s-a c s torit cu o actri şi ar avut un accident de maşină ă ă ţă ă pontru c o conducea beat. Col mare, actualul proprietar, nu s-a în eles cu tat lă ţ ă

s u. A tr it mult în str in tate, a cump rat o gr mad de statui p gâne şi le-aă ă ă ă ă ă ă ă

trimis pe rând acas . Nu era aşa de zgârcit în tinere e... asta 1-a apucat maiă ţ

târziu. Nu, nu ave i cum s -i în elege i po el şi po tat l s u.ţ ă ţ ţ ă ăLucy îl asculta cu deosebit interes. B trânul se rezemase confortabil deă

perete şi manifesta mult chef s continue s -i relateze povestea familiei. Era clară ă

c prefera s stea de vorb decât s munceasc .ă ă ă ă ă– B trânul domn a murit înainte de r zboi. Avea o fire de speriat. Nuă ă

suporta s fie contrazis.ă

– Şi când a murit, actualul domn Crackenthorpe a venit s locuiasc aici?ă ă– Da. El cu familia sa. Copiii erau deja mari.

– Dar... asta nu înseamn înainte de primul r zboi mondial?ă ă– Nu, nu m-am referit la acela. El a murit în 1928. Lucy îşi d du seama că ă

1928 însemna tot "înainte de

r zboi".ă– Nu mai vreau s v mai re in din treab , spuse Lucy. Nici eu nu mai amă ă ţ ă

timp.

47

– Prea multe nu mai pot face, încerc gr dinarul s-o re in . Lumina e preaă ă ţ ă

proast , zise HiUman cu pu in entuziasm.ă ţDar Lucy nu se l s şi se întoarse în cas . O g si po Emma Crackenthorpeă ă ă ă

în hol citind o scrisoare. Tocmai sosise cu poşta de dup -amiaz .ă ă– Mâine vine nepotul meu, o anun ea. îşi aduce un prieten de scoal .ţă ă

Camera lui Alexander e deasupra vestibulului. In cea de-al turi va locui Jamesă

Stoddart-West. Folosesc baia de vizavi.

– Bine, domnişoar Crackenthorpe. Voi avea grij s fie preg titeă ă ă ă

camerele.

– Vor sosi înainte de prânz, ad ug Emma şov itoare. Cred c vor fi tareă ă ă ă

fl mânzi.ă– Aşa cred şi eu, îi d du Lucy dreptate. Ce zice i de o friptur de vac şiă ţ ă ă

tort de mere trampat cu sirop?

– Lui Alexander ii place mult tortul însiropat. B ie ii venir în diminea aă ţ ă ţ

urm toare. Amândoiăaveau p rul îngrijit piept nat, figuri angelice b nuitoare şi maniereă ă ă

minunate. Alexander Eastley era blond, cu ochi albaştri, Stoddard-West era

brunet şi purta ochelari.

în timpul prânzului au diseutat, în mod serios, despre diferite evenimente

din lumea sportului, de parc vorbeau de science fiction. L sau impresia unoră ă

profesori respectabili care tratau aspecte ale culturilor preistorice. în compara ieţ

cu ei, Lucy se sim ea tân r .ţ ă ăDup ce strânse masa şi sp l vasele, Lucy ieşi la aer: îi auzi po b ie iă ă ă ă ţ

zburdând po poluz . O lu şi ea din loc. Apoi se ab tu de la drum s caute po subă ă ă ă

nişte tufe dese de rododendroni. D du frunzele într-o parte şi se uit sub ele. Aşaă ă

merse de la un pâlc la altul. Pe când cerceta din nou po sub unul, ajutându-se cu

bastonul ei de golf, se trezi deodat cu amândoi.ă– C uta i ceva, domnişoar Eyelesbarrow? întreb politicos Alexanderă ţ ă ă

Eastley,

– O minge de golf, r spunse imediat Lucy. Mai bine zis, mai multe mingiiă

de golf. Am exersat pu in dup -amiezele şi am pierdut o mul ime. M-am gânditţ ă ţ

c ast zi ar trebui, în sfârşit, s m apuc s le caut.ă ă ă ă ă

– Dorim s v ajut m, spuse Alexander amabil.ă ă ă– Foarte dr gu din partea voastr , dar m gândeam c juca i fotbal.ă ţ ă ă ă ţ– Nu po i juca fotbal tot timpul, fu de p rere Stoddart-West Te încingi preaţ ă

tare. V place golful?ă– îmi place sportul acesta foarte mult, dar am pu ine ocazii s exersez.ţ ă– Pot s -mi închipui. Desigur, ave i mult treab . Mai şi g ti i, nu-i aşa?ă ţ ă ă ă ţ– Da.

– Dumneavoastr a i preg tit masa de prânz?ă ţ ă– Da. V-a pl cut ceea ce a i mâncat?ă ţ– Deosebit de mult, îi m rturisi cu convingere Alexander:ă– Ar trebui s -mi spune i ce prefera i mai mult s mânca i?ă ţ ţ ă ţ– Am putea servi o dat mere cu bezele? îmi plac cel mai multă– Desigur:

Alexander oft mul umit.ă ţ– Sub scar exist un set de golf, zise el. Am putea stabili trasee po poluz .ă ă ă

Co p rere ai, Stoddart?ă– Splendid! r spunse Stoddart-West.ăîncuraja i de Lucy, se duser s ia setul de golf. Când se întoarse maiţ ă ă

târziu spre cas , Lucy îi g si ocupându-se cu tot zelul s stabileasc traseele deă ă ă ă

joc, deşi nu erau de acord cu plasarea numerelor:

49

– Vrem s facem g uri mari şi mai mici, spuse Stoddart-West. Tare p cată ă ă

c numerele sunt aşa de ruginite. Abia se pot vedea.ă– Ave i nevoie de nişte vopsea alb , propuse Lucy. Poate le vopsi i mâine.ţ ă ţ– Bun idee! Alexander se lumin la fa . Cred c în "Şopronul cel lung" seă ă ţă ă

afl vreo cutie cu vopsele, po care zugravii au l sat-o acolo, în vacan a trecut .ă ă ţ ă

Vre i s vedem?ţ ă– Câre este "Şopronul cel lung"? întreb Lucy. Alexander indic o cl dire deă ă ă

piatr joas , întins ,ă ă ăaflat în apropierea drumului din spate, nu prea departe de cas .ă ă– E foarte vechl. De fapt nu e nici un fel de şopron, îi explic Alexander:ă

Dar, poate a fost vreodat unul şi s-a p strat numele de "Şopronul cel lung".ă ă

Bunicul zice c dateaz din era elisabetan , din secolul al 16-lea, dar sta e doară ă ă ă

un basm. A apar inut fostei case de po moşie, care se afla ini ial aici, pân cândţ ţ ă

str bunicul meu a d râmat-o şi în locul acesteia a construit casa asta nouă ă ă îngrozitoare.

Dup o scurt pauz continu :ă ă ă ă– în "Şopronul cel lung" sunt ad postite multe din lucrurile pe care buniculă

le-a colec ionat în str in tate şi le-a trimis acas , când era înc tân r.ţ ă ă ă ă ă

Majoritatea arat într-adev r înfior tor: Dar veni i, s v uita i m car o dat !ă ă ă ţ ă ă ţ ă ăLucy era bucuroas s -i înso easc pe b ie i.ă ă ţ ă ă ţ

Cl direa avea o uş grea, de stejar:ă ăAlexander întinse în sus mâna şi lu cheia, care atârna de un cui, ascunsă ă

de ieder . O b g în broasc , împinse uşa şi intrar to i trei.ă ă ă ă ă ţCând privi în jur, prima impresie po care Lucy şi-o f cu a fost c se aflaă ă

într-un muzeu uimitor de urât Dou busturi din marmor ale unor împ ra iă ă ă ţ

romani se holbau cu ochi de piatr . Lâng un perete se g sea un sarcofag dină ă ă50

porioada de deciin greco-roman . Lâng ei, o Venus goal pe un soclu îşiă ă ă

strângea faldurile veşmântului. în afara acestor opere de art , se vedeauă

depozitate scaune şi mese, tot felul de lucruri ca o maşin de cusut de mână ă

ruginit , dou g le i vechi, o pereche de perne de automobil mâncate de molii, oă ă ă ţ

banc din fier, vopsit în verde pontru gr din , care îşi pierduse un picior:ă ă ă ă– Mi se pare c acolo, în col , v zusem vopseaua, zise Alexander nesigur.ă ţ ăD du la o parte o perdea zdren uit . într-adev r g sir dou cutii deă ţ ă ă ă ă ă

vopsele, pensule uscate şi în epenite.ţ– Pentru ca pensulele s poat fi iar folosite e nevoie de terebentin , spuseă ă ă

Lucy.

Nu g sir terebentin , dar b ie ii se hot râr ce s ia şi Lucy îi încuraja.ă ă ă ă ţ ă ă ă

Poate se vor îndeletnici o vreme cu vopsirea numerelor de golf.

– Aici ar trebui odat t cut ordine în mod temeinic, murmur ea.ă ă ă– Nu-mi fac griji pentru asta, zise Alexander: Este înc prea devreme caă

şopronul s trebuiasc a fi folosit la ceva.ă ă– S atârn cheia din nou, afar de cui? Acolo st întotdeauna?ă ă ă– Da. Aici nu-i nimic de furat. Pe tine l-ar interesa obiectele alea groaznice

de marmor ? Şi apoi, cânt resc sigur o ton .ă ă ăLucy îi d du dreptate. Nu putea s nu se minuneze de gusturile imposibileă ă

ale domnului Crackenthorpe. P rea s se fi l sat condus de un instinct infailibil înă ă ă

alegerea celor mai proaste "opere de art " din diferite perioade.ăCând b ie ii plecar s -şi ia bicicletele, Lucy privi gânditoare în jur şi ochii iă ţ ă ă

se oprir -asupra sarcofagului.ăAşadar un sarcofag...

51

Deodat i se p ru cât de st tut mirosea în acest "muzeu". Evident, aici nuă ă ă

se aerisise de mult timp.

Cercet sarcofagul mai de aproape. Era închis cu un capac greu. Lucyă

st tea şi se gândea.ăIn cele din urm , lu o hot râre. Se duse la buc t rie, apuc un drug deă ă ă ă ă ă

fier şi se întoarse la şopron.

Nu a fost o treab uşoar , dar Lucy s-a st duit cu îndârjire s ridice pu ină ă ă ă ţ

capacul, ceea ce pân la urm a reuşit.ă ă

Când deschiz tura a fost suficient de mare, Lucy s-a uitat în interior şi aă

v zut ceea ce con inea...ă ţCapitolul VI 1.

Câteva minute mai târziu, foarte palid , Lucy p r si "Şopronul cel lung",ă ă ă

închise uşa şi atârn cheia la loc de cui.ăSe gr bi spre hangar, îşi lu maşina, conduse pân la poşt , parc , intr înă ă ă ă ă ă

cabin şi form un num r de telefon.ă ă ă– Aş putea vorbi cu Miss Marple?

– Se odihneşte deja. Sunte i domnişoara Eyelesbarrow?ţ– Da.

– Nu pot s-o deranjez, domnişoar . Exclus! B trâna doamn are nevoie deă ă ă

odihn .ă– Trebuie s-o trezi i. E ceva urgent.ţ– Nu cred..

– V rog, face i imediat aşa cum v spun.ă ţ ăCând vroia, Lucy putea vorbi pe un ton o elit. Florence se supuse vecii eiţ

autoritare.

Deodat se auzi vocea Ini Miss Marple:ă– Da, Lucy?

52

– A i avut dreptate, îi spuse Lucy, dup o scurt şov ial . Am g sit-o.ţ ă ă ă ă ă– Cadavrul unei femei?

– Da. Cadavrul unei femei într-o hain de blan . Zace într-un sarcofag deă ă

piatr într-un şopron care foloseşte combinat ca depozit şi muzeu de art . Chiară ă

în apropierea casei. Co trebuie s fac acum? S anun poli ia?ă ă ţ ţ– Da. Trebuie s anun a i poli ia. Imediat!ă ţ ţ ţ– Dar ce s le spun? Primul lucru pe care o s m întrebe va fi cum de mi-aă ă ă

venit ideea s ridic capacul unui sarcofag din piatr de vreo câteva zeci deă ă

kilograme. Trebuie s g sesc vreun motiv?ă ă– Nu, cel mai bine... sau mult mai bine ar fi s le spune i întregul adev r,ă ţ ă

r spunse Miss Marple.ă– Şi despre dumneavoastr ?ă– Fireşte. Despre toate.

împotriva voin ei sale, lui Lucy îi venea s râd :ţ ă ă– Pentru mine asta e foarte simplu, zise ea, dar cei de la poli ie nu or sţ ă

cread aşa uşor:ăPuse receptorul la loc, aştept o clip , dup care sun la postul de poli ie.ă ă ă ă ţ– Tocmai am descoperit la Rutherford Hali un cadavrul. Se afl într-ună

sarcofag în aşa – numitul "Şopron lung".

– Poftim? Co spune i acolo?ţ

Lucy repet cele spuse şi, aşa cum se aştepta s sune urm toareaă ă ă

întrebare, îşi declar numele.ăApoi se întoarse la Rutherford, îşi parc maşina în hangar şi intr în cas .ă ă ăîn hol r mase o clip pe loc şi se gândi.ă ăApoi d du din cap hot rât şi se îndrept spre bibliotec , unde domnişoaraă ă ă ă ă

Crackenthorpe tocmai îşi ajuta tat l s dezlege cuvinte încrucîşate din "Times".ă ă53

– Pot s v vorbesc o secund , domnişoar Crackenthorpe?ă ă ă ăEmma clipi. Avea o expresie speriat . Deşi probabil se temea, Lucy vroiaă

s -i spun considerând ca fiind de datoria el.ă ă– Cu mine vorbeşti, fat ! exclam iritat b trânul domn Crackenthorpe.ă ă ăLucy i se adres Emmei:ă– Aş dori s v vorbesc numai dumneavoastr , singur .ă ă ă ă– Ce s-a întâmplat? Vorbi i s aud şi eu! Emma se ridic şi se îndrept spreţ ă ă ă

uş .ă– O clip , tat !ă ă– Ce obr znicie! explod domnul Crackenthorpe. Emma ieşi în hol, Lucy oă ă

urm şi închise uşa după ăea.

– Despre ce e vorba? întreb Emma. Dac ave i prea mult de lucru, acumă ă ţ

c b ie ii sunt aici, aş putea s v ajut şl...ă ă ţ ă ă– Nu e vorba de asta. N-am vrut s vorbesc în prezen a tat luiă ţ ă

dumneavoastr , deoarece ştiu c este bolnav. Şocul ar putea avea urm ri graveă ă ă

pontru el. Tocmai am g sit cadavrul unei femei ucise în sarcofagul din "Şopronulă

cel lung".

Emma Crackenthorpe se holb la ea, nevenindu-i s cread . ă ă ă a

– în sarcofag? O femeie ucis ? Dar este absolut im-posibil!ă– M tem c sta e adev rul. Am anun at la poli ie. Cei de-acolo ar trebuiă ă ă ă ţ ţ

s soseasc în orice moment.ă ăEmma se înroşi uşor.

– Ar fi trebuit s -mi spune i mie mai întâi... şi apoi s telefona i la poli ie.ă ţ ă ţ ţ– Scuza i-m !ţ ă54

– N-am auzit când a i telefonat... Privirea Emmei se îndrept sprt telefonulţ ă

care se afla po masa din hol.

– Am ^unat de la poşt .ă– Co ciudat! De ce nu de-aici? Lucy se gândi repede la un r spuns:ă– M-am temut c b ie ii ar putea fi prin apropiere şi m-ar auzi. De aceea nuă ă ţ

am vrut s telefonez din hol.ă– Da... desigur... în eleg... vin? Vreau s zic cei de la poli ie?ţ ă ţ

– Au şi sosit, anun Lucy, c ci tocmai atunci se oprise, în fa a uşii de laţă ă ţ

intrare, o maşin scrâşnind din frân , cu sirena iuind în toat casa.ă ă ţ ă2. *

– Scuza i-m ... regret nespus c a trebuit s v cer aşa ceva, spuseţ ă ă ă ă

comisarul de poli ie Bacon.ţO sprijini de bra pe Emma Crackenthorpe, când p r sir împreunţ ă ă ă ă

"Şopronul cel lung". Era alb la fa , ar ta bolnav , dar mergea inându-seă ţă ă ă ţ

dreapt .ă– Sunt sigur c n-am mai v zut-o niciodat pe femeia aceea.ă ă ă ă– V suntem foarte recunosc tori, domnişoar Crackenthorpe. Asta e totă ă ă

ceea ce doream s ştiu. Poate ar fi bine s v culca i!ă ă ă ţ– Trebuie s m duc la tata. I-am telefonat doctorului Quimpor, de îndată ă ă

ce am auzit de problema asta. Medicul e acum la el.

Doctorul Quimper ieşea din bibliotec tocmai când ei treceau prin hol. Eraă

un b rbat înalt, cu o înt işare foarte robust , cu o fire deschis , degajat ,ă ăţ ă ă ă

natural , pe care pacien ii s i o pre uiau foarte mult.ă ţ ă ţEl şi comisarul se salutar cu o înclinare a capului.ă55

– Domnişoara Crackenthorpe a avut de îndeplinit o datorie dur , nepl cut ,ă ă ă

zise Bacon.

– Curajos din partea dumneavoastr , domnişoar Emma, o l ud medicul,ă ă ă ă

b tând-o uşor cu mâna po um r: ?ute i suporta multe, asta am ştiut întotdeauna.ă ă ţEmma ii zâmbi recunosc toare şi intr în bibliotec .ă ă ă– Femeia asta este o comoar , observ doctorul, uitându-se în urma ei.ă ă

P cat c nu s-a c s torit! Isp şeşte faptul c are singura fire de femeie într-oă ă ă ă ă ă

familie format numai din b rba i. Cealalt sor s-a eliberat şi s-a c s torit cândă ă ţ ă ă ă ă

avea – dac nu greşesc – şaptesprezece ani. Domnişoara Emma ar fi fost o so ieă ţ

şi o mam excelent .ă ă– ine prea mult la tat l ei bolnav, spuse comisarul Bacon.Ţ ă– Nu ine peste m sur la el, dar are instinctul anumitor femei care seţ ă ă

str duiesc s -i fac ferici i pe b rba ii din familie. Ştie c tat lui îi place să ă ă ţ ă ţ ă ă ă pretind c e bolnav, aşa c îl las s -şi joace rolul şi se poart cu el de parc ară ă ă ă ă ă ă

fi suferind. Şi pe fra ii ei ştie cum s -i ia. Aceştia pun mare pre po judecata ei. O,ţ ă ţ

da, este o femeie foarte în eleapt . Dar, spune i-mi, domnule comisar, ave iţ ă ţ ţ

nevoie de mine? A i dori s v d şi eu cadavrul, dup ce Johnstone a terminat cuţ ă ă ă

el? (Johnstone era medicul legist). Poate c a fost pacienta mea!ă– Da, chiar v-aş ruga s vede i moarta, domnule doctor: Dorim, în modă ţ

firesc, s încerc m s-o identific m. Este absolut exclus s -1 deranj m peă ă ă ă ă

b trânul domn Crackenthorpe? Ar fi pentru el o lovitur prea puternic ?ă ă ă– Lovitur ? Dimpotriv ! N-o s mi-o ierte niciodat , nici dumneavoastr ,ă ă ă ă ă

nici mie, dac nu-1 l s m s arunce o privire în sarcofag. Este foarte ner bd tor:ă ă ă ă ă ă

Este cea mai senza ional poveste care i s-a întâmplat în ultimii cinsprezece aniţ ă

sau mai mult... şi nu-1 cost nimic.ă– Chiar nu este serios bolnav?

56

– Are şaptezeci şi doi de ani, r spunse doctorul. Asta e realmente de ceeaă

ce sufer . Face, uneori, crize de reumatism. Dar cine nu le are? Le numeşteă

inflama ii ale încheieturilor, artrit . Dup ce m nânc simte, câteodat , palpita iiţ ă ă ă ă ă ţ

– ceea ce, în fond, nu e de mirare – şi de aceea afirm c e bolnav de inim . Dar,ă ă ă

haide i! S vedem cadavrul. M aşteapt o privelişte dezolant ?ţ ă ă ă ă– Johnstone apreciaz c femeia trebuie s fie moart deja de dou -treiă ă ă ă ă

s pt mâni.ă ă– Aşadar, foarte dezolant.

Doctorul se apropie de sarcofag şi privi în untru cu o curiozitateă

profesional . Ceea ce numise "privelişte dezolant " nu p ru s -1 tulbure într-ă ă ă ăatât.

– N-am mai v zut-o niciodat . Nu a fost pacienta mea. Nici nu-mi amintescă ă

s-o fi întâlnit vreodat în Brackhampton. Odat trebuie s fi ar tat foarte bine.ă ă ă ăIeşir din nou la aer curat. Doctorul Quimper se uit la "Şopronul cel lung".ă ă– Aşadar, aici a i g sit-o. într-un sarcofag! Fantastic idee! Cine aţ ă ă

descoporit-o?

– Domnişoara Lucy Eylesbarrow.

– Noua servitoare? Dar cum de i-a venit s cotrob ie în sarcofag?ă ă– Tocmai asta m gândesc s-o întreb, r spunse comisarul Bacon furios. Dară ă

s revenim la domnul Crackenthorpe: dori i...?ă ţ– Am s -1 aduc.ăDomnul Crackenthorpe, înf şurat cu un şal, sosi cu paşi destul de iu i,ă ţ

înso it de doctor:ţ– Scandalos! mârâia el tare. Pur şi simplu, scandalos! Am adus sarcofagul

de la Floren a. Trebuie s fi fost prin 1908 sau 1909.ţ ă– Aduna i-v puterile! îl avertiz doctorul. Ceea ce se afl în fa aţ ă ă ă ţ

dumneavoastr nu este pl cut.ă ă57

– Oricât de bolnav aş fi, trebuie, totuşi, s -mi fac datoria, nu-i aşa?ăO foarte scurt vizit la "Şopronul cel lung" îi fu suficient. Cu o grabă ă ă

vizibil p r si locul neprimitor:ă ă ă– N-am v zut-o niciodat în via a mea! spuse. De-a dreptul scandalos!ă ă ţSe întoarser cu to ii spre cas .ă ţ ă3.

Dup ce Lucy conduse poli ia în "Şopronul cel lung" şi ii înştiin a pe scurtă ţ ţ

despre descoperirea sa, se retrase discret în fundal. Nu-şi f cea nici o iluzie că ă

pentru ea problema se încheiase. Se în elegea de la sine c poli ia nu terminase,ţ ă ţ

în nici un caz, cu ea.

Tocmai sfârşise preg tirile de pus cartofii la fiert, când fu anun at că ţ ă ă inspectorul Bacon ar dori s -i vorbeasc . Puse deoparte castronul mare cu apă ă ă s rat în care se aflau feliile de cartofi şi-1 urm pe poli istul care o conduse laă ă ă ţ

comisar. La invita ia acestuia, lu loc şi r spunse liniştit la întreb ri.ţ ă ă ă ăîşi spuse numele, adresa din Londra şi ad ug de laă ăea:

– V voi da nişte nume şi adrese unde am lucrat ca s v pute i informaă ă ă ţ

despre mine, dac dori i s şti i mai multe.ă ţ ă ţBacon a fost impresionat de aceste nume: printre ele erau un amiral, un

rector al Colegiului Oxford şi o doamn de la curtea regal .ă ă– Aşadar, domnişoar Eylesbarrow, v-a i dus în aşa -numitul "Şopron lung"ă ţ

dup nişte vopsea. E adev rat? Şi dup ce a i luat vopseaua, a i intrat înă ă ă ţ ţ

buc t rie, a i g sit o rang de fier, a i ridicat capacul sarcofagului şi a iă ă ţ ă ă ţ ţ

descoperit cadavrul. Co a i c utat, de fapt, în sarcofag?ţ ă58

– Un cadavru, r spunse Lucy.ă– A i c utat un cadavru şl... l-a i g sit! Nu este, oare, asta o povesteţ ă ţ ă

uîmitoare?

– O, da, este o poveste nimitoare. Poate ar trebui s v explic toateă ă

problemele.

– Chiar v rog!ăLucy îi povesti exact toate întâmpl rile care o conduseser laă ă

extraordinara ei descoperire.

Comisarul rezum relatarea ei şi spuse din cale afar de indignat:ă ă– Deci a i fost angajat de o doamn mai în vârst şi v-â i asumat misiuneaţ ă ă ă ţ

s v lua i o slujb în casa aceasta ca s c uta i un cadavru? E corect?ă ă ţ ă ă ă ţ– Da.

– Cine este aceast doamn în vârst ?ă ă ă– Miss Jane Marple. în prezent locuieşte la Brackhampton, Madison Road

nr.4.

Comisarul îşi not datele.ă– Şi v aştepta i ca eu s cred bazaconia asta? Lucy rosti blând:ă ţ ă– De fapt, nu, pân când nu vorbi i cu Miss Marple şi nu ob ine i de la eaă ţ ţ ţ

confirmarea faptelor. ✓

– Desigur c voi sta de vorb cu ea. Trebuie s fie cu adev rat icnit .ă ă ă ă ţ ăLucy şi-a propus s fie atent ce face, deoarece, în fond, nu era vorba deă ă

vreun semn de sl biciune spiritual , din moment ce se dovedise c avuseseă ă ă

dreptate. în loc de ast spuse:ă

– Ce v-a i gândit s -i spune i domnişoarei Crackenthorpe? Despre mine,ţ ă ţ

vreau s zic?ă– De ce m întreba i?ă ţ– în ceea ce o priveşte pe Miss Marple, i-am îndeplinit îns rcinarea, c ci amă ă

g sit cadavrul pe care-1 c utam la dorin a ei. Dar sunt înc în slujba domnişoareiă ă ţ ă59

Crackenthorpe, sunt doi b ie i înfometa i în cas şi, probabil, curând, voră ţ ţ ă

ap rea şi al i membri ai familiei, dup ceea ce s-a petrecut aici. Are nevoie deă ţ ă

ajutor în gospod rie. Dac îi povesti i acum c mi-am luat slujba deoareceă ă ţ ă

vroiam s caut un cadavru, atunci e foarte posibil s m concedieze. Nu-iă ă ă

spune i, ca s -mi fac mai departe datoria şi s -i fiu util .ţ ă ă ăComisarul o privi str pungând-o cu privirea.ă– Deocamdat nu am s men ionez înc nimic nim nui despre afacereaă ă ţ ă ă

asta. V promit s nu încep cercet rile. Desigur, trebuie s in seama că ă ă ă ţ ă

dumneavoastr a i descoperit totul.ă ţLucy se ridic .ă– V mul umesc. Atunci m întorc la buc t rie şi îmi v d mai departe deă ţ ă ă ă ă

treab , ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.ăCapitolul VII 1.

Cel mai bine ar fi s chem m Scotland Yardul aici. ă ă Ce p rere ave i, Bacon?ă ţ

Şeful poli iei se uit întreb tor la comisarul Bacon.ţ ă ă– Femeia nu provine din regiunea noastr , sir, r spunse el. Avem un temeiă ă

s credem – lenjeria ei st martor – c e, probabil, str in . Normal, ad ug elă ă ă ă ă ă ă ă

repede, deocamdat , n-am s fac cunoscut nimic. O p str m pentru noi până ă ă ă ă dup autopsie.ă

Comandantul încuviin .ţă– Stabilirea cauzei decesului din partea medicului legist va fi doar o

formalitate?

– Da. Am vorbit cu medicul legist.

– Pentru când este programat ?ă60

– Pentru mâine. Dup câte aud, vor apare şi ceilal i membri ai familieiă ţ

Crackenthorpe la constatarea cauzei decesului. S-ar putea ca vreunul dintre ei să identifice moarta. Aşa c vor fi cu to ii aici.ă ţ

Se uit po o list ă ă rye care o avea în mân .ă– Harold Crackenthorpe, care joac un anume rol de businessman laă

Londra. Alfred – nu ştiu exact cu ce se îndeletniceşte de fapt. Cedric – singurul

din familie care tr ieşte în str in tate. E pictor! Comisarul rosti cuvântul acestaă ă ă

pe un ton care exprima dezaprobarea fa de asemenea persoane. Comandantulţă

râse încet, pe sub musta .ţă

– Nu exist deci nici ă UL motiv s se presupun c familia Crackenthorpe ară ă ă

pi tea avea veva de-a face cu omorul, nu-i aşa? întreb el.ă– Nu, cu excep ia faptului c moarta a fost g sit pe p mântul şi domeniulţ ă ă ă ă

lor, r spunse comisarul Bacon. Desigur, exist posibilitatea ca "artistul" familieiă ă

s identifice moarta. Dar ce se poate spune despre relatarea aceasta smintită ă referitoare la cele v zute a se fi petrecut în compartimentul din tren.ă

– Da, adev rat. A i stat de vorb cu b trâna doamn ... cum se numeşte?ă ţ ă ă ă

Arunc o privire po o list ce se afla în fa a sa. Miss Marple?ă ă ţ– Da. ine cu insisten la povestea ei. Dac este într-o ureche sau nu, astaŢ ţă ă

nu ştiu, dar sus ine, cu seriozitate, c prietena sa a v zut totul cu adev rat. Suntţ ă ă ă

totuşi de p rere c nu ar fi aiureli pe care le invent , cu pl cere, doamnele maiă ă ă ă

în vârst , ca de exemplu, c ar fi v zut în gr din farfurii zbur toare sau spioniă ă ă ă ă ă

ruşi în biblioteca de unde împrumut c r i. Dar un lucru este cât se poate deă ă ţ

clar: a angajat-o, într-adev r, po tân ra, care e servitoare aici, cu misiunea de aă ă

c uta cadavrul. Şi domnişoara şi-a dus sarcina la bun sfârşit.ă61

– Şi ea a g sit, cu adev rat, un cadavru, sublinie comandantul. Pe cuvânt,ă ă

este o poveste cu totul neobişnuit . Marple, Miss Jane Marple – numele mi-eă

cunoscut de undeva... în orice caz, voi lua leg tura cu Scotland Yardul. Cred că ă ave i dreptate când sus ine i c nu e vorba de un caz care s aib de-a faceţ ţ ţ ă ă ă

numai cu localnicii... dar n-am vrea ca asta s fie înc de pe acum cunoscut.ă ă

Deocamdat s spunem presei cât mai pu in cu putin .ă ă ţ ţă2.

Stabilirea cauzei decesului de c tre medicul legist a fost o pură ă formalitate. Nu a g sit pe nimeni care ar fi putut identifica moarta. Lucy a trebuită

s relateze cum g sise cadavrul şi expertiza medical a fost: moarte prină ă ă

strangulare. Dup aceea procedurile s-au terminat.ăEra o zi rece, vântoas . Familia Crackenthorpe a p r sit sala, în careă ă ă

avusese loc stabilirea cauzei decesului. Cu to ii erau cinci: Emma, Codric, Harold,ţ

Alfred şi Bryan Eastley, so ul fiicei moarte, Edith. Se mai aflau domnul Wimborne,ţ

şeful firmei de avoca i, care se ocupa de problemele juridice ale familieiţ

Crackenthorpe. îşi d duse osteneala s vin de la Londra numai ca s fie de faă ă ă ă ţă la expertiza medical . Micul grup r mase o clip înghe at pe trotuar: Se adunaseă ă ă ţ

o gr mad de oameni, care nu puteau fi ignora i; fuseser atraşi de ştirileă ă ţ ă

picante despre "Cadavrul din sarcofag", puse în circula ie atât de presaţ

londonez cât şi de cea local .ă ăUn murmur trecu prin mul ime: Uit -i...ţ ăEmma spuse ner bd toare:ă ă– Am vrea s plec m de-aici!ă ăMaşina mare închiriat – un Daimler – ap ru. Emma se urc şi ii f cu semnă ă ă ă

şi Lucyei. Urmar domniiă

62

Wimborae, Codric şi Harold. Bryan Eastley spuse: îl iau pe Alfred în maşina

mea. Şoferul închise portiera şi Daimlerul era po punctul de a porni când Emma

strig :ă– Opreşte! Uit -i şi pe b ie i!ă ă ţB ie ii nu luaser în seam protestele ei energice de a r mâne laă ţ ă ă ă

Rutherford Hali şi acum se iviser , brusc, rânjind cu gura pân la urechi.ă ă– Am venit cu bicicletele, le explic Stoddart-West. Poli istul a fost foarteă ţ

cumsecade. Ne-a l sat s intr m în sal , unde a trebuit s r mânem mai înă ă ă ă ă ă

spate. Sper s nu v sup ra i, domnişoar Crackenthorpe, ad ug el politicos.ă ă ă ţ ă ă ă– Nu se sup r deloc, r spunse Codric în locul surorii sale. O dat eştiă ă ă ă

tân r: A i fost pentru prima oar la o astfel de expertiz ?ă ţ ă ă– A fost destul de dezam gitor, zise Alexander: Totul s-a desf şurat atât deă ă

rapid.

– Nu putem sta şi p l vr gi aici, se sup r Harold. S-a adunat o mul ime deă ă ă ă ă ţ

oameni. Poftim, şi fotografi!

Spuse câteva cuvinte şoferului şi maşina porni. B ie ii t cur semn cuă ţ ă ă

mâna.

– Totul a mers prea repede! remarc Codric. Asta cred ei, copii t r minte!ă ă ă

Abia acum începe totul.

– E foarte nepl cut. Cât se poate de nepl cut, observ Harold. M tem...ă ă ă ăîl privea pe domnul Wimborne, care-şi strângea buzele sub iri şi cl tinaţ ă

dezgustat din cap.

– Sper, spuse el cump nindu-şi cuvintele, c întreaga afacere îşi va g siă ă ă

curând o explica ie mul umitoare. Poli ia îşi cunoaşte meseria. Cu toate acesteaţ ţ ţ

trebuie s v m rturisesc c Harold are dreptate – este o întâmplare cât se poateă ă ă ă

de nefericit .ăîn timp ce vorbea, se uita la Lucy şi în privirea sa se putea citi, în mod clar,

neîncrederea: "Dac aceast tân ră ă ă ă63

n-ar fi scotocit pe-acolo, pe unde nu avea ce c uta, nu> s-ar fi întâmplată

toate astea" p rea el s spun .ă ă ăLui Harold Crackenthorpe i se transmise acest sentiment, sau o impresie

foarte asem n toare:ă ă– Apropo... domnişoar ... hm... domnişoar Eylesbarrow, ce v-aă ă

determinat, în fond, s v uita i în sarcofag?ă ă ţLucy se minunase, deja, în t cere, cum de nici un membru al familiei nuă

avusese înc ideea s-o descoas despre asta. Se aşteptase s fie prima întrebareă ă ă

pe care aveau s i-o pun cei de la poli ie.ă ă ţCedric, Emma, Harold şi domnul Wimborne îşi îndreptar ochii spre ea.ăNormal, îşi avea de mult timp preg tit r spunsul.ă ă

– De fapt, spuse ea pu in cam t r g nat, nici eu îns mi nu prea ştiu... Amţ ă ă ă ă

sim it nevoia ca muzeul, sau cum trebuie s -1 numesc, s fie odat orânduit şiţ ă ă ă

cur at temeinic. Şi mi-a venit deodat – f cu o scurt pauz – am depistat unăţ ă ă ă ă

miros ciudat şi cât de poate de nepl cut...ăEa calculase bine. To i au fost de acord, când i-au auzit m rturisirea, cţ ă ă

mirosul îi trezise pe bun dreptate închipuiri nepl cute...ă ă– Da, da, normal, murmur domnul Wîmborne, trei s pt mâni, a spusă ă ă

medicul legist... Cred c ,am face cu to ii mai bine s nu ne mai gândim laă ţ ă

am nunte. O privi pe Emma, care devenise foarte palid , încercând s-oă ă

îmb rb teze. Nu uita i, continu el, c acea tân r nefericit nu a avut nimic de-ă ă ţ ă ă ă ă ăa face cu nici unul dintre voi.

– Cum pute i fi aşa sigur de asta? întreb Cedric. Lucy Eyelesbarrow îlţ ă

studie interesat . Deosebireaăputernic dintre cei trei fra i era izbitoare. Codric – un b rbat înalt, avea oă ţ ă

fa p mântie, br zdat de vreme şi p r negru neîngrijit. Venise neras de laţă ă ă ă ă

aeroport şi, chiar dup ce se r sese pentru a merge la constatarea cauzeiă ă64

decesului, purta aceleaşi haine în care sosise şi care p reau a fi singureleă

po care le poseda: pantaloni vechi din flanel gri şi un sacou cârpit, destul de

uzat. Ar ta ca un artist boem coborât de po scen .ă ăFratele s u, Harold, era, spre deosebire de ei, întruchiparea perfect a unuiă ă

gentleman din City şi a directorului unei importante firme comerciale. Era înalt,

cu o purtare foarte corect . P rul s u negru începuse s albeasc pe la tâmple şiă ă ă ă ă

avea musta . Purta un costum închis, ce-i st tea impecabil şi la care îşi asortaseţă ă

o cravat gri, de nuan a perlei. Ar ta ceea ce reprezenta: un om de afaceriă ţ ă

inteligent, de sucees. Acum tocmai observa po un ton rece:

– Z u, Cedric, mi se pare o remarc foarte nepotrivit .ă ă ă– Nu în eleg de ce? Totuşi, moarta a fost g sit în şopronul nostru. Corn deţ ă ă

a ajuns acolo?

Domnul Wimborne tuşi...

– Probabil a venit... hm... la o întâlnire, opina el. Dup câte aud, era înă

general cunoscut faptul c cheia atârna de un cui deasupra uşii.ăîn tonul lui se distingea clar c nici el nu credea într-o asemeneaă

întâmplare. Suna aşa de evident încât Emma, scuzându-se, spuse:

– Deoarece în "Şopronul cel lung" nu se afl nimic care ar putea fi furat,ă

l s m cheia în cui. Ni se pare mai comod şi n-am v zut de ce ar fi trebuit să ă ă ă

schimb m acest obicei...ăVorbise mecanic, ca şi cum gândurile îi c l toreau în alt parte.ă ă ăCedric o întreb uimit:ă– Co s-a întâmplat, surioar ? Te sup r ceva? Harold se încrunt şiă ă ă ă

remarc iritat:ă

– Cum po i s întrebi aşa ceva, Cedric!ţ ă65

– E firesc. O tân r , necunoscut nou , a fost ucis în "Şopronul cel lung"ă ă ă ă ă

(ceea ce sun a melodram victorian ) şi, bineîn eles, c Emma a avut un şocă ă ă ţ ă

când a auzit. Dar ea a fost întotdeauna o fat în eleg toare... de aceea nu preaă ţ ă

în eleg de ce se fr mânt din cauza asta. Pân la urm te obişnuieşti cu toate.ţ ă ă ă ă– P i tocmai, la unii oameni dureaz mai mult pân când se obişnuiesc cuă ă ă

o crim , ceea ce nu pare s fie carul cu tine, r spunse acru Harold. M tem c oă ă ă ă ă

crim e la ordinea zilei în Maîlorca şl.„ă– Ibiza, nu Maîlorca.

– E acelaşi lucru.

– Nu prea. E cu totul o alt insul . Harold continu netulburat:ă ă ă– Dup cum reiese, pentru tine, care tr ieşti prin rile sudice cu sângeleă ă ţă

înfierbântat, asta pare a fi ceva obişnuit, în timp ce noi, aici în Anglia, lu mă

lucrurile acestea în mod serios. De altfel, ceea ce mai voiam s zic, Cedric... să ă apari la o expertiz medical public îmbr cat astfel...ă ă ă ă

– Ce are îmbr c mintea mea? Este comod .ă ă ă– Nu este potrivit .ă– Ei asta-i! Oricum sunt singurele haine pe care le-am adus cu mine. Nu mi-

am f cut, mai întâi, bagajul, ci m-am gr bit s vin încoace s fiu de ajutoră ă ă ă

familiei mele la clarificarea acestei întâmpl ri cam dureroase. Sunt pictor şiă

pictorilor le plac hainele comode.

– Mai continui înc s pictezi?ă ă– Ascult , Harold, dac zici c încerc s mai pictez... Domnul Wimborne îşiă ă ă ă

drese glasul, tuşind puternic:

– E o discu ie inutil , îi întrerupse pe cei doi fra i, pe un ton de reproş.ţ ă ţ

Spune-mi, drag Emma, aş mai putea fi, cumva, de folos, înainte de a mă ă întoarce la Londra?

Emma Crackenthorpe r spunse iute:ă66

– A i fost deosebit de amabil c v-a i deplasat pânţ ă ţ ăaici.

– Câtuşi de pu in. Mi s-a p rut recomandabil ca s fie de fa cineva laţ ă ă ţă

expertiza medical şi care s vegheze la dest şurarea acesteia în interesulă ă ă

familiei. Am discutat în cas cu comisarul. Nu m îndoiesc c aceast problemă ă ă ă ă sup r toare se va clarifica foarte curând. Mi se" pare destul de evident cum s-auă ă

petrecut lucrurile. Cheia de la "Şopronul cel lung" atârna afar lâng uş . Astaă ă ă

trebnie s fi ştiut mult lume. Este cât se poate de plauzibil ca acest spa iu s fiă ă ţ ă

fost ales, câteodat , în lunile de iarn , drept loc de întâlnire de c tre perechileă ă ă

de îndr gosti i. S-a ajuns la o ceart şi vreun tân r şi-a pierdut cump tul. A fostă ţ ă ă ă

îngrozit când a v zut ceea ce f cuse şi atunci, când i-a c zut privirea peă ă ă

sarcofag, i-a venit brusc ideea c acesta ar fi minunat pontru îngropareaă

cadavrului.

Lucy se gândi în sinea ei: "Da, asta sun foarte conving tor: Ideea seă ă

apropie de adev r". Cedric continu :ă ă– Dac porechea de îndr gosti i a fost din apropiere, atunci pare totuşiă ă ţ

ciudat c nimeni dintre oamenii prezen i la constatarea cauzei decesului n-aă ţ

putut s-o identifice po fat .ă– Ne afl m abia la începutul anchetei. în mod sigur, nu va mai dura multă

pân când moarta va fi identificat . Desigur, este posibil ca f ptaşul s tr iască ă ă ă ă ă în partea locului, iar fata s provin din alt parte.ă ă ă

– Dac aş fi o fat care aş vrea s m întâlnesc cu un tân r, nu prea aş fiă ă ă ă ă

dispus s vin într-un şopron al naibii de friguros şi aşezat destul de izolat, seă ă

amestec Cedric. Aş alege ca loc de întâlnire pl cut un cinematograf. N-a iă ă ţ

prefera acelaşi lucru şi dumneavoastr , domnişoar Eylesbarrow?ă ă67

– Chiar trebuie s discut m toate detaliile astea? întreb Harold, pe un tonă ă ă

plâng re .ă ţMaşina opri în fa a intr rii principale de la Rutherford Hali şi to i coborâr .ţ ă ţ ăCapitolul VIII 1.

Când domnul Wimborne ritr în bibliotec r mase oarecum uimit. în afarţ ă ă ă ă de comisarul Bacon, po care-1 cunoştea de-acum, se mai afla înc un str in,ă ă

ar tos şi blond.ăComisarul Bacon f cu prezent rile.ă ă– Acesta este inspectorul criminalist Craddock de la New Scotland Yard,

spuse el.

– New Scotland Yard? Hm! Sprâncenele domnului Wimborne se arcuir aă

uimire.

Dermot Craddock, un b rbat cu maniere elegante, lu cuvântul:ă ă– S-a considerat oportun s fim chema i aici, domnule Wimborne.ă ţ

Deoarece reprezenta i familia Crackenthorpe, mi se pare de cuviin s vţ ţă ă ă încredin m anumite informa ii.ţă ţ

Nimeni nu se pricepea mai bine ca inspectorul Craddock s ofere o f râmă ă ă de adev r şi s lase, totuşi, impresia c ar fi dezv luit întregul adev r.ă ă ă ă ă

– Cred c nu ave i nimic împotriv , comisare Bacon? continu , aruncându-iă ţ ă ă

o privire colegului s u.ăComisarul Bacon se declar de acord şi nimeni nu observ c cei doi seă ă ă

în eleseser dinainte.ţ ă– Situa ia se prezint astfel, începu Craddock. Avem motive s credem cţ ă ă ă

moarta nu avea domiciliul aici, în regiune, c a venit, în mai multe rânduri, de laă

Londra

68

încoace şi, cu câtva timp în urm , a sosit din str in tate. Dar de aceastaă ă ă

nu suntem chiar siguri – din Fran a.ţ– Aşa este, explic Bacon, comandantul a considerat c ar fi mai bme caă ă

Scotland Yardul s se ocupe de cercet ri.ă ă– Nu pot decât s sper c problema va fi curând clarificat , spuse domnulă ă ă

Wimborne. F r îndoial , v da i seama c toate aceste lucruri produc mareă ă ă ă ţ ă

sup rare familiei. Dac problema nu-i priveşte personal în nici un fei, atunci...ă ăEl se opri, dar inspectorul Craddock termin fraza:ă– Atunci nu este absolut deloc pl cut s consta i c o femeie ucis a fostă ă ţ ă ă

descoperit pe terenul şi domeniul propriu. Sunt de acord cu dumneavoastr . Aşă ă

dori acum s schimb câteva cuvinte cu diferi ii membri ai familiei...ă ţ– Dar, serios, nu v d...ă– Co mi-ar putea ei spune? Probabil nimic interesant... dar nu se ştie

niciodat . în mod sigur, pot afla totul de la ei, domnule Wimborne.ă

Dumneavoastr ne-a i putea povesti câte ceva despre casa şi familia aceasta.ă ţ– Dar ce are asta de-a face cu faptul c o tân r din str in tate vine aici şiă ă ă ă ă

se las omorât ?ă ă– Tocmai asta e, r spunse Craddock. De ce a venit încoace? A avut ea,ă

vreodat , mai înainte, anumite leg turi cu aceast cas ? De exemplu, s-a aflată ă ă ă

ea cândva în serviciul familiei? Sau a venit deoarece a vrut s se întâlneasc cuă ă

cineva care a locuit odat la Rutherford Hali?ăDomnul Wimborne sublinie rece c Rutherford Hali era din anul 1884, deă

când Josiah Crackenthorpe îl construise şi intrase în posesia familiei

Crackenthorpe.

