Upload
luca-mirela-claudia
View
33
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
TRADIŢIE MOṢTENIRE ṢI SIMŢIRE ROMÂNEASCÃ PE MELEAGURI
HOTÃRENE
NUME:Ungureanu Claudia
ṢCOALA:Grădiniṭa cu Program
Normal
Localitatea: Hotar
Judeṭul: Bihor
Aici, pe malul stâng de pe Criṣul Repede, la poalele dealului Tăṣadului în zona centrală a
judeṭului Bihor se află aṣezat un sat minunat.Un sat ce urcă încet spre deal acolo unde vârful
culmii atinge parcă bolta cerească.Satul Hotar,este unul din cele mai concludente exemple
de ,,tragere la linie,, a unui sat din zona Bihorului.Aici îṣi duc viaṭa în liniṣte ṣi pace hotărenii,
oameni simpli, bătuṭi de vânt ṣi soare doar cu o bogăṭie sufletească mare.Ei din strabuni au
învăṭat că sudoarea de pe faṭa ṣi palmele bătătorite de muncă sunt mândrii ale neamului
românesc.
Chiar dacă vremurile moderne s-au aṣternut ṣi peste sat iar casele cu ,,târnaṭ,, (prispă) de
pe vremuri s-au transformat în vile frumos aranjate , dacă ,, poalele,, , ,,zadia,, ṣi ,,opincile,, sunt
înlocuite azi de straie moderne, se mai păstrează totuṣi în sat tradiṭiile moṣtenite de la stramoṣii
noṣtri.
Aceste tradiṭii ṣi obiceiuri specific zonei Hotar sunt păstrate cu mândrie în ,,zadia
satului,,atât de cei bătrâni cât ṣi de cei tineri, care învaṭă cu bucurie ,,danṭurile,,(dansuri)
populare încă de la vârste fragede ,trei, patru ani,că aici în sat,, îi dă ruṣine a nu ṣti juca,, .
Obiceiurile ṣi tradiṭiile prilejuite de Sărbătorile de Iarnă (Crăciunul,Anul Nou,
Boboteaza), ca în întregul Bihor, oferă un spectacol de propoṭii, având ca principali actorii,fiii
1
satului,care joacă aceleaṣi scenete scrise de sute de ani,da care reuṣesc de fiecare data să-ṭi
patrundă în suflet ṣi pentru o clipă să te opreṣti ,să faci o închinăciune mulṭumind Bunului D-zeu
că te-ai născut tăran.
Pentru Praznicul Crăciunului fiecare familie de aici se pregăteṣte în mod special: se face
curăṭenie generală, se taie porcul, se cerne făina ṣi se adună ouale pentru cozonac ṣi prăjituri, iar
dacă veṭi trece prin sat în ziua ajunului, la toată casa veṭi găsi carnaṭi, caldaboṣ, jumări ṣi miros
de ṣuncă afumată ,pălincă (ṭuică) cu multe mărgele ṣi vinul cu scorṭisioară ṣi piper pe sobă.
Mirosul de cozonaci, pită coaptă pe vatră ṣi ,,piṣtire’’ (piftie) cu ,,cocioane’’ de porc vă invită să
luaṭi loc la masă.
Printre bucatele alese tradiṭionale gătite cu mare măiestrie, satul Hotar este renumit
pentru autenticitatea colindelor în graiul stravechi românesc. „Corindatu” este unul din
obiceiurile creṣtine care se pastrează viu ṣi astăzi.
Colindătorii care poposesc la casele hotărenilor în Ajunul Crăciunului sunt stelarii,
viflaemaṣii ṣi dubaṣii .
Stelarii sunt reprezentaṭi de către trei copii (cum se aleg ei , întruchipând pe cei trei
magi) cu vârste mici până în 14 ani, ,,gătiṭi,, (îmbracaṭi) în costume populare (unii poarta doar
cămaṣa), cu primă tricoloră peste brâu ṣi cu cuṣmă neagră pe cap . Obiceiul are o puternică
semnificaţie religioasă, steaua simbolizând astrul care i-a călăuzit în plină noapte pe cei trei Crai
de la Răsărit către locul în care s-a născut Iisus Hristos.Stelarii prezintă o mică ,,scenetă”cu
versuri ce sunt păstrate de sute de ani, urmată să fie cântată apoi colinda ,,Steaua Sus Răsare’’.
Ei au cu ei o stea cu cinci colṭuri ṣi două săbii confecṭionate din lemn ṣi împodobite cu staniol
multicolor. Ȋn centrul stelei este lipită o iconiṭă ce simbolizează Naṣterea Domnului.Copii care
merg cu Steaua se adună o dată cu începerea Postului Naşterii Domnului la repetiṭie, pentru ca
fiecare să-ṣi ṣtie rolu cât mai bine, ca să fie astfel bine răsplătiṭi de gazdă.E concurenţă mare
între trupele de Stelari, care are steaua mai frumoasă, mai împodobită.
Răsplata colindei constă în colaci, fructe, prăjituri, bucate etc, dar ṣi în bani pe care îi
adună într-un săculeṭ ,,popa,, (unul dintre copii, cel mai mare de obicei) iar la final se împart în
mod egal. Steuaṣi încep a corinda de la preot de unde primesc binecuvantarea lui ṣi-a lui D-zeu,
apoi trec pe la poarta gospodarilor ṣi întreabă: „Primiţi cu colinda? Primiṭi cu steaua?”. Dacă
2
gazda le răspunde afirmativ, încep a colinda: „Slobozi-ne gazdă-n casă//C-afară plouă de
varsă //Ṣi ne picuri, picureale//Pă la tăti străṣinele//,ajunṣi în casă vor intona Naṣtera,apoi vor
prezenta rolurile ,urmând apoi să cânte:
Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua străluceṣte
Ṣi lumii vesteṣte
Ṣi lumii vesteṣte
Că astăzi Curata
Prea nevinovata
Fecioara Maria
Naṣte pe Mesia
Naṣte pe Mesia
Magii cum zăriră
Steaua ṣi porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază
Pe Hristos să-l vază
Ṣi dacă porniră
Ȋndată-L găsiră
La Dânsul intrară
Ṣi se închinară
Ṣi se închinara
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Luând fiecare
Bucurie mare
Bucurie mare
Care bucurie
Ṣi aici să fie
3
De la tinereṭe
Pân-la bătrâneṭe
Pân-la bătrâneṭe
După ce gazda i-a ,,omenit” ei vor ieṣi din casă mulṭumindu-le pentru dar ,,Si-aṣti fusă
oameni buni, hoi florile dalbe, //Ca bine n-or omeniră ,hoi florile dalbe// Ṣi la anul ce-om veni
hoi florile dalbe// Sănătoṣi să vă găsim, hoi florile dalbe….
