ALM N AH YL LITER A R

'ZjânătuL m ina. 0 .tădinnxul.de Victor Felea de Aurel Râu

1 3 0 d t a n i cLda n a ş ta ta . rn.au- Lui ţm et u n O l. d . O lxeraiou-

<Ţ)&i\ubi m a ţta ie ăpovestire de Vasile Căbulea

(pt marginea unii tdiiit emiliadin. op.tr a tu i Q to r g t Poştuca

de Dumitru Drumaru fP m b b u n d t m iL eii Li.te.fart

în. d im iţL a le ru io rd o r d u ftn ide Dan C osta

O /a l t P a t tu m u lu lu i ţu. i££na 'D taim iui r(ta.\uynai din. QUiţ.

de loan Brad ţi Petre Stroia Qamă. Sovietic, QlvU. şi O/Miintarii

REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R.P.RFILIALA CLUJ

A L M A N A H U L L I T E R A RREVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ

C U P R I N D E

VERSURI şi PROZĂ

T Â N Ă R U L M IN E R de Victor Fe l e a . . — . . 3G R Ă D IN A R U L d-* Aur e l R ă u . . . . . 30C ÂN TEC P E \T R U P A T R IE , S IR E N A , ÎN C E P E ŞCOALA de Cor ne l i a S ă lă ja n 38C A LE A F E R A TĂ , F E R IC E -I P O E TU L de N. A N ecrasov . . . . . . HP O V E STE MOŢEASCĂ, poves'iro d» V asile C ă b u l e a ........................................... 46VADU-M ORU, n u v e lă do K ovâcs B alm t ........................................ . 60

CRONICA

P E M A R G IN E A U N E I E D I Ţ I I C R IT IC E D IN O PERA L U I GEORGE COSBUC de D u m itruD ru raaru . . . . 81

M A I MULT A P R IN C IP IA L IT A T E IN M UNCA R E D A C ŢIO N A L Ă A R E V IS T E I U TU N K . 89P R O B L E M E L E C R IT IC II L IT E R A R E I N D ISC U ŢIA S C R IIT O R IL O R C LU JE N I de D an C osta 94

CARNET SOVIETIC

D E S P R E OĂNTECUL P O P U LA R d e L au ren ţiu T u d o r .......................................................................... 106

NOTE Şl COMENTARII

D ’Â L E C A R N A V A L U LU I P E SC E N A T E A T R U L U I N A Ţ IO N A L D IN CLUJ (Toan B rad şi P e tre S tro ia). — R O M A N C IE R I IN S P R IJ IN U L P O V E S T IR II (Z orina M ocanu). — SPE C TA­CO LELE A N SA M B L L L U I DE S T A T D E D A N SU R I P O P U LA R E A I U R . S. S , CONDUS D E 1GOR M O ISE E V (L V ălcanu). — P A G IN I D IN E R O IC A E P O P E E A P A R T IZ A N IL O R SO V IE T IC I (I. S tan) . . 110

Victor Felea

T Â N Ă R U L MINER

Frumoşi-s munţii toamna către seară în roşu-aprins şi verde’ntunecos.De ţi-au fost dragi, oriunde-ai fi prin ţară la ei te’ nt or ci, de-ar fi să mergi pe fos chiar zjle’n şir; te chiatnâ doru( ca apa de izvor pe-o zi cu soare.Aşa s’a întâmplat şi cu feciorul Măriei, văduva cu fete mărişoare; de când lăsat-a haina de soldat, preducat spre casă trenul C-a purtat.

Ducând pe umăr cufăru-i de lemn Barhu Vasile prin pârâu se sue.De ar putea spre casă face semn. . .Dar ca să-l vadă, nimeni, nimeni nu e Al apei murmur\ viu îl însoţeşte, ca vinul tare-i aerul de munte; ce mici şi vechi sunt toate — se gândeşte şi totuşi vremea vreau s’o mai înfrunte. Dar nu mai este mult, viteaz soldat, şi totul, şi pe-aici >va fi schimbat.

Căsuţa cu şindrilă înegritămai mică-i pare după-atâta vreme.Deschide uşa. Maica lui iubitănici n’are glas cu care să mi-l cheme.Voichiţa, sora-i mare, îl priveştecu ochh-i negri, blânzi, ca pe-o minune,doar Veronica, mică şi sglobie,tot caută prin cufăr şi tot spune:— Nu ne-ai adus nimic, bade Vasile?— Taci, fată, bme c’a venit cu zile.

Schimbate-i par acuma toate’n casă • masa-i prea mică, laviţa la fel; din colţ privea icoana afumată, nici patul strâmt nu pare pentru el.Tare căzut acum dm altă lume unde ,ca\i basm, e loc destul, lumină, iotu-i mărunt şi nevo.aş ■— s’ar spune Dar pentru asia cine e de vină?De când a fost mereu prin ţardntreagă,

. ce multe lucniri ştie sa’nţeleagă.

A învăţat el multe în armată, dai; asta nu e tot ce-a dobândit: în inimă i s'a aprins dorinţa să-şi schimbe viaţa, traiul liniştit.— Când rrfoi întoarce, îşi spunea întruna, o să lucrez cât zece fraţi voinici Vedea: tovarăşi dragi, echipa lui,şi câte s’or mai întâmpla pe aici Şi lată-acum ce-aproape e de toţi:„Să te vedem, bâete, ce-o să poţi“ .

/*

Bătrâna mamă îl privea cu drag, să-şi vadă fhd nu se sătura.— Cum te-ai schimbat, copile. Eşti bărbat. Şi alte vorbe’ncst tot murmura.Da, e .voinic Vasii3, trunchiul• drept, nas vultw esc, privirea îndrăsneaţă şi vorba lui parcă-i mai împlinită aşa cum trebue să fidn viaţă; acest urmaş al moţilor pribegi vorbeşte-acum adesea ore’ntregi.

'£ bine-aici lângă copilărie unde pe toate pe de rost le ştii, dar vezi: durerde de altădată e timpul să le schimbi în bucurii.Te-aşteaptă munca, lupta furtunoasă,

.şi multe o să-ţi pară de neînfrânt,

.dar nu eşti singur să te lupţi cu toate, tovarăşi bum aici la mină sânt.„Să ştii în primul rând să fu viteaz", acuzi o şoaptă-a gândidui tău treaz.

*

4

In jurul mesei pace se aşează Hrăneşte-ţi,' mamă, fiul, • că-i flămând şi-i ostenit că vine de depaHe In mină va intra curând, curând . .— Pe-aicea ce s’aude, pe la mină?— Apoi, le trebue mineri — da-i sfadă, că prea puţini sd’ncu.metă să vină;ei zic., să mai aştepte, să mai vadă..Is vremurile gre’e, ţine samă. .Îngrijorat el o privi pe mamă.

De cine să ţiu seamă, mPnţeleg Astea sunt vorbe rsls, scornituri. S’dntunecat la faţă dintr’odată cum Î11 amurg se’ntunecă păduri Pe chipul mamei, aspru şi închis, a tinereţii îndrăsneaîă-i stinsă— Nu e petrol, nici lemne nu avem, spuse cu vocea slabă şi învinsă.— Şi nici cartelă nu ne-o dat, nimica, s’amestecai’ncmdată, Veronica

La grea’ncercare e supus Vasile.Sunt midie ddndreptat aicea sus De-o vorhâ ce le-a spusro locţiitorul când, au plecat, am'inte şi-a adus— Să-t lămuriţi pe oamenii din sat, duşmanul multe svanun ştie scoate; sunt greutăţi şi lipsuri, dar să ştiţi, -noi - rând pe rând le vom învinge toate. „Aşa-i“ — gândi, apoi ieşi dm casă în noaptea rece, vie, luminoasă

a

Se bucură de noaptea linişiită; prieten bun, găsit pe neaşteptate Se aşeză pe-o scândură strivită şi se gândi la cele întâmplate şi chibzui ca un soldat, vezi bine, şi iarăşi îl văzu pe locţiitor •— Să ştii, Vacile, că în munţi la tine nu merge treaba chiar aşa uşor.Tu caută-i pe comunişti, să-ţi spună ce-i de făcut Numai cu ei te-adună.

Pe locţiitor l-a îndrăgit de mult, îl lăudase-ades Idnvăţătură,

5

îi vede trupul mare, chipul drept şi zâmbetul blajin pe aspra-i gură.Odată la manevre, mir''o zi, o temă grea de hcptdţ i s'a dat.El a ştiut s’o ducă pârtia capăt, destoinic, iute. L-au felicitat.Locţntoru-i zise-atunci îndată— Rămâi cu noi, aicea în ai mată.

Insă prea idfagi i-s munţii; vrea să fie ac ol o*n satul hui un bun miner.Şi adesea locţiitoru-i zice’n glumă.—- Doar rto să faci tu gaură în cer!Şi râde şi-l întreabă de viaţa pe care-a dus-o’n munţii depărtaţi; şi când vorbeşte pare că-i un frate, un frate bun aici printre soldaţi.Iar când s'au despărţit, i-a spus. — Să-mi scrii, e bun prietenul la greu, să ştii

Cum 'sta în \noaptea răcoroasă, plină de-aromele de ierburi şi răşină, se liniştiră gândurile-i grele sub cerul "’nalt, împodobit cu stele.Şi se uită spre munţii lui, departe, întunecaţi şi plini de măreţie; acolo'n besna lor necercetată s'1 ascund comori uitate de-o vecie Le-om scoate noi de-acolo, negreşit, să-i răzbunăm pe cei ce-au suferit

O, toamna rece, Munţii Apuseni i-rtncins demult cu roşul ei pieptar,Vasile Barbu azi lucrea'ză'n mină, acolo jos la plumb, vagonetar.Cu masca pe obraz, în praful negru,— alături sună greu perforatorul — el svârlrtntrunrtn chiblă minereu;se urcă plumbul sus, s mare sporul, că-i tânăr bun, vagonetar voinic şi rminca-i rtar schimba-o tcu nimic

Aici, sub strat adânc, lucrează tovarăşul Crişan, miner bătrân, şi Cutea Nicolae îl ajută,

6

insă 'nici Cuc nu stă cu mândn sân, cPncarcă minereul cu Vasile,■prieteni amândoi de multe zile; ei gândurile-şi spun, când merg spre casă, visând pe-aici o viaţă mai frumoasă.Vasile Barbdncarcă minereu, apoi împinge vagonetul greu.

Departe jos, 'ca'ntdo căldare-adăncă, e sumbru locul şi vueşte greu, când bubue de zor perforatorul parcă sunt mugete prelungi de smeu.Prin ceaţă neagră lucră-aici minerii, de pe sub măşti le vezi doar ochii vii, iar lămpile cu flăcări tremurate aruncă umbre lungi prin galerii.Dar şi aici în adâncimi de mină pătrunde 'viaţa cu a ei lumină.

Nu-i greu să mergi pe căi bătătorite de mii de paşi ce-au fost -naintea ta, asta-i ştiut; şi-al nostru tânăr, şi el la fel de bine asta o ştia;— „Nu-i lucru bun. Predncet gospddărim, parcă am fi în mină bo'erească";aşa gândea mereu şi ar fi vrutcât zeci de mâini deodată, să muncească— „E tânăr încâ“, îşi zicea Crişan,„s'o potoli şi el peste vreun an-“S’a stins deodată tunetul sub boltă— Ei, dar fi rea acum căteo ţigară, zise Crişan, ştergăndu-se pe frunte, la, stai, Vasile, că nu-i fcc în ţară,o dăm noi gata porţia de azi; zâmbi bătrânul slobozind un fum, apoi se aşeză''şi ochii lui îşi căutau către Vasile drum. -— De stat, vom sta, nu-i mult de încărcat, rosti Vasile, aspru şPncruntat.

s— Dar cât ai vrea să fie, spune, cât?Noi scoatem plumb atâta cât se cere, ni-i asta datoria şi ne-o facemşi nu umblăm sd'ngrămădim avere.Apoi oftă; pe faţa lui sbârcită treceau în grabă umbre' şi lumini:

— Hei, \de-am avea noi altfel de unelte n'am mai munci ca -pentru cei străini; am da mai multe norme-, măi băete, că doar bărbaţi săntem, nu fete.

—• Şi zici: davem unelte. . . Astea ce-s? Dece lucrăm doar dun perforator?Şi-apoi sunt şi metode mult mai bune, dar mai există încă unii ce nu vor. ..Aşa vorbi Vasile; ar fi vrut ca tuturor să-şi spună frământarea, căci gânduri multdbi el s'au adunat ca norii toamnei ce îngroapă zarea.Pe faţa lui cu nasul vulturesc doi ochi cu îndrăsneală strălucesc

3

Aşa intră de-abineled’n viaţă eroul nostru, fără multă grabă, dar totuşi ca un arc întins, de luptă gata, bucuros la treabă; şi ca din întâmplare, într’o zi, pe Ana lui Crişan o întâlni, mlădie ca nuiaua de-alun şi ochii ei, ce pot să vă mai spun, mai negri cdntunerecul dm mină, dar plini de veselie şi lumină.Am stat dumineca pe bancă'’n parc,(aici se întâlnesc de obicei toţi tinerii din sat şi stau de vorba), şi el i-a spus cuvinte cu temei, apoi a întrebat-o ce lucrează.Primi răspunsid: face de mâncare, hrăneşte vaca, mătură şi spală şi-i e urât pe deal, departe tare— Aş vrea sa’nvăţ şi eu o meserie, dar tata: ■—• fată, cine să te ţie?Prumoasă-i fata lui Crişan minerul, . însă bătrâmi-i paznic gr. f uliu: mereu o ţine să-i lucreze'n casă - şi-o dăscăleşte, după câte ştiu.Vasile, când o vede de departe simte cum trec prin inimă-i fiori; dar cât de rar coboară ea în sat,

8

cum trec -pe drum străinii călători.Dar cine poate dorul să-şi alunge?Ca un cuţit ascuns el te străpunge.

Şi iată că dm nou se întâlniră în zi de iarnă cu luciri de-argint şi văzut din jelui cum vorbiră că sendrăgesc, că ocini lor nu mint. Nimic de asta nii-şi spuneau anume, dar cum lucea zăpada viu pe brazi, li se părea pădurea o minune, şi totul era altfel, altfel azi.Ei ar fi vrut să fie nesfârşită pădmea dragă, de zăpezi albită.

Mai mult tăcuţi au mers pârPla cărarea ce le desparte calea către casă, când s’au oprit el o privi 5ndelung şi o văzu cât este de frumoasă Apoi Put inse mâna: mergi cu bine!La U. T. M. voi spune păsul tău, iar cu bătrânul voi vorbi chiar mâine, şi l-oi convinge, nu-i aşa de greu.Dar nu uita mei astWnvăţătură: şi repede o sărută pe gură

4

E în Decembre, cu zăpadă multă, Deschisă-i şcoala ds calificare Vasile Barbu cel dmtăi s’dnscris şi-a început -să’nveţe, dar se pare că nu-i nimic aşa uşor cum crezi: la început, părea că s’a închis în faţa lui o poartă neumblată, apoi, dm nou încet ea s'a deschis; acasă lângă lampă, învăţând, a preţuit al cărţilor cuvânt.

lată-l la masă. Despre roci şi ere a învăţat; acum ia altă carte, cartea ce-i dă credinţă şi putere, pe care-ar vrea în mimă .Po poarte: Istoria celui dintâi Partid al omului, Partid nemuritor, care în faţa minţii lui uim.te' i-arată drumul larg spre viitor.

9

Şi parcurgând Istoria întreagă i se făcu şi munca lui mai dragă.

De multe seri învaţă el întruna, căci nu-i uşor acum miner să fii şi încă im miner din cei de frunte, dând ţării tot mai multe bogăţii.Acasă, la măsuţa din odae stă aplecat pe carte şi citeşte; alături şi surorile învaţă, numai măicuţifncet mai roboteşte Cu câtă grifă umblă azi Maria, de parcă-şi ocroteşte bucuria.

„Ia, uite-i cum învaţă, dragii mei.Lasâ-i sa’nveţe ca să ştie carte“ ,•aşa se depăna prin minte gândul:„numai aşa ajungi acum departe“ .„Ei, nu trăieşte tatăl lor — săracul — s’ar bucura şi el sâ-i vadă mari, să-i vadă cum s'aplecă peste carte şi se trudesc s*ajungă cărturari“ .Şi mâiniis-i uscate de bătrână, torc firul alb din caerul de lână.

—- Vasile, s-pune-mi ce-i stahanovist? Deodată Veronica îl întreabă:•el îşi întoarce liniştit privirea şi-i vede feţişoara gravă:— Stahanovist e, cum să-ţi spun mai bine, un muncitor ce’nvaţă mult, mereu ■—— Atunci e, bade, unul ca şi tine?— Nu, eu simt la început. Şi încă-i greu StahanovisUd însă, surioară,nu merge'ţicet la pas cu noi, ci zboară.

Metode noi găseşte şi deaceea puterile-i deodată se’nzecssc.— „Oameni de-aceştia trebui-ne-ar nouâ“— Da, mamă; iată-i, se ivesc, scrie de ei şi-aicea în gazetă, şi-i arătă bătrânei un ziar. învaţă, măi copile, cât de multeca traiul tău să nu-ţi mai fie-amar.Destul ne-o fost, bătrânului şi mie, dam dus viaţa greu, în sărăcie.

10

Şi multe seri de iarnă-au mai trecut ■peste tăcerea satului de munte.Din adâncimea minei şi dtn cărţi spre viitor îşi pregăteşte punte îşi amintea mereu cu bucurie, de locţiitor, de vremea dm armată; de multă vreme se gândea să-i scrie, dar tot mai amâna pe altădată.I se părea că_a lucrat puim, i ăvaşul lui vom să fie plin.

5

Se întorceau spre casă dela mină Cuc şi Vasde; amândoi tăceau.Cuc se gândea la mândra dela moară, noui gânduri pe Vasils-l frământau Se -tot grăbea, nu mai avea răbdare, o carte nouă-acasă-l aştepta; m cartea aceea cu coperţl albastre despre-o metodă noua se vorbea •— „Poate vom folosi-o chiar aici“ şi îşi mări în grabă paşii mici.S ’au despărţit, iar Cuc vagonetarul se- îndreptă spre Mărioara lui, şi ochn-i negri care or au astâmpâi nu se opreau asupra nimănui. Vasile-aţmise repede acasă, mancă ceva, apoi citi întruna până când noaptea i-a răzbit pe toţi şi rece strălucea în ceruri lima.— „Cu-aşa metodă r?om lucraşi zadar, chiar nîâme-o să mă duc la secretar “A 'doua zi când au ieşit din mină l-a căutat pe Creţii, secretarul;— Tovarăşe, aş vrea să stăm de vorbă şi ochii-i străluceau aprins, ca farul. Acolo'ntr’wi birou mai liniştiti-a tpus Vasile tot ce-avea de spus Şi secretarul asculta cu grifă, dar uneori părea ps gânduri dus:„Ei, îl văzuşi, a şi pornit la treabă Şi totul cât mai repede, în grabă“ . ..

Şi-am zâmbet se ivi pe lângă ochi:— Dar şezi, Vasile. Umbli multişor.

11

Nu-i rău cum zici. Ba chiar socot câ-i i-om da noi cu metoda asta zor O să le spun şi celorlalţi tovarăşi, cu inginerul să vorbeşti chiar tu.Poate că'ncepem să mişcăm -puţin.. .Şi mâna peste faţă şi-o trecu.— O să-i trezim de-acxma, negreşit, rosti Vasile mai însufleţit

E gata schimbul; negrii ies minerii cu luminiţa lămpilor aprinsă— Tovarăşe Crisan, să-i spui şi Ariei, să vină pe la şapte la şedinţă.— Dar ce să cate acolo^ntre feciori? sări Crişan; ea are lucnCn casă Degeaba vrei Vasile să-l îndupleci, bătrânul una ştie,- nu se lasă.Dar va veni, minerule, o zi - când fata-ţi bună te va părăsi.Ea va pleca atuncea să-şi găsească un trai mai vu, o viaţă fer cită, o viaţă pentru tinerii ’ndrăsneţi, din munca şi avântul lor hrănită Va învăţa să ţeasă pânza fină ori, ca în basme ea va stăpâni' maşini de-oţel cu laba uriaşă pe care singură le va struni.Citeşti îi ochii ei dorinţa vie să umble, să înveţe şi să ştie.O lasă, deci, pe fată la şedinţă, minemle cu chip brăzdat de am, căci viaţa nouă, nu spre suferinţa o pregătim; din munte, bolovani tu nu scoţi pentru Romulus Boilă, ci pentru ca de-acum să nu mai fie o muncă aspră şi făcutăbi silă; şi mâna ta, minerule, o ştie, dar ai rămas cu gândul înapoi la vremea de năpastă şi nevoi

bine

In altă zi acolo jos în mină Vasile-i spuse iarăşi lui Crişan:

— ide-om merge-aşa încet cu să-pătura n'om da noi minereul pentru plan!Crişan nu i-a răspuns, ci tot mai tare lăsă perforatorul să vuiascăşi se gândea: „o ţi având dreptate” , dar el mi-i om uşor să se clintească.Şi nici Vasile, nu se dă bătut şi-aduce vorba iar deld’nceput— Cum să luăm metoda asta nouă când noi doar c’un perforator lucrăm? Când vom începe treaba, dintr’odată mai mult ca alţii trebue să dăm.Aşa vorbea din când în când Vasile, părea că nici nu-l vede pe bătrân, dar el ştia că vorba nu se pierde, că toate'n gândul lui Crişan rămân.Aşa; încet, cu trudă şi răbdare, sădeşte’n alţii gândul lui cel mare.

Lucru-i sfârşit. Iau lămpile minerii şi se îndreap'tă’ncet către ieşire;— Că n’ar fi rău cum spui tu, măi Vasde, zise Crişan, cel arţăgos la fire.Dar n’om putea noi singuri face treabă. . .— Sigur că nu — se repezi Vasde,'dar cineva tot e dator să’nceapă.Propune dumneata In aste zde ~ avem şedinţă cu minerii toţi:să te vedem atuncea cam ce poţi.

Mergând spre' sat, se bucură Vasde:„O să se scoale moşul la şedinţă: perforatoare, două — să lucreze, că dăm mai mult şi e de trebuinţă “ Deodată s’auzi strigat dm urmă, venea spre el vagonetarul Cuc, un tânăr cu mustaţa subţirică şi ochi ce’n toate părţde se duc.— Unde alergi aşa ca dus de vânt?— Mă duce dorul — zise Cuc, glumind.Şi se ivi pe faţa lui vioaieun zâmbet viu, viclean si vinovat.y— Te ţii mereu după muieri, băete, se pare că de tot te-au fermecat.

13

Cum ieşi dm mină, fuga după fustă, pe la şedinţe mc mai poţi să vii; te-a răsucit de tot şi încă cine?Urâta lui Butuc, — de ea te ţii.— Aşa-i, urâtă. Insă, iute, foc,de-o strângi în braţe ik’o mai laşi deloc.

— La ea mergeai? îl întrebă Vasile.— La ea, că unde să mă duc?— Aluncea hai cu mme la şedinţă.Tâcu’-ndelung vagonetarul Cuc.Apoi se’ntoarse: — Haida, viu cu tme, să mă aştepte şi ea, de i-s drag.Mereu îmi spune- — Nu te duce, bade, lasă-i pe ei . şi mă opreşte’n prag Or mai vorbi şi fără tine — zice, şi-apoi nu vreau ca dragostea să-mi strice.

—• Iar tu te laşi înduplecat uşor; se bucură Butuc, morarul gras; îi spune fetei: ■—- ţine-l binişor, îi bun şi ăstăn vremile de azi.Tăcu Vasile Cuc tăcea şi el.Un vânt gemea prin crengile uscate, şi se sbătea împrăştiind zăpadă şi tremura la porţile’ngheţate ^„Nu-i prost, Vasile‘c, se gândeşte Cucr „La Mărioara azi mu mă°mai cţucTf.

8

Ca şi vlăstarul tânăr ce rodeşte sub plinul soare-al verii, . însutit, aşa rodi ideea lui Vasile când rostul ei fu prms şi lămurit.De câte ori se întâlneau minerii în faţa minei, gata de intrare, el le vorbea despre metoda nouă şi le-arăta ce’nsemnătate are.Vorbea cu fiecare dintre ei şpn glas avea putere şi temeiDar nu uşor i-a fost să ducă lupta.— ’ Om mai vedea, rostea şi Irimie şi se grăbea să plece. Iar Onuţîi întorcea răspuns cu viclenie:— Aşa o fi, dar mai învaţă încă

TA

şi-apoi să vii cu noua^nvăţătură; clipea din ochi şi se uita la alţii, şi iar rădea urât cu ştirba-i gură.— Câţi dinţi în gură ai, atâta minte! îi spuse Barbu şi vorbfnamte.

Dar i-a fost dat s'audă şi mai multe. Odată, Chiorean, bărbat frumos, venit aici din fos de pe câmpie, îi spuse acru: ■—• Fără de folos, tot umbli, ne momeşti cu vorba.Nu te-a pus nimeni dascăl peste noi.Eşti un neisprăvit, ne lasWn pace. - Şi-şi strânse ’ndată pumnii amândoi. Fierbea, Vasile. Ce l-ar fi lovit!Dar pâri la urmă.tot sJa stăpânitŞi cei mai mulţi cu care sta de vorba îl ascultau şi-l întrebau apoi:— metoda-i' sovietică, dar oare se potriveşte ea aici la noi?— Noi vrem s’o încercăm, tovarăşi, le răspundea Vasile, răbdător; vezi bine că şi-aici se potriveşte, doar stânca asta-i ca şi stânca lor.Se lumină la chip de bucurie:„încă vreo câţiva ce-o să mă susţie“ .