– Şi actualul proprietar, domnul Luther Crackenthorpe, nu s-a gândit

niciodat s vând Rutherford Hali?ă ă ă69

– Nu are posibilitatea s-o fac , r spunse sec avocatul. Prevederileă ă

testamentare i-o interzic.

– Poate îmi povesti i ceva despre testamentul tat luiţ ăs u?ă– Dar de ce?

Inspectorul Craddock râse:

– Ca s m scuti i de osteneala de a arunca o privire po cale profesional .ă ă ţ ăPlin de zel şi zâmbind posomorât, domnul Wimborne îi îndeplini dorin a.ţ– Doream numai s subliniez c prezentarea condi iilor testamentare mi seă ă ţ

pare inutil . Dar cum vre i! Testamentul, pe care tat l actualului proprietar de laă ţ ă

Rutherford Hali, Josiah Crackenthorpe, 1-a l sat nu este secret. Averea sa foarteă

important este administrat de o societate tutelar . Dobânzile le primeşte fiul,ă ă ă

Luther, pe tot timpul vie ii. Dup moartea sa, capitalul va fi împ r it, în mod egal,ţ ă ă ţ

copiilor lui Luther: Edmund, Cedric, Harold, Alfred, Emma şi Edith. Edmund a

c zut în r zboi şi Edith a murit acum doi ani, aşa încât, dup decesul lui Lutheră ă ă

Crackenthorpe, banii vor fi împ r i i între Cedric, Harold, Alfred, Emma şi fiulă ţ ţ

Edithei, Alexander Eastley,

– $i casa?

– Revine fiului cel mai mare, dac mai e în via , sau moştenitorilor s i.ă ţă ă– Edmund Crackenthorpe a fost însurat?

– Nu.

– Atunci Rutherford Hali va reveni...?

– Urm torului fiu n scut – Cedric.ă ă– Şi domnul Luther Crackenthorpe porsonal nu dispune de ea?

– Nu.

– Nu este cam neobîşnuit? întreb inspectorul Craddock. Am impresia că ă tat l s u nu-1 prea pre uia.ă ă ţ

70

– Aici ave i dreptate, r spunse domnul Wimborne. B trânul Josiah a fostţ ă ă

dezam git de fiul s u mai mare, deoarece nu a manifestat nici un fel de interesă ă

pentru familie sau pentru vreun soi de afaceri. Luther şi-a petrecut timpul

c l torind în str in tate şi colec ionând obiecte de art . B trânul Josiah nu 1-aă ă ă ă ţ ă ă

în eles. De aceea şi-a l sat averea genera iei urm toare.ţ ă ţ ă– Deocamdat , membrii viitoarei genera ii nu au nici un venit, adic îşiă ţ ă

câştig existen a singuri sau tat l îi între me. Pe de alt parte, tat l lor are ună ţ ă ţ ă ă

venit considerabil, dar nu poate dispune de capital. Este corect ce spun?

– Absolut corect. Dar ce are asta de-a face cu uciderea tinerei necunoscute

din str in tate r mâne un mister pentru mine.ă ă ă– Nu are nimic de-a face, conchise inspectorul Craddock. Am vrut s mă ă

informez despre situa ie.ţDomnul Wimborne îl privi aspru. V dit eliberat, seăridic :ă– Tare aş vrea s m întorc acum la Londra. Sau mai dori i s şti i ceva?ă ă ţ ă ţInspectorul Craddock cl tin din cap.ă ă– Nu, mul umesc, domnule Wimborne. Asta ar fiţtotul.

Dând din cap, şi cu paşi m sura i, avocatul p r si biblioteca.ă ţ ă ă2.

Dup întoarcerea de la exportiza medical , Lucy se duse degrab înă ă ă

buc t rie s preg teasc dejunul. Deodat ap ru Bryan Eastley.ă ă ă ă ă ă ă– Pot s v ajut cu ceva? se interes el.ă ă ă71

Lucy îl privi gânditoare. Venise cu propria-i maşinu la constatareaţă

decesului şi înc nu avusese suficient timp s -şi fac o p rere despre el.ă ă ă ă

îi pl cu cu adev rat. Putea s aib în jur de treizeci de ani, avea p ră ă ă ă ă

castaniu, ochi cam trişti şi o musta eap n .ţă ţ ă ă– E dr gu aici, zise şi oft .ă ţ ăCum Lucy, în clipa aceea, nu mai avea nimic urgent de f cut, îl observ cuă ă

mai mult aten ie.ă ţ– Ce e dr gu ? Aici în buc t rie?ă ţ ă ă– Da. îmi aminteşte de buc t ria noastr de-acas ... de când eram copil.ă ă ă ăLui Lucy i se p ruse c Bryan Eastley are un aer del s tor, sceptic. Când îlă ă ă ă

privea, acum, mai de aproape, îşi d du seama c era mai în vârst decât seă ă ă

gândise la început. Trebuia s mearg pe patruzeci de ani. Era greu s -1 vezi înă ă ă

postura de tat al lui Alexander. îi aducea aminte de numeroşi pilo i tineri, peă ţ

care-i cunoscuse în timpul r zboiului, când la vârsta de paisprezece ani totul teă

impresioneaz atât de puternic, oe dezvoltase şi crescuse în atmosfera de după ă r zboi. Avea sentimentul c Bryan nu se dezvoltase mai departe, c r m seseă ă ă ă ă

neatins de scurgerea anilor: Urm toarele sale cuvinte îi confirmar această ă ă impresie. Se aşezase po col ul mesei de la buc t rie.ţ ă ă

– E o lume dificil , zise el. Nu vi se pare? Adic e greu s - i g seşti un loc înă ă ă ţ ă

ea. Mai ales când n-ai fost crescut pentru ea.

Lucy îşi aduse aminte de ceea ce aflase de la Emma.

– A i fost pilot pe bombardier, nu-i aşa? Şi a i primit o înalt distinc ie? îlţ ţ ă ţ

întreb .ă– Tocmai asta e! Primeşti o medalie şi de aceea oamenii se str duiesc s - iă ă ţ

ofere ceva comod, s - i dea un post şi tot aşa mereu. Foarte dr gu din parteaă ţ ă ţ

lor: Dar

72

toate sunt slujbe de stat în birou şi nu eşti preg tit. Dac aş avea doară ă

ceva capital...

Se opri şi c zu pe gânduri. Cum Lucy nu spunea nimic, continu :ă ă– N-a i cunoscut-o chiar deloc pe Edie, so ia mea? Nu, sigur c nu. Ea eraţ ţ ă

cu totul altfel decât restul familiei, decât fra ii ei. în primul rând era mai tân r .ţ ă ă

Spunea întotdeauna c b trânul e un zgârâie-brânz . Şi aşa este cu adev rat.ă ă ă ă

înnebunit dup bani. Şi doar nu poate s ia nimic cu el când o s moar . Totul vaă ă ă ă

fi împ r it între copiii lui. Partea lui Edie îi revine, normai, lui Alexander. Dar elă ţ

trebuie s aştepte pân va împlini 21 de ani. Mai înainte nu primeşte banii.ă ăîn clipa aceasta intrar zgomotoşi, roşii la fa şi abia tr gându-şi sufletulă ţă ă

Alexander şi Stoddart-West.

– Hello, Paps! strig Alexander prieteneşte. Deci aici te ascunzi. Pune-te peă

treab , atunci! Face i pudding Yorkshire, domnişoar Eyelesbarrow?ă ţ ă– Da!

– Fein! Stoddart-West str lucea de fericire.ă– G teşte de minune, se t li Alexander.ă ă

Lucy avu pentru o clip impresia c cei doi îşi schimbaser rolurile.ă ă ă

Alexander îi vorbea ca un tat prietenos fiului s u.ă ă– Putem s v ajut m, domnişoar Eylesbarrow? întreb politicos Stoddart-ă ă ă ă ă

West.

– Da, a i putea s m ajuta i. James vrei s suni gongul? Şi tu, Alexander,ţ ă ă ţ ă

eşti bun s duci tava asta în sufragerie? Sunte i amabil s lua i fripturile,ă ţ ă ţ

domnule Eastley? Eu vin cu cartofii şi puddingul de Yorkshire.

Domnul Wimborne se afla în hol punându-şi m nuşile când Emma aă

coborât repede treptele.

73

– Chiar nu dori i s r mâne i la prânz, domnule Wimborne? Tocmai neţ ă ă ţ

aşez m la mas .ă ă– Nu, mul umesc. Am o întâlnire important la Londra şi trenul are vagon-ţ ă

restaurant.

– A i fost foarte amabil c a i venit, îi spuse Emma gânditoare.ţ ă ţCoi doi ofi eri ieşeau din bibliotec . Domnul Wimborne îi lu mâna Emmei.ţ ă ă– Nu trebuie s v face i griji, domnişoar Crackenthorpe, îi spuse el.ă ă ţ ă

Acesta este inspectorul criminalistic Craddock de la New Scotland Yard, care va

prelua cazul. Se întoarce la 2:15 şi ar dori atunci s v adreseze nişte întreb ri.ă ă ă

Poate are nevoie de câteva puncte de reper pentru ancheta sa. Dar cum vă spuneam, nu trebuie s v face i griji. îl privi pe Craddock întreb tor: S -i repetă ă ţ ă ă

domnişoarei Crackenthorpe ceea ce mi-a i relatat?ţ– Bineîn eles.ţ– Domnul inspector Craddock zicea c e vorba, mai mult ca sigur, de oă

crim care dep şeşte perimetrul poli iei locale. Femeia omorât trebuie s fiă ă ţ ă ă

venit de la Londra şi era, dup toate aparen ele, str in .ă ţ ă ăEmma Crackenthorpe întreb repede:ă– Str in ? Fran uzoaic ?ă ă ţ ăDomnul Wimborne f cuse precizarea numai ca s-o linişteasc pe Emma.ă ă

Dar. reac ia ei îl surprinse. Craddock îi arunc o privire fulger toare Emmei.ţ ă ăSe întreb cum de putuse ajunge atât de brusc la concluzia c moartaă ă

fusese fran uzoaic şi de ce gândul acesta o neliniştea.ţ ă74

Capitolul IX 1.

Singurii care au ştiut s aprecieze cu adev rat şi s înfulece zdrav nă ă ă ă

mâncarea gustoas preg tit de Lucy au fost cei doi b ie i şi Cedrică ă ă ă ţ

Crackenthorpe, pe care împrejur rile ce reclamaser întoarcerea sa în Angliaă ă

p reau s nu-1 fi tulburat deloc. L sa impresia c nu prea lua în serios întreagaă ă ă ă

afacere. Acest comportament era, evident, contrar aştept rilor fratelui s u,ă ă

Harold. Acestuia din urm i se p rea crima un fel de insult personal adus laă ă ă ă ă

adresa familiei Crackenthorpe şi ar ta atât de indignat din aceast pricin încâtă ă ă

abia gust ceva. Şi Emma manc foarte pu in. Se vedea c e îngrijorat şiă ă ţ ă ă

nefericit . Alfred se cufundase în gânduri şi nu prea vorbea. Ar ta destul de bineă ă

cu fa a lunguia , întunecat şi ochii apropia i.ţ ţă ă ţDup prânz, cei de la poli ie se întoarser şi întrebar politicos dac ară ţ ă ă ă

putea schimba câteva cuvinte cu domnul Codric Crackenthorpe.

Inspectorul Craddock îl invit s ia loc.ă ă– Dup câte aud, domnule Crackenthorpe, tocmai v-a i înapoiat dină ţ

Baleare? începu el. Locui i acolo, nu-i aşa?ţ– Da. De şase ani. Pe Ibiza. îmi place mai mult decât ara aceastaţ

melancolic .ă– F r îndoial , acolo ave i mult mai mult soare decât noi, aici, remarcă ă ă ţ ă

inspectorul Craddock. Dup câte cunosc, a i mai fost o dat , recent, în patrie,ă ţ ă

mai exact, de Cr ciun. De ce a i considerat necesar ca, dup un interval atât deă ţ ă

scurt, s întreprinde i iar o c l torie at t de lung ?ă ţ ă ă ă ă75

– Am primit o telegram de la sora mea, Emma, r spunse Cedric. N-amă ă

avut niciodat aici o crim . N-am vrut s pierd ocazia. De aceea am venită ă ă– V intereseaz criininologia?ă ă– De ce un termen atât de sofisticat? M intereseaz pur şi simpluă ă

omorurile care pun problema "Cine 1-a comis?" şi, în general, ce scop s-a urm rită

Când am auzit acum, c aşa ceva s-a petrecut, hai s -i spunem, la uşa familieiă ă

mele, mi-am zis c o asemenea şans nu o s mai mi se iveasc , probabil,ă ă ă ă

niciodat , în toat via a mea. Mai m-am gândit c biata Emma poate are nevoieă ă ţ ă

de ceva ajutor, c ci acum trebuie s aib grij nu numai de b trân ci s fac faă ă ă ă ă ă ă ţă şi poli iei, ca, de altfel, la toate.ţ

– V în eleg. A i adulmecat prin apropiere satisfacerea setei de senza ională ţ ţ ţ

şi v-a i sim it, în acelaşi timp, responsabil din ra iuni familiale. Desigur, sora vţ ţ ţ ă va fi foarte recunosc toare, deşi şi ceilal i doi fra i ai dumneavoastr au venită ţ ţ ă

lâng ea.ă– Ar putea-o prea pu in însenina şi încuraja, sublinie Cedric. Harold este cuţ

totul buim cit. S trebuiasc el s aib de-a face cu uciderea unei muieriă ă ă ă ă

dubioase – asta nu-i o treab pentru un gentleman care joac un rol în City!ă ăCraddock îşi ridic uşor sprâncenele:ă– Era o muiere dubioas ?ă– Ei acum, dumneavoastr v pute i da mai bine seama. inând cont deă ă ţ Ţ

împrejur ri aşa mi s-a p rut probabil.ă ă– M gândesc c poate a i avea vreo idee cine ar fi moarta?ă ă ţ– Asculta i, inspeciore! Doar şti i sau colegul v va spune c n-am fost înţ ţ ă ă

stare s-o identific.

– Am zis doar dac ave i vreo b nuial , domnule Crackenthorpe. Chiară ţ ă ă

dac n-ai v zut niciodat mai înainteă ă ă

76

femeia, po i câteodat presupune cine a fost... sau cine ar fî putut fi?ţ ăCedric cl tin din cap.ă ă– Bate i degeaba apropouri. N-am nici cea mai vag idee. Vre i s insinua i,ţ ă ţ ă ţ

presupun, c ea ar fi venit la "Şopronul cel lung" deoarece stabilise o întâlnire cuă

vreunul dintre noi? Dar nu uita i c nici unul dintre noi nu locuieşte aici.ţ ă

Singurele persoane din cas au fost o femeie şi un b trân. Doar nu crede i, înă ă ţ

mod serios, c ea ar fi venit aici întrucât avea o întâlnire cu mult stimatul meuă

domn şi tat ?ă– Ne imagin m comisarul Bacon este de aceeaşi p rere cu mine c femeiaă ă ă

a avut odat , în vreun fel, leg tur cu casa. Asta, cu un anumit num r de ani înă ă ă ă

urm . Mai gândi i-v înc o dat , domnule Crackenthorpe, dac n-ar putea fiă ţ ă ă ă ă

aşa?

Cedric medita pu in şi apoi scutur din cap.ţ ă– Fireşte, am angajat, când şi când, str ini, ca aproape toat lumea. Dară ă

nu-mi trece prin cap nimeni. Mai bine i-a i întreba pe ceilal i. Ei ştiu mai bine caţ ţ

mine.

– Desigur c îi vom întreba. Craddock se l s pe sp tarul scaunului şiă ă ă ă

continu : Dup cum a i auzit la expertiza medical , cercet rile nu permită ă ţ ă ă

stabilirea, cu exactitate, a datei la care femeia a fost ucis . Trebuie s fie maiă ă

mult de dou s pt mâni şi mai pu in de patru. Aşadar, consider m c femeia aă ă ă ţ ă ă

fost omorât în jurul Cr ciunului. Mi-a i spus c a i venit de Cr ciun acas . Cândă ă ţ ă ţ ă ă

a i sosit în Anglia şi când a i plecat?ţ ţCodric cuget şi zise:ă– L sa i-m s m gândesc. Am luat avionul. Am sosit... sâmb t , înainteă ţ ă ă ă ă ă

de Cr ciun... aşadar, pe 21.ă– A i venit cu avionul direct din Mallorca? – Da. Am decolat la ora 5 şi amţ

ajuns la prânz.

– Şi când a i p r sit din nou Anglia?ţ ă ă77

– în vinerea urm toare, adic pe 27.ă ă– V mul umesc. Cedric rânji:ă ţ– Aşadar, din p cate, fac parte dîntre suspec i. Dar, pe cinstea mea,ă ţ

domnule inspector, strangularea tinerelor nu este un mod de a m distra deă

Cr ciun pe care s -1 prefer:ă ă– S sper m c nu, domnule Crackenthorpe. V mul umesc oricum. Asta ară ă ă ă ţ

fi tot.

Dup ce Codric închise uşa, Craddock i se adres lui Bacon:ă ă– Co p rere ave i despre el?ă ţ– Se poate confirma totul. Mie, personal, nu-mi place tipul. O bandă

pestri , artiştii ştia! Şi permanent înclina i s se ocupe de muieri dubioase.ţă ă ţ ă

Craddock râse.

– Nu-mi place nici cum se îmbrac , continu Bacon. Nici o scuz pentruă ă ă

felul în care se prezint . Cum po i s te duci aşa îa constatarea cauzei unuiă ţ ă

deces! Coi mai terfeli i pantaloni, cum de mult timp n-am mai v zut. Şi i-a iţ ă ţ

observat cravata? Ar ta ca un şnur vopsit. Dac m întreba i, n-aş fi sigur c n-ă ă ă ţ ăar fi în stare s stranguleze o femeie ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic.ă

– M rog, dar, oricum, n-a strangulat-o pe femeia asta c ci, dup cumă ă ă

rezult nu a p r sit Maîlorca înainte de 21. Dar se poate uşor verifica.ă ă ăBacon îl privea cercet tor:ă– Observ c nu ave i nici un dubiu în privin a datei exacte a crimei.ă ţ ţ– Nu, dorim ca, deocamdat , s l s m data în cea , îmi place întotdeaunaă ă ă ă ţă

ca, în faza de început a anchetei, s p strez ceva pentru mine.ă ăBacon d du aprobator din cap.ă– Aşa e cel mai bine – îl sco i la momentul oportun.ţ78

– Şi acum, zise Craddock, dorim s vedem ce ne poate spune despreă

chestiune corectul gentleman din City.

Harold Crackenthorpe a avut foarte pu in de spus. Era, contrar aştept rilor,ţ ă

un caz cât se poate de revolt tor: Se temea de ziare... Din câte auzise, reporteriiă

ceruser deja interviuri... Numai tam-tam... cât se poate de regretabil...ăHarold nu ducea frazele pân la cap t. St tea sprijinit de speteazaă ă ă

scaunului cu expresia unui om care se afl într-o atmosfer foarte obişnuit .ă ă ăîncercarea inspectorului de a scoate ceva de la el fu un eşec. Nu, nu avea

nici o idee cine ar fi sau ar fi putut fi femeia. Da, fusese de Cr ciun la Rutherfordă

Hali. Ajunsese abia în ajun, dar r m sese în weekend.ă ă– Asta ar fi tot, spuse inspectorul Craddock, t r s -i mai pun şi alteă ă ă ă

întreb ri. îi devenise repede foarte clar c nu avea la ce s se aştepte de laă ă ă

Harold Crackenthorpe.

Acum îl invitase pe Alfred, care intr în bibliotec cu o oarecare nonşalană ă ţă exagerat .ă

Când îl privi, Craddock avu uşorul sentiment c -1 mai v zuse deja o dat .ă ă ă

Dar pe unde? Fusese doar o fotografie într-un ziar? Oricum nu cu o ocazie

pl cut . Trebuie s fi fost în leg tur cu ceva dureros. îl întreb pe Alfred ceă ă ă ă ă ă

ocupa ii avea. R spunsul veni cu totul neaşteptat.ţ ă– Momentan, lucrez în domeniul asigur rilor. Pentru scurt timp, m-aă

interesat lansarea unui nou tip de maşin de vorbit. O descoporire care provoacă ă schimb ri radicale. Am câştigat foarte bine dup urma ei.ă ă

Inspectorul Craddock îl ascult plin de interes, în orice caz aşa l saă ă

impresia. Nimeni nu şi-ar fi închipuit c el studia cu aten ie costumul aparentă ţ

elegant al lui Alfred şi aprecia cu destul exactitate cât de pu in îl costase,ă ţ

îmbr c mintea lui Codric se uzase zdrav n, dar avuseseă ă ă

79

ini ial o croial bun şi stofa fusese excelent . Aici se vedea numai oţ ă ă ă

elegan ieftin care se recomanda singur . Craddock trecu în revist întreb rileţă ă ă ă ă

de rutin . Alfred se ar t interesat, poate, mai degrab , amuzat.ă ă ă ă– Este într-adev r posibil ca femeia s fi fost angajat odat aici – nu peă ă ă ă

post de camerist , deoarece m îndoiesc ca sora mea s fi avut vreodat aşaă ă ă ă

ceva. Poate c , în general, ast zi, nu se mai folosesc. Dar, bineîn eles, c e oă ă ţ ă

mul ime de treburi casnice care necesit ajutor din afar . Dar Emma n-aţ ă ă

recunoscut femeia şi atunci aceast supozi ie nu mai intr în discu ie, domnuleă ţ ă ţ

inspector, c ci Emma are o foarte bun memorie a figurilor: Dac femeia astaă ă ă

venea de la Londra... pentru ce b nui i c s-a întâmplat cazul?ă ţ ăPuse întrebarea într-o doar , dar ochii s i tr dau un interes deosebită ă ă

pontru r spuns.ăInspectorul Craddock cl tin din cap zâmbind. Alfred îl privi scrut tor.ă ă ă– De fapt nu vre i s spune i? Poate a i g sit biletul de întoarcere în geantaţ ă ţ ţ ă

ei. Aşa e?

– S-ar putea, domnule Crackenthorpe.

– Acum, s presupunem c ea venea de la Londra, c , probabil, b rbatul,ă ă ă ă

cu care a vrut s se întâlneasc , s-a gândit s foloseasc "Şopronul cel lung" caă ă ă ă

cel mai potrivit pentru o crim , c ci, bineîn eles, putea înşela orice aparen .ă ă ţ ţă

Evident, cunoaşte bine domeniul. Eu, în locul dumneavoastr , domnuleă

inspector, m-aş opri la înf işarea lui.ăţ– Asta şi fac, r spunse inspectorul Craddock liniştit, îi mul umi lui Alfred şiă ţ

îi d du drumul.ă– Şti i, îi spuse el lui Bacon, l-am mai v zut undeva pe omul sta...ţ ă ăComisarul Bacon îşi exprim p rerea:ă ă80

– Un tip dur... atât de dur încât, uneori, taie şi în carne vie... carnea lui.

2.

– Nu credeam c a i dori s m vede i, spuse Bryan Eastley, scuzându-se,ă ţ ă ă ţ

în timp ce st tea nehot rât în pragul uşii de la bibliotec ... c ci eu in mai multă ă ă ă ţ

de fundal decât de familie...

– Sunte i, dac nu greşesc, domnul Bryan Eastley, so ul Editheiţ ă ţ

Crackenthorpe, decedat .ă– Exact.

– Foarte amabil din partea dumneavoastr c a i venit din proprieă ă ţ

ini iativ . Presupun c şti i ceva şi a i putea s ne ajuta i într-un anumit mod.ţ ă ă ţ ţ ă ţ– Din p cate, nu. Aş vrea s v ajut. întreaga poveste este a dracului deă ă ă

curioas , nu vi se pare? Femeia vine încoace şi se întâlneşte, în toiul iernii, cu ună

anume individ, în şopronul gen vagon. N-ar fi pe gustul meu!

– Da, este într-adev r curios, consim i inspectorul Craddock.ă ţ

– Este adev rat c era str in ? Aşa se aude.ă ă ă ă– V conduce acest lucru la o anumit b nuial ? Inspectorul îl studie cuă ă ă ă

aten ie. Dar Bryan doar ridicţ ăzâmbind amabil din umeri.

– Nu, r spunse el. N-aş putea zice.ă– Poate era fran uzoaic , observ comisarul Bacon, pe un ton posomorât,ţ ă ă

când îi trecu asta în special prin cap.

Bryan p ru interesat.ă– Adev rat? Din Paris? Cl tin din cap. De fapt, atunci totul devine şi maiă ă ă

incredibil. Nu vi se pare? M refer la întâlnirea pe care trebuia s-o aib în şopron.ă ă

A i mai avut vreodat un caz asem n tor, în care ucigaşul s -şi ascund victimaţ ă ă ă ă ă

într-un sarcofag? O fi vreun om care

81

a dus o via normal . Poate sufer de un complex, se crede Caligula sauţă ă ă

altcineva?

Inspectorul Craddock nu acord aten ie acestei întreb ri. în scnimb,ă ţ ă

continu , aparent, in treac t:ă ă– Chiar nimeni din familie nu are rela ii în Fran a? Sau nu tr iesc acolo rudeţ ţ ă

po care s le cunoaşte i?ă ţ– Nu pe care s le cunosc eu, spuse Bryan. Harold e c s torit cu fiica unuiă ă ă

pair s r cit. Alfred nu prea pre uieşte femeile. Nu face altceva decât s seă ă ţ ă

îndeletniceasc cu afaceri necurate, care, de obicei, par cam incorect. Şi Cedric?ă

îmi imaginez c are în Ibiza vreo dou seneoritas pe care le învârte pe degeteă ă

cum vrea el. Cel mai adesea, femeile sunt înnebunite dup Codric. Şi de aceeaă

nu se rade întotdeauna şi arat de parc nu s-ar fi sp lat niciodat . Nu ştiu ce leă ă ă ă

atrage pe femei la el, dar sta este adev rul. Ceea ce v povestesc nu-i aşa că ă ă ă nu v ajut prea mult? Cred c Alexander ar putea s v fie de mai mult ajutoră ă ă ă ă

decât mine. El şi cu Stoddart-West umbl , în stil mare, dup urme şi amprente.ă ă

Aş jura c vor g si ceva.ă ăInspectorul Craddock îi spuse c asta i-ar bucura. Apoi, îi mul umi lui Bryană ţ

Eastley şi îl rug dac ar putea s-o trimit pe Emma Crackenthorpe.ă ă ă3.

Inspectorul Craddock o privi pe Emma Crackenthorpe cu mai mult aten ieă ţ

decât f cuse pân atunci. înc se mai gândea la expresia pe care o descoperiseă ă ă

pe fa a ei înainte de prânz.ţO femeie liniştit , nici proast , nici str lucitoare. Una dintre acele fiin eă ă ă ţ

feminine pl cute care se pricep cum s transforme o cas într-un c min, în careă ă ă ă

s domneasc oă ă82

atmosfer de armonie calm , f r s g seasc din partea b rba ilor vreoă ă ă ă ă ă ă ă ţ

recunoaştere de vreun fel.

Femeile ca ea sunt adesea subapreciate. Sub aparen a lor liniştit seţ ă

ascunde o t rie de caracter de care trebuie s ii seama. Poate, se gândiă ă ţ

Craddock, cheia secretului femeii moarte din sarcofag se g sea undeva, într-ună

col al creierului Emmei.ţîn timp ce-i treceau ideile astea prin cap, îi puse câteva întreb ri mai pu ină ţ

importante.

– Nu cred c ar mai fi ceva pe care nu i l-a i spus deja comisarului Bacon,ă ţ

observ el. Nu e nevoie s v deranjez cu întreb ri inutile.ă ă ă ă– V rog s m întreba i tot ce dori i.ă ă ă ţ ţ– Aşa cum v-a spus domnul Wimborne, am ajuns la concluzia c femeia ceaă

moart nu provine din acest inut. Asta ar putea s v consoleze, dară ţ ă ă

identificarea ei, care ar fi trebuit s ne fie de folos, a îngreunat şi mai multă

lucrurile.

– N-avea nimic la ea? Nici o geant ? Nici un act? Craddock cl tin din cap.ă ă ă– Nici o geant , nimic în buzunarele hainelor:ă– Şi nu ave i nici o idee de unde provenea? Corn se numea?ţCraddock se gândi în sinea sa: "Ea ar putea şti... prea ine cu tot dinadinsulţ

s afle cine era femeia. De ce ar interesa-o atât de mult? Sunt convins c Baconă ă

are, în mod sigur, aceeaşi impresie, şi el este un observator foarte atent..."

– Nu ştim nimic despre ea, r spunse. De aceea, sper m ca cineva dintreă ă

dumneavoastr s ne ajute. Sunte i sigur c nu ne-a i putea ajuta? Chiar dacă ă ţ ă ă ţ ă nu a i recunos-cut-o, ar fi posibil ca, gândindu-v mai bine, s şti i cine era.ţ ă ă ţ

I se p ru c , o clip , întârzie, înainte de a r spunde:ă ă ă ă83

– N-am nici cea mai vag b nuial . Imperceptibil, inspectorul Craddock îşiă ă ă

schimbăatitudinea. Numai tonul s u mai aspru o dovedea.ă– Când domnul Wimborne v-a spus c femeia este str in , de ce a iă ă ă ţ

presupus c ar fi fran uzoaic ?ă ţ ăEmma nu se l s încol it . îşi ridic doar uşor sprâncenele.ă ă ţ ă ă– Am presupus eu asta? Da, aşa e. Realmente nu ştiu de ce am f cut-o, dară

eşti mai întotdeauna înclinat s crezi c str inii trebuie s fie francezi, atâtaă ă ă ă

vreme cât nu cunoşti adev rata lor na ionalitate. Majoritatea str inilor de aici,ă ţ ă

din ar , sunt francezi, nu-i aşa?ţ ă– N-aş putea afirma asta, domnişoar Crackenthorpe. în orice caz, în zileleă

noastre, nu mai e aşa. Avem str ini de atâtea na ionalit i: italieni, germani,ă ţ ăţ

austrieci şi, apoi, to i scandinavii...ţ– Da. Ave i perfect dreptate.ţ ă– N-a i avut un motiv mai întemeiat s crede i c femeia era probabilţ ă ţ ă

fran uzoaic ?ţ ăNu se gr bi s repete afirma ia. Se gândi pu in şi scutur hot rât din cap.ă ă ţ ţ ă ă ă

– Nu, r spunse ea. Nu cred absolut deloc c am avut un motiv anume.ă ăPrivirea ei liniştit , f r s clipeasc , o întâlni pe a inspectorului. Craddockă ă ă ă ă

se întoarse c tre inspectorul Bacon care se aplec şi puse o pudrier emailat peă ă ă ă

mas .ă– Cunoaşte i pudriera asta, domnişoar Crackenthorpe?ţ ăO lu în mân şi o studie.ă ă– Nu. în mod sigur nu este a mea.

– Şi nu ave i idee cui i-a apar inut? – Nu.ţ ţ ■

– Atunci, deocamdat , nu mai e nevoie s v mai deranj m.ă ă ă ă84

Zâmbi uşor, se ridic şi p r si biblioteca. Din nou, Craddock avu impresia –ă ă ă

poate, de data asta, era simpl închipuire – c ea se cam gr bise, r suflaseă ă ă ă

uşurat , ca şi cum c uta s se pun cât mai repede cu putin la ad post şi să ă ă ă ţă ă ă evite, astfel, alte întreb ri.ă

– Crede i c ştie ceva? întreb Bacon. Inspectorul Craddock d du dinţ ă ă ă

umeri.

– într-un anumit stadiu al anchetei, eşti înclinat s crezi c to i ştiu maiă ă ţ

mult decât vor s povesteasc .ă ă– Şi, de obicei, ştiu mai mult, sublinie Bacon, pe baza propriei mele

experien e. Numai c , rareori, are ceva de-a face cu cazul propriu-zis. De celeţ ă

mai multe ori e vorba de mici nereguli din cadrul familiei sau de anumite lucruri

pe care oamenii s-au str duit s le îngroape şi pe care nu le doresc s le scoată ă ă ă la lumina zilei.

– Da, ştiu. Acum, oricum...

Ceea ce inspectorul Craddock ar mai fi vrut s spun , nu a mai avută ă

ocazia, c ci uşa se întredeschise şi un domn Crackenthorpe cât se poate de jignită

p şi în bibliotec :ă ă– Frumoas situa iei mârâi el. Scotland Yardul soseşte aici şi nu consideră ţ ă

deloc de cuviin a s se adreseze, în primul şi în primul rând, capului familiei!ţ ă

Cine e aici st pânul casei? Vre i s -mi spune i? Cine e st pân aici?ă ţ ă ţ ă– Fireşte c dumneavoastr , domnule Crackenthorpe, încerc domnulă ă ă

Craddock s -1 linişteasc , în timp ce se ridica. Dar am auzit c i-a i fi povestită ă ă ţ

deja comisarului Bacon aproape tot ceea ce şti i şi, apoi, s n tateaţ ă ă

dumneavoastr fiind foarte şubred , n-am vrut s v deranj m prea mult.ă ă ă ă ă

Doctorul Quimper a spus...

– Desigur... desigur... s n tatea mea nu e prea bun . Dar în ceea ce îlă ă ă

priveşte pe doctorul Quimper, aşa se poart o adev rat bab ... e un medică ă ă ă

excelent care

85

în elege cazul meu... dar i-ar pl cea s m io în vat . Are o idee fix înţ ă ă ă ţ ă ă ă

privin a mânc rii. Câte nu mai m-a întrebat de Cr ciun, când m-am sim it camţ ă ă ţ

r u. Vroia s ştie ce mâncasem, cine g tise şi cine m servise. Numai prostii!ă ă ă ă

Chiar dac nu sunt un om pe deplin s n tos, m simt destul de activ ca s vă ă ă ă ă ă ajut atât cât îmi st în putere. O crim în propria mea cas ! Sau, oricum, peă ă ă

p mântul şi domeniul meu! "Şopronul cel lung" este, de altfel, o cl direă ă

interesant , în stil elisabetan. Arhitectul din partea locului contest asta, dar nuă ă

ştie ce vorbeşte. A fost construit cel mai târziu în 1580. Dar s nu mai discut mă ă

despre asta. Co-a i dori s afla i de la mine? Co teorie v-a i format?ţ ă ţ ţ– Este înc prea devreme s dezvolt m teorii, domnule Crackenthorpe.ă ă ă

înc ne str duim s afl m cine era femeia.ă ă ă ă– O str in , b nui i?ă ă ă ţ– Da, aşa credem.

– O spioan de temut?ă– Pu in probabil, aş zice.ţ– A i zice! Prostii! Oameni de- ştia sunt peste tot. Se infiltreaz . Nu în elegţ ă ă ţ

de ce guvernul îi las s p trund în ar . Probabil s-a ocupat cu spionajulă ă ă ă ţ ă

industrial. Cu siguran !ţă– La Brackhampton?

– Fabrici exist peste tot. Chiar şi în apropierea domiciliului meu, în spateleă

terasamentului de cale ferat .ăCraddock îi arunc lui Bacon o privire întreb toare. Acesta r spunse:ă ă ă– Cutii de tinichea.

– De unde a i putea şti ce fac în realitate? Nu trebuie crezut cu uşurinţ ţă ceea ce- i povestesc oamenii. Dar, bine! Dac nu era spioan , ce era atunci?ţ ă ă

Crede i, cumva, c ea a avut vreo leg tur cu vreunul dintre stima ii mei fii? înţ ă ă ă ţ

discu io ar intra, în primul rând, Alfred. Harold,ţ86

nu. El este prea prev z tor: Şi Cedric nu se oboseşte s tr iasc în araă ă ă ă ă ţ

asta. în regul , poate c fust a venit dup Alfred. A fost urm rit de vreun omă ă ă ă ă ă

violent, care credea c ea are o întâlnire cu Alfred, şi a omorât-o. Co pasere ave iă ţ

de asta?

Inspectorul Craddock r spunse, cu diploma ie, c ar fi, într-adev r, o teorieă ţ ă ă

care ar trebui luat în considerare. Dar sublinie faptul c domnul Alfredă ă

Crackenthorpe n-o recunoscuse.

– Ptiu! Frica! Nimic altceva! Alfred a fost întotdeauna un om laş. Minte,

minte de stinge apele. Nici unul dintre b ie ii mei nu e bun de ceva; doar nişteă ţ

vulturi care aşteapt s mor. Acesta este singurul lor scop în via . Chicetl. Dară ă ţă

n-au decât s aştepte. N-am de gând s mor s le fac pe plac. Asta e tot ce vă ă ă ă

pot spune... Am obosit. Trebuie s m întind.ă ăIeşi din bibliotec .ă– O rela ie a lui Alfred? spuse Bacon, cl tinând din cap. Dup p rerea mea,ţ ă ă ă

b trânul a intuit bine. Eu personal consider exclus. Alfred este, poate, în multeă

privin e un client în care nu po i avea încredere, dar nu e omul pe care îl c ut m.ţ ţ ă ă

M gândesc mai mult la cel din avia ie.ă ţ– Bryan Eastley?

– Da. Am avut, din când în când, ocazia s -1 întâlnesc pe tip. Oameniiă

aceştia suni, cum s-ar zice, f r patrie în lume, au avut, prea devreme în via aă ă ţ

lor, de-a face cu moartea şi enervarea. Acum, via a li se pare prea blând şiţ ă

nemul umitoare. Şi noi suntem vinova i c nu ne-am purtat cu ei aşa cum ar fiţ ţ ă

trebuit s-o facem. Totuşi, nu prea ştiu unde am greşit. Acum, iat -i, numai trecută

şi f r viitor: Şi sunt oameni care pot risca oricând. Individul obişnuit caut dină ă ă

instinct siguran a... mai pu in din imbolduri morale cât din în elepoiune. Darţ ţ ţ

oamenii de care v vorbeam înainte nu au team . Cuvântul siguran nu faceă ă ţă

parte din

87

vocabularul lor: Dac Eastley a avut o leg tur cu o femeie şi a vrut să ă ă ă scape de ea... Se opri şi d du neajutorat din umeri. Dar de ce s fi avut el dorin aă ă ţ

s-o omoare ca s scape de ea? Şi, apoi, dac omori o femeie, n-o aşezi tocmai înă ă

sarcofagul socrului! Nu, dac m-a i întreba: nici unul dintre ei nu are nimic de-aă ţ

face cu crima. Dac ar fi fost implica i în asta, nu şi-ar fi dat osteneala să ţ ă

ascund cadavrul – cum s-ar zice – dup uşa casei. Mai ave i altceva de f cută ă ţ ă

aici?

Craddock neg , dup care Bacon îi propuse s -1 conduc la Brackhamptonă ă ă ă

s serveasc la el o ceaşc de ceai. Inspectorul Craddock refuz invita ia subă ă ă ă ţ

pretextul c ar dori s viziteze o veche cunoştin .ă ă ţăCapitolul X 1.

Miss Marple îl privi pe inspectorul Dermot Craddock zâmbind mul umit .ţ ă– Atât de mult m bucur, zise ea, c v-au predat dumneavoastr cazulă ă ă

acesta. Am sporat asta.

– Când am primit scrisoarea dumneavoastr , m-am dus imediat la şef.ă

Oricum auzise deja c cei din Brackhampton doreau s -i ajut m, deoarece erauă ă ă

evident de p rere c omuciderea nu se limita numai la localnici. Şeful a ascultată ă

cu interes ceea ce i-am povestit de la dumneavoastr . Dac în eleg bine, aflase,ă ă ţ

de la naşul meu, multe despre dumneavoastr .ă– Prea bunul sir Henry! murmur Miss Marple cu delicate e.ă ţ– Mi-a spus c e vorba de o poveste cam icnit , care ar fi fost descoperită ţ ă ă

de dou doamne mai în vârst , care, contrar tuturor îndoielilor, se dovediseă ă

adev rat şiă ă88

deoarece, în plus, o cunoşteam pe una dintre aceste doamne, vroia s -miă

încredin eze cazul. Şi aşa am ajuns aici. Acum, drag Miss Marple, dup cumţ ă ă

vede i, nu mi-am adus nici un om cu mine. Ve i considera, po bun dreptate, cţ ţ ă ă

nu e vorba de vreo vizit oficial . Aş dori doar s st m de vorb , în mod pl cut.ă ă ă ă ă ă

Miss Marple râse.

– Co vi s-a povestit de fapt?

– Cred c tot. Cunosc relatarea ini ial a prietenei dumneavoastr , doamnaă ţ ă ă

McGillicuddy, t cut poli iei din St. Mary Mead. Ştiu de înştiin area conductoruluiă ă ţ ţ

şi de epistola trimis de prieten func ionarului c ilor ferate din Brackhampton.ă ă ţ ă

S-au întreprins toate cercet rile necesare atât de cei de la c ile ferate cât şi deă ă

c tre poli ie. Dar nu exist nici o îndoial c dumneavoastr , cu o îndemânareă ţ ă ă ă ă

fantastic , i-a i b tut cu un atu mai mare.ă ţ ă– Nu cu un atu, îl corect cu modestie Miss Marple. De altfel, aveam ună

avantaj foarte mare. Nimeni, în afar de mine, n-o cunoştea pe Elspethă

McGillicuddy. Nu exista nici un martor care s fi putut atesta povestea ei. Şi apoi,ă

când nu se reclam dispari ia nici unei femei, bineîn eles c s-a presupus c eă ţ ţ ă ă

vorba de o poveste fantezist inventat de o b trân doamn . Dar eu o cunoscă ă ă ă ă

pe doamna McGillicuddy!

– Sper c o voi cunoaşte şi eu de asemenea, r spunse inspectorul. Aş fiă ă

vrut s nu fi plecat în Coylon. Oricum, am aranjat s se vorbeasc cu ea acolo.ă ă ă– Ra ionamentul meu nu e defel original, relu discu ia Miss Marple. Totulţ ă ţ

se g seşte la Mark Twain; doar şti i povestea b iatului care a g sit calul! Şi-a zisă ţ ă ă

c trebuie s se duc acolo unde calul s-ar fi dus de unul singur: Aşa a procedată ă ă

şi a g sit calul.ă– V-a i întrebat, aşadar, ce a i fi t cut, dup ce a i fi comis o crimţ ţ ă ă ţ ă

groaznic , cu sânge rece? Craddock priviă89

gânditor fa a uşor roşie a b trânei doamne cam stânjenite. Desigur, înţ ă

sinea dumneavoastr ...ă– Seam n cu o chiuvet , cum îi place nepotului meu Raymond s zic , îlă ă ă ă ă

complet Miss Marple, dând din cap animat . Dar îi r spund, de fiecare dat , să ă ă ă ă nu conteste faptul c o chiuvet de buc t rie reprezint un lucru casnic comodă ă ă ă ă

care ar trebui s fie foarte igienic.ă– A i putea merge ceva mai departe? Pune i-v în postura ucigaşului şiţ ţ ă

spune i-mi unde este acum.ţMiss Marple oft .ă– Aş vrea s-o pot face. Dar n-am nici o idee... absolut nici o idee. Dar

trebuie s fie cineva care a locuit la Rutherford Hali sau îl cunoaşte foarte bine.ă– Ave i dreptate. Dar asta deschide o foarte larg perspeciiv . Un întreg şirţ ă ă

de femei, care se duceau acolo ziua ca s munceasc . De asemenea, mult lumeă ă ă

a venit şi a plecat. To i cunoşteau "Şopronul cel lung" şi nu era un secret cţ ă cheia atârna deasupra uşii. Desigur, mul i mai ştiau c în untru se afla un fel deţ ă ă

muzeu şi un sarcofag! Oricine ar fi auzit de el, s-ar fi putut gândi c e un loc bună

de ales pentru ascunderea unui cadavru.

– F r îndoial . V d câte greut i întâmpina i.ă ă ă ă ăţ ţ– N-o s ne atingem niciodat elul, zise Craddock, atâta timp cât nuă ă ţ

ajungem s stabilim identitatea decedatei.ă– Şi asta ar putea fi dificil.

– Dar vom reuşi, deşi va mai dura o vreme. Verific m toate informa iileă ţ

care corespund dispari iei unei femei cam de vârsta ei. Pân acum nu avemţ ă

nimic care s se potriveasc descrierii. Haina ei de blan era foarte ieftin şiă ă ă ă

fusese cump rat dintr-un magazin din Londra. Sute de mantouri de genulă ă

acesta au fost vândute în ultimele trei luni. Nici o vânz toare nu a putută

recunoaşte moarta dup fotografie şi nu e de mirare c ci a fost achizi ionat cuă ă ţ ă

pu in timp înainte de Cr ciun. Celelalte obiecte deţ ă90

îmbr c minte provin din str in tate. Cu prec dere din Paris. Am luată ă ă ă ă

leg tura cu Parisul şi au început şi acolo cercet rile. Mai devreme sau mai târziu,ă ă

cineva va sesiza sau va da un anun c o rud sau o chiriaş a disp rut. Trebuieţ ă ă ă ă

doar s aştept m.ă ă– Pudriera n-a folosit deci la nimic?