Din străbuni s-a moştenit datina ca Stelarii să fie cei mai mici colindători, pentru a
reprezenta puritatea şi noul, de aceea ei trebuie obligatoriu să poarte costume tradiţionale cu
cămaşă albă.
„Viflaimul” este o mică piesă de teatru jucată de copiii mai mari, cu costume ṣi cântări
religioase. Astfel ei interpretează căutarea lui Isus de către cei trei Crai (Gaṣpar, Voltezar,
Melchior) ṣi Irod.Ȋn scenă vor mai aparea ṣi ciobanul tânăr,ciobanul bătrân ṣi îngerul. Versurile
sunt încărcate de semnificaṭii religioase, dar nu sunt lipsite versurile populare care sunt pline de
haz ṣi de umor.
Costumaṭia este una specifică datinei: cămaṣi albe cu brâie roṣii sau tricolore, pe cap au
coifuri mari rotunde confecṭionate din carton ṣi pictate, ciobanii poartă bituṣe din lână de oaie ,
mască pe faṭă iar în mână duc o bâtă,cu zurgălăi la mâner, iar în partea de jos sunt prinse
capace metalice pentru a accentua sunetul.
Viflaemaṣi poarta cu ei un chivot (o ladă) din lemn care este înalt de 80 cm ṣi lung cam de
1 m.Chivotul înfăṭiṣează o biserică cu trei tunuri(cel din mijloc este mai înalt),două gemuleṭe
mici ṣi-o uṣă care se poate deschide.Bisericuṭa este împodobită de viflaemaṣi în fiecare an cu
staniol albastru,steluṭe galbene ṣi imagini reprezetând ṣcene ale Naṣterii lui Isus, el este luminat
înăuntru cu lumânări puse în tuburi de metal. La fel ca ṣi steoaṣii ei se pregătesc odată cu
începerea Postului.
Piesa , si-a păstrat autenticitatea de sute de ani, din moṣi strămoṣi, fiind o mândrie pentru
locuitorii satului dar mai ales pentru cei care joacă aceste roluri.
Rolurile viflaimului.
4
Irod:Eu sunt Irod Impărat
Pe cal am încălecat
Sabia în mâna am luat
14.000 de copii mici am tăiat
De frica mea tot pământul s-a cutremurat
Cutremură cutremurare să ṣtie că sunt împărat mare
Dar tu nu te-nvredniceşi
Să spui ce crai mare eşti?
Voltezar
O, Iroade, împărate,
Să trăieşti, cu sănătate,
Dar ,dacă vrei să ştii,
Noi suntem Craii cei trei,
Eu, (arătându-se cu sabia)
Astronom Voltezar,
Melchior şi Gaşpar,
Am pornit să cercetăm,
Pe Mesia ca să-L aflăm,
Frumoase daruri să-I dăm,
Ca un semn de bucurie,
Aur, smirnă şi tămâie.
Irod :(arătând cu sabia spre a- II-lea mag)
Dar tu cine eşti,
Şi cum te numeşti ?
Melchior :
Împărate, să trăieşti,
5
Sănătos, să-mpărăteşti,
Dar ,dacă vrei să ştii mai bine,
Noi nu te căutăm pe tine,
Ci, noi umblăm întrebând
De cel născut de curând,
De Împăratul Împăraţilor,
Şi Domnul domnilor
(arătând spre steaua pe care o poartă îngerul)
Această stea strălucită,
Prea frumoasă şi vestită,
Noi am văzut-o la Răsărit,
Şi după dânsa am pornit,
Cunoscând noi, ce folos,
Ne va aduce Hristos,
Eu, Melchior mă numesc,
Şi cu smirnă-L dăruiesc
Irod :(către al III lea mag)
Dar ,tu, cine eşti ?
Şi ,cum te numeşti ?
Gaşpar :
Noi împărate am venit,
Tocmai de la Răsărit,
Şi căutăm cu adevărat,
Pe Măritul Împărat,
Ca să ne închinăm,
Frumoase daruri să-i dăm.
Al meu nume este Gaşpar,
Şi tămâie –i aduc în dar
6
(se cântă colinda "O ce veste minunată")
Gaṣpar
Dar tu ce împărat eṣti
Ṣi cum te numeṣti?
Irod
Văd că sunteţi crai vestiṭi,
Şi-acum ştiu cum vă numiṭi,
Dar ,mă mir ce-aţi cuvântat,
Şi despre ce împărat,
Ce-mpărat poate să fie,
Să-mi ia, a mea împărăţie
Eu sunt imparatul tare
Peste toată lumea mare
Ṣi de fac o lovitură
Toat Pământul se cutremură
Cutremură cutremurare
Să ṣtie că-s împărat mare.
Îngerul :(către crai)
Crailor ,eu sunt îngerul lui Dumnezeu,
Ascultaţi ce vă spun eu,
Să nu mai treceţi prin cetate,
Ci mergeţi prin altă parte,
Ca nimic Irod să ştie ,
De dulcele nostru,Mesie,
7
Căci ,el şi-a pus gând rău,
Să ucidă pe fiul lui Dumnezeu.
Păstoru 1(bate la uṣă):Bună sara lui Crăciun
Irod:-Sănătos câine bătrân.Cine eṣti de unde eṣti?
Pastoru1:-Sunt din câpul Ierusalim, din cetatea Viflaim, ,,io “ṣi cu ortacul meu,intră-n casă tatăl
meu.
Păstoru 2-Ma uit către gura podului ṣi văzui flitu(nasul)porcului?// Ṣi-o rudă de cârnaṭi//Tăt de-a
hirlea-n îcârlibaṭi//Pă la ortacul meu pă,, ju’’grumazi.
Irod: Da voi bătrânilor ce daruri v-aṭi adus?
Păstoru 1:Eu mi-am adus un miel ṣi un berbecuṭ,da tu tată ce ṭi-ai adus?
Păstoru 2: Mi-am adus caṣul meu cel frumos, tu ṭi-ai adus mielu tău cel ,,flocos”
Păstoru 1: Taci tată că ṭ-oi rade o palmă. Ce-ṭi umblă gura, ca la pupăză vara prin iarbă fără nici
o treaba?
Păstoru 2: Da bine mai zice cine zice că tăt la bătrânul… pă dracu cum n-ai zice.
Cât îi ora Irode împarate?
Irod: ṣapte ṣi jumătate…
Păstoru: Numa bine, ora-i de culcare(se aruncă jos).
Sculaṭi îngeri ṣi cântaṭi ṣi vă bucuraṭi
Cu păstorii împreună
Sa ne facem voie bună.
Că el astăzi s-a născut,
8
Fiul cel mai dedemult.
S-a născut într-o poiată
Unde cântau îngerii
Ṣi pe domnul lăudau (cântare, cântată împreună de cei trei crai ).