Când a vorbit apoi cu inginerul, el i-a răspuns: de mult o studiez,'dar nu ştiu dacă roca-i potrivită s’o dărâmăm aşa. Ori tu ce crezi?Insă Vasile se grăbi să'ntrebe:—• Vom reuşi dela’nceput cu ea?— Nici gând1 întâi vreo câteva?ncercări vom face noi şi mu ne-om speria:o scoatem noi la cap, cu siguranţă Şrn glasul lui se desluşea speranţă.— Mi-a spus şi Creţu că te lupţi cdn mină un om doar la perforator să fie.Faci foarte bine; trebuesc convinşi.Numai aşa vom face munca vie.Când vom lucra după, metoda nouă vom pune’n şut două perforatoare.—- Cnşan ne va propune acest lucru chiar în şedinţa noastră viitoare.

— Crişan, bătrânul? Aşa-i, multe poate Cu ăsta noi la capăt o vom scoate.

*

E Creţu, secretarul, lângă troliu, mai repede ca alţii intrdn mină.Aicea lângă el se cască, negru, adâncul puţ, cu scara lui puţină.Când îl priveşti, stă parcă să tdnghitâ, un vuet surd s’aude, ca de mare când bate n ţărm, dar do zăreşti de stânci; Coboară-aici minerii la intrare.— Noroc! le spune Creţu şi-i întreabă:— Ei, o să facem azi mai multă treabă?

Aşa priveşte el pe fiecarecând intia’n puţ, mergând spre galerii,şi toţi i-s dragi; cum oare să nu-ţi fie,Când viaţa lor, ca pe a ta, o ştii?Şi gândid tău cu ei se duce’n mină, în inimă cu grija lor trăieşti; iar minereul care urca’ntruna cu bucuria ta îl însoţeşti.In orice clipă tu îi vezi mereu în lupta lor cu negrul minereu

II vezi adesea pe Crişan bătrânul, aprins cu vorbă, dar la fire, drept, şi pe Onuţ, neîncrezător, viclean, dar care. muncii grele ţine p'.ept; pe Cuc şi braţu-i sprinten, ochii vii şi pe Vasde, veşnic frământat; de toţi te leagă munca ta şi grifa de traiul lor mai bun, mai luminat. ,Aici lucrezi, veghind lângă maşină, şi-i ştii pe top care coboară'ti mină.Şi iată vine şi Vasde Barbu.— Noroc, Vasde. Iar eşti încruntat.Ce-i fi având? zise privind obrazul vagonetarului. Cu cine te-ai certat?— Cu nimeni. Mă gândeam cum o să fac.. Metoda asta nouă. . . uite, vezi,mulţi nu prea cred dar fi de vreun folos.O să priceapă iute, tu ce crezi?— Când vor vedea cum sparge minereul or înţelege. Până-atunci e greul.

11 urmări apoi ou drag, cum piere în puţul negru, 'lacom şi afund.— E tânăr, dar Va f i . miner de frunte, puteri destule’n pieptul'lui s'ascitnd Iar Oreţu se întoarse spre maşinăs'o ungă cu idei, s'o meşterească şi îl văzu pe Maca vei că-î gata cu braţăle 'fui grelje s'o pornească — „Avea dreptate Trebue văzut ce-i cu metoda, ce s'ă mai făout“

9

E unul, Bohmdul, oaie lucreazăaicea sus, şi'mpinge vagdnete,e-un slăbănog parcă mâncat de boalăcu hi\ale lungi şi cu mişcări încetePriveşte' lumea, iscodmd înirunacu ochii răi şi roşu ca de plânsşi.de-l hitrebi' — Ce-i, Bolunduţ cu tme?— Ia, mă trudesc — zice ou glasul stâns. Insă cu truda nu Se prea omoară,căci tot ce face, face îritr’o doară

Şi-i place mult rachiul cel mai taie ce-l arde ca o fUtcără'n gâtlej, şi poartă vorbe-ascunse \despre oameni şi câtid le 'leagă, nu le mai deslegi Slujea pe ■vremuri la Butuc în casă, mai 1trece el şi-acum pe la morar şi-i spume ce se'ntâmplă pe la mină şi nu lucrează omul în zădar Cât e-un rachiu şPn blid o zeamă caldă tot trupul lung în fierbinţeli i-l scaldă0Ntci lui Vasile nu-i prea place omid, l'-a tot văzut cum umblă şi pândeşte. Mereu şi-a zis• — Aşa.i-o fi privirea, ori \dmcul ştie ce mat plănueşte.Dar bitr'o zi cMd au ieşit din mină, el Sta 'de vorbă'n şoaptă 'cu Crişan Simţi Vasile câtid plecă bătrânul şi l-a |ajuns la „ lazul lui Costan“Nici mi-l privi Crişan — şi supărat— Ce ăi eu fata? — zise'niimecat.Şi-i povesti \cu glas ap uns şi tare Că-i singura lui fată şi n'o lasă.

A lm a n a h u l l i t e r a i 2 — 1951

17

— Vreţi s'o trimiteţi la omş să'nveţe?Dar mie cine să-mi gnjeasca’n casă?— Nici la şedinţă fi1 o mai las, m’auzi? voi aţi frostit-o să înveţe carte....Şi a tăcut. Vasile sta uimit şi nici 'nu mai ştia cum să se poarte „Eu sunt 'de vină, — ce să mă mai cruţ, — am aşteptat să-i spună Bolimduţ".

E mânios bătrânul, foc şi pară, nu i se pare lui pe înţeles să-i place fata. Ce-o să- facă ea aşa străină î>n oraş, la şes?Şi-apoi, acasă: maică-sa-i bătrână, de-abia se ţme — biata — pe picioare.Cine să mulgă vaca, să-i dea fân, şi cine-să mai facă de mâncare?Şi gânduri fără şir îi trec prin minte, dar îşi grăbeşte pasul înainte.

— Tovarăşe Crişan, nu ţine seamă de ce spun linii şi-alţii despre fată.Ea va lucra la noi la U T M.,şi pentru asta îi vom da şi plată.Se potoli Crişan' şi zise: — Bine! dar se grăbi să plece către sat.Vasile o pornise pe-o potecă

, cu chipul abătut şîngândurat.„Dece i-am spus, aşa cu 'sânge rece, bătrânului că fata n'o să-i plece“ ?

10

Şt.ui şi Bokmduţ • ce se petrece acolo pe la mină, zi şi noapte, şi glasul hui, duhnind a băutură, lângă Butuc se deslega în şoapte.Aşalntr'o zi, morarului îi spuse - cu o metodă nouă se socotf şi dac’or isbuti cu ea degrabă, să vezi atuncea, dracii, cât mai scot1 Se încruntă Butuc şi gânduri rele îl năpădiră, lacome şi grele.

— Tu vezi ce fac pe-acolo — şi-mi mai spune. Aşa grăi, şi Bolunduţ se duse.Butuc avea destui prieteni vechi

18'

şi-acestora, tot ce ştia, le spuse Un fost notar, pensionat acum, cu chip osos, prelung şi’ngălbenit, şi altul, gras, fost ttaficant.de aur, ac?n cooperativă oploşit.■— Vezi, măi Butuc, să-i mat- oprim pe loc, a "zis cel gras, cu cisme şi cojoc.

-Nu-i place lui Butuc să aibă şefi,(însă mei singur nu poţi face multe') de-aceea mormăi: — Le tai eu firul; şi amândoi tăcură să-l asculte.'Şi-au vorbit aşa mai multe ceasuri ca nişte buni vecini la sărbăto/i; tăceau ades şi uneori căscau, şi se plângeau de junghiuri, uneori.De ne-ar vedea chiar Creţu, secretarul, dar şti ce potrivim, grăi morarul

*

— Mă, Bolunduţ, opjeşte-le maşina, scrâşni Butuc Să ■ odihnească-o vreme S’o faci să-şi-rupă dinţii in vreun fier şi-apoi poftească să ne tot blesteme.. .Sta Bolunduţ şi scormonit de ură, vedea aevea cu putere locul— Cu Macavei, de-nîl stă mereu in cale l-oi '■da in puţ sau cum i-o■ fi norocul. 'Ani mulţi de-ocară şi slugărnicie ntocneau in el cu flacără pustie.

11

Era şedinţă, zi de primăvară.Se prăvăleau din munte neguri moi şi apele din 'nou descătuşate plecau pe şesuri vesele’n convoi.Nu numai apele erau grăbite, ci -şi minerii’n astă dimineaţă; se frământau pe scaune, şopteau, lumini fugare le cădem pe faţă.In sala mică şi ne’ncăpătoare a strălucit întâiul-snop de soare. -Vorbea acuma inginerul tânăr cu glasul simplu şi convingător:— Mai 'multe sarcini, azi avem în faţă

şi să le’ndeţlimm, nu-i prea uşor'Dar noi im stăm pe loc, noi învăţăm, şi iată pe-aş avea să vă mat spun:In aste zile o metodă nouă vom încerca: de-i rezultatul bun, vom folosi-o şi la noi în mină şi biruinţa pe va fi deplină.

l-au ascultat, deci, vorba în tăcere, şi glasul lui i-d’nsufleţit pe toţi:' mai midtă'nvăţătură şi'ndrăSneală, acesta-i adevărul pentru moţi.Nu 'c<dn trecui, muncind, de azi pe mâme, pentru un boţ de mămăligă seacă, ci pentm-o viaţă 'nouă, îmbelşugată, sunt jgafa azi mmeni să se'ntreacă Şi au văzut acum întâia oară cât de'nsemnaiă-i munca lor în ţară.

XŞi multe clipe a vorbit întruna şi se năştea din vorba-i viitorul.. .. Uzina noastră, locuinţe midte, şi satul tot, mărit, cu bmişorul Vedeau minerii moţi departe’n vreme ce niciodată ir a mai fost pe-aici an orăşel cu albele lui case ■ şi mulţi mmen, tot tineri şi voinici, moţi ca şi ei, dm sate’ndepărtate, muncind cu drag, trăind în libertate

Vorbi apoi şi Creţu, secretarul, cu voce'a lui domoalâ, răguşită.Le aminti de sarcini şi de plan, de vremea nouă, altfel preţuită•— Vin muncile 'de primăvară-acum, dar nu înseamnă să lipsiţi din mină; aici în primul rând şi-apoi ogorul, deşi spre plug sunt unii care'nchnă In faţă să lne stea exemplul, viu,al minelor fruntaşe de pe Jiu ■Vasde B.arbu a cerut cuvântul.— Aş vrea să spun aicea în şedinţă un lucru care, cred, mt-i de prisos noi tinerii, cu multă străduinţăvrem sa’nvâtăm, să prindem rostul minei, însă nu toţi tovarăşii mineri

20

vor să ne-ajute aici — şi dau dm mâini când ii întrebi sau ajutor le ceri.Apoi, vedeţi, să nu vă ia mirarea, că merge prost la noi calificarea.

Vorbi Crişan. Ştia că gândul ăsta trăieşte-acum şi’n gândurile lor:— Păi, dacă vrem bun lucru, să nu stăm tot câte doi lâng’un perforator.Un murmur viu îl aprobă îndată, şoptesc minerii între ei aprins Au mai vorbit şi alţii. Apoi valea în larma-i luminoasă i-a cuprins.Fugeau copiii, după mici corăbii, şi ciripeau prin pomi mulţimi de vrăbii.

12

Nerăbdători aşteaptă azi minerii. să ăfle'n grabă ce s’a întâmplat.

. lntr’un târziu veni o veste proastă, metoda da dat niciun rezultat.— Ehei, rosti Otrnţ, clipind viclean, nu merge treaba după cum vrem ncn— Ba, o să meargă, zise încet Crişan, dar nu era nici el predncredmţat,de ce spunea. Rămase’ngândurat.

Treceau minerii către sat în vale şi discutau gălăgios, aprins:— Va reuşi! — O să vedem! — Se poate!■— Dar mide-i Barbut — Glasul i s'a stins? —■' N’a reuşit, dar veţi vedea curând, metoda asta o să schimbe multe.. şi glasul lui Vasile tremura, dar toţi ceilalţi tăcură să-l asculte— Nimica nu se face dintr’ odată! zise cu vocea aspră, supărată.

Iar inginerul se’ntreba întruna.— Unde-i greşala? E vreun calcul prost?Ori poate roca pe la noi e alta?Dar îi voi da eu în curând de rost Şi se’nyârtea pe lângă minereu cu faţa înnegrită şi murdară, nici mi văzu când cei de lângă el către ieşire’ncet' se îndreptară

21

Intr’mt târziu, plecă în spre birou.-— „Voi revedea tot ce-am lucrat, din nou“

De-abia aMmoea auzi cădii urmă-t venea şi Creţu. Se opri îndată şi ridăcăndm-şi 'lampa, tresări, privirea secretarului, ciudată, asupra ''lui se i'evărsa domol.— Nu piatra e de vină, ci minerul, n'a sfredelit pe unde trebuia Aşa o fi, răspunse inginerul,dar vreau să mai revăd ce-am calculat Vorbind mereu, porniră către sat.

13Veni spre seară Cuc, vagonetarul, s’au aşezat ei singuri în odae Era'ntimerec Lampa ei a stinsă,Şi facu-i lumina cu-a lui văpae.— Am fost la Mărioara, zise Cuc, şi glasul lui îi tremura uşorEra şi Bolunduţ, şi, cu Butuc, ei lâng'un păhărel vorbeau de zor N'am prea'nţeles ce şopoteau în .grabă, eiam dincolo şi-avea.m altă treabă

Am auzit de tiolm şi de mină şi mai spunea ceva şi despre puţ, destul '■că nu mi s'o părut a baie, că doar îl ştii şi tu pe Bolunduţ: îi mare beţivan şi-i rău ca fierea, de-aceea mă gândisem eu să-ji spun noi să-l păzim, poate vom şti ce face şi să-l opnm — că ăla-i cam nebun— E bine că mi-ai spus, dai lasă moara nu te mai duce pe la Met; mar a

14Stă Creţii, seci etarul, lângă troliu, e bun mecanic, harnic şi cinstit; despre'ntălmr ea-aceea dela moaiă încă de ieri, Vasile i-a vorbit.II ştie el pe Bolunduţ — beţivul,ceva să facă — nu-l prea crede’n stare;„e un fricos, şi-ap oi sunt eu aicişi Macavei, mereu lângă motoare “

22

Iar Bokmduţ încarcă vagonete .Şi-apoi le’mpinge cu mişcări-încete

— Măi, Creţule, te strigă inginerul1 şi Bokmduţ veni lângă maşină,era aproape gata scbimbu’ntăi şi jos în puţ era o chiblă plină Bătăile ştiute, s'auziră acolo jos, şi Macavei porni.— Grijeşte bine, zise secretarul şi învărtîndu-se grăbii, ieşi. ~Jar Bolunduţ pomi spre Macavei;Acesta-l întrebă. — Cu tine ce-i?— Dă-mi o ţigară. — Na! — Şi Bolundiiţ aprinse şi dădu un fum pe jnas.Privea pieziş, iar Macavei gândea „Ii fi ştiind, tu pentm ce-ai rântas“Un glas din puţ se auzi'n cornet şi Macavei se duse să vorbească ■Alăturea o groapă'ntunecată spre el o gură uriaşă cască- Şi Bokmduţ rămase neclintit.■un gând năprasnic iar l-a ispitit

Trecu încet o clipă nesfârşită, venea de jos prelung un vuet surd.,j,De n’oi putea — se chinuia întruna, acolo''n groapa neagră îl îmburdT Când Macavei se duse să vorbească asupra lui c’un fier se năpusti Dar Macavei care-i ghicise pasul îi prinse mâna iute şi-l izbi.Şi 'dus a fost de-atuncea Bokmduţ C’un wlet greu s’a prăbuşit în puţ

*

Zdrobit zăcea de nu-l putea-i cunoaşte acolo jos, un trup însângerat Câţiva mineri oare ău prins de veste în jurul celui mort s’au adunat.In tremurai luminilor fugare e mic şi jalnic pieritorul trup,— S’a potolit acum. S’a scurs veninul vorbi încet un tinerel dm grup Privea Onuţ. Şi-i tremura în mână lumina lămpii, galbenă, puţină

23

— . l-am spus odată: lasă băutui a, zise Onuţ, dar mi-a răspuns răstit.— Vezici de tine! Şi acuma iatâ-l, ca trunchiul putred zace prăbuşit Dar nu-i de vină el, ci domnii lui; i-a tot slujit, până i-au supt viaţaII ştiu demult, mereu sdyac, flămând, că de necaz bea până dimineaţa Apoi l-au tot ţinut cu băutura, . i-au cumpărat şi sufletul şi gura

Nimicul s'a ales de el acuma, aşa- ar vrea ei toţi să ne sfârşim, dar i-om stâppi ca să le piară urma şi tiu vom sta deloc să-i jelmm.Vorbea Onuţ cu glas neliniştit — i se aprinse de mânie faţa-— Eu îs bătrân şi prost, însă vă spun • Păziţi-vă să nu vă strice viaţa,cum i-au stricat-o lui ■— grăia fieibinte — Priviţi la Bolunduţ şi ţineţi minte'

Dar între timp, în altă galerie s'a adunat mulţime de mineri să vadă puşcătură Au uitat de îndoiala ce-o avură ieri— Cât minereu! — uitaţi-vă tovarăşi, 'de-acum şi noi vom scoate tot mai mult! Aşa vorbi Vasile' şi în sufletsimţea al bucuriilor tumult.— Bine puşcat, îl sprijini Crişan, tot pipăind în mămi un bolovan

Se minună şi Cuc, nepotolitul, de-atăta minereu, vdnit puhoi.Deodată zise'ncet către Vasile:— De-acum nu poţi rătrlăne înapoi Tu să m'ajuţi, Vasile. Şi — privea acolo'n săpătuia cea adâncă— Tovarăşi, ăsta-i numai începutul, ne-om război mereu cu neagra stâncă, fruntaşi să fim printre minerii toţi, noi cei de-aicea, yioi minerii moţi

Vorbise Creţu. Şi apoi, mai tare— N'avem maşini? Dar le-om avea curând. Dar şi cu ce avem, vom face treabă,

24

dovadă puşcătura Unde sânt minerii? Hei, veniţi aici aproape Aşa-i că nu ne-om face de ruşine?Şi nimeni ido putea să ne mai spună că n’ăm lucrat mai spornic şi mai bin L-au ascultat cu drag, însufleţiţi, privind la bolovanii prăvăliţi. ,

Dar dintre toţi, pentru Vasile Baibn a fost mai mare bucuria azi.'Prima victorie .. Mergând m gi abă, nici 'rfauzise foşnetul de b) azi — Curând, curând va fi miner şi el, va mânui cu drag perforatorul Dar clipa bună, către Ana lui îl duce, şi-i sporeşte dorul.Ii străluceşte faţa, bucuroasă •„Astăzi, băete, ai o zi fiumoasă“

15S’au luminat şi munţi?ndepărtaţi Pieri asprimea'rece. Pajişti verzi înviorează calmele coline; în cerul 'nalt îţi vine' să te pierzi.FAn Mai. Pe drumul către mină

'brazii subţiri au foşnetul ciudat Baia de Arieş, pe vatra van, ca IntAun proaspăt cuib s’a adunat Frumoase locuri, cine vă' cunoaşte2 Fiţi leagăn al vieţii cs se naşte ■

Căn fiecare zi, lucrează Barbu, ocolo’n galeria'ndepărtată, dar azi nu mai încarcă minereu, ci batem stânca neagră, ferecată Acuma e miner, lângă Crişan, şi sapă cu’n pihamer fiecare Ci numai Cuc, cel cu mustăţi subţiri, ca şfn trecut, el tot vagonetar e Se scutură şi geme fierul greu tot hohotind prin galerii mereu.Un sfredel lung Vasile-şi potriveşte, pe faţa-i neagră are zâmbet nou, din adâncimi nebănuite, vine încet, al amintirilor, ecou:— Vasile Barbu vino şi ne-arată

metoda sovietică oe-o ştu.Ş i-d cum le-a răspuns: —• tovarăşi, metoda e: „surparea în felii“Şi-a desemnat pe tablă linii multe şi ei continuară să-l asculte.

Şi la sfârşit „ destui“ şi „mulţumesc", iar inginerul l-a privit cu drag Câtă lumină strălucea pe-afară, de-a stat o clipă buimăcit în prag.Acasă, l-au sărbătorit cu topi era şi Cuc şi încă un vecin Şi Veronica-i spuse o urare, şi au mâncat şi au. ~băut şi vin Ş i , i-a cinstit Mana, „ bucuroasă că are-aşa fecior cuminţeai casă.

Privea Crişan la chipul lu: Vasile, i-era mai drag acum acest flăcău, puternic, cu figură vulturească, tovarăş bun când ai afuns la greu.Când îl vedea ţinând perforatorulsimţea şi el o nouă tinereţe„Nu-i râu că-i place lui de Ana mea,■că dela el mai are ce să'nveţe".— Şi te-Antrebat metoda nouă — zici? Abia acum o vezi, când o aplici.

16La UTM, şedinţă L-au ales - pe noul secretar Barbu Vasile De-atuncea timpul a întors mereu încet în calendar mai multe zile.Şi utemiştn au văzut că lucrul merge mâi bine Noul secretar nimic mu uită ce e de făcut şi nici nu-şi pierde vremea în zadar.El ştie un secret: organizare, şi din armată spune că îl are.

17Duminecă S'cm întâlnit spre seară şi au pornit către pâdure’n sus; el cu privirea mândră, bărbătească, în ocbu ei foc viu şi nesupus.Mergeau încet şi îm ştiau să-şi spună

nici jumătate ce grăia' privirea Dar, tot e bine. Cine vrea’nţelege chiar fără vorbe ce e fericirea.Şi lângă .brazi au -poposit curând şi-au ascultat - iubitul f oşnet blând.

E bine-aicea lângă brazn'nalţi ■ sunt drepţi şi ttneri şi cutezători şi parcă le şoptesc mereu, - anume, de viaţa şi de tinereţea lor.S’a/u aşezat pe muşchiul verde, moale, şi au privit spre cerul fără pată;— Ce zici, Vasile, voi putea sa’nvăţ şi să mă fac mecanic dintr*odată?— Să poţi? Dar sigur, că se poate..La toamnă, dragă, o sâ’nveţi de toate

Din nou vorbiră despre viaţa lor ce li se’nalţă ^ntreagâ dinainte fără mincnini ori'năluciri de vis De multe lucruri şi-au adus aminte.Pe drumul mare, larg şi necuprins, ei s’au văzut mergând 'cu pas uşor ' şi mulţi erau cu ei pe drumul mare, mergea alături un întreg popor.Când umbra' nopţii~ brazii i-cdnveht, pe cei doi tineri nu i-a mai găsit.

18

Duminecă de vară. Dimmeaţă Coseşte Cuc pe deal iarba măruntă şi nu e mulţumit de-munca lui că tot mereu s’ opreşte şi se’ncruntă E trist flăcăul Nu-i prieşte coasa, căci alte gânduri -mintea i-o străbat.—• Ce bine-mi şads! Ce să zic- frumos1 Miner cu coasă Drac nevinovat Şi iarăşi şueră prin iarbă fierul, la msulte lucruri cugetă-’minerulDe când cu întâmplarea dela mină n'a. mai văzut-o nici pe Mă'-io ara, şi ca de necuratul se feteşte' de locul tainic unde zace moara.Dar nici fără mândruţă nu 3 bine, vezi, nici mustaţa n’a mai îngrijeşti,

27

căci ce folos, de trudă, când pe lume nu ai o fată bună, s’o iubeşti.Se* împiedecă şi coasa ’n iarba tare. .— Noroc, de nu ţi-o fi cu supărare

- Noroc, Vasile, zise Cuc îndată, şi ochii-i negii prmseră-a luci -— Coseşti mereu. Vrei să te faci cosaş?Că pe la cursUri nu te ştiu a fi.Spuneai: o să mă duc la toate,dar văd eu cum te duci; tPai fost nici ieri?vrei să mă faci de râs la U T Mcă te-am propus să fu printre nunei VMai lasă coasa Simt cosaşi câţi vrei.S’avem in rnpiă oameni cu temei.

N’a mai ştiut nici Cuc ce să răspundă, căci toate sunt precum le-a auzit Privi cu ciudă Coasa lucitoare: de-ar fi putut, departe-av fi fugit, să nu mai vadă iarba şi nici ochii stăruitori şi calzi, ce-l iscodeau; şi ca un stol de păsări negre toamnar prin minte gând\unle-i alergau ■- Haida, Vasile! Azi nu mai cosesc şi ţinem spre vale se pornesc

L-aşteaptă pe Vasile treburi multe la UTM , de-aceea se 'grăbeşte, echipa loi, costume, cărţi, la toate el acuma se gândeşte Deodată zise: ■— Tu eşti bun să joci, vino la club,'că facem o echipă— Să-mi las doar coasa şi-o să viu. pe-acasă numai să mă-abat o clipă S'au despărţit. Cu mima uşoară, acuma Cuc spre casa lui coboară

19Frumoşii-s munţii, multe ştiu să spună despre trecut, de soarta lor amară, de oamenii care-au trecut pe-awi şi în ţârână-apoi se’nstrămară; de alţii mulţi jefuitori vestiţi, bancheri şi domni mai mărunţei, de moţii ce plecau spre şesuri,

28

de neagia sărăcie din bor dă Dacă-i asculţi spre seara, pe la cină,■au -vorba grea, căci de trecut e plină

Dar astăzi despre altă frumuseţe vei auzii de treci pe-aicea’n zori, când ceaţa peste vârfuri se desti ama şi munţii’n soare ies, strălucitori Ţi-or spune de minerii care trec şi vin din depărtare către mină, de munca lor, de plumbul care iese mereu mai mult în frageda lumină De fiecare îţi vor spune’n parte cum se tmdeşte, cum învaţă carte

Vei auzi desigw de Vasilecare pe-aici trăieşte şi lucrează,el vrea să fie cel dintâi miner,şi lucruri mari el 'de pe-acum viseazăVrednic fecior are Marufn casă;nu în zadar a staţ el nopţi de-a rândulşi-a ’nvâţat; îl caută cei tineri,să-i spună planuri, visele şi gândulIar de vei trece în curând pe-acVşi despre-o nuntă’n sat vei auzi

■Aurel R ău

G RĂDINARUL

Lui Rudolf Palacsay, grădinarul miciurinist din Cluj

Ziua ducea spre seară cu tot mai repezi paşi când ne purta maşina afară din oraş

Un văl uşor de ceaţă, ce la visări te’ndeamnă, plutea pe dealuri negre de arături de toamnă.