– Din p cate, nu. Este un articol care se vinde cu sutele în Rue de Rivoli. Eă

foarte ieftin . Apropo, ar fi trebuit s-o fi predat imediat poli iei... sau, mai bineă ţ

zis, domnişoara Eylesbarrow nu trebuia s-o fi re inut.ţMiss Marple cl tin din cap.ă ă– Nici o clip n-a fost vorba despre comiterea vreunei nereguli, remarc ea.ă ă

Când o tân r , în vreme ce exerseaz jucând goli, g seşte o pudrier veche, deă ă ă ă ă

mic valoare, nu e nevoie s alerge imediat cu ea la poli ie, nu-i aşa? Missă ă ţ

Marple t cu o scurt pauz , dup care continu pe un ton hot rât: Eu amă ă ă ă ă ă

considerat c e mult mai în elept s g seasc mai întâi moarta.ă ţ ă ă ăInspectorul Craddock era cam consternat... teribil de impresionat.

– P re i c nu v-a i îndoit niciodat , câtuşi de pu in, c ar fi putut fiă ţ ă ţ ă ţ ă

descoperit cadavrul!

– Am fost sigur c Lucy Eylesbarrow îl va g si. Este deosebit de destoinică ă ă ă şi foarte inteligent .ă

– Da, într-adev r, aşa e! Personal mi-a fost team de ea, face ravagii poă ă

cât de activ e. Nici un b rbat nu se va aventura vreodat s-o ia în c s torie.ă ă ă ă ă– Şti i, n-aş vrea s fac alte afirma ii. El ar trebui, bineîn eles, s fie unţ ă ţ ţ ă

b rbat cu totul deosebit. Miss Marple îşi urm ri, pentr-o clip , firul gândurilor.ă ă ă

Corn a i încheiat-o cu oamenii de la Rutherford Hali? întreb ea.ţ ă– Dup câte v d, to i depind de dumneavoastr . V ciugulesc din palm ...ă ă ţ ă ă ă

aşa s-ar zice vorbind la propriu. Apropo: ei nu ştiu nimic despre faptul că domnişoara

91

Eylesbarrow e în leg tur cu dumneavoastr . Am p strat asta pentru noi.ă ă ă ă

– Acum ea nu se mai afl în leg tur cu mine. Şi-a îndeplinit misiunea poă ă ă

care i-am încredin at-o.ţ– Deci ea şi-ar putea rezilia contractul ca s plece oricând doreşte?ă– Da.

– Dar r mâne. De ce?ă– Nu mi-a m rturisit motivele ei. Este o fat foarte inteligent . Presupun că ă ă ă

r mâne din interes.ă– în leg tur cu problema, sau cu familia?ă ă– Poate, remarc Miss Marple gânditoare, e greu de desp r it una de alta.ă ă ţCraddock o privi p trunz tor:ă ă– V gândi i la ceva anume?ă ţ– O, nu... nu m gândesc la nimic anume.ă– Cred c mai vre i s -mi spune i ceva deosebit legat de asta.ă ţ ă ţMiss Marple cl tin din cap. Dermot Craddock oft :ă ă ă– Deci n-am altceva de f cut decât s urm resc cazul mai departe, cum seă ă ă

obişnuieşte s se zic po la noi. Via a de poli ist este extrem de monoton !ă ă ţ ţ ă– Sunt sigur c ve i avea succes.ă ă ţ– Cova indicii pentru mine? Alte idei inspirate?

– M-am gândit la ceva de genul oamenilor care c l toresc, r spunse vagă ă ă

Miss Marple. M refer la pictori, actori şi al ii de felul lor, care umbl din loc în locă ţ ă

şi nu au leg turi strânse cu ara. Dispari ia unei asemenea femei ar trece uşoră ţ ţ

neobservat .ă– în eleg. Ar putea fi ceva. O s analiz m, înc o dat , problema dinţ ă ă ă ă

punctul acesta de vedere. Apoi o întreb : De ce zâmbi i?ă ţ92

– Tocmai m gândeam ce figur o s fac Elspeth McGillicuddy când o să ă ă ă ă aud c a fost g sit cadavrul.ă ă ă

2.

– Adev rat? exclam doamna McGillicuddy. Adev rat?ă ă ăNu-şi g sea cuvintele. Amu ise, uitându-se la tân rul dr gu , care venise laă ţ ă ă ţ

ea cu o legitima ie de serviciu, şi la fotografiile pe care le adusese cu el.ţ– într-adev r, ea e! Da, ea e! S rmana! Recunosc c m bucur c i-au g sită ă ă ă ă ă

cadavrul. Nimeni nu a crezut un cuvânt din ceea ce le-am spus; nici poli ia, niciţ

cei de la c ile ferate, de altfel, nimeni. Te sup r faptul c nu eşti crezut. în oriceă ă ă ă

caz, nimeni nu poate pretinde c n-am t cut tot ce mi-a stat în putin .ă ă ţăTân rul d du din cap aprobator.ă ă– Unde spunea i c a fost descoperit cadavrul? a dorit s afle doamnaţ ă ă

McGillicuddy.

– într-un şopron, în afara Brackhamptonului, pe domeniul ce apar ine deţ

Rutherford Hali.

– N-am auzit niciodat de el. Com a ajuns acolo? Tân rul nu r spunse.ă ă ă

– Sunt sigur c Jane Marple 1-a g sit. Pe Jane po i s te bazezi.ă ă ă ţ ă– Cadavrul, o corect tân rul care se uit prin noti ele sale, a fost localizată ă ă ţ

de o anume Lucy Eylesbarrow.

– Nici de ea n-am auzit niciodat . Dar sunt convins c Jane Marple trebuieă ă ă

s aib ceva de-a face cu povestea.ă ă– în orice caz, doamn McGillicuddy, o recunoaşte i, cu toat siguran a, peă ţ ă ţ

femeia din fotografia asta? Sunte i convins c este aceeaşi femeie pe care a iţ ă ă ţ

v zut-o în trenul acela?ă– Femeia strangulat de un b rbat: da.ă ă93

– L-a i putea descrie po acest b rbat?ţ ă– Era înalt, r spunse doamna McGillicuddy.ă– Da? Şi mai departe?

– Avea p rul negru.ă– Da. Şi?

– Asta e tot ceea ce v pot spune. Se întorsese cu spatele la mine. Nu i-amă

z rit chipul.ă– L-a i recunoaşte, dac l-a i vedea?ţ ă ţ– Câtuşi de pu in. Doar v-am spus c era cu spatele la mine. Nu l-am v zutţ ă ă

la fa .ţă– N-ave i vreo idee de vârsta lui?ţDoamna McGillicuddy r mase dus pe gânduri.ă ă– Nu. De fapt... Adic nu ştiu... dar sunt destul de sigur c nu era foarteă ă ă

tân r: Umerii ar tau... foarte puternici, dac în elege i ce vreau s spun. Tân rulă ă ă ţ ţ ă ă

d du din cap. Treizeci de ani sau mai mult. Altceva n-am ce ad uga. Nu mă ă ă

uitam la el. O priveam po ea... mâinile acelea care i-au cuprins gâtul... fa a ei...ţ

era aproape vân t . Şti i, mai visez câteodat ...ă ă ţ ă– Trebuie s fi fost-o privelişte îngrozitoare, spuse tân rul, plin deă ă

în elegere.ţîşi închise blocnotesul şi o întreb :ă– Când v întoarce i în Anglia?ă ţ– Nu înainte de trei s pt mâni... dac nu este necesară ă ăaltfel.

O linişti repede.

– O, nu. Nu este necesar. în prezent, n-a i putea face nimic. Dar, desigur,ţ

când vom aresta po cineva... Ridic din umeri.ăPoşta îi aduse o scrisoare de la Miss Marple. îi trimitea o relatare

am nun it şi doamna McGillicuddy savura fiecare cuvânt, plin de mul umire.ă ţ ă ă ţ94

Capitolul XI 1.

Nu mi se pare în elept din partea dumneavoastr , afirm Codricţ ă ă

Crackenthorpe, cercetând-o cu aten ie oe Lucy Eylesbarrow.ţ– In ce sens nu vi se par în eleapt ?ţ ă– Nu în eleg ce face i aici?ţ ţ– îmi câştig existen a.ţ– Ca servitoare? întreb el dlspre uitor.ă ţ– Sunte i demodat! îi r spunse Lucy. Nu se mai g sesc ast zi servitoare.ţ ă ă ă

De meserie sunt menajer .ă– Dar munca pe care sunte i obligat s-o îndeplini i este imposibil s vţ ă ţ ă ă

fac pl cere.ă ă– Poate nu chiar toate aspectele muncii, dar g titul îmi satisfaceă

curiozitatea creatoare şi am în mine pornirea de a face ordine, ceea ce îmi

procur o adev rat bucurie.ă ă ă– La mine domneşte o dezordine permanent şi asta îmi procur pl cere,ă ă ă

declar Cedric.ă– Da, asta se observ la dumneavoastr .ă ă– în c su a mea de pe Ibiza totul e simplu: trei farfurii, dou ceşti cuă ţ ă

farfurioare, un pat, o mas şi dou scaune. Pretutindeni e praf şi peste tot suntă ă

pete de vopsea şi buc i de piatr – sculptez cu aceeaşi pl cere cu care pictez şiăţ ă ă

nimeni nu are voie s se ating de ceva. Nu vreau nici o femeie în cas .ă ă ă– în nici o postur ?ă– Co vre i s spune i?ţ ă ţ– Presupun c un b rbat cu un asemenea gust artistic ar duce, probabil, ună ă

anumit fel de via intim .ţă ă– Via a mea intim , aşa cum o numi i, m priveşte personal, r spunseţ ă ţ ă ă

Codric, cu demnitate. Ceea ce nu vreau

95

s am este o femeie de tipul dumneavoastr , tiranic , ordonat , care s -şiă ă ă ă ă

bage nasul peste tot.

– Ah, cu cât pl cere v-aş rostui o dat c su a, spuse Lucy zâmbind. Ar fiă ă ă ă ţ

într-adev r o schimbare.ă– Nu o s ave i niciodat prilejul acesta.ă ţ ă– Probabil c nu. De ce a i l sat s decad totul aşa. Nu numai r zboiulă ţ ă ă ă ă

trebuie s fi fost de vin !ă ă– V-ar face chiar atâta pl cere s orândui i aici? Cât de întreprinz toareă ă ţ ă

sunte i! Abia acum în eleg cum de tocmai dumneavoastr a trebuit sţ ţ ă ă descoperi i un cadavru. Nu putea i l sa în pace un sarcofag greco-roman. Dup oţ ţ ă ă

scurt pauz , continu : Nu, nu numai din cauza r zboiului. E din pricina tatei. Deă ă ă ă

altfel, ce p rere ave i despre el?ă ţ– N-am avut prea mult timp s m gândesc la asta.ă ă

– Nu v feri i! E un om r u... nu, mai degrab un diavol... şi, dup p rereaă ţ ă ă ă ă

mea, cam icnit. Normat, ne ur şte pe to i... poate cu excep ia Emmei... şi astaţ ă ţ ţ

din cauza testamentului bunicului.

Lucy îl privi întreb tor. Bunicul meu a fost un adev rat om de afaceri. Intr-ă ăo zi, tata a descoperit c e prea bun pentru aşa ceva. A c l torit în Italia şiă ă ă

Balcani şi a început s-o fac pe cârpaciul prin art . Atunci bunicul a priceput peă ă

dat . A constatat c fiul s u nu e om de afaceri şi, din p cate, nu în elege preaă ă ă ă ţ

mult arta (în amândou cazurile a avut dreptate) şi, ca urmare, şi-a l sat toată ă ă

averea nepo ilor: I-a încredin at-o unei societ i tutelare. Tata trebuia sţ ţ ăţ ă primeasc dobânzile în tot cursul vie ii, dar nu se putea atinge de capital. Şti i ceă ţ ţ

a f cut atunci? A încetat s mai cheltuie bani. S-a mutat aici şi a început să ă ă economiseasc . Dup p rerea mea, el trebuie s fi acumulat o avere aproape laă ă ă ă

fel de mare ca cea l sat de bunicu. între tîmp, noi – Harold, eu însumi, Alfred şiă ă

Emma – n-am primit nici un penny din banii bunicului. Eu sunt un pictor s rac,ă96

Harold a devenit om de afaceri şi, acum, joac un rol în City. El esteă

singurul care are talent pentru t cut bani; totuşi am auzit vorbindu-se, recent, că ă n-ar mai st aşa de bine în şa. în sfârşii, Alfred... este oaia neagr a familiei...ă ă

– Cum aşa?

– N-a fost niciodat în închisoare, dar, de câteva ori, era po aproapo. înă

timpul r zboiului, a lucrat la ministerul pontru aprovizionarea trupelor, dar a fostă

îndep rtai, pe neaşteptate, în nişte împrejur ri cam dubioase. Apoi a t cut nişteă ă ă

afaceri cu conserve de fructe şi a mai existat un scandal din pricina unei poveşti

cu ou .ă– Nu este oare cam neîn elept de povestit toate astea str inilor?ţ ă– De ce? Sunte i spioana poli iei?ţ ţ– Aş putea fi.

– Nu cred. Era i deja angajat s treb lui i pe aici, pe când poli ia nu seţ ă ă ă ţ ţ

interesa deloc de noi. Cred...

Se întrerupse, când o v zu venind pe sora lui, Emma.ă– Hello, Em! î i faci griji?ţ– Da. Aş vrea s vorbesc cu tine, Cedric.ă– Trebuie s m întorc în cas acum, spuse cu tact,ă ă ăLucy.

– R mâne i! zise Cedric. Prin povestea cu crima a i devenit o membr aă ţ ţ ă

familiei.

– Am o mul ime de t cut, se scuz Lucy.ţ ă ăSe întoarse repede. Cedric o urm ri cu privirea.ă– Arat bine, remarc el. Cine e ea, de fapt?ă ă– O, e foarte cunoscut , r spunse Emma. Şi-a t cut din acest fel deă ă ă

ocupa ie o specialitate. Dar s-o l s m pe Lucy Eyelesbarrow! îmi trec prin minteţ ă ă

lucruri care m neliniştesc foarte mult, Codric. Poli ia b nuieşte c femeia ceaă ţ ă ă

ucis ar fi o str in , probabil o fran uzoaic . Codric, crezi c e posibil... s fi fostă ă ă ţ ă ă ă

Martine?

97

2.

Codric o privi câteva secunde, ca şi cum n-ar fi auzit-o.

– Martine? Cine anume... ah, vrei s zici Martine?ă– Da, crezi...

– De ce, Dumnezeule, s fie Martine?ă– Telegrama pe care a trimis-o a fost ciudat , dac stai şi te gândeşti la ea.ă ă

Trebuie s fi sosit aproximativ în perioada aceea... Crezi c a venit încoace şi...ă ă– Prostii! De ce s fi venit aici Martine? Şi ce s fi c utat în "Şopronul celă ă ă

lung"? Ideea mi se pare cu totul incredibil .ă– Nu crezi c ar trebui s -i spun comisarului Bacon sau celuilalt?ă ă– Ce s spui?ă– în leg tur cu Martine. în leg tur cu scrisoarea.ă ă ă ă– Nu mai încurca şi tu, surioar , lucrurile şi nu mai povesti poli iei oriceă ţ

detaliu f r importan , care n-are nimic de-a face cu cazul. De altfel, nu m-amă ă ţă

gândit niciodat serios la scrisoarea Martinei.ă– Dar eu...

– Dintotdeauna ai fost înclinat s crezi lucruri imposibile. Sfatul meu e s -ă ă ăi ii gura. E treaba poli iei s identifice cadavrul. Pariez c Harold ar spune la fel,ţ ţ ţ ă ă

dac l-ai întreba.ă– Fireşte c -i voi spune acelaşi lucru lui Harold. Şi lui Alfred. Dar m simtă ă

neliniştit , Cedric, îmi fac, z u, tot felul de gânduri şi nu ştiu cum ar trebui să ă ă procedez.

– Nu f nimic, r spunse prompt Cedric.ă ăEmma Crackenthorpe oft . Se întoarse încet spre cas . Se vedea c ceva oă ă ă

fr mânt . Când ajunsese aproape de cas , doctorul Quimper deschise portieraă ă ă

maşinii sale

98

destul de demodate. De îndat ce o z ri, l s automobilul şi-i ieşi înă ă ă ă

întâmpinare.

– Starea tat lui dumneavoastr este uimitor de bun , domnişoar Emma, îiă ă ă ă

spuse el. O crim înseamn ceva pentru el! Manifest un interes sporit pontruă ă ă

via . Trebuie s recomand doctoria asta şi altora dintre pacien ii mei.ţă ă ţEmma zâmbi mecanic. Doctorul Quimper îşi d du seama imediat c eraă ă

ceva în neregul cu ea.ă– V fr mânt ceva? întreb el.ă ă ă ăEmma îl privi. Se obişnuise deja s simt prietenia şi simpatia lui pline deă ă

consolare. Devenise un prieten pe care se putea baza, nu numai un st tuitor înă

ale medicinii. Nu se l sa dus în eroare de grosol nia sa. Ea ştia c , subă ă ă ă

aparen a sa aspr , se ascundea o inim cald .ţ ă ă ă– Da, m fr mânt ceva, recunoscu ea.ă ă ă– Nu dori i s -mi povesti i? Fireşte, dac nu vre i, l sa i-o balt !ţ ă ţ ă ţ ă ţ ă– Tare aş vrea s v povestesc. O parte o şti i, întrebarea e doar ce trebuieă ă ţ

s fac.ă– Mi se pare c judecata dumneavoastr a fost mai totdeauna corect . înă ă ă

ce const dificultatea?ă– V aminti i... sau poate nu v aminti i... c v-am povestit odat , despreă ţ ă ţ ă ă

un frate... despre un frate care a murit în r zboi.ă– Vre i s spune i c se c s torise, sau c dorise s se c s toreasc . Nuţ ă ţ ă ă ă ă ă ă ă ă

era vorba de o fran uzoaic ?ţ ă– Da. Chiar imediat dup ce am primit scrisoarea de la ei, a c zut în r zboi.ă ă ă

Niciodat n-am auzit ceva de la fat sau despre ea. Tot ceea ce ştiam despre eaă ă

era prenumele. Ne-am aşteptat mereu ca s scrie sau s vin aici. Dar n-a t cut-ă ă ă ăo. N-am aflat nici cel mai m runt lucru de la ea... pân acum vreo lun , în ajunulă ă ă

Cr ciunului.ă– îmi aduc aminte. A i primit atunci o scrisoare, nu-i adev rat?ţ ă99

– Da. în ea spunea c se afl în Anglia şi c i-ar face pl cere s ne viziteze.ă ă ă ă ă

Ne-am preg tit pentru asta, dar, în ultima clip , a trimis o telegram prin care neă ă ă

anun a c trebuia, în mod cu totul neaşteptat, s se întoarc în Fran a.ţ ă ă ă ţ– Şi?

– Poli ia crede c femeia ucis e francez .ţ ă ă ă– Chiar? Aşa, cred? Mai înainte, am. avut impresia c trebuie s fi fostă ă

englezoaic , dar poate c m-am înşelat. Ceea ce v nelinişteşte esteă ă ă

posibilitatea ca femeia ucis s fi putut fi logodnica fratelui dumneavoastr ?ă ă ă– Da.

– Mi se pare absolut imposibil, r spunse doctorul Quimper. Apoi ad ug :ă ă ă

Totuşi, v în eleg îndoielile.ă ţ– M întreb dac nu trebuie s povestesc totul poli iei. Cedric şi ceilal iă ă ă ţ ţ

consider c e inutil. Ce p rere ave i?ă ă ă ţ– Hm! Doctorul Quimper îşi strânse buzele. T cu o vreme şi c zu peă ă

gânduri. în cele din urm , spuse t r g nat: Este, desigur, mult mai simplu, dacă ă ă ă ă nu povesti i nimic. îi în eleg po fra ii dumneavoastr . Cu toate astea...ţ ţ ţ ă

– Da?

Quimper o privi plin de bun voin .ă ţă– Face i-mi hatârul şi povesti i-le, zise el. N-o face i dac asta v va aduceţ ţ ţ ă ă

nelinişte. V cunosc.ăEmma se înroşi uşor:

– Poate m-am prostit

– Face i ceea ce considera i c e mai bine, draga mea, şi nu v maiţ ţ ă ă

îngrijora i de ceea ce ar spune ceilal i membri ai familiei. V pre uiesc mai multţ ţ ă ţ

puterea dumneavoastr de judecat decât pe cea a oric ruia din întreaga cas .ă ă ă ă100

Capitolul XII 1.

– Hei! Veni i odat încoace?ţ ăLucy îşi întoarse surprins capul, B trânul domn Crackenthorpe privea prină ă

uşa întredeschis şi-i f cea ner bd tor semn cu mâna.ă ă ă ă– Dori i ceva, domnule Crackenthorpe?ţ– Nu mai vorbi i atâta! Veni i încoace! ţ ţ v

Lucy se supuse. B trânul domn Crackenthorpe o lu de bra , o trase înă ă ţ

camer şi închise uşa dup ea.ă ă– Aş vrea s v ar t ceva, îi spuse el.ă ă ăLucy se uit în jur: Se afla într-o camer mic care, evident, trebuia să ă ă ă

foloseasc drept birou, dar tot atât de evident, de foarte mult timp, nu folosiseă

acestui scop. Pe birou st teau mari gr mezi de hârtii pr fuite, pe când pânze deă ă ă

p ianjeni atârnau în ghirlande de pe tavan şi în col uri. Aerul mirosea a st tut.ă ţ ă– Dori i s fac cur enie în camera asta? întreb ea. B trânul domnţ ă ăţ ă ă

Crackenthorpe cl tin din cap.ă ă– Nu, în nici un caz! in închis camera asta. Emmei i-ar pl cea s -şi facŢ ă ă ă ă

treab po aici, dar eu nu-i permit. E camera mea. Vede i pietrele acestea? Suntă ţ

probe de pietre geologice.

Lucy se uit la o colec ie de dou sprezece sau paisprezece buc i deă ţ ă ăţ

stânc , într-o parte cu suprafa a neted , în cealalt parte, aspre.ă ţ ă ă– Dr gu e, zise ea prietenoas . Foarte interesant!ă ţ ă– Ave i perfect dreptate. Sunt interesante. Uite o fat deşteapt ! Nu ar tţ ă ă ă ă

pietrele acestea oricui. Dar am s v mai ar t şi altceva.ă ă ă– Sunte i foarte amabil, dar acum trebuie neap rat s m întorc la treab .ţ ă ă ă ă

Sunt şase oameni în cas ...ă– Şi m duc în sap de lemn prin pofta lor de mâncare. Tot timpul vor să ă ă

m nânce! Altceva nu fac când vin aici. Nici nu se gândesc s pl teasc pentruă ă ă ă

mas . Adev rate ploşni e! Abia aşteapt cu to ii s mor... dar sunt mai rezistentă ă ţ ă ţ ă

decât ştie chiar Emma!

– în mod sigur sunte i.ţ– Nici nu sunt chiar atât de b trân. Emma face în aşa fel de parc aş fi maiă ă

b trân şi m trateaz corespunz tor: Şi dumneavoastr vi se pare c suntă ă ă ă ă ă

b trân?ă– Bineîn eles c nu, spuse Lucy.ţ ă– Co fat în eleg toare! Ia, uita i-v aici!ă ţ ă ţ ăIndic un fel de hart mare, decolorat , care atârna pe perete. Uitându-seă ă ă

mai de aproape, Lucy îşi d du seama c nu reprezenta o hart ci un arboreă ă ă

genealogic. Unele nume erau atât de fin scrise încât numai cu ajutorul unei lupe

ar fi putut fi citite. îns , str moşii îndep rta i fuseser nota i cu litere mari şi,ă ă ă ţ ă ţ

deasupra numelor lor, erau aşezate coroane.

– Ne tragem din regi, spuse domnul Crackenthorpe. Este arborele

genealogic al mamei mele, nu al tat lui meu. El a fost un plebeu, un b trână ă

obişnuit! Nu-i pl cea de mine pentru c i-am fost întotdeauna suporior: Am avută ă

un sim în scut pentru art şi sculpturi clasice, pe când el – al naibii b trânţ ă ă ă

zgârcit – nu în elegea nimic. Nu-mi aduc aminte de mama. A murit când aveamţ

doi ani şi era ultima din familia el. Domeniul s u a fost ipotecat şi s-a c s torit cuă ă ă

tata. Dar uite aici: Edward cel Vestit... Ethelred Necon-fesorul... şi mul i al ii deţ ţ

pe vremea dinainte de venirea normanzilor. Dinainte de normanzi... asta e ceva,

nu-i aşa?

– Da, e ceva!

– Acum o s v ar t altceva. O conduse prin camer şi Lucy sim i, cuă ă ă ă ţ

nepl cere, cât de puternice erau degeteleă102

care o ineau de bra . într-adev r, la b trânul domn Crackenthorpe nu seţ ţ ă ă

observa nici o sl biciune. Se opri în fa a unei mobile vechi, negre, de stejar: Oă ţ

vede i? Provine din Lushington, domeniul familiei mamei mele. A i vrea s vede iţ ţ ă ţ

ce e în untru?ă– Ar ta i-mi dumneavoastr , dac dori i, spuse Lucy.ă ţ ă ă ţ– Curioas ? Toate femeile sunt curioase.ăLu o cheie din buzunar şi deschise uşa de jos. Scoase la iveal o casetă ă ă

surprinz tor de nou . O deschise.ă ă– Ia, uita i-v la asta.ţ ăRidic o roia mic , învelit în hârtie şi o desf cu la un cap t. Nîşte moneziă ă ă ă ă

de aur i se rostogolir în c uşul mâinii.ă ă– Ia, uiîa i-v la ele, domnişoar ! Vede i monezile? Lua i-le în mân . Leţ ă ă ţ ţ ă

sim i i? Şti i ce sunt? Aş paria c nu. Sunte i prea tân r . Monezi de aur... Erauţ ţ ţ ă ţ ă ă

utilizate ca mijloc de plat , înainte de a veni la mod bancnotele asteaă ă

dreptunghiulare. Valoreaz mult mai mult decât hârtiile astea caraghioase. Le-auă

adunat de mult vreme. în caseta asta am o mul ime de alte lucruri. Emma nuă ţ

ştie de ele. Nimeni nu ştie. Este secretul nostru. M în elege i, domnişoar ? Şti iă ţ ţ ă ţ

de ce v povestesc despre astea şi v ar t totul?ă ă ă– Nu, de ce?

– Deoarece nu trebuie s crede i c sunt un b trân bolnav, la cap tulă ţ ă ă ă

puterilor: So ia mea era o fiin candid , netalentat . Dumneata ai îns talent.ţ ţă ă ă ă

Sunte i o tân r dr gu . V dau un sfat: nu v arunca i în bra ele unui tân rlţ ă ă ă ţă ă ă ţ ţ ă

B rba ii tineri sunt zgârci i. Se gândesc la viitorul lor: Aştepta i... Degetele îiă ţ ţ ţ

încleştar bra ul Lucyei. îşi apropie gura de urechea ei: Mai mult nu v spun.ă ţ ă

Aştepta i! Proştii cred c voi muri în curând, dar se înşeal . Nu m-aş mira, dacţ ă ă ă

le-aş supravie ui tuturor: Atunci vom vedea! Harold n-are copil. Cedric şi Alfredţ

nu sunt

103

c s tori i. Emma... nu se va m rita. Se omoar dup Quimper, dară ă ţ ă ă ă

Quimper nu se va gândi niciodat s se însoare cu Emma. Apoi mai e Alexander:ă ă

Da, Alexander... dar, şti i, îmi place de Alexander. E comic, dar îmi place s -1ţ ă

chinul. T cu o clip şi-şi frec b rbia. în cele din urm spuse:ă ă ă ă ă– Ei, fato, 'cum st m? Com vi se pare?ă– Domnişoar Eyelesbarrow...ăVocea Emmei r sun în buşit prin uşa închis . Lucy se folosiă ă ă ă ă

recunosc toare de ocazie.ă– M strig domnişoara Crackenthorpe. Trebuie s plec. V mul umescă ă ă ă ţ

foarte mult c mi-a i ar tat toate astea...ă ţ ă– Nu uita i... secretul nostru...ţ– N-am s -1 uit, r spunse Lucy. Ieşi în grab din camer şi se întreb dacă ă ă ă ă ă

nu primise tocmai o cerere în c s torie...ă ă2.

Dermot Craddock st tea în camera sa de lucru, la birou. Se aplecase într-oă

parte şi vorbea la telefon, în timp ce se rezema cu coatele de mas . Vorbea înă

francez – o limb pe care o st pânea bine.ă ă ă– A fost numai aşa, o idee, v rog s în elege i corect.ă ă ţ ţ– Desigur, o idee, sun r spunsul din Paris. Am început cercet rile înă ă ă

cercurile celor care se întâlnesc. Dup câte aud nu se desf şoar f r rezultate.ă ă ă ă ă

Adic , femei de felul acesta dispar foarte uşor, dac n-au familie sau vreun iubit.ă ă

Pleac într-un turneu sau îşi g sesc un nou iubit şi nimeni nu întreprindeă ă

cercet ri, dac dispar brusc. P cat c , dup fotografia po care mi-a i trimis-o,ă ă ă ă ă ţ

femeia poate cu greu fi recunoscut . Bineîn eles, c strangulareaă ţ ă104

schimb mult înf işarea. Dar ast nu modific situa ia. Am s studieză ăţ ă ă ţ ă

ultimele rapoarte ale oamenilor mei. Poate d m peste ceva. ă Au revoir, mon cher.

în timp ce Craddock se desp r ea politicos de colegul s u de la Paris, i seă ţ ă

puse o hârtie po birou. Citi:

"Domnişoara Emma Crackenthorpe ar dori s -i vorbească ă domnului inspector

Craddock în problema de la Rutherford HalT.

Ii spuse func ionarului:ţ– Conduce i-o aici po domnişoara Crackenthorpe. Era clar, deci, c hu seţ ă

înşelase. Emma

Crackenthorpe ştia ceva. Poate nu prea mult, dar totuşi ceva şi se hot râseă

s -i vorbeasc .ă ăCând ea intr , el se ridic , îi întinse mâna şi o invit s ia loc.ă ă ă ă

– A i venit s -mi povesti i ceva, domnişoar Crackenthorpo, adev rat?ţ ă ţ ă ă

Sunte i neliniştit . Am dreptate? Poate e doar un fleac şi v gândi i c , probabil,ţ ă ă ţ ă

nu are nimic de a face cu problema, dar sunte i de p rere c ar fi mai bine s -miţ ă ă ă

vorbi i despre el. De aceea a i venit. Am sau nu dreptate? Presupun c areţ ţ ă

leg tur cu identitatea femeii. Crede i c şti i cine a fost. Aşa e?ă ă ţ ă ţ– Nu, nu, nu tocmai. Mi se pare cât se poate de im-posibii, dar...

– Dar exist o posibilitate şi asta v nelinişteşte. Col mai bine ar ti s -miă ă ă

povesti i, poate v-am reda liniştea.ţEmma ezit o vreme, apoi spuse:ă– I-a i v zut pe trei dintre fra ii mei. Am mai avut un ai patrulea frate,ţ ă ţ

Edmund, care a murit în r zboi. Co pu in timp înainte de a c dea po front, mi-aă ţ ă

scris din Fran a.ţîşi deschise poşeta şi secase o scrisoare îng lbenit şi mototolit . O citi:ă ă ă105

"Sper să nu te sperii, Emmie, dar trebuie s - iă ţ spun c mă ă voi c s toriă ă Cu o

francez .ă Totul s-a întâmplat pe neaşteptate, dar ştiu că ieţ î iţ va place de Martine şi

o vei lua la tine, dacă mie mi se va întâmpla ceva. în scrisoarea mea viitoare î iţ voi da

mai multe am nunte.ă Atunci voi fi însurat. Anun -lţă cu grijă pe b trân,ă da? Probabil se

va infima îngrozitor".

Inspectorul Craddock întinse mâna. Emma i-o d du şov ind. Continuă ă ă repede:

– Dou zile dup primirea acestei scrisori, a sosit o telegram , în care seă ă ă

spunea c Edmund e dat disp rut, probabil c zut în r zboi. Apoi s-a constatată ă ă ă

definitiv c e mort. Era aproape de Dunkerque, aşadar într-o vreme în careă

domnea o mare z p ceal . Dup câte am aflat nu se g sea în nici un act militară ă ă ă ă

sau vreo indica ie din care s reias c el se c s torise. Dar aşa cum v-am maiţ ă ă ă ă ă

zis, era o perioad foarte încurcat . N-am auzit niciodat nimic despre fat . După ă ă ă ă încheierea r zboiului, am încercat s fac cercet ri, dar, întrucât îi cunoşteamă ă ă

numai prenumele şi, pe-atunci, partea respectiv a Fran ei fusese ocupat deă ţ ă

germani, am întâmpinat mari greut i s descop r ceva. în cele din urm , mi-amăţ ă ă ă

închipuit c nunta n-a avut loc niciodat , c fata, pesemne, s-a m ritat, înainteă ă ă ă

de terminarea r zboiului, cu altcineva, sau a murit şi ea.ăInspectorul Craddock aprob din cap. Emma continu :ă ă– Imagina i-v surpriza mea când, acum o lun , am primit o scrisoare,ţ ă ă

semnat de o oarecare Martine Crackenthorpe.ă– Ave i scrisoarea aceasta?ţ106

Emma scoase scrisoarea din geant şi i-o întinse inspectorului, care o citiă

cu interes. Scrisul de mân eviden ia clar o femeie educat .ă ţ ăChere mademoiselle!

Sper să nu vă speria iţ când ve iţ citi scrisoarea aceasta, încă nu ştiu dacă fratele

dumneavoastr ,ă Edmund, v-a înştiin atţ că ne-am c s torit.ă ă A spus că vrea s-o fac .ă

Nupiai după câteva zile de la c s toriaă ă noastr ,ă el a murit şi, în acelaşi timp, germanii

au ocupat satul nostru. La sfârşitul r zboiului,ă am hot râtă să nu vă scriu sau să vin la

dumneavoastr ,ă deşi Edmund m-a sf tuită să fac aşa. Dar între timp începusem e

nouă viaţă şi nu aveam nevoie de ajutorul dumneavoastr .ă Acum, îns ,ă lucrurile s-au

schimbat. V scriuă această scrisoare la dorin aţ fiului meu. El este şi fiul fratelui

dumneavoastră şi nu mai pot s -lă privez de avantajele la care are dreptul. La

începutul s pt mâniiă ă viitoare sosesc în Anglia. Dori iţ s -miă confirma iţ dacă pot să vă

vizitez? Adresa mea pentru scrisori e: 126 Elvers Crescent, nr. 10.

Primi iţ asigurarea stimei mele cele mai mari,

Martine Crackenthorpe

Craddock t cu o vreme. Reciti scrisoarea cu mare aten ie, înainte de a i-oă ţ

înapoia.

– Co a i t cut, dup ce a i primit scrisoarea aceasta, domnişoarţ ă ă ţ ă Crackenthorpe?

– Cumnatul meu, Bryan Eastley, era, pe-atunci, din % întâmplare, la mine.

Am discutat cu el despre scrisoare.

Apoi, i-am telefonat fratelui meu, Harold, la Londra şi i-am cerut p rerea.ă

Harold a fost foarte sceptic şi m-a sf tuit s fiu cât se poate de prudent . Şi-aă ă ă

exprimat

107

p rerea c ar trebui s verific m exact dac expeditoarea scrisorii seă ă ă ă ă

c s torise într-adev r cu fratele nostru. Emma f cu o scurt pauz şi apoiă ă ă ă ă ă

continu :ă– Asta p rea, natural, absolut ra ional şi am fost de acord cu el. Dac fata –ă ţ ă

sau mai bine zis femeia – era, cu adev rat, Martine, despre care îmi scriseseă

Edmund, atunci trebuia s-o primim cu prietenie. Aşa c i-am trimis r spunsul laă ă

adresa dat şi am invitat-o s vin la Rutherford Hali. Vreo dou zile mai târziu, aă ă ă ă

sosit o telegram din Londra: "Din p cate, ocupat , pe neaşteptate, m întorc înă ă ă ă

Fran a. Martine." Apoi, nici o scrisoare, şi n-am mai auzit nimic altceva despreţ

ea.

– Şi când s-au întâmplat toate astea?

– Cu pu in timp înainte de Cr ciun. Ştiu asta, întrucât voisem s -i propunţ ă ă

s petreac s rb torile la noi. Cum tata nici nu a vrut s aud , i-am propus să ă ă ă ă ă ă vin în weekendul de dup Cr ciun, c ci familia era înc adunat .ă ă ă ă ă ă

– Şi crede i c femeia al c rui cadavru a fost g sit în sarcofag ar putea fiţ ă ă ă

aceast Martine?ă– Când a i spus c e probabil o str in , atunci am devenit cam neliniştit .ţ ă ă ă ă

Când, la sfârşit...

Vocea i se înec . Craddock interveni repede:ă

– A i procedat bine c a i venit la mine şi mi-a i povestit. Vom faceţ ă ţ ţ

cercet ri. Sunt convins c femeia care v-a scris s-a înapoiat cu adev rat înă ă ă

Fran a, este în via şi totul e în ordine. Pe de alt parte, datele îl fac po oricineţ ţă ă

s şov ie, cum şi dumneavoastr înşiv deja a i recunoscut. Cum a i auzit laă ă ă ă ţ ţ

stabilirea cauzei decesului, dup p rerea medicului legist, moartea femeii g siteă ă ă

în sarcofag trebuie s fi survenit cu trei-patru s pt mâni în urm . Dar nu v maiă ă ă ă ă

face i griji, domnişoar Crackenthorpe. L sa i treaba în seama noastr . Ad ugţ ă ă ţ ă ă ă în treac t: V-a i sf tuit cu domnulă ţ ă

108

Harold Crackenthorpe? Nu? Nici cu tat l şi cu ceilal i fra i?ă ţ ţ– Normal c a trebuit s -i povestesc tatei. S-a înfuriat îngrozitor. Zâmbiă ă

uşor: Era convins c este vorba de o escrocherie pus la cale, prin care se voiaă ă

s fim storşi de bani. Tata se enerveaz întotdeauna când se pune problemaă ă

banilor. Crede, sau pretinde, c ar fi un om s rac. în realitate, are un venit foarteă ă

mare şi abia cheltuie un sfert din el. Bineîn eles, c şi-a pus deoparte economiiţ ă

considerabile. Medita o clip şi apoi continu : Le-am povestit şi celorlal i doi fra iă ă ţ ţ

ai mei. Lui Alfred i s-a p rut c ar fi o glum , dar s-a gândit c ar fi la fel de bineă ă ă ă

şi o manevr de a ne înşela. Pe Cedric nu 1-a interesat, de fapt nu-1 interesează ă decât propria-i persoan . Am hot rât c familia trebuie s-o primeasc pe Martineă ă ă ă

şi c avocatul nostru, domnul Wimborne, s fie invitat s participe la întâlnire.ă ă ă– Co a crezut domnul Wimborne despre caz?

– Tocmai vroiam s vorbîm cu el când ne-a parvenit telegrama Martinei.ă– Şi nu a i mai întreprins alte demersuri?ţ– Totuşi, am scris la adresa din Londra şi am men ionat po plic: "Rogţ

trimite i la noua adres !" Dar nu am primit nici un fel de r spuns.ţ ă ă– Ciudat afacere... O privi scrut tor:ă ă– Personal ce crede i?ţ– Nu ştiu ce ar trebui s fac.ă– Şi cum a i considerat cazul atunci? A i crezut c scrisoarea e originalţ ţ ă ă

sau a i fost de aceeaşi p rere cu tat l şi fra ii dumneavoastr ? Cum s-aţ ă ă ţ ă

manifestat cumnatul? El ce p rere a avut?ă– Bryan a socotit c scrisoarea e original .ă ă– Şi dumneavoastr înşiv ?ă ă109

– Nu eram sigur c e treaba mea.ă ă– Dar ce a i sim it? Presupunând acum c aceast femeie era într-adev rţ ţ ă ă ă

v duva fratelui dumneavoastr , Edmund?ă ăTres turile fe ei Emmei se relaxar .ă ţ ă– Am inut mult la Edmund. Era fratele meu preferat. Mi se p rea c o fatţ ă ă ă

ca Martine ar putea, desigur, scrie, în anumite condi ii, scrisoarea. Totul sunaţ

foarte natural. Am presupus c , pân la sfârşitul r zboiului, ea ori s-a rec s torit,ă ă ă ă ă

ori tr ieşte cu un b rbat care a avut grij de ea şi de copil. Poate c , po urm ,ă ă ă ă ă

omul acesta a murit sau a p r sit-o. Mi s-a p rut firesc ca ea s se adresezeă ă ă ă

familiei lui Edmund... aşa cum el însuşi dorise. Am considerat scrisoarea originală şi normal , dar Harold ne-a atras aten ia c scrisoarea ar fi putut fi întocmit deă ţ ă ă

o femeie care o cunoscuse bine po Martine şi, ca urmare, era în m sur să ă ă conceap o epistol care s sune veridic. A trebuit s -i dau dreptate... dar, cuă ă ă ă

toate astea...

T cu.ă– A i fi dorit s fie adev rat, nu-i aşa? întreb Craddock prietenos.ţ ă ă ăîl privi recunosc toare.ă– Da, doream s fie adev rat. M-aş fi bucurat atât de mult dac Edmund ară ă ă

fi l sat un fiu în urma lui.ăCraddock d du în eleg tor din cap.ă ţ ă– Dup cum spune i, la prima vedere, scrisoarea las impresia c eă ţ ă ă

veridic . Surprinz tor este îns ceea ce a urmat: înapoierea brusc a Martinei laă ă ă ă

Paris şi faptul c , de atunci, n-a i mai avut nici o veste de la ea. Ii r spunsese iă ţ ă ţ

cu prietenie şi era i preg tit s-o întâmpina i cu c ldur . Atunci, de ce, dup ce aţ ă ă ţ ă ă ă

trebuit s se întoarc în Fran a, nu a mai scris ea? Asta e surprinz tor, atâtaă ă ţ ă

vreme cât admitem afirma iile dumneavoastr c Edmund s-a c s torit cu ea.ţ ă ă ă ă

Dac , dimpotriv , era o mincinoas , atunci, natural.ă ă ă110

comportamentul ei e mai uşor de explicat. M gândeam c poate ă ă u

ceruse i sfatul domnului Wimborne, el a întreprins cercet ri şi femeia s-a speriat.ţ ă

Dar spune i c nu e aşa. Dar este, totuşi, posibil, ca unul dintre fra iiţ ă ţ

dumneavoastr s fi f cut aşa ceva. Poate c aceast Martine avea ceva necurată ă ă ă ă

în via a dus mai înainte şi care, la cercet ri, ar fi ieşit la lumin . Ea trebuie s fiţ ă ă ă ă

presupus c are de a face numai cu sora plin de bun voin a lui Edmund, nuă ă ă ţă

cu oameni de afeceri înc p âna i, duri. A sperat, pesemne, s primeasc de laă ăţ ţ ă ă

dumneavoastr bani pontru copii, f r s i se pun multe întreb ri. în loc deă ă ă ă ă ă

aceasta, a descoperit c avea s se confrunte cu alte greut i. Bineîn eles, ar fiă ă ăţ ţ

suferit urm ri legale foarte grave. Dac Edmund Crackenthorpe ar avea un fiuă ă

legitim, acesta ar fi unul din moştenitorii averii bunicului s u. Emma încuviin .ă ţă– în afar de aceasta, dac sunt corect informai, el ar moşteni, deă ă

asemenea, şi Rutherford Hali, precum şi domeniul, terenul care reprezint oă

mare valoare ca loc pontru construc ii.ţEmma p ru uşor speriat .ă ă– Da. La asta nu m-am gândit deloc.

– Acum n-aş mai vrea s -mi fac alte gânduri, spuse inspectorul Craddock. Eă

bine c a i venit la mine. Voi întreprinde cercet ri, dar consider cât se poate deă ţ ă

improbabil ca între femeia care a scris scrisoarea – posibil, o inten ie deţ

înşel ciune – şi femeia a c rui cadavru a fost g sit în sarcofag s existe vreoă ă ă ă

leg tur .ă ăEmma se ridic cu un oftat de uşurare.ă– M bucur c v-am povestit toate astea. Craddock o conduse pân la uş .ă ă ă ăApoi, îl chem la el pe poli istul criminalist Wetherall.ă ţ111

– Bob, am de lucru pontru tine. Du-te la 126 Elvers Crescent nr: 10. Ia cu

tine fotografii ale femeii descoperite în sarcofag. Vezi ce ai putea afla despre o

femeie care s-a prezentat drept doamna Martine Crackenthorpe şi care, ori a

locuit ori, în perioada cuprins între 15 decembrie şi sfârşitul lunii, şi-a luată

scrisorile de acolo.

– Da, domnule.

Craddock s-a întors la alte documente care se adunaser po biroul s u. înă ă

dup -amiaza aceea şi-a vizitat un prieten care avea o agen ie teatral .ă ţ ă

Cercet rile sale r maser f r nici un rezultat Când se întoarse la birou, g si oă ă ă ă ă ă

telegram de la Paris:ăn Descrierea dumneavoastră i s-ar potrivi Annei Strawinska din Baletul MaritskL

Vă propunem să veni iţ aici Dessin. Prefecture."

Craddock r sufl adânc şi fruntea i se descre i. Se hot rî s plece cu trenulă ă ţ ă ă

de noapte spre Paris.