(se ridică ciobanul de jos)
Păstorii:Doarătă ce-om cânta că gazda colac ne-o da,
Coldobeṭ cât mai gros,să meargă pe gât în jos,
Ṣi-un pahar dă băutură ,sa ne stâmpere la gură
Că dacă ne-o stâmpăra, tăt mai tare ,,om” cânta.
Păstorii :Daiṣti tăt cântară ṣi nimic nu capătară, ṣi cântăm ṣi noi una ṣi vedem ce-om căpătară:
Noi păstori oameni săraci
De frig ṣi nevoi mâncaṭi
Fluierăm cu fluierile
Neaparăm ṣi noi oile
Pe la munṭi pe la pădure
Neapărăm de lupi de gâṭi (cântă împreună):
Pastor 1
Mă rugai către jupâna căṣi
Ṣi-mi daie 2, 3 grităraṣi
Ṣi-mi iau un ac ṣi-mi cosăsc
9
Un ciornovac.
Că ciornovacul de 99 de ani în pod îi ṭâpat
Ṣi de cloṣte îi câcat
De către Luna cu gaură bună
De catre Stele cele mânănṭele
Ca în ṭara românească nu este om, al dracu ṣi-l cârpească.
Pastor 2 :
Mă rugai către jupâna căṣi
Ṣi-mi daie două trei groṣiṭă
Ṣi-mi ascuṭesc ṣi eu briciu
Că de când nu l-am ascuṭit
Asta barbă mi-o crescut
Dacă nu crezi pleaca ṣi vezi.
Dubaṣii sunt colindătorii mari, feciorii, barbaṭii ṣi moṣii din sat.Ei colindă din Ajun de
Crăciun până aproape a doua zi la amiază pe la casele care îi asteaptă cu poarta deschisă.Ei sunt
însoṭiṭi de,, hididiṣ” ṣi dobă.Inainte de a începe să colinde ei trec întâi pe la biserică unde preotul
îi aṣteaptă pentru a le da binecuvântarea Dumnezeiască apoi pornesc la corindat.
Ajunṣi la gazdă ei intrepretează una sau două colinde dintr-un repertoriu
consacrat,,Colinda Craciunului” ,,Colinda fetii cei mari’’ ‘’Colinda feti cei mici’’ ,,Colinda
pruncului” ,,Grăieṣi Zazăl” ,,Colinda oii’’ ,,Ce-a seara,,.
10
Colinda este urmată de plata colindătorilor, care constă într-un colac ṣi un păhar de ,,pălincă,,
ṣi care înainte de a fi gustate trebuie ,,aldite” de către birău.Alduitu constă în rostirea unor oraṭii
prin care se elogiază munca, averea,priceperea gospodarului,, rădăcinile gazdei’’ funcṭia precum
ṣi belṣugul dăruit acestuia de către D-zeu. Ṣi pentru că după seara de colind urmează trei seri de
bal la Căminul Cultural din sat, gazda răsplăteṣte corindatul ṣi cu bani, pentru care sunt aduse
multumiri urându-le ca,, D-zeu să le sporească bani”.
Vreme bună, oameni buni! // Moştenim de la străbuni, // Să umblăm la colindat // Pe la
gospodari prin sat.Să vestim în sus şi-n jos // Astăzi s-a născut Hristos! //Mulţumim lui
Dumnezeu, // Că ne-a mântuit de rău,Prin naşterea fiului său. // Noi umblăm şi colindăm, // Şi pe
Domnul lăudăm, // Din seara Ajunului,//Până-ntr-a Crăciunului , Lerui ler, Domnului ler!Intrăm
în casă, // În casă, masă. // Pe lângă masă // Grâu revarsă. Pe lângă grâu // Colac de grâu. // Un
colac frumos Ca şi faţa lui Hristos! Leru-i ler, Domnului ler!Stă la masă // Onorată gazdă, // Cu
plosca străbună // Şi-un pahar în mână. // La buza paharului Pusă-i raza soarelui // Prinsă-n spicul
grâului // Şi-n aroma vinului! Leru-i ler, Domnului ler!...(versuri din alduitu colacului)
La final highidiṣu ,,zâce’’ un ,,danṭ” iar colindătorii iau pe găzdoaie ṣi pe fetele din casă la o
polcă sau o învârtită.
Corinda fetei cei mari
Dastai fiică gazdoiele
Luminioară toate-s negri
Dimineaṭă s-o sculat
Si pe cap s-o pieptănat
Tot mai mandru s-o gătat
Trei cusută-n ṣapte viṭă
Printre păr cu calopar
Printre ele cărăjele
11
Dacă fiica s-o gătat
Coafa ei mână o apucat
La fântâna o alergat
La fântâna la luncet
Unde-ṣi bate apa-ncet
Vine-acasă cursă masa
Daleli maica mele
Ciută mare ce văzui
Pă pârul fântâni
Totuṣi cai imprepănaṭi
Ṣi ficiori împintenaṭi
Cu pinteni galbeni rânzaṭi
Dale leli fiica mele
Ludă eṣti bolondă esti
Că aceia nus căluṣei
Ca aceia îs cuscuṭi mei
Vin la mine,cer pe tine
Ceruṭi multe către tine
Ceruti boi ṣi ceruṭi vaci
Ceruṭi buṭi cu bani mărunṭi
Coată-n pod că te slobod
12
Coată-n ladă că-s grămadă
Tu fiică te căzăreṣte
Ṣi colinda ne-o plăteṣte
Cu hursuzi de bani mărunṭi
Ṣi ne potcovim caieli
Ṣi putem fugi cu ieli.
Corinda Vânătorului
Vânători d’a lui Craciun
Ṣi-a meu domnul Dumnezeu
Mult umblară si vânară
Zi de vară pânăn seară
Ṣi-a meu domnul Dumnezeu
Mâdrui-i cerbul surioru
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
Surior ca un porunbel
Ṣi la păr dăspicăṭălu
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
La cornuṭă-i răvăṣel
La buzut-i d’arginṭălu
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
13
Ṣi cerbuṭu-ṣi cuvântă
Măi Ioane d’arcaṣ mare
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
Traje d’arcul p’aṣezare
Dă mie la ṣezătoare
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
Că eu nustiu ce-ṭi pare ṭie
Că’s Ionu îs Sântion
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
Ṣi m-o maica blăstămat
Dântr-o sâmbată sarale
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
Ṣi fiu fiară sfântă-n codru
Noua d’ani ṣi nouă luni
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
Si,atâtea săptămâni
Dacă d’ale-mplinile-oi
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
Jos la ṭară lăsam-oi
Chei la mână pringhele-oi
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
14
Biserici deschidele-oi
Clopote-nclintinale-oi
Ṣi-al meu domnul Dumneze
Slujbă mândră faci-oi
Slujbă mândră d’înjerească
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
Dân cer să pominească
Pă pămant să rogoiască
Ṣi-al meu Domnul Dumnezeu
Dă cu sară vecernii
Miază noapte vanghelii
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
Zuări d’albe-lăturghii
Ṣi-ai fi gazdăvesel bun
Ṣi-al meu domnul Dumnezeu
Ca ṣi ziua lui Crăciu.