Şi nori pluteau agale ca nişte albe_ dungi şi fire de paianfen cât toamnele de lungi.

s /Unde opri maşina, sunt casele mai rare Prin câmp spre o grădină porneşte o cărare.

Aici de câte toamne, câţi ani .de trudă grea a’ntmerit natura şi-un harnic om cu ea!

aici cât vezi cu ochii, sub vânt, sub cerul clar, noi forme dă vieţii prin plante, — un grădinar.

De mult, cu ani în urmă sub cerul ca de plumb în loc de zeci de ramuri foşnea pe-aici porumb,

un tânăr ce-şi vându-se şi casă şi' cojoc Lângă oraş venise să-şi cumpere un loc

şi plănubnd grădină, şi hotărând să lupte visa o zi cu soare şi pentru flori şi fructe

Uşor sunaţ-a poarta Şi iată ne’ntâlnesc cărări şi-atâtea straturi şi ramuri ce sclipesc.

De-odatâ-ţi fură ochii caişu svelţi şi sprinteni mlădiţe ce dm straturi răsar ca nişte pinteni

şi perii, ce-i asemeni- la fructe cu paharul.. . . Ne aştepta în capul cărării grădinarul.

— „Nu v’aţi ales, ca oaspeţi, sezonul tocmai bine de flori sunt primăvara aceste straturi pline,

în Iulie şp\n August, când arşua străbate, aceste crengi seSftdoaie sub fructele bogate “

*

Aceasta fu primirea Cdn nişte proaspeţi zori stăturăm împreună la primul sirat de flori;

pe una se opriră toţi ochii, lângă cale — „-păreau un pumn de flăcări ciudatele-i petale.

Privea şi grădinarul Ardeau şi ochii lui Străină era.- floarea, nicicând n'o mai văzui.

Dând străluciri livezii, roş soai ele-asfmţea; ca el mai purpurie, mai vie -părea ea

Ce floare-i? îl rugarăm, fii bun şi-acum ne spune!— N’am botezatro încă, ea d ar e mciun nume

Pornii dela muşcată In zece ani răzbii formă să-i dau, de cupă, cu margini sângerii.

Acum si’n miezul iernii îşi poartă frunza verde nici una din petale la frig ea mi şi-o pierde.

Swnt alte mai frumoase aici în straturi, poate, dar ţin ia ea, de-o vreme, mai mutl decât la toate-

Spunând aceste vorbe se aplecă spre ea Stătu aşa o clipă.' Şi liniştea stătea

Abia acum simţirăm că floare, foi şi pom sunt toate rodul muncii de ani, a unui om,

că'n fiecare mugur şi ramură din strat un gârid şi-o frământare din el .a aşezat.

Un an cel mudt va trece. In parcuri, îhtCo zi aceste flori aprinse şi svelte s’or ivi

tPrivindu-le o clipă, udând o clipă zorul, — se va mândri vorbindu-ţi de ele’ngnfitorul

31

şnun tânăr dragei sale vorbind de focul lui va arăta spre floarea, cum alta’n lume nu-i.

. Frumoase visuri zilnic trăieşte grădiparul vor sta pe plaiut ţării florile lui ca fiiŢul,

Ie va iubi poporul in munţi, in şes şrn casă, alătui ea de pâine vor mirosi pe masă

In ele grădinarul, când înfloreau în glastre, a pus ceva din tâlcul şi forţa vieţii noastre;

nu va fin stare toamna să scuture vestmântulloi roşn Şi nici firul zăpezii şi nici vântul,

\»unici flacăra ce arde oraşele departe — poporu'ntreg veghia-va, le va feri de moarte,

le va feri cu grifă de gloanţele oricui — duşmanii primăverii sunt şi duşmanii lui;

-ei nu iubesc cireşii, cum 'nu h-s -I'dragi copiii, îi stinghereşte viaţa ce ierburi dă cămpiii

şi-s gata tai, cu bombe să ’nceapă surdul vaer să’mprăştie şi bulgări \şi rădăcini în aer

„Acestea el le ştie Deaceea zi şi noapte dă forţe noi naturii, cu ea vorbeşte'n şoapte,

deaceea înmulţeşte semmţe şi altoi, grăbeşte pârguirea şpmbină muguri noi

Cu cât va creşte ţara şi va rodi prin ani cit teamă vor privi-o ai vieţii noi duşmani,

şi dacă flori şi fructe mai multe-or fi în ţară vom şti că lupta noastră mai lai*g se desfăşoară.

. Pornirăm iar La astea gândise grădinarul când s*apleca spre fldarea cu foile ca farul

*

Intiase roşul soare sub deal, stingând tăciuni. Ajunserăm la stratul cu meri şi peri şi pruni.

— Aici sunt perii care dau .fruct primăvăratic; i-am pregătit să crească în muntele sălbatic,

-32

caişii’ntmşi, ca via cu ramura plecată ân amd care vine rodi-vor prima dată

iar planta asta’naltă cu frunza precum meiul -născu din trakd viţei de roşii cu ardeiul.

Privim: atâtea soiuri câţi picuri, are-o ploaie.Şi totuşi câtă trudă să schimbi măcar o foaie1

Ducând la frunte mâna, făcându-şi ochii mici ne spune grădinarid de drumul pan'aici ■

el n’a ştiut o vreme 'de legi şi cărţi savante, îşi petrecea tot timpul meşteşugind la plante;

încă din anii negri un foc aprins şi-'ascwns -parcă-i şoptea că rodul din plante nu-i de-afuns,

, că oamenii n’au pâine, că la’nsetarea gurii poate-ar putea răspunde cu fructele naturii.

Şi-a isbutit să facă — e drept nu dmtro'dată Cireaşa mai cărnoasă, gutuia mai bogată

Veni apoi războiul Războm-a fost înfrânt Trecu peste grădină răsăriteanul vânt

Atuncea grădinarul drept' steag înfipse'n poartă flori roşu. (Dimineaţa vestea, o altă soartă)

Curând la el veniră doi oameniEra cald Sovietic era unul, român era cel’lalt.

Întâiul, îl bătuse pe uniâr şi-i vorbi .Când au plecat, o caite-i lăsă El o citi.

Şi-află că’n aspre stepe-a schimbat chipul naturii1 n timp scurt, un om sovietic Aflase de Micvurm.

Parcă dm fruntea zării nori grei se scutui ară, vămi că bun e drumul pornit, şi duce’n ţară.

Cu câtă forţă vie s’a aşternut la muncicât de prezent' savantul e’n mintea lui, de-a tund! ■

Un om bu barba albă ca, faldurii cămeşii, ce aminteşte merii în floaai e şi cireşiil i t e r a i 3 — 1951

El umblă zi şi -noapte necunoscând răgazul Siberia, străbătând-o, taigaua, Caucazid

Spre pdl, ori-tmde trece, răsar m urmâ-i muguri ca râuri verzi se^ntinde viţa cea grea de struguri

şi de-şi îndi eaptă -paşii bătrânul, spre Urali sub 'cer sticlos şi rece în floare dau migdali.

Aşa-l vedea — şin zori şi când seara da să cadă — parc'aştemându-şi umbra lui mare pe livadă.

Şi hotărî: în faţă-i de-or sta şi munţi şi apă şi el spre plaiul ţării e vremea drum sa’nceapă,

e iimpţd să, dai muncii, chemăm tale rost, altfel se cheama’n viaţă că poate nici rdai f ost!

Se isprăvi povestea Un vânt bătea foşnit spre casa lui din miezul grădinii[ am pornit

*

Din becid viu lumina se răspândea în casă cărţi fel-de-fel, deschise nUntâmpinau pe masă.

Jur împrejur, în rafturi de lemn, lângă perete, stau planşe, stau herbare, de ani, sub ehcbe'e,

stau. fructe, tot ce farmec şi faimă dă naturii, lângfun butaş priveşte dintdun portret Micmrin-

Ne-apropiem de masă Deschis e-acum herbarâl. 'Miroase-a pete coapte 'Vorbeşte grădinăriţi

— Aceste foi rotunde şi mici, ca nişte melci . le-avură periin anut care-a trecut, cincizeci

Nu ştiu cum va fi para —- ce formă' — ce culoare — dar de trei ori mai bună şi de trei ort mai mare.

Şi nu va sta recolta doar în grădina mea în Apuseni şin munţii din Cmc îi voi planta

şi peri şi meri şi-vişini, la aer bun şi taie, pe zeci, apoi pe sute şi sate de hectare

De-acolo vom întinde plantaţiile’# ţară — în Apuseni începem curând .—. la primăvară»

Ţinea o frunză nouă în mână. II priva întârzia o rază în ochii lui caţprii.

Parcă vedeam în faţă cum sună Apusenii * şi-şi leapădă mantaua săracă, de milenii,

cum suie către vârfuri încinse';i blănuri suie, şi se resfiră, pomii de-aici ca o pădure,

cum vâjâie pădurea şi brazii şi-i îndoaie şi chiarhă peste noii săi oaspeţi nori de ploaie

Acolo'n munţii vineţi, pe -plaiul singuratic creştea, pierea în voie doar mărul cel sălbatic

Pustie şi săracă da toamna grea 'de sbucmm, amar sunau ciobanii în sen târzii, din bucium,

Dar azi, unde sta noaptea adâncă şi tăcută şi străbatea arare câte-un picior de ciută

pe unde moţifn cale vedea doar stei şi spini, pe lângă repezi râuri, vor 'fremăta grădini

Viaidnseamndjn luptă ca şoimii să te-avânţi!Pe grădinar prin vreme cum oare să nu-l cânţi?

Priveşte-l, pe cea vale cu vânt şi mu de şoapte el urcă şi măsoară din zori şi până'n noapte.

In urmă săpătorii scobesc. S'1 adună moţii, sfiiesc. Din două sate sunt plantatori cu coţii.

Tot suie grădinarul spre vârfurile sure şi merii noi şi tineri se'nthtd ca o pădure

Un an şi încă unul nor trece Intri o zi spre şes/urile ţârii cireşii vor pomi;

pe lângă mari uzine ce svârl în slavă fumuri se vor tot 'duce merii ca plopi pe. lângă drumuri,

din -proaspete plantaţii, intuise an de an vor coborî caişh'n uscatul Bărăgan -—

ca după-acela care, necumoscând răgazul a străbătut pe vremuri taigaua, Caucazul,

din stepele întinse — departe spre Urah şi'n urma lui crescură sub 'cer sticlos migdali

*

Pe când plecam, o tună plutea pe'ntreaga seară cu frunze, pe cărare scântei se scuturară

şi se vedea din poartă, ca dela câţiva paşi, cuifi îşi desfac potirul luminile'n oraş

De-acolo o sirenă, din mima uzinn, sună şi se'npletise cu foşnetul grădinii

O îănără p o e iâ : C ornelia Să lă jan

Publicăm în numărul de faţă câteva pcezn ale tinerei poete Cor­nelia Sălăjan

Cu o întârziere slab justificată, noi am găsit printre dosarele, pare-,se uitate, ale cenaclului literar dela Oradea unul mai greu, mai bogat, — p lin cu versuri, cu proză, cu traduceri. Era al tovarăşei Cor­nelia Sălăjan, înregistrată cu toate d atele- elevă anul II la Şcoala pedagogică, în vârstă de 15 am, fiica unei 'văduve m uncitoare la „Me- talochimic" Oradea. — Manuscrisele căpătaseră culoarea pe care nu­mai un an şi m’ai bine de stagiu le -o poate da In acest timp nici re­dacţia ziarului local „Crişana" nu s’a osten it să le caute, să lucreze cu tânăra poetă şi să -i publice versurile, n ici cenaclul şi filia la U niunii Scriitorilor din Oradea şă le trim ită unei reviste literare de unde Cornelia Sălăjan ar fi putut prim i îndrum ările necesare

Cu toate _acestea, prin eforturi personale continue şi cu perseve­renţa caracteristică talentelor autentice, poeta a' scris mereu şi din ce în ce mai bine, însufleţită de ritm ul viu, neobosit, al literaturii noastre noi. Unele confuzii dm versurile sale, stângăciile de limbă şi de versificaţie, tehnica sa poetică rămasă uneori în urmă — vor putea fi lichidate pe rând, printr'o muncă entuziastă, just orientată, prin- tr’cf’îectură şi un studiu mai atent al clasicilor noştri, al m inunatei poezii ruse şi sovietice şi-a l poeţilor progresişti din întreaga lum e Numai în felu l acestas atacând mai curajos tem ele sem nificative şi mari ale v ieţii noastre de luptă constructivă pentru socialism şi pace, numai îm bogăţm du-şi conţinutul ideologic al versurilor şi perfec-

ţionându-şi m ăestria profesională în domeniul poeticei, tovarăşa Cor­nelia Sălăjan va reuşi să dea versuri din ce în ce mai bune, care să înflăcăreze pe cei tineri şi pe cei mai vârstnici în munca şi activitatea lor zilnică

Dorim ca talentul pe care-1 anunţă prim ele sale versuri să se des- volte mereu, şi să dea roade din ce în ce mai bogate

37

C Â N T E C P E N T R U P A T R IE

Patrie, lasă-mă în versuri Să-ţi închin dragostea mea,Patrie, acum când norii suri Plecat-au de pe ceru-ţi senin,In 'cântecul meu îţi închin

Anima-mi de bucurie grea

Patrie, astăzi îţi spun Ce luminoasă şi mândră eşti,Vreau patrie să te’ncumm 'Cu laurii verzi de biruinţă,Din inimă să-ţi jur în -veci credmţă Căci tu mă legeni, mereu şi mă creşti

Patrie, lasă-mă să-ţi sărut Pământul tău negru şi gras,Să-ţi admir cerul adânc şi- tăcut,Să-ţi ascult vuetul ce suie mereu Ca un câfii al bucuriei, puternic şi greu, Care creşte din fiece glas.

Patrie, acuma îţi cânt Viitorul şi lumina din faţă Prin fluerut vesel.de vânt,Prin trilul de păsări în zori;Prin raza ce .sfâşia nori, îţi cânt viitoarea viaţă.

Eşti, patrie, frumoasă şi tare -Şi te ridici tot mai sus Din clara răsăritului zare O mână se'ntinde spre tine

Tu strânge-o şi-o scutură bine:E mâna poporului rus.

Sovieticul pumn, sovietica mână Te-a scos de sub jug şi necaz.Să ştii: ajutor nu ţi-a dat uicio zână - Nici sfinţii, nici zisul noroc,Ct Stalin — făclia luminii de foc, - Ţi-a'ntms ajutorul la fiece pas.

De tine duşmanii noştri se tem Şi nouă doar tu ne eşti viaţa

De-aceea mereu te slăvim, te cântăm Prin muncă îţi ţesem noi haină de aur Pe fmntea-ţi de munţi, cunună de laur, In soarele nimb, dimineaţa.

S I R E N A

Prelung vueşte, dimineaţa, ’Spre zarea ce-şi resfiră ceaţa,Cu glasu-i ascuţit, sirena Şi noaptea îşi retrage trena _Căci zorii-aduc viaţa

Uzina iar îşi drege glasul Pe drum s'aude grabnic pasul A l celor ce la munci pornesc Şi mii sunt cei ce se grăbesc Când bate şapte ceasul • ,

Un mimcitoi ce'n mers zoreşte Unui tovarăş îi grăeşte ■— Auzi, măi frate, cum răsună?Ne cheamă viu sirena bună,Ce mergi aşa crăeşte?

Şi vm . mai mulţi îi vezi de-odată,S* adună: paşnică armată —In hala fabricii-s acum.Sirena-şi pierde glastPn drum Vestind o ii bogată.

ÎNCEPE ş c o a l a

Septembrie’w cânt îşi flutură

loşcatele-i pleteSe guduiă

frunzele'n vânt, galbene pete

Din când în cândprintre ramuri,

laze tresai A norilor flamuri

le-aprinde pe rând soarele far _

39

Şi râde cu haz că vara

nu pleacăCa para,

toamnd’to necaz,mima-şi "seacă;

Vrea s’o alungecu ploaie

şi vântRam uri îndoaie

şfm pungenegrul pământ.

M iez de Septembrie.şcoala

acum se deschide.Coala

cerului ’naltlarg se întinde.

Vacanţa cu teamăoftează —

ochii-i sunt roşi.T rează,

munca ne cheamă:pornim dar voioşi.

Şcoala, în prag,zâmbind,

acum ne salută.Chpmd,

privirea-i cu drag ne sărută

Zâmbim şt noi,duios,

că-i băti ânăSfios,

poaita-i bătută de ploio-atingem c’o mână.

Şi veseli păşimpe'ndelete

spre şcoala cea nouă, curată —

40

copiii oraşului vm~cu inima viu luminată

Clasele proaspăt lucesc ' pline

de albă lumină.'Senine,

ferestrele vesel sclipescspre zarea cea lină.

Cravatele-s roşii la faţă şi mici.

Cărţi ne aşteaptă peAici

câte noi tâlcuri din viaţă fi-vor culese.

Vara mai stăne priveşte,

trăgându-şi sumanulZâmbeşte:

— „Plec peste creastă până la amd!“

Toamna-i stăpânăde-acum

pe’’nireaga natiîră;Un fum

de ceaţă ca lânasuflă pe gură —

Plouă mai des —nucul ^

rămâne golaş —Cântecul

verii îl ţesg reerii fără sălaş —

Un vânt bate-afdră .. .In ploaie

asfaltul se scaldă —Tiesare

inima ' plină de varăin clasă cea caldă.

In cete

mese, ,

41

Cu prile ju l an iversării a 130 d e ani d ela n a ş te re a m aretu î p o e t rus

N . A . N E C R A S O V

P oetu l rev o lu ţio n ar Nicolai N ecrasov s 'a n ăscu t tn anal 1821 ş i a tră i t în tr 'o epocă în care a cunoscut în d eap ro ap e n e n u m ă ra te le m işc ă r i ţă ră n e ş ti, în d re p ta te îm ­po triva m oşierim u feuda le dm secolu l al X lX -lea . -E xp loa tarea , m ize ria în care se ib a t ţă ra n ii îi a lim entează încă de m ic revo lta . De aceea , c ân tă re ţu l n u se izolează în tu rn u l de f i l d e ş , opera lui a re în to td eau n a un b o ^ a t con ţinu t social, ap ropundu-se de om ul s im plu ş i s tig m atizân d so c ie ta tea feu la lă ru să .

C ea mai bună m ărtu rie su n t v e rsu rile în c a re ră su n ă un p u te rn ic accen t social: Poetul şi cetăţeanul, Cme trăeşte bine'n Rusia , Calea ferată , JBtr^aruZ, etc. O p era sa poetică, în în treg im e, e ste o sa tiră p ro fu n d ă , b ic iu ind f ă ră c ru ţa re m o rav u rile R u sie i ţa ris te .

CALEA FERATĂ

VANIA (într’un sum ănaş cu f ir e tu r i): Tăticule, cine-a făcut calea asta ferată?

TĂTICUL (în m anta de general cu reverurile căptuşite în r o şu ): Contele Petru Andrei e- vici Kleinm ichel, sufleţelule!

(Convorbire într’un vagon.)

I .

Ce toamnă frumoasă! Dxn grea istovit e,Văzduhul cel tare noi forje trezeşte,Pe râul cel rece, o ghiaţâ subţire Ca za băi topit, ne'ntă i iţă pluteşte,

Ve-aptoape de codru, ca'n moale-aşternut Să dormi ai putea — tăcut necuprins! —Nici frunzd’n rugină să dea n'dnceput,Doar galben şi proaspăt covor a întins

Ce toamnă frumoasă! Geroasele nopţi Sunt clare — şi zilele-s line. stridenţe naturii să-i afli nu poţi! ţi cioturi, şi balta cu muşchi şi tidpine —

42

Frumoase sunt toate’n’ntral lunii decor Şi Rusia dragă in toaţe-o găsesc ..Pe şine de fontă alunec, bt sbor ŞPn mine un gând urmăresc..

Dece, tată dragă, să-l ţii în minciună Pe Vaniuşca, ager şi bun11 Dă-mi voie'n această lumină de lună întreg' adevărul să-i spun. .

Aici, Vanca, truda grozav fu de mare —De umerii unuia nu-i!Un ţar e pe lume, lipsit 'de’ndurare,Şi Foamea e numele lui.

El mână armate; şi vase pe mare,Pe oameni îi sti ănge'n artei,Plugarul, pietrarul îl - simte'n spinare Şi cel care ţese, la fel

El strânse aicea, popor, mii şi mu Şi mulţi, în efortul ‘■cumplit,La viaţă trezind mari desişuri pustii, Mormântul aici şi-au găsii

Îngust e tot drumul ce'n faţâ-l priveşti,Cu poduri, cu stâlpi şi cu_ şine Şi-alături de el, oseminte ruseşti. .Ştii tu cine-s, Vaniuşca, cine?

I-auzi! câte groaznice glasuri strigai ă!Ce tropot, ce scrâşnet! Asculţi?Pe gearmPngheţat, cad umbre de-afară Ce-i oare? Sunt morţii cei mulţi?

Pe drumul de fier, câiuPnamte o luară,Şi când pe de lături aleargăLe-auzi tu cântarea? . ' „In noaptea lunară,„Privim munca noastră cea dragă!

„Trudiţi, pe sub arşiţi, prin ger, ne frângeam Grumazul mereu îndoit', - .Trăiam în bordeie, cu .foamea luptam,Şi uzi, îngheţaţi, am bolit

„Vătafi-conţopişti ne mânau, he-au furat,'Şi şefi -ne bMeau, şi nevoi .

43

Noi, oaste a domnului, noi toate-am răbdat Şi miincii supuşi'i-am fost nod

„Voi, fraţi, ne culegeţi azi roadele pline! Dar nouă ni-i scris să pierim in pământ. . De noi, cei sărmani, pomemt-aţi de bine, Sau poate uitarăţi de mult?

De cântul barbar, îngrozit să nu flit Veniţi depe Volga, din Perm şi Reazani,Din multele părţi ale mani Rusii, — Aceştia-ţi sunt fraţii, mujicii ţărani!

Ruşine-i să stai după deget pitit Căci nu mai eşti mic1 . . Ia priveşte,Cu pănd bălai, stă de friguri pălit,Un'nalt bielorus, ce boleşte:

Albită-i e buza, căzută-i e pleoapa, Buboasele-i mâini' sunt uscate,Intdţma, mai sus de genunchi i-era apa, Picioarele’ntrânSa, umflate;

Scobit îi e pieptul; cu el, pe lopată,Mereu, zi de zi opintea. . .Priveşte-l cu grifă tu, Vaniuşca! lată,Cu greu acest om pâinea lui şi-o scoateaP

Spinarea-i gărboavă i-e tot povâmită:Năuc tace’ntruna, plecat.Mecanic, lopata de mult ruginita CPnfige’n pământu ngheţat!

Deprinderea asta o nobilei munci,Nu-i rău ca noi toţi s’o’nsuşim...Poporului, munca slăvi-vom atunci Şi"om şti pe mujic să-l cinstim

F E R IC E -I P O E T U L . . .

Feiice-i poetul lipsit de mânie Cu multă simţire, cu fiere puţină:Salutul lor sincer şi fără trufie l-aduc iubitorii de artă senină;

Şi marea mulţime, cu-a ei aprobare,Ca murmurul mării urechea-i încântă;

El nici o hidoială de sine nu areŞi-al duhului chtn creator nu-l spăimântă,

Iubind armonia şi tihna cea dulce,Cu grijă ferind indrasneaţa satiră,Temeinic mulţimea cea mare-o conduce Te netede drumuri, prin paşnica-i liră.

Măreaţa lui minte stârneşte uimire Şt glas împotrivâ-i să fulgeri nu e,Iar contemporanii, setoşi să-l admire,Pornesc chiar din viaţă să-i facă statuie.

Dar soarta cruţare. nicicând nu cunoaşte De-i vorba~ de-un genial a cărui sclipire încearcă întregii mulţimi să-i demaşte .Ce patimi o poartă şi ce rătăcire

Din ură hrănind simţămmtele sale Şi buza armându-şi cu cruda satiră,Doar spini pasul lui ÎJităbu-vâ în cale Cât timp va suna muprăioarea sa Ură.

Doar hula mulţimii pe el l-o'nsoţi,Ştiind să deprindă a ei aprobare Nu'n dulcele ropot al laudei, ci In strigătul surd al mâniei barbare

Şi când cu credinţă, când neîncrezător In visul chemăm malte, nestmsă,Mesagnd iubini-l va da tululor Doar prmtda negaţiei slovă aprinsă

Şi fiece sunet al voibelor luiDuşmani tot mai crânceni în drumu-i deşteaptă,Căci oameni deştepţi şt deşarţi' sunt destui ■Ce să-l înfiereze, cu toţii aşteaptă,

Şi multor blesteme doar el le-o fi ţel Şi jdoar când cadavru va fi, neclintit,Atunci vor pri&efpe ce mult făcu el Ce mult el — urând — i-a iubitr

-25 F ebruarie 1852

In româneşte de A-'liron R. Paraschivescu

45

Vasile Căbulea

POVESTE M O Ţ EASCĂ

Mi-au plăcut multe din lucrurile pe care le-am văzut la. Cooperativa de producţie „H ona“, dm satul Valea Vidrenilor.