, Capitolul XIII

1.

Tpoarte amabil din partea dumneavoastr c m-a i invitat la ceai, îi spuseă ă ţ

Miss Marple Emmei Crackenthorpe.

Miss Marple era o b trân doamn încânt toare, întreaga fa ii str lucea,ă ă ă ă ţă ă

în timp ce se uita în jurul s u. îl privi zâmbind pe Harold Crackenthorpe înă

costumul lui închis la culoare, ireproşabil, d du din cap cu un zâmbet fermec toră ă

spre Alfred, când acesta o invit s serveasc din pâine şi, în treac t, îlă ă ă ă

contempl po Cedric, cate st tea cu o min întunecat , în sacoul s u s r c cios,ă ă ă ă ă ă ă ă

lâng şemineu.ă– Ne bucur m foarte mult c a i putut veni, spuse politicoas Emma.ă ă ţ ăNimic nu amintea de scena, care avusese loc dup prânz, când Emmaă

declarase deodat : "Ah, dragilor! Uitasem cu totul. I-am permis domnişoareiă

Eylesbarrow s -şi aduc m tuşa cea în vârst ast zi, la ceai."ă ă ă ă ă– Amân-o! spuse Harold grosolan. Avem înc o mul ime de discutat. N-ă ţ

avem nevoie aici de str ini.ă– Las-o s vin ! interveni Codric. Am putea scoate ceva de la ea despreă ă

minunea aia de fat , Lucy. Ca s fiu sincer, aş dori s cunosc ceva mai multeă ă ă

despre Eylesbarrow. Nu prea am încredere în ea. E mult prea viclean .ă

– Are rela ii foarte bune, relu Harold. Am cerut informa ii despre ea.ţ ă ţ

Trebuie, totuşi, s ştim ce e cu ea, cum de a cotrob it pe-aici şi a g sit cadavrul.ă ă ă

întreaga afacere a fost stranie.

– Numai de-am şti cine a fost blestemata aia de femeie, zise Alfred.

– Trebuie s - i spun, Emma, c nu i-ai dat seama, ce faci, când te-ai dus laă ţ ă ţ

poli ie şi le-ai povestit c r posata ar putea fi prietena francez a lui Edmund.ţ ă ă ă

Acum, probabil, sunt convinşi c unul dintre noi a omorât-o.ă– Harold are mult dreptate, declar Alfred. Chiar nu ştiu ce te-a apucat.ă ă

De atunci am sentimentul c sunt supravegheat peste tot de detectivi.ă– I-am spus c nu trebuie s se duc la poli ie, îl asigur Cedric. Dară ă ă ţ ă

Quimpor a îndemnat-o.

– Asta nu-i treaba lui, strig Harold mânios. S stea printre pastilele şiă ă

prafurile lui!

– Ia, nu v certa i! spuse sup rat Emma. M bucur, într-adev r, că ţ ă ă ă ă ă b trâna domnişoar Nu-Ştiu-Com vine laă ă

113

ceai. Ne face la to i bine s avem o str in po lâng noi ca s nu maiţ ă ă ă ă ă

dezbatem mereu acelaşi lucru. Acum trebuie s m duc s m aranjez pu in.ă ă ă ă ţ

P r si înc perea.ă ă ă– Aceast Lucy Eyelesbarrow, începu Harold şi se întrerupse, dar continuă ă

imediat: este aşa cum spune Cedric, într-adev r, ciudat . Oare ce o fiă ă

determinat-o s scotoceasc prin şopron şi s deschid un sarcofag? De altfel, oă ă ă ă

munc care ar fi fost pe m sura unui Hercule. Poate trebuie s întreprindemă ă ă

investiga ii. Mi s-a p rut atitudinea ei la prânz destul de duşm noas ...ţ ă ă ă– L sa i-o pe seama mea, îl întrerupse Alfred. Voi afla curând ce-i cu ea.ă ţ– Poate c nu este în realitate Lucy Eyelesbarrow, cea cu rela ii bune,ă ţ

remarc Cedric.ă– Dar ce scop ar putea urm ri? Harold p rea cu totul buim cit. Afurisitaă ă ă

naibii!

Se uitar unii la al ii cu figuri nec jite.ă ţ ă– Şi acum mai soseşte şi b trâna asta la ceai! Tocmai când avem atât deă

multe de discutat!

– Ne vom sf tui în seara aceasta, propuse Alfred. între timp o vomă

descoase po b trâna m tuş despre Lucy.ă ă ăConform în elegerii, Miss Marple fusese, aşadar, adus de Lucy, şedeaţ ă

acum lâng şemineu şi-i zâmbea plin de bun voin lui Alfred care-i întinseseă ă ă ţă

sandviciurile.

– O, multe, multe mul umiri! îmi pormite i...? O, ou şi sardele! M tem cţ ţ ă ă ă m rezum întotdeauna la pu in când e ora ceaiului. Şti i, când îmb trâneşti...ă ţ ţ ă

Dar, fireşte, seara, o mas foarte frugal ... Se adres din nou gazdei: Ce casă ă ă ă

frumoas ave i! Şi atâtea lucruri deosebite în ea! Bronzurile acestea, deă ţ

exemplu. îmi amintesc de bronzurile po care le-a cump rat tat l meu de laă ă

Expozi ia universal de la Paris... Şi ce dr gu c -i ave i pe fra ii dumneavoastrţ ă ă ţ ă ţ ţ ă în

114

preajm ! Prea adesea, membrii aceleeaşi familii sunt împr ştia i departe.ă ă ţ– Doi fra i locuiesc la Londra.ţ– Co frumos pontru ei!

– Fratele meu, Cedric, e pictor: Tr ieşte po Ibiza.ă– Pictorilor le plac insulele, coment Miss Marple. Nu-i aşa? De exemplu,ă

Gauguin...

– Povesti i-ne ceva despre Lucy când era copii, Mlss Marple, o întrerupseţ

Cedric.

Se uit cu ochi str lucitori la el.ă ă– Lucy a fost întotdeauna aşa de deşteapt , spuse ea. Da, aşa ai fost,ă

draga mea... nu m întrerupo! Deosebit de dotat pontru aritmetic . Putea să ă ă ă socoteasc splendid. înc îmi mai amintesc când m celarul m înc rcase la plataă ă ă ă ă

c rnii...ăMiss Marple se afund în amintiri despre copil ria Lucyei şi trecu apoi înă ă

revist descoperirile pe care le t cuse în via a satului.ă ă ţŞirul povestirii ei fu întrerupt când intr Bryan. Co el venir şi cei doi b ie i,ă ă ă ţ

care, dup vân toarea lor de indicii, ar tau destul de uzi şi murdari. Imediată ă ă

ap ru şi doctorul Quimper, care, întrucât o cunoştea pe b trâna doamn , p ruă ă ă ă

cam uimit.

– Spor c tat l dumneavoastr nu sufer de po urma vremii, domnişoară ă ă ă ă Emma?

– O, nu... adic , s-a sim it, în dup -amiaza aceasta, cam obosit...ă ţ ă– B nuiesc c nu-1 încânt musafirii, fu de p rere Miss Marple.ă ă ă ă– Serveşte ceaiul întotdeauna în birou, când vin iubi ii s i fii, îi explicţ ă ă

Cedric. Din punct de vedere psihologic, asta nu e de mirare. Nu-i aşa, doctore

Quîmper?

115

Doctorul Quimpor, care, cu mina unui om c ruia îi r mâne, de obicei, pu ină ă ţ

timp pentru mâncare, se servea din plin, replic :ă– Psihologia este în regul când e l sat în seama psihologilor. Parteaă ă ă

proast e c , în prezent, fiecare face po psihologul amator: Pacien ii mei îmiă ă ţ

relateaz destul de exact de ce complexe şi nevroze sufer şi îmi r pesc oriceă ă ă

posibilitate s le-o spun. V mul umesc, domnişoar Emma, mai servesc cuă ă ţ ă

pl cere o ceaşc . Azi n-am avut deloc timp s m nânc.ă ă ă ă– întotdeauna m gândesc c via a unui medic e atât de nobil şi plin deă ă ţ ă ă

abnega ie, sublinie Miss Marple.ţ

– Atunci nu prea cunoaşte i mul i medici, r spunse doctorul Quimpor. Suntţ ţ ă

numi i vampiri şi adesea asta şi sunt. Acum, în zilele noastre, ne primim cel pu inţ ţ

onorariul. De aceasta se îngrijeşte statul. Nu mai trebuie s facem nici o datorieă

despre care ştim c nu va fi achitat niciodat . Partea proast e c to i pacien iiă ă ă ă ă ţ ţ

par decişi s "stoarc " cât mai mult posibil guvernul şi consecin a e c , pentruă ă ţ ă

orice tuse neînsemnat sau orice uşor deranjament stomacal, scot medicul deă

sub plapum în toiul nop ii. Dar nu e nimic de f cut... Minunat pr jitur ,ă ţ ă ă ă ă

domnişoar Emma. V pricepe i s-o prepara i.ă ă ţ ţ– Domnişoara Eyelesbarrow a preg tit-o, nu eu.ă– Dar şi dumneavoastr v pricepe i la fel de bine, r spunse Quimporă ă ţ ă

politicos.

– Vre i s mergem la tata s -1 vedem?ţ ă ăEa se ridic şi doctorul o urm . Miss Marple îi urm ri cu privirea până ă ă ă

p r sir împreun camera.ă ă ă ă– Domnişoara Crackenthorpe este o fiic foarte iubitoare, dup cum v d,ă ă ă

remarc ea.ă116

– Şi eu m mir c rezist po lâng b trân, r spunse Cedric.ă ă ă ă ă ă– Ea are aici un c min pl cut şi tata ine mult la ea, se amestec repedeă ă ţ ă

Harold.

– Emmei i se potriveşte, continu Cedric, e n scut s r mân fată ă ă ă ă ă ă b trân .ă ă

Miss Marple clipi uşor, în timp ce spuse:

– Chiar? Crede i asta? Nu sunt convins c domnişoara Crackenthorpe vaţ ă ă

r mâne fat b trân . Ea face parte dintre acele femei care se c s toresc târziuă ă ă ă ă ă

şi devin so ii bune.ţ– Acest lucru nu este foarte probabil, atât timp cât tr ieşte aici laă

Rutherford Hali, fu de p rere tot Cedric. Nu vede po nimeni cu care s-ar puteaă

c s tori.ă ăMiss Marple clipi şi mai clar decât înainte.

– Peste tot exist preo i şl... medici.ă ţOchii ei aşa de îndr zne i se plimbar de la unul laă ţ ăaltul.

Era clar c exprimase un gând care nu le trecuse niciodat prin cap şi careă ă

nu le prea pl cea. Miss Marple se ridic :ă ă– A fost foarte dr gu c m-a i invitat. Acum mi-am t cut o imagine a caseiă ţ ă ţ ă

dumneavoastr şi a mediului în care Lucy tr ieşte.ă ă– O cas pl cut ... şi un mort ca supliment, spuse Codric.ă ă ă– Cedric! strig mânios Harold. Miss Marple îi zâmbi lui Cedric:ă

– Şti i de cine îmi aminti i? De tân rul Thomas Eade, fiul directorului b nciiţ ţ ă ă

noastre. Foloseşte orice prilej s -i şocheze po oameni şi a în eles cel mai bine să ţ ă cheltuie bani în loc s -i câştige.ă

117

2.

Lucy o conduse po Miss Marple acas . Pe drumul de întoarcere, a ap rut,ă ă

deodat , o siluet din întuneric şi s-a profilat în lumina farurilor, tocmai când eraă ă

po punctul de a o lua pe drumul cu gard viu. Lucy 1-a recunoscut pe Alfred

Crackenthorpe, care ridic mâna ca ea s opreasc .ă ă ă– Splendid! exclam el, urcându-se. Brr! E frig! Am vrut, de fapt, s fac oă ă

mic plimbare s m limpozesc, dar nu pot. B trâna doamn a ajuns cu bineă ă ă ă ă

acas ?ă– Da. S-a sim it bine aici.ţ– Am observat asta la ea. E comic c b trânelor doamne le placeă ă

societatea, nu par s se plictiseasc ... Cu adev rat... ceva mai plicticos decâtă ă ă

Rutherford Hali nu poate exista. Mai mult de dou zile nu pot s r mân. Cum deă ă ă

mai rezista i aici, domnişoar Lucy? Nu-mi lua i în nume de r u dac v spunţ ă ţ ă ă ă

Lucy?

– Câtuşi de pu in. Nu m plictisesc la Rutherford Hali. Bineîn eles c eţ ă ţ ă

altceva cu mine, deoarece nu locuiesc aici de mult timp.

– V-am urm rit, domnişoar Lucy. Sunte i o fat harnic . Prea capabil caă ă ţ ă ă ă

s trebuiasc s v irosi i for ele cu g titul şi f cutul cur eniei.ă ă ă ă ţ ţ ă ă ăţ– V mul umesc, dar g titul şi cur enia îmi plac mai mult decât s stauă ţ ă ăţ ă

într-un birou.

– Şi mie. Dar mai exist şi alte posibilit i. A i putea încerca o activitate poă ăţ ţ

cont propriu.

– Asta şi fac.

– Nu m refer la domeniul acesta. A i putea lucra pentru dumneavoastră ţ ă înşiv , s v folosi i judecata împotriva...ă ă ă ţ

– împotriva a ce?

– împotriva for elor conduc toare, a tuturor acestor regulamente şiţ ă

dispozi ii care ne îngr desc pretutindeni.ţ ăi

118

Din fericire, se g seşte întotdeauna un mijloc de a le ocoli, dac eşti destulă ă

de abil s -1 descoperi şi dumneavoastr sunte i abil .ă ă ţ ă– E posibil.

Lucy opri maşina în curte.

– Nu vre i s v hot râ i?ţ ă ă ă ţ

– Mai întâi as vrea s aud mai multe. Vorbind deschis, draga meaă

domnişoar Lucy, aş putea s v folosesc la ceva. Ave i un fel de a fi care inspiră ă ă ţ ă încredere.

– Vre i s v ajut s vinde i lingouri de aur? Nimic aşa de riscant. Un micţ ă ă ă ţ

ajutor în ocolirea legii. Asta-i tot. Ii mângâie bra ul. Sunte i o fat afurisit deţ ţ ă

atr g toare, Lucy. Mi-ar pl cea s v am ca asociat . M simt m gulit .ă ă ă ă ă ă ă ă ă– Asta înseamn s nu faci nimic? închipui i-v , gândi i-v ce pl cere, ceă ă ţ ă ţ ă ă

încântare v-ar produce s -i surclasa i pe to i mediocrii. Partea proast e că ţ ţ ă ă trebuie capital.

– M tem c n-am.ă ă– O, nu m-am gândit aşa! Voi pune mâna pe bani nu peste prea mult timp.

Stimatul meu domn Papa nu va tr i o veşnicie, jerpelitul sta de b trânel! Cândă ă ă

va plesni, voi primi o sum destul de frumuşic de bani. Ei, ce p rere ave i,ă ă ă ţ

Lucy?

– Şi condi iile?ţ– C s toria, când dori i. Femeile par s pun mare pre pe asta, când ară ă ţ ă ă ţ

putea fi atât de în elepte s r mân independente. Asta prezint îns avantajulţ ă ă ă ă ă

c so iile nu sunt obligate s fac vreo depozi ie împotriva so ilor lor.ă ţ ă ă ţ ţ– Nu prea m gulitor!ă– N-o lua aşa, Lucy! Nu în elegi c m-am îndr gostit de dumneata?ţ ă ă119

Ea râse şi se eliber de bra ul cu care ii cuprinsese umerii.ă ţIntrar în cas şi Lucy se gr bi s ajung la buc t rie. Spre surprindereaă ă ă ă ă ă ă

ei, a fost deranjat , la preg tirea mânc rii, de c tre Harold Crackenthorpe.ă ă ă ă– Domnişoar Eyelesbarrow aş putea s vorbesc ceva cu dumneata?ă ă– Nu se poate mai târziu, domnule Crackenthorpe? Am r mas în urm cuă ă

treaba.

– Desigur: Atunci dup cin ?ă ă– Da, aşa merge.

Cina a fost servit şi a întrunit aprecierea general . Dup ce Lucy termină ă ă ă cu sp latul vaselor şi ieşi în hol, îl g si po Harold Crackenthorpe aşteptând-o.ă ă

– Da, domnule Crackenthorpe?

– Vre i s veni i încoace? Deschise uşa camerei de zi şi într . Ea închiseţ ă ţ ă

uşa.

– Mâine diminea voi p r si Rutherford Hali, începu el. Mai înainte aş doriţă ă ă

s v spun ce impresie deosebit mi-a i l sat prin destoinicia dumneavoastr .ă ă ă ţ ă ă– V mul umesc, rosti Lucy cam surprins .ă ţ ă– Am sentimentul c v irosi i aici talentul... pur şi simplu, irosit.ă ă ţ– Aşa vi se pare? Mie nu.

"în orice caz, nu poate s m cear în c s torie, se gândi Lucy. Are deja oă ă ă ă ă

so ie".ţ

– V propun, dup ce ne-a i ajutat s travers m aceast criz regretabil ,ă ă ţ ă ă ă ă ă

s m c uta i la Londra. Col mai bine ar fi s m suna i la telefon ca s putemă ă ă ţ ă ă ţ ă

aranja o întâlnire. îi voi da instruc iuni secretarei. Adev rul este c am aveaţ ă ă

nevoie la firm de cineva de capacitatea dumneavoastr . Am putea discuta în ceă ă

domeniu s v folosi i cel mai bine talentul. V ofer, domnişoar Eyelesbarrow,ă ă ţ ă ă120

un salariu foarte bun şi perspective splendide. Cred c ve i fi pl cută ţ ă

impresionat .ăZâmbi m rinimos.ăLucy ii r spunse serioas :ă ă– V mul umesc, domnule Crackenthorpe. Voi medita la asta.ă ţ– Nu pregeta i prea mult. O tân r care vrea s ajung ceva în lume, nuţ ă ă ă ă

trebuie s renun e la o asemenea ocazie. Deci, noapte bun , domnişoară ţ ă ă Eyelesbarrow. Somn uşor!

"într-adev r, totul e cât se poate de interesant", îşi spuse Lucy în sinea el.ăîn drum spre camer , se întâlni cu Cedric pe scar .ă ă– Asculta i, domnişoar Lucy, aş putea s v întrebţ ă ă ăceva?

– Vre i s v însura i cu mine? S vin la Ibiza şi s am grij deţ ă ă ţ ă ă ă

dumneavoastr ?ăCedric t cu o min stupefiat .ă ă ă– La aşa ceva nu m-am gândit niciodat .ă– Scuza i-m . Atunci m-am scrântit.ţ ă– Am vrut s v întreb numai dac ave i mersul trenurilor?ă ă ă ţ– Asta-i tot? E unul po mas , în hol.ă– Şti i ce, îi atrase aten ia Cedric pe un ton de reproş, nu ar trebui sţ ţ ă

crede i c to i vor s se c s toreasc cu dumneata. Ar ta i bine, dar nuţ ă ţ ă ă ă ă ă ţ

extraordinar de bine. Când cineva îşi închipuie aşa ceva, totul îi iese prost.

Adev rul e c sunte i ultima fat din lume cu care aş dori s m însor: Ultima!ă ă ţ ă ă ă– Adev rat? spuse Lucy. Deci nu ave i nevoie de mine s v îngrijesc.ă ţ ă ă

Atunci, poate m prefera i ca mam vitreg !ă ţ ă ă– Poftim? Cedric o privi cu nişte ochi mari, ului i.ţ– Cum a i auzit! îi r spunse Lucy, intrând în camer şi închizând uşa.ţ ă ăCapitolul XIV 1.

IT'ste numai aşa, o idee, spuse Dessin. Am aici o - -'fotografie a corpului■

de balet. Ea e a patra din

stânga. O recunoşti?

O. tân r strangulat nu e uşor de recunoscut şi, înă ă ăfotografie, toate fetele ap reau puternic machiate şi purtauăcâte o coroan uriaş din pene.ă ă

– Ar putea fi, r spunse Craddock. Mai mult, chiar nu pot zice. Cine a fost?ă

Ce ştii despre ea?

– Aproape nimic, spuse colegul s u francez. N-a jucat nici un rol mare şiă

baletul Maritski nu e prea important. Dansa în teatre din oraşe mici şi pleca în

turnee, n-are stele, nici o dansatoare vestit . Dar am s - i fac cunoştin cuă ă ţ ţă

doamna Joliet.

Doamna Joliet era o fran uzoaic afacerist , cu ochi ageri, o b rbie mic şiţ ă ă ă ă

multe straturi de gr sime.ă– Ce e cu Anna Strawinska? întreb doamna precaut .ă ă– E rusoaic ? întreb inspectorul Craddock.ă ă– Nu. Crede i asta din cauza numelui ei? Fetele îşi iau tot soiul de nume.ţ

Strawinska nu era important , nu dansa bine şi nici nu era deosebit de frumoas .ă ă

Elle âtait assez bien, c'est tout. în corpul de balet dansa destul de bine, dar nu ca

solist .ă– Era francez ?ă– Pesemne. Avea un paşaport francez. Dar mi-a povestit odat c are ună ă

so englez.ţ122

– V-a povestit c are un so englez? Unul care tr ia sau murise?ă ţ ăDoamna Joliet ridic din umeri.ă– Ori murise, ori o p r sise. De unde s ştiu? Fetele astea... au întotdeaunaă ă ă

necazuri cu b rba ii...ă ţ– Când a i v zut-o ultima dat ?ţ ă ă– M-am dus cu trupa mea şase s pt mâni la Londra. Am dansat la Torquay,ă ă

Bournemouth, Eastbourne şi, în cele din urm , la Hammersmith. Apoi ne-amă

întors în Fran a, dar Anna n-a venit. Ne-a trimis o înştiin are c p r seşte trupa,ţ ţ ă ă ă

c va tr i la familia so ului ei sau cam aşa ceva. N-am crezut-o, ci am considerată ă ţ

c , probabil, cunoscuse un b rbat. M în elege i?ă ă ă ţ ţInspectorul Craddock d du din cap.ă– Pentru mine n-a fost nici o pierdere. Puteam angaja fete la fel de bune

sau chiar mai bune.

– Când s-a întâmplat asta?

– Când m-am înapoiat în Fran a? Era... da... în duminica dinainte deţ

Cr ciun. Şi Anna ne p r sise cu vreo dou sau trei zile mai devreme. Nu-mi maiă ă ă ă

amintesc exact... Dar, la sfârşitul s pt mânii, la Hammersmith, am dansat t ră ă ă ă ea.

Doamna Joliet t cu o scurt pauz şi întreb , apoi deodat , cu un plus deă ă ă ă ă

interes:

– De ce o c uta i? S-a îmbog it?ă ţ ăţ– Dimpotriv , r spunse politicos inspectorul Craddock. Credem c fostă ă ă ă

omorât .ă

Doamna Joliet îşi pierdu imediat, din nou, interesul.

– Qa se peutf Se întâmpl . P cat, era o bun catolic . Duminicile se duceaă ă ă ă

la mes şi, în mod sigur, se spovedea.ă– V-a men ionat vreodat , doamn , de un fiu?ţ ă ă– De un fiu? Vre i s spune i c a avut un copil? Asta mi se pare cât seţ ă ţ ă

poate de incredibil. Toate fetele . astea... dar chiar toate... cunosc o anumită adres , unde, înă

123

astfel de cazuri, s-ar putea duce. Domnul Dessin o cunoaşte la fel de bine

ca şi mine.

– Poate c a avut un copil, înainte de a se urca po scen , opina Craddock.ă ă

De exemplu, în timpul r zboiului.ă– Ah! pendant la guerre. Asta e întotdeauna posibil. Dar, în orice caz, nu ştiu

nimic.

– Câre dintre celelalte fete era mai strâns prieten cuăea?

– V pot indica dou -trei nume, dar cu adev rat intim nu era cu nici una.ă ă ă ăSe vedea clar c nu se mai putea ob ine ceva mai mult de la doamna Joliet.ă ţ

Când i-a fost ar tat pudriera, a recunoscut c Anna avea una asem n toare,ă ă ă ă ă

dar majoritatea celorlalte fete dispuneau de pudriere la fel. în ce priveşte haina

de blan , nu era exclus ca Anna s -şi fi cump rat una la Londra:ă ă ă– Eu am grij numai de probe, de iluminarea scenei, de toate problemeleă

referitoare la afacerea mea. Nu am timp s m uit ce poart artistele mele.ă ă ăDup doamna Joliet, Craddock şi Dessin le-au audiat po fetele ale c roră ă

nume le fuseser date de conduc toarea trupei de balet. O cunoşteau pe Annaă ă

foarte bine, dar toate au spus c despre ea îns şi colega nu le vorbise prea multă ă

şi când o f cuse – ad ug una dintre fete – în cea mai mare parte fuseseră ă ă ă

minciuni.

– îi pl cea s povesteasc istorii potrivit c rora fusese metresa mareluiă ă ă ă

duce sau a unui important om de finan e englez, sau povestea c , în timpulţ ă

r zboiului luptase în mişcarea de rezisten . O dat , s-a l udat c a fost stea deă ţă ă ă ă

cinema la Hollywood.

O alt fat spuse:ă ă– Cred c ducea, în realitate, o via burghez foarte modest . îi pl ceaă ţă ă ă ă

baletul pentru c i se p rea romantic, dar nu era o dansatoare bun .ă ă ă124

– Şi la Londra, reveni prima fat , t cea referiri la un b rbat foarte bogat,ă ă ă

care voia s-o ia într-o c l torie de pl cere în jurul lumii, deoarece ea ii reaminteaă ă ă

de fiica sa care murise într-un accident de automobil. Quelle blaguef

– Mie mi-a spus c un lord bogat din Sco ia o invitase, îşi reaminti cea de-aă ţ

doua fat .ă

Toate astea nu le-a indicat prea mult criminaliştilor. Singurul lucru care a

reieşit din relat rile ambelor colege a fost c Anna Strawinska era o mincinoas ,ă ă ă

cu o fantezie exuberant . Desigur c era improbabil ca ea s efectueze oă ă ă

c l torie prin lume, la bordul însorit al unui vas de lux. Nu s-a oferit nici un motivă ă

plauzibil presupunerii ca trupul ei neînsufle it s fie g sit într-un sarcofag laţ ă ă

Rutherford Hali. Identificarea cu ajutorul fetelor şi a doamnei Joliet a fost extrem

de nesigur . O anumit asem nare cu Anna – asta au sus inut toate – aveaă ă ă ţ

moarta din fotografie. Dar ar ta atât de umflat c ar fi putut fi la fel de bineă ă ă

oricine altcineva.

Cort r mânea faptul c Anna Strawinska se hot râse la 19 decembrie să ă ă ă nu se întoarc în Fran a şi c la 20 decembrie, o femeie, care avea o anumită ţ ă ă asem nare cu ea, plecase cu trenul de 16:33 spre Brackhampton şi fuseseă

strangulat . Dac femeia din sarcofag nu era Anna Strawinska, atunci unde eraă ă

aceasta acum?

La întrebare, doamna Joliet d du un r spuns simplu şi inevitabil: "La ună ă

b rbat!"ăAcesta era, fireşte, r spunsul corect, se gândi Craddock. Dar o altă ă

posibilitate trebuia s fie luat în considera ie. Anna afirmase odat , ocazionai,ă ă ţ ă

c are un so englez.ă ţFusese acest so Edmund Crackenthorpe?ţAsta p rea improbabil dup prezentarea pe care i-o t cuser martoreleă ă ă ă

oculare. Mai probabil era ca Anna s-o fi cunoscut bine po Martine pontru a şti

detaliile necesare.

125

Astfel, Anna putea s -i fi scris Emmei Crackenthorpe. în acest caz, eraă

absolut de în eles c i se f cuse brusc team de verific ri. Poate chiar dinţ ă ă ă ă

pruden întrerupsese leg tura cu baletul Maritski. Dar întrebarea r mânea f rţă ă ă ă ă r spuns: unde era ea acum?ă

Şi, iar şi, r spunsul doamnei Joliet p rea inevitabil şi putea fi cel corect: Laă ă ă

un b rbat...ă2.

înainte de a p r si Parisul, Craddock vorbi cu Dessin despre femeia numită ă ă Martine. Dessin era la fel ca şi colegul englez, de p rere c nu exista nici oă ă

leg tur între ea şi cea g sit în sarcofag. Orişicât, zise el, trebuia s continueă ă ă ă ă

cercet rile.ăDessin îl asigur pe Craddock c Surete va întreprinde tot ce va puteaă ă

pentru a clarifica dac , într-adev r, c s toria locotenentului Edmundă ă ă ă

Crackenthorpe din regimentul 4 Southshire cu o francez ce se chema Martineă

(numele de familie necunoscut) fusese înregistrat undeva în acte. îi atraseă

aten ia lui Craddock c , în aceast privin , succesul cercet rilor va fi foarteţ ă ă ţă ă

îndoielnic. Regiunea care intra în discu ie fusese ocupat , exact în vremeaţ ă

aceea, de germani şi, în perioada ulterioar , suferise distrugeri grele. Multeă

cl diri şi documente disp ruser .ă ă ă3.

La întoarcerea lui Craddock, inspectorul Wetherall îl inform despreă

rezultatul cercet rilor sale:ăAflase c în casa 126 Elvers Crescent se g sea o pon-siune cu un bună ă

renume.

– Ai mai constatat şi altceva? întreb Craddock.ă126

– Nimeni nu a recunoscut în moarta din fotografie vreo femeie care ridicase

scrisorile. Dar nu e de mirare, c ci a trecut o lun şi pensiunea e folosit deă ă ă

foarte mult lume ca adres pontru scrisori.ă ă– Poate a locuit la pensiune sub un alt nume.

– Asta este posibil. Dar, oricum, n-am g sit pe nimeni care s-o poată ă recunoaşte po femeia din fotografie. Am întrebat la toate hotelurile şi pensiunile.

Nic ieri nu s-a aflat o Martine Crackenthorpe printre clien ii înregistra i. Dup ceă ţ ţ ă

am primit telefonul dumneavoastr de la Paris, am c utat-o po Anna Strawinska.ă ă

Ea a locuit cu alte membre ale trupei într-un hotel ieftin, în apropiere de Brook

Green. Acolo trag mul i artişti şi oameni de teatru. A disp rut joi, 19 decembrie,ţ ă

dup reprezenta ia de sear . Mai departe nu s-a mai stabilit nimic.ă ţ ăInspectorul Craddock a telefonat la firma avoca ilor Wimborne, Hendersonţ

şi Carstairs şi a stabilit o întâlnire cu domnul Wimborne.

Domnul Wîmborne îşi privi vizitatorul cu o re inere politicoas , care esteţ ă

caracteristic pontru o familie de avoca i, când are de-a face cu poli ia.ă ţ ţ– Co pot face pontru dumneavoastr , domnule inspector?ă– Aceast scrisoare... Craddock puse scrisoarea Mar-tinei pe birou. Domnulă

Wimborne îl impresiona prin evidenta sa încrâncenare de a nu o ridica. Se înroşi

şi mâi tare şi-şi strânse buzele.

– Exact, spuse el. Am primit ieri diminea o scrisoare de la domnişoaraţă

Emma Crackenthorpe în care m informa, în toate am nuntele, despre vizita saă ă

la Scot-land Yard. Trebuie s m rturisesc c nu în eleg absolut deloc de ce n-amă ă ă ţ

fost imediat atunci consultat, când a primit aceast scrisoare. Ar fi trebuit s fiuă ă

de îndată127

anun at. N-am avut nici o idee c a fost vreodat vorba ca Edmundţ ă ă

Crackenthorpe s se însoare.ăInspectorul Craddock men iona c era r zboi.ţ ă ă– Da, atunci era r zboi, confirm domnul Wimborne. Când a izbucnit, eramă ă

în Lincoln's Inn Fields şi am primit aproape o lovitur în plin. Multe dină

documentele noastre au fost distruse, dar nu cele cu adev rat importante, c ciă ă

po acelea le ascunsesem în provincie. Totuşi, s-au iscat tot felul de încurc turi.ă

Pe atunci, tat l meu reprezenta interesele familiei Crackenthorpe. A murit acumă

şase ani. E posibil s fi aflat despre aşa-zisa c s torie a lui Edmund, dar eu amă ă ă

impresia c încheierea acestei c s torii nu a avut loc niciodat şi de aceea tat lă ă ă ă ă

meu nu a considerat necesar s -mi vorbeasc despre ea. întreaga poveste e camă ă

dubioas . Mi se pare ciudat ca, dup to i aceşti ani, aşa-numita v duv s seă ă ţ ă ă ă

prezinte brusc şi s pretind c are un fiu legitim de la Edmund. Tare mi-ară ă ă

pl cea s ştiu cum va dovedi asta.ă ă– Corect, îi împ rt şi p rerea Craddock. Cum s-ar prezenta situa ia, dacă ă ă ţ ă

ea ar putea aduce dovada c s-a c s torit într-adev r cu Edmund şi c are un fiuă ă ă ă ă

legitim al lui? Ce drept legal ar avea ea şi fiul, dac ar fi în stare s dovedea&ă ă ă

temeinicia revendic rilor sale?ă– Acum, deocamdat , r spunse domnul Wimborne, n-ar putea cere nimic.ă ă

Dar dac fiul ar fi cu adev rat, urmaşul legitim al lui Edmund, atunci el ar aveaă ă

dreptul la o parte din averea lui Luther Crackenthorpe, la moartea acestuia. în

plus, ar moşteni Rutherford Hali, întrucât, în acest caz, ar fi fiul fiului cel mai

mare.r,"~ – Ar dori vreunul din ceilal i copii ai lui Luther Crackenthorpe sţ ă

moşteneasc reşedin a?ă ţ– Ca s locuiasc acolo? Cu siguran c nu. Dar domeniul şi terenul au oă ă ţă ă

valoare considerabil . Reprezîntă ă128

un loc pre ios pentru proiecte industriale şi pentru cl direa de blocuri.ţ ă

Acum se afl chiar în inima Brackhamptonului.ă– Dac nu m înşel, a i spus c , dup moartea lui Luther Crackenthorpe,ă ă ţ ă ă

Cedric le-ar moşteni?

– Exact, deoarece este fiul cel mai mare în via .ţă– Dup câte aud, pe Cedric Crackenthorpe nu-1 intereseaz banii.ă ăDomnul Wimborne îl privi cu r ceal pe Craddock.ă ă– Adev rat? Eu însumi sunt înclinat s iau drept vorbe goale afirma ii deă ă ţ

genul acesta. Exlst , t r îndoial , anumi i oameni care sunt indiferen i la bani.ă ă ă ă ţ ţ

Dar eu n-am întâlnit înc pe vreunul.ă– Dup câte mi se pare, continu inspectorul Craddock, dup o scurtă ă ă ă

pauz , Harold şi Alfred Crackenthorpe s-au enervat foarte tare când a sosită

scrisoarea despre care discutam.

– Pentru asta aveau şi motiv, replic domnul Wimborne.ă– Propriile lor aştept ri ar fi fost, în mod considerabil, micşorate, nu-i aşa?ă– Desigur: Fiul lui Edmund Crackenthorpe – pornind de la premisa c ,ă

potrivit dovezilor, este copilul s u legitim – ar avea dreptul la o cincime din baniiă

în numerar.

– Adic , dup câte se pare, nu este o pierdere foarte important ?ă ă ăDomnul Wimborne îl privi pe inspector drept în ochi.

– Nu este absolut deloc un motiv care s merite comiterea unei crime,ă

dac asta insinua i.ă ţ– Dar ambii fra i se afl , b nuiesc, la o oarecare strâmtoare, murmurţ ă ă ă

Craddock.

– Aşadar, poli ia a întreprins cercet ri? Da, aşa este. Alfred are nevoieţ ă

urgent de bani lichizi. Ocazionai, îi parvine o sum mai mare, dar nu-i ajungeă ă

mult timp. Pe de

129

alt parte, Harold, dup a i fost informat, este, actualmente, într-o situa ieă ă ţ ţ

ceva mai grea.

– In pofida bun st rii sale aparent înfloritoare?ă ă– Aceast bun stare este doar o fa ad . Majoritatea acestor concerne dină ă ţ ă

City nu sunt toate, dup cifra lor de afaceri vizibil , profitabile. Bilan urile ară ă ţ

p rea mari celor din afar ; dar când posturile active pl tite nu sunt în realitateă ă ă

posturi active... atunci?

– în acest caz, Harold Crackenthorpe are, de asemenea, mare nevoie de

bani.

– Aşa este, r spunse domnul Wimborne. Dar n-ar primi nimic, dac ară ă

strangula-o pe v duva fratelui s u mort Şi nimeni nu 1-a ucis po Lutheră ă

Crackenthorpe, deşi numai moartea acestuia le-ar aduce averi membrilor

familiei. De aceea nu v d deloc, domnule inspector, unde dori i, de fapt, să ţ ă ajunge i?ţ

Din nefericire, nici chiar inspectorul nu ştia exact încotro s -şi îndrepteă

gândurile.

Capitolul XV 1.

Tnspectorul Craddock şi Wetherall stabiliser cuă– ' Harold s stea de vorb în biroul acestuia.■ ă ă

O tân r îi conduse po inspector şi pe înso itor în biroul particular al şefuluiă ă ţ

el.

Harold st tea la masa de scris şi ar ta atât de ireproşabil şi sigur po sineă ă

ca niciodat . Dac era, aşa cum b nuia inspectorul, la strâmtoare financiar ,ă ă ă ă

atunci expresia fe ei nu i-o tr da deloc.ţ ă– Bun diminea a, domnule inspector, spuse el amabil. Sper c vizitaă ţ ă

dumneavoastr înseamn c neă ă ă130

aduce i o veste bun . Povestea asta fatal s-a clarificat odat pentruţ ă ă ă

totdeauna?

– M tem c nu, domnule Crackenthorpe. Momentan, aş dori s v adreseză ă ă ă

înc vreo câteva întreb ri.ă ă– Alte întreb ri? Crezusem c am spus tot ce era deă ăzis.

– în eleg c aceasta este p rerea dumneavoastr , dar obişnuita rutin aţ ă ă ă ă

muncii reclam acum, din nou, s v pun anumite întreb ri.ă ă ă ă– Despre ce este vorba de data aceasta?

– M-aş bucura dac mi-a i putea spune exact ceea ce a i t cut în dup -ă ţ ţ ă ăamiaza şi seara zilei de 20 decembrie, cam între ora 15 şi miezul nop ii.ţ

Harold Crackenthorpe se înroşi de mânie.

– Consider c e o întrebare neobişnuit de lipsit de bun -cuviin . Aş puteaă ă ă ţă

şti ce urm ri i cu ea?ă ţCraddock zâmbi prietenos.

– întrebarea mea nu înseamn nimic altceva decât c mi-ar face pl cere să ă ă ă aflu unde a i fost între orele 15 şi miezul nop ii, vineri, 20 decembrie.ţ ţ

– De ce?

– Ar restrânge cercul c ut rilor noastre.ă ă– L-ar restrânge? A i descoperit aşadar ceva precis?ţ– Sper m c ne apropiem treptat de dezlegarea misterului.ă ă– Nu sunt sigur, dac trebuie s v r spund la întrebare... m gândescă ă ă ă ă

dac n-ar fi cazul s -1 chem aici po avocatul meu.ă ă– Asta r mâne, fireşte, la latitudinea dumneavoastr , spuse Craddock. Nuă ă

sunte i obligat s r spunde i la orice întreb ri şi ave i tot dreptul s aduce i aiciţ ă ă ţ ă ţ ă ţ

un avocat, înainte de a r spunde.ă– Deci nu dori i... aş vrea, în orice caz, s v întreb... nu dori i cumva s mţ ă ă ţ ă ă

avertiza i?ţ131

– Nicidecum, domnule. Inspectorul Craddock îşi lu o expresie speriat . Nuă ă

m gândesc câtuşi de pu in la aşa ceva. întreb rile pe care vi le voi pune, le voiă ţ ă

adresa la fel de bine mai multor persoane. Nu este nimic personal în asta, e doar

o problem de rutin pentru ca, aşa cum spuneam, s restrângem planul nostruă ă ă

de ac iune.ţ– Bineîn eles c sunt absolut preg tit s v ajut, atât cât îmi st în putin .ţ ă ă ă ă ă ţă

Atunci s vedem! Nu e uşor s r spunzi, cât ai clipi, la o asemenea întrebare, dară ă ă

noi lucr m aici sistematic. Domnişoara Eliis ne va putea ajuta.ăVorbi scurt la unul din telefoanele de pe birou. Aproape imediat intr oă

tân r slab într-o rochie închis , care-i st tea bine, în mân cu un blocnotes.ă ă ă ă ă ă– Secretara mea – inspectorul Craddock. Auzi i, domnişoara Ellis,ţ

inspeciorul ar dori s ştie ce am f cut în dup -amiaza şi seara de 20 decembrie.ă ă ă

Presupun c ave i notat?ă ţ– O, da. Domnişoara Ellis p r si înc perea şi se întoarse cu un calendar peă ă ă

care începu s -1 r sfoiasc . La 20 decembrie, a i fost dup -amiaz la birou şi v-ă ă ă ţ ă ăa i între inut cu directorul Goldie asupra fuzion rii cu "Cromartic and Co". A i luatţ ţ ă ţ

masa cu lordul Forthville la Berkeley...

– Aha, da, asta a fost în 20...

– V-a i înapoiat pe la ora 15 la birou şi a i dictat vreo jum tate de duzinţ ţ ă ă de scrisori. Apoi, v-a i dus la casa de licita ii "Sotheby", deoarece v interesauţ ţ ă

nişte manuscrise rare, pe care le scoteau la vânzare în ziua aceea. Nu v-a i maiţ

reîntors la birou, dar mi-am notat, c ci doream s v amintesc c trebuia să ă ă ă ă cina i seara la "Câte-ring Club". Privi întreb toare.ţ ă

– V mul umesc, domnişoar Ellis.ă ţ ăDomnişoara Ellis se strecur f r zgomot din camer .ă ă ă ă132

– îmi amintesc de toate foarte bine, începu Harold s vorbeasc . M-am dusă ă

în dup -amiaza aceea, într-adev r, la "Sotheby", dar manuscrisele care mă ă ă interesau erau mult prea scumpe. Am servit ceaiul po strada Jermyn... mi se pare

c "Russell" se numeşte ceain ria. Vreo jum tate de or am petrecut-o într-ună ă ă ă

cinematograf de actualit i şi apoi m-am dus acas . Locuiesc la Cârdiganăţ ă

Gardens nr: 43. "Câtering Club" se adun pentru cin la 19:30. Dup cin amă ă ă ă

revenit acas şi m-am culcat Trebuia s -mi dau seama c va fi epuizant deă ă ă

r spuns la întrebarea asta.ă– Totul este foarte clar, domnule Crackenthorpe. Când v-a i dus acas caţ ă

s v schimba i?ă ă ţ– De asta nu pot s -mi amintesc exact. Trebuie s fi fost pu in dup ora 18.ă ă ţ ă– Şi dup cin ?ă ă– Era, cred, 23:30 când m-am dus acas .ă– V-a deschis servitorul? Sau poate so ia?ţ– So ia mea se afl , de la începutul lui decembrie, în sudul Fran ei. Mi-amţ ă ţ

deschis singur cu cheile de la locuin .ţă– Aşadar, nimeni nu poate s v sus in afirma ia c v-a i întors acas laă ă ţ ă ţ ă ţ ă

ora pe care a i indicat-o?ţHarold îl privi întunecat po inspector.

– Presupun c angaja ii casei m-au auzit sosind. Dar, z u, domnuleă ţ ă

inspector...

– Scuza i, domnule Crackenthorpe, ştiu c asemenea întreb ri sunt extremţ ă ă

de nepl cute, dar m apropii de sfârşit. Ave i o maşin personal ?ă ă ţ ă ă– Da, un Humber Hawk.

– îl conduce i singur?ţ– Da. Nu prea conduc des. De fapt, numai în weekend. C s stai la volan,ă ă

în Londra, în zilele noastre, nu e câtuşi de pu in o pl cere.ţ ă133

– Presupun c v folosi i maşina, când v duce i la Brackhampton s vă ă ţ ă ţ ă ă vizita i rudele?ţ

– Numai când am inten ia s r mân ceva timp acolo. Când e vorba doar deţ ă ă

o singur noapte, de exemplu, pu in ca pentru exportiza medical , atunci iau, celă ţ ă

mai adesea, trenul. E mult mai rapid.

– Unde v-a i parcat maşina?ţ– într-un garaj, în apropiere de Cardigan Gardens. Alte întreb ri?ă– Cred c , deocamdat , asta-i tot, încheie inspectorul zâmbind. Scuza i că ă ţ ă

a trebuit s v deranjez.ă ăDup ce cei doi ofi eri plecar , Wetherall, mai b nuitor, observ :ă ţ ă ă ă– Nu i-a pl cut întrebarea, nu i-a pl cut deloc, deloc. A ieşit cu bine dină ă

încurc tura asta.ă– Când n-ai comis nici o crim , te sup r , f r îndoial , c eşti suspectat,ă ă ă ă ă ă ă

r spunse inspectorul Craddock. Desigur c un om ca Harold Crackenthorpe, careă ă

pune atâta pre pe înf işarea sa exterioar , trebuie s fie deosebit de indignat.ţ ăţ ă ă

Dar revolta sa nu are nici o importan . Trebuie acum s c ut m s stabilimţă ă ă ă ă

dac cineva ca Harold Crackenthorpe a fost v zut, în dup -amiaza aceea, laă ă ă

licita ie şi ceain rie. Ar fi avut destul timp s ia trenul de 16:33, s arunce femeiaţ ă ă ă

din el, s se înapoieze la Londra şi s apar punctual la cin . De asemenea ar fiă ă ă ă

putut la fel de bine s se duc cu maşina, noaptea, la Brackhampton ca să ă ă ascund cadavrul în sarcofag şi s vin iar la Londra. începe cercet rile!ă ă ă ă

– Da, domnule. îl considera i, cu adev rat, ucigaşul?ţ ă– Cine poate şti? r spunse inspectorul Craddock. E înalt, are p rul negru,ă ă

ar fi putut folosi trenul şi are leg turi cu Rutherford Hali. Desigur, e po listaă

suspec ilor. Şi acum s mergem la fratele s u Alfred.ţ ă ă134

2.