Corinda Crăciunului
Mândră steaua-si răsăli
Filostrofi d-arandueli
Corindenea-i Doamne
15
După stegu stele iele
Până steaua mejderale
Corindenea-i Doamne
Padurea curtea lui Crăciun
Stau ostasii sus altare
Filostrofi-n curṭi întrale
Ṣi Crăciunu-i dantrebale
Corindenea-i Doamne
Ce cercaṭi voi filostrofii
Noi Crăciun te-am d’auzatu
Corindenea-i Doamne
Că so născut domn fiu sfântu
Milion p-aist pămantu
Corindenea-i Doamne
Ba zo aice n-o nascutu-mi
Ce voi cercaṭi ṣi-l aflaṭi
Corindenea-i Doamne
Ṣi veniṭi ṣi-mi spune-ṭi mie
C-oi meri ṣi io cu voi
Corindenea-i Doamne
Ṣi ni-onchina tatălui
16
Tatălui ṣi fiului
Corindenea-i Doamne
Mândra steaua-ṣi răsărele
Filostrofi dă rânduială
Corindenea-i Doamne
După steagu stele iele
Pânăsteaua mejderale
Corindenea-i Doamne
Pădure curtea lui D’Irodu
Steau ostaṣii sus altare
Corindenea-i Doamne
Filostrofi-n curti intrale
Ṣi d-Irodu-i dă-ntrebale
Corindenea-i Doamne
Ce cercaṭi voi filostrofii
Noi Irod te-am d’auzatu
Corindenea-i Doamne
Că s-a născut domn fiu sfântu
Million p-aist pământu
Corindenea-i Doamne
Ba zo aice n-o născutu-mi
17
Ce voi cercaṭi ṣi-l d-aflaṭi
Corindenea-i Doamne
Ṣi veniṭi ṣi-mi spune-ṭi mie
C-oi merje ṣi io cu voi
Ṣi ni-onchina tatălui
Corindenea-i Doamne
Mândra steau-ṣi răsărele
Filostrofi dă rânduieli
Corindenea-i Doamne
După steagu stele iele
Pâna steaua mejderale
Corindenea-i Doamne
Padre curtea lui Pilat
Stau ostaṣi sus altare
Filostrofii-n curṭi intrale
Ṣi Pilatu-i dă-ntrebare
Corindenea-I Doamne
Ce-ncercaṭi voi filostrofii
Noi Pilate am d’auzatu
Că s-o născut domn fiu sfântu
Corindenea-i Doamne
18
Ba zo aicea n-o născutu
Ce voi cercaṭi ṣi-l d’aflati
Corindenea-i Doamne
Si veniṭi ṣi-mi spuneṭi mie
C-oi mere ṣi io cu voii
Corindenea-i Doamne
Ṣi ne-onchina tatălui
Tatălui ṣi fiului
Corindenea-i Doamne
Mândra steaua-ṣi răsărele
Filostrofi dă rânduiele
Corindenea-i Doamne
După steagu steli iele
Până-n steaua mejderale
Corindenea-i Doamne
Pădre graju boilor
Stau ostaṣii sus altare
Corindenea-I Doamne
Filostrofii-n grajd intrale
Ṣi pe fiu îl d’aflale
Corindenea-i Doamne
19
Faṣii d’albe dă mătase
Ṣi scutece de bumbace
Corindenea-I Doamne
Ṣi-ai fi gazdă vesel bun
Ca ṣi ziua lui Crăciun
Ajunul de Anul Nou aduce cu el din nou pe la casele oamenilor copiii care vin a colinda
cu ,,Pluguṣoru’’,deṣi în zona de pe Criṣul Repede se ,,umblă”(merge) cel mai mult
cu ,,Sorcova’’aici în Hotar nu se practică acest obicei. Pluguşorul copiilor este un obicei
stăvechi, agrar, legat de manifestările augurale ocazionate de întâmpinarea noului an.
Aho,aho,copii ṣi fraṭi
Staṭi puṭin ṣi nu mânaṭi
Lâga boi v-alaturaṭi
Ṣi cuvântul mi-ascultaṭi:
S-a sculat mai an
Bădica Trăian
Ṣi-a încălecat
Pe-un cal învăṭat
Cu nume de Graur,
Cu ṣaua de aur,
Cu frâie de mătasă
Cât viṭa de groasă.
Ṣi-n scări el s-a ridicat
20
Peste câmpuri s-a uitat
Ca s-aleagă-un loc curat
De arat ṣi sămănat.
Ṣi curâd s-a apucat
Câmpul neted de arat,
Ȋn lungiṣ
Ṣi-n curmeziṣ
S-a apucat într-o joi
Cu-n plug cu doisprăzece boi,
Boi bourei,
Ȋn coadă cudăbei
Ȋn frunte ṭinṭăṭei.
Mânaṭi, copii,hăi, hăi!
Ziua toată a lucrat,
Brazdă neagră-a răsturnat
Ṣi prin brazde-a semănat
Grâu mărunt ṣi grâu de vară
Deie Domnul să răsară!
Mânaṭi,măi, hăi, hăi!
Obiceiuri ṣi tradiṭii întâlnim ṣi la sărbatoarea Ȋnvierii Dommnului sau cum este cunoscută de
români sărbătoarea Paṣtelui,doar că acestea sunt mai puṭine ṣi au legătură în profuzime cu religia
ortodoxă.
21
Hotărenii care fac parte din cultul ortodox încep pregătirea pentru această sărbătoare cu
patruzeci de zile înainte odată cu începerea Postului Mare care înseamnă pentru ei curăṭarea
sufletului ṣi iertarea păcatelor.Vom întâlni astfel în sâmbetele ce urmează sau în zilele de
sărbătoare la biseică, credincioṣii veniṭi pentru a se spovedii ṣi ,,cuminica,, (împărtăṣi) cu Sâgele
ṣi trupul lui D-zeu.Iar dacă în multe locuri prescura ṣi vinul sunt procurate din magazine aici se
mai păstrează datina străbună ca prescura să fie făcută acasă la femeile bătrâne ṣi văduve din
făină de grâu curat, iar vinul roṣu să fie facut acasă fără a se adauga alte substanṭe.
Un alt obicei întâlnit este vopsirea ouălor în coji de ceapă în Vinerea Mare pentru că aṣa ele
vor putea fi păstrate ṣi peste an fara ca ele să se strice.
Stropitul fetelor de către băieṭii din sat, se practică de către cei de etnie romă, care vor trece
însa ṣi pe la casele românilor care îi primesc.Ei vor primi în schimb ouă rosii ṣi prăjituri.