-M i-a plăcut în primul rând figura deschisă şi primitoare a pre­şedintelui G ligor' Ignat. Avea glasul gros şi un deget cu care parcă desemna în aer vorbele. Şi nu spunea vorbe de rând. Ci vorbe măsurate, alese şi uneori înflorite înţelept cu cuvinte învăţate nu de mult la şedinţele dela raion Ce să mai vorbesc de ceilalţi Moţi care lucrau acolo? Pe cei pe care l-am întâlnit, (o parte din ei plecaseră în diferite delegaţii prin ţară), n’am să-i poi uita cu­rând. Era acolo unul de-i ziceau Fluieraş, că era maistru în suflat din fluier doine şi hore, dăr mai ales ştia să potrivească şi versuri tăioase. Părea că are capul anume făcut pentru graiul strigături­lor, pentrucă nu vorbea decât în versuri ce se potriveau de minune Şi era vesel toată ziulica şi cânta Iar când uneori trebile se în­curcau, Fluieraş al nostru schimba cuvintele din cântec şi începea, să înjure de toţi sfinţii şi de toate icoanele. Dar tot pje melodia cântecului şi tot c u . versuri Ciudată treabă Nu mi-a mai Fost dat în viaţă să aud înjurătură cântată şi pe de,asupra şi în vers. Am stat de vorbă acolo şi cu unul Andrei Leahu, uţn om mărunt, şi ghebos, de care odinioară se râdea în sat Ce tristă-i povestea omului acestuia! Infirm, a avut o viaţă întreagă de suferit durerile unei boli grele, bătaia şi înjurăturile morarului Blidău. Că la ei se aciuise după moartea părinţilor săi, pentrucă era ceva neam cu bogătaşul Acum lucra cu1 Butură, un vecin al său, la tăiat şi curăţat cercuri. Şi făceau oamenii treabă bună.-

Am stat câteva zile aproape de oamenii aceştia harnici, por­niţi aşa, în ciuda vorbelor, pizmaşe şi a greutăţilor, de început, să dureze o viaţă m,oua, un altfel de trarn, mai bîuln, Cooperativa nu era încă prea bine organizată Era abia ,,în faşă“, cum spu­nea preşedintele. Totuşi primele ciubere, doniţe şi cozi de coasă, luaseră drumul câmpiei. Se aştepta din zi în zi să sosească va­gonul cu bucatele primite în schimbul lor.

46

' 'Se părea că nu se schimbase nimic în viaţa oamenilor. Lucrau toată ziua în- ograda preşedintelui, cu aceleaşi unelte primitivei un firez, o custură, un măiug şi o mezdreală cârmă, la aceleaşi doniţe şi ciubere. D ar lucrau îm preună Pentru ţara M oţilor fap­tul acesta era aproape o minune. S’a săvârşit, odată cu acest micr colectiv, întoarcerea cea mare; — Moţul singuratic a renunţat la izplarea sa şi, rupând cu obiceiurile de mii1 ‘de ani, a acdeptat să se întovărăşească şi să lucreze în colectiv. Cu câte greutăţi a mers treaba aceasta numai ei ştiu. Că la început fiecare lucra de capul lui, doar atât că preda la sfârşitul săptămânu „norma“. Abia mai târziu s’a ridicat Gligor Ignat, preşedintele, şi a spus: „Asta nu-i bine'. Trebue să lucrăm ca în fabrici Nu fiecare cu norma lui, ci toţi, to t colectivul cu o singură norm ă“ . Dar ce norm ă? A început chinul diviziunii muncii Unii la giluitul doagelor, alţii la croit şi alţii la închegat. Treabja a prins şi a dat- roade. Numai cu Ifrim -Jude a mers mai greu. Fiind repartizat la pădure, nu voia să priceapă de ce trebue să-şi lase uneltele celor rămaşi la. cooperativă.

— Eu să las din mâna mea sculele? Niciodată1 M ’ar bate- dumnezeu, dac’aş face-o.

— Am râs de eî, 1-afni luat cu buna şi până la urm ă a în|~ ţeles că dumnezeu nu are- nimic împotriva ca să lucreze şi alţii cu uneltele lui.

— Aşa a mers, îmi povestea preşedintele, în timp ce ceilalţi lucrau de zor. In şura lui Blidău, unde ne-am aşezat mai întâi cu atelierul, ploua. Şindrila era veche. Oamenii nu vroiau s’o> şindrileze; ziceau că nu-s nebuni să repare acum şi şura bogă­taşului. Aveau şi ei dreptate. Apoi ne-am mutat aici, la mine. Treabă grea a fost şi cu muierile şi ca merindea Că veneau zece femei zilnic,, hăt cine ştie de unde, ca să aducă fiecare câte un, blid de zeamă. Până în tr’o zi, când- Fluieraş, cum îi el glumeţ şi batjocoritor, a început să râdă şi să râdă. Şi nu. mai -termina. Dacă l-am întrebat de ce râde, a ară tar cu degetul către oalele pe care le ţineam între .genunchi Că, mâneam pe malul pârâului, şedeam mai bine acolo şi era şi apa mai aproape Ce să vezi5 Se nimerise ca toţi să mâncăm în ziua aceea zeamă de fasole

— Da, zise Fluieraş, zece muieri, cu zece „zămi“ 'de fasole! Au făcut zece drumuri, ca să dea de mâncare la zece proşti. Căf numai proşti poţi să le zici oamenilor care, în loc să-şli gătească! singuri o singură fasole, în tr’o singură oală mare, îşi pun muierile în dricul verii la drum lung şi greu, rupându-le dela treaba casei şi grija copiilor.

Vroiam să mai aud multe dela Gligor Ignat, dar era grăbit să m eargă la Comitet. Trebuia să întrebe Câmpenii — dacă vagonul comandat a fost tras pe linie moartă- M arfa aştepta demult în gară.

Ai

"O transportaseră cu căruţele In fugă, glucindu-mi pe semne pă­rerea de rău, mi-a aruncat o vorbă de mângâiere: — Lasă, tova­răşe. Dacă vrei să auzi o poveste frumoasă despre cooperativa noastră, apoi trebue neapărat să-l asculţi pe Ifrim Jude. Pentrucă el povesteşte cel mai frumos dintre, noi toţi. Şi apoi îi şi oel mai necăjit, bietul1

M’am dus la ceilalţi tovarăşi. Lucrau de zor I-am întrebat care-i Ifrim Jude şi unde lucrează

— Sus la joagărul din Fundătură Mergi tot pe pârâulSăracului în sus, până la Dealul Melcilor Apoi au adăogat. Să-liei cu binişorul, tovarăşe, că-i om sucit şi-al dracului. Dar seplăteşte să te osteneşti, că povestea lui îi amarnică, şi rară.

•— Ce fel de poveste? ■— am întrebat eu mirat.— Iaca, o poveste moţească. Ai să vezi dumneata şi-ai să

înţelegi, răspunse Corcheş Mihai pentru toţi. Peste puţin adaose, ca dela sine: — Seamănă cu toate poveştile de aici din munţi, numai că-i mai tare oleacă decât cele ce se’ntâmplă în toate satele. A i să vezi dumneata Rău n’are să-ţi pară

*

S’a întâmplat să fie asta într’o z i de Sâmbătă, a lunii Iulie. Soarele strălucea albăstrui, în ceaţa rară de pe valea Arieşului Mic

/Mustea pământul de umezeală şi plutea în aer ceva tineresc, un fel de cântec de viaţă şi de bucurie Am luat-o 'fn pas uşor pe pârâul Săracului în sus; spre Dealul Melcilor. Drumul cotea prin­tre tufe de alun şi fag. Apa pârâului, care se scurgea învolburată peste lespedea uriaşă de calcar,_ clipocea argintie. Nu aveam drum lung de făcut, dar chiar de-ar fi ţinut ceasuri, nu m’aş fi simţit rmai puţin bine în locurile acestea. Ei, mă gândeam, ce frumoşi şi totuşi ce amarnici munţi! E Itrist că oei care trăesc aici nu au ră­gazul să guste nici minunea luminii de vară peste coamele bo­gate ale brazilor, nici foşnetul vrăjit al vântului, strecurat printre} frunzele ghimpoase ale m oliilor . Viaţa e una — frumuseţea e alta. Şi ce bine ar fi dacă s’ar putea u n i1 Poate, îmi ziceam, a şi sosit vremea pentru asta. Iacă Moţii au început să intre în pân­tecul adânc al munţilor de piatră, să scoată la lumină bogăţiile tăinuite în ei Apele Arieşului or începe să învârtă maşini mari şi grele, care să facă lumină. Atunci Mocăniţa va fumega până sub muntele Găina şi mai departe, Ia Gârda de Sus Iar Moţii îşi vor lăsa' căruţele şi vor pleca cu vagonul în ţară.

N ’am putut da de capătul aoestui început de filosofie moţească Am ajuns la o cotitură de unde, dincolo de podeţ, în coastă, se: vedea joagărul. Nu umbla Se vede că trecuse vremea şi oamenii se aflau la prânz

48

I-am găsit lângă ţârău, cum' i se zice pe aici locului unde se scurge apa din izvor printr’un scoc. Erau trei la număr. Doi mai tineri, copilandri, cu ochii albaştri şi cu părul vâlvoi. -Păreau fraţii şi mâncau din acelaşi blid. Al treilea era un bărbat de vreo 40 de uni, înalt, - voinic, cu nişte mustăţi de coloarea tutunului, răsucite în furcă. Mânca şi el, dar într’un fel foarte ciudat. Şedea, cu spinarea dreaptă, la un metru de blid- şi părea mai degrabă că stă de vorbă cu oala din faţă-, atât 'de tacticos îşi plimba lingura dela farfurie la gură.

Am dat bineţe şi m’am aşezat mai aproape ’de cel bătrân. Asta trebuia să fie Ifrim Jude, că ceilalţi doi nu prea păreau a f i eroii unei povestiri rare. Am intrat domol în vorbă — am pri­mit şi un castravete murat, pe care l-am ronţăit, în semn de prie­tenie şi cinste. Ardeam de nerăbdare să scap de cei doi tineri, ş i — rămânând singur cu omul meu — să-l aduc la rânduialaj mărturisirilor.

Mă măsura tăcut, cu sprâncenele strânse, răspunzând tără­gănat la întrebările mele neînsemnate. Astfel se termină prâpzul'. Copilandrii se sculară şi se pregătiră să plece.

— Să ungeţi bine osiile dela roţile cu dinţi, auziţi? Opriţi apă- pe jghiale, până lucraţi. De custuri şi de pile să nu vă atin­geţi. O să le pun eu la rând Aia e treaba mea. ~ “

Cei doi ascultară ordinele fără murmur. Se vedea că erau instruiţi bine. De altfel Ifrim Jude nici nu părea un om care să nu fie ascultat. Avea în e l un fel de hotărîre dreaptă, - o putere p e care o simţeam mai ales din felul în care îşi mesteca vorba Io! gură înainte de-a o rosti. Râmaserăm numai, amândoi. Acum e momentul, îmi ziceam eu. îm i scosei tabachera şi-i oferii o ţigară. Nu vru să primească. Nu fumează. Aprinsei singur şi mă avân­tai în vorbă, dar nu fără o oarecare teamă.

— Dumneata eşit Ifrim jude?— Da, îmi răspunse, eu sunt. Dar de unde mă cunoşti?Nu părea prea mirat. îş i pironi ochii asupra mea, cercetându-

m ă stăruitor.— Mi-au vorbit cei de jos', dela cooperativa, de dumneata.— Aha! . . . — zise e l scurt.— Lucrezi demult în cooperativă? —l continuai eu oarecum

descurajat.— De vreo trei l uni . . . "— Numai de trei luni ? . . . Păi cooperativa s’a înjghebat de

m ai bine de un an.Aşa e. Eu însă îs aici numai ’de trei luni!

Se lăsară câteva clipe de tăcere între noi. Nu merge, nii-am zis. Nu-1 pot descoase nicicum!— încercai "totuşi, din n o u . . . Mai direct, de astădată-ALmanahul l ite ra r 4 — 1951

49

— Mi-au spus cei de jos, dela atelier, că e o poveste întreagă cu intrarea dumitale aici. O poveste năprasnică. Am venit ca s’o aflu şi eu!

Mă măsură lung. — Acu-i, acu, îmi ziceam. Nu părea preat prea supărat, aşa că speram încă.

— Dar dumneata nu eşti de prin locurile acestea?— Nu, îi răspunsei grăbit. Sunt din Cluj, şi noi pe-acolo nu

prea ştim multe despre viaţa de aici. Dar ne dăm cu socoteala că e grea. Am văzut altă dată copii cu fluiere in desagă, umblând buimăciţi pe străzile oraşului. Şi dacă-i întrebai de unde-s veniţi, îţi răspundeau că din Ţara Moţilor.

— înţeleg. Trebue că eşti din alte părţi, că altfel ai cunoaşte păţania mea Pe aici, pe Valea Arieşului, toată lumea o ştie.

— Tare aş vrea s’o aflu şi eu!— Iacă ţi-oiu spune-o! . . . Mă duc numai să văd ce fac ţan-

gateii mei, să le dau ceva de lucru, şi vin apoi să ţi-o' povestesc.Câştigasem. Eram tare bucuros. Dar mă stăpâneam, ca să nu-I

supăr cumva cu nerăbdarea mea.Auzii de departe vorbele lui. împărţea lucrul. Le vorbea ceva

Idespre nişte buşteni de brad, care trebuiau aduşi până la jug.1) Nu aşteptai mult Se întoarse, aşezându-se la umbră, aproape d e mine. Aşteptam. îş i plimbă o clipă privirea peste coamele brazi­lor pe care le înfiora o uşoară adiere ce se stârnise dinspre isvo-- rul pârâului, dela stânca Iancului.

Ifrim Jude-rupse un fir de iarbă, îl mestecă tacticos în gură, apoi, uitându-se drept în ochii mei, începu:

— Să vezi cum a fost! . . .*

. . . Dumneavoastră poate că aţi auzit pe-acolo, pe la oraşe, câte ceva despre noi, Moţii, şi despre viaţa noastră. Dar multe nu cred că ştiţi, pentrucă numai cine a trăit aici, pe colţurile astea, pustii şi primejdioase, ştie cât de amarnică-i truda şi sărăcia ro­mânului din munţi.

Ştii, ca să pricepi mai bine, ţi-oi spune şi dumitale ce am auzit şi eu dela moşu-meu. E o poveste cu „moţul” şi cu felul cum a ajuns el sărac. Nu ştiu cât e de -adevărată, dar ,ţi-o spun . . . Se povesteşte din bătrâiji că la împărţirea darurilor ăstei lumi, M oţul a venit ăl din urmă, pentrucă îi născuse femeia în căruţă, pe drum, şi până să-şi vadă ca lumea de prunc, alţii mai norocoşi i-au luat-o înainte! Şi „domnul” a împărţit tot ce avea şi a dat fiecăruia cât i se cuvenea:'bunătăţi şi necazuri, necazuri şi bunătăţi. Dar toti se târguiau şi-l rugau, cum1 să-ţi spun, aşa cum se roagă muierile la măoelărie: mai multă carne şi mai puţm os Adică: „Dâ-mi, doamne,

1 Partea joagărului ca ie poartă buşteanul în custură

50

multe bunătăţi şi cât mai puţină sărăcie sau necaz!“ Şi s’a întâm­plat că, până să vină Moţul să-şi ia şi el ce era al lui, s’au gătat toate cele bune. Şi „domnul“ avea în faţa lui numai o grăm adă mare de sărăcie şi miciun pic de bunătate sau bogăţie. Şi Moţul, cum e el îndrăsneţ, a grăit: „Ce să fac, doamne, cu toată sărăcia asta pe capi Că doar a ’arn să port eu singur to t năcazul lumii. Mai dă-mi ceva! Şi atunci „domnul“ i-a răspuns: — Iţi mai diau pe lângă sărăcie mimă bună şi glas frumos. Ca să înduri şi să cânţi necazurile cât vei umbla cu căruţa, pe drumuri lungi şi grele.

Ai priceput? Ce-i drept, astea-s numai vorbe!! Nu ne-a venit nouă sărăcia de atunci, dar că suferim, este adevărat Şi dacă ai priceput, uită-te la dealurile astea şi suspină Fiecare pas e stropit cu sudoare, fiecare piatră de aici a rupt oase de sărăntoci. Că aici, ca să ai pâine, trebue să te baţi cu muntele, să-i storci din piatră banul. Şi munţii sunt săraci, decum noi. Pădurile numai oe ne mai ţ in . . Ş i ele s’au împuţinat de atâtea sute de ani, de când Moţii taie din ele necurmat. Ei, rău s’a purta t „domnul“ cu Moţii. Rău de tot. A fost prea nedrept, dând unora totul, iar altora nimic.

D ar astea nu au nimic cu întâmplarea mea. Ţ i le-am spus numai ca să pricepi mai bine vorbele mele şi să înţelegi năcazul meu. Că eu am fost sărac, cum nu se poate mai rău.

De când mă ştiu, am to t lucrat şi de săturat nu ştiu dacă m’am săutrat de două ori în viaţă. Şi sărăcia asta neagră m ’a făcut om rău şi sucit. Că numai aşa se poate înţelege cum de am putut fi a tât de prost şi de nărăvaş anul trecut, când, în primăvară, m ’au fost chemat ai mei să intru la cooperativă. Am zis „ba!“, nu pentrucă aveam vreun folos, lucrând de capul meu. Că 'doar mai sărac decât eram nu mai puteam fi. Ci am zis-o din Hâcă, iac’aşa, pentrucă eram negru de necaz, pentrucă aveam capul plin de vorbele muierii şi de plânsetele copiilor şi mai ales pentrucă nici nu prea price­peam eu lucrul asta nou. Au încercat ei şi cţeia de pe la comună şi în adunările organizaţiei să mă lămurească să intru şi eu în rândul, lor. Nu înţelegeam şi pace! Nu intrau în mintea mea sfaturile lor. Nici nu credeam că se poate altfel, decât aşa cum am apucat-o din moşi-strămoşi. Ba l-am şi înjurat • pe Gliga Miheţ dela P artid : —• Lasă-mă în pace cu, cooperativa ta!, i-am zis: Eu îmi văd d e lucrul meu şi pace bună. Nu m ’am prostit încă aşa, ca să cred că pot să-şi lucreze Moţii unii pentru alţii, în bună înţelegere. . . Vezi-ţi de treab ă!. . .

Aşa i-am vorbit: N’aveam de unde să ştiu ce mă aşteaptă. Am lucrat mai departe de capul meu. Nici nu voiam să aud de ei. Ba, atunci când li s’a rupt legătura de pe butoaiele din vagon şi s’a rostogolit o parte din ?le, spărgându-se de pietre, de vedeai numai doage pe unde te uitai, am zis: — Aşa le trebue, dacă-s proşti. In loc să meargă fiecare cu căruţa lui, îşi- fac treabă cu drumul de fier Aşa le trebue1. . .

51

Cum îţi spun, eram pizmaş şi sucit, ca omul acrit de viaţă şi flămând după bucurii.

Să vezi însă ce-am păţit!Omul de lângă mine se întoarse pe partea dreaptă, tuşi răgu­

şit de două-trei ori, apoi continuă să-mi povestească.— N ’au trecut nici două săptămâni din ziua când m’am răstit

aşa de aspru şi prosteşte la prietenul meu Gliga Miheţ. Am eu o palmă de loc la Valea Mică în sus. Nu-i mai mare de o jumătate de jugăr, da-i într’un loc bătut de soare şi apărat de pădure. M ’am chinuit toată iarna, muncind ca să-i plătesc tâlharului de morar, de şi-a lăsat câteva vite să-mi gunoieze locul. Că lâ noi aşa e : , locul fiind aspru, nu putem căra bălegar, dar ne tocmim vite sau oi, pe care le ţinem cu plată toată iarna, ca să îngraşe pământul. Venise primăvara. Totul era cum nu se poate mai bine Am semănat o felderă şi jumătate de cucuruz. îm i ziceam: Dacă a fi să fie rod, oiu avea porumb destul, ca împreună cu ce-oiu aduce de prin ţară, s’o scot cumva la cap. Să vezi însă oe-am pătimit. Curată bajotură a lui dumnezeu. Pe lângă sărăcia ce-mi stătea pe cap, mi-a mai trimis şi nenorociri una peste alta. Măi frate-meu, minu- nează-te şi te cruceşte! In plină primăvara, pică pe la începutul lui Mai o poaie dle aia, care se cheamă pe la noi rupere de nori. Şi vin nişte ape, cum n’am văzut în viaţa m ea! Şi pietriş şi bolovani, mari ca ciuberele şi mai mar i . . . Iţi părea că e sfârşitul pămân­tului, nu al tceva. . . Până am alergat pe vale în sus să-i fac apei ceva oprire, praf s’a ales de locul meu. Plutea toată holda sub apă — ba, ca necazul să fie amar de tot, cele două 01, singurele pe care le. aveam, s’au înnecat şi ele. Le-am găsit ulmflate, bietele, mai la vale, - după ce s’au scurs apele. Multe nenorociri şi pe capul altora a mai adus puhoiul acela. Ei, măi omule, iaca nu pot să-ţi spun ce-o fost atunci în inima mea! Am stat aşa năuc, în faţa holdei prăpădite. Pietriş greu de-un metru, rădăcini şi bolovani cât o claie bună. Lucru de-o viaţă. Am înjurat, mi-am dat cu pumnii în j cap, am scuipat în sus şi jar am înjurat, dar de schimbat nu se mai putea schimba nimic Eram singur, măi frate, singur şi prăpădit şi slab. Ca prostul mă jeluiam, blestemându-mi soarta şi muntele ăsta afurisit. Şi n’aveam niciun ajutor de nicăieri, că fiecare- îşi vedea de ale sale şi pentru amarul meu nu găsea decât vorbe goale.

O clipă, Ifrim se opri din povestit. Parcă obosise sub greutatea amintirilor. Sau poate încruntarea ochilor însemna altceva. îşi şterse cu mâneca fruntea încălzită, apoi mă cercetă din nou cu privirea.

— Nu m’am lăsat însă Noi ăştia de pe aici suntem oameni tari. Nu degeaba şi în poveste ni s’a dat mai multă răbdare ca la alţii. I-am zis muierii: Lasă, tu Val vară, că aşa o cheamă, lasă’

52

c’oiu merge la munte şi-om viride şindrila. Om faoe ceva.- De foame tot n’om muri. Aveam pregătite vreo zece mii de şindrile frumoase, tăiate din anul trecut. Mă tocmit cu ur_ tovarăş dm Câmpeni, care cumpăra şindrilă pentru fabrica de cherestea de acolo. M ’am tocmit cu el cu un preţ bunţ bun. Rămânea doar să vină nişte căruţe să le încerca, ca apoi-să iscălim hârtiile şi să iau bîainti. N ’ar fî fost rău — dacă nu şi-ar fi băgat dracul coada. Nu ştiu cine, trebuej că au fost nişte becisnici, n u . oameni,- în noapte de sânziene, dau foc la pădure, unde aveau bieţii oameni lemn fasonat, şindrile şi alte feluri de lemne pentru lucru. Eram pe aproape, în dealul Fântânii Reci, la-coasă Ies noaptea din colibă (aveam eu aşa o presimţire), când colo ce să vezi? Cerul negru de fum şi diinqoloi de vale, chiar în vadul Arsurii, ard'ea vajnic pădurea. Nu ştiu dacă ai văzut vreodată o pădure de‘ brad arzând Iaca, trece focul dela brad la brad, prin flacăra care fuge din pom în pom, sau pe pământ, prin frunzele uscate, care pocnesc ca seminţele puse pe jăratec. Arde fiecare brad, parcă ar fi o făclie mare de răşină. Şi-i un h u e t. . . şi fug lighioanele şi fumegă frunza şi ia rb a . . . Am alergat ca un smintit. Nu mai ştiam de cărare sau groapă. Am tăiat-o drept) prin smeuriş, ca un nebun, şi strigam, strigam: — Săriţi măi! Arde pădurea, ard şindrilele m ele . . .

N’am putut ajunge decât în vale Mă înneca fumul şi-mi ardea faţa. Flacăra, care cuprinsese o tablă mare de pădure, era aşa de groasnică, încât a trebuit să mă culc-pe burtă în pârâu şi de acolo să aştept dimineaţa. Au ars, oe să spun, la vreo trei hectare de -pădure bătrână şi cu ea lemnele oamenilor şi şindrilele mele. Când au venit pădurarii, din partea cealaltă, m’au găsit negru la faţă, ca un tăciune stins, şi ud leoarcă. Plângeam ca o muiere. Plângeam cu nişte lacrimi sărate, am are . . . ' că mi~era inima arsă de jale şi viaţa întunecată de moarte Pentru mine nu mai eră nădejde în lumea asta. Poate că de supărare m’aş fi spânzurat, dacă nu aveam acasă copiii şi nevasta. Grea zi a fost pentru mine ziua'aceea:‘ o zi din acelea care îţi lasă semn pe toată viaţa.

M’am dus acasă, i-am. strâns în ogradă pe toţi ai mei şi le-am spus; — Ş’a sfârşit cu'noi. Suntem calici, numai mila oamenilor ne mai poate ajuta. Şi i-am trimis — mi se rupea inima în piept' de jale — pe cei doi băieţi ai mei, i-ai văzut, sunt băieţii cu care lucrezţ acum la joagăr, să cerşeacă prin satele şi oraşele câmpiei. Să facă ce-or putea până la anul, că eu mâncare n u . aveam ce le da. S’au dus, săracii, în ţară . unul şi-a luat desagii plini cu fluere, iar celă­lalt, care era mai mare, câteva scule, doar o găsi pe undeva ceva de lucru Pentru mâncare măcar. A nimerit la o fabrică pe la Reşiţa, unde se lucrau butoaie m ari de tot pentru apă. A stat aici' timp îndelungat. . . Când s’a întors acasă, aproape nu-1 mai cu- noaşteai. Era îmbrăcat în haine de muncitor şi-ţi era mai mare

53

dragul să-l asculţi ce spunea de-acolo din fabrică, despre muncitori, despre munca lor. Pe muiere am îndreptat-o către Beiuş, la nişte ţărani, pentru vremea secerişului şi-a îmblătirii. S’a dus pe jos, biata, că nici bani pe drum nu i-am putut aduna. Eu am rămas; singur, cu două găini orfane în curte şi cu nişte mălai acrit în fundul lăzii. Da-mi ziceam: — Ifrime, nu te lăsa! Te apasă viaţa, n’ai decât să te'sbaţi pânâ-i ieşi la mal. i

Şi-am lucrat toată toamna. Am lucrat la butoaie, cercuri şi găleţi de lăiat —• ide dimineaţa până seara, ca un smintit. Şi de mâncat, mâneam o singură dată în zi, la amiază. îm i vâjâia capulj şi-mi corăiau maţele de foame, dar nu mă lăsam Pe la sfârşitul lui Septemvrie, oamenii norocoşi culegeau porumbul M’am dus la Blidău, morarul, să-i cer o felderă de mălai. Nici nu m’a primit în casă. Din fereastră mi-a vorbit. Ştii ce mi-a spus ? Mi se strânge şi acum fierea în gură, când mă gândesc că am avut răbdare să-l ascult şi să nu-i dau în cap lighioanei. I-am spus: — Frate Blidău1 Suntem creştini, români. Ajută-mă cu o felderă de mălai. Că uite gat peste o lună-două un car de vase şi mă duc în ţară să le vând. Şi-oiu veni atunci să-ţi plătesc şi ţi-oiu da şi dobândă. A râs şi mi-a răspuns de parcă aş fi fost un ţigan, cerşetor la poarta sa — Măi Ifrime, tu eşti om mort Ţie ţi-a ars norocul în pădure. Decât să-ţi împrumut ţie bucate, mai bme îngraş porcii. . .