Alfred Crackenthorpe locuia în West Hampstead, într-o cl dire nou ,ă ă

modern . Apartamentul s u era cât se poate de neobişnuit decorat şi con ineaă ă ţ

doar o mas , o sofa, dou scaune şi alte câteva nimicuri.ă ăîşi întâmpin oaspetele cu un zâmbet prietenos, dar ar ta nervos.ă ă– Pot s v ofer ceva de b ut, domnule inspector?ă ă ă– Nu, v mul umesc, domnule Crackenthorpe. S ne apuc m de treab !ă ţ ă ă ă

propuse Craddock şi-i puse aceeaşi întrebare.

– Ce*am f cut în dup -amiaza şi seara de 20 decembrie, repet Alfredă ă ă

Crackenthorpe cam mirat. De unde s mai ştiu? Au trecut deja peste treiă

s pt mâni.ă ă– Fratele dumneavoastr , Harold, ne-a putut spune exact unde a fost în totă

timpul acesta.

– Harold, poate... dar nu Alfred. Cam invidios, ad ug cu r utate: Haroldă ă ă

este membrul familiei care a reuşit cel mai bine în via , el e activ, folositor,ţă

foarte ocupat şi are timp pontru toate. Dac el însuşi ar putea s comit – să ă ă ă zicem – o crim , aceast fapt ar decurge, în mod sigur, conform planului.ă ă ă

– Ave i vreun motiv anume pentru a alege tocmai acest exemplu?ţ– O, nu. Mi-a trecut aşa prin cap ca o culme a ic-ţnelii.

– Şi acum, cum st m cu dumneavoastr înşiv ? Alfred ridic din umeri.ă ă ă ă– N-am nici o idee despre timp şi loc. Dac m-a i fi întrebat dup Cr ciun,ă ţ ă ă

atunci aş fi putut s v r spund deoarece s rb torile reprezint un anumit repor:ă ă ă ă ă ă

Ştiu unde am fost în ziua de Cr ciun. Am petrecut-o cu tata la Brackhampton. Deă

ce exact, nu ştiu. întotdeauna, ip caţ ă135

din gaur de şarpe din cauza cheltuielilor po care le face când îl vizit m.ă ă

Dar ar striga tot aşa de tare dac nu ne-am duce niciodat . In realitate, o facemă ă

la dorin a surorii noastre.ţ– Şi anul acesta v-a i dus la Rutherford Hali?ţ– Da.

– Din nefericire, tat l dumneavoastr s-a îmboln vit, dac sunt bineă ă ă ă

informat?

Craddock urma cu bun ştiin o linie secundar , ascultând de un fel deă ţă ă

instinct, care îl dirijase adesea.

– D , s-a îmboln vit uşor: Cum m nânc , de obicei, ca o vrabie ca s facă ă ă ă ă ă economie de bani, nu puteau s r mân f r urm ri mânc rurile şi b uturileă ă ă ă ă ă ă ă

neobişnuit de variate.

– Asta a fost tot?

– Desigur, ce altceva ar fi putut fi?

– Am auzit c doctorul a fost îngrijorat.ă– Quimpor e un prost b trân! exclam Alfred, cu dispre . Nu merit s -iă ă ţ ă ă

da i ascultare, domnule inspector: E un pesimist de cea mai proast spe .ţ ă ţă– Serios? Mie mi-a l sat o impresie de om rezonabil.ă– E un prost de-a binelea. Tata nu e deloc bolnav, dar îl duce pe Quimper

de nas. Acum, când a fost într-adev r bolnav, a f cut o g l gie infernal , 1-aă ă ă ă ă

a â at pe Quimper, a pus o mie de întreb ri şi a discutat, în am nunt, ceţ ţ ă ă

mâncase şi b use. Era pur şi simplu caraghios! Alfred vorbise cu o vehemenă ţă neobişnuit .ă

Craddock t cu inten ionat o vreme. Ob inuse ceea ce dorise. Alfredă ţ ţ

devenise nervos.

– De fapt, despre ce e vorba? întreb el sup rat. De ce dori i s şti i undeă ă ţ ă ţ

am fost într-o anumit vineri, acum trei sau patru s pt mâni?ă ă ă– Deci v aminti i c era o vineri?ă ţ ă– Mi se pare c dumneavoastr a i spus-o.ă ă ţ136

– Poate c eu am spus-o, zise inspectorul Craddock. Oricum, v întreb deă ă

vineri, 20 decembrie.

– De ce?

– Este o întrebare de rutin .ă– E o abera ie. A i mai aflat ceva despre femeia aia? Şti i de unde venea?ţ ţ ţ

– înc nu ştim totul. Alfred îl privi cercet tor:ă ă– Spor c nu v l sa i duşi în eroare de ideea icnit a surorii mele, Emmaă ă ă ţ ţ ă

şi s crede i c ea poate fi v duva fratelui meu, Edmund. Asta e o adev rată ţ ă ă ă ă prostie!

– Aceast ... Martine nu vi s-a adresat niciodat dumneavoastr ?ă ă ă– Mie? Co întrebare caraghioas !ă– Vre i s spune i c ar fi fost mult mai verosimil ca ea s se fi adresatţ ă ţ ă ă

fratelui dumneavoastr Harold?ă– Da, ar fi fost, realmente, mult mai probabil. Numele lui apare frecvent în

ziare. El e înst rit. Dac ea ar fi încercat s ob in ceva de la ei, asta nu m-ară ă ă ţ ă

uimi. Nu c ar fi primit ceva! Harold e la fel de zgârcit ca şi b trânul. Dimpotriv ,ă ă ă

Emma are cea mai bun inim din familie şi Edmund a fost fratele s u preferat.ă ă ă

Dar Emma nu este o credul . Şi-a dat seama imediat de posibilitatea ca această ă femeie s fie o mincinoas . De aceea se îngrijise ca întreaga familie s fieă ă ă

prezent când ea va veni şi, în plus, un avocat uns cu toate alifiile.ă– Foarte în elept din partea ei, spuse Craddock. A fost stabilit o anumit ziţ ă ă

pentru aceast întrunire?ă– Trebuia s fie imediat dup Cr ciun, în weekend, po 27... Se întrerupse.ă ă ă– Deci, dup câte v d, ave i memorie pontru anumite date, observă ă ţ ă

Craddock zâmbind.

– V-am spus doar c nu a fost stabilit o zi anume.ă ă– Dar vorbea i despre ea. Când?ţ137

– Chiar nu-mi pot reaminti de ea.

– Şi nu-mi pute i spune ce a i f cut vineri, 20 decembrie?ţ ţ ă– îmi pare r u, dar memoria mea refuz s func ioneze.ă ă ă ţ– Nu ave i chiar nici un calendar?ţ– Ur sc lucrurile astea.ă– Ar fi în stare vreunul dintre prietenii dumneavoastr s v ajute s vă ă ă ă ă

împrosp ta i memoria?ă ţ– E posibil. Am s -i întreb şi am s fac ce pot. Acum, Alfred p rea s seă ă ă ă

simt mai sigur.ă– Cu adev rat nu sunt în stare s v relatez ce am f cut în ziua aceea, ziseă ă ă ă

el. Dar v pot spune ce n-am f cut. în ziua aceea n-am omorât pe nimeni înă ă

"Şopronul cel lung".

– De ce spune i asta, domnule Crackenthorpe?ţ– Asculta i, domnule inspector, dumneavoastr ancheta i acest caz deţ ă ţ

omucidere, e adev rat? Şi când începe i s întreba i: "Unde a i fost în ziua astaă ţ ă ţ ţ

sau aia, la ora cutare şi cutare?", atunci îngusta i aria investiga iilor: Tare aşţ ţ

vrea s ştiu de ce v-a i oprit tocmai la vineri, 20 decembrie? La prânz şi la miezulă ţ

nop ii? Nu mai e vorbaţ

„ca la baz s stea expertiza medical . A v zut cineva cum s-a strecurată ă ă ă

vreun om în şopron, în dup -amiaza aceea? Poate victima? A v zut-o intrând, dară ă

n-a mai z rit-o ieşind?ăOchii s i negri observau îndeaproape reac ia inspectorului, dar acesta eraă ţ

prea experimentat ca s lase s -1 tr deze expresia la ce se gândea.ă ă ă– M tem c nu v vom putea oferi o explica ie, zise el prietenos.ă ă ă ţ– Poli ia face totul în cel mai mare secret.ţ138

– Nu numai poli ia. M gândesc, domnule Crackenthorpe, c a i putea,ţ ă ă ţ

dac a i vrea, s v reaminti i prea bine ceea ce a i f cut în vinerea aceea. Ave i,ă ţ ă ă ţ ţ ă ţ

pesemne, motivele dumneavoastr pentru care nu dori i s v reaminti i...ă ţ ă ă ţ– In acest caz, nu pot, domnule inspector. Este, natural, foarte suspect că

nu-mi amintesc. Dar aşa stau lucrurile. Aştepta i un minut, m-am dus, înţ

s pt mâna aceea, la Leeds, am tras la un hotel din apropierea prim riei...ă ă ă

numele nu-1 in minte, dar îl g si i cu uşurin . Poate era vineri.ţ ă ţ ţă– Vom verifica, îl anun inspectorul liniştit. Se ridic :ţă ă– Regret c nu ne pute i ajuta mai mult, domnule Crackenthorpe.ă ţ– Pentru mine este foarte regretabil. Cedric are minunatul s u alibi dină

Ibiza, Harold a putut s v dea, t r îndoial , informa ii exacte despre fiecareă ă ă ă ă ţ

or , notate de mâna secretarei sale şi numai eu stau aici şi n-am absolut nici ună

alibi. Dup cum v-am spus, nu m ocup cu omorârea oamenilor şi de ce trebuiaă ă

s ucid o femeie necunoscut ? în ce scop? Chiar dac moarta era v duva luiă ă ă ă

Edmund? De ce ar fi trebuit vreunul dintre noi s nutreasc dorin a de a oă ă ţ

înl tura? Ne bucurasem cu to ii, îl convinsesem şi pe tata s -i asigure un venită ţ ă

v duvei şi b iatul s fie trimis la o şcoal respectabil . B trânul, fireşte, s-aă ă ă ă ă ă

înfuriat, dar nu s-ar fi putut opune s se fac ceva mai cumsecade. Nu îmiă ă

permite i s v ofer ceva de b ut, înainte de plecare? Chiar nu? îmi pare r u cţ ă ă ă ă ă

nu v-am fost de mai mult folos.

139

3

– Co e, Wetherall?

Inspectorul Craddock se nita la ajutorul s u invitată– Ştiu acum cine este, domnule. Tot timpul am încercat s deduc şi,ă

deodat , mi-am dat seama. A fost amestecat în povestea dubioas cuă ă

conservele. V aminti i de carul cu Dicky Rogers. Nu s-a putut dovedi niciodată ţ ă ceva împotriva lui, era prea prudent. S-a ascuns cu o band din Soho dup ună ă

paravan. Era vorba de ceasuri şi de povestea cu monezi de aur italiene.

Dar fireşte! Craddock îşi amintea acum de ce figura lui Alfred i se p ruseă

cunoscut de la bun început întotdeauna fuseser numai fleacuri şi nu i seă ă

putuse niciodat imputa ceva. Alfred se inuse mereu departe de centrulă ţ

afacerilor de contraband şi putea oferi un motiv nevinovat plauzibil, careă

trebuia clarificat, mai ales cum de ajunsese în poveste. Dar poli ia eraţ

încredin at c , pormanent, îi parvenea un mic profit.ţ ă ă– Asta aduce ceva lumin în caz, spuse Craddock.ă– Crede i c el a fost?ţ ă– N-aş zice c e tipul care s comit o crim . Dar asta l mureşte alteă ă ă ă ă

lucruri... de exemplu, de ce nu poate prezenta nici un alibi.

– Da, st cam prostă– De fapt, nu, îl contrazise Craddock. E un comportament viclean, dacă

r mâne neciîntit po pozi ie c nu-şi poate reaminti. Nenum ra i oameni nu suntă ţ ă ă ţ

capabili s -şi aduc aminte ce au f cut şi unde au fost, chiar dac e vorba de o ziă ă ă ă

cu o s pt mân în urm . Acesta este un comportament în special util, când nuă ă ă ă

po i spune, în caz c eşti anchetat, ce ai f cut în timpul t u liber:ţ ă ă ă– Aşadar, crede i c nu intr în discu ie?ţ ă ă ţ140

– Deocamdat , n-aş putea afirma c nimeni nu într în discu ie, r spunseă ă ă ţ ă

inspectorul Craddock. Trebuie s vede i ce pute i descopori, Wetherall.ă ţ ţCraddock medita cu o min posomorât la felul în care se prezentaă ă

problema. Nu se înainta, atâta timp cât nu se cunoştea motivul. Toate motivele

care, pân acum, fuseser luate în discu ie p reau ori false pontru a marşa poă ă ţ ă

ele, ori greşite.

Dac ar fi fost vorba de uciderea b trânului domn Crackenthorpe... nu s-ară ă

fi dus lips de motive...ăîşi aduse, deodat , aminte de ceva... îşi t cu repede câteva noti e pe foaiaă ă ţ

sa de hârtie:

De întrebat doctorul Quimper despre boala de Cr ciun.ăAlibiul lui Cedric.

De întrebat Miss Marple ce i se povesteşte.

Capitolul XVI

Când Craddock ajunse la Madison Road nr.4, o g si po Lucy Eyelesbarrowă

la Miss Marple. Uit o clip de planul lui de b t lie şi trase concluzia c Lucyă ă ă ă ă

Eyelesbarrow s-ar putea dovedi o aliat pre ioas .ă ţ ăDup schimbul de saluturi, îşi scoase vesel portofelul, lu trei lire, maiă ă

ad ug trei şilingi şi întinse banii po mas spre Miss Marple.ă ă ă– Co e asta, inspectore?

– Onorariul pontru o consulta ie. V consult... într-un caz de omucidere.ţ ă

Puls, temperatur , reac iile de la fa a locului, posibile motive adânc ascunse aleă ţ ţ

crimei respective.

Miss Marple clipi iute din ochi, el rânji, Lucy Eyelesbarrow zâmbea

încântat .ă141

– Asculta i, domnule inspector Craddock... Dintr- ştia îmi sunte i?ţ ă ţ

– în dup -amiaza asta sunt, în sfârşit, în afara serviciului.ă– Dup cum v-am spus, ne-am cunoscut deja, ii spuse Miss Marple Lucyei.ă

Sir Henry Clithering, naşul s u, îmi este vechi prieten.ă– A i vrea s şti i, domnişoar Eyelesbarrow, ce a spus naşul meu despreţ ă ţ ă

ea, când ne-am întâlnit prima oar ? C este cea mai şireat detectiv , po care aă ă ă ă

creat-o Dumnezeu vreodat , un geniu înn scut, care s-a dezvoltat pe un ă ă sol

favorabil. M-a sf tuit s nu dispre uiesc niciodat doamnele mai în vârst . i-ară ă ţ ă ă Ţ

putea spune adesea, ce s-ar fi putut întâmpla, ce ar fi trebuit s se întâmple şiă

chiar ce s-a petrecut în realitate. Şi ele ar fi capabile s explice şi de ce. După ă care el a mai ad ugat c în special aceast doamn mai în vârst , despre careă ă ă ă ă

este vorba, apar ine clasei de vârf.ţ– Nu vorbi i! se minun Lucy. Acesta este un certificat care poate fiţ ă

valorificat!

Miss Marple se înroşise şi se sim ea foarte încurcat .ţ ă– Dragul sir Henry, murmur ea. A fost întotdeauna aşa de binevoitor:ă

Adev rul e c nu sunt prea inteligent , deşi posed, pesemne, pu ine cunoştin eă ă ă ţ ţ

despre natura uman ; astea le-am c p tat din via a într-un sat!ă ă ă ţDup o scurt pauz continu :ă ă ă ă– Desigur c sunt cam în dezavantaj, deoarece nu m aflu la locul ac iunii.ă ă ţ

Dar ajut mult când cunoşti oameni care î i amintesc de al ii. Adic , tipurile suntă ţ ţ ă

peste tot asemenea şi, astfel, de ii indicii pre ioase.ţ ţLucy p rea c nu prea pricepe ce voia s zic , dar Craddock o în elegea poă ă ă ă ţ

Miss Marple. D du aprobator din cap:ă– Aşadar a i fost acolo la ceai, nu-i aşa? o întreb el.ţ ă142

– Da, şi a fost foarte interesant. Am fost numai cam dezam git . c nu amă ă ă

reuşit s -1 v d pe b trânul domn Crackenthorpe. Dar nu po i ob ine chiar totul.ă ă ă ţ ţ– Ave i sentimentul c , atunci când a i v zut oamenii, l-a i b nui po celţ ă ţ ă ţ ă

care a comis crima? întreb Lucy.ă– E prea mult spus, draga mea. Eşti întotdeauna înclinat s dai sfaturi şi,ă

într-o problem atât de serioas , cum este o crim , ar fi greşit şi periculos, dacă ă ă ă cineva ar vrea s înceap s dea pove e. Tot ceea ce se poate face este s -iă ă ă ţ ă

observi pe oamenii întâlni i, adic pe cei care ar intra în diseu ie şi apoi s teţ ă ţ ă

întrebi dac ei î i amintesc de altcineva.ă ţLucy zise cam neliniştit :ă– Nu crede i c n-ar fi trebuit s spune i ce crede i despre şansele deţ ă ă ţ ţ

c s torie a Emmei. A p rut s -i nelinişteasc pu in fra ii.ă ă ă ă ă ţ ţMiss Marple încuviin .ţă– Da, aşa sunt b rba ii. Nu v d ce se petrece sub ochii lor: Dar cred c niciă ţ ă ă

ei n-au observat

– Nu, confirm Lucy. Nu mi-ar fi venit niciodat o asemenea idee. Amândoiă ă

mi se p reau...ă– Deja prea în vârst ? complet Miss Marple surâzând. Dar doctorulă ă

Quimper nu a trecut mult peste patruzeci, cred, deşi tâmplele au început s -iă

înc run easc şi e uşor de observat c poart nostalgia unei vie i casnice. Pe deă ţ ă ă ă ţ

alt parte, Emma Crackenthorpe e sub patruzeci de ani, aşadar nu prea în vârstă ă ca s se m rite şi s aib o familie. Dup câte am auzit, so ia doctorului a murită ă ă ă ă ţ

foarte tân r , dup ce a dat naştere unui copil.ă ă ă– Da, cred c aşa e. Emma a pomenit, într-o zi, de aşa ceva.ă– El trebuie s fie singur, se gândi Miss Marple. Un medic zdrav n, care areă ă

mult de lucru, are nevoie de o so ie care s -1 în eleag şi s nu fie prea tân r .ţ ă ţ ă ă ă ă143

– Dar, spune i-mi, Miss Marple, o întrerupse Lucy, încerc m, de fapt, sţ ă ă clarific m o crim sau vrem s pece-tluim o c s torie?ă ă ă ă ă

Miss Marple clipi din ochi.

– M tem c am devenit cam romantic . Pesemne asta se datorează ă ă ă faptului c eu sunt o fat b trân . S ştii, drag Lucy, c , în ce m priveşte, v-a iă ă ă ă ă ă ă ă ţ

îndeplinit misiunea. Dac vre i s v lua i cu adev rat vacan , înainte deă ţ ă ă ţ ă ţă

urm toarea sarcin , a i avea acum timp destul pentru o mic c l torie.ă ă ţ ă ă ă– S p r sesc Rutherford Hali? Niciodat ! M-am îm-plicat într-o veritabilă ă ă ă ă

vân toare şi sunt la fel de zeloas ca şi b ie ii. îşi petrec tot timpul c utândă ă ă ţ ă

urme şi indicii. Ieri au umblat în toate l zile de gunoi. O treab cam gre oas ! Şiă ă ţ ă

iveau nici o idee ce c utau de fapt. Dac vor veni, într-o zi, triumf tori laă ă ă

dumneavoastr , domnule inspector, s v aduc o foaie de hârtie mototolit , peă ă ă ă ă

care scrie: "Martine, dac ii la via a ta, atunci stai departe de Şopronul lung!",ă ţ ţ

atunci s şti i c mi s-a f cut prea mil de ei şi am ascuns-o în cocina de porci.ă ţ ă ă ă– De ce în cocina de porci? întreb interesat Miss Marple. Cresc porci laă ă

Rutherford Hali?

– în zilele noastre nu. M duc numai câteodat po-acolo.ă ă– Cine se mai afl acum la Rutherford Hali? întreb CraciV;::.ă ă– Cedric e acolo şi Bryan vine la sfârşit de s pt mân . Harold şi Alfredă ă ă

sosesc mâine. Au sunat azi devreme. Am, nu ştiu de ce, impresia c le-a i b gată ţ ă

o idee în cap, inspectore Craddock.

Acesta se amuz .ă– I-am cam tulburat pu in. Le-am cerut informa ii referitoare la locurileţ ţ

unde au fost vineri, 20 decembrie.

– Au putut s v dea informa ii complete?ă ă ţ144

~ Harold, da, Alfred, nu. Ori n-a putui, ori n-a dorit. Inspectorul Craddock

se uit la ceas.ă

– M voi duce peste pu in timp la Rutherford Hali pontru a vorbi cu Codric.ă ţ

Mai înainte, aş dori s -1 întreb ceva po doctorul Quimpor.ă– Veni i exact la timpul potrivit. în mod obişnuit, termin ora sa deţ ă

consulta ie la şase şi jum tate. Dar eu .trebuie s plec acum s m ocup de cin .ţ ă ă ă ă ă– Aş vrea s v cunosc p rerea într-o problem , domnişoar Eylesbarrow.ă ă ă ă ă

Co crede familia, când e singur , despre Martine?ăLucy r spunse Iar ezitare:ă ă– To i sunt furioşi po Emma deoarece a fost la dumneavoastr , domnuleţ ă

inspector: Sunt turba i şi po doctorul Quimpor, c ci, se pare, c el a încurajat-oţ ă ă

po Emma s-o fac . Harold şi Alfred sunt convinşi c expeditoarea scrisorii ar fiă ă

c utat s smulg bani de la el. Nu cred c e vorba, cu adev rat, de v duva luiă ă ă ă ă ă

Edmund. Nici Emma nu pare prea convins . De asemenea, nici Cedric nu credeă

c cea care a trimis scrisoarea ar fi Martine, dar nu ia problema în mod atât deă

serios ca ceilal i doi. Pe de alt parte, Bryan e convins c nu e la mijloc nici oţ ă ă

escrocherie.

– De ce?

– Aşa e Bryan. Ia lucrurile cum se prezint . Consider c dac e so ia sauă ă ă ă ţ

mai bine-zis v duva lui Edmund şi ea a trebuit s se înapoieze brusc în Fran a,ă ă ţ

vor mai auzi odat şi odat , de ea. Faptul c nu s-a mai primii, de atunci, nici oă ă ă

veste de la ea îl g seşte absolut normai, c ci nici lui însuşi nu-i place s scrieă ă ă

scrisori. Bryan e un individ dr gu . E asemenea unui câine cu care î i faceă ţ ţ

pl cere s ieşi la plimbare.ă ă– Şi obişnui i s v plimba i cu ei, domnişoar Lucy, nu-i aşa? o întrebţ ă ă ţ ă ă

Miss Marple.

Lucy nu r spunse imediat şi se uit într-o parte.ă ă145

– Vin şi pleac atâ ia b rba i, zise gânditoare Miss Marple. Şi sunte i o fată ţ ă ţ ţ ă dr g laş . Vi se acord mult aten ie?ă ă ă ă ă ţ

Lucy se înroşi uşor. Anumite imagini şi amintiri îi r m seser în suflet:ă ă ă

Cedric rezemat de peretele de la cocina de porci; Bryan care şedea ab tut poă

masa de la buc t rie; Alfred care îi atinsese degetele, când o ajutase s aşezeă ă ă

ceştile de cafea po tav .ă– B rba ii, spuse Miss Marple po un ton, ca şi cum vorbea despre o specieă ţ

str in şi primejdioas , sunt, într-un anumit fel, cu to ii foarte asem n tori, chiară ă ă ţ ă ă

dac înainteaz în vârst ...ă ă ă– Scumpa mea! strig Lucy. Acum vreo sut de ani, te-ar fi ars, în modă ă

sigur, ca vr jitoare!ăŞi le-a povestit cum b trânul domn Crackenthorpe îi f cuse o cerere înă ă

c s torie condi ionat .ă ă ţ ă– Realitatea este c to i, într-un fel sau altul, mi-au f cut aşa-zise oferte.ă ţ ă

Harold a fost foarte corect. Mi-a propus un post avantajos în City. Nu cred că

aten ia sa este îndreptat spre înf işarea mea favorabil . Trebuie s cread cţ ă ăţ ă ă ă ă ştiu ceva.

Râse.

Dar inspectorul Craddock nu râse defel.

– P zi i-v ! S-ar putea s v omoare, în loc s v fac oferte. *ă ţ ă ă ă ă ă ă– Oricum ar fi mai simplu, remarc Lucy. O trecu un fior uşor.ă– Se uit prea repede cât de serioas e situa ia, spuse ea. B ie ii s-auă ă ţ ă ţ

distrat aşa de mult, încât au crezut aproape c e doar o joac . Dar nu e o joac .ă ă ă– Nu, spuse Miss Marple. Crima nu e un joc. Apoi ad ug : B ie ii nu seă ă ă ţ

întorc curând la şcoal ?ă146

– Ba da, s pt mâna viitoare. Mâine pleac la p rin ii lui Stoddart-West s -ă ă ă ă ţ ăşi petreac acolo ultimele zile de vacan .ă ţă

– M bucur s aud asta, zise pe un ton serios Miss Marple. N-aş vrea s seă ă ă

întâmple ceva cât timp se afl ei la Rutherford Hali.ă– V gândi i la b trânul domn Crackenthorpe? Crede i c el va fi urm torulă ţ ă ţ ă ă

ucis?

– O, nu, r spunse Miss Marple. M gândeam laă ăb ie i.ă ţ– La b ie i?ă ţ– De fapt la Alexander:

– Dar...

– Fac un joc periculos cu vân toarea lor de urme şi indicii. Ar putea aveaă

un deznod mânt trist.ăCraddock o privi dus po gânduri.

– Aşadar, Miss Marple, nu crede i c , în acest caz, este vorba de ucidereaţ ă

unei femei necunoscute de c tre un b rbat necunoscut? V-a i convins definitiv că ă ţ ă omuciderea are leg tur cu Rutherford Hali?ă ă

– Aceast este deplina mea convingere. Da.ă– Tot ceea ce ştim despre ucigaş este c e un om înalt cu p rul negru.ă ă

Prietena dumneavoastr a spus asta, dar nimic mai mult. La Rutherford Hali seă

afl trei b rba i brune i. în ziua exportizei medicale i-am v zut po cei trei fra iă ă ţ ţ ă ţ

stând în dreptul maşinii, care oprise în fa a casei pentru a-i lua. S-au întors cuţ

spatele la mine. Uimitor cum sem nau unul cu altul... trei brune i... şi, cu toateă ţ

acestea, reprezint trei tipuri complet diferite. Oft . Asta face carul dificil.ă ă– Chiar m-am întrebat, murmur Miss Marple, dac nu e, poate, mult maiă ă

simplu decât ne închipuim. Crimele sunt, foarte adesea, destul de simple, au un

motiv murdar...

– Miss Marple, crede i în misterioasa Martine?ţ147

– Sunt absolut înclinat s cred c Edmund Crackenthorpe a inten ionat să ă ă ţ ă se însoare cu o fat pe nume Martine, ori s-a c s torit deja. Emmaă ă ă

Crackenthorpe v-a ar tat scrisoarea lui, dup cum mi-a i spus, şi apoi, dup ceă ă ţ ă

am v zut-o şi din ce mi-a povestit Lucy, aş putea afirma c Emma Crackenthorpeă ă

nu este deloc în stare s inventeze o asemenea poveste. Şi de ce ar face-o?ă– S ne închipuim deci c aceast Martine exist sau a existat, începuă ă ă ă

Craddock gânditor. Apoi, avem la îndemân un anumit motiv. Reapari ia Martineiă ţ

cu un fiu ar micşora considerabil moştenirea Crackenthorpe, dac nu chiar, într-oă

asemenea m sur , care trebuie s dea de gândit c unul dintre ceilal iă ă ă ă ţ

moştenitori s-ar încumeta la o crim . De fapt to i se afl în situa ii proaste...ă ţ ă ţ– Chiar şi Harold? întreb Lucy nevenindu-i a crede.ă– în aparen , atât de înst ritul Harold Crackenthorpe nu este bancherulţă ă

lucid şi conservator, cum îl consider lumea. S-a l sat adânc implicat într-oă ă

aventur riscant . Dac ar c p ta curând o sum mai mare de bani, ar puteaă ă ă ă ă ă

astfel s împiedice im faliment.ă– Dac aşa stau lucrurile... începu Lucy şi se opri.ă– Da, domnişoar Eyelesbarrow?ă– Ştiu, draga mea, interveni Miss Marple. V gândi i c ar fi crima fals .ă ţ ă ă– Da. Moartea Martinei nu le-ar fi folosit nici lui Harold, nici vreunuia dintre

ceilal i. în nici un caz, nu, atât timp cât...ţ– Cât timp Luther Crackenthorpe înc tr ieşte. Foarte corect, asta mi-aă ă

trecut prin cap şi domnul Crackenthorpe senior este s n tos, dup câte ştiu de laă ă ă

doctorul s u, mult mai zdrav n decât ar crede cineva din afar .ă ă ă– Va tr i înc mul i ani, spuse Lucy. Apoi se încrunt .ă ă ţ ă148

– Da? o încuraja Craddock.

– I-a fost destul de r u în jurul Cr ciunului, continu Lucy. îmi amintesc, că ă ă ă o dat a dat de în eles c s-ar fi crezut c a fost otr vii, aşa şi-a dat seamaă ţ ă ă ă

doctorul dup indispozi ia sa.ă ţîl privi întreb toare po Craddock.ă– Da, spuse inspectorul. Exact despre asta îl voi întreba pe doctorul

Quimpor:

– Dar acum chiar trebuie s plec! exclam Lucy. Doamne Sfinte! S-a t cută ă ă

târziu.

Miss Marple îşi puse lucrul de mân deoparte şi lu ziarul "Times", în careă ă

se g sea vreo jum tate de duzin de cuvinte încrucişate.ă ă ă– Aş vrea s am un dic ionar aici, murmur ea. Tontine şi Tokai – care dină ţ ă

ele este un vin unguresc?

– Tokaiui, r spunse Lucy cu mâna pe clan a uşii. Co-i cu el?ă ţ– Ah, n-are nimic de-a face cu cuvintele încrucişate, r spunse nesigură ă

Miss Marple. Doar mi-a trecut aşa prin cap.

Inspectorul Craddock o privi p trunz tor: Apoi îşi lu la revedere şi plec .ă ă ă ăCapitolul XVII

L

Craddock trebui s aştepte câteva minute, în timp ce Quimper se ocupa deă

ultimii pacien i programa ii în cele din urm , ieşi din cabinet. Ar t obosit şiţ ţ ă ă ă

d râmat îl servi po Craddock cu un pahar şi apoi îşi turn şi pontru el.ă ă– De ce m c uta i? îl întreb po inspector:ă ă ţ ă149

– în primul rând, aş vrea s v mul umesc pentru c , dac sunt bineă ă ţ ă ă

informat, a i sf tuit-o pe domnişoara Crackenthorpe s vin la mine şi s -miţ ă ă ă ă

arate scrisoarea care, s-ar zice c provenea de la v duva fratelui el.ă ă– Pute i începe cu aşa ceva? De altfel, nu am sf tuit-o în mod direct s vinţ ă ă ă

la dumneavoastr . Ea a vrut-o, c ci era tare neliniştit . Dragii ei fra i au încercat,ă ă ă ţ

fireşte, cu to ii, s-o împiedice.ţ– De ce oare? Medicul ridic din umeri.ă– Probabil se temeau c b nuiala s-ar putea dovedi adev rat .ă ă ă ă– Crede i c scrisoarea era original ?ţ ă ă– N-am idee. De fapt, n-am v zut-o niciodat . Aş putea crede c cineva,ă ă ă

care cunoştea exact faptele, a încercat s transforme în bani lucrurile ştiute.ă

Evident, a sperat s-o impresioneze pe Emma. Aici a greşit fundamental. Emma

nu este necugetat . Ea n-ar strânge niciodat în bra e o cumnat necunoscut ,ă ă ţ ă ă

f r ca, mai întâi, s -i pun câteva întreb ri temeinice.ă ă ă ă ăContinu curios:ă– Dar de ce m întreba i pe mine, ce am eu de-a face cu asta? N-am nici oă ţ

treab cu afacerea asta.ă– în realitate, am venit s v întreb cu totul altceva, dar nu prea ştiu cumă ă

s m exprim?ă ăDoctorul Quimper p ru interesat.ă– Dup câte aud, nu cu mult timp în urm – cred c în jurul Cr ciunului –ă ă ă ă

domnul Crackenthorpe a avut un acces destul de r u.ăDe îndat , Quimper se schimb la fa . Tr s turile devenir mai aspre.ă ă ţă ă ă ă

-Da?

– Dac nu greşesc a fost un deranjament stomacal?ă– Da.

150

– E o întrebare ceva mai dificil pe care aş dori s v-o adresez. Domnulă ă

Crackenthorpe s-a l udat cu s n tatea sa şi a spus c e sigur c va supravie uiă ă ă ă ă ţ

majorit ii membrilor familiei sale. A vorbit şi despre dumneavoastr ... scuza i-ăţ ă ţm , doctore...ă

– O! Nu lua i de bun tot ce zice! Eu nu pun la inim ce spun pacien ii meiţ ă ţ

despre mine.

– V-a numit prost b trân. Quimper se amuz .ă ă– A spus c l-a i întrebat tot ce era posibil, c a i fi vrut s şti i nu numai ceă ţ ă ţ ă ţ

mâncase, dar şi cine g tise şi cine i-o dusese.ăDoctorul nu mai zâmbea acum. Avea o expresie

grav .ă– Continua i!ţ– A folosit o expresie de soiul sta: Am t cut întocmai cum crede ei, că ă ă

cineva m-a otr vit.ăSe l s t cerea.ă ă ă– A i avut, vorbi din nou inspectorul, a i avut vreo b nuial de genulţ ţ ă ă

acesta?

Quimper nu r spunse imediat Se ridic şi se plimba încoace şi încolo. înă ă

cele din urm , se întoarse spre Craddock.ă– Co aştepta i de la mine? Co s v spun? Crede i c un doctor poateţ ă ă ţ ă

formula acuza ia c unul sau altul a pus otrav în mâncare, f r s fie capabil şiţ ă ă ă ă ă

s-o demonstreze?

– Aş dori... cu totul neoficial!... s ştiu dac v-a i gândit la asta?ă ă ţDoctorul Quimper ced :ă– B trânul Crackenthorpe tr ieşte din cale afar de modest. Când se adună ă ă ă

familia, Emma se îngrijeşte ca mâncarea s fie mai din belşug şi mai gras .ă ă

Urmarea e o gastrit acut tare urât . Simptomele s-au potrivit perfect acestuiă ă ă

diagnostic.

151

Craddock era insistent

– în eleg. A i fost cu totul mul umit? Nu v-a surprins... s zicem, în nici unţ ţ ţ ă

fel?

– Ei bine, ei bine, am fost surprins. Sunte i mul umit?ţ ţ– M intereseaz , r spunse Craddock. Exact ce. b nuia i sau... de ce vă ă ă ă ţ ă

temea i?ţ– Cazurile gastro-intestinale nu sunt întotdeauna întru totul asem n toare,ă ă

dar s-au manifestat anumite simptome care, s zicem, s-ar fi potrivit mai bineă

otr virii cu arsenic decât unei gastrite acute. S m în elege i corect. Ambeleă ă ă ţ ţ

maladii au foarte mari asem n ri între ele. Oameni mai pricepu i decât mine nuă ă ţ

ar fi recunoscut otr virea cu arsenic şi ar fi semnat, absolut cu bun -credin ,ă ă ţă

certificatul.

– Şi ce rezultat au avut cercet rile dumneavoastr ?ă ă– S-a p rut c b nuiala mea nu putea, în nici un chip, s fie fondat .ă ă ă ă ă

Domnul Crackenthorpe m-a asigurat c mai avusese asemenea accese într-oă

vreme, când nu m ocupam de el şi, cum zicea, din aceleaşi motive. îl apucaseră ă întotdeauna când mânc rurile erau prea copioase.ă

– Şi asta s-a întâmplat când membrii familiei erau de

fa ?ţă– Da. Şi p rea cu totul de crezut Dar, sincer vorbind, râspectore, nu amă

fost destul de mul umit Am mers pân într-acolo încât i-am scris b trânuluiţ ă ă

doctor Morris. El a fost partenerul meu mai în vârst şi apoi, s-a retras imediat înă

via a particular . Crackenthorpe a fost pacientul s u. L-am întrebat despreţ ă ă

accesele anterioare po care le avusese b trânul.ă– Şi ce v-a r spuns' doctorul Morris? Quimpor rânji:ă152

– A râs de mine... cic trebuie s fiu al dracului de prost. Acum – ridic dină ă ă

umeri – b nuiesc c am fost... "prostul dracului", în realitate.ă ă– Serios?

Craddock devenise foarte meditativ. Apoi se hot rî s vorbeasc deschis.ă ă ă– S l s m discre ia la o parte, doctore! Sunt oameni care se aşteapt să ă ă ţ ă ă

primeasc o parte considerabil când Luther Crackenthorpe va muri. Doctorulă ă

aprob din cap. El e b trân şi relativ s n tos. Ar putea atinge 90 de ani, nu-iă ă ă ă

aşa?

– Cu uşurin . Nu face altceva decât se îngrijeşte de s n tatea sa şiţă ă ă

constitu ia sa este minunat .ţ ă– Fiii şi fiica sa simt cu to ii presiunea?ţ– Scote i-o pe Emma din joc! Ea nu otr veşte pe nimeni! Aceste accese seţ ă

manifest , în special, numai când şi ceilal i sunt acolo, nu când ea r mâneă ţ ă

singur cu el.ă"Ar fi doar o m sur de prevedere elementar – în cazul în care ea eă ă ă

vinovat ", se gândi inspectorul în sinea sa, dar se feri s-o spun cu glas tare.ă ă– Deci se poate afirma – sunt un novice în acest domeniu – c e deă

acceptat ideea c i s-a administrai, într-adev r, arsenic, şi c Crackenthorpe aă ă ă

avut noroc de mai tr ieşte înc ?ă ă– Vede i, r spunse medicul, aici îmi aminti i de un lucru ciudat. îmi vine sţ ă ţ ă

cred c , totuşi, am fost, aşa cum a zis b trânul Morris, al dracului de prost.ă ă

Adic , evident, nu este aşa c i s-au dat, regulat, mici doze de arsenic... ca, aşaă ă

cum s-ar putea spune în metoda clasic , de a fi ap rat de otr virea cu arsenic.ă ă ă

Crackenthorpe nu a avut niciodat boli gastrice cronice. Dar aceast faceă ă

suspecte, în oarecare m sur , atacurile bruşte, violente. S presupunem,ă ă ă

totodat , c nu se pot explica din cauze naturale, atunciă ă153

trebuie ca, de data asta, cel care a pus otrava s fi lucrat prost... ceea ce eă

greu de în eles.ţ– Vre i s spune i c nu i-a dat o doz suficient ?ţ ă ţ ă ă ă– Da. Pe de alt parte, Crackenthorpe are o constitu ie puternic şi ceea ceă ţ ă

altuia i-ar fi f cut de petrecanie n-a lipsit prea mult s -1 doboare şi pe el. Dară ă

trebuie s ne gândim c ucigaşul va tatona mereu, mereu... deci, el e neobişnuită ă

de tem tor... s m reasc doza. De ce n-a f cut-o? Asta înseamn , ad ug după ă ă ă ă ă ă ă ă o scurt pauz , c un om care otr veşte s-a pus treab , ceea ce, probabil, nu eă ă ă ă ă

cazul. Pesemne, pur şi simplu, fantezia mea a luat-o razna.

– E o problem ciudat , declar inspectorul. C ut m în zadar un sens, ună ă ă ă ă

în eles.ţ2.

– Inspectore Craddock! şopti cineva surescitat. Inspectorul se opri. Tocmai

voia s sune la uşaălocuin ei.ţAlexander şi prietenul s u, Stoddard-West, ieşir din umbr , privindă ă ă

prev z tori în toate p r ile.ă ă ă ţ– V-am auzit maşina. Trebuie s vorbim cu dumneavoastr .ă ă– Bine! Atunci intra i! Craddock întinse iar şi mâna spre sonerie, darţ ă

Alexander se ag , cu agilitatea unui c eluş care vrea s se joace, de haina sa.ăţă ăţ ă– Am g sit un indiciu, rosti cu vocea întret iat .ă ă ă– Da, am g sit unul! repet ca un ecou Stoddart-ă ăWest.

"Fata asta a dracului!", se gândi Craddock.

– Splendid! zise f r prea mare interes. S intr m în cas şi s -1 vedem!ă ă ă ă ă ă154

– Nu, insist Alexander. în mod sigur, acolo ne va deranja cineva. Veni i înă ţ

c mara pontru vesel ! V ar t m drumul.ă ă ă ă ăCâm t r chei, se l s condus în jurul casei şi ii urm pe b ie i spreă ă ă ă ă ă ţ

grajduri. Stoddart-West împinse o uş grea, dibui cu mâna şi aprinse un becă

foarte slab. înc perea pentru vesel , odinioar o mândre e a Rutherford Haitului,ă ă ă ţ

era acum un loc trist în care se p stra tot ceea ce nu mai folosea la nimic.ă

Scaune de gr din rupte, unelte vechi, ruginite, o uriaş maşin de cosit care nuă ă ă ă

se mai întrebuin a, saltele cu arcuri acoperite de rugin , hamacuri şi plase deţ ă

tenis g urite.ă– Venim destul de des aici, spuse Alexander: Nu ne deranjeaz nimeni.ă– E un indiciu adev rat, sir, spuse Stoddart-West cu ochi sclipitori. L-amă

g sit azi dup -amiaz .ă ă ă– In ultimele zile am c utat numai urme. în tufişuri...ă– Şi în pomii golaşi...

– Am controlat şi în l zile de gunoi...ă– Apoi, ne-am dus în casa cazanului cu aburi...

– B trânul Hillman a instalat acolo un hârd u mare în care arunc hârtiileă ă ă

de peste toi, de po unde le g seşte...ă– Şi în untru l-am g sit...ă ă– Ce a i g sit? întrerupse Craddock competi ia vocilor:ţ ă ţ– Indiciul. Aten ie, Stoddart! Pune i întâi m nuşile!ţ ţ ă

în cea mai bun tradi ie a romanelor poli iste, Stoddart-West îşi trase, cuă ţ ţ

cea mai serioas min , o pereche de m nuşi destul de murdare, înainte de aă ă ă

aduce la lumin , cu mult aten ie, o geant de la un Kodak. Din ea scoaseă ă ţ ă

solemn un plic murdar şi mototolit pe care i-1 întinse, cu o expresie grav ,ă

inspectorului.

Amândoi b ie ii aşteptau strangula i de emo ie.ă ţ ţ ţ155

Craddock lu "indiciul" cu solemnitatea cuvenit . îi pl cea de b ie i şi nuă ă ă ă ţ

vroia s le strice jocul.ăPlicul fusese trimis prin poşt , dar era gol. Doar o adres : Martineă ă

Crackenthorpe, 126 Elvers Crescent nr. 10.

– Vede i, întreb , cu suflarea întret iat , Alexander: Asta dovedeşte c aţ ă ă ă ă

fost aici cu adev rat – adic so ia fran uzoaic a unchiului meu Edmund – în jurulă ă ţ ţ ă

c reia se face atâta zarv . Ea trebuie s fi fost într-adev r aici şi s fi pierdut poă ă ă ă ă

undeva plicul. Aşa se pare, nu-i aşa?

Stoddart-West îi lu cuvântul din gur :ă ă– Se pare c a fost femeia cea ucis ... nu crede i, sir, c ar fi trebuit s seă ă ţ ă ă

afle în sarcofag?

Aşteptau încorda i.ţCraddock continu jocul: Posibil, foarte posibil, spuseăel.

– Descoperirea noastr este deci important , nu-i aşa? Vor fi cercetateă ă

amprentele de pe plic, sir?

– Fireşte, r spunse Craddock şi se uit la plic. "Foarte viclean , Lucyă ă ă

Eyelesbarrow!" se gândi el.

"Cum de a reuşit s falsifice timbrele?" Se uit din nou la el, dar lumina eraă ă

prea slab . Normal, afacerea le-a f cut mare pl cere b ie ilor, dar pentru el eraă ă ă ă ţ

mai pu in vesel. La asta Lucy nu se gândise. Dac plicul acesta era original...ţ ă– Veni i! S mergem în cas , propuse el. Ne-a i f cut un mare serviciu.ţ ă ă ţ ăCapitolul XVIII 1.