NUNTA
Nunta constituie unul din cele mai importante momente ale vieţii comunităţilor tradiţionale,
însemnând pragul de trecere existenţială de la tinereţe (junie) la un nou statut social, acela de om
căsătorit. Nunta este probabil evenimentul cel mai presarat cu numeroase ritualuri şi rituri.Este a
ṣasea taină a bisericii, prin care, după fagăduinṭa mirelui ṣi a miresei oferită deliberat în faṭa
preotului, li se împartăseṣte acestora harul dumnezeiesc, care sfinṭeṣte uniunea lor, transformând-
o într-o curată legătură duhovnicească. Nunta ortodoxa are loc, de obicei, sâmbăta seara, iar
slujba unirii mirelui cu mireasa este urmată de o masă festivă ṣi de o distracṭie pe cinste. Nici o
nuntă nu are loc în posturile mari, în cele 40 de zile dinaintea Craciunului ṣi a Paṣtelui ṣi a altor
sărbători din calendarul creṣtin care interzice să se facă nuntă.
Ȋnṣtiinṭarea despre viitoarea nuntă se dă cu mult timp înainte, tot satul ṣtie că se însoară sau
se marită a lui ,,cutare,, de îndată ce mirii ṣi-au pus data nunṭii. Deṣi până acum patru, cinci ani
nunta se ṭinea acasă în cort la mire sau la mireasă, azi rar se mai practicaă acest obicei,cortul
fiind înlocuit cu localurile selecte din apropierea mirilor.
Un alt obicei care se păstrează aici în sat este acela ca înainte de nuntă cu două săptămâni
prin sat să ,,umble,, ,,chemătorii,, care vor invita pe cei apropiaṭi ṣi neamurile mirilor la nuntă,
22
cu ei duc ṣi-o ploscă umplută cu pălincă,pentru ai putea să-i cinstească pe invitaṭi .Ei sunt gătiṭi
de către mireasă, ṣi au ca semne distinctive peste haină,, de la umăr la brâu “ prinse fire de
asparagus ,flori ṣi panglică albă, iar în mână ṭin ṣi o ,,bâtă” împodobită .Ȋn cursul săptămânii ce
urmează atât la casa mirelui cât ṣi la casa miresei se duce ,,cinste,, (faină,ulei,orez,ouă si-o
găină)de către cei care vor merge la nuntă.Numărul de ,,cinste” adus orientează mirii asupra
numărului de invitaṭi prezenṭi la ceremonie.
Sâmbăta după masă la casele celor doi miri se aduna invitaṭii gătiṭi în haine de sărbătoare.La
casa mirelui vor fi prezenṭi ṣi hididiṣii care va însoṭi alaiu de nuntă pentru ca aici nu-i nuntă
făra ,,hidede’’ .După ,,gătirea,, mirelui de către naṣi mirele îṣi va cere iertare prin
intermediul ,,grăitorului,,.Grăitorul este nelipsit de la nunṭile din Bihor. Ajunṣi apoi la casa
miresei el va vorbi în numele mirelui ṣi a familiei sale,iar în locul miresei va vorbi un al doilea
grăitor numit,,grăitorul miresei”.Cei doi vor face aṣa numita ,,târguială”prin versuri tipice,culese
ṣi învăṭate de la strămoṣii noṣtri. Urmează apoi cerutul miresei de la părinṭi ṣi aṣa
numita ,,iertaciune’’ a miresei.
Tot nelipsit de la nunta bihoreană este ṣi ,,laslăul” care este gătit de fete nemăritate cu
baticuri, steag tricolor ,batiste, zurgălăi, ṣi prime.El este jucat de către un ficior din sat în fruntea
alaiului nunṭial. Spre casa miresei, mirele este dus de domniṣioarele de onoare,care sunt prietene
bune cu el, naṣi mirelui vin în spatele acestuia purtând în mână lumânările de nuntă.
Legarea drumului de către doi, trei săteni cu o funie(sfoara groasă) înaintea mirelui ṣi a
alaiului pentru a întârzia împlinirea ritualului luării miresei şi pentru a fi răsplătiţi de către mire,
cu bani sau băutură este un alt obicei pe care îl întâlnim la nunṭile hotărene.
Un alt obicei ce se practică în Hotar este scoatera ,,miresei bătrâne,, ea este îmbrăcată cu
cearceaf alb,voal din perdea iar în mână are un buchet de urzici.După refuzul mirelui ea este dată
la grăitorul mirelui să o joace.
Pe tot parcursul deplasări alaiului, grăitorul dar ṣi din nuntaṣi vor descânta.Aceste
descântece se mai numesc ,,zâituri”care în străbuni erau rostite pe un ton cântat numai de femei,
azi sunt rostite în general de grăitor,ṣi au drept rol de a bine dispune lumea.Dintre cele mai
cunoscute sunt cele adresate mirelui, miresei, naṣilor ṣi părinṭilor:
23
La plecarea de la mireasă:
Frunză verde iasomie
Noi mergem la cununie
Cununia cea de piatră
Nu se uită niciodată
Cununia cea de flori
Nu se uită până mori.
Frunză vrede bărăboi
Haideţi gospodari cu noi
Care vreţi , care puteţi
Care nu mai rămâneţi
De trei ori pe după masă
Să scoatem răul din casă
Să ramână binili , să se-mpace tinerii .
Mire
Supărat e mirele
I s-o-nchis cărările
Pe la toate mandrele.
Domnul mire, domnul mire
Să ţii la mireasă bine
24
Să-i dai lapte şi cafea
Şi guriţă cât o vrea
Să-i dai lapte cu păsat
Ca să-ţi facă un baiat.
Mireasa
Frumoasă-i mireasa noastră
Parcă-i floare de pe coastă
Mai frumoasă cum să fie
Parcă-i scoasă din cutie
Numai mirele-i buzat
C-o umblat noaptea prin sat
Si prea multe-o sărutat.
Rozmarin în colţul mesei
Frumos plâng ochii miresei
Dar nu plâng de supărare
I-a ieşit norocu-n cale .
Mireasă al tău bărbat
Când ţi-o cere de mâncat
Să-i dai blidul nespălat
Să ştie că s-o-nsurat
Soacră mică,
25
Soacră mică să trăieşti
Altă fată să mai creşti
Asta ai crescut-o bine
Nu te-a făcut de ruşine
Ai crescut la tinereţe
Ca să ai la batrâneţe
Soacra mare,
Soacra mare-i bucuroasă
C-a crescut băiat frumos
L-a crescut , l-a educat
Şi astăzi l-a însurat
Naşi
Cum e nuca de miezoasă
Aşa-i naşa de frumoasă
Cum e nucul de frumos
Aşa-i naşul de frumos
Fericiţi aiştea nănaṣ
Căci cunună , nu-s fuduli
De trei ori pe săptămâna
Tot cu lumânarea-n mână
26
Asta-I nuntă nu opăṭ
Ṣi-ṣi petrec oamenii tăṭi
Asta-i nuntă nu-i minciună
Tăt omu-i cu voie bună
Toate aceste descântece se vor finalize printr-o repetiṭie onomatopeică ,,U, iu,iu,iu,iu,iu.