Turbam nu altceva. De foame şi ciudă- Eu, Ifrime Jude, mort? Nu mai fac nici cât un porc de-al morarului? Mă mir că nu mi-am ieşit din m inţi. . Auzi, ticălosul de el . Toată viaţa lui numai a înşelat pe toţi sătenii şi acuma îi batjocoreşte . . In timpul răz­boiului bătea curţde femeilor rămase singure. . . Lua unelte, lucruri de tot felul, pentru câteun pumn de porumb, dela femei, care nu ştiau cum s’o mai scoată la capăt Ba chiar şi bucăţi de păm ânt. . . Să vezi numai ce-a făcut! . . A adus o maşină mare, de undeva dintr’un oraş, o captură de război şi-a pus-o la o roată cu apă A făcut, nesăturatul, să producă lumină cu becuri, ca la oraş Vindea câteun bec, tot la cei mai bogaţi, cu preţuri îndoite şi întreite decât la oraş. De noi, ăştia săraci, râdea că [ne obosim la lumini de ceară sau la lămpaşe. Aşa, făcea el când era vremea lui Acum, e drept, i s’a cam terminat. Niu ştie cum să se descurce. Oamenii îi cer seamă de câte le-a făcut El tot mai tare se încurcă. începe să-i fie teamă şi de umbra lui.

N ’ar fi fost rău, când mi-a răspuns el aşa, să-i dau foc şi lui şi porcilor săi şi la toată lumea asta, care mi se pare că a vrui; să mă doboare.

Mintea la cap tot nu mi-a venit însă Intr’o seară au treout pe la mine ortacii mei: Gligor Ignat, preşedintele cooperativei, şi Băracă Vasile, care îi ceva neam eu nevastă-mea şi cu care lucram în acelaşi loc. Mi-au vorbit cumpătat, ca oamenii cu scaun la cap.

5 4

— Măi Ifrime, mi-a spus preşedintele Gligor Ignat. Tu eşti bun ciubărar. Te-au năpădit pacostele şi-i vai de capul tău. Copiii ţi-s înstrăinaţi prin lume, cerşetori la porţile oamenilor. De ce nu intri tu la noi în cooperativă? Lucrezi omeneşte —- te mai ajutăm şi noi, şi ai să vezi că ieşi din necaz Nu poţi răzbi singur. Muntele-i sărac, trebue să ne adunăm puterile noi ăştia, lipiţii pământului, şi să căutăm să ne îndreptăm soarta. Ne ajută acum cei de sus, că sunt oameni deprinzători. Vezi tu cum toate lucrurile iau o nouă întorsătură? Ne ajută ei Is cu noi, cu cei săraci. Primim vagoane, şi ni se cumpără pe preţ bun tot ce facem Hai cu noi, măi Ifrime, că locul tău îi în cooperativă “

H m ! . . .H m !. . . Nu ştiu de ce, dar nu i-am ascultat. Aveam în inimă

ceva ca o piatră grea, care nu mă lasă să mă mişc. Mă trăgea în jos sărăcia şi nu puteam gândi cu capul meu de-atunci că poate fi şi un altfel de rost în lumea aceasta, decât trudă amară. Le-am spus: Vedeţi-vă de treabă. Aşa am apucat, aşa fac Aşa au trăit moşii şi strămoşii mei. Nu-mi plaoe să se amestece nimeni în treaba mea. M’oiu descurca şi singur ..

A venit iarna şi. neavstă-mea s’a întors dela ţară A adus şi ceva grâu şi câtva timp amj mai dus-o. Apoi, în tr’o zi, prin De­cemvrie, am încărcat căruţa cu m arfă şi am pornit — moţeşte — prin ţară. Ştii vechea .noastră zicală:

Hi la deal şi hi la vale, că n’am ce-ţi da de mâncare.

Aşa am pom it-o şi eu la drum lur.g şi umezeală grea. Doar ţii minte ce iarnă am avut anul trecut. Tot prin ploaie, pe Arieş în jos. Noaptea mă mai aciuiam şi eu pe unde puteam şi, cu bunda în cap, dârdâiam de frig prin vreo şură de creştin, cu ochii ţintă la cai şi la averea din căruţă. Amarnică viaţă. Ploua de sus mereu, de trebuia să fac acoperiş peste tigae, de câteori mă apucam să-mi gătesc zeama, la drum. Şi caii erau slăbiţi şi drumul plin de noroiu T are eram ' amărît. Se înăcrise sufletul în mine şi, deşi-s cântăreţ de felul meu, în tot drumul n’am slobozit glas. Se frăm ânta oeva în capul meu: •—• Oare nu se poate altfel? Oare câtu-i lumea, tot viaţă de câine se cade să ducă moţul?

Am avut un noroc şi-am nimerit dela Sibiu în jos, pe la Rupea, unde mi-am vândut toate butoaiele la o cantină muncitorească Acolo am stat de vorbă ba cu unul, ba cu altul şi am învăţat câte ceva. începeau să mi se deschidă urechile. Mi le-au deschis, se vede, nenorocirile prin care am trecut. Am. aflat de rostul cel nou al trebilor ţării. M’au întrebat şi pe mine cum o ducem noi pe aici

55

şi le-am povestit necazurile mele, S’au minunat şi am simţit că 1& era milă de mine. D ar nu o milă din aceea care te supăra şi te ruşinează, ci o milă de frate bun. M ’au întrebat 'dacă nu avem! vreo cooperativă de producţie, că pe acolo erau multe. Nu ştiu de ce — iaca nici azi nu mă pot lămuri — am - tăgăduit că a r fi aşa ceva pe la noi. Acolo, unul din ei, mai luminat şi mai bătrân decât ceilalţi, mi-a spus o vorbă, în tr’o seară. O vorbă cu tâlc, care mi-a dat după aceea m ult de frăm ântat; „Bade Ifrime, cine înnoată azi în sărăcie şi nevoi, e singur vinovat. Inseamn ă că nu merită viaţă mai bună. Statul face tot ce poate ca să-i ajute pe cei de jos: în gură însă nu le pune pită cu slană. Aşa că dute dum­neata acasă, adună-i pe cei săraci ca şi dumneata, du-te cu eî la. Partid şi întreabă acolo: -— Ou noi ce faceţi? Vrem să muncim. A jutaţi-ne! .. Să fii sigur vă vor ajuta. Şi în câţiva ani gospo­dăriile voastre vor arăta altfel şi voi veţi fi altfel de oam eni. . .

Din satul acesta am mai mers .până aproape de Braşău, că mai aveam ceva m arfă; nişte ciubere şi doniţe. Am întârziat şi aici câteva zile, apoi m’am întors. Mi-am cumpărat grâu şi porumb, cuie, petrol de lampă şi am pornit-o din nou spre casă. Iar hi-hi, iar săptămâna -întreagă pe lângă căruţă," în fleoaşcă şi ploaie. Şi totul a r fi fost ca altădată. Aş fi ajuns acasă şi aş fi luat-o dela început cu treaba şi cu necazul. Dar vorbele auzite la Rupea prea se potriveau cu oele pe care mi le grăiră Gligor Ignat şi Vasile Băracă. Şi mai era pe deasupra şi ruşinea lepădăm mele De c© am tăgăduit că avem o cooperativă? Să aibă oare dreptate m orarul că nu mai sunt om şi că porcii-s mai mult decât mine? -

Am văzut multe în drum. La o gospodărie colectivă am dres chiar nişte ciubere. Am vorbit cu oamenii de acolo. Ba, la Buru mi se pare, am început să şi mint Le-am spus la nişte tovarăşi că şi eu îs în tr’o cooperativă, la mine în sat, şi că lucrez cu spor acolo. Le-am spus pentrucă vedeam că se bucură şi pentrucă — nu ştiu de ce — simţeam acum că aşa-i mai bine.

D ar limpezit nu eram încă. Că vezi, sunt două feluri de oameni. Din ceia care-s moi şi pe care unde-i pui stau, şi fac ce le spui. Şi alţii îs ca piatra, tari şi încăpăţânaţi. Trebue să-i cioplească mult năcazurile,1 până ajung să ia chip omenesc şi să fie cum trebue, la locul lor. Dar atunci să ştii că fac treabă. Eu îs din aceştia -din urmă. Numai aşa se poate că de abia după trei nenoro­ciri groasnice mi s’a luat vălul de pe ochi şi am văzut ce trebuia; să văd.

Treaba de care-ţi vorbesc s’a întâmplat- între Sălcina şi Lunca Arieşului E acolo un loc unde valea-i adâncă şi stânca, în dreapta drumului, ca un perete. Mă grăbeam să ajung înainte de a însera în sat, ca să pot nopta acolo. Ningea grozav. O ninsoare din aceea umedă, întunecoasă, care nu se înţoleşte albă peste pământ, ci

56

umflă doar noroaiele drumului. Sufla vântul pe vale în jos, sub­ţire şi rece, de cântau oasele în mine de frig La Valea Largă, hop,, se înfundă deodată roţile din ’napoi în nişte vărsături proaspete, până la osie.

Dă-i şi dă-i. In loc s’o scot, mai rău se aşează. Caii, opriţi din mers, parcă înţepeniseră. Nu mai aveau nicio vlagă în ei. Tot trebăluind pe acolo, mă prinde seara. Acolo în vale întunericul vine de parcă ar intra pe o uşă. Aprind eu lampasul, sap sub căruţă, dau bice la cai, hăi-hăi. . . Nimic . . . Parcă era- făcătură! Mă uit în jur. Nici urmă de om. — Iar ai pornit-o singur la drum, Ifrime! — îmi ziceam. Asta-i necazul.’Deshămai caii ca să-i gonescr pe sec, doar s’or desmorţi Lucru slab. Obosiţi de foame şi frig după atâta drum, stăteau acolo în drum şi se uitau cu jale la mine. înjuram, de sfinţi şi de soare. Să stau o noapte în ninsoare şi în atâta glod — e moarte curată şi pe mine şi pentru cai. Şi cu cât; înaintam în noapte, cu atât mai puţin noroc aveam să vină cineva, să mă ajute. Grea trudă- Mai că-mi venea să plâng de necaz, N ’aveam însă încotro Mă pregăteam să las curăţa în plata dom­nului şi să merg numai cu caii în sat. Chiar vroiam să încalec- când, pentru prima dată, auzii urlând. Am ştiut îndată că nu-s câini, cl-s lupi. M i-a trecut frica prin şira spinării şi mi se înmu- iară picioarele. Luai toporul din căruţă şi aşteptau Nu peste mult, le zării ochii stichnd în întuneric. Parcă se prinsese pe jos o pânză de zăpadă şi se puteau întrezări umbrele lor încovoiate. începui să urlu la ei, să strig din toate puterile. Striga frica din mine, măi 5 Ajutor. . . ajutor. . . -lupii. r. îm i suna glasul în noapte, groaznic. Niciun răspuns omenesc, doar hăulitul gâlgâit şi prelung al câte- unei fiare, din când în când. Erau vreo cinci şi-mi dădeau târcoale. Parcă simţeau că-s la necaz şi. pândeau pr.lejul când să se arunce asupra mea Se apropiară până la vreo zece metri şi-afară de unul din ei_— toţi ceilalţi se aşezară în zăpadă,'de parcă urma să ţipi sfat cu ei. In lumina lămpaşului le vedeam gurile deschise şi dinţii lungi sclipind. . .

Brrr. . . ce clipe, dumnezeule! . . . Caii, săracii, nechezau şi se sbăteau în hăţuri. Abia îi ţineam. Ştiam că numai lămpaşul meu îi ţine să nu se arunce şi de aceea - numai cu o mână strângeam, hăţurile. Murgu, bietul, mai fricos, îmi scăpă deodată. O luă în galop pe drum înapoi. Lupii după e l . . N ’â mers nicio sută de. metri şi am şi auzit cum au- sărit asupra lui. Răzbatea până la mme neche­zatul de moarte al calului şi hârâitul crud al fiarelor care-1 sfâ- şiau. Şi-parcă nu-1 sfâşiau pe bietul Murgu, ci inima mea. Pentrucă. simţeam- că Murgu se sfârşeşte din cauza mea şi-a prostiei mele. Timp de jelire' însă nu aveam. Incălecai pe Murga şi fără să mă mai uit înapoi o'luai într’un galop către Sălcina. Am bătut la prima fereastră dela marginea satului. — Frate, ziceam, măi frate bun

57'

a l meu, oameni buni, deschideţi că-s singur în drum şi-i noapte ■cu lupi! Mi-au prăpădit calul şi-i jale de mine! Mi-au deschis oa­menii. Ştiau că-s la necaz. Apoi au venit cu mine mai mulţi din -ei de mi-au ajutat să tragem căruţa la adăpost. Din bietul Murgu mai nu rămăsese decât un ciolan cu piele, însângerat. Numai ochii i-au rămas întregi şi deschişi. Erau umeziţi, săracii, şi parcă se uitau la mine şi-mi spuneau: Vezi, Ifrime, ce-ai făcut? Tu eşti singurul vinovat!

Omul meu obosise îş i aplecă încet capul şi câtva timp nuse uită deloc în sus. Părea că a uitat cu totul de mine. Urmăreapierdut truda măruntă a unei biete furnici, rătăcite pe opinca sa.

Oarecum răguşit şi cu o, voce moale, îngânai:— Aici se termină povestea?— Nu chiar. Dar de aici parcă-i mai greu de spus . . .îşi trecu mâna prin părul răvăşit, tuşi mânios, apoi reîncepu,

rar şi măsurat. Cuvintele nu mai curgeau ca înainte: veneau îm- pletecite una câte una, parcă turtite sub greutatea înţelesurilor.

— Pe urmă nu s’a mai întâmplat aproape nimic. In afară. . . dar aici, în pieptul aoesta, şi aici în capul meu, ceva parcă s’a schimbat.' Că n’am mai înjurat, nici blestemat, deşi nu cred că a fost atunci în lume oiciunul care să fie nenorocit ca minte. Ştii,, tovarăşe dragă, mă luminasem oarecum. Am înţeles ceva din ros­tu l lumii ăsteia şi din pricinile necazurilor noastre „moţeşti“.

Am înţeles că nu numai cerul şi fiarele ne duşmănesc. Am mai înţeles că noi, Moţii săraci, suntem prea slabi, prea singu­rateci, ca să putem lupta împotriva răutăţii cerului şi a sărăciei pământului. Păţania mea e păţanie moţească şi are tâlc adânc. Că în vreme ce eu băteam drumurile şi erau să mă sfârtece lupii, ca pe Murgu, Blidăi ca ăl din satul nostru îşi vedeau de treabă şi trăgeau zece piei de pe noi. Dar acum, umblă prin lume un vânt nou. Şi săracii nu mai trebue să îndure necazuri, că pot să-şi facă dreptate şi să-şi îndrepte viaţa. Numai eu, Ifrim Jude, am fost prostul care nu am înţeles lucrul ăsta şi a trebuit să plătesql scump de tot. Uite aşa gândeam eu în drum spre satul meu. Nu aduceam bucate câte trebuiau, (am dat o parte din ele sălciuanului ■care mi-a împrumutat un cal), dar ştiam în schimb ce aveam de făcut. M’am dus drept la cooperativă- Am intrat în atelier şi mi-am scos căciula. Atâta le-om spus: — Mă primiţi? şi m’au îm­brăţişat ca pe un frate, că auziseră de păţaniile mele şi le era milă de soarta mea. Şi de-atunci, cu cei doi prunci ai mei, lucrezi frumos aici sus la joagăr. Treaba nu-i grea şi-i cu spor. Mă în­ţeleg bine cu tovarăşii mei şi împărţim frăţeşte toate veniturile şi necazurile. Pentrucă trebue să ştii: şi-acum mai sunt greutăţi şi necazuri. Lupii nu-s numai în pădure. Sunt şi aici printre npi.

Şi în felul acesta simt şi eu că stau mai bine pe picioarele mele şi nu-s frunză prăpădită în vânt. Copiii mei or fi oameni

58

în rândul oamenilor, iar copiii lor nu vor mai trebui să meargă la cerşit pe străzile Sibiului şi ale Clujului

Aş mai avea multe să-ţi povestesc din întâmplările Moţi­lor. Dar lasă, poate ai să mai vii pe aici. Vreau numai să-ţi spun <că tare mult m’au minunat lucrurile ce am văzut în ţară înainte de întâmplarea cu lupi i . . . Mai la vale de Sibiu, într’un sat, nu-mi aduc aminte numele, am văzut cum lucrează oamenii toţi împreună. Multe am învăţat eu pe acolo. M ’au poftit apoi, când au aflat că sunt din părţile Moţilor, să le văd şi eu gospodăria lor mare. Câte lucruri noi am văzut nu pot să-ţi spun ceasuri întregi. Destul numai că în inima mea s’a născut ceva care mă silea să ajung cât mai repede acasă

—• Ştiu, bade Ifrime Am fost şi eu pe-acolo. Ai dumneata, (dreptate, când spui că lumea e alta, nu e cea veche. Un lucru te-aş mai întreba, cum rămânem acum cu povestea aceea în care se zice că domnul a împărţit moţului sărăcie şi răbdare şi glas bun ? -

îm i zâmbi frumos, cu inimă 'deschisă: >— Crezi că mă prinzi ? M’am gândit eu şi la treaba asta.

Eu cred că dumnezeu, dacă a făcut lumea asta cum zice povestea, a făcut-o frumoasă şi mare, nu-i vorbă. Dar bună, n’a făcut-o. Nu se pricepe el se vede la treburi omeneşti. De aia ştii ce zic eu? Să rămână el în ceruri şi să facă dreptate între îngeri . . . Aici pe pământ ne-om face noi oamenii dreptate. Şi bunurile pământului le-om împărţi a l t fe l . . . Nu ca e l . . Nu cine vine mai iute şi cere mai mult. Ci fiecăruia tdupă munca şi nevoile sale. Că eu cred că aşa-i drept şi că aşa trebue să fie, chiar dacă n ’a fos)J până acum aşa!

Se uită la .mine. Ii juca în ochi o scânteie de şiretenie şi inte­ligenţă. Mă încercă.

— Ei, dumneata care pari om cu şcoală, ce zici? Bine gân­desc ?

— Foarte bine, i-am răspuns râzând.— Dacă-i aşa, atunci mă ierţi. Eu trebue să merg să dau

'drumul la apă pe jghiab şi să încep lucrai. Că mi-e frică să nu-mi strice feciorii mei oeva pe-aoolo Să fii sănătos. Şi să ne vedem cu bine!

— Noroc bun şi spor la lucru, bade IfrimeSe îndepărtă cu pasul domol spre locul de muncă. După. co­

titură, începu să cânte Molcom, fără cuvinte. Apoi -se auzi apa hâtându-se în Jg h ia b şi nu peste mult cântecul joagărului care rupea buştenii acoperi toate sgomotele

Eu o pom ii în jos, pe pârâu Urmăream micile valuri ale pâ- râului care se scurgea domol spre Arieşul Mic, în timp ce mă gândeam că trebue să scriu fără întârziere povestea adevărată a Moţului.

59

K ovâcs BAlint

V ADU-M ORII

— Iară nu-m i dai pace? — zise Irina către Arpad, care — dumnezeu ştie a câta oară — tot despre colectivă îi. vorbea. — De ce te ţii mereu de capul meu? Zău, parcă ai fi căpuşă. N ’ai găsit pe alţii, în tot Vadu-Morii?

— Sunt şi alţii, nu zic, dar nu-s de mine. Să mă fi du£ — poate — la Radu? Sau la Bucur? La fratele tău?! La Marin ori la lorgu? Nişte ciumaţi. Să-i ia dracul! Cu tine însă e altceva. Tu ai rămas văduvă, cu trei copii. Când o f i la împărţeală, niciunuia n ’o să-i ajungă mai mult de o brazdă, două. Ce naiba, doar nu suntem nici noi orbi! Ne cunoaştem omul. Puţinul pe care-1 ai văd că-1 gospodăreşti cu socoteală, iar copiii, cu toate că-s mici, te mai ajută şi ei cât, pot. Recunoaşte odată şi tu că, aşa cum te afli, locul tău este alături de noi!

— Alt_cântec nu mai ştii, Arpad ? Când a plecat, Onofrei m i-a legat de suflet c ă . . .

-— Ştiu ce ţi-a spus, Irino. El ţi-a vorbit cam aşa: Uite, pe mine mă duc acum la război şi nimeni nu ştie când m ’oiu întoarce. Am cutreerat toată ţara, -— când cu viţei, când cu oi — , fără să-m i pese de-i ploaie, zăpadă, vânt. pri ger. Banii cu care m ’am ales,i-am înmormântat în „Fumica“. Cele trei iugăre de pământ şi ochii din cap, Irino1 Astea ţi le-a spus?

— Dacă ştii totul atât de bine, de ce mă mai iscodeşti? Nu mă duce Ia sapă de lemn! Că s’o întoarce odată el şi Onofrei şi-i în stare să-m i sucească grumazul. - ^

Irinei i se făcuse lehamite de Arpad. Se săturase până ’n gât şi de ceea ce-i tot îndruga el despre viaţa din alte ţări, despre câmpurile împânzite de mine şi ploaia de bombe. D’apoi de gropile de var! De câte ori nu i-a vorbit de ele?

— Irino, morţii cu morţii şi viii cu viii. Gândeşte-te la tilne şi ia copii. La vi i tor. . . _ . s

— Cu viitorul nu-ţi bate tu capul. Lasă-1 în seama lui d u m - ' nezeu. Până acum el m ’a ajutat şi tot el îm i va arăta ce trebue

60

In toamna trecută v ’aţi apucat şi cu ce însufleţire, să vă împreunaţi pământurile. Văzându-vă, am simţit că inima începe să-m i bată ceva să fac şi pe mai departe. Poate s’o întoarce într’o bună zi şi Onofrei. D e altminteri, vrei să-ţi spun odată adevărul? Sau ţii să-ţi vorbesc şi de-acum înainte.tot pe ocolite? Bă, asta nu! N’ai băgat de seamă că, de când îm i tot dai zor cu colectiva, ne furăm unul altuia că­ciula? N e minţim, Arpad! Ii vremea să-m i dau gândurile pe faţă. Ascultă-mă! Treaba de care-mi vorbeşti nu mă priveşte numai pe m ine, ci pe toţi câţi locuim în această parte de sat, pe toţi dela Vadu-Morii. Nu mă întrerupe! Nici nu ştiu de unde s’o iau. Dai mai tare şi mai iute ca de obiceiu. Mă gândeam: aşa ceva poate să-m i folosească şi mie, o sărmană văduvă. Dar după ce am mai «stat de vorbă ba cu unul, ba cu altul, m ’am trezit. Ia să vedem, cu m aţi ajuns voi să înjghebaţi colectiva? împreunând doar pămân­turile voastre puţin roditoare. Vă stăteau la îndemână. „Furnica" este însă a noastră, a celor dela Vadu-Morii! Vezi, asta vă doare p e voi! De aceea aţi pus ochii pe m ine şi pe cele trei iugărţs ale mele. V’aţi zis: Dacă înfmgem odată piciorul în „Furnica", mai departe las’ pe noi! Nu mai ţinem seama de Vadu-Morii. Aşa ceva nu pupaţi voi! N ici alţii. D aţi-i înainte cu şedinţele, că doar nici noi n’am căzut pe moalele capului. Radu v ’a ghicit planurile încă ■de atunci, de pe când umbalţi pentru întâiaşi dată cu usta pe la noi. Uaga de seamă, Irino, m i-a spus el, că ăştia ţi-au pus gând rău! Dar tu nu-ţi băga capul în laţ de bună voie! De s ’o întâmpla să cazi totuşi în mrejele lor, să nu uiţi o clipă că cea ce se petrece la noi se întâmplă azi în toată ţara şi că totul nu-i decât o mare băşică. Cu cât o umflă mai mult, cu atât va crăpa mai iute. Cee?I N ’are dreptate Radu? Crezi tu că aşa v a .fi până la coada veacului? Doar n’ai prins orbul găinilor? Va veni odată şi odată un vânt şi atunci praf s’o alege de toate.

După ce îşi uşură sufletul, Irinei i se păru că Arpad îşi întoarse privirile dela ea şi, aşa cum îi era năravul, îşi şterse nasul cu buri­cul degetului mare. In urmă, l-a pierdut din zarea ochilor. Pierise, ca o nălucă.

Peste puţin, mâni bătătorite încearcă să-i cuprindă gâtul. Cine-i? Ce s’a întâmplat? — strigă Irina speriată, ridicându-şi capul d e pe pernă. Fereastra bătea în galben; alături de ea, Zina îşi agita braţele; lângă perete,-cuibărită sub ţolul de lână, Paraschiva sforăia. S’au ivit zorile.

— Naiba să te ia, răbufni Irina,~că nici noaptea nu mai scap de tine! Măcar i-am spus tot ce aveam pe mimă. Spre norocul lui, numai în vis. Că de m ’aş întâlni nas în nas cu un asemenea om, jziua. . .