¥> ie ii îl conduser po Craddock, prin intrarea din ^spate, în cas . Acestaă ţ ă ă

p rea s fie drumul pe care îl foloseau de obicei. Buc t ria era luminoas şiă ă ă ă ă156

pl cut . Lucy, într-un şor mare, alb, fr mânta aluatul. Bryan Eastleyă ă ţ ă

st tea rezemat de dulap şi o privea ca un câine credincios.ă– Hei! îşi salut Alexander tat l. Iar aici, în buc t rie?ă ă ă ă– îmi place aici, r spunse acesta. Domnişoara Eyelesbarrow nu are nimică

împotriv .ă– Nu, n-am nimic împotriv , afirm Lucy. Bun seara, domnule inspectoră ă ă

Craddock.

– Dori i s întreprinde i cercet ri în buc t rie? întreb Bryan interesat.ţ ă ţ ă ă ă ă

– Nu tocmai. Domnul Cedric Crackenthorpe e aici?

– O, da. Cedric e aici. Dori i s vorbi i cu el?ţ ă ţ– Da, mi-ar face pl cere.ă– Atunci m duc s v d dac e în camera lui, se oferi Bryan.ă ă ă ă– V mul umesc, spuse Lucy. Am mâinile pline de t in , altfel m-aş fi dusă ţ ă ă

eu îns mi.ă– Nu e înc vremea mesei? a vrut s ştie Alexander: -Nu.ă ă– P cat. Mi-e o foame groaznic .ă ă– în c mar mai e o bucat de tort de ghimber: B ie ii o luar la întrecereă ă ă ă ţ ă

şi se ciocnir de uş .ă ă– Sunte i ca l custele, râse Lucy.ţ ă– V felicit, zise Craddock.ă– M felicita i? Pentru ce?ă ţ– Pentru dib cia dumneavoastr . A i f cut-o excelent! Craddock ii ar tă ă ţ ă ă ă

geanta aparatului de fotografiat. Bun treab ! o l ud el.ă ă ă ă– Despre ce tot vorbi i?ţ– Despre asta, draga mea. Scoase plicul po jum tate. Ea îl privea f r să ă ă ă

în eleag .ţ ă157

– Nu a i falsificat acest indiciu şi nu l-a i ascuns în locul unde e cazanul cuţ ţ

aburi pentru ca b ie ii s -1 g seasc ? Repede! R spunde i!ă ţ ă ă ă ă ţ– Nu ştiu despre ce vorbi i, spuse Lucy. Crede i...? Craddock strecur iuteţ ţ ă

plicul în buzunar, deoarece,

în clipa aceea se întorcea Bryan.

– Cedric e în bibliotec , îl inform el. îşi relu locul de lâng dulapul deă ă ă ă

buc t rie.ă ăInspectorul Craddock se duse spre bibliotec .ă2.

Cedric Crackenthorpe îl privi amabil po inspector:

– Adulmeca i pe aici din nou? întreb el. A i mai progresat?ţ ă ţ– Cred c pot spune c am avansat ceva, domnule Crackenthorpe.ă ă– A i aflat cine era moarta?ţ– Nu avem înc o identificare definitiv , dar ne afl m po drumul cel bun.ă ă ă– Bravo dumneavoastr !ă– Pe baza celor mai noi informa ii ale noastre, am putea face nişteţ

preciz ri. încep cu dumneavoastr , domnule Cedric, deoarece sunte i tocmaiă ă ţ

aici.

– Trage i!ţ– Aş vrea s -mi relata i exact unde a i fost vineri, 20 decembrie şi ce a iă ţ ţ ţ

f cut.ă

Cedric îi arunc iute o privire, apoi se rezem de sp tarul scaunului, c sc ,ă ă ă ă ă

se str dui s par cât mai dezinteresat şi încerc s caute prin memorie.ă ă ă ă ă– Dup cum v-am mai povestit, începu el în sfârşit, am fost pe Ibiza. în modă

fatal, acolo, o zi seam n cu cealalt . Diminea a se picteaz , dup -amiaz , de laă ă ă ţ ă ă ă

trei la cinci, se face siesta. Când lumina este favorabil se maiă158

poate schi a apoi înc ceva. Dup aceea, î i iei un aporitiv, uneori cuţ ă ă ţ

primarul, alteori cu doctorul. în sfârşii, m nânci pu in. Seara mi-o petrec, înă ţ

principal, cu nişte prieteni dintre localnici la "Scotty's Bar". E suficient?

– Mai degrab aş dori s aud adev rul, domnule Crackenthorpe.ă ă ăCedric s ri în sus.ă– Asta e o remarc foarte jignitoare, domnule inspector.ă– Aşa vi se pare? Mi-a i spus, domnule Crackenthorpe, c a i fi p r sit Ibizaţ ă ţ ă ă

la 21 decembrie şi a i fi ajuns în aceeaşi zi în Anglia.ţ– Aşa e. Em! Hei, Em!

Emma Crackenthorpe ieşea, în aceast clip , din camera al turat . Se uitaă ă ă ă

întreb toare de la Cedric, la inspector şi înapoi la Cedric.ă– Ia ascult , Em!. Am venit deci sâmb t , înainte de Cr ciun, nu-i aşa? î iă ă ă ă ţ

aduci aminte? Am sosit direct de la aeroport?

– Da, r spunse Emma cam mirat . Ai ajuns aici cam în jurul prânzului.ă ă– Auzi i? i se adres Cedric inspectorului.ţ ă– Trebuie s ne considera i foarte proşti, domnule Crackenthorpe, ziseă ţ

Craddock po un ton st tos, amabil. Oare nu şti i c putem verifica asemeneaă ţ ă

afirma ii? Cred c dac vre i s -mi ar ta i paşaportul...ţ ă ă ţ ă ă ţF cu o pauz aşteptând.ă ă– Nu pot g si lucrul pe care îl dori i, r spunse Cedric. Tocmai în diminea aă ţ ă ţ

asta l-am c utat. Am vrut s -1 trimit la biroul de turism.ă ă– Mul umesc. Ar trebui s -1 g si i, domnule Crackenthorpe, dar nu esteţ ă ă ţ

necesar: Registrul arat c , în realitate, a i intrat în ar în seara de 19ă ă ţ ţ ă

decembrie. Poate, acum, ve i avea bun voin a s -mi explica i ce-a i t cut dinţ ă ţ ă ţ ţ ă159

aceast clip şi pân la prânzul de pe 21 decembrie, când a i sosit laă ă ă ţ

Rutherford Hali.

Cedric ar ta foarte mânios.ă– într-adev r, e al dracului de greu s tr ieşti în zilele noastre, înjur el. Totă ă ă ă

acest birocratism şi completarea de formulare! Nu te mai po i duce unde vrei şiţ

s faci ce- i place. Mereu î i pune cineva câte o întrebare. De fapt, de ce atâtaă ţ ţ

preocupare pontru 20? Ce s-a întâmplat, în mod special, în aceast zi?ă– Este, din întâmplare, ziua în care credem c s-a comis crima. Pute i,ă ţ

fireşte, s refuza i s r spunde i, dar...ă ţ ă ă ţ

– Cine spune c refuz s r spund? Da i-mi doar timp! De fapt, la expertizaă ă ă ţ

medical , a i p rut foarte nesigur în privin a momentului probabil al crimei. Ceă ţ ă ţ

altceva nou a ieşit la iveal de atunci?ăCraddock nu-i r spunse.ăCedric întreb uitându-se în l turi, c tre Emma.ă ă ă– Co-ar fi s mergem în camera de al turi?ă ăEmma interveni repede: Eu de-acum plec. La uş r mase po loc şi seă ă

întoarse:

– E foarte serios, Cedric. Nu uita asta! Dac 20 e, cu adev rat, ziua în careă ă

femeia a fost ucis , atunci tu trebuie s -i relatezi cât mai exact domnuluiă ă

inspector ce ai f cut.ăPlec în camera învecinat şi închise uşa dup ea.ă ă ă– B trâna Emma cea bun ! exclam Cedric. Aşadar! Da, am plecat dină ă ă

Ibiza, într-adev r, po 19. Am vrut s -mi întrerup c l toria la Paris şi vreo două ă ă ă ă

zile s m întâlnesc cu nişte vechi prieteni. Dar s-a întâmplat ca în avion s fie oă ă ă

tân r foarte atr g toare. Era, z u, delicioas . Deci, po scurt, am r mas vreoă ă ă ă ă ă ă

dou zile împreun . Ea vroia s plece spre Statele Unite, dai* s stea câtevaă ă ă ă

nop i la Londra ca s rezolve nişte chestiuni legate de afaceri. La 19 am sosit laţ ă

Londra. Am tras la "Kingsway Palace"... pontru cazul în care agentul

dumneavoastr special de poli ie va trebui să ţ ă160

ne dibuiasc . Mi-am luat numele de John Brown... în asemenea împrejur riă ă

e mai bine s nu foloseşti numele adev rat.ă ă– Şi pe 20? Codric se strâmb .ă– Dîminea a, n-an putut face prea multe, deoarece aveam o durere de capţ

oribil dup noaptea petrecut .ă ă ă– Şi dup – amiaz ? De la ora trei?ă ă– Sta i s m gândesc. Da, am f cut nişte cump r turi primprejur, m-amţ ă ă ă ă ă

dus la "National Gallery", şi am v zut un film, un western, "Rowenna de laă

ferm ". Apoi am intrat într-un bar şi am b ut vreo dou pahare, dup care amă ă ă ă

dormit ceva în amer . Câm pe la 10 seara m-am întâlnit cu prietena ir^a şi amă

trecut prin diverse localuri – nu-mi amintesc m \joritatea denumiriior – dar, dacă nu m înşel, unul se numea "La broasca s lt rea ". Ea cunoştea toate chestiileă ă ă ţă

astea. Tr sesem cam mult la m sea şi recunosc c azi abia dac îmi reamintescă ă ă ă

ceva pân când m-am trezit în diminea a urm toare. Durerea mea de cap era şiă ţ ă

mai groaznic decât cu o zi în urm . Prietena mea trebuia s-o ştearg c pierdeaă ă ă ă

avionul, aşa încât mi-am turnat ap rece pe cap. Am intrat într-o farmacie şi amă

cerut pastile pentru migren . în fine, sosise vremea s plec spre Rutherford Hali,ă ă

ceea ce am şi t cut ca şi cum veneam direct de la aeroport.ă– Informa iile dumneavoastr se pot verifica, domnule Crackenthorpe? Sţ ă ă

spunem pontru porioada cuprins între orele trei şi şapte dup -amiaza?ă ă

– Nici vorb de aşa ceva, cred, r spunse Cedric batjocoritor: La "Natională ă

Gallery" s urm reşti printre vizitatori pe unul cu ochii voştri inexpresivi? Sauă ă

într-un cinematograf supraaglomerat? Nu, nu este posibil.

Emma se întoarse. inea în mân un mic blocnotes.Ţ ă161

– A i dori s şti i ce a f cut fiecare la 20 decembrie, corect, domnuleţ ă ţ ă

inspector?

– Da, domnişoar Crackenthorpe.ă– M-am uitat prin blocnotesul meu. Pe 20, m-am dus la o întrunire în

Brackhampton cu ocazia încheierii lucr rilor de restaurare în biseric . Reuniuneaă ă

s-a terminat în jur de 12:45. Am luat masa cu lady Adington şi domnişoara

Bartlett la "Cadena Cafe". Dup prânz am f cut câteva cump r turi pentruă ă ă ă

Cr ciun. La 16:45 am servit ceaiul la ceain ria "Shamrock" şi m-am îndreptată ă

apoi spre gar s -1 iau pe Bryan care venea cu trenul. Pe la ora şase m-amă ă

întors acas şi l-am g sit po tata într-o dispozi ie foarte proast . Eu ii preg tisemă ă ţ ă ă

mâncarea pentru el, dar doamna Hait, care trebuia s fi venit dup -amiaza, nu-şiă ă

f cuse apari ia. Era aşa de furios, încât s-a închis la el în camer şi nu m-a l sată ţ ă ă

s intru, nici n-a vrut s stea de vorb cu mine. Nu-i place s plec dup -masa.ă ă ă ă ă

Din când în când, îmi impun voin a.ţ– în privin a asta, proceda i foarte bine, domnişoar Crackenthorpe. Dacţ ţ ă ă

nu m îuşel, ceilal i doi fra i au venit mai târziu?ă ţ ţ– Alfred a sosit sâmb t seara. Mi-a spus c încercase, dup -amiaza, s mă ă ă ă ă ă

g seasc la telefon. Dar eu eram placat şi tata nu r spunde la telefon când esteă ă ă ă

sup rat. Fratele meu Harold a venit abia în seara de Cr ciun.ă ă– V mul umesc, domnişoar Crackenthorpe.ă ţ ă– Aş dori s v întreb, continu ea nesigur , dac s-a aflat ceva nou careă ă ă ă ă

s necesite aceste audieri?ăCraddock scoase geanta pentru aparatul de fotografiat şi din ea plicul.

– V rog, nu-1 atinge i, dar îl recunoaşte i?ă ţ ţ– Dar... Emma îl privea complet z p cit . Dar e scrisul meu de mân ! Eă ă ă ă

scrisoarea pe care i-am trimis-o Martinei.

162

– Aşa m-am gândit şi eu.

– Dar cum de a ajuns la dumneavoastr ? A i g sit-o dumneavoastr ?ă ţ ă ă– Ar fi posibii... s-o fi g sit. în orice caz, plicul acesta gol a fost descoperită

aici.

– în cas ?ă– Nu chiar, dar în apropiere.

– în apropiere? Dar atunci a venit ea, totuşi, încoace? Ea... Vre i s spune iţ ă ţ

c moarta din sarcofag era Martine?ă– Câm aşa se pare, domnişoar Crackenthorpe, spuse Craddock.ă

B nuiala c moarta din sarcofag era Martine p ru s se confirme. Cândă ă ă ă

Craddock intr în biroul s u, g si o informa ie de la Armând Dessin.ă ă ă ţ"Una dintre colegele ei a primit o vedere de la Anna Strawinska. După câte se

pare, povestea unei c l toriiă ă în jurul lumii s-a adeverit A ajuns în Jamaica şi se simte,

cum zice, minunat".

3.

– Trebuie s recunosc, spuse Alexander, stând culcat în patul s u, gânditoră ă

şi muşcând din batonul de ciocolat , c aceasta a fost cea mai palpitant zi dină ă ă

via a mea. Când te gândeşti ! Am g sit un indiciu veritabil! Vocea i se îneca, atâtţ ă

de încântat era. Nu cred c voi retr i vreodat aşa ceva.ă ă ă– Sper c nu, spuse Lucy, care st tea în genunchi în camer şi-i preg teaă ă ă ă

geamantanul.

– Vroiam s putem r mâne aici, oft Alexander:ă ă ă– Poate se mai g seşte înc un nou cadavru.ă ă163

– Spor c nu. Ar fi groaznic!ă– Dar, în c r i, aşa se întâmpl cel mai adesea. Oricine a v zut sau a auzită ţ ă ă

ceva e ucis din cauza asta. Poate v omoar po dumneavoastr .ă ă ă– î i mul umesc!ţ ţ– N-aş vrea, desigur, ca tocmai dumneavoastr s fi i, o asigur Alexander:ă ă ţ ă

Mi-ar pare tare r u. Şi lui Stoddart: Suntem de p rere c o asemeneaă ă ă

buc t reas nu se mai g seşte. Mânc rurile au fost clasa întâi. Şi sunte i aşa deă ă ă ă ă ţ

în eleg toare.ţ ăUltima era clar expresia celei mai înalte pre uiri. Lucy a interpretat-o aşa şiţ

a spus:

– Dr gu din partea voastr . Dar n-am inten ia ca, pentru a v oferi vouă ţ ă ţ ă ă un caz, s m las ucis .ă ă ă

– Atunci v sf tuiesc s fi i foarte prev z toare! spuse Alexander cuă ă ă ţ ă ă

seriozitate.

T cu o clip şi continu , ca în treac t:ă ă ă ă– Când Paps va veni din când în când aici, ve i fi atent cu el?ţ ă– Atent ? întreb Lucy cam surprins .ă ă ă– Partea proast cu Paps e, îi explic Alexander, c via a la Londra nu-iă ă ă ţ

prieşte. Acolo cunoaşte doar tipuri cu totul nepotrivite de femei. Cl tin am râtă ă ă

din cap.

îl iubesc foarte mult, continu el, dar are nevoie de cineva care s seă ă

îngrijeasc de el. Hoin reşte peste tot şi intr în contact cu oameni care nu suntă ă ă

de sol. E aşa de jalnic c mama a murit atât de tân r ; Bryan are nevoie de ună ă ă

c min adev rat.ă ăDup o scurt pauz ad ug .ă ă ă ă ă– Şti i c Bryan sufer din cauza dumneavoastr ?ţ ă ă ă

– Asta e foarte dr gu din partea lui.ă ţ– într-o anumit privin este îngrozitor de stângaci, sublinie fiul lui Bryan.ă ţă

Dar a fost un pilot minunat de bombardier. Este curajos şi deosebit de blând.

164

Din nou t cu pentru scurt timp, apoi ridic ochii în tavan şi rosti destul deă ă

convins:

– M gândesc serios c ar fi bine pontru el dac s-ar rec s tori... cu vreoă ă ă ă ă

fat dr gu ... eu porsonal n-aş avea nimic împotriv s am o mam vitreg ...ă ă ţă ă ă ă ă

nu... dar, natural, trebuie s fie şi ea de acord...ăCo o uşoar spaim , Lucy în elegea c remarcile lui Alexander urm reauă ă ţ ă ă

un scop precis.

– M-am gândit c trebuie s v spun odat , reîncepu Aiexander. Bryan vă ă ă ă ă iubeşte foarte mult. El însuşi mi-a spus...

"într-adev r"! se gândi Lucy în sinea ei. "Exlst aici prea mul i agen iă ă ţ ţ

matrimoniali. întâi Miss Marple şi acum Alexander!"

Ea se ridic .ă– Noapte bun , Alexander. Mâine diminea trebuie s - i mai pui numaiă ţă ă ţ

pijamaua şi obiectele de toalet în geamantan. Noapte bun !ă ă– Noapte bun , spuse Alexander. Se strecur sub plapum , îşi puse capulă ă ă

pe pern , închise ochii şi adormi imediat. Ar ta ca un înger nevinovată ăCapitolul XIX 1.

Nu neap rat conving tor, observ Wetherall cu un glas mai posomorât.ă ă ă

Craddock citi protocolul despre alibiul lui Harold Crackenthorpe pontru 20

decembrie.

Fusese v zut la "Sotheby" în jurul orei trei, dar se credea c trecuse pontruă ă

scurt timp. în ceain ria "Russell", fotografia sa nu o recunoscu nimeni, deoarece,ă

la ora ceaiului, domnea un permanent dute-vino şi ei, nefiind un

165

client statornic, nu era surprinz tor c niî i se re inuse figura. Servitorulă ă ţ

s u confirm c a fost acas s se schimbe pentru a lua cina în oraş – asta laă ă ă ă ă

6:45, destul de târziu, întrucât cina incepea la 7:30. Motiv pentru care domnul

Crackenthorpe era cam nervos şi iritat. Servitorul nu îşi amintea s -1 fi auzită

întorcându-se acas , dar a trecut ceva timp de atunci, nu mai inea minte exactă ţ

şi, în afar de asta, adesea, nu auzea când se întorcea acas domnulă ă

Crackeathorpe. Lui şi so iei îi pl ceau s se culce devreme, atunci când puteau.ţ ă ă

Garajul, în care Harold îşi parcase maşina, era pentru un singur automobil şi

apar inea unei case, iar cheia o inea la el. Nimeni nu observa când venea şiţ ţ

pleca şi de aceea nu se putea şti ce se petrecuse într-o sear anume.ă– Totul, negativ, sublinie Craddock oftând.

– A luat parte, într-adev r, la cina respectiv , dar a plecat destul deă ă

devreme.

– Şi ce a i putut afla de la g ri?ţ ă– Atât la Brackhampton, cât şi în gara Paddington, s-a c utat s se afleă ă

ceva. Problema e de acum patru s pt mâni şi e cât se poate de pu in probabil caă ă ţ

cineva s -şi aminteasc dac 1-a v zut po Harold.ă ă ă ăCraddock oft . Apuc informa iile despre Cedric. Şi acestea erau negative,ă ă ţ

deşi un taximetrist îşi amintea vag c ar fi dus, în ziua aceea, la Paddington ună

client "asem n tor omului acesta. Pantaloni murdari şi o coam de p r. Seă ă ă ă

plângea şi înjura creşterea tarifelor".

– Şi aici este protocolul despre verificarea datelor privitoare la Alfred,

spuse Wetherall.

O anumit nuan în vocea sa îl determin pe Craddock s ridice privirea şiă ţă ă ă

s se uite aspru la el. Wetherall avea înf işarea mul umit a unui om careă ăţ ţ ă

pusese deoparte, pentru sfârşit, o delicates .ă166

în primul rând, rezultatul anchetei era nemui umitor. Alfred locuia singur,ţ

venea şi pleca la ore neregulate. Vecinii s i nu erau curioşi şi apoi erau salaria i,ă ţ

lipsind aproape toat ziua de acas . Wetherall îşi puse degetul cel mare poă ă

por iunea final a protocoluluiţ ăSergentul Leakie, care era îns rcinat cu descoperirea furturilor deă

camioane, se oprise la o cârchm – ha-'a a camioanelor po drumul Waddington –ă

Brackkarnt'vi si observase po anumi i şoferi. La o mas , în apropierea sa, îl aveaţ ă

pe Chick Evans ^are – de re inut – apar inea bandei lui Dicky Rogers. Lâng el seţ ţ ă

aşezase Al^ed Crackenthorpe, pe care îl cunoştea din vedere, întrucât el

trebuise s apar ca martor în cazul Dicky Rogers. Sergentul se întrebase ceă ă

puteau pune la cale cei doi. Ora -21:30, vineri, 20 decembrie. Câteva minute mai

târziu, Alfred Crackenthorpe se urcase într-un autobuz şi disp ruse în direc iaă ţ

Brackhampton. William Baker, func ionarul de la bariera de control al biletelor deţ

c l torie din gara Brackhampton, perforase tichetul unui domn, care, după ă ă înf işare, putea sem na cu unul din fra ii Crackenthorpe. Era cam în jurulăţ ă ţ

plec rii trenului de 23:55 spre Paddington. îşi amintea data, deoarece, în aceeaşiă

zi, o doamn în vârst pretinsese c ar fi v zut po cineva ucis într-un tren deă ă ă ă

dup -amiaz .ă ă– Alfred? spuse Craddock, în timp ce punea jos protocolul. Alfred? Ciudat!

– Totul se potriveşte, accentua Wetherail. Craddock îl aprob . Da, Alfredă

circulase cu trenul de

16:33 spre Brackhampton şi omorâse pe cineva. Apoi se putuse întoarce

cu autobuzul. Dac se urcase la 21:30 într-un autobuz spre Brackhampton,ă

putuse înl tura cadavrul de lâng terasamentul de cale ferat , îl b gase înă ă ă ă

sarcofag şi, din Brackhampton, cu trenul de 23:55 se întorsese la Londra.

167

– Alfred? repet Craddock gânditor:ă

2.

Familia Crackenthorpe se adunase la Rutherford Hali. Harold şi Alfred

veniser din Londra. Domnea un zumzet de glasuri şi tonul era cât se poate deă

iritat.

F r s i se fi cerul, Lucy preg tise un cocteil într-o caraf şi se îndreptaă ă ă ă ă

spre bibliotec . Vecile se auzeau clar din hol. Lucy pricepu c cele mai mariă ă

reproşuri i se aduceau Emmei.

– Este numai şi numai greşeala ta, Emma, striga Harold mânios. Nu în elegţ

cum de ai putut fi atât de mioap şi necugetat . Dac n-ai fi predat scrisoareaă ă ă

Scotland Yardului toate aceste nepl ceri nu s-ar fi ab tut asupra noastr ...ă ă ăAlfred, care avea o voce mai sub ire, zise:ţ– Pesemne n-ai fost în toate min ile!ţ– Nu s ri i aşa la ea! interveni Cedric. Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat.ă ţ

Situa ia ar fi mult mai proast , dac poli ia o identific pe r posata din sarcofagţ ă ă ţ ă ă

drept Martine şi noi am fi t cut c primisem veşti de la ea.ă ă– Ai vorbit cum trebuie, Codric, îl înfrunt Harold sup rat. Tu nu ai fost înă ă

ar po 20 decembrie. Dar pontru Alfred şi mine însumi este extrem de nepl cut.ţ ă ă

Din fericire, îmi pol, cel pu in, reaminti unde am fost în dup -amiaza aceea şi ceţ ă

am f cut.ă– Nici nu m mir c po i, remarc Alfred. Dac te preg tiseşi pontru oă ă ţ ă ă ă

crim , Harold, atunci i-ai fi asigurat, cu toat grija, bineîn eles, un alibi.ă ţ ă ţ– Sunt convins c nu eşti în aceast situa ie fericit , r spunse rece Harold.ă ă ţ ă ă– Hai s -i punem punct! strig Emma. Bineîn eles c nici unul dintre voi nuă ă ţ ă

a omorât femeia!

168

– Şi cu asta s ştii: po 20 nu am fost în str in tate, declar Cedric. Şi laă ă ă ă

poli ie se cunoaşte. Aşadar, suspiciunea planeaz asupra tuturor:ţ ă– Dac Emma n-ar fi fost...ă– N-o mai lua i iar de la început! ip Emma.ţ ţ ăîn clipa aceasta, doctorul Quimper ieşi în hol din cabinet în care ii inuse deţ

urât b trânului domn Crackenthorpe. Privirea i se opri asupra carafei din mânaă

Lucyei.

– Co este asta? Cocteil pentru serbarea de azi?

– Mai degrab , petrol pe talazurile furtunoase, agitate. Se înfrunt furioşiă ă

dând vina unul po altul.

– îşi arunc în cap unul altuia vina?ă– în principal, Emma e învinuit . Doctorul Quimper îşi ridic sprâncenele.ă ă– Emma? repet el. îi lu din mân carafa lui Lucy, deschise uşa de laă ă ă

bibliotec şi intr .ă ă– Bun seara!ă

– Ah, doctorul Quimper! Am o vorb cu dumneata, strig Harold tare,ă ă

sup rat. Aş vrea s ştiu la ce v-a i gândit când v-a i amestecat într-o chestiuneă ă ţ ţ

particular a familiei şi a i sf tuit-o pe sora mea s informeze Scotland Yardulă ţ ă ă

despre scrisoare?

Doctorul Quimpor rosti calm:

– Domnişoara Crackenthorpe mi-a cerut sfatul şi eu i l-am dat. Dup opiniaă

mea, a procedat absolut corect.

Lucy oft şi închise uşa, când o voce din spate oăstrig :ă– Fat !ăEra, f r îndoial , formula de adresare a b trânului domn Crackenthorpe.ă ă ă ă

El privea prin uşa cabinetului pe undeva, prin spatele Lucyei.

Lucy se întoarse cam f r tragere de inim .ă ă ă– Da, domnule Crackenthorpe?

– Co avem în seara asta la cin ? Aş dori curry. Şti i s face i un curry bun.ă ţ ă ţ

De mult n-am mai servit curry.

– Dar...

– Vreau un curry frumos, fierbinte, a i în eles?ţ ţ– Desigur, domnrle Crackenthorpe. O s -1 primi i.ă ţ– Foarte bine. Sunte i o fat bun , Lucy. Ave i grij de mine... şi eu voiţ ă ă ţ ă

avea grij de dumneata.ăLucy se întoarse la buc t rie. Voise s preg teasc fricasee de pas re, dară ă ă ă ă ă

întrerupse opera ia şi adun cele necesare pentru un curry. Auzi uşa caseiţ ă

trântindu-se. Pe fereastr , îl z ri pe doctorul Quimper ieşind mânios, urcându-seă ă

în maşin şi plecând.ăLucy oft . Sim ea lipsa b ie ilor: Şi într-un fel, îi lipsea şi Bryan.ă ţ ă ţDeci aşa. Se concentra şi începu s pr jeasc ciupor-ă ă ăcile.

în orice caz, familia trebuia s aib o cin excelent . Hran pontruă ă ă ă ă

animalele de prad !ă3.

Era cu pu in înainte de ora trei diminea a, când doctorul Quimper îşi b gţ ţ ă ă maşina în garaj. Ar t foarte obosit. Doamna Josh Simpldns d ruise familiei sale,ă ă ă

compuse deja din opt membri, o pereche de gemeni s n toşi, în leg tur cuă ă ă ă

sosirea c rora, tat l nu manifestase nici un entuziasm. Doctorul Quimper urcă ă ă scara spre dormitorul s u şi tocmai începuse s se dezbrace când sun telefonul.ă ă ă

Blestem şi ridic receptorul.ă ă– Aici e Lucy Eyelesbarrow de la Rutherford Hali. Cred c ar fi bine s veni iă ă ţ

imediat. Cineva pare s se fi îmboln vit.ă ă– îmboln vit? Cum? Co simptome prezint ? Lucy le înşir .ă ă ă170

– Sosesc imediat. Între timp... îi d du instruc iuni. Îşi apuc din nouă ţ ă

hainele. Aşez unele şi altele în trusa sa medical şi coborî in grab spre maşin .ă ă ă ă4 .

Trei ore mai târziu, doctorul şi Lucy – amândoi destul de marca i – st teauţ ă

la masa din buc t rie şi beau cafea tare.ă ă– Ah! Doctorul Quimper îşi goli ceaşca şi o aşez cu un clinchet peă

farfurioar . Sim eam nevoia de aşa ceva. Acum, domnişoar Eyelesbarrow, să ţ ă ă revenim la problem !ă

Lucy îl privi. Oboseala i se citea clar pe figur . Acum p rea mai în vârst deă ă ă

44 de ani, tâmplele erau înc run ite şi sub ochi îi observ cearc ne negre.ă ţ ă ă– Dup câte îmi dau seama, spuse doctorul, sunte i acum în afar de oriceă ţ ă

pericol. Dar cum s-a întâmplat? Asta aş vrea s ştiu. Cine a g tit?ă ă– Eu, spuse Lucy.

– Şi din ce era compus cina?ă– Sup de ciuperci, pui şi orez pentru curry, pudding. Şi, în final, ficat deă

pas re în aspic "Canap s Diane".ă ă– Foarte bine. S începem cu supa de ciuperci. B nuiesc c era dintr-oă ă ă

conserv .ăNici vorb . Eu am f cut-o.ă ă– A i f cut-o? Din ce?ţ ă– 450 grame de ciuperci, sup de pas re, lapte, rântaş şi zeam de l mâie.ă ă ă ă– Dup astea, s-ar putea spune c trebuie s fi fost ciupercile.ă ă ă– N-au fost ciupercile. Şi eu îns mi am mâncat sup şi m simt bine.ă ă ăDa, v sim i i bine. Nu am uitat. Lucy se înroşi.ă ţ ţ171

– Dac , cumva, crede i...ă ţ– Nu cred. Sunte i o fat neobişnuit de inteligent . Dac credeam ce v-a iţ ă ă ă ţ

gândit c trebuia s cred, atunci a i fi stal, de asemenea, acum, gemând în pat.ă ă ţ

Dar sunt foarte exact informat despre dumneavoastr . Mi-am dat osteneala să ă ob in date.ţ

– De ce a i f cut asta?ţ ăBuzele doctorului Quimpor desenar o linie îngust .ă ă– Deoarece consider necesar s fiu informat despre oamenii care vin aici şiă

se angajeaz . Sunte i o tân r cu un bun renume şi v-a i luat slujba asta,ă ţ ă ă ţ

întrucât trebuie s v câştiga i existen a. Şi se pare c n-a i mai avut niciodată ă ţ ţ ă ţ ă vreo leg tur cu familia Crackenthorpe. Totodat , nu sunte i nici prietena luiă ă ă ţ

Cedric, nici a lui Harold, nici a lui Alfred, care s ajute la comiterea unei afaceriă

murdare.

– Chiar crede i...ţ

– Cred o mul ime, spuse doctorul Quimper. Dar trebuie s fiu prev z tor.ţ ă ă ă

Asta este partea cea mai proast în profesia unui medic. Dar s continu m: puiă ă ă

cu orez şi curry. Din astea a i mâncat?ţ– Nu. Când g teşti curry, trebuie gustat destul de mult din el, nu? Aşa c ,ă ă

natural, am gustat din el. De altfel am mâncat sup şi ceva pudding.ă– Cum a i servit puddingul?ţ– în por ii.ţ– Câte vase s-au sp lat deja?ă– Toate vasele sunt sp late şi puse la locul lor: Doctorul Quimper gemu.ă– Pute i fi extrem de zeloas , zise el.ţ ă– Da, dup cum evolueaz lucrurile, v d şi eu, dar m tem c , acum, nuă ă ă ă ă

mai este nimic de schimbat.

– V-a mai r mas vreun rest din ceva?ă– într-un castron, care se afla în c mar , mai e ceva curry. Am vrut să ă ă

folosesc restul pentru o sup de curry înă172

seara aceasta. Mai e şi ceva sup de ciuporci, dar nici un alt fel deă

mâncare.

– Voi lua cu mine curry şi supa. Cum st m cu "Shutney"?ă– Condimentele se afl într-unui din vasele de lut.ă– Şi pe acesta aş vrea s -1 iau. Se ridic .ă ă– M duc acum sus s v d cum se mai simt. Ar putea s nu m nânce nimică ă ă ă ă

pân mâine? Şi s -i vede i, din când în când, po to i? La la ora opt, trimit o soră ă ţ ţ ă medical , care va primi instruc iuni precise de la mine.ă ţ

– V rog, spune i-mi deschis: crede i c este vorba de o intoxica ieă ţ ţ ă ţ

alimentar sau... chiar de o otr vire?ă ă– La asta v-am r spuns deja. Medicii nu trebuie s cread , ci s fie siguri.ă ă ă ă

Dac analiza resturilor de mâncare ofer un rezultat pozitiv, atunci potă ă

întreprinde m suri corespunz toare. Altfel...ă ă– Altfel? repet Lucy.ăDoctorul Quimper îi puse mâna pe um r.ă– Ave i grij mai ales de doi bolnavi, o rug ei, de Emma... Nu vreau s i seţ ă ă ă

întâmple ceva...

Vocea lui vibra de tulburare pe care nu o ascunse.

– Ea nici nu a început înc s -şi tr iasc , cu adev rat, via a, zise el. Şiă ă ă ă ă ţ

oameni ca Emma Crackenthorpe sunt sarea p mântului. Emma... înseamn multă ă

pentru mine. îns nu i-am spus- o, dar am s i-o spun. Ave i grij de Emma!ă ă ţ ă– Pute i fi liniştit! r spunse Lucy.ţ ă– Şi mai ave i grij de b trân! N-aş putea afirma c -1 pre uiesc, în modţ ă ă ă ţ

deosebit, ca om, dar el este acum pacientul meu şi nu vreau s îng dui s i seă ă ă

fac vânt de pe lumea asta, pentru ca unul sau altul dintre am râ ii s i fii -chiară ă ţ ă

dac nu to i trei sunt în aceeaşi oal – s -i moşteneasc averea.ă ţ ă ă ă. 173

îi arunc o privire amuzat .ă ă– O, Doamne! exclam el. M-a luat gura pe dinainte. Dar deschide i bineă ţ

ochii şi mai ales: ine i-v gura! Sunte i o fat în eleg toare şi a i priceput.ţ ţ ă ţ ă ţ ă ţ5.

Inspectorul Bacon f cu o min consternat .ă ă ă– Arsenic? repet el. Arsenic?ă– Da. A fost în curry. Aici este restul de curry. Pune i-i şi pe oameniiţ

dumneavoastr s -1 analizeze. Eu am cercetat, doar rapid, o mic prob , dară ă ă ă

rezultatul este neîndoielnic.

– Aşadar un ucigaş s-a pus pe otr vit?ă– Aşa se pare, r spunse sec doctorul Quimpor:ă– Şi sunt cu to i bolnavi, spune i... cu singura excep ie a domnişoareiţ ţ ţ

Eyelesbarrow?

– Cu unica excep ie a domnişoarei Eyelesbarrow.ţ– Asta pare în defavoarea ei...

– Co motiv ar putea avea?

– Poate un fel de dereglare mintal , se gândi Bacon.ă– Domnişoara Eyelesbarrow nu este dezechilibrat . Din punct de vedereă

medical, e la fel de s n toas ca mine sau dumneata. Dac a pus arsenic înă ă ă ă

curry, atunci trebuie s aib un motiv. De altfel, fiind o tân r extrem deă ă ă ă

inteligent , s-ar fi ferit foarte mult s r mân singura por-soan care s nuă ă ă ă ă ă

prezinte simptomele de otr vire. Ar fi f cut ca un ucigaş inteligent: ar fi gustată ă

pu in din curry-ul cel otr vit şi apoi ar fi exagerat simptomele.ţ ă– Atunci n-a i fi fost în stare s le constata i?ţ ă ţ– C ea ar fi îngurgitat mai pu in otrav decât ceilal i? Probabil c nu.ă ţ ă ă ţ ă

Oamenii nu reac ioneaz la otr vuri cu to ii la fel. Aceeaşi cantitate poate, dupţ ă ă ţ ă împrejur ri, s -i afecteze po unii mai mult decât pe al ii.ă ă ţ

174

Fireşte, continu doctorul Quimper, amuzâna\i-se, când pacien'ul e dejaă

mort, se poate destul de exact stabili cât otrav ă ă t. înphi itţ– De ji aşa ar putea fi... începu inspectorul Bacon şi t cu o pauz , ca şi cumă ă

vroia s -şi adune gândurile. Deci aşa ar putea fi... ca un membru al familiei să ă pretind c e mai bolnav decât în realitate. Cineva, care afirm c e la fel deă ă ă ă

bolnav ca ceilal i ca s nu trezeasc nici o suspiciune? Cum e în acest caz ?ţ ă ă– Gândul sta mi-a venit şi mie. De aceea v-am informat despre situa ie.ă ţ

Mai departe ea se afl , acum, în mâinile dumneavoastr . Am instalat acolo oă ă

sor medical în care am încredere, dar, normai, nu se poate afla, în acelaşi timpă ă

peste tot. Dup p rerea mea, nimeni nu a înghi it atât de mult otrav ca s fieă ă ţ ă ă ă

în pericol de a muri.

– Adic , ucigaşul a t cut o greşeal ?ă ă ă– Nu. Mi se pare mai probabil ca el s fi pus atâta arsenic în curry cât să ă

lase aparen a unei intoxica ii alimentare, care putea fi atribuit uşor ciupercilor:ţ ţ ă

întotdeauna, oamenii au ideea fix c ar suferi dup urma otr virii cu ciuporcl.ă ă ă ă

Apoi, sunt posibile înr ut irea st rii unei por-soane şi decesul acesteia.ă ăţ ă– Deoarece el i-a dat persoanei respective o a doua

doz ?ăMedicul încuviin .ţă– De aceea v-am adus imediat la cunoştin şi am trimis o sor acolo.ţă ă– Ştie despre arsenic?

– Sigur c ştie. De asemenea, domnişoara Eyelesbarrow. Ele trebuie s ştieă ă

cel mai bine ce au de t cut, dar, dac aş fi în locul dumneavoastr , le-aş deciara-ă ă ăo foarte clar tuturor c sufer de po urma otr virii cu arsenic. Asta i-ar produce,ă ă ă

t r doar şi poate, ucigaşului o spaim groaznic . Altfel, el nu se va l sa până ă ă ă ă ă nu-şi va

175

duce la bun sfârşit planul s u. Bl se bazeaz , pesemne, po teoriaă ă

intoxica iei alimentare.ţSun telefonul de pe biroul inspectorului. Lu receptorul.ă ă– Da, da i-mi leg tura! îi spuse lui Quimper: Sora dumneavoastr medicalţ ă ă ă

e la aparat. Da... Alo? Aici inspectorul Bacon... Co spune i? O recidiv maiţ ă

grav ?... Da... Doctorul Quimper este lâng mine... Dac dori i s vorbi i^ cu el...ă ă ă ţ ă ţîi întinse receptorul doctorului.

– Aici Quimper... Aha... Da... Corect... Da, continua i. Sosim imediat.ţAşez receptorul în furc şi se întoarse spre Bacon.ă ă– Cine e?

– Alfred, r spunse doctorul Quimpor: Şi a murit.ăCapitolul XX 1.

^t7bcea lui Craddock la telefon suna neîncrez toare: -^Alfred? spuse el.ă

Alfred? Bacon r spunse:ă– Nu v-a i aşteptat la asta?ţ– Nu, absolut deloc. în realitate, tocmai vroiam s -1 arestez sub prezum iaă ţ

de omucidere.

– Am auzit c ar fi fost recunoscut de func ionarul care perfora biletele înă ţ

Brackhampton. Lucrurile st teau prost cu el. Se p rea, într-adev r, c -1ă ă ă ă

depistasem po f ptaş.ă– Da, spuse Craddock f r vlag . Şi ne-am înşelat. Amândoi t cur o clip .ă ă ă ă ă ă

Apoi Craddock întreb :ă– Era, totuşi, o sor medical în cas . Com de s-a putut întâmpla?ă ă ă

176

– Nu i se poate reproşa nimic. Domnişoara Eyelesbarrow era complet

epuizat şi a trebuit s se întind o clip . Sora avea acum cinci pacien i deă ă ă ă ţ

îngrijit. Pe b trân, Emma, Codric, Harold şi Alfred. Nu putea fi peste tot în acelaşiă

timp. Se pare c b trânul domn Crackenthorpe f cea mare g l gie. Zicea că ă ă ă ă ă moare. S-a dus la ei, 1-a liniştii, s-a întors în buc t rie şi i-a dus lui Alfred nişteă ă

ceai cu zah r. El 1-a b ut şi apoi s-a întâmplat.ă ă– Din nou arsenic?

– Aşa se pare. Desigur ar fi putut fi o recidiv , dar Quimper nu crede şiă

Johnstone îl sus ine.ţ– Dar Alfred a trebuit s fie, cu adev rat, victîma? zise Craddockă ă

neconving tor.ă– Vre i s spune i c , în timp ce moartea lui Alfred nu-i aduce num nuiţ ă ţ ă ă

nimic, decesul b trânului le-ar fi adus foloase tuturor? Poate a fost o eroare...ă

poate c cineva a crezut c ceaiul e destinat moşneagului.ă ă– E sigur c otrava i-a fost administrat în felul acesta?ă ă– Nu, nu e sigur: Sora le-a sp lat pe toate, aşa cum e obişnuit : farfurii,ă ă

linguri, c ni de ceai şi aşa mai departe. Dar asta pare s fi fost singuraă ă

posibilitate de a i se da otrav victimei.ă– Asta înseamn , spuse Craddock gânditor, c , în mod clar, unul dintreă ă

pacien i nu era aşa de bolnav ca ceilal i, c s-a folosit de prilej şi a introdusţ ţ ă

otrava în ceaşc .ă– Gluma asta o s-o dezleg m acum, spuse inspectorul Bacon furios. Amă

trimis dou sore medicale acolo, pe lâng domnişoara Eyelesbarrow şi amă ă

deplasat şi doi oameni de-ai mei la Rutherford Hali. Veni i?ţ– Cât pot de repede.

177

2,

Lucy Eyelesbarrow veni prin hol s -1 întâmpine pe inspectorul Craddock.ă

Ar ta palid şi afectat .ă ă ă– A i trecut prin clipe grele, spuse Craddock.ţ– Mi se pare un coşmar care nu mai ia sfârşit, r spunse Lucy. Noapteaă

trecut chiar am crezut c vor * muri cu to ii.ă ă ţ– în ce priveşte acest curry...

– în el a fost otrava?

– Da, a fost amestecat cu arsenic.

– Dac aşa stau lucrurile, atunci trebuie s fie unul din familie.ă ă– Nu exist nici o alt posibilitate?ă ă– Nu. Am preg tit acest nefericit curry, în primul rând,foarte târziu – după ă

ora şase – deoarece domnul Crackenthorpe îl ceruse insistent. Şi a trebuit să

deschid o nou cutie cu praf de curry. Aşadar nu se putea întâmpla nimic.ă

B nuiesc... curry a ascuns gustul.ă– Arsenicul nu are gust, r spunse Craddock cam dls-trat. Şi cum st mă ă

acum cu prilejul? Cine dintre ei ar fi avut posibilitatea s ajung la curry, înainteă ă

ca acesta s fie servit?ăLucy r mase pe gânduri.ă– Situa ia se prezint astfel: oricine s-ar fi putut strecura în buc t rie, înţ ă ă ă

timp ce eu puneam masa în sufragerie.

– în eleg. Cine era, uşadar, în cas ? B trânul domn Crackenthorpe, Emma,ţ ă ă

Codric...

– Harold şi Alfred. Veniser dup -amiaza de la Londra. Da, şi Bryan... Bryană ă

Eastley, dar el a plecat cu pu in înainte de cin . Trebuia s se întâlneasc cuţ ă ă ă

cineva la Brackhampton.

178

Craddock spuse gânditor:

– Aceasta seam n cu îmboln virea b trânului de Cr ciun. Quimper aă ă ă ă ă

b nuit atunci c ar fi fost otr vire cu arsenic. Noaptea trecut , to i p reau la felă ă ă ă ţ ă

de bolnavi?

Lucy st tu s reflecteze.ă ă– Mi se pare c b trânului domn Crackenthorpe i-a fost cel mai r u.ă ă ă

Doctorul Quimper şi-a dat îngrozitor de mult osteneal cu el. Cedric a t cută ă ă

mare caz de asta. Se ştie c întotdeauna se comport aşa oamenii puternici,ă ă

s n toşi.ă ă– Şi Emma?

