5
Agresivitatea si violenta contemporana Pe parcursul procesului de dezvoltare, copiii au tendinta naturală de a-si controla din ce în ce mai mult agresivitatea în cazul în care părintii îi încurajează. Un copil de 2 ani furios îl muscă pe altul fără ezitare. La 3-4 ani însă a învătat deja că astfel de manifestare agresivă nu este permisă. Cu toate acestea îi place să pretindă, în joacă, că-l împuscă pe personajul negativ. Între 6-12 ani jocul de-a războiul devine mai violent, dar este guvernat de o serie de reguli. S-ar putea să fie presărat cu certuri, dar bătăile adevărate sunt rare. În adolescentă, sentimentele agresive devin mult mai puternice, dar copiii bine educati le canalizează spre sporturi sau alte competitii similare, ori în glume pe seama colegilor. Tinerii sunt din ce în ce mai mult victimele unor acte de violentă si sunt ei însisi agresivi în raport cu altii. Se pare că violenta socială se amplifică de o manieră dramatică, dar amploarea reală a fenomenului este putin atestată. Datele sunt adesea incomplete în acest domeniu, de teama răzbunării si prin lipsa încrederii în politie si tribunal. Adolescentii riscă de 2 ori mai mult decât adultii să fie victimele unui act criminal si de 10 ori mai mult decât persoanele vârstnice. Forme de manifestare a agresivitătii sociale: Delicte minore : vagabondajul, furturi minore, provocarea de pagube. Delicte majore: furtul armat, incendierea, bătaia, violul, crima.

Agresivitatea Si Violenta Contemporana

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Agresivitatea Si Violenta Contemporana

Agresivitatea si violenta contemporana

Pe parcursul procesului de dezvoltare, copiii au tendinta naturală de a-si controla din ce în ce mai mult agresivitatea în cazul în care părintii îi încurajează. Un copil de 2 ani furios îl muscă pe altul fără ezitare. La 3-4 ani însă a învătat deja că astfel de manifestare agresivă nu este permisă. Cu toate acestea îi place să pretindă, în joacă, că-l împuscă pe personajul negativ. Între 6-12 ani jocul de-a războiul devine mai violent, dar este guvernat de o serie de reguli. S-ar putea să fie presărat cu certuri, dar bătăile adevărate sunt rare. În adolescentă, sentimentele agresive devin mult mai puternice, dar copiii bine educati le canalizează spre sporturi sau alte competitii similare, ori în glume pe seama colegilor.

Tinerii sunt din ce în ce mai mult victimele unor acte de violentă si sunt ei însisi agresivi în raport cu altii. Se pare că violenta socială se amplifică de o manieră dramatică, dar amploarea reală a fenomenului este putin atestată. Datele sunt adesea incomplete în acest domeniu, de teama răzbunării si prin lipsa încrederii în politie si tribunal. Adolescentii riscă de 2 ori mai mult decât adultii să fie victimele unui act criminal si de 10 ori mai mult decât persoanele vârstnice.

Forme de manifestare a agresivitătii sociale:

Delicte minore : vagabondajul, furturi minore, provocarea de pagube. Delicte majore: furtul armat, incendierea, bătaia, violul, crima.

Agresivitatea băietilor în adolescentă poate duce la comiterea unor delicte minore, dar astfel de delicte nu au de obicei o mare importantă din punct de vedere psihologic dacă băiatul nu le comite decât o dată sau de două ori si antrenat de un  grup. Totusi, repetarea acestor delicte în cazul unui băiat crescut într-un cerc sever si educat, înseamnă:

fie că are o tulburare de comportament, fie că nu a fost niciodată iubit în mod adecvat si nu-i pasă prea mult ce

cred părintii si societatea despre persoana lui, fie că părintii săi au tendinte subconstiente către delicventă si în ciuda

manifestărilor exterioare ei se bucură pe furis de escapadele băiatului, fie că băiatul are o tendintă compulsivă de a fura.

Repetarea unor delictele minore în cazul băietilor care provin din cartiere sărace cu rată crescută a delicventei, frecvent înseamnă doar dorinta acestuia de a-si dovedi bărbătia în fata prietenilor prin sfidarea autoritătilor.