Irina se sculă şi aţâţă focul cu câteva, surcele. Apoi, îl trezi p e Alexa, care se şi duse în grajd să de a o mână de fân la vaci.

61

El îi bărbat la casă, cu toate că nu are decât patrusprezece ani. Ochii i-a moştenit dela tatăl său. Adeseori seara, când focul arde în vatră, suveica se opreşte în mâinile Irinei. Uitându-se la băiatul ei, îşi aduce am inte de trecut. In asemenea clipe, răm âne multă; vreme nemişcată în faţa lui Alexa şi, în loc de lână, prinde să-şi ţese — în fire m ai subţiri ca pânza de păianjen şi lucitoare — gân­durile. Şi ţese, până când sub pleoapele închise răsare luminos chipul lui Onofrei. — Nu te m ărita după neisprăvitul ăsta! — îi spusese mamă-sa. O să vezi că, în vreme ce el bate drumurile, tu o să te omori cu săpatul. Vorbele mamei nu s’au împlinit insă. E drept că, şi după ce s’a însurat, Onofrei a continuat să mâne din loc în Ioc vitele geambaşilor, cu semne pe ele, numai că to t ce câştiga dădea în casă. Gurile rele chiar spuneau că Irina, ce fusese pe vrem uri slujnică, a ajuns să-şi bage până în coate mâinile in nani. Şi acum, când ar putea să lucreze, ca to t omul, la casa lui, când ar putea să-şi fie lui însuşi srăpân, Onofrei nu-i nicăiri. Cei care l-au dus cu m are tăm bălău la războiu ei nu i-au spus nici măcar a tâ t: Fă, muiere, nu-I m ai boci!

Umplându-şi gura cu apă, Irina se spăla de zor, dar în acelaşi tim p, ca în copilărie, se şi ruga. O gură de apă, o frântură de rugă­ciune! O gură de apă, o frântură de rugăciune, — aşa o învăţase maică-sa. Tocmai luase dela gură ulcica împodobită cu ghiocei, de pe care — ici-colo — sm alţul sărise, dar, în Ioc s’o pună la loc, răm ase cu mâna ridicată în aer. Rugăciunea i se opri şi ea pe buze. Ce s’a întâm plat? — întrebau — speriaţi — ochii ei. De vorbit, nu putea să vorbească. Avea apă ’n gură,

Alexa se înfipse în prag. A ’nnebunit? Ca niciodată până acum, a împins uşa cu piciorul, de s’a cutrem urat toată casa, ş’apoi a ’ncremenit în prag, ca o stană.

— Ce ai? Zi! Vorbeşte odată ! — îl zorea Irina din ochi.Alexâ se uită lung la m amă-sa şi gura i se strâmbă:— Vioaia!O duhoare grea, de grajd, o lovi parcă în faţă. Alexa dădu

un ghiont Floricăi, care stătea în uşă, întră în grajd, întinzându-şi ambele mâni spre iesle.

Multă vreme după aceea, Irina şi-a am intit adeseori de clipa în care, — stând desculţă şi cu faţa încă udă, în uşa deschisă a grajdului, — apa din gură i s’a prelins prin tre dinţi, stropindu-i sânul. Era călduţă, ea însă n ’a simţit-o. Tot sângele i-a năvălitA A j ^in gat.

Privirile lui Alexa s’au oprit Ia limba vacii moarte. E albastră, ca mâneca Iaibărului meu, — îşi zise el. Cu ea m i-ai lins aseară obrazul? I ţi luai rămas bun? Simte parcă din nou pe faţă limba ei ca pila, vie şi, ne- mai putându-şi stăpâni durerea, scoase un oftat adânc:

62

— O, Vioală!— Buba rea, — zise, clănţănind din dinţi, Irina. Vacal Vai,

vai! Ce-o să se aleagă de noi?Impletecindu-se, intră în casă şi se uită lung, lung la ţolul

de lână — vărgat — de pe patul din colţul odăii.— O, dacă totul n’ar l i decât un vis u rît1

*

După vecerine, Irina, îmbrăcată de sărbătoare şi cu pantofii lustruiţi, o apucă spre casa popii. Tot îi bine că m ’am dus la bise­rică, — îşi zice ea, gândindu-se la răcoarea şi la semiîntunericul deacolo, la pâlpâitul lumânărilor. Cuvintele părintelui mi-au pătruns, până ’n adâncul inimii, m i-au dat putere

Subsuoară, învelită într’un ştergar înflorat, ducea o prescură.Serafim tocmai ieşea din curtea popii, şchiopătând cu piciorul

Iui de lemn.— N ’am scrisoarea, Serafime?Bătrânul Serafim, ca întotdeauna, întinse către Irina palma

goală.-— Roagă-i pe cei dela poştă, — zise el apoi, dând din umeri,

să tipărească timbre şi pentru moi ţi.Irina intră în casă. După ce dădu bună ziua preotesei, care

şedea la războiul din bucătărie, şi servitoarei — cam toantă, bătu la o altă uşă şi, aşa cum se cuvenea, sărută mâna popii. Puse apoi prescura pe masa din faţa acestuia:

— Să fac o slujbă pentru bărbatul tău? — o întreabă popa..Pentru el şi pentru mine.— Aşa dar două muşte dintr’o lovitură, ce?! Nu cumva crezi,

că ochiul sfântului e ca o limbă de ceas, care se mişcă dela Micăsasa la Moscova şi înapoi? Mă auzi? Ori pentru tine ori pentru bărbatul tău. Alege!

— Maică Precistă! D ’apoi când ne-ai cununat, n ’ai spus cu gura dumitale că Onofrei şi Irina de-acum una sunt?1 Trăim cam strâmtoraţi şi de aceea m ’am gândit că se poate. Dar dacă dum­neata zici că nu se poate*, nu se poate şi gata. Roagă-te (numai pentru el.

-— I i bine, (nu boci. Da’ banii-pentru slujba din rândul trecut mi i-a i adus?

— N ’am niciun leu acum, părinte. Dar când om vinde o ile . . ,— Până atunci mai va. Doar bine ştii că de când necredin­

cioşi ca d’alde Arpad m i-au luat eclejia, trebue să mă uit de două ori la fiecare leu, înainte de a-1 da din mână. Altceva nu poţi să-m i dai? Am auzit că ai cele mai faine gâşte din sat.

De când a intrat, aşezându-se pe marginea laviţei, Irina a şezut nemişcată, cu manile în poală. Anul trecut, — îşi aminti ea,

63

înfigându-şi unghiile tari, ţărăneşti, în coapse — , anul trecut i-am adus un purcel. Acum s’ar îndopa cu gâşte!

Se uitau imul la altul, încordaţi.-— Da, răspunse — lungind vorba, — Irina — , am câteva

în curte.— Câte ai pus la îndopat?— îndop numai gânsacul, să avem şi noi de Paşti o bucătură

ceva mai bună pe masă.— Trim ite-m i-1, — îi spune popa. — Până la Paşti mai. ai

destulă vreme să indopi o gâscă şi pentru tine.Popa îi întinse mâna. să i-o sărute. Insă Irina se prefăcu

că n’a băgat de seamă.Slujbă ţi-a trebuit, — repeta întruna Irina, chiar şi după ce

se opri în faţa porţii înflorate a Unchiului ei. De-acum, îşi zise cu hotărîre, de m i-o dă, de nu m i-o dă, nu mai aştept. Cu asta, .intră la Bucur.

— Cu vaca,, — cu vaca ii o leacă de bai, — îi spuse acesta, întâmpinând-o.

Nu cumva s’a îmbolnăvit?— Da’ de unde, da’ de unde! E vorba de Mariţa, noru-mea.

Ştii, vaca-i a ei. M i-e şi greu să-ţi spun. Cere cinci sute de lei pe zi şi nutreţ.

— Cinci -su te?— Şi m ie m i se pare cam mult, dar ea nu vrea să scadă

din preţ, odată cu capul. Zice că mai bine să zacă, în grajd.Irina se ridică.— Şi asta m i-o spui acum, când toată lumea a ieşit la plug?— Nu te sbuili la mine, Iri.no, că nu-s omul care să-m i iau

vorba înapoi. Vaica o capeţi. I-oiu da eu Măriţii banii, iar tu îm i trimiţi copiii, să-m i stropească via.

Tot sângele îi năpădi Irinei în obraz.— Unchiule Bucur! — izbucni ea, de răsunară ulcelele de pe

pereţi — pe dumneata te-ar răbda sufletul să-ţi pui nepoţii să care stropitura până sus. pe dealul acela?

— Ce te-ai aprins? N ’or căra-o deodată, ci de mai multe ori.— Mulţumesc de aşa târg. Copiii mei să-ţi stropească du-

mitale via, iar eu să-m i dau sufletul, săpând toată vara! Cu cuie, cu dumnezeu? Liuge-te pe buze!

Unchiul Bucur îşi goli în tihnă paharul şi numai după aceea strigă în urma Irinei:

— D e cumva te răsgândeşti, trimite după vacă şi du-o!Dumnezeu să mă păzească, mormăi — furioasă — Irina.

Să ştiu c’am s’ajung să umblu în genunchi, dar în casa neamuiilor n ’am să mai calc. Tâlhar bătrân! Crede că din el stă lumea. Din fericire, mai sunt şi vecinii Unde m i-a stat capul?

64

' Dela Bucur până la lorgu e — ia — , o svârlitură de piatră. Irina nici n ’a trebuit să intre in casă, pentru că stăpânul, cu o tro- cuţă sub braţ, se învârtea printre oi, în şură. Ni, măi, ni! — se cruci Irina — da’pe ăstâ ce l-a apucat?! Satul arde şi b a b a ... Ce-mi tot trăncăneşte de oi, când eu îi-cer pereche la văcuţa mea?!

— Vecine, îl întrerupse Irina, mie nu m i-e de oi, ci de vacă. Mi-o împrumuţi sau nu?

— Tii, da’ arţăgoasă mai eşti! Cine a pomenit ceva de oi?— Eu una nu, îi întoarse vorba Irina. Oare eu tot număr câte

piei am uscat şi câte mi-au mai rămas crude? Fă bine şi nu mă mai duce cu vorba, ci spune-mi curat: îm i dai vaca ori ba? . ţ

— Iară te-a i pripit, Irinol Ţi-am spus eu că nu ţi-o dau? Ţ i-o dau, ţi-o dau. Ca fostă slujnică), ai putea însă să ştii că drumul vacii îl bătătoresc oile.

— Dar ce tot ai dumneata cu oile?— D’apoi aia am că nu pot să-m i scot oile, laolaltă cu ale

altora, la păşune, ca să am şi eu câteva mulsori. Aşa ceva tunu poţi înţelege, pentrucă nu eşti făcută să pricepi rânduiala oilor, nici să le stăpâneşti. Da’ ia" zii, pentru câtă vreme îţ i tre­bue vaca?

— Până gat cu aratul. Biine! Drept plată, îm i dai patru oi mulgătoare, pentru

tot atâtea sterpe. Adă mâna şi sănătate -bună!Vorbele lui lorgu o uluiră pe Irina.— Dă’ dumneata bine ştii că patru oi am de toate.Şi cum stătea în şură, sub pieile atârnate de grindă, şi asculta

Tumegatul oilor, deodată1 i se păru că-I aude pe Onofrei râzând. Tocm ai pică dela drum: plin de praf, ~ obosit. Adusese două oi cu sine. Rupse câteva crengi de salcie şi le aruncă sub botul ce­lor două oi: Mâncaţi! Râse apoi: Auzi, Irino, de azi înainte n’o să mai cerşeşti cu ulcica lapte pe la vechii. D e acum avenx oile noastre. O să avem de toate: caş, -brânză, zăr, urdă. Alexa n’o să mai roadă la mălai uscat.

— Ţi-ai pierdut piuitul, Irino? Ori ţi se pare că-ţi cer prea mult?

— Să-ţi fie ruşine, — izbucni revoltată Irina. Ai douăzeci ■de oi mulgătoare şi, fără să ţii seama că suntem vecini, ai fi în stare să smulgi copiilor m ei şi eea de pe urmă bucătură dela gură.

— N ’ai de ce să-ţi pierzi sărita' —- îi zise mustrător lorgu. Tu ai nevoie de-o vită, iar mie îmi trebue lapte. De târgul nu ţi-e pe plac, îi larg Vadu-Morii.

— Hei, Iorgule, Iorgule, _■— îşi zise Irina, ieşind în uliţă — , spre norocul meu, mai sunt şi alţii la Vadu-Morii, nu numai tu. Ia să vedem! Măcelarul ăsta .o fi acasă? De câte ori nu s’a ajutat

jU m a n ah u l l ite ra r 5 — 1951

65

cu Onofrei al meu pe la târguri? Ba odată, când Onofrei i-a scos doi grăsuni de sub ghiaţă, sub care era cât p’aci să piară şi el, nu a spus domnul Marin şi la bim şi la nebun că asta u,na n ’o s’o uite el cât o fi şi-o trăi?! Şi dacă acum de altceva nu-şi m ai aminteşte de asta una îşi va aduce de bună seamă aminte.

— Domnu’ Marin, îi spuse scurt Irma, m ’aş apuca dc arat, dar n ’am cu ce îm i mai treime o vacă. Tare mare lipsă am de ea. Ajută-mă!

— Ia-o mai încet, copilă:- mai încet Dă-mi o leacă de răgaz, ca să mă gândesc.

Bătrânul vulpoi tăcu o viem e; mustaţa galbenă, arsă până la la rădăcină de mucurile de ţigare, i se lipi de gură.

— Câte iugăre ai de arat, Irino?— Trei. Chiar zicea Onofrei adeseori că treimea noastră

aicea-i, la „Furnica“.— Da, lui Onofrei ii cam plăcea să glumească. Parcă-1 aud.

Odată la târg . . N ’ai mai aflat nimic despie el?— Nimic— Lasă, nu plânge. O fi nimerit în Brazilia, unde păzeşte

o întreagă ciurdă.'Acolo-i de e l1 Uite ce zic eu. Plug n ’am, vacă nu. Inimă insă, da. încă azi am să tocmesc un plug şi doi boi şi ’n două zile ai gătat. Vrei?

— împrumut? ■— îl întrebă Irina neîncrezătoare, pentrucă nu-şi amintea ca dracul ăsta galben să fi dat vreodată un leu cuiva.

— Nu. Dând cu împrumut. îţi sporeşti grijile Am să-ţi cum­păr scroafa.

— Scroafa?1 — sări Irina, ca arsă. — Pe Roşcata? De câte ori ţi-am spus că n’o vând! Mă înţelegi? Asta una nu, niciodată! A crescut laolaltă cu copiii ş i ei se uită Ia ea ca Ia un frate. După cum văd, dumneata,- domnu’ Maiin, vrei să storci tot ce pori până şi din sărăcia altuia Ţ ine-ţi plugul şi boii'

Simţea că i se sfâşie inima. Totuşi, din prag, mai întrebă-— Domnu’ Marin, aş vrea să ştiu, aşa din curiozitate, pe lângă

că-mi împrumuţi plugul şi boii, ce-ai mai da pe deasupra?— Pe deasupra? Mi-ai mai da tu mie două mii.— Atâta am vrut să ştiu, zise Irma, trântind uşa.

— La cine să mă duc acum? — se întreba Irina, uitându-se în lungul ubţei? După câteva clipe de şovăială, o porni către casa lui Radu.

Nenea Radu, care pe vremuri se strecurase pe furiş în Fron­tul Plugarilor, o pofti pe Irina in casă. — Păzeşte-te, Radule, că m uieiea asta n’a venit la tine de florile mărului Vrea să-ţi ceară ceva Proastă însă nu-i nici Irma Dacă-i cer cu frumosul,

66

socoti ea. mă Iasă şi ăsta cu buzele umflate. De ce n’aş pune măcarodată şi eu picioiul in prag?1

— Nene Radule, zise ■— pe un ton energic — Irina, ai auzit că Sfatul Popular a hojtărit ca cei care au gătat cu aratul să-şi dea boii şi plugul pălmaşilor?

— ‘Campania de însămânţări, nu? Cum să nu aud!— Şi nu te temi că intr’o bună zi ai să te trezeşti cu boii

dumitale tocmai într’al treilea hotar de aici?— Ştiu eu cum să duc de nas Sfatul Popular, Irino.— Cum ai să-l duci de nas? Că doar dumneata, cu boii pe

care îi ai, într’o săptămână ai şi mâjntuit cu aratul.— Numai că eu n’o să-m i pun osul. Aicea-i buba, Irino. Fii

pe pace, pentrucă atunci când eu oiu găta cu aratul, nimeni n’osă mai aibă nevoie de plugul meu. Tu cum stai cu arătura?

Irina se îmnuie. Ca Radu să nu bage de seamă, trase o înghiţitură de apă.

— Nici cum, răspunse ea cu jumătate de gură, in timp ce aşeza pe masă ulciorul verzui. Nene Radule, iţi mărturisesc din toată inima, că de asta aîii şi venit la dumneata, ca să ne înţe­legem cumva.

— Acum mai vii de-acasă, — zise nenea Radu, plesnindu-şi şerparul cu palma. Simţea că de astă dată nu ea, ci e l ţine hă- ţuiile în mână.

— Aşa dară e vorba de arat-secerat, până la aldămaş, hai?— Cam aşa— Dar dacă responsabilul de uliţă îşi bagă nasul în tocmeala

noastră, ce-i spui?—- Ştiu eu ce să-i spun'— Să-i spui că te -a m ajutat ca prieten. Ştu, ajutor socialist,

cum umblă vorba astăzi1— Şiret mai eşti dumneata, nene Radule.— Că noi ne-om inţelege-de! — ca -oamenii, âsta-i altă

tieabă, nu-i aşa? Vreau să zic, cum se şi cuvine. Să vedem, ce dai?— Cât ţine aratul, pe Alexa.— Bine1 Da’ grijeşte, să nu sufli o- vorbă Ia Sindicat. Apoi?■— Pe Zina, fata mea cea mai mare, la ţesut-— Biine, Irino. Mai departe1— Pe Paraschiva, să-ţi păzească bobocii.— Pe broscuţa aia? Doar n’am mâncat ceapa ciorii!— Apoi oiu mai veni şi eu, de câte ori m i-ţi trimite vorbă

să vin. Ce mai vrei?— Mai îiitâi trifoi la boi, câtă vreme lucră la -tine înţelegi?

Trifoi'— L-am păstrat pentru Florica, că acuşi fată— Pe deasupra. în anul ăsta, să-ţi cosesc eu fânaţul din

„Furnica“. ,

67

— Ce-e-e? — interveni Irina, cu limba ei ascuţită. Dumneata te lăcomeşti şi la fânaţ? Toţi ai casei ne băgăm slugă la dum ­neata, dar atâta nu ţi-e destul, te întinzi şi la fân, ca să nu maţ am cu ce-mi ţine vaca! Na fânaţ!!!

Intr’o clipită, Irina apucă ulciorul şi-I repezi în capul chel ăl lui nenea Radu. Cioburile căzură, împrăştiindu-se pe jos.

— Dumnezeul tău de căţea, — spuse nenea Radu, ştergân- du-şi gura cu mâneca dela cămaşă. Puteam să ştiu ce zace în ea. Când eram flăcău, era cât p’aci să-m i scoată ochii.

înainte de a apuca pe ulicioară, Irina se opri în colţ. Mâinile şi picioarele îi erau reci' ca gMaţa; tremura de revoltă. Brrr! Demult îşi simţea ea inima împovărată. Acum îi vine să verse, i-e scârbă. Departe, pe întinsul câmpiei, linişte.

Dealul e învăluit în fum, parcă un linţoliu albăstrui s’a în ­tins peste tot satul. Irina sta nemişcată în colţul ulicioarei. Esingură, ca un câine fără stăpân. Se uită Ia uliţa, pustie, la case, Ia turn. Da, de-acolo a pornit, delja biserică. Şi unde-a ajuns? La ulcior. De ce toate astea? Radu va căuta şi pe mai departe ;să stoarcă cât mai m ult pentru boii lui. Iar ea, în loc să se apuce de arat, s tă cu ochii holbaţi la cer. Numai că, — îşi zise Irina, adunându-şi puterile — , am apucat pe .un drum greşit. N ’ar fi trebuit să mă înmiesc în faţa lor. Cum s’au purtat cu mine ?! Cum te porţi cu un cerşetor. N ’am şi eu partea mea în ,,Furnica“ ? N u-s şi eu cu casa în această parte de sat? Aşteaptă numai tu, Vad al Morii! — spuse Irina, ridicându-şi ameninţător pumnul — , că am să te calc eu odată şi-odată pe bătături! '

P e copii i-a găsit în curte. Pe semne că Arpad le-o fi spusceva de şagă, că nu se mai opreau din râs.

— Ei, ia spune, ce ţi-au cerut pentru vacă, Irino? — o.întrebă Arpad.

— Ce te amesteci?— Te-ar jumuli, nu?— Cum vrei s ’o iei. Făgăduelile Iui badea Bucur, de p ild ă . . ,— Lasă-1, că ştiu eu bine cât plăteşte. Se betegeşte, dacă-i

scapă ugerul. Am înnotat şi eu în tăul în care te scalzi tu acum.— Iţi baţi gura degeaba, Arpad, pentrucă nici aşa n ’am n e­

voie de colectiva voastră.— Cine te sileşte? Dacă n ’ai nevoie, n’ai şi pace. Unde te

uiţi, Irino? Gândeşte-te la ce-ţi spun! Noi parcă am avea oi vacă de prisos. Se potriveşte cu Florica. Trimite dimineaţă după ea şi ia-o. _ Să ieşiţi şi voi la arat.

Deşi vorbele l'ui Arpad i-au mers drept Ia inimă, Irina nici n’a clipit, nici faţa nu i s’a îmbujorat. Muşcându-şi buzele, stă­tea cu ochii în pământ. — Măi Arpad — se gândea ea — îi fi tu

68

vulpoiu bătrân, dar nici mie nu-m i ia cineva m inţile cu una, cu două. Dacă tu ştii că Radu e in stare să tragă zece piei d e pe mine, dacă a r putea, apoi şi eu am cam m irosit ce planuri ai tu cu vaca. Vrei 'să-m i legi funia de grumaz, aşa-i? Vrei să mă momeşti pe nesimţite în colectivă, ca să mă jumulească acolo,ca pe o gâscă?! Voi i-a ţi fost naşi, spălaţi-vă' acum pe cap cu ea! Mi~e nu-m i trebue! Eu "nu m ă despart de „Fum ica“, de vitele mele, şi-apoi ţin şi la libertatea mea. Nu vreau să. m ă tocmescslugă la voi. Asta urm ăriţi? N’am prim it eu destule buşituri,cât am fost slujnică? - ,

înghiţi una in sec, apoi prinse "a zâmbi, ca Arpad să nu-i ghicească gândurile ce o frământau. In tr ’un târziu, îşi îndreptă privirile spre el.

— Şi oe-mi cereţi pentru vacă, Arpad?— Sănătate şi voie bună! Tot ceea ce vrem noi este ca

fiecare bob de grâu să ajungă la vreme în pământ.Ochii Irinei se luminară -în tr’un fel neobişnuit. :— Fii pe pace, îi răspunse ea, cu glas scăzut, că de în-

sămânţare am eu- grijă. M’am şi înţeles cu Bucur. In tru în to ­vărăşie cu el.

— Fă cum crezi, -îi x-ăspunse Arpad, răsueindu-şi vârful na­sului, cu degetul m are dela mâna dreaptă.

Când Irina s’a întox-s dela poartă în curte, a dat peste tre i m âţe sălbatice, una m ai sburlită ca cealaltă. Zina. se supărase pentru ceva, Paraschiva strănuta, iar Alexa îşi mototolea şapca.

— Mamă, oe-i plătim lui badea Bucur pentru vacă?— O să-i stropiţi voi toată via..Alexa se uită încremenit la mamă-şa.— “Nu cumva ne-ai tocmit la vie?! Ai u ita t că Petrieă

acolo s’a vătăm at?— Nu vă fie frică, doar n ’o să căraţi stropitura de p iatră

vânătă deodată, ci treptat.Irina se făcu roşie ca racul. Abia acum îşi dădu seama că„

fără să vrea a repetat în faţa copiilor cuvintele unchiului ei.— Ce-ai făcut, mamă? De ce să ne spetim lucrând la badea

Bucur, când colectiva nu ne cere nimica pentru vacă? ~— N’are inimă! — adăogă Paraschiva, cu gândul la unchiul ei.Zina sări şi ea cu gura:— Cred şi eu! Ai dela colectivă sunt oameni cinstiţi!Da’ ce-i asta? — se = întrebă Irinâ, surprinsă. Am ajuns să

mă înveţe copiii? Simte că dreptatea-i de partea lor, dar parcădracul, nu altul, îi to t dă ghies să nu tacă.

— Tăceţi odată? Dacă mai scoateţi o vorbă, vă smulg limba! Mie să nu-m i îm puiaţi capul cu vorbe auzite la şcoală! Dacă ne-o

69

ajuta bunul dumnezeu, până la toamnă Florica o să-şi aibă iarăşi perechea. Să ştiu că-mi vând cea de pe urmă găină, dar cui cei dela colectivă tot n’am să mănânc dmtr’un blid

Irina şade pe marginea ieslei, lângă Florica. Copiu i s’au culcat demult. In grajd e intime rec besnă. Cu ochii închişi, F lo­rica mugeşte uşor. Apoi rumegă liniştit: ldap! hlap! hlap! Spuma — albă ca zăpada — î s’a strâns în jurul botului. Irina se apro­pie de ea, odihnindu-şî mâinile pe grumazul ei. Stătu aşa multă vreme. E sdrobită. Nu mai p o t1 A adunat în aceste vorbe tot amarul ce-o apăsa. In sfârşit, ca omul ce si-a pierdut orice nădejde de-a mai răzbi în viaţă, cuprinse disperată grumazul Floricăi şi oftă prelung, dureros.