La intrarea în sală a nuntaṣilor, soacra mare îṣi întâmpină nora întrebând Ce mi-ai adus nora
mea? Răspuzând comic mireasa: Pită ṣi sare, eu să fiu mai mare, ṣi-o sărută apoi iar maestrul de
ceremonie, grăitorul va rosti:
Ți-am adus, azi, soacră mare
O noră privighetoare
Nici prea mare, nici prea mică
După un timp să-i știi de frică
Când a-ncepe a ciripi
Nu știu pe unde îi fugi
Iar de-a-ncepe a cânta
Nu știu cum îi scăpa
Soacră mare te-aș ruga
Cu nora să nu fi rea
Că-i tânără și frumoasă
Nu știe rânduiala-n casă
De- greși, să îi arâți
Nu sări iute s-o cerți
27
Și așa să te porți cu ea
Ca și cum ar fi a ta
Că-n tinerețe, de demult
Nici tu multe n-ai știut
Ai fost tânără ca ea
Ai știut doar dragostea
Dacă vrei să fii iubită
Să n-ai limba ascuțită
Și de vrei să-ți fie bine
Ascultă-mă tu pe mine
Că dacă mii asculta
Nora te va respecta
Și cu drag va aștepta
Să vină în casa ta
Iar băiatul tău iubit
Va fi foarte fericit
Va duce o viață senină
În fericire deplină
Și dragostea dintre ei
Va înflori cu nepoței
Să poți legăna la ei
28
Soacră mare te-aș ruga
Să ne saruți mireasa
Toată lumea ca să vadă
Că ai vrut-o și ție dragă
Iar de-acum poți fi făloasă
Cu o noră așa frumoasă
Și vă spun cum scrie-n carte
De bucurii să aveți parte
Să trăiți cu sănătate
Că-i mai bună decât toate.
(PREZENTAREA MIRESEI LA SOACRĂ)
Tot la intrare este aṣezată o masă mică cu grâu, busuioc, aghiasmă ṣi un colac rotund
pe ea.Mireasa va trebui să arunce cu grâu apoi cu aghiasmă peste nuntaṣi,apoi să dea colacul de
trei ori peste cap,ultima oară arucându-l la nuntaṣi.Se închină apoi un pahar de ṣampanie cu
nasii, pahare ce urmează a fi sparte pentru a aduce noroc tinerilor căsătoriṭi. Nunta ṭine pâna
dimineaṭa când nuntaṣi va trebui să cinstească tânăra familie cu bani-rareori cadouri.Grăitorul
adevărat moderator de spectacol nunṭial va trece pe la masa nuntaṣilor ṣi va da strigare cu cât
ajută fiecare.
Oraṭii de nuntă rostite de grăitor
Cererea mirelui
Stimată adunare
De la mic până la mare
Vă cer puțină ascultare
29
La vreo două trei cuvinte
Care nu sunt în cărți scrise
Dar trebuiesc astăzi zise.
Tânărul nostrum împărat
Dimineață s-a sculat
Și pe față s-a spălat
Lui Hristos I s-a închinat
Și mi-a dat poruncă mie
La nănași să duc solie.
Eu sunt sol împărătesc
La curtea lui vă poftesc
Și dacă mi-ți asculta
Cușma din cap mi-oi lua
Până la pământ m-oi apleca
Nașule, v-aduc de știre
De la preacinstitul mire
Că el se căsătorește
Și de nănași vă poftește
Căci datina strămoșească
Trebuie să se-nplinească
Iar nașii aleși anume
30
Vor veni ca să-l cunune.
Nașilor, eu v-aș ruga,
Faceți bine, osteniți,
Că bine-o sa nimeriți
Nimeriți la mese-ntinse
Cu fripturi și băuturi
Muzicanțiicei vestiți
O să cânte ce doriți
Cu Mitică la vioara
Și Felicia spre seara
O să aven nuntă frumoasă
Până zorile se varsă
Și apoi multă voie bună
Cu noi toții împreună.
Acuma v-aș întreba
Acceptați ori ba,
Dar oricum așa am crezut și noi
Că nu o să dați înapoi
Pentru ce-o să cheltuiască
Domnul să le mulțumească
De opt ori de s-ar putea
31
Să mai poată cununa
Să aibă un sat de fini și fine,
Iar în sat, primar, pe mine.
Mirele -o mulțumi
Toată viața v-o cinsti,
Iar eu ce să vă spun
Să fie într-un ceas bun.
De fini buni să aveți parte
La mulți ani cu sănătate
Tot așa frumoși să fiți
La mulți ani să ne trăiți
Osteniți, nășiți, veniți,
Mândru fin o să aveți.
Și acum cinstite mire
După trecutele zile
Iată nașii au venit
Așa cum ți-au făgăduit
Astăzi mâna îți vor da
Ș-apoi te vor cununa
Dar ‘nainte de plecare
Mirele cere binecuvîntare de la părinți
32
Care stau înlăcrimați
Să-și petreacă al lor băiat
Ce de azi va fi bărbat
Cu nevastă din alt sat
Și zice așa prin gura mea:
Înainte de-a pleca
Sarut maică mâna ta
Dumnezeu să-ți răsplătească
Pentru grija părintească.
Multe nopți albe ai făcut
Până mare m-ai crescut
De-am greșit, m-ai dojenit
Numai bine mi-ai dorit.
Dumneata tăt mai iubit,
Pentru mine ai trudit
Ți-ai dorit să ai fecior
Ca să-ṭi fie de ajutor
M-ai ferit de rău în lume
Și mi-ai spus doar lucruri bune,
M-ai crescut, m-ai educat
Să fiu om de cinste-n sat,
33
Și cu mama la un loc
Ziceți-mi să am noroc,
Ceasul de căsătorie
Să-mi fie cu bucurie.
Și acum îmi iau rămas bun
De la frați, de la surori
De la gradina cu flori,
De la veri și verișoare,
De la vecini, de la vecine,
De la unchi, de la mătuși
Care stați pe lângă uși
Și de la scumpi bunici
Care stați cu mine aici
Vă dau caldă-mbrățișare
Și câte-o sărutare
Și sunt bucuros ṣi eu
Că v-a ținut Dumnezeu
Că trăiți și-ați apucat
Ziua când m-am cununat
Pentru a voastra bunatate
Domnul să vă dea sănătate,
34
Și vă dorește nepotul
Să vedeți și strănepotul.
Să trăiască nașul mare
Cu soția dumisale
Să trăiți toți aștialalți
Dumneavoastră, iubiți frați
Care sunteți adunați
Și cu dragoste aleasă
Ați venit la astă casă
Cu drag și cu bucurie
Să luăm parte la această căsătorie
Să zicem cu toții la un loc
Dumnezeu sa-i dea noroc.