– I-a fost destul de r u.ă– Nu în eleg, spuse Craddock. De ce Alfred?ţ– Dac Alfred trebuia s fie acela? repet Lucy gânditoare.ă ă ă– Şi eu m-am întrebat.

– Nu pare s aib sens.ă ă– Dac aş putea g si doar motivul pentru toate aceste evenimente, spuseă ă

Craddock. Cova pare s nu se potriveasc . Femeia strangulat din sarcofag eraă ă ă

v duva lui Edmund Crackenthorpe. Trebuie, oricum, s accept m asta c ci s-aă ă ă ă

dovedit destul de sigur: Trebuie s existe o leg tur între moartea ei şi otr vireaă ă ă ă

lui Alfred. Solu ionarea e necesar s-o c ut m în interiorul familiei. Chiar dac seţ ă ă ă

presupune c unul dintre ei e bolnav mintal, asta nu ne ajut prea mult.ă ă– Nu, îi înt ri spusele Lucy.ă– Fi i atent ! o preveni Craddock. Nu uita i c aici, în cas , ac ioneaz unţ ă ţ ă ă ţ ă

ucigaş. Unul dintre pacien ii dumneavoastr e probabil mai pu in bolnav decâtţ ă ţ

las impresia.ăDup ce Craddock a plecat, Lucy urc încet la etaj. Când trecu pe lângă ă ă

camera b trânului domnă

179

Crackenthorpe, o voce rug toare şi, în acelaşi tîmp, sl bit de boal strig :ă ă ă ă ă– Fat ... fat ! Dumneata eşti? Intra i! Lucy intr în camer .ă ă ţ ă ăDomnul Crackenthorpe st tea în pat, rezemat de o gr mad de perne.ă ă ă

Pentru un bolnav, dup p rerea lui Lucy, ar ta curios de bine dispus.ă ă ă– întreaga cas e plin de afurisite sore medicale, începu domnulă ă

Crackenthorpe. Se învârt po aici, îşi dau aere, îmi iau temporatura, nu-mi dau să m nânc ce mi-ar pl cea şi întreaga poveste va costa o gr mad serioas deă ă ă ă ă

bani. Spune i-i lui Emma s le expedieze de aici. Trebuie s ave i grij de mine,ţ ă ă ţ ă

asta-i de ajuns.

– To i sunt bolnavi, domnule Crackenthorpe, r spunse Lucy. E imposibil sţ ă ă am grij de fiecare.ă

– Ciuperci, spuse domnul Crackenthorpe. Lucruri blestemat de periculoase.

Supa a fost, cea din seara trecut . Dumneata ai facut-o, ad ug plin de reproş.ă ă ă– Ciupercile au fost în ordine, domnule Crackenthorpe.

– Nu v dojenesc, Lucy, nu, nu v dojenesc. Aşa ceva s-a mai întâmplat. Oă ă

ciuperc mizerabil se amestec printre celelalte şi uite ce se întâmpl . Nimeniă ă ă ă

nu ştie de la ce... Sunte i o fat curajoas . N-a i face-o niciodat cu inten ie. Co-iţ ă ă ţ ă ţ

cu Emma?

– Se simte mai bine în dup -amiaza asta.ă– Şi Harold?

– Şi el e mai bine.

– Dar cum? Alfred a dat ortul popii?

– Nimeni nu trebuia s v povesteasc asta, domnule Crackenthorpe.ă ă ăAcesta râse. Era un râs ca un nechezat, cât se poate de amuzat.

180

– Aud totul, spuse el. Ei nu-i pot ascunde b trânului nimic, dar încearc .ă ă

Aşadar, Alfred a murit? Col pu in, acum,el nu m mai poate stoarce de bani şi nuţ ă

mai primeşte nimic din capital. To i aşteapt ca s mor: In spo-ciai, Alfred st teaţ ă ă ă

la pând . Acum e mort. Mi se pare o glum bun .ă ă ă– Nu s-ar cuveni s vorbi i aşa, domnule Crackenthorpe, zise Lucy serioas .ă ţ ă

Nu este frumos din partea dumneavoastr . Domnul Crackenthorpe râse din nou.ă– Le voi supravie ui tuturor, cârâi el. Ve i vedea, Lucy, ve i vedea!ţ ţ ţLucy se duse în camera ei, lu dic ionarul şi citi ce scria în dreptulă ţ

cuvântului "Tontine". Gânditoare, închise cartea şi r mase uitându-se fix în fa .ă ţă3.

– Nu în eleg de ce dori i s vorbi i cu mine, spuse sup rat doctorul Morris.ţ ţ ă ţ ă– Cunoaşte i de mult timp familia Crackenthorpe, i se adres inspectorulţ ă

Craddock.

– Da. I-am cunoscut pe to i. îmi aduc înc bine aminte de b trânul Josiah.ţ ă ă

Era un mare zgârâie-brânz , dar un om abil. A t cut o mul ime de bani. îl priviă ă ţ

cercet tor, pe sub sprâncenele stufoase, pe inspectorul Craddock. L-a i crezut,ă ţ

deci, po prostul sta de Quimpor: Doctorii ştia tineri, zeloşi! Ce idei mai au cuă ă

to ii! Lui Quimper i-a intrat în cap c cineva ar fi încercat s -1 otr veasc poţ ă ă ă ă

Luther Crackenthorpe. Prostii! Sigur, avea deranjamente stomacale. I le-am

tratat. Accesele nu erau frecvente şi nu aveau nimic deosebit.

– Doctorul Qnimper p rea s fie de alt p rere.ă ă ă ă181

– De alt p rere? repet doctorul Morris sup rat. Ar trebui s recunosc oă ă ă ă ă

otr vire cu arsenic, totuşi, dac aş vedea-o.ă ă– Mul i medici foarte bine cet i n-au recunoscut-o, accentua Craddock. înţ ăţ

repetate rânduri, cenform ordinelor, oameni au fost dezgropa i, f r ca medicilorţ ă ă

care îi îngrijiser s le treac vreo clip prin cap ideea c aceştia ar fi putut fiă ă ă ă ă

otr vi i. Şi erau cu to ii doctori cu prestigiu.ă ţ ţ– Bine, admire doctorul Morris. Zice i aşadar c aş fi putut s m înşel.ţ ă ă ă

Acum, nu cred c m-am înşelat. T cu o clip şi apoi continu : Cine ar fi f cut-o,ă ă ă ă ă

dup p rerea lui Quimpor... dac a fost, într-adev r, vorba despre o otr vire cuă ă ă ă ă

arsenic?

– Asta nu £tie, r spunse Craddock. Dar şi-a f cut nişte cenvingerl. In fine,ă ă

exist , totuşi, foarte mul i bani la mijloc.ă ţ– Da, ştiu. Şi îi vor primi abia la moartea lui Luther Crackenthorpe. To i au,ţ

de asemenea, mare nevoie de ei. E adev rat, dar asta nu înseamn c vor s -1ă ă ă ă

omoare pe b trân ca s pun mâna pe bani.ă ă ă– Nu, neap rat, fu de acerd inspectorul Craddock.ă– în orice caz, spuse doctorul Morris, principiul meu este s nu manifestă

nici o suspiciune f r un motiv întemeiat. Recunosc c ceea ce tocmai mi-a iă ă ă ţ

povestit m-a zguduit. Aparent arsenic în cantitate mare. Dar tot nu pricep de ce

a i venit la mine. Tot ceea ce v pot spune e c eu nu am avut aceast b nuial .ţ ă ă ă ă ă

Poate c ar fi trebuit s fiu b nuitor. Poate c ar fi trebuit s iau mai în seriosă ă ă ă ă

deregl rile digestive ale lui Luther Crackenthorpe. Dar a trecut mult timp deă

atunci.

– Desigur, îl aprob Craddock. Ceea ce aş dori e s -mi povesti i ceva maiă ă ţ

multe despre familia Crackenthorpe. Se g sesc pe undeva, prin însemn rileă ă

dumneavoastr , afec iuni mintale, oarecare ciud enii?^ă ţ ăţ182

– Nu m mir c -mi pune i aceast întrebare, r spunse doctorul Morris.ă ă ţ ă ă

Acum, b trânul Josiah era pe deplin s n tos din punct de vedere mintal. So ia luiă ă ă ţ

era nevropat , înclinat spre deprimare. A murit curând dup naşterea celui de-ă ă ăal doilea fiu. Aş putea spune c Luther a moştenit de la ea o anumită ă nestatornicie. Ca tân r a fost ca to i, dar se certa permanent cu tat l s u. Acestaă ţ ă ă

s-a sim it decep ionat şi cred c Luther a suferit din cauza asta şi a încercat sţ ţ ă ă p trund cu gândul "de ce" pân ce i-a devenit o obsesie. Lucru care s-aă ă ă

reporcutat şi asupra propriei sale c snicii. A i observat deja c simte o puternică ţ ă ă aversiune fa de fiii s i. Şi-a iubit feteie, pe Emma, ca şi po Edie, care a murit.ţă ă

– De cc îşi detest fiii aşa de tare?ă– Despre asta ar trebui s întreba i pe unul dintre aceşti psihiatrii care auă ţ

ajuns azi la mod . Eu b nuiesc c Luther sufer de anumite complexe deă ă ă ă

inferioritate, determinate de situa ia sa financiar . El primeşte ţ ă mi venit, dar nu

se poate, in nici un fel, atinge de capital. Dac ar avea puterea s le împartă ă ă moştenirea fiilor s i, probabil nu i-ar urî atât. Conştiin a c nu de ine nici oă ţ ă ţ

putere în aceast privin i-a piodus un anume sim mânt de umilin .ă ţă ţă ţă– De aceea se bucur aşa de mult la gândul c le-ar supravie ui tuturor,ă ă ţ

rosti inspoctoral Craddock.

– E posibil. Ar putea fi şi r d cina zgârceniei sale. Cred c , din venitul s uă ă ă ă

considerabil, a pus deoparte o sum uriaş .ă ăInspectorului Craddock i-a venit o nou idee:ă– Probabil i-a l sat cuiva prin testament economiile sale. în orice caz, astaă

are dreptul s-o fac .ă– Da, poate, dar Dumnezeu poate şti cui i-a l sat el banii. Poate Emmei.ă

Dar m îndoiesc. Ea va primi partea sa din capitalul bunicului. Probabil şi-a l sată ă

economiile nepotului, Alexander:

183

– ine foarte mult la el? întreb Craddock.Ţ ă– Aşa am avut impresia. El este şi copilul fetei lui, nu al unui fiu. Asta poate

reprezenta o diferen . Avea, de asemenea, o anumit simpatie pontru Bryanţă ă

Eastley, so ul lui Edie. Fireşte, nu-1 cunosc bine po Bryan, c ci, de ani de zile, nuţ ă

am mai v zut po nimeni din familie. Dar mi se pare c , dup r zboi, mult timp aă ă ă ă

fost şomer. El posed calit ile necesare în timp de r zboi: curaj, elan şiă ăţ ă

înclina ia de a l sa viitorul s - i hot rasc soarta. Nu cred c e statornic. Ast n-oţ ă ă ţ ă ă ă ă

s -1 duc la nimic bun şi o s se lase po tânjal .ă ă ă ă– Dup câte şti i, exist la genera ia mai tân r vreun semn de anomalieă ţ ă ţ ă ă

mintal ?ă– Codric e un tip excentric. Unul din acei oameni care, prin natur , suntă

rebeli. N-aş putea afirma c e complet normal, dar, în fond, cine e cu adev rat?ă ă

Harold nu are un caracter foarte placul, rece, se gândeşte doar la partea lui. Dar

anormal? Nici vorb . Alfred are ceva care-1 face s nu mearg po drumul drept.ă ă ă

întotdeauna s-a purtat aşa. Odat l-am v zut luând bani din cutia milei unuiă ă

misionar. De aşa ceva era capabil. Dar bietul şmecher e mort acum. N-ar trebui

s -1 vorbesc de r u.ă ă– Şi cum e...zise t r g nat Craddock... cu Emma Crackenthorpe?ă ă ă– O fat dr gu , liniştit , dar nu se ştie niciodat ce gândeşte. Areă ă ţă ă ă

propriile ei p reri şi le p streaz pontru ea. Are mai mult caracter decât s-ară ă ă

crede dup purtarea şi înf işarea ei în general.ă ăţ

– L-a i cunoscut şi po Edmund, fiul care a murit în Fran a?ţ ţ– Da. Era cel mai bun dintre to i. Un tân r dr gu .ţ ă ă ţ– A i auzit ceva despre faptul c vroia s se c s toreasc sau chiar s-aţ ă ă ă ă ă

c s torit cu o fran uzoaic , cu pu in timp înainte de a muri?ă ă ţ ă ţDoctorul Morris îşi încre i fruntea:ţ184

– Parc auzisem ceva. Dar a trecut mult timp.ă– Era la începutul rozboiului, nu-i aşa?

– Da. Dar sunt sigur c ar fi regretat, dac ar fi t cut-o.ă ă ă– E posibil... dup cele po care le ştim acum, zise Craddock.ăîi povesti foarte pe scurt despre ceea ce se întâmplase la Rutherford Hali.

– îmi amintesc c am citit în ziare despre o femeie moart , care fuseseă ă

ascuns într-un sarcofag. Dar n-am ştiut c asta s-a petrecut la Rutherford Hali.ă ă– Exist motive pontru presupunerea c decedat a fost v duva luiă ă ă ă

Edmund Crackenthorpe.

– Asta este extraordinar! Sun mai mult ca dintr-un roman decât ca înă

via a adev rat . Cine putea avea vreun interes s-o ucid po s rman ? Adic , ceţ ă ă ă ă ă ă

leg tur are ast cu otr virea cu arsenic a familiei Crackenthorpe?ă ă ă ă– Poate, cineva vrea s -şi însuşeasc întreaga avere po care Josiahă ă

Crackenthorpe a l sat-o moştenire.ă– Atunci trebuie s fie unul al dracului de prost, spuse doctorul Morris. Vaă

avea de pl tit taxe absurd de mari!ăCapitolul XXI

Ce-i asta? întreb domnul Crackenthorpe pe un ton dezaprobator:ă– Sup de carne şi crem de ou , smântân şi f in , r spunse Lucy.ă ă ă ă ă ă ă– Ia-le de aici! porunci domnul Crackenthorpe. Nu m ating de ele. I-amă

spus sorei c vreau biftec.ă185

– Doctorul Quimpor e de p rere c , deocamdat , nu ave i voie biftec, iiă ă ă ţ

replic Lucy.ăDomnul Crackenthorpe sufl din greu:ă– în general mi-am revenit şi sunt iar pe deplin s n tos. Mâine m dau josă ă ă

din pat. Ce fac ceilal i?ţ– Domnului Harold îi merge mult mai bine. Se întoarce mâine la Londra.

– Bine c sc p m de el, se exprim mul umit domnul Crackenthorpe. Şiă ă ă ă ţ

Codric? Exist speran a ca el s se înapoieze, mâine, pe insula lui?ă ţ ă– Nu va putea lua avionul aşa curând.

– P cst. Ce face Emma? De ce nu vine la mine?ă– Zace înc în pat.ă

– Femeile se alint întotdeauna, spuse domnul Crackenthorpe. Dară

dumneata eşti o fat s n toas , puternic , ad ug el, l udând-o. Alerga i ziuaă ă ă ă ă ă ă ă ţ

întreag , aşa-i?ă– Fac mult mişcare, spuse Lucy. B trânul domn Crackenthorpe d du dină ă ă

cap:

– Sunteji activ . S nu crede i c am uitat ce v-am spus recent. într-o zi, oă ă ţ ă

s vede i ceea ce ve i avea de v zut. Nu merge întotdeauna dup capul Emmeiă ţ ţ ă ă

şi ou le da i crezare reloriaî i când v povestesc c sunt un b rbat zgârcit. Suntţ ţ ă ă ă

econom cu banii mei. Am pus deoparte o sum frumuşic şi ştiu cui am s i-oă ă ă

dau când va veni vremea.

Lucy p r si în grab camera şi se f cu c nu vede mâna care încerca s-oă ă ă ă ă

in pe loc.ţ ă– Tava urm toare o primi Emma.ă– O, mul umesc mult, Lucy. M simt din nou în puteri. Şi mi-e o foame!ţ ă

Acesta este, sigur, un semn bun. In timp ce Lucy îi aşeza tava po genunchii ei,

Emma continu : îmi fac griji din pricina m tuşil. N-a i mai avut deloc timp să ă ţ ă

merge i s-o vede i?ţ ţ186

– Nu, înc nu. Nu v face i griji, domnişoar Crackenthorpe. Ea ştie c neă ă ţ ă ă

este foarte greu acum.

– I-a i telefonat?ţ– Nu. în ultima vreme, nu.

– Atunci, v rog s -i telefona i. în fiecare zi. Pentru oamenii în vârstă ă ţ ă conteaz s afle nout i.ă ă ăţ

– Sunte i foarte bun , spuse Lucy.ţ ăConştiin a o cam chinuia, când coborî s aduc urm toarea tav . Grijaţ ă ă ă ă

pentru numeroşii bolnavi din cas o re inuse complet şi nu mai avusese timp să ţ ă se mai gândeasc şi la altceva. Acum hot rî s -i telefoneze lui Miss Marple, după ă ă ă ce îi va duce tava lui Cedric. Era o singur sor medical şi Lucy o întâlni poă ă ă

scar .ăCedric, care ar ta neobişnuit de aranjat şi curat, st tea în pat şi scria cuă ă

râvn .ă– Cu ce v ocupa i acolo? se interes Lucy.ă ţ ă– Fac planuri, r spunse Codric. M gândesc ce voi începe s fac cu casa şiă ă ă

celelalte, când b trânul va cr pa. E un domeniu frumuşei, s şti i. înc nu m potă ă ă ţ ă ă

hot rî dac s fac singur ceva din ele sau s vând totul, odat , sub form deă ă ă ă ă ă

parcele. Sunt foarte pre ioase pentru scopuri industriale. Casa se potriveşteţ

pentru o clinic sau o şcoal . M întreb dac n-ar trebui mai degrab s vândă ă ă ă ă ă

jum tate din domeniu şi teren ca apoi banii s -i investesc într-o întreprindereă ă

îndr znea pe cealalt jum tate de proprietate. Co p rere ave i?ă ţă ă ă ă ţ– înc nu le-a i moştenit, r spunse Lucy sec.ă ţ ă

– Dar voi avea proprietatea, spuse Cedric. Ea nu va fi împ r it ca restul;ă ţ ă

eu primesc totul. Dac o vând la un pre decent, ob in capital în mân . Nu esteă ţ ţ ă

aşadar venit şi nu sunt nevoit s pl tesc nici un fel de impozit ridicat. Bani peşin,ă ă

o mul ime! Gândi i-v la asta!ţ ţ ă– Am crezut întotdeauna c dispre ui i banii, remarcă ţ ţ ă187

Lucy.

– Fireşte c dispre uiesc banii când nu-i am deloc, ced Cedric. Acesta eă ţ ă

singurul lucru po care-1 po i face ca s - i p strezi demnitatea. Dar ce fat dulceţ ă ţ ă ă

sunte i, Lucy! Sau aşa mi se pare fiindc , de-o bucat de timp, nu am mai v zutţ ă ă ă

femei frumoase?

– Probabil, r spunse Lucy.ă– Tot mai face i cur enie şi strânge i lucrurile de peste tot?ţ ăţ ţ– Cineva se pare c v-a adunat po dumneavoastr , spuse Lucy privindu-l.ă ă– Da, afurisita de sor , zise Cedric. A avut loc constatarea cauzei decesuluiă

lui Alfred? Ce a reieşit?

– A fost amânat , spuse Lucy.ă– Poli ia este prev z toare. Otr virea asta te calc po nervi. Nu crede i?ţ ă ă ă ă ţ

P zi i-v s nu vi se întâmple nimic, draga mea.ă ţ ă ă– M p zesc.ă ă– Alexander s-o fi întors la şcoal ?ă– Cred c se mai afl înc la familia Stoddart-West. Dup câte ştiu, şcoalaă ă ă ă

începo abia poimâine.

înainte s -şi ia prânzul, se duse la telefon şi o sun po Miss Marple.ă ă– îmi pare îngrozitor de r u c n-am putut veni la dumneavoastr . Dar amă ă ă

avut, cu adev rat, prea multe de f cut.ă ă– Bineîn eles, draga mea, bineîn eles. în afar de aceasta, momentan, nuţ ţ ă

mai întreprindem nimic. Trebuie s aştept m.ă ă– Da. Dar ce aştept m?ă– Elspeth McGillicuddy ar trebui s se întoarc cât de curând, r spunseă ă ă

Miss Marple. I-am scris, ea ar putea imediat s ia avionul şi s vin , c ci este deă ă ă ă

datoria sa. Aşa c nu- i f griji, draga mea,. Vocea îi suna blând şi liniştitoare.ă ţ ă ă188

– Deci nu crede i... începu Lucy, dar se opri.ţ– C nu vor mai fi decese? S spor m c nu, draga mea, dar nu se ştieă ă ă ă

niciodat . Adic , atunci când cineva este cu adev rat r u... în spatele a tot ceeaă ă ă ă

ce se întâmpl , trebuie s se ascund mult r utate.ă ă ă ă ă– Sau nebunie.

– Ştiu c , mai nou, lucrul aşa e definit. Dar eu nu sunt de aceast p rere.ă ă ăLucy puse receptorul la loc şi se duse în buc t rie s m nânce de prânz.ă ă ă ă

Doamna Kidder, ajutoarea sa, era pe punctul de a pleca.

– V ve i descurca singur , domnişoar ? întreb aceasta, aparentă ţ ă ă ă

îngrijorat .ă– Sigur c m voi descurca, r spunse scurt Lucy.ă ă ăSe duse cu tava ei de mâncare în mica odaie de lucru. Era tocmai gata să

termine de mâncat, când uşa se deschise şi Bryan Eastley într .ă– Bun ! zise Lucy. Nu m-am aşteptat la dumneavoastr .ă ă– Trebuia s -mi închipui, r spunse Bryan. Cum le merge bolnavilor:ă ă– O, mult mai bine. Harold se întoarce mâine la Londra.

– Co şti i, în fonci, despre afacere? A fost chiar arsenic?ţ– Da, a fost arsenic, r spunse Lucy.ă– în ziare nu s-a afirmat nimic despre asta.

– Nu, cred c poli ia vrea, mai întâi de toate, s-o foloseasc pontru ea.ă ţ ă– Cine putea s fi pus otrava în mâncare?ă– Col mai probabil eu am fost aceea, spuse Lucy. Bryan o privi tem tor:ă– Dar n-a i fost dumneavoastr , nu-i aşa? întreb el. P rea cam sporiat.ţ ă ă ă189

– Nu, n-am fost eu, zise Lucy.

Nimeni nu avusesc prilejul s se ocupe s fac curry. Ea îl preg tise, eaă ă ă ă

fusese singur în buc t rie şi personal îl servise la mas . Numai unul din cei cinciă ă ă ă

oameni, care se aşezaser s m nânce, putuse pune arsenic în curry.ă ă ă– De ce ar trebui şi dumneavoastr ... continu Bryan. Nu ave i nimic de-aă ă ţ

face cu asta. De altfel, sper s nu ave i nimic împotriv c m-am întors brusc.ă ţ ă ă– Nu, fireşte c nu. Dori i s r mâne i?ă ţ ă ă ţ– Tare aş vrea s r mân pu in, dac nu v sunt o povar .ă ă ţ ă ă ă– O, nu, sunt multe de f cut.ă– Şti i, deocamdat , n-am nici o ocupa ie şi... am ajuns, treptat, s mţ ă ţ ă ă

satur. Sigur nu conteaz pentru dumneavoastr ?ă ă– Şi chiar dac ar centa ceva pentru mine, nu trebuie s stabilesc eu. Esteă ă

treaba domnişoarei Emma.

– O, Emma n-are, sigur, nimic împotriv , r spunse Bryan. Ea e întotdeaunaă ă

foarte dr gu cu mine. Nu arat cu pl cere ce se petrece în sufletul ei. Via a deă ţă ă ă ţ

aici şi îngrijirile pentru b trân nu le-ar suporta majoritatea oamenilor. P cat că ă ă nu s-a c s torit. Acum pare s fie prea târziu.ă ă ă

– Nu cred, r spunse Lucy. Se ridic şi apuc tava.ă ă ă– L sa i-m pe mine s-a duc, se oferi Bryan, luând-o. Se duser împreună ţ ă ă ă

în buc t rie. S v ajut la sp lat? Tare îmi place buc t ria asta, continu el. Ştiuă ă ă ă ă ă ă ă

prea bine c majoritatea b rba ilor n-ar putea în elege. Dar îmi place toat casa.ă ă ţ ţ ă

Am un gust groaznic, nu-i aşa? Ar putea ateriza un avion în parc, continu elă

entuziasmat.

Lu un şervet de şters vasele şi se apuc de linguri şi furculi e.ă ă ţ190

– E jalnic c Cedric o va moşteni, remarc el. O va vinde imediat şi se vaă ă

întoarce urgent în str in tate. Nu ştiu de ce Anglia nu-i destul de bun pentru el.ă ă ă

Nici Harold nu vrea casa. iar pentru Emma este mult prea mare. Dac i-ar reveniă

lui Alexander, am putea tr i ferici i împreun aici. Dar sigur c ar fi dr gu să ţ ă ă ă ţ ă existe şi o femeie în cas . O privi gânditor pe Lucy. Dar ce scop am g sit pontruă ă

t cut specula ii! Ca Alexander s moşteneasc domeniul şi casa ar trebui, maiă ţ ă ă

întâi, s moar to i, ceea ce este pu in probabil, nu-i aşa? De altfei, ca s -iă ă ţ ţ ă

enerveze pe to i, b trânul ar putea ajunge, cu uşurin , la o sut de ani. Nu aţ ă ţă ă

fost sup rat prea tare din cauza mor ii lui Alfred, nu-i aşa?ă ţ– Nu, r spunse scurt Lucy.ă– O adev rat scârba b trân , conchise Bryan Eastley.ă ă ă ăCapitolul XXII

"VTu- i vine s crezi ce zvonuri mai r spândesc ^ oamenii, o anunţ ă ă ţă indignat doamna Kidder. Desigur, nu le dau ascultare, ad ug dup o scurtă ă ă ă ă pauz , evident decep ionat c domnişoara Lucy nu voia s stea la discu ii.ă ţ ă ă ă ţ

Sun la uş .ă ă– Vine doctorul, zise Lucy şi se duse s -i deschid personal.ă ăDar nu era medicul. La uş st tea o doamn de o mare elegan într-oă ă ă ţă

blan de nurc . în fa a casei oprise un automobil uriaş de lux cu şofer.ă ă ţ– Aş putea vorbi cu domnişoara Emma Crackenthorpe?

191

Avea o voce simpatic . Chiar şi doamna îns şi ar ta a fi simpatic . Era înă ă ă ă

jur de 35 de ani, cu p r negru, bine îngrijit.ă– Regret, spuse Lucy. Domnişoara Crackenthorpe este bolnav . Zace în pată

şi nu primeşte po nimeni.

– Este foarte important s vorbesc cu ea.ă– M tem... începu Lucy. Doamna necunoscut o întrerupse:ă ă– Dac nu greşesc, dumneavoastr sunte i domnişoara Eyelesbarrow?ă ă ţ

zâmbi ea. Fiul meu mi-a vorbit despre dumneavoastr . Sunt doamna Stoddaht-ăWest. Alexander este acum la noi.

– Aşa! exclam Lucy.ă– Şi este, cu adev rat, foarte important ca domnişoara Crackenthorpe să ă

m primeasc , insist doamna. Am aflat de boala ei şi v asigur c nu este vorbaă ă ă ă ă

de d simpl vizit . B ie ii mi-au povestit anumite lucruri şi de aceea cred că ă ă ţ ă problema nu sufer amânare. Aş dori tare mult s stau de vorb cu domnişoaraă ă ă

Crackenthorpe. Nu vre i s întreba i dac m primeşte?ţ ă ţ ă ă– V rog, intra i. Lucy o conduse po vizitatoare în camera de zi. O voiă ţ

întreba po domnişoara Crackenthorpe.

B tu la uşa Emmei şi intr .ă ă– Lady Stoddart-West e aici şi doreşte neap rat s v vorbeasc .ă ă ă ă

– Lady Stoddart-West? Emma r mase surprins . Doar nu s-a întâmplată ă

nimic cu b ie ii... cu Alexander? întreb ea spoliat .ă ţ ă ă– O, nu, încerc Lucy s-o linişteasc . Sunt sigur c totul e în ordine cuă ă ă ă

b ie ii. Se pare c e vorba de ceva despre care doreşte s v povesteasc .ă ţ ă ă ă ă– Ei, acum... ezit Emma. Va trebui s-o primesc. Ar t ca lumea, Lucy?ă ă– Ar ta i foarte bine, o asigur aceasta.ă ţ ă192

Emma se ridic în capul oaselor în pat. îşi puse un şal roz pe umeri. P rulă ă

ei negru era curat, periat şi piept nat. Lucy aşezase pe masa de toalet un vasă ă

cu frunze de toamn . Câmera nu l sa impresia unei înc pori de bolnav.ă ă ă– De fapt, m simt destul de bine ca s m scol în picioare, spuse Emma.ă ă ă

Doctorul Quimpor a fost de p rere c de mâine aş putea s m dau jos din pat.ă ă ă ă– Da, ar ta i, într-adev r, din nou s n toas , confirm Lucy. S-o conducă ţ ă ă ă ă ă

aici sus pe doamna Stoddart-West?

– Da, te rog.

Lucy coborî din nou: Vre i s m urma i?ţ ă ă ţO conduse pe vizitatoare sus, îi deschise uşa şi o închise dup ea. Ladyă

Stoddart-West intr cu bra ele întinse spre pat.ă ţ– Domnişoara Crackenthorpe? V cer mii de scuze c am sosit f r s v fiă ă ă ă ă ă

anun at. Cred c v-am v zut o dat , la serbarea şcolii.ţ ă ă ă– Da, spuse Emma. îmi aduc bine aminte de dumneavoastr . V rog, lua iă ă ţ

loc!

Lady Stoddart-West întoarse scaunul spre pat şi se aşez . Apoi spuse încet:ă– Trebuie s vi se par neobişnuit c am venii, aşa deodat , laă ă ă ă

dumneavoastr . Dar am un motiv, un motiv important,dup cum cred. Adic ,ă ă ă

b ie ii mi-au povestit vrute şi nevrute. Erau foarte excita i c aici a avut loc oă ţ ţ ă

crim . Trebuie s remarc c nu mi-a pl cut. Am fost nervoas . De cum am auzii,ă ă ă ă ă

am vrut s -1 iau imediat pe James acas . Dar so ul meu a râs. A zis că ă ţ ă omuciderea nu are, în mod v dit, nimic de-a face cu familia şi casa şi când seă

gândeşte la propria sa tinere e, poate în elege prea bine c b ie ilor le face oţ ţ ă ă ţ

pl cere monstruoas s se joace de-a detectivii. Ar fi cumplit s le r pim această ă ă ă ă ă distrac ie şi s -i lu m de aici. Am cedat pân la urm şi m-am declarat deţ ă ă ă ă

193

acord s r mân pân când, conform în elegerii, amândoi urmau s vin laă ă ă ă ţ ă ă

noi ca s -şi petreac restul vacan ei. Emma o întrerupse:ă ă ţ– Sunte i de p rere c ar fi trebuit s -1 trimitem mai devreme po fiulţ ă ă ă

dumneavoastr ?ă– Nu, nu! Nu am vrut s spun asta. îmi este foarte greu s v vorbescă ă ă

despre anumite lucruri, dar ceea ce am s v spun trebuie s fie spus. B ie ii auă ă ă ă ţ

descoperit o mul ime. Multe am şi dedus. Mi-au povestit c poli ia e de p rere cţ ă ţ ă ă

femeia ucis ar fi fost o fran uzoaic , care-1 cunoscuse, în Fran a, pe frateleă ţ ă ţ

dumneavoastr cel mai mare, care a c zut în r zboi. E adev rat?ă ă ă ă– Exist posibilitatea, r spunse Emma. Trebuie s accept m această ă ă ă ă

posibilitate. Poate aşa e.

– Ave i vreun anumit motiv s crede i c r m şi ele p mânteşti g site înţ ă ţ ă ă ă ţ ă ă

sarcofag ar fi ale acestei Martine?

– Cum v spuneam, exist posibilitatea.ă ă– Dar de ce crede poli ia c ar fi ea? Moarta avea scrisori sau documente laţ ă

ea?

– Nu. Nimic de genul acesta. Dar trebuie s şti i c eu am primit oă ţ ă

scrisoare de la aceast Martine.ă– A i primit o scrisoare... de la Martine?ţ– Da. Scria c e acum în Anglia şi vrea s -mi fac o vizit . Aşa c amă ă ă ă ă

invitat-o s vin încoace. Dar, apoi, a trimis o telegram , în care zicea c trebuieă ă ă ă

s se întoarc în Fran a. Poate s-a înapoiat, cu adev rat, în Fran a... dar nu ştimă ă ţ ă ţ

asta. Mai târziu s-a g sit un plic cu adresa el. Asta pare s cenfirme c ea ar fiă ă ă

trecut chiar pe aici. Totuşi nu în eleg deloc... Se opri.ţLady Stoddart-West spuse repede:

– Nu în elege i ce leg tur are cu mine? Ave i dreptate, în loculţ ţ ă ă ţ

dumneavoastr nici eu nu aş în elege. Dar când am auzit de astea, atunci, poateă ţ

ceva m-a r scolit sauă194

z p cit, încât trebuia s cap t certitudinea dac , totul s-a întâmplată ă ă ă ă

aievea...

– Da? spuse Emma.

– Şi acum s v împ rt şesc ceva ce nu voisem s v spun niciodat . Să ă ă ă ă ă ă ă şti i c eu sunt Martine Dubois.ţ ă

Emma o privi încremenit po vizitatoare, ca şi cum, pur şi simplu, nuă

în elegea, ceea ce auzise.ţ– Dumneavoastr sunte i Martine? o întreb . Cealalt d du din capă ţ ă ă ă

afirmativ, plin de vioiciune.ă– Da. Asta v surprinde, desigur, dar e adev rat. L-am cunoscut pe frateleă ă

dumneavoastr , Edmund, în primele zile ale r zboiului. Fusese încartiruit în casaă ă

noastr . Acum, restul îl cunoaşte i. Ne-am îndr gostit unul de altul şi inten ionamă ţ ă ţ

s ne c s torim. Apoi a urmat retragerea de la Dunkerque şi Edmund a fost dată ă ă

disp rut. Mai târziu a venit ştirea c a murit. Nu vreau s vorbesc cuă ă ă

dumneavoastr despre timpurile de-atunci. Au trecut mul i ani şi am învinsă ţ

greut ile. Aş vrea, totuşi, s v asigur c l-am iubit foarte mult pe frateleăţ ă ă ă

dumneavoastr ...ăAu urmat timpuri grele. Germanii au ocupat Fran a. Am luptat înţ

rezisten . F ceam parte dintre cei care aveau sarcina s -i ghideze pe engleziţă ă ă

prin Fran a pentru a se putea înapoia în Anglia. în felul acesta, l-am cunoscut peţ

actualul meu so . Era ofi er în Air Force şi fusese paraşutat pentru a îndepliniţ ţ

anumite misiuni. Când s-a terminat r zboiul, ne-am c s torit. M-am tot gândită ă ă

dac s v scriu sau s v vizitez. Dar m-am decis s nu fac nimic. Mi-am zis că ă ă ă ă ă ă n-are nici un sens s r scolesc vechi amintiri, începusem o via nou şi nuă ă ţă ă

vroiam s -mi aduc aminte de cea de dinainte.ăT cu o clip şi continu :ă ă ă– Aş vrea doar s v m rturisesc c am sim it o stranie bucurie, când amă ă ă ă ţ

descoperit c cel mai bun prieten al fiului meu, James, era un b iat în care l-amă ă

recunoscut

195

po nepotul lui Edmund. Alexander seam n foarte bine cu Edmund, cum şiă ă

dumneavoastr înşiv v-a i dat seama. Mi s-a p rut a fi o apropiere fericită ă ţ ă ă prietenia dintre James şi Alexander:

Se aplec şi-şi puse mâna pe bra ul Emmei:ă ţ– în elege i, drag Emma, c atunci când am auzit povestea despre moartţ ţ ă ă ă

şi am aflat c se crede c decedata ar fi Martine, cea care îl cunoscuse peă ă

Edmund, trebuia s vin aici şi s v spun adev rul? Una dintre noi dou ,ă ă ă ă ă

dumneavoastr sau eu, e obligat s informeze poli ia. Cine ar putea fi femeiaă ă ă ţ

ucis ... Ea nu e Martine.ă– Abia pot în elege c dumneavoastr sunte i Martine despre care mi-aţ ă ă ţ

scris dragul de Edmund.

Oft , cl tinându-şi capul. Deodat îi veni o idee. îşi încre i, uimit , fruntea.ă ă ă ţ ă– Dar un lucru nu în eleg. Atunci, dumneavoastr mi-a i trimis scrisoarea?ţ ă ţLady Stoddart-West neg , dând din cap.ă– Nu, evident c nu. Nu v-am scris.ă– Atunci trebuie aşadar... Emma se întrerupse.

– Atunci, cineva trebuie s fi pretins c e Martine, deoarece voia, în felulă ă

acesta, s v stoarc de bani. Da, aşa trebuie s fi fost. Dar cine a scrisă ă ă ă

scrisoarea?

Emma spuse rar:

– B nuiesc c exist oameni de pe vremea aceea care ştiu totul.ă ă ăLady Stoddart-West ridic din umeri.ă– Da, probabil. Dar n-am avut po nimeni apropiat,cu nimeni nu am fost în

rela ii intime şi, de când sunt în Anglia, nu am vorbit niciodat despre asta. însţ ă ă

de ce a aşteptat expeditorul atât de mult timp? Ciudat! Extrem de ciudat!

– Nu în eleg, spuse Emma. Trebuie s aştepta i s vedem ce spune despreţ ă ţ ă

asta inspectorul Craddock.

196

Deodat , schimb vorba şi o privi cu tandre e: M bucur atât de mult c v-ă ă ţ ă ăam cunoscut, în cele din urm , draga mea.ă

– Şi eu m bucur c v cunosc acum. Edmund vorbea, adesea, despreă ă ă

dumneavoastr . V iubea mult. Sunt fericit în noua mea via , dar cu toateă ă ă ţă

astea... nu l-am uitat cu des vârşire.ăEmma se rezem de perne şi oft adânc:ă ă– Este o mare consolare. Atâta vreme cât ne-am temut c moarta ar puteaă

fi Martine... se p rea c familia are, cumva, vreo leg tur cu crima. Acum mi s-aă ă ă ă

luat o greutate de pe inim . Nu ştiu cine a fost biata femeie, dar ea nu poateă

avea nimic de-a face cu noi.

Capitolul XXIII

Ar ta i înc suferind, se pronun secretara când îi aduse lui Haroldă ţ ă ţă

Crackenthorpe obişnuitul ceai de dup - amiaz .ă ă– M simt din nou bine, o asigur cu fermitate Crackenthorpe. Starea luiă ă

fusese chiar îngrijor toare, dar acum, ceea ce se dovedise a fi mai grav trecuse.ăCiudat, se gândea ei, c pe Alfred 1-a r pus, îns b trânul a supravie uit,ă ă ă ă ţ

deşi e bolnav de ani de zile. Dac te-ai fi aşteptat la vreunul care s nu fiă ă

rezistat, atunci acesta era b trânul. Dar nu! L-a doborât pe Alfred' care, după ă câte ştia Harold, era s n tos tun. Pe el nu-1 duruse niciodat nimic.ă ă ă

Se rezem oftând de speteaz . Firma lui se afla în criz . Curând p rea să ă ă ă ă se îndrepte totul, curând va avea o revenire. Privi în jurul s u. Biroul acestaă

bogat înzestrat, lemnul lucios, scaunele scumpe, totul emana bun stare.ă197

Pân acum, soliditatea sa financiar fusese neîndoielnic . Dar foarte multă ă ă

timp nu mai putea împiedica falimentul. Numai dac ar fi cr pat tat l lui în loc deă ă ă

Alfred, cum ar fi trebuit s se prezinte de fapt cazul! Dar b trânului p rea s -iă ă ă ă

priasc arsenicul de minune...ăîşi lu p l ria şi haina şi p r si biroul. Ce bine ar fi s se menajeze vreo zi –ă ă ă ă ă ă

dou .ăDarwin, servitorul s u, îi deschise uşa când ajunseăacas .ă– Stimat doamn tocmai a sosit, sir, ii inform el.ă ă ăO clip îl privi încremenit. Alice! Doamne Sfinte, Alice dorise s vin ast ziă ă ă ă

acas ? Uitase de asta complet! Bine c Darwin îl f cuse imediat atent în această ă ă ă privin . N-ar fi l sat o impresie bun , dac ar fi urcat şi, la vederea ei, ar fi p rutţă ă ă ă ă

uimit. Se gândi c fireşte, asta n-ar mai fi avut prea mult ce strica. Nici el, niciă

Alice nu-şi f ceau iluzii despre schimbarea sentimentelor lor:ăPentru el. Alice a fost cu totul o mare decep ie. Clar c nu fusese niciodatţ ă ă

îndr gostit de ea, dar familia şi rela iile ei se dovediser , f r doar şi poate,ă ţ ă ă ă

folositoare. Nu atât de utile cum ar fi putut fi, c ci, atunci când s-a însurat, seă

gândise la niscaiva copil. B ie ii lui ar fi avut rude pl cute. Dar n-au venit poă ţ ă

lume nici b ie i, nici fete şi, astfel, el şi Alice au îmb trânit, f r ca s aib ce-şiă ţ ă ă ă ă ă

spune prea multe unul altuia şi s le fac prea mult bucurie via a în comun.ă ă ă ţ

Urc , intr în camera de zi şi o salut formal:ă ă ă– Aşadar, te-ai întors, draga mea. Scuz -m c n-am venit s te iau, dară ă ă ă

am fost re inut în City.ţAlice era o femeie slab , cu p rul de culoarea nisipului, un nas aristocratică ă

şi ochi c prui.ă– Telegrama Emmei m-a neliniştit foarte mult, spuse Alice. Am auzit c a iă ţ

fost cu to ii bolnavi?ţ– Da, r spunse Harold.ă198

– Am citit recent într-un ziar, spuse Alice, c într-un hotei, patruzeci deă

oameni s-au îmboln vii, deodat , foarte grav. Frigiderele astea sunt un lucruă ă

periculos. Lumea p streaz alimentele prea mult timp.ă ă– E posibil, r spunse Harold. S -i spun sau s nu-i spun despre arsenic? îiă ă ă ă ă

arunc o privire şi-şi zise c n-avea nici un rost. în lumea ei nu era loc pontruă ă

otr vire cu arsenic. Despre asta se citea numai în ziare, dar ei îns şi sau întregiiă ă

familii nu i se putea întâmpla nimic. Şi, totuşi, i se întâmplase familiei

Crackenthorpe.

Se duse în camera lui şi se lungi pu in, înainte de a se schimba pontruţ

cin . La mas , el şi so ia vorbir doar despre cunoştin ele şi prietenii din Saint-ă ă ţ ă ţRaphael.

– Pe masa din hol se afl un pache el pontru tine, zise Alice.ă ţ– în hol? N-am v zut nimic.ă– De altfel, asta îmi evoc faptul c cineva mi-a povestit c s-a g sit oă ă ă ă

femeie ucis într-un şopron sau cam aşa ceva. S se fi întâmplat la Rutherfordă ă

Hali? E vorba de vreun alt loc cu acelaşi nume.

– Nu, r spunse Harold, e vorba de şopronul nostru, din p cate.ă ă– E posibil? O femeie ucis în unul dintre şoproanele noastre? Rutherfordă

Hali! Şi nu mi-ai povestit nimic despre ast ?ă– Nici n-am avut prea mult timp pontru aşa ceva, observ Harold. Şi apoi aă

fost cât se poate de nepl cut. Desigur, chestiunea nu are nimic de-a face cu noi.ă

Presa a scris din abunden şi poli ia a venit la fa a locului, în cas , în fine, numaiţă ţ ţ ă

necazuri.

– Foarte nepl cut, spuse Alice. Au descoperit cine a comis-o? întreb eaă ă

f r vreun interes anume.ă ă– înc nu, r spunse Harold.ă ă– Co fel de femeie era?

199

– Nu ştie nimeni. Se pare o fran uzoaic .ţ ă– Foarte sup r tor pentru voi to i, observ ea în eleapt .ă ă ţ ă ţ ă

Plecar din sufragerie în mica odaie de lucru în care st teau de obicei cândă ă

erau singuri. Harold se sim ea acum foarte epuizat. "O s m culc devreme" seţ ă ă

gândi el.

Lu pache elul de pe masa din hol, de care vorbise Alice. Era foarte mic şiă ţ

curat împachetat. Harold ii deschise, în timp ce se aşeza în fotoliul s u obişnuită

de lâng şeinineu.ăîn pache el se g sea o cutiu cu tablete cu o etichet pe care se indica:ţ ă ţă ă

"Dou tablete seara". Al turat era un bile el cu antetul firmei unui farmacist dină ă ţ

Brackhampton. Pe el scria: "Expediat la comanda doctorului Quîmpor".