— Ziua, scuturaţi bine ţolul ăla, ca nu cumva să-i găsească vreun cusur. Numai atât ne mai lipseşte, ca Andron să mai scadă, ceva din preţ.

Irina se uită pe furiş la Zma, cum trage ţolul vărgat de pe pat şi-I duce afară, să-l bată, de praf împreună cu Paraschiva Cine ar fi crezut, — îşi spune ea a suta oară, că o să/-|i vin'ă rândul şi ţolului? Cine ar fi crezut?

Alexa intră în casă cu obrajii înroşiţi de ger şi cu şiştarul, plin de lapte, pe care îl turnă în vasele de pe lăvicioară.

— Până când avem lapte în casă, îşi dădu el cu părerea, n avem de ce să ne plângem. Ce ne-am face iără el?

— Ai adăpat vaca, dragul mamii?— încă nu Mă d u c. . .— Când te întorci^ să-mi aduci ştreangul— Ca să mă încurce? Nu te teme, m am ă1 Perechea F lor

ricăi o să vină după mine, chiar fără s’o leg, ca un câine,după stăpânul său.

După ce au prânzit şi după ce băgă in traistă câteva bucăţi de m ălai şi o lingură de magiun, Irina descuie Iada în care,pe vremuri, îşi adusese zestrea. Erau aici calendare vechi, con­tracte, chitanţe, acte de proprietate şi o carte de rugăciuni, roasă Scoţând-o din ladă, I ii na îşi îndemnă copiii

— Haideţi, să vedem câţi simt. Cine ştie când oiu mai avea norocul să văd atâta bănet1

S’au strâns cu toţii în jurul mesei, sprijinindu-se in coate. Prin geamul aburit, se strecurau în cameră razele plăpânde ale soarelui, care răsărea din nou, după o iarnă lungă şi grea. Toţi, aveau feţele încordate. Ochii copiilor se lipeau de carte, intre foile căreia mama lor a adunat, leu cu leu, roadele muncii lor.

După ce-şi făcu cruce. Irina începu să frunzărească foile, una câte una

70

— Uitaţi-vă. zise ea, asta dc-aici e Maica Domnului cu mielul în braţ©. Miile astea trei le-am strâns din banii luaţi pe oi. Scrie, Zina!

— Scriu— Din banii oilor, trei mii Chipul cestălalt îl arată pe

Sfântul Petru, lepădându-se de Cristos. Ştiţi, povestea cu cocoşuL Dragele mele de găini1 Au ouat, săracele, mai mult de două mii de ou ă . A p oi. . O, Maică Precistă — exclamă Irina. potri­vind cu degetele ei boante miile de pe masă. — c’am pierdut; şirul' Nu mai ştiu cine a urmat după găini.

— Gâştele, mamă— Da, aşa-i! Gâştele Trei mii. Au fost mai multe, dar am

mai cheltuit din et, pe oţet, sare, p e tr e i. . . Alexa ia uită-te la iconiţa asta1

— Vrednic cioban1 Merge în fruntea turmei.— Bine-ai zis Dela el ai învăţat şi tu Asta-i preţul oilor.

Zeze mii Ai scris, Zina?— Scris— Am dus lâna, gata pieptănată. Cele patru oi, cu Măndica

înamte, se ţineau frumuşel după Alexa. Nu bănuiau, săi acele, că n’o să se mai întoarcă niciodată . Naiba să-î ia ! Da’ unde i-am pus pe ceilalţi?

— Banii de pe scroafă?— Scroafa dracului! U ită-te la ea 1 Doar n’ai ieşit, cu râtul

tău blestemat, şi deaici Nu, eşti aici, lângă arhanghelul Mihai Au mai rămas şapte mii. îm i aduc aminte Cu banu' ceilalţi am plătit darea

— Cum grohăia, când o stugai pe nume — îşi aminti Parasclm a. lăcrimând.

— Zina, câţi sunt de toţi? Adună-i'1— Mai îngăduie şi dumneata, mamă, — ii răspunse Zina,

care se omora cu cifrele In sfârsit. răsuflă uşurată.— Douăzeci şi cinci de mii.— Douăzeci şi cinci, repetă Irina Nu-s destui Ne trebuesc

şi banii căpătaţi pentru ţol— Dar munca noastră, mamă? Munca noastră de un an de»

zile unde-ai pus-o ?— Preţul trudei voastre? Dacă te apuci să numeri câte cieţe

are o plăcintă, rămâi nemâncat Nu. vă necăjiţi' După ce ne-oM cumpăra încă o vacă. ne-o ajuta bunul dumnezeu să ne punemi îarăsp/pe picioare.

Dgoaată toţi îşi îndreptară prii in ie către uşe ' In târnaţ, cineva îşi scutura cizmele.

— Ţi-am adus banii, Irino, — zise noul venit, un om adjis de spate, dar sdravăn, — aşezându-şi lângă uşă cufăraşul înegnt de u lei Cum rămânem cu ţolul?

71

— Da’ ia şezi, Andron— Când te.grăbeşti Ia târg? Să vă şadă belşugul, nu eu.îş i descheie vestonul şi scoase dintr’o pungă învechită cinci

hârtii de câteo mie.—■. Iată-i, Irino.— Pune-i pe masă, — îl îndemnă, surâzătoare, Irina. Apoi,

luând ţo lu l pe care Zina îl aşezase, împăturat frumos, la picioa­rele patului, i-1 arătă lui Andron:

— Uită-te, Andron!— Ştim noi bine cum lucri tu, I r in o /— răspunse Andron,

Dar, când să pună banii pe masă, mâna i s’a oprit la calea ju­mătate. — Ce fel de mii mai sunt şi astea?

— Le-am strâns cum am putut. Tu ce crezi, cu - treizeci ne-om cumpăra o vacă bună ? ’

In loc de răspuns, Andron se sprijini cu mâna de masă. Luă pe rând câteo m ie şi,, după pe o întorcea pe o parte şi. pe alta, o punea la loc. Intr’un târziu, zise:

— Irino, ee m ei să faci cu m iile astea?— Ţi-am mai spus: să ne ducem la târg cu ele.— Cu astea vrei să-ţi cumperi vacă ?. Doar miile astea nu

mai umblă demult.— Cum nu mai u m b lă ? — tresări Irina. — A tale îs bune?— "Priveşte, Irino! Vezi? Miile astea ale tale sunt de pe tim ­

pul regelui. Iţi mai aduci aminte? Cu ăşti doi lei de aicea, te întâl­neai pretutindeni în ţară, pe vremea când „domnii“ storceau poporul. In schimb, pe miile pe care ţi le-am dat eu pentru ţo l. . Uite, sunt spice de g r â u ... din stema Republicii. In partea asta de sat, unde şezi tu, nu s’a auzit că se schimbă vechile hârtii de o mie?

Irina se rezemă de masă.— Şi zici că nu umblă?— Astea nu.— Va să zică eu . . atunci n o i. . . noi nu ne mai putem

duce la târg.—- La târg, nu..— Ce să mă fac?— Ce să te faci? S£ te duci la oraş. E drept, termenul a

trecut, dar Banca de Stat poate că te-o scăpa dela necaz.— Banca V — strigă desnădăjduită, Irina. — Banca trăgea

şapte piei de pe noi. Vai de mine! Unde am ajuns.Andron se uită la ce-i trei copii. Stăteau nemişcaţi, ca treir

pari. Dar inima li se strângea de groază. Hei, hei, zise Andron, cine ştie cu câtă trudă au adunat e i banii ăştia. îş i încheie haina şi-şi puse mâna pe umărul Irinei:

— Nu te tem e de Bancă! Hoţii au fost măturaţi şi de acolo.

72

îş i luă de jos cufăraşul, gata să .plece.— Nene, îl opri’ Zina, ţolul nu-L iei?— Nu-I iau.

— --‘Dar—banii-?-duce cu toţii deopotrivă cruceaT^p- "

^RăiîTalv la^voi. O să’d ^luc eu, dapă ce vă cumpăraţi vacă..Andron plecă. Paşii săi se auzeau dzn ce în ce mai slab'.— Mamă, ce te faci acum?

. — Ce fac? Să mai întreb şi pe alţii. O fi el Andron om’ vrednic, da’-i numai - rnupcitoiuja calea ferată. Adunând apoi banii de pe masă şi pornaiidu-şi_.bVoboacIaJ Irina zise:

— Mă duc la popa. - .Când intră în biserică, îngenunchind pe podeaua rece, popa

era cam pe~ terminate cu slujba. Mâinile sale păroase îşi aruncau umbra pe perete şi — o clipă •— Irinpî i se păru că unul dintre sfinţi s ’a prins în h oră . cu dracul. In urmă, ea îşi înjchijse ochii şi rămase aşa până la sfârşitul slujbă, fără să mai vadă nici sfinţii, nici candela, nici lumânările.

— Miile astea, — îi zise popa, oprit sub clopotniţă — , ar - cam fi trebuit să le schimbi demult. Necredincioşii! I-au făcutde petrecanie regelui ş’apoi s’au pornit să şteargă până şi amin­tirea lui.

— Ce să mă ştiu face, părinte ?— Ce-ai putea să faci?! Să aţâţi focul cu hârtii de o mie.

Pune-le cruce!— Vai de m ine1

Frc — _ frc — frc, şcârţâe din nou zăpada sub tălpile Irinei. Când a plecat să-l caute pe popa, inim a ei era ea o biserică pustie. Acum şi-o simţea ca pe un pietroi. • încotro s’o iau ? Unde să fug ? Parcă nişte mâini uriaşe o legaseră fedeleş. Umbla împleticindu-se de-a-lungul uliţei, jcu ochii pierduţi în zare. In vale şerpueşte, printre plopii înveşmântaţi .în alb, gârla acoperită dg^-ghiaţă- Bătută de soare, faţa e i netedă ca oglinda sclipea. în tr’un loc, cineva a spart ghiaţa. Un ochiu de apă Parc’ar f i ochiul dracului. In jurul lui, îngenuncheate pe câteo' mână de paie, stăteau mai multe femei.' Limpezeau rufele. •— Da, bombăni .Irina, acum îs. multe acolo! Dar după ce apune soarele: nu mai e nimeni. Atunci..

— Intră, Irino!Din fereastră deschisă a biroului colectivei, Andron îi făcea.

semne să intre. -— Eu susţin şi - acum, tovarăşe Andron, zicea preşedintele,

că acest caz e încă foarte încâlcit. Arpad e singurul care ne-ar putea lămuri, -dacă ar fi. aici. Dar el îsi taie azi porcul. Eu, s ă - ţ i '

73-

spun drept, nu prea înţeleg, de ce femeia aceasta se ţine de doi ani încheiaţi departe de noi. Când i-am oferit, fără să-i cerem vreo plată, o vacă, cu care să se ajute la arat, ştii ce a făcut S’a întovărăşit cu d’alde Bucur. Iar acum, când miile strânse de ea s’au cam dus pe apa Sâmbetei, tot colectiva s'o scape de necaz? Apoi treaba-i asta?

— Eu judec altfel! De aceea am. şi venit la colectivă şi nn m ’am dus în altă parte; eu socotesc că locul ei este aici. Vezi, şi tu că femeia şi-a vândut până şi ţolul de pe pat, numai ca să-şi poată cumpăra încă o vaca. Azi ea face taman ceea ce ai făcut şi tu în trecut, nu? Zici pă r_e-a întors spatele? O să-i vină ei m in­tea la cap. Doar nu vrei să atragi noi membri în colectivă, prin- zându-i cu aicanul1

Cineva bătu in uşă Venise frina Faţa-i eia aspră, iar gura, neînduplecată.

— Banii-s la tine, Irino?— La mine. Ce vrei să faci cu ei, Andron?— Să-i trimitem la Bucureşti. O să rugăm Ministerul de

F inanţe. . .— Pe cine?! Pe căpetenia celor care ne jupoaie? O să-mi

primesc înapoi banii, când m i-oiu vedea ceala. V i-i dau, fie ce-o fi. De pe partea mea, aruncaţi-i in foc.

— Irino, — încercă s ’o potolească preşedintele, în timp ce număra banii — , cum văd nu prea o scoţi la căpăt singură Te-au cam încolţit nevoile. N ’ar fi mai bine să vii la noi, cu copii cu tot?

— Să viu la voi? . Mai bine mă spânzur1 — îi răspunse Irina, ieşind.

— Să ţ e văd acum ce mai zici tovarăşe Andron1 Ai văzut-o< cu ochii dumitale. Tot eu am dreptate- n ’ai să scoţi apă din .piatră seacă. i

Irina n’a mai auzit ce i-a spus preşedintele lui Andron. Ieşmd in mare grabă din birou, se îndreptă către casa lui Arpad. Vântul 6e înteţise, spulberând zăpada. I i intrase în ochi. Irina şi-i şterge într’una. Ia te u ită1 II duc cu scara în casă. Patru inşi ţin dc scară1 Până a nu se înscrie in colectivă, Arpad n ’a tăiat in viaţa lui un porc atât de mare. recunoaşte, fără să vrea, Irina. Da, d a1 ■Constatarea aceasta rămâne însă fără răsunet în sufletul ei. -căzând undeva pe delături de ea, ca o pasăre degerată ..

— Mamă, — îi zise aspru Alexa. aruncând pe laviţă traista şi frânghia, — ce ne facem acum?

— La prmiăvară, — interveni, ca să întârîte focul, Paraschiva —■ o să luăm dela cap slugăritul.

— Numai că badea Bucur, sări şi Zina cu gura -o să rămână

74

cu buzele umflate. Doar am învăţat şi. eu atâta in vremea din urmă: ca mai bine să crăpi de foame, decât să roboteşti ,1a via lui Bucur.

— Dar unde aţi vrea voi să lucraţi?— La colectivă1Irina se cutremură şi obrazul i se înroşi ca para focului.— Sunteţi cu toţii împotriva mea. mama voastră? Şi vouă

vă stă gândul Ia colectivă?Paraschiva începu să dea îndărăt Ir schimb Zina, apucându-1

pe Alexa. îl ameninţă:— Să nu fii Iudă1— Dă-mi pace1 — o îmbrânci Alexa, aşezându-se pe laviţă,

laţă in faţă cu mamă-sa— Mamă1 Adineaori ne-ai spus cu gura dumitale că nu ne-au

mai rămas decât banii căpătaţi dela Aniron Tot dumneata să ne sfătueşti, de ce să ne apucăm?

Ochii lui Alexa erau întocmai ca ai Iui Onofrei. Irina se în- muie deodată. '

— Nu mă mai tot zădări, copilul mama. O să lucrăm— Asta o ştim şi noi. Dar nu ma: vrem să lucrăm ca anul

trecut. Ne-am săturat de Joiana, lenea împuţită a lui badea Bucur. P e brazdă nu era în stare să meargă, da’ trifoi rupea cât şapte. De hăinuţa Zmei ai uitat? Sdrenţe s’a făcut Dar de zilele de clacă? Ne-am omorit toată vara. Mamă, noi ne-am săturat de aşa viaţă. Numai dumneata

— Va să zică, asa? Acum şi tu te ndici împotriva mea?— Si eu' Pentrucă atunci câind Ia colectivă le moare o vacă,

nimeni nu ajunge din pricina asta acolo unde am ajims noi. Ducă-se dracului tot Vadu-Morii1

Irina se sculă in picioare Schimba feţe, feţe. Era întunecată, ca un snop bătut de ploaie şi vânt. îş i cuprinse cu mâinile ei bătă­torite capul că părul înspicat. Apoi degetele, numai sbârcituri, îi alunecaiă mai întâi pe frunte şi ’n urmă ii acoperiră toată faţa.

— In tine mi-am pus toată nădejdea1 Ce-ar zice bietul tată- tău, dacă —• intorcându-se acasă -— n ’ai mai vedea răzoarele dela cele tie i rngăre ale lui?! Ce-ar zice, văzând că .„Furnical' nu-i decât -un furnicar

— Mamă, eu cred că adevărat stăpân ii acela care nu mai are în faţă răzoare. Care a apucat pe drumnl cel nou!

Irina abia dacă mai ştia pe ce lume trăeşte.— Duceţi-vă, — spuse ea, duceţi-vă voi. Eu rămân în .Descumpănită, se uita în jurul ei. Privirile i se opriră la traista

de pânză de pe laviţă: mălai! Magiun de prune1 Am s’o iau de- ncolo Nu ne mai ducem nicăiri M ânie îi tremurau Se întinse

75

să ia traista. După câteva clipe de şovăială, apucă însă frânghia. Cât e de grea! — se gândi ea, mergând spre grajd. Parcă n ’ar fi o simplă funie, ci viaţa ei.

*

Iarna încă nu se sfârşise, dar de vreo câteva zile un vânt căl­dicel umpluse toate valea. In târg vitele frământau cu picioarele zăpada- murdară. Alexa se aşezase cu Florica lângă poarta de intrare a târgului.

— N ’am ce-ţi face! — îi zise el unui cumpărător cu nasul cârn. Asta-i cel din urmă preţ.

— Unde-i mamă-ta?— S’a dus să se uite la nişte juninci.— Mai socotiţi-vă, îi spuse — fonfăit — cumpărătorul. Se

mai uită odată pe furiş la Florica şi la viţelul legat de gâtul ei.' Apoi, ca omul căruia nu-i arde să ajungă la o înţelegere cu vân­zătorul, plecă.

După ce se îndepărtă, Alexa întrebă:— .L-âi văzut pe ăsta, Zino? -— Alai bine nu I-aş i i văzut.— Până la urmă, to t el o s’o cumpere pe Florica.Zina se aşeză pe o grămăjoară de paie, în spatele vacii. Plecase

'la târg fără xiiciun chef. In ultimele săptămâni, sufletul _i se um­pluse de atâta amărăciune- Ca să şi-l mai uşureze, zise:

— După câte văd, tu ai şi uitat de câte ori s ’a întins ea pe arătură, înainte de a făta? Scâncea, săraca, dar nu se da bătută. Cât a ţinut primăvara, a tras singură la plug. Şi acum, drept recu­noştinţă, voi vreţi s’o vinde ţi. V’aţi pus în gând să vă faceţi bici din nisip? Ce-ai să mănânci, când nu vom mai avea nici lapte Ia casă?

— De ce mă ie i la rost pe mine? Intreab’o pe eaLPe mama.— împreună aţi pus La cale totul.— N u-i drept. Ea şi a dat cu părerea că din ceea ce-om lua

pe vacă, o să ne ajungă pentru două juninci. Lucrul acesta m i l-a spus întâia oară acum doua săptămâni, atunci când ceferistul ne-a adus banii pentru ţol. Voi nu eraţi acasă. Plecaserăţi nu ştiu unde,la ţesut. Ce era să-i răspund? Plângea. Arăta ca moartă Nicinu era de mirare, > după, paguba suferită. Mi-a părut rău de ea. Nu mă întreba, îm i spuse mama, unde m ’am dus, după ce m ’am certat cu voi. M’am ascuns îri grajd şi m ’am rugat. Maica Precistă m’a sfătuit să vând pe Flcrica. Chiar aşa a spus! Maica Precistă1 Ce vină am eu, dacă ea tot m ai crede în astfel de prostii?

— Şi te-ai domolit, nu?— Te plesnesc. De ce nu vrei să pricepi că fără mama nu n e

primesc în colectivă?. Ea trebue să ceară ca s’o primească'

76

— Poţi să aştepţi mult şi bine! La urina urmelor, ce-m i pasă mie? Şi aşa, la toamnă intru în şcoala <le tractorişti. Pe-aci ţi-i <lrumul, lato !„ Daţi-vă peste cap, că nu vă mai am baiul.

— Cât ceri pe vacă, fecioraşule?—- Treizeci şi patru.— Şi pe deasupra un ceas cu cuc?— Iat’o pe m am a1 Ea o să-ţi dea şi un lănţişor la ceas. Irina,

încălţată cu cizmele ei numai petece, călca cu grijă, „ocolind băl­toacele de apă. ' - .

— Nu mai staţi, Alexa! Duceţi-vă să vedeţi şi voi junincile pe care le-am ales. îş i ia acolo, priponite de gard. O să le găsiţi, neapărat.. Lângă ele-i o vacă. Sunt ale unuia cu marginile pălăriei răsfrânte. Seamănă cu Vioaia. Până vă -întoarceţi, poate-oi găsi cumpărător la vacă.

Irina se opri lângă Florica. Sloata ii ajungea până la glesne, dar nici.- n ’o băga în. seamă. Pe Florica, îşi făcea ea socoteala, iau treizeci şi' două de mii; cu cele cinci aduse de acasă, fac treizeci şi şapte. Junincile le scot cu treizeci şi patru. — Da’ mai ogoeşte-te strigă ea la viţel, întinzându-şi niânile să-l prindă. Dar rămase cu ele întinse. Măi, măi! — gândi ea, cuprinsă de greaţă. O, Maică Precistă, — rosti apoi, făcându-şi cruce. Ce ţi-e şi cu omul! A trebuit să-mi pun ştreangul ăsta de grumaz, ca să mă desmeticesc. Mai rămân şi cu ceva bani. Dacă facem târgul şi cumpăr junincile, apoi eu îs domn în casă. In casa mea n ’o să mai orăcăie nimeni despre colectivă. N ici să nu-mi mai scoată ochii cu nespălaţii de acolo.

— Am răscolit tot târgul ca să te găsesc, Irino1Serafim m ai păşeşte odată cu piciorul său de lemn, apropiin-

du-se de ea. E nebărbierit şi cu părul-vâlvoi. înainte, de câte ori 6e întâlnea cu Irina, îi arăta palma goală. Dar de astădâtă surâse pe sub msutaţa căruntă' şi ţepoasă.

— Nu mă omorî cu zilele, — îi zise Irina, pălind. O scrisoare?— N u-i scrisoare, dar nici asta nu-i de lepădat, îi spuse poş­

taşul, fluturându-i prin faţa ochilor un mandat:— Ţi-au sosit banii, Irino.— Ce bani?— /Via pe care era să-i arunci. Am vrut să ţi-i aduc acasă,

dar am auzit că'eşti în târg. Ia uită-te aici. Expeditor: Ministerul Finanţelor1

In timp ce Irina iscălea mandatul şi-şi numără banii, bătrânul Serafim -îi vorbea de poşta unde el îşi câştigă pâinea şi de rânduiala care domneşte acum acolo. Scrisori, pachete, bani, toate ajung în mânile adresantului.

— Să ţii insa minte, Irino, — adăogă Serafim — că fără Andron toate rămâneau baltă. El s’a îngrijit de,toate şi iată rezul­

77

tatul. E muncitor. Şi încă membru de partid1 Eu ştiu mai mult decât tine şi de aceea ţi-o spun- eşti vrednic de sprijinul Partidului, îţi se face dreptate! '

Adânc, tot mai adânc in pământ afunda Irina, cu botul cismei, bucata de rădăcină din faţa ei. Uimită, exclamă: — Vai de capul meu! I se părea că întreg târgul se învârte cu ea. Ce-o să se aleagă de mine? In sufletul meu toate-s vraişte1 Ce-mi tot torăie Serafim ăsta de vrednice? Dar oare ce m i-a spus soldatul acela sovietic care a locuit câteva vreme 111 casa mea ’ Ceva asemănă­tor . . . Că omul nu-i ca opinca bună de asvârlit Ia gunoi» că el se poate naşte a doua oară . Zieea că om u l. că om ul..

Irina şi-a întrerupt aici gândurile, deoarece Alexa tocmai se întorcea cu soru-sa.

— Grijeşte cum vorbeşti, mamă, că ne vine cumpărător Se preface că nu i- i de Florica, dar cu ochii îi tot la ea.

— Uite-se el mult şi bine, că pe Florica nici aşa nu o mai vindem, spuse bucuroasă Irma. Să ştiţi şi v o i1 Ne-au schimbat cele douăzeci şi cinci de mii. Toate-s. cu snopul pe e le f

Alexa lămase cu gura căscată. In schimb Zina, care de mult pândea prilejul s’o prindă la strâmtoare pe mamă-sa, zise cu satisfacţie:

— Mai spune şi acum, dacă-ţi dă mâna, că ăştia nu-s oameni de omenie >. . .

Diii două vorbe, şi-au cumpărat încă o vacă. Semăna cu Florica. Lată în spate, cu mersul îndesat şi sigur De când au ieşit din târg, Alexa nu-şi mai lua ochii dela ea.

— Mamja dragă, când a spus omul acela că tiebue să fete Bumba ?

— La Rusalii In vorba lui nu te poţi insă încrede. Săracul tată-tău zicea că ’n târg şi boii-s de-a făta.

— Eu nu cred, totuşi, că ne-a minţit îşi dădu că părerea Alexa, cu ochii la cele două vaci şi cu capul fierbând de planuri.

— Mame le prind la jug, să duc gunoi la cânepăîntorsătura pe care o luaseră lucrurile o prinse şi pe Zina in

mreaja ei Auzind de cânepă, şi imaginaţia ei îşi luă sborul— Mamă, să semănăm în anul acesta mai multă cânepă ' Nu

ne-ar strica nici câteva fire de in 1 Las’ să avem ce toarce la iarnă1— Nu te teme, o linişti Irina, că o să aveţi voi ce toarce.

Numai de-ati răzbi'5

Cele două vaci mergeau înainte, la mijloc sburda viţelul In urma lor, Irina, Alexa şi Zma Fiecare cu gândurile şi plănuiile lui. Tăcerea o întrerupse tot Alexa:

— Frumoasă pereche, mamă! La primăvară noi o să tiagem prima brazdă pe pământurile dela .,Furnica‘\

— Acolo sau 111 altă parte, cine ştie1

78

— Avem pământ şi ’n altă parte?— N ’avem! Dar tot n-o să lăsăm plugul să ruginească.— Ai dreptate! De ce nu ne-am tocmai la alţii. Dumneata'

la cine te gândeşti?— Aşteaptă şi-o să vezi, fecioru’-mamii.Au ajuns, la gârla acoperită de ghiaţă. Ici-colo, pe margini,

soarele primăvăxatic muşcase din ea.— Feriţi-vă de locurile unde ghiaţa-i subţire, — ii sfătui Irina.