Ce mai zice tânărul nostru împărat
Că mai are câteva moment de feciorie
Și intră în rândul bărbaților
Iar el zice asa prin gura mea:
Frunză verde de bujor
Bine mi-a fost mie fecior
Tăt am vru să nu mă-nsor.
Puneam clopu pe ureche
35
Și mergeam seara la fete
Tăt cântând și fluierând
Și din degete pocnind
Iar mandrel când mauzeau
Toate la poartă ieșeau
Focu-n vatră ațâțau
Cina pe mas-o puneau
Și pe mine m-așteptau.
Aveam cal de încălecat
Haine mândre de purtat
O căciulă brumărie
Și la guler argintie
Și-un cojoc cusut cu roituri
Și cioareci legați cu boituri
Dar uita-te maicuță bine
Că merg singur de la tine
Iar când oi veni napoi
N-oi fi singur, ce-om fi doi
Să fie noroc în casă
La mine și la mireasă
Și-n casele dumneavoastre
36
Dumnezeu pe toți v-alduiască
Iar la gazdele de joc
Dumnezeu de-iei noroc.
Iară zic prin gura mea
Să mergem cu oaste aleasă
La iubita lui mireasă
Să mergem cu toți voioși
Și să ne întâlnim sănătoși
Și cu flori de busuioc
Domnul să vă dea noroc
Dar înainte de plecare
Să facem o scurtă închinare
Ca și vara când mergi la fân
Zici un Doamne ajută-n gand,
Dar când mergi pe-o așa cale
Care capăt nu mai are.
Iar acuma socru mare
Pune palincă-n pahare
Și ne dă la fiecare
Pune pălincă aleasă
Și ne poftește la masă
37
Pune pălincă de prună
Să fim toți cu voie buna
CEREREA MIRESEI
Cinstită și onorată adunare
Vă rog puțină ascultare
Și la a mele cuvinte
Care în carte nu sunt scrise
Dar trebuiesc astăzi zise:
Iubiți părinți, iată vremea a sosit
Ca la un pom mândru, înflorit,
Care primăvara înflorește
Pana toamna ofilește
Așa a sosit rândul și la fiica dumneavoastră
Ca să plece de la casa părintească
Cu al ei soț să se unească.
S-a rugat crăiasa mere de mine
Să grăiesc mireasă pentru tine
Și zice așa prin gura mea:
Bate ceasu, bate ceasu
38
Vino maică și mă iartă
Caci trăind cu tine laolaltă
Poate ți-am greșit vreodată,
Dar dacă te-am supărat
N-a fost maică vina mea
C-a fost minte copilăroasă,
Îmi stătea gându la joacă.
Dumneata m-ai ferit
Ca-n foc să nu mă frig
În apă să nu pic
În foc să nu mă ard
În apă să nu cad,
Mi-ai dat tot îndulcitoare
Și m-ai legănat la soare
Din somn noaptea te-am sculat
Tu cu drag m-ai legănat
Dar azi când plec pe astă cale
Eu te rog Să-mi dai iertare
Și o binecuvântare
Ca fericită să-mi fie
A mea căsătorie.
39
Și cu fața înlăcrimată
Mă întorc spre tine tată
Mi-ai fot tata crescător
Și-un părinte iubitor
M-ai ferit de rău în lume
Și mi-ai spus doar lucruri bune.
Mulțumescu-ți cu mult bine
Că m-ai crescut și pe mine
Dar azi când plec pe această cale
Eu te rog sa-mi dai iertare
Pentru vreo suparare.
Și cu maica la un loc
Spuneți-mi să am noroc
Al meu ceas de căsătorie
Să-mi aducă bucurie,
Iubite surori, dragi frați
Verișoare, mătuși, unchi și cumnați
Și voi dragii mei bunici
Care stați cu mine aici
Astăzi să veniți
Mâna ca să-mi dați
40
Cu drag să mă sărutați
Să nu vă mai întristați
Că nu este fiică pe lume
Să nu greșească odată
Numa frunza codrului
Iarba pamântului
Și nisipul crișului.
Voi feciori ce m-ați jucat
Pe la sărbători în sat
Și cu mine în vorbă ați stat
Azi la nuntă v-am chemat
Va cer și vouă iertare
Fiind gata de plecare.
Ie-ți mireasă ziua bună
De la prietena ta bună
De la strugurii din vie
De la scumpa ta fetie
Că binele din fetie,
Nu-i popă să-l poată scrie
Dar binele nevestesc
Ți-l scrie și-un popă sătesc.
41
Iar acum să zicem cu toții
Mândru-i cerul și pământul
Și câte mai sunt într-însul
Mirii noștri să-nflorească
Amândoi să se iubească
Noi mergen la cununie,
Dumnezeu cu noi să fie,
Noi mergem după mireasă,
Dumnezeu cu noi la masă.
Dragii mei, acuma se cuvine
Să facem o scurtă rugăciune
Domnului să ne rugam și noi
Pe drumul ce-l pornim în doi,
Să fie împreună cu noi.
Se rosteṣte rugăciunea Tatăl Nostru.
CERERE DE IERTĂCIUNE A MIRELUI
Onorată adunare și cinstiți nuntași
42
Cu stimă și cu dragoste să ascultăm
Și cu plecăciune să luăm iertaciune
Feciorului acestuia, care i-a venit vremea de căsătorie
Se va lăsa de tatăl său și de mama sa
Și se va lipi de a lui soție, care pe viață să-i fie
Și va fi un singur trup că așa Dumnezeu a vrut
Iar dumneavoastră cinstiți părinți
Cu stimă și cu dragoste să-l ascultați
Că nu-i nimeni pe lumea asta
Ca fii și fiice mari să nu fi greșit
Numai Unul Dumnezeu Sfant nu a greșit
Și bine în lumea asta pe toate le-a rânduit.
Luni a făcut Dumnezeu semn cu mâna
Și s-a făcut lumină
Marți a făcut Dumnezeu Pământul numai cu vântul
Miercuri a făcut Dumnezeu Soarele, Luna
Și stelele pe care le vedem întotdeauna
Joi a făcut Dumnezeu păsările cerului și verdeața câmpului
Vineri a făcut Dumnezeu mările și oceanele
Și toate care sunt într-însele
Sâmbătă a făcut Dumnezeu raiul
43
Și l-a împodobit cu izvoare și ape curgătoare
Iar duminica, a șaptea zi, Dumnezeu se odihni.
Eva cu Adam au greșit
Pentru c-au mâncat dein pomul oprit
Iar Dumnezeu s-a supărat
Pe Diavol L-a blestemat
Și pe șarpe să se târască
Cu pământ să se hrănească
Iară Eva, prin dureri să naști copii
Soața lui Adam să fii.