Harold Crackenthorpe se încrunt . Deschise cutia şi se uit la tablete.ă ă

P reau s fie asem n toare cu cele po care le luase în timpul bolii. Dar doctorulă ă ă ă

Quimpor oare nu-i spusese c nu mai e nevoie s ia altele? "Acum nu ve i maiă ă ţ

avea nevoie de altele" – fuseser cuvintele sale.ă– Co e, drag ? întreb Alice. Pari aşa de uimit!ă ă– A trebuit s iau asemenea tablete seara, dar mi se pare c doctorul aă ă

spus c nu mai e nevoie s iau altele.ă ă– Poate i-a spus: "Nu uita s iei tabletele", fu de p rere Alice.ţ ă ă– E posibil, r spunse Harold, dar nu p rea cu totul convins.ă ăOchii cercet tori, în necunoştin de cauz ai so iei ii nelinişteau într-oă ţă ă ţ

oarecare m sur .ă ă– Cred c m voi culca, spuse el. Este prima zi când am fost din nou înă ă

City.

– Da, şi eu cred, îl încuraja Alice. Doctorul a spus, în mod sigur, c ar trebuiă

s te menajezi în primele zile.ă– Asta recomand medicii întotdeauna.ă200

– Şi nu uita s - i iei tabletele^ îi reaminti Alice. îi întinse pachetul.ă ţSpuse noapte bun şi se duse sus. Da, avea nevoie de tablete. Ar fi greşită

s încetez s le iau prea curând. înghi i dou şi b u un pahar de ap .ă ă ţ ă ă ăCapitolul XXIV

Nimeni nu ar fi putut rata mai bine decât mine, spuse Dermot Craddock

posomorât. Şedea foarte obosit şi deprimat în camera de zi cam înc rcat aă ă

credincioasei Florence.

Miss Marple ridic mâna în semn c respingea afirma ia.ă ă ţ– O, nu, nu e adev rat. Nimeni nu poate pretinde c poli ia a lucrat prost.ă ă ţ– Cum? Asta numi i dumneavoastr * bine lucrat? Trebuia s asist, f r sţ ă ă ă ă ă

fac nimic, cum a fost otr vit întreaga familie? Alfred Crackenthorpe a murit şiă ă

acum şi Harold. Ce dracu se petrece în realitate la Rutherford Hali? Dac aş ştiă

m car!ă– Tablete cu otrav , spuse Miss Marple gânditoare.ă

– Da. Totul a fost uneltit al dracului de viclean. Tabletele sem nau exact cuă

cele pe care le luase întotdeauna. Al turat era o re et po care st tea scris:ă ţ ă ă

"Trimise la comanda doctorului Quimper". Şi Quimpor nu le comandase deloc.

Era o etichet a farmacistului. Şi acesta nu ştie nimic de ele. Pachetul a venit deă

la Rutherford Hali.

– Şti i cu exactitate c au sosit de la Rutherfordţ ăHali?

– Da. Am cercetat temeinic. E cutia în care se aflaser calmantele Emraei.ă201

– Uit -te şi la sta! Pentru Emma...ă ă– Da. Sunt amprentele ei po cutie. Şi cele ale celor dou sore medicale. Dară

amprentele farmacistului – fireşte, pe nici una. Col care le-a trimis a fost

prev z tor:ă ă– Aşadar caîmantele au fost scoase şi înlocuite cu altele?

– Da. Âsta-i lucrul blestemat cu tabletele. Unele seam n exact cuă ă

celelalte.

– Aicea ave i dreptate, sublinie Miss Marple. îmi aduc aminte, din tinere e,ţ ţ

de mixtura neagr şi cea maronie, şi de mixtura alb şi de mixtura roz aă ă

doctorului Cutare. Pe atunci, oamenii nu le încurcau aşa uşor. în satul meu, St.

Mary Mead, se mai p streaz tipul sta de medicamente. Oamenii vor sticlu e,ă ă ă ţ

nu pastile. De altfel, ce era drept tablete?

– Akonit. Aceste tablete se p streaz , de obicei, într-o sticl cu otrav şi seă ă ă ă

folosesc în propor ie de unu la sut , pentru uz extern.ţ ă– Şi Harold a înghi it tabletele şi a murit, zise Mlss Marple gânditoare.ţ

Dermot Craddock gemu.

– V rog s m scuza i c m plâng dumneavoastr . Realitatea r mâne că ă ă ţ ă ă ă ă ă am ratat complet totul. îi permite i unui om de la Scotland Yard s vin dupţ ă ă ă ajutor şi el ce face? Se învinov eşte f r încetare!ăţ ă ă

– Dar nici chiar aşa! protest Miss Marple.ă– Pute i spune ce dori i, dar aşa e. Nu ştiu cine 1-a otr vit pe Alfred, nu ştiuţ ţ ă

cine 1-a otr vit pe Harold şi culmea e c n-am nici o idce cine a fost, de fapt,ă ă

femeia ucis . Presupunerea c ar fi Martine p rea bine întemeiat . Totul seă ă ă ă

potrivea şi ce se întâmpl ? Adev rata Martine iese la iveal şi, oricât deă ă ă

incredibil sun , nu e nimeni altcineva decât so ia lui sir Robert Stoddart-West.ă ţ

Atunci cine este femeia descoperit în sarcofag? Dumnezeu ştie! Laă202

început, am crezut c ar fi Anna Strawinska şi apoi se dovedeşte c nuă ă

poate fi ea...

Miss Marple îl întrerupse, tuşind semnificativ:

– Chiar nu e? murmur ea. Craddock se holb la ea:ă ă– Dar vederea din Jamaica?

– Desigur, zise Miss Marple. Dar este ea un indiciu adev rat? Adic , oricineă ă

poate trimite o ilustrat de aproape oriunde. Trebuie s m gândesc la doamnaă ă ă

Brierly. Avusese o depresiune nervoas . In cele din urm , a fost nevoie s fieă ă ă

supravegheat într-o clinic de boli nervoase. Ii era team c vor afla copiii şi deă ă ă ă

aceea a scris în jur de paisprezece c r i poştale şi a avut grij ca ele s fieă ţ ă ă

expediate din diferite locuri din str in tate. Copiilor le povestise, mai înainte, că ă ă va face o c l torie pontru a se restabili dup boal . Se uit la Dermot Craddockă ă ă ă ă

şi încheie: în elege i ce vreau s spun.ţ ţ ă– Da, natural. Bineîn eles c am cercetat provenien a ilustratei, cândţ ă ţ

povestea nu p rea s fie, în fine, ceea ce credeam noi despre Martine.ă ă– Da, s-a procedat foarte dibaci, zise Miss Marple.

– Se potrivea aşa de minunat, continu Craddock. Dar acum a mai r masă ă

doar scrisoarea po care a primit-o Emma şi care poart semn tura "Martineă ă

Crackenthorpe". Lady Stoddart-West n-a expediat-o. Trebuie s-o fi trimis

altcineva, care vroia s se dea drept Martine şi s fac bani din ceea ce ştia. Astaă ă ă

nu pute i t g dui.ţ ă ă– Nu, sigur c nu.ă– Şi apoi mai e plicul sacrisorii pe care i-a trimis-o Emma la Londra. S-a

g sit la Rutherford Hali, ceea ce indic c ea a fost acolo.ă ă ă– Dar femeia ucis nu a fost pe-acolo! scoase deodat în eviden Missă ă ţă

Marple. Nu în sensul în care

203

vorbi i. A ajuns la Rutherford Hali când era deja moart . A fost aruncatţ ă ă dintr-un tren.

– Da, aşa este.

– Ceea ce dovedeşte în realitate plicul este cu totul altceva: ucigaşul a fost

la Rutherford Hali. Probabil el i-a luat plicul, împreun cu actele ei şi alte lucruri,ă

şi 1-a pierdut din greşeal ... sau... dac a fost o sc pare inten ionat ?ă ă ă ţ ă

Inspectorul Bacon şi oamenii s i au întreprins cercet ri am nun ite şi, cu toateă ă ă ţ

acestea, n-au g sit plicul. Abia, mai târziu, dup ce cercet rile s-au terminat, şi-aă ă ă

f cut apari ia în sala cazanului.ă ţ– Asta e uşor de în eles, zise Craddock. B trânul gr dinar adun hârtiiţ ă ă ă

vechi de. pe unde le g seşte şi le duce acolo ca s le ard .ă ă ă– Şi de aceea a fost foarte uşor pentru b ie i s des-cepore plicul, spuseă ţ ă

Miss Marple pe gânduri.

– Crede i c a fost inten ionat pus acolo ca s -1 putem g si?ţ ă ţ ă ă– Consider c este absolut posibil. Se putea uşor presupune unde b ie iiă ă ţ

aveau s caute în continuare, aşa c a fost pus chiar la îndemân . Da, aşa îmiă ă ă

închipui. Descoperirea v-a determinat s nu v ocupa i, mai departe, de g sireaă ă ţ ă

Annei Strawinska, nu-i aşa?

– Da. Crede i c Anna Strawinska ar fi, cu adev rat, moarta din sarcofag?ţ ă ă

– Cred numai c cineva s-a temut, când a i început s c uta i locul unde seă ţ ă ă ţ

afl . Cred c acest Cineva nu dorea s fie c utat .ă ă ă ă ă– S ne oprim la elementul fundamental c cineva avusese inten ia să ă ţ ă

treac drept Martine şi c apoi, dintr-un oarecare motiv, şi-a luat zborul. Dar dină ă

ce cauz ?ă– Aceasta este o întrebare foarte interesant , aprecie Miss Marple.ă204

– Cineva a trimis o telegram , in care se ar ta c Martine se întoarce înă ă ă

Fran a şi a c l torit apoi cu fata spre Brackhampton ca pe drum s-o ucid .ţ ă ă ă

Sunte i de acord pân aici?ţ ă– Nu în întregime, r spunse Miss Marple. Mi se pare c nu interpreta iă ă ţ

situa ia suficient de simplu.ţNu suficient de simplu? strig Craddock. M face i s m simt confuz.ă ă ţ ă ăMiss Marple spuse mâhnit c nu avusese nici o inten ie în acest sens.ă ă ţ– Gata cu vorba! exclam Craddock. Crede i sau nu crede i c şti i cine eraă ţ ţ ă ţ

femeia ucis ?ăMiss Marple oft :ă– E aşa de greu s te exprimi direct. Adic , nu ştiu "cine" era. Dar, înă ă

acelaşi timp, cred c ştiu destul de sigur cine "era"... dac în elege i ce vreau să ă ţ ţ ă spun.

Craddock cl tin din cap.ă ă– Ar trebui s în eleg ce vre i s spune i? N-am nici cea mai mic idee. Seă ţ ţ ă ţ ă

uit pe fereastr . Vine Lucy Eyelesbarrow a dumneavoastr s v viziteze, spuseă ă ă ă ă

el. Eu m duc. Orgoliul meu este, în dup – amiaza aceasta, foarte sensibil şi să ă ă v d o tân r ale c rei eficacitate şi succes se observ de la distan este maiă ă ă ă ă ţă

mult decât pot s suport.ăCapitolul XXV

A m citit în dic ionar ce scria la "Tontine", spuse *\Lucy.ţSe plimba prin camer , aparent f r vreun rost, stând când ici, când colo,ă ă ă

ca s îndrepte un şervet îndoit, sau s priveasc un bibelou.ă ă ă– M gândisem la asta, explic Miss Marple.ă ă205

Lucy cit : Lorenzo Ton i, bancher italian a des-ceperil, în anul 1653, oă ţ

form de rent , prin care partea destinatarului s fie ad ugat , dup moarteaă ă ă ă ă ă

sa, p r ilor supravie uitorilor". F cu o pauz . Deci aşa e? Se potriveşte deă ţ ţ ă ă

minune şi v-a i gândit deja la asta, înaintea ultimelor dou decese.ţ ăîncepu din nou s se plimbe neliniştit . Miss Marple o observa. Era o cuă ă

totul alt Lucy Eyelesbarrow decât cea pe care o cunoscuse pân atunci.ă ă– Trebuia, într-adev r, s se întâmple aşa, continu Lucy. Un testamentă ă ă

prin care, în final, totul i-ar reveni unicului supravie uitor. Şi totuşi... este vorbaţ

de o sum censiderabil de bani. Trebuia s se ştie c ar fi fost mai mult decâtă ă ă ă

suficient, dac s-ar împ r i la mai mul i... T cu din nou.ă ă ţ ţ ă– Partea proast e, spuse Miss Marple, c oamenii sunt lacomi. în orice caz,ă ă

mul i oameni. Aşa se începe adesea. Nu începi s ucizi deoarece ai vrut s ucizi.ţ ă ă

Nu te gândeşti niciodat la asta. începe când devii lacom şi doreşti s ai maiă ă

mult decât primeşti. îşi puse lucrul de mân în poal şi privea în gol. Cu oă ă

asemena ocazie l-am cunoscut pe inspectorul Craddock. S-a început în acest

feLCineva, cu un> caracter absolut pl cut, aspira la o mare sum de bani la careă ă

nu avea nici un drept, dar po care, dup cum se p rea, era uşor s-o ob in .ă ă ţ ă

Respectivul nu s-a gândit la crim câtuşi de pu in. Ca s pun mâna pe baniă ţ ă ă

p rea foarte simplu şi atât de uşor încât nu şi-a manifestat, de fapt, niciodat ,ă ă

incorect, n zuin a. Şi cazul acesta s-a încheiat cu trei crime.ă ţ– Exact este şi aici, spuse Lucy. Avem deja trei mor i, întâi a fost ucisţ ă

femeia, care se d dea drept Martine, apoi Alfred şi, în fine, Harold. Acum maiă

r mân doar doi.ă– V referi i la Cedric şi Emma?ă ţ206

– Nu la Emma. Ea nu e un b rbat cu p rul negru. Nu, la Cedric şi Bryană ă

Eastley. Nu m-am gândit niciodat la Bryan deoarece este blond. Dar, deă

curând... Amu i.ţ– De curând? repet Miss Marple. Vorbi i! Cova v-a tulburat, nu-i aşa?ă ţ– S-a întâmplat când a plecat lady Stoddart-West. îşi luase r mas bun şi,ă

deodat , s-a întors spre mine, înainte de a se urca în maşin . M-a întrebat: "Cineă ă

era b rbatul înalt,brunet, care se afla pe teras , când am sosit?"ă ăLa început, n-am putut s în eleg deloc la cine se referea, deoarece Cedrică ţ

z cea înc în pal. De aceea i-am r spuns cam mirat . "Doar nu vorbi i de Bryană ă ă ă ţ

Eastley"? Atunci ea a spus: "A, fireşte! El era: Comandantul de escadr Eastley, îlă

ascunsesem în camerele noastre subterane şi noi, oamenii din rezisten , l-amţă

scos apoi din Fran a". Dup care ad ug : "L-aş fi rev zut cu pl cere, dar nu l-amţ ă ă ă ă ă

putut g si".ăMiss Marple nu spunea nimic, doar aştepta.

– Şi, mai târziu, reîncepu Lucy, m-am uitat mai bine la el. St tea cu spateleă

la mine şi atunci am v zut ceea ce nu observasem mai înainte. P rul lui Bryan nuă ă

este de fapt blond, ci castaniu deschis şi poate p rea închis la culoare. De aceeaă

ar fi foarte posibil ca Bryan s fie b rbatul pe care 1-a z rit prietenaă ă ă

dumneavoastr în tren.ă– Da, spuse Miss Marple, m-am gândit deja la asta.

– Mi se pare c v gândi i la toate, spuse Lucy cu am r ciune.ă ă ţ ă ă– Dar trebuie, drag .ă– Nu v d ce ar ob ine Bryan din asta. 3anii i-ar primi Alexander, nu el.ă ţ

– Dac i se întâmpl ceva lui Alexander, înainte de a împlini 21 de ani,ă ă

atunci banii i-ar primi Bryan ca p rinte şi ruda cea mai apropiat , preciza Missă ă

Marple.

Lucy o privi îngrozit .ă207

– Asta n-ar face-o niciodat . Nici un tat de pe lumea asta n-ar face-o,ă ă

chiar dac ar fi s primeasc atât de mul i bani.ă ă ă ţMiss Marple oft :ă– Din p cate, sunt oameni care o fac, oricât de însp imânt tor este.ă ă ă

Cunosc o femeie care şi-a otr vit cei trei copii pentru a primi ceva bani de laă

societatea de asigurare. Dar nu mai fi aşa de tulburat , drag Lucy. Nu- i maiă ă ţ

face gânduri negre. De-acum, în orice zi, poate sosi Elspeth McGillicuddy,

– Nu în eleg ce are asta de-a face cu...ţ– Nu, sigur c nu. Doar eu îns mi consider c e foarte important.ă ă ă– N-am cum s nu-mi fac griji, c ci mai m preocup de familie.ă ă ă– Da, ştiu, draga mea. Şi v este foarte greu, pentru c v sim i i atras deă ă ă ţ ţ ă

amândoi b rba ii, deşi în moduri diferite.ă ţ– Co vre i s spune i? întreb Lucy censternat .ţ ă ţ ă ă– Vorbesc de cei doi fii din cas , mai bine zis de fiu şi de ginere, r spunseă ă

Miss Marple. Coi doi membri ai familiei, pu in simpatici, au murit şi cei doi maiţ

agreabili au r mas. îmi dau seama c Cedric Crackenthorpe este foarteă ă

atr g tor: Se preface c e mai r u decât în realitate. Şi are un fel fermec tor deă ă ă ă ă

a fi.

– Câteodat m înnebuneşte de-a binelea, zise Lucy.ă ă– Desigur, o aprob Miss Marple. Dar î i face pl cere, nu-i aşa? Sunte i oă ţ ă ţ

fat de spirit şi nu v displace chiar de tot, când, câteodat , v pute i m suraă ă ă ă ţ ă

for ele cu altcineva. în eleg ce-1 face aşa de atr g tor pe Cedric. Pe de altţ ţ ă ă ă

parte, domnul Eastley este tipul cam cecoloşit, care aminteşte de un b ie elă ţ

neferirit Şi acesta, fireşte, poate fi foarte atractiv.

208

– Şi unul dintre ei este ucigaş, zise Lucy cu am r ciune. De altfel, Codrică ă

nu întreab nici cel pu in de moartea fra ilor lui. Pare chiar a fi cât se poate deă ţ ţ

încântat şi-şi face deja planuri cu ce va începo la Rutherford Hali când o s -iă

apar in . Ştiu c este pe deplin demn de încredere, c grosol nia lui eţ ă ă ă ă

exagerat , dar...ă– Biat Lucy, şopti Miss Marple.ă– Şi apoi Bryan, continu Lucy. E greu de în eles, dar pare s -şi dorească ţ ă ă

cu adev rat s se stabileasc la Rutherford Hali. Se gândeşte c ar fi minunată ă ă ă

pentru el şi Alexander şi îşi face iluzii în privin a asta.ţ– Construieşte castele pe nisip, cum se spune.

– Cam aşa ceva. ine la Rutherford Hali şi pentru c îi reaminteşte de casaŢ ă

în care a crescut.

– în eleg, spuse Miss Marple gânditoare. Apoi îi arunc o privire iute luiţ ă

Lucy: Dar nu a i povestit înc totul. Mai e ceva care v nelinişteşte în modţ ă ă

special. Povesti i-mi!ţ– Da, mai e ceva. Abia acum câteva zile mi-am dat seama. Bryan putea să

se fi aflat în trenul cu pricina.

– în trenul de 4:33 din Paddington?

– Da. Emma a sus inut c ar putea înşira tot ceea ce a t cut pe 20ţ ă ă

decembrie. Şi aşa a men ionat c s-a dus la gar s -1 întâlneasc po Bryanţ ă ă ă ă

acolo. Şi era vorba de trenul de 4:50 din Paddington. Dar el ar fi putut c l tori cuă ă

rapidul şi s fac în aşa fel încât s par c a venit cu unul de mai târziu. Cu oă ă ă ă ă

ocazie mi-a povestit c maşina lui a avut o pan şi de aceea a luat trenul. Vorbeaă ă

foarte natural. A m rturisit c nu-i place deloc s mearg cu trenul... S-ar puteaă ă ă ă

s nu fie nimic, dar aş fi vrut s nu fi sosit cu trenul. Fireşte, asta nu dovedeşteă ă

nimic. Groaznic e numai b nuiala permanent când nu ştii nimic precis. Poateă ă ă

c nu vom afla niciodat nimic.ă ă209

– Ba vom afla în curând, drag , spuse înviorat Miss Marple. Adic , nu vaă ă ă

înceta totul deodat . Dup câte cunosc eu despre ucigaşi, ei nu se pot opri... înă ă

orice caz, nu dup ce au comis şi o a doua crim . Nu- i mai face griji inutile,ă ă ţ

Lucy. Poli ia întreprinde tot ce poate şi cel mai bine ar fi dac Elspethţ ă

McGillicuddy va sosi mai repede.

Capitolul XXVI 1.

– Ei, Elspeth, ai în eles exact ceea ce te rog sţ ăfaci?

– Da, am priceput, r spunse doamna McGillcuddy. Dar trebuie s fac oă ă ă

impresie ciudat , Jane.ă– Gum aşa? Nu mi se pare, o contrazise Miss Marple.

– Dar eu? S intru într-o cas str in şi, chiar din prima clip , s întrebă ă ă ă ă ă

dac pot urca sus?ă– E foarte frig afar , îi explic Miss Marple, şi, în fond, ai fi putut mâncaă ă

ceva care nu i-a priit, aşa' c trebuie s dispari. Se mai întâmpl .ţ ă ă ă– Numai dac ai vrea s -mi spui ce urm reşti în realitate, Jane, se rugă ă ă ă

doamna McGillicuddy,

– Tocmai asta nu pot, r spunse Miss Marple.ă– Câteodat , z u, îmi vine s m sup r pe tine, Jane. Mai întâi îmi ceri să ă ă ă ă ă

m întorcd mai curând în Anglia decât voiam şi trebuia de fapt...ă– îmi pare sincer r u, o asigur Miss Marple. Dar nu puteam proceda altfel.ă ă

Şi anume: e posibil ca, în orice clip , cineva s fie ucis. Ştiu c to i sunt cu ochiiă ă ă ţ

în patru şi poli ia ia toate m surile de prevedere, pe care numai ea le poate lua,ţ ă

dar, orişicât, exist posibilitatea ca ucigaşul s fie prea inteligent pentru ea. Deă ă

aceea, Elspeth, datoria ta a

210

fost s te întorci. Nu în elegi? Am fost doar crescute s ne obişnuim s neă ţ ă ă

facem datoria, nu-i aşa?

– Desigur c aşa se cuvine, o asigur doamna McGillicuddy, Pe vremeaă ă

noastr nu exista corupere a moravurilor:ă– Atunci, totul e în ordine, spuse Miss Marple. Şi iat şi taxiul, ad ug ea,ă ă ă

când acesta se opri în fa a casei. Doamna McGillicuddy îşi îmbr c paltonul greu,ţ ă ă

pe când Miss Marple se înfofolea într-o mul ime de şaluri şi broboade. Apoi, celeţ

dou doamne se urcar în taxi şi plecar spre Rutherford Hali...ă ă ă2.

– Vine un taxi. Cine poate fi? întreb Emma, uitându-se pe fereastr . Credă ă

c b trâna m tuş a lui Lucy.ă ă ă ă– Co inoportun! spuse Cedric.

St tea întins po un şezlong şi se uita într-o revist "Country Life".ă ă– Zii c nu eşti acas !ă ă– Cum de te gândeşti la aşa ceva? S m duc la uş şi s -i spun chestiaă ă ă ă

asta personal? Sau îmi ceri s -i spun lui Lucy s -i transmit asta m tuşii ei?ă ă ă ă– La asta nu m-am gândit, r spunse Codric. M refeream în schimb laă ă

vremurile de odinioar , când era angajat un majordom, în m sura în care amă ă

avut unul. Nu e nici una, aici, dintre b trânele care vin s fac ordine?ă ă ăDar, în clipa aceasta, doamna Hart, care, în ziua respectiv , avea deă

cur at alama, deschise uşa şi Miss Marple p trunse în cas , t r s maiăţ ă ă ă ă ă

z boveasc . O înso ea o doamn în vârst po care nu o cunoştea nimeni.ă ă ţ ă ă– Sper din toat inima, începu Miss Marple, apucându-i mâna Emmei, c nuă ă

am venit în mod inoportun. Şti i, poimâine, m întorc acas şi n-am vrut, înţ ă ă211

ruptul capului, s plec f r s -mi iau la revedere de la dumneavoastr şi să ă ă ă ă ă v mul umesc, înc o dat , pentru bun tatea cu care o trata i pe Lucy. Dar,ă ţ ă ă ă ţ

scuza i-m , am uitat complet s o prezint pe prietena mea, doamnaţ ă ă

McGillicuddy, care a trecut în vizit pe la mine.ăDoamna McGillicuddy îi întinse mâna Emmei, o privi cu aten ie şi-şiţ

întoarse privirea spre Codric care, între timp, se ridicase. In clipa asta, Lucy intră

în camer .ă– M tuş Jane? N-am avut idee c ... Trebuia neap rat s -mi iau r mas bună ă ă ă ă ă

de la domnişoara Crackenthorpe, o întrerupse iute Miss Marple. A fost aşa de

amabil cu tine.ă– Noi avem toate motivele s -i fim recunosc tori domnişoarei Lucy, spuseă ă

Emma.

– Da, aşa este, confirm Codric. A tras ca un sclav la galere. A trebuit să ă îngrijeasc bolnavi, s urce şi s coboare sc rile...ă ă ă ă

Miss Marple îl întrerupse:

– Spre marea mea îngrijorare am auzit de îmboln virea dumneavoastr .ă ă

Sper c v-a i înzdr venit pe deplin, domnişoar Crackenthorpe.ă ţ ă ă– O, da, suntem iar s n toşi, r spunse Emma.ă ă ă– Lucy mi-a povestit c a i fi fost cu to ii foarte bolnavi. Ce periculoas esteă ţ ţ ă

intoxica ia asta alimentar ! Ciupercile, am auzit.ţ ă– Coea ce a fost în realitate r mâne o enigm , spuse Emma.ă ă– Nu crede i... o întrerupse Cedric. Cu siguran a i auzit ce se vorbeşte,ţ ţă ţ

Miss...

– Marple.

– Deci cum spuneam. A i auzit sigur zvonurile. To i vorbesc despre asta.ţ ţ

Nimic nu se potriveşte mai bine pentru o tem de discu ie în vecin tate decât oă ţ ă

otr vire cu arsenic.ă212

– Cedric! zise Emma, plin de reproş. Aş vrea s nu vorbeşti despre asta.ă ă

Doar ştii, inspectorul Craddock sus ine...ţ– Ei şi ce! interveni Cedric. Toat lumea ştie. Chiar şi dumneavoastr a iă ă ţ

auzit ceva despre asta, nu-i aşa? se adres el domnişoarei Marple şi doamneiă

McGillicuddy.

– In ceea ce m priveşte, r spunse doamna McGillicuddy, abia m-amă ă

întors, alalt ieri, din str in tate.ă ă ă– Aşadar nu sunte i înc la curent cu scandalul local, continu Cedric. Înţ ă ă

curry a fost arsenic. Acesta a fost motivul. Aş putea paria c m tuşa lui Lucy leă ă

ştie pe toate.

– Da, zise Miss Marple, am auzit aşa ceva... cel pu in e o interpretare... darţ

n-am vrut s v pun într-o situa ie jenant , domnişoar Crackenthorpe.ă ă ţ ă ăNu trebuie s -i da i ascultare fratelui meu. Aşa e el câteodat .ă ţ ăUşa se deschise şi intr domnul Crackenthorpe. B tu sup rat cu bastonulă ă ă

în podea.

– Unde e ceaiul? întreb el. De ce nu e ceaiul gata? Fat , se întoarse spreă ă

Lucy. De ce nu mi-a i adus ceaiul?ţ– E deja gata, domnule Crackenthorpe. Vi-1 aduc de îndat .ăLucy p r si înc perea şi domnul Crackenthorpe fu prezentat celor două ă ă ă

doamne.

îmi place s iau mesele punctual, explic domnul Crackenthorpe.ă ă

Punctualitate şi economie. Acestea sunt devizele mele.

– Foarte ra ional şi necesar, aprob dând din cap Miss Marple. Mai ales înţ ă

vremurile astea cu impozite ridicate.

Domnul Crackenthorpe sufl din greu: – Impozitele! S nu vorbim de bandaă ă

de ho i! Sunt s rac. Foarte s rac. Şi e din ce în ce mai r u, în loc s fie mai bine.ţ ă ă ă ă

O s vezi, b iete, i se adres lui Codric, c atunciă ă ă ă213

când î i va reveni casa, pariez zece la unu c socialiştii i-o vor lua şi o vorţ ă ţ

dedica asisten ei sociale.ţLucy reap ru cu tava de ceai. Bryan Eastley o urma cu o tav po care seă ă

aflau sandviciuri şi pr jituri.ă– Co este asta? Co e asta? Domnul Crackenthorpe privi încruntat tava. Tort

de înghe at ? Avem azi musafiri? Nimeni nu mi-a spus un cuvânt despre asta.ţ ăEmma se împurpura la fa .ţă– Doctorul Quimper vine la ceai, tat . E ziua lui de naştere...ă– Zi de naştere? bomb ni b trânul. De ce are nevoie de o zi de naştere?ă ă

Numai pentru copii sunt zilele de naştere! Eu nu-mi in niciodat ziua de naştere.ţ ă

Cred c nici ceilal i nu şi-o serbeaz .ă ţ ă– Economiseşti o mul ime de bani, remarc Cedric caustic. Numai de laţ ă

multele lumân ri...ă– Fii amabil şi ine- i gura! i-o retez domnul Crackenthorpe.ţ ţ ăMiss Marple d dea mâna cu Bryan Eastley.ă– Fireşte c am auzit de dumneavoastr , spuse ea. De la Lucy. Şti i c -miă ă ţ ă

aminti i de cineva, pe care l-am cunoscut în St. Mary Mead? De Ronnie Wells, fiulţ

avocatului. Nu sunte i înrudi i? Asem narea e chiar izbitoare.ţ ţ ă– Nu r spunse Bryan. Nu cred c am rude cu numele de Wells.ă ă– Co privelişte frumoas ! schimb Miss Marple subiectul, în timp ce seă ă

îndrept spre fereastr şi se uit afar .ă ă ă ăEmma i se al tur .ă ă– Ce teren mare pentru parc! Cât de pitoresc se ivesc vacile printre cepaci!

Nu i-ai putea imagina niciodat c se g seşte în mijlocul unui oraş.ţ ă ă ă214

– Da, suntem un fel de anacronism, spuse Emma. Dac ferestrele ar fiă

deschise s-ar auzi în dep rtare zgomotul traficului.ă– Bineîn eles, spuse Miss Marple, peste tot e zgomot, nu-i aşa? Chiar şi înţ

St. Mary Mead. Tr im în apropierea unui aeroport. Este de-a dreptul îngrozitoră

când avioanele cu reac ie vuiesc pe deasupra. Tresari de fiecare dat . Recent s-ţ ăau spart dou geamuri de la mica mea ser . Avioanele întrec pragurile acustice,ă ă

cum mi s-a spus. Dar ce înseamn de fapt asta, n-am idee.ă– Problema e foarte simpl , interveni Bryan amabil, în timp ce p şea spreă ă

ele. Vede i, este astfel...ţMiss Marple îşi l s geanta s cad ; Bryan se aplec şi o ridic . In acelaşiă ă ă ă ă ă

moment se apropie doamna McGillicuddy de Emma şi-i şopti ceva cu o faţă

marcat de durere. Ceea ce sim ea i se citea perfect în expresia ei. C ci doamnaă ţ ă

McGillicuddy se achita, din toat inima, de sarcina ce-i fusese încredin at .ă ţ ă– S-ar putea s merg sus? întreb ea încet.ă ă– Desigur, r spunse Emma.ă– V ar t drumui, se oferi Lucy.ă ăLucy şi doamna McGillicuddy p r sir împreun camera. ^ă ă ă ă– în ceea ce priveşte pragul acustic, spuse Bryan, problema st în felulă

urm tor... Hei! Vine doctorul Quimper!ăDoctorul venea cu maşina sa. Pu in dup aceea intr . Ar ta foarteţ ă ă ă

înfrigurat şi-şi frec mâinile.ă– Va ninge, anun el. Pot s pariez. Bun , domnişoar Emma! Co m iţă ă ă ă ă

face i? Doamne Sfinte! Co-i cu asta?ţ– Am preg tit pentru ziua dumneavoastr de naştere un tort, r spunseă ă ă

Emma. Doar şti i c mi-a i spus c ast zi v e ziua de naştere.ţ ă ţ ă ă ă215

– Dar nu m-am aşteptat, se bucur Quimpor. Şti i c sunt ani... da, celă ţ ă

pu in şaisprezece de când nu s-a mai gândit nimeni la ziua mea de naştere? Eraţ

vizibil emo ionat, dar nu se sim ea în largul s u.ţ ţ ă– O cunoaşte i pe Miss Marple? îl prezent Emma.ţ ă– O, da, spuse Miss Marple. Ne-am întâlnit deja aici, şi când am avut,

recent, o r ceal nesuferit , doctorul Quimpor a fost atât de amabil s vin să ă ă ă ă ă m vad .ă ă

– Spor c v-a i îns n toşit, nu? întreb doctorul. Miss Marple îl asigur că ţ ă ă ă ă ă se simte din nou bine.

– în ultimul timp, pe mine nu m-a i îngrijit, Quimper, observ nemul umitţ ă ţ

domnul Crackenthorpe. Aş fi putut muri liniştit, aşa de pu in v-a i ocupat deţ ţ

mine.

– Va mai trece înc mult timp pân când o s v v d pe patul de moarte,ă ă ă ă ă

r spunse doctorul Quimpor:ă– înc n-am inten ia s mor, spuse domnul Crackenthorpe. Haide i! Vremă ţ ă ţ

s servim ceaiul. Co mai aştept m?ă ă– O, v rog, spuse Miss Marple repede. N-o aştepta i pe prietena mea! S-ară ţ

enerva îngrozitor dac a i face asta.ă ţSe aşezar şi servir . Pe Miss Marple p rea s-o intereseze un anumită ă ă

sandvici.

– sta e... întreb şov ind.Ă ă ă– Da, e cu peşte, spuse Bryan. Am ajutat la aranjarea sandviciuriior.

Domnul Crackenthorpe râse batjoceritor.

– E past de peşte otr vit , zise el. V previn. Dac mânca i, v paşteă ă ă ă ă ţ ă

pericolul.

– Da, te rog, tat !ă

– în' casa asta trebuie s fi i foarte prev z toare când mânca i ceva, îiă ţ ă ă ţ

spuse domnul Crackenthorpe lui Miss Marple. Doi fii de-ai mei au fost otr vi i şiă ţ

au murit ca muştele. De-aş şti numai cine se ascunde în spatele afacerii!

216

– Nu v l sa i speriat ! îi întrerupse Cedric, întinzându-i din nou platoul caă ă ţ ă

s serveasc . Cum se spune, pu in arsenic face bine la ten. Nu poate fi preaă ă ţ

mult.

– Atunci m nânc tu însu i din el! îl îndemn b trânul domnă ă ţ ă ă

Crackenthorpe.

– S achit şi costul oficial? întreb Codric. împotriva voin ei mele...ă ă ţLu un sandvici cu peşte şi-1 b g în gur . Miss Marple zâmbi încântat şiă ă ă ă ă

servi şi ea unul. Muşc din el şi spuse:ă– Mi se pare foarte curajos din partea dumneavoastr s face i glumeleă ă ţ

astea.

Deodat înghi i din greu şi începu s se înece, ca şi cum ceva îi r m seseă ţ ă ă ă

în gât.

– Un os de peşte! gâfâia ea. în gâtlejul meu! Quimpor se ridic repede. Seă

duse spre ea, îi d duăcapul pe spate şi spuse: deschide i gura mare. Scoase o trus din buzunarţ ă

şi alese un cleşte mic. Cu îndemânare profesional , se uit în gâtul b trâneiă ă ă

doamne. în clipa aceasta, uşa se deschise şi doamna McGillicuddy intr în urmaă

lui Lucy. Doamna McGillicuddy scoase un strig t de surpriz când ochii i se opriră ă ă asupra priveliştii de la fereastr : Miss Marple, cu capul aplecat pe spate şiă

doctorul care, cu o mân o inea de gât şi cu cealalt îi d dea capul mai peă ţ ă ă

spate. _ |k

– El e! strig ea. Âsta-i b rbatul din tren...ă ăCu o iu eal de necrezut, Miss Marple fugi din strânsoarea doctorului şi seţ ă

repezi-la prietena ei.

– Am fost pe deplin încredin at c o s -1 recunoşti, Elspeth! zise ea. Nu.ţ ă ă ă

Nu mai spune nimic! Se întoarse triumf toare spre doctorul Quimper. N-a i ştiut,ă ţ

doctore? Când a i strangulat femeia în tren, cineva v-a v zut. Prietena mea de-ţ ăaici, doamna McGillicuddy. în elege i? A v zut cu proprii ei ochi! Se afla în altţ ţ ă

tren care trecea paralel cu al dumneavoastr .ă277

– Co dracu! Doctorul Quimper f cu o mişcare rapid în direc ia doamneiă ă ţ

McGillicuddy, dar, la fel de repede, se interpuse Miss Marple între cei doi.

– Da, spuse Miss Marple. V-a v zul, v-a recunoscut şi va jura la proces.ă

Desigur, nu se întâmpl des, continu Miss Marple po un ton mai blând, caă ă

cineva s vad , în realitate, cum se produce o crim . De obicei, se pot trageă ă ă

concluzii numai pe baza indiciilor, dar, în acest caz, împrejur rile au fost cu totulă

neobişnuite. A existat o martor la crim .ă ă

– Vr jitoare b trân ! strig doctorul Quimper. A vrut s se repead la Missă ă ă ă ă ă

Marple, dar, de data asta, îi bar drumul Cedric. îl lu de um r.ă ă ă– Aşadar, dumneavoastr sunte i diavolul care intr şi iese ca un ucigaş,ă ţ ă

spuse el, înverşunat, în timp ce-1 încol ise. Niciodat nu mi-a i pl cut şi niciodatţ ă ţ ă ă n-am avut încredere în dumneavoastr , dar, pe to i sfin ii, nu v-am suspectat niciă ţ ţ

o clip .ăBryan Eastley îi veni rapid în ajutor lui Cedric şi, la uşa din spate, ap rură ă

inspectorii Craddock şi Bacon.

– Doctore Quimper, începu Bacon, v aduc la cunoştin c ...ă ţă ă– Du-te la dracu! strig doctorul Quimper. V gândi i, cumva, c cineva vaă ă ţ ă

crede ce îndrug dou babe icnite? Cine a auzit vreodat de prostia asta dină ă ţ ă

tren?

Miss Marple r spunse:ă– Elspeth McGillicuddy a anun at imediat poli ia despre crim , la 20ţ ţ ă

decembrie, şi 1-a descris pe ucigaş.

Doctorul Quimpor ridic din umeri.ă– De ce aş fi ucis o femeie care îmi era cu totul str in ?ă ă– Nu era o femeie str in , r spunse inspectorul Craddock. Era so iaă ă ă ţ

dumneavoastr .ă218

Capitolul XXVII

^7ede i aşadar, concluziona Miss Marple, c , într-* adev r, cum b nuisemţ ă ă ă

a fost extrem de simplu. Mul i b rba i îşi omoar so iile.ţ ă ţ ă ţDoamna McGillicuddy se uita când la Miss Marple, când la inspectorul

Craddock.

– V-aş fi recunosc toare dac mi-a i explica despre ce e vorba.ă ă ţ– El a v zut posibilitatea de a se c s tori cu o femeie bogat , Emmaă ă ă ă

Crackenthorpe, începu Miss Marple. Numai c nu se putea însura cu ea,ă

deoarece avea o nevast . Tr iau desp r i i de mul i ani, dar ea se opuneaă ă ă ţ ţ ţ

divor ului. Se potrivea foarte bine cu ceea ce îmi spusese inspectorul Craddockţ

despre o fat , pe nume Anna Strawinska. Ea avea un so englez, cum leă ţ

povestise unor prietene şi se ştia c e o catolic foarte credincioas . Doctorulă ă ă

Quimpor nu putea risca s se însoare cu Emma şi s tr iasc în bigamie. Deă ă ă ă

aceea s-a decis, ca un tic los cu sânge rece ce era, s se debaraseze de so ia sa.ă ă ţ

A fost o idee inteligent s-o ucid în tren şi, apoi, s -i bage cadavrul în sarcofag.ă ă ă

Vroia s implice familia Crackenthorpe în crim . Mai înainte, scrisese o epistolă ă ă Emmei, care p rea s vin de la Martine, fata cu care dorise s se însoareă ă ă ă

Edmund Crackenthorpe. Emma îi povestise totul despre fratele el. Când a sosit

momentul potrivit, a îndemnat-o s se duc la poli ie şi s dezv luie povestea.ă ă ţ ă ă

Vroia ca moarta s fie identificat drept Martine. A aflat c poli ia franceză ă ă ţ ă întreprindea cercet ri în privin a Annei Strawinska. De aceea a avut grij să ţ ă ă

parvin fetelor din trupa de balet o ilustrat din Jamaica, pe care, aparent, ar fiă ă

scris-o ea.

El a aranjat o întâlnire, la Londra, cu so ia lui. Trebuie s -i fi spus c vreaţ ă ă

s se împace cu ea şi apoi aă219

invitat-o s mearg la Brackhampton. Co s-a întâmplat mai departe nuă ă

vreau s mai relatez c ci este prea oribil. Era un om foarte lacom. Când seă ă

gândea la impozitele ridicate care-i forfecau zdrav n venitul, şi-a zis c ar fiă ă

dr gu , dac ar avea pe mân un capital mai mare. De aceea a început să ţ ă ă ă

r spândeasc zvonuri c cineva ar dori s -1 otr veasc pe domnulă ă ă ă ă ă

Crackenthorpe. Dup ce preg tise aşa terenul, a pus arsenic. S-a ferit ca doza să ă ă fie prea mare, deoarece nu vroia s moar b trânul domn Crackenthorpe.ă ă ă

– Dar nu în eleg cum a procedat, interveni Craddock, c ci doar nu se aflaţ ă

în cas când a fost preg tit curry.ă ă– Atunci înc nu era arsenic în curry, explic Mlss Marple. L-a introdus maiă ă

târziu în curry pe care îl luase cu sine pentru analize. E posibil s fi pus arsenic şiă

în cocteil. Acum, bineîn eles, c , în rolul s u de consultant medical, îi era foarteţ ă ă

uşor s -1 otr veasc pe Alfred Crackenthorpe şi lui Harold s -i trimit tableteă ă ă ă ă

otr vite, dup ce, în prealabil, fusese aşa de prev z tor încât s -i spun c nu vaă ă ă ă ă ă ă

mai avea nevoie s ia altele.ăM-am tot gândit cum l-aş putea demasca. Prietena mea îl z rise numai dină

spate, dar ştiam c orice om se recunoaşte, dac este v zut în exact aceeaşiă ă ă

postur . Mi-am zis c , dac Elspeth l-ar vedea pe doctorul Quimper exact înă ă ă

aceeaşi pozi ie în care-1 susprinsese pe b rbatul din tren – adic întors cuţ ă ă

spatele la ea şi aplecat asupra femeii, r)e care o inea strâns de gât – atunci maiţ

mult ca sigur îl va recunoaşte sau, cel pu in, îşi va exprima, cumva,ţ

surprinderea. Astfel, cu ajutorul nepre uit al lui Lucy, am pus în aplicare un micţ

plan.

– Trebuie s recunosc c am fost cumplit de consternat , zise doamnaă ă ă

McGillicuddy. Nici nu m-am putut împiedica s nu rostesc cuvintele: "El e!" Nu-iă

v zusem figura, adev rat, dar...ă ă220

– Mi-a fost groaznic de team c ai s spui asta, Elspeth, replic Missă ă ă ă

Marple.

– Cât po-aici s-o zic. Vroiam s adaug c , fireşte, nu-i z risem chipul,ă ă ă

confirm doamna McGillicuddy.ă– Asta ar fi avut urm ri complet nefaste. Adic am crezut, draga mea, c l-ă ă ă

ai recunoaşte totuşi. El nu putea şti c nu-1 v zuseşi ia figur .ă ă ă– Atunci e bine c mi-am inut gura, spuse doamna McGillicuddy,ă ţ– Nu mi-am permis s - i spun nici un cuvânt, îi explic solemn Missă ţ ă ă

Marple.

Craddock izbucni în râs:

– Voi dou ! Sunte i o poreche minunat . Şi ce urmeaz acum, Miss Marple?ă ţ ă ă

Cum vede i happy-endul? De exemplu, ce se va întâmpla cu biata Emmaţ

Crackenthorpe?

– Cred c atunci când tat l ei va muri, r spunse Miss Marple, şi nu cred că ă ă ă s n tatea lui e aşa de bun , ca înainte, aşadar, dup ce va muri, va pleca într-oă ă ă ă

croazier cu un vapor de lux şi va r mâne în str in tate. Poate va g si un b rbată ă ă ă ă ă

mai bun decât doctorul Quimper. Asta îi doresc.

– Şi Lucy Eyelesbarrow? Auzi i şi pontru ea b tând clopotele de nunt ?ţ ă ă– Poate, r spunse Miss Marple. Nu m-ar surprinde.ă– Atunci pe care dintre ei îl va alege? întreb Dermot Craddock.ă– Nu şti i? se mir Miss Marple.ţ ă– Nu, nu ştiu, dumneavoastr şti i?ă ţ– O, da, aşa cred, zise Miss Marple. Şi-i t cu cu ochiul.ăSFÂRŞIT

221