Page 2: Agresivitatea Si Violenta Contemporana

Delictele majore includ multă agresivitate si arată nu numai că băiatul a fost crescut fără dragoste, dar si că a fost în plus supus cruzimii si ostracizării.

Fetele manifestă în medie mai putină agresivitate decât băietii, ele având mai mult tendinta să supere părintii decât să sfideze autoritătiile sau să atace alte persoane. O formă particulară de manifestare este fuga de acasă, care apare la fetele imature si instabile emotional, aflate de foarte mult timp în dezacord cu părintii. Alt exemplu ar fi antrenarea fetei în activităti sexuale cu caracter de promiscuitate, din dorinta de a-si scandaliza părintii, dar care implică în plus un sentiment al fetei de "nimicnicie". În aceste cazuri de mai sus există conflicte grave în sânul familiei si o deficientă în ceea ce priveste dragostea părintilor fată de fată.

Cauze ale delicventei:

Sărăcia, somajul, promiscuitatea si un control insuficient al modului cum sunt educati tinerii

Factori individuali: abuzul de droguri si alcool, sentimentul de esec, de frustrare si de disperare, tendinte compulsive

Frecventa crescută a actelor de violentă pe stradă si în programele TV Mediu familial ostil, cu frecvente maltratări Anturajul; multi oameni dau vina pe anturajul adolescentilor pentru orice

fel de probleme ar apărea, dar un adolescent normal, dintr-o familie normală, nu ajunge să aibă necazuri serioase numai datorită influentei anturajului.

Măsuri de prevenire si combatere

  Tânăra generatie trebuie educată în spiritul unui respect sporit pentru lege si respectarea drepturilor altor oameni.

O primă cale ar fi dezacordul fată de programele de televiziune care contin violente si încălcări ale legii, precum si fată de fabricarea jucăriilor care imită armamentul de război . Vizionarea la televizor a unei fete umane desfigurate de lovitura unui pumn are mult mai mult impact asupra personalitătii unui copil, decât atunci când îsi imaginează acest lucru în timpul unui joc.

Depistarea tulburărilor adaptative prin anchete scolare, precum si cunoasterea cauzelor care au dus la aceste tulburări pentru stabilirea măsurilor de readaptare

Practicarea sistematică a sporturilor. Exercitiile fizice au rol important pentru sistemul nervos: tonifiant al SNC, stimulator al functiilor corticale si de coordonare a centrilor nervosi.

Page 3: Agresivitatea Si Violenta Contemporana

Auditiile muzicale pot contribui la relaxare si odihnă. Prin atmosfera bogată în emotii pe care o generează, muzica face să dispară indiferenta fată de ce se petrece în jur si reduce stările de agresivitate, timiditate etc. Efectul muzicii este în functie de elementele sale componente (ritm, înăltimea notei, sonoritate). Astfel ritmul rapid excită, pe când cel lent linisteste, destinde si adoarme; notele înalte au efect stimulator, iar cele joase calmează; sonoritatea puternică irită, pe când cea de slabă intensitate calmează.

Dansul ritmic disciplinează si înveseleste, contribuie la destinderea morală si la armonia gesturilor; dezvoltă stăpânirea de sine, autocunoasterea, încrederea, îndemânarea, imaginatia, eliberează de anxietate si fantasme, având un rol cert în formarea caracterului. Dansul clasic, mai mult decât cel ritmic, dezvoltă vointa si tinuta corectă a corpului.

Pedeapsa; obiectivul urmărit de persoana care pedepseste este acela de a asocia teama cu greseala comisă de copil si de al face pe acesta să se poarte cum trebuie. Pentru ca pedeapsa să fie eficace si să nu provoace efecte negative se impun câteva principii:

aplicarea pedepsei trebuie să aibă un caracter exceptional si să nu sanctioneze decât greseli de o anumită gravitate,

să fie însotită de explicatii simple dar convingătoare, să fie dată în acelasi moment sau imediat după greseala comisă, sau

depistarea acesteia, să fie suficient de dureroasă si să nu fie urmată de nici o

compensatie, comportarea sau greseala sanctionată odată nu trebuie să fie altă

dată recompensată.