Iară tu Adame, pământul să-l stăpânești
Hrana să-ți agonistești
Și mergând Adam din viță în viță
Până la a noua sămânță
Și a ajuns la aceste două mladițe
Care acum stau cu capul plecat
Și vă roagă să-i iertați
Căci binecuvântarea părinților
Întărește căsătoria copiilor
Sș trăiască mulți ani fericiți
Binecuvântași de părinți.
44
ORAȚIE ROSTITE DE GRÃITOR LA POARTA MIRESEI
Bună ziua și bine v-am găsit
La acest lucru vestit
Domni, doamne și domnișoare
Bună ziua la toți și la fiecare.
Suntem tare bucuroși
Că v-am găsit așa voioși
Dar vă întreb eu așa
Așteptați pe cineva ?
Că poarta era încuiată
Și pe trei locuri legată
Poate că ne-am rătăcit
Sau drumul n-am nimerit
Că nici mirele nu știe
Unde trebuia să vie
De ma luam după el
Ajungeam la Borozel
Cât o umblat la mireasă
45
Nu l-a prins ziua prin casă
Dară eu am mai umblat
La dumneavoastră prin sat
Și am aflat că la astă casă
Tre să fie a lui mireasă.
M-am uitat de socrii mici
Dar nu i-am văzut p-aici
Cred că-s undeva prin casă
Și ne pregătesc vreo masă
Cu ceva mâncare aleasă
Și un vin de tămâioasă.
Hai afară socru mic
Ca să vezi câți am venit
Nu știu câți mai sunt prin casă
Care-or sta lângă mireasă,
Adă pălinca de pruni
Și un vin de ultuani
Pune totul în pahare
Și ne dă la fiecare
Și-apoi după ce-am ciocnit
Î-ți spunem noi de ce am venit.
46
Mirele m-a pus pe mine
Că eu îl cunosc mai bine:
Dragii mei și scumpii mei
În Scriptură, la Matei
La capitolul 5 cu 3
Scrie clar, cât va fi soare
Bărbatul să se însoare
Și să-și ieie o soție
Care numa a lui să fie.
Frunză verde foaie creață
De la patru azi-dimineață
S-a trezit mirele drag
Și-a ieșit până în prag,
Cu apă rece de izvor
S-a spălat pe obrăjor
S-a uitat în jurul lui
Și s-a rugat Domnului:
Doamne, astăzi eu ma duc
Pe mireasă s-o aduc
Fă să nu îmi fie greu
Să fie pe placul meu
47
Chiar dac-o fi mai săracă
Dar să fie așa să-mi placă,
Nu-mi trebuie bogăție
Doar să-mi fie a mea soție.
Acuma te las un pic
Și mă iau de socru mic
Văd că nu ne-ai mai adus
Toate câte ți-am fost spus
Acuma ori nu vrei să dai
Sau poate că nu mai ai
Dară noi oricum nu bem
Numa am vrut ca să vedem
Dar după cum merge treaba
Cred că am venit degeaba
Dar mirele mi-a zis mie
Că i-ai promis bogăție
Că-i dai vacă, că-i dai boi
Douăzecișicinci de oi
Ceva bani și-un loc de casă
Și-i mai dai iarbă de coasă.
Acuma nu știu, ai nu ai
48
Dar ceva trebuie să-i dai
Era bine ce-ai promis
Undeva să fie scris
Cu martori și cu dreptate
Că dacă nu , sănătate.
Dar la mire nu îi pasă
Îi trebuie a lui mireasă
Nu-i trebuie bogăție
Ci să fie a lui soție.
Mireasă, dragă mireasă
Să te gheți că pleci din casă
Că noi am venit după tine
Cu dacii, cu mașini straine
Și la mașini cu panglici
Toți să știe că te ducem de aici
Te-om duce în casă străină
Nu știu cine ți-a da milă
Că mila de la bărbat
Îi ca umbta de nuc uscat
Apoi mireasă, măria ta
Să-mi răspunzi cu da ori ba
49
Albul ce l-ai îmbrăcat
Cununa ce-ai pus pe cap
Le-ai pus tu cu dragostea
Ori te-a silit cineva?
Știi ce faci, a bună seamă
Dai cununa pe năframă ?
Mireasă din doi părinți
Ce gândești de te măriți
De-ai știi cum îi măritată
Șidea-oai la mă-ta fată,
De-ai știi cum îi cu bărbat
N-ai grăbi la măritat
Că bărbatu nu ții frate
Să gândești că nu te-a bate
Și nici mă-sa nu ții soră
Să gândești că nu-l îndeamnă
Să-ți mai tragă câte-o palmă
La mama ai dormit pe țol
Și te-ai trezit târzior
La bărbat îi dormi pe brață
Și te-i trezii dimineață
50
Că bărbatu-i mare câine
Orice faci, nimic nu-i bine
La bărbat greșești o dată
Nici te uită, nici te iartă
La părinți greșești o mie
Tăt ești prunc de ominie
Apoi fie Domnul lăudat
Ce-am cotat, noi am aflat
Drumu nostru îi smălțit
Ce-am gândit, am dobândit
Dar acum dragă mireasă
Cheamă-ne pe toți în casă
Că mirele îi fericit
Pentru că te-o întâlnit
O așa fată frumoasă
Nu găsești la orice casă
Și frumoasă și cu zestre
Că-n puține locuri este
Harnică și gospodină
Și în casă și-n grădină
Mulțumim celor din casă
51
C-au ascultat urarea noastră
Mulțumim celor din sat
Pentru că ne-au ascultat.
Acestea ne sunt tradiṭiile, acestea ne sunt obiceiurile lăsate de moṣii noṣtri, de aceea
trebuie să mulṭumim că ne-am născut ,,pe un picior de plai, pe-o gură de rai’’, cu o ,, ladă de
zestre’’ plină de comori inestimabile, ce ne definesc ca popor unic, statornic şi nemuritor.
Românii au parte de tradiţii şi obiceiuri deosebite care prin originalitate şi caracteristici specifice,
leagă vechile timpuri de cele noi. Cultura populară reprezintă astfel o uriaşă punte de legătură
între noi, cei de azi şi, toţi cei care ne-au precedat. Ea, cultura populară, e cel mai simplu şi mai
impresionant cult al strămoşilor, e dialogul perpetuu între generaţiile noastre şi toate generaţiile
care dorm în pulberea pământului. Să nu ne vindem glia stramoṣească, vatra pe care au născut
toate mamele noastre, să nu uităm că veṣnicia s-a născut la sat acolo unde ne întoarcem din ce în
ce mai rar, vinovaṭi parcă ṣi înstrăinaṭi...Să nu uităm că neamul, datina ṣi portul ne sunt lumina
ṣi întunericul, bogăṭia ṣi sărăcia noastră de spirit,cărarea spre piscuri însorite ṣi drumul spre
beznele adâncurilor.
52