Vedeţi rădăcma plopului aceluia de lângă moară? La o Bobotează, de acolo o scos tatăl vostru grăsunii lui Marin. Când s’a întors acasă, cămaşa 1 se întărise ca tinicheaua. Eraţi mici. încă n’o aveam pe Paraschiva.

Când să intre în sat, Alexa făcu o nouă propunere:— Mamă, după oe gătăm de arat, mă apuc de cărăuşie. Voiu

duce lemne la oraş. De ce să stea carul proţăpit în şură.— Şi ce-ai să faci cu banii? — întreabă mamă-sa.Zina se grăbi să răspundă:— O să ne cumpărăm pui! O i1 Porci1Ia ’n te uită ce blândă s’a făcut dintr’odată Zina, îşi spuse

zâmbitoare Irina. Ca o oaie' Bănuiau eu că aşa se va întâmpla . . Şi to tu şi. . . Mă aşteptam parcă Ia altceva. Privi înainte, până departe, departe Faţa ei slabă se înăspri pe neaşteptate. Nu —- dădu ea dm cap in semn de tăgadă. — Da, da1 Mă aşteptam Ia altceva dm partea lor1

In faţa casei îi aştepta Paraschiva, cu mâinile ascunse sub şorţ. Câtăva vreme i-a pândit dm geam. Când in sfârşit i-a văzut că vin, a alergat în uliţă, desculţă. Ca să nu răcească, a intrat cu picioarele într’o balegă. Era caldă încă.

— In casă cu tine, drac împeliţat! — se răsti la ea Alexa, grăbit să deschidă poarta. Mâmle i s’au oprit pe clanţă.

— N’o deschide, dragul meu, ii spuse mamă-sa.— D e ce n’o deschid?1— A şa1 Până acuma aţi vrut voi. iar eu m ’am împotrivit.

A venit vremea să vă întreb şi eu pe voi: vreţi să mergem îm ­preună pe diurnul cel nou? Veniţi cu mine în colectivă?

— O, mamă!De bucurie, toţi oei trei copii au îsbucnit în plânsInşirându-se unul după altul, au apucat-o spre colectivă, sub

privirile uimite ale întregului cătun înainte, cum se şi cuvenea unui păstor de treabă, mergea Alexa: în urma lui, viţelul cuFlorica şi Bumba, iar in coadă, cele două fete, agăţate de braţul Irinei.

— Da’ ce-i, Irino, ţi-ai cumpărat vacă? Unde vă duceţi?— Intrăm în colectivă— In co-lec-ti-vă?

79

— Asta le mai lipsea celor dela Vadu-Morii1— S’a zis cu noi! — horcăiră cu toţii. De-acum şi-au deschis

«alea. S’a sfârşit cu „Furnica"! S’a sfârşit cu Vadu-Morii!Ochii lui Radu scânteiază de mânie. Parcă-i un taur întârâtăt.

Braţele sale întinse seamănă cu două coame ridicate către, cer. Urlă ameninţător în curma 1 rinei:

— Dumnezeii tăi de căţea! Dacă ştiam în ce ape te scalzi, îţi dădeam foc la casă.' Scrum şi cenuşă s’ar f i ales de voi!

- Scăpătând după culme, soarele îşi mai întoarse odată ochiide culoarea smeurei. Crucea de pe turnul bisericii îşi culcă umbrape zăpada de jos. Sub clopotniţă, îmbrăcat in odăjdii, popa tocmai îşi împărţea câştigul cu crâsnicul. Au umblat cu iordanul, îşi zise Irina, fără să se oprească din mers. Popa o strigă:

— Am fost şi pe la tine, Irino. Unde te-ai pornit?— La colectivă.— In ziua de Bobotează?!— Abia astăzi m i s ’au deschis şi mie ochii, părinte.

In biroul colectivei e lumină. Conducerea se află în şedinţă. Fumul de ţigare-i atât de gros, că-P poţi tăia cu ciţţitul. Arpad întredeschise uşa.

încetaţi o clipă, zise el. A venit Irina, cu copiii şi cu două vaci.— Irina? Ce-o fi. vrând?— I s’au deschis ochii.Cutele de pe frunţile celor dinlăuntru se adânciră. Se agitau.— Au ven it!.In sfârşit! Bine că i s’a risipit ceaţa de pe ochi!

Irino! Irino, intră! H aideţi mai aproape, copii! Aici v i-i locul1— Irino; o întreabă preşedintele, "de ce ai adus cu tine amân­

două vacile?— Am venit cu tot avutul nostru. Altceva nu avem.— Pe cea cu viţelul s’o duci frumos înapoi. Doar şi voi aveţi

nevoie de lapte. Dacă n’ai avea, ţi-am da noi. înţelegi? Eei! După cum vezi, pe ...toţi ne bucură venirea voastră. De greşit, ai- greşit destul. Ai venit însă de bună voie. Ţi-ai ispăşit vina. De astăzi înainte eşti de-a noastră, eşti membră a colectivei. S’a gătat cu sărăcia. O să -vă, mai încăjziţi şi voi, nu ca la Vadu-Morii. Căci, până vom fi vrednici de sprijinul său, Partidul ne poartă, nouă ţăranilor săraci, de grijă. Ne poartă de grijă, ca tu copiilor.

Linişte. Irina s ’a oprit în faţa biroului. In mâna dreaptă, ţine strâns condeiul. Se uită lung la cererea'de intrare în colectiyă. I-au dat lacrimile. Se apleacă deasupra hârtiei şi iscăleşte, cu litere de-o şchioapă: Onofrei Irina.

Traducere de I. Pervain

80

CMXfclca,

Dumitru Drumaru

PE M ARGINEA UNEI ED IŢII CRITICE DIN OPERA LU I GEORGE COŞBUC

Pacema) — noua ediţie dm opera lui Coşbuc — are o însemnătate deosebită, în cadrul acţiunii de îevalorificaie a clasicilor noştn E a marchează un progres vădit fa tă de culegerea anterioară, Pentru Wbei*tate, caiet punea în circulaţie doar câteva dintre poemele lui Coşbuc. Mei iţele ediţiei precedente constau în fap tu l că ca reprezenta pum a încercare de reconsiderare a operei lui Coşbuc Poemele în- mănunchiate acolo — unele reproduse dm volumele tipărite de poet, altele repu­blicate după revistele şi ziarele în care au apărut, ia r câteva inedite — înceicau să dea o imagine cât mai apiopiată de cea a adevâiatului Coşbuc Keţmeau atenţia în tr 'u n elnp deosebit poeme ca Burghezi' Destul aţi grămădit, Spânzitraţi-l de-i mi şei, Voios, jne.ot dao, m i dintre cele repiodu3e dm periodice- Scris oare,a Im Fir- ăusi către Şahul Mahmuâ Culegerea îămânea, cu toate acestea, o lealizare parţia lă

Studiul lui J . Popper, Geoige Coşbuc, analizând cea mai maie pa ite a operei scriitorului, a m ărit nevoia unei ediţii cât mai cuprinzătoare a opeiei coşbueiene

In Poezii se încearcă o prezentare antologică a poeziei lui Geoige Coşbuc şi acesta este unul dm m entele incontestabile ale ediţiei E a dă cititorului posibi­lita tea de a dobândi cu uşurm ţă o imagine de ansamblu a operei poetului, lucru ce nud oferea m ciuna dm ediţiile an tenoaie Mai m ult: fap tu l că s ’a adoptat, în gruparea poemelor, eritenu l cronologic, e în măsură să ne arate că ediţia, pe care o discutăm urm ăreşte să dea cititorului o imagine clară şi asupra d ifen telor mo­mente dm activitatea cieatoare a lui Coşbuc Dobândim, în felul acesta, posibilitatea de a urm ări cu mai m ultă uşurm ţă desvoltarea creaţiei coşbueiene, care dintre etapele creatoare au fost mai rodnice, în ce m ăsuiă poemele lui Coşbuc au îsvorît dm lupta poporului pentru libeita te şi cum o oglindesc

Studiul introductiv aduce o contribuţie însemnată la cnnoaşteiea adevăratului Coşbuc, prm fa.ptul că scoate pe pnm ul plan legăturile lin eu poporul în că dela început se-arată că p rm George Coşbuc „pătrunde în lite ra tu ra noastră primul mare poet ridicat dm mijlocul maselor ţărăneşti, aducând în cântecele lui clocotul revoltei care fierbea în sufletul mulţimii ce truditori ai ogorului, îm pilaţi şi asupriţi". Studm l urmăreşte is tona ţinuiului grămceiese ardelean, subliniind la fiecare pas lup ta socială dusă de ţărănim ea de aici, dârzema cu care îşi apăra dreptuule. V iaţa părin ţilor lui George Coşbuc şi copilăria poetului sunt în făţişate în această am bianţă. Se stărue, pe d iept cuvânt, şi asupra importanţei.

*) George Coşbuc, PoesM, E d itu ra de Stat, 1951

A lm anahu l l ite ra r 6 — 1951

81

covârşitoaie a dontaetului lui Coşbuc cu foleloiul, asupra pasiunii pentru creaţia populară, pe care o m anifesta poetul încă dm ann petieeuţi la Năsăud, Cluj ou Sibiu- Nici mai târziu, când Coşbuc s ’a stabilit la Bucureşti, legăturile cu folclorul nu au fost întrerupte. Ele se voi realiza însă prin intermediul revistelor, ziarelor ori al diferitelor colecţii de literatură populaiă E adevăiat că acest contact n u m a ie ia aşa de puternic, aşa de viu, ca cel dm penoada anilor dela Năsăud, Cluj o n Sibiu. A sta nu înseamnă însă că poetul a pierdut legătura eu poporul. In nota care însoţea volumul Fure de tort (apă iu t în 1896), vorbind despre cunoaşterea poporului,. Coşbuc sen a : „ . eu miiam dat foarte m ultă trudă să ştiu, şi am citit şi citesc toate poeziile popolare care se pubhcă pretutindeni: şi pe cele dm Marammeş, ca şi pe cele dm Bucovina, ca. şi pe cele dm M acedonia". O stilitatea cu care l-a prim it burghezia de peste m unţi a în tă n t dragostea poetului fa ţă de pogor Activi­ta tea stăruitoare depusă în paginile numeioaseloi reviste e o dovadă grăitoaic că George Coşbuc năzuia spre o ridicate cultuială a poporului Acesta era rostul exgk- cărn zicenloi popculare şi mai ales a l^ jic iu im superstiţiilor de către poet.

Analizând opera lui Coşbuc, Studiul vntroddJiu aie m entul de a a ră ta ca energia versunloi lm „se hrăneşte dm nemulţumirea maselor populare, caier simt, pe spinarea lor, ja fu l exploatatorilor". Poezia Zui Coşhuo, subliniază Studiul, reflectă realităţile sociale; pune în centrul tem aticii ei munca Patnotism ul este trăsă tu ra „dominată a poeziei lm Coşbuc". E l este în fă ţişa t ca un rezultat al dragostei adânci a poetului fa ţă de popor şi este vădit in poemele sale istorice şi mai ales în cele care înfăţişează războiul. D ar poporul avea duşmani şi înăuntrul ţării. Aceştia erau : feudalismul, monarhia, burghezia. Analizând poeziile. Burghezi' Destul a ţi grămădit şi La ham li~e gândul tot, Studvul a ia tă că George Coşbuc a fost un luptătoi împotriva burgheziei şi un apăia to r al intereselor poporului.

Studiul mtroductvo n u se mărgineşte numai la analiza bogatului conţinut a l operei lui Coşbuc, ci insistă şi asupra m ijloacelor.artistice ale poetului. Paginile închinate acestei probleme ara tă că autorul N opţii de vară subordona fiecare element poetic conţinutului de idei al poeziilor sale. Scn ito iu l a ştiu t să dea omului locul ce 1 se cuvme, evitâud descneiea n a tu m de dragul ei. *

Elemente poetice ca. ritm ul măsura, ete. se schimbă în cuprinsul aceleiaşi poezii, tocmai pentru a 1 eleva şi mai puternic creşterea conţinutului. Analizând problemele în felul acesta, Studvul dă o lovitură puternică formaksmului şi denunţă în acelaşi timp interpretările false al» en tieii burgheze, ale unui VI Strem u bunăoară, care so­cotea că esenţial în opera lm Coşbuc este „natura lui de geniu horaţian al versifi­ca ţie i" , Studiul acei dă im poitanţă şi limbii poetului. Se scoate în lumină fap tu l că George Coşbuc a folosit o limbă bogată, mereu alim entată dm izvoarele limbii populare, că, dm acest punct de vedere, după Eminescu şi'C reangă, poetul este „un alt m aie creator al limbii noastre liberare".

Opera lm George Coşbuc, aşa cum o a ia tă Studml mtrpdudtw, a izvorît din lupta dusă de popor şi a slu jit cu ciedm ţă această luptă Analiza a tentă a elementelor pozi­tive, sublinierea faptulu i că poetul „a suferit puterme influenţa clasei muncitoare",, căldura şi dragostea cu care este sens Studvul ■— fac ca înţelegerea operei lm Coşbuc să -fie m ult uşurată.

Există însă unele afirm aţii care trezesc nedumeriri. Se spune bunăoaiă că „Po­etul nu a fost un paitic ipan t direct la o luptă organizată, el nu şi-a explicat ştiin ţific lupta de elasă. Poemele lm Coşbuc expinnă m ai ales o revoltă spontană, care, lipsita de adevăratul ei condueător, p ro letanatul, singurul.în stare s ’o organizeze, nu este capabilă încă să se transform e în acţiune revoluţionară". A firm aţiile de mai sus sunt fă iă îndoială valabile, dar pentru vremea noastiă ; ele nu sunt însă deloe ade­vărate pentru tmrpul în care a scris Coşbuc Ion V îtner indica- pe bună dTeptater prin tre greşelile gpaive ale istoricilor noştri literari, şi pe aceea că „Senatorul res­pectiv nu este văzut p rm pnzm a concepţiei iŞtonce ea un creator a l unei anumite epoci şi în cadrul epocii lui, ci ca un contemporan, fa ţă de care ai exigenţele indicate de lupta -pentru construirea soeaabsmuJui" ( (L eşeh care trebueiad combătute f i îrdătu-

82

rate, în Contemporanul, nr 265, p. 3) Exigenţele nelalocul loi, de care se voibeşte mai sus, şi au făcu t loc şi în Studiul introductiv, aşa cum a reieşit din rândurile e ra te . Ele însă sunt împinse şi mâi departe. P rin tre altele s e ' mai spune că în opera lui Ooşbuc: „nicâ in nu se desfăşoară perspectivele unei lumi D atorită neînţeleg-em ştiinţifice a luptei de cla'să, d a to n tă lipsei de onentaie şi caracterul spontan al revoltei sale, vom găsi în creaţia lui Ccşbuc şi unele şovăeli, confuzii şi eron, care fac loc influenţei ideologice burgheze" Coşbuc n ’a avut o concepţie m arxistă despre lup ta de clasă şi nici nu putea să o aibă A sta nu înseamnă că lupta de clasă nu este piezemtă în opera scriitorului. Gherea definea mai ju s t poziţia scriitorului „Coşbuc nu e sociolog — probabil că mei nu cunoaşte teoria luptelor de clase — dar e a rtis t şi- a rtist cinstit, şi deci redă v ia ţa adevărată. De aceea această luptă sălbatecă do clase şi antagonismul vrăşmăşese de interese apar în poezia lui Coşbuc cu tot adevărul". (Critice, voi. I I I , ed iţia IV , 1925, p. 349).

Influenţele ideologice burgheze s ’au făcu t sim ţite în concepţia lu i Coşbuc în­t r ’un anumit moment al activităţii lui şi anume în timpul în care presiunile burghe­ziei au fost mai puternice, ia r legăturile vu cu poporul mai slabe. E vorba de unn dintre anii petrecuţi de poet la Bucureşti. 1

Se cuvine însă să se sublimeze în deosebi că a ta iă de câteva afirm aţii caie trezesc nedumeriri, Studvul m tioămcîw n ’a adoptat o atitudine criticistă f a ţă de Coşbuc, ci una de valorificare a operei lui. E un m en t incontestabil Accentuând la fiecare pas patriotism ul poetului, Studiul a ra tă că opera lm Coşbuc constitue o am iă preţioasă în lupta îm potriva cosmopolitismului ,

In alegerea prunelor poeme care urmau să fie leproduse în Poem , s ’a pornit dela activitatea desfăşurată de poet la Tribuna. Coşbuc vine la Sibiu în 1886, la chemarea lm Ioan Slavici. Poetul însă colaborează la ziar încă din 1884. Tribuna îi publică în tre 1884—'1889 numeroase poeme. A ctivitatea desfăşurată la ziaiul sibian a fost cea mai rodnică dm toa tă viaţa sa. Scriitorul singui a spus că „aceştia au fost anii cei mai îod iton al vieţii mele". Critica kterarăi buigheză a socotit această perioadă drept nesemnificativă, ia r când ea a fost totuşi „ee icetată" , lucrul acesta l-a făcut un d iletant în domeniul istoriei literare, ea Octav Mmar.

In P oem se îeprodue douăzeci şi opt de poeme dintre cele apărute în paginile Tribunei. TJnele dintre ele au fost publicate de poet ş i în volumele sale Aşa, de pildă- Rada, Mânioasă, N im ai vma, Nunta Z am fir^ N u te-a/i priceput, Baladă albaneză, Fata morarului — figuieză în Balade şt idile Poeme ca.. Străjerul, Nebunia au fost puse în circulaţie de culegerea Pentru, libertate. Reiese că poetul â scris în penoada dela Tiibuna câteva dm tie cele mai valoroase poezii dm în treaga sa operă. Ne referim la poeme ca: Numai una, Nunta Zamfviii, Străjerul. Nebună^ A lături de aceste poezii, penoada dela Tribuna este reprezentată p n n ti ’o sei.c de poeme ample, pu ţin cunoscute sau chiar neeunoscute. Publicarea lor. la un loc cu celelalte poezii ale lui Coşbuc, con­stitue o contnbuţie însemnată la eunoaşteiea operei poetului

Poeme ca: 'Filosofn fi plugaruil Atgjie nos', Draga mamei, Dragoste păcură- leasca, Brâml Cosăazenei, Bodcvica, Patru portărei, Pipăniş viteaz, |Z7it pipăruş mo­dem, ca să nu amintim decât câteva, ne a ra tă limpede că în penoada dela Tribuna. George Coşbuc avea legătun stiânse cu popoiul Vom întâni, dacă pnvim mai adânc poemele amintite, elemente caro rlor f i reluate şi în unele poezii de mai târzau. Aşa, de pildă, dragostea pentru popor este puternic subliniată îu Filosofii şt plu­garii Poetul spune în finalul poemei:

, In urmă să ş tiţ i şî aceea că sunt mulţi dm tre plugan,A gen, cumpăniţi la f ire 'c a oricare cărtu iari Nu filosofia-1 face pe om în ţelept sub soare Ci m intea cea sănătoasă, câştigată cu sudoaie"

Dragostea pentru popor şi rolul muncu creatoare sunt puse de poet pe pnm ul plan. Dai poezia populaiă m erita — în concepţia poetului —- să fie cunoscută şi

83

prm fap tu l că oglindea viaţa popoiului Iil Atqtie nos, versurile caie a ra tă însem­nătatea poeziei populare revin, ca un leit-motiv în cuprinsul poemei. Poetul încerca, în felul acesta, să sublinieze doncepţia lui în legătură cu creaţiile populare

„Ah, îmi place m ult povestea, căci popoiul se desene Smgui el pe sme însuşi în poveşti şi-nu place mie S ’ascult de popoi, ca astfel să obseiv cum s ’a desens1"

In poeme ca ' Dragoste păourărească, Jdoăovica, se bieiueşte puternic cătăma. Subliniem luenil acesta pentiu motivul că ele apar în t i ’un ziar eare se orienta spre monarhia habsburgică. D ar scriitorul, deşi făcea pa ite dm colectivul redacţional al ziarului, meige îm potnva-lui şi mai alss a lui Slavici, care lansase lozmea cunos­cută: „Soarele pen tiu toţi Românii la Bucureşti răsaie“ , adăogând numaidecât , S tatul îomân e centrul eultuial ia r nu politic al întregului popor". Politica de apropieie fa ţă de imperiul habsburgic a lui Slavici era evidentă George Coşbuc a meis însă a lă tu n de popor şi poporul u ia monarhia habsbuigică Poemele amintite a ra tă cum pnvea popoiul a im ata austr_acă, sprijinul pnneipal al monarhiei. In Dragoste pitorească întâlnim veisun îndiepiate împotriva militarismului ger­man:

„Cum nu-i neamţul blăstemat Căci se face os se face,Multoi feciori nu dă pace Şi nici mie nu m i-a dat,Căci m ’a scos dm sat a fa ră Să mă ducă’n altă ţ a i ă '"

în tâln im p iin tre poemele publicate în Tribuna unele în caie levolta socială so m anifestă duect, în accente puternice. B suficient să amintim Nebuna, poezia Sn care drama femeii rămase fă ră soţ dm vina grofului şi căreia 1 se necinsteşte pe deasupra şi fa ta , se ’mpleteşte eu aceea a satului întreg.de iobagi:

„Sărmani iobagii Un sat întreg Cu sila ’n codri dus Pe placul unui donm nebun1 “

Poezia nu se limitează la descrierea diferitelor aspecte ale exploatăm, ei se înche*e cu versuri puternice de lup tă:

„Şi noi? Să îâdeni înjurând Pe robi? de ce pe ei?De ce nu domni? Giganţi în drept

1 ’n suflete pigmei.Cu crucea’n mâini să pălmueşti"

Poemele publicate în Tribuna ara tă că, dela începutul activ ităţii sale, Coşbuc se îndreaptă ho tă iît spre poezia populaiă. Versurile puternice care exprimă revolta ţărănim ii îm potriva asupririi feudale sunt o îefleclaie a luptei poporului Critica lite rară burgheză avea, aşa dar, destule motive să socotească perioada dela Tribuna ca „nesem nificativă"

A ctivitate rodnică a depus Coşbuc şi în 1891 In Poezia se leproduee un nu­măr însemnat de poeme tipărite în acest an în Lumea ilustrată, ea Vântul', Poet şi critic, Legenda trandafirilor, Cornul, Presc'O'-Bitornele, Vara, La pârău, ea să nu amintim decât câteva. în tâln im şi tre i poeme: Nw-i oa ea, Gazel şi Dea de plată, apărute în acelaşi an în Tribuna Poemele de mai sus, în cea mai m aie parte, au

84

in tra t în volumul Balade şi idile. Sunt şi câteva puţin cunoscute Aşa, de pildă, Legenda trandafirilor, Cornul, Nu-i ca ea.

Legenda trandafirilor înfăţişează durerea u re i mame care şi-a pierdut copi­lul. Momentele poemei se desfăşoară în India E lunoscută atitudinea de supunero a indienilor f^ ţă de divinitate, dar mama, copleşi® de durei e, se revoltă împotriva acesteia Acelaşi aspect de levoltă îl pune în lumină şi poezia Cornul. Poetul a ra tă că în treg T u olul geme-

,,de vuet de bătălie.O singură colibă s tă paşnică în vă_Ea plânge că bărbatul în luptă i - i căzut"Şi ’ntrînsa plânge-o mamă Ce bum şi-a pierdut?

L ucrunle nu se opresc aici. Sunetul cornului cheamă la războiu pe pnm ii doi fecion-şi-apoi pe al treilea, cel din urmă Poezia erpiim ă, aşa d?i, ura poetului fa ţă de război.

Volumul de Foezn reproduce poeme dm cele patru volume de versuri tip ăn te de poet: Balade şi idile (1893), Fwe de tort (189b); Ziarul unm Pierăe-Vară (1902) şi Cântece de vitejie (1901). F igurează în rouă ediţie cele mai vaioioase poeme ale lui Coşbuc E suficient să ammtim d*ai câteva d in ţie ele. Noapte de vară, E x ossibus ultor, Pe lângă boi, Trei Doamne i i to ţi trei, La oglindă, El-Zorab , Duşmancele, Moartea lui Fulgei, Spinul, In nnezu- ven i, Cetatea Neamţului, A n L o - mache, Pieide-Vată, N unta în codru, O scrisoare dela Musehm Selo, Golia ticălo­sul, Pentru libertate, Oltenii lm Tuăor, etc. Simplu înşirare e în m ăsuiâ să arate că noua ediţie uim ăreşte să pună la îndemâna eitit»iului unele dintre cele m ai bune poezii ale lui Coşbuc.

Iu Poezii s ’a apelat, în cazul unor poeme importante, la reviste. A stfel: Mamă, Irupta vieţn, Paşa Hassan, N oi vrem pământ, I i opressores sunt reproduse după Vatra (1S94) Poezia din urm ă a apăru t în Vai-a (nr 9) şi n ’a fig u ra t în mci- unul dm volumele de versuri ale poetului, fund pusă în circulaţie tâiziu, în 1950, de culegeiea Pentru libertate. Veisurde poemului, exprimă u ia puternică împotriva claselor dominante:

„Numai tem niţi ne-au mdit,Numai lanţuri au gătit,Numai cuie au fă u n t"

Poporul a fost um ilit şi mai ales s ’a lăsa t u m lit Aici e vma lui S trofa finală a poeziei este ua îndemn puternic la luptă:

„S taţi cu m âna’n sân flăcăi?N ’auziţi plângând p n r văi?Ceru-i roşu de văpăi Şi se umflă vadul"

Este, deci, momentul luptei. E a nu trebue a , cruţe nici divinitatea, dacă ţine eu cei puternici:

„Dacă şi el e de-al lorr Nu-1 mai vrem ocrotitir!N e ’nfră tim eu iad u l" .

E d iţia mai leproduce — după reviste şi zmre — şi alte poeme’ împiortante, de pildă, Moartea hm Gelu (1897— 189S) ; Povestea căprarului (1898); Crăcmnul în tabără (1900), tip ăm e după Liteiatură şi artă română, Tricolorul e repro­dus după Viaţa hterară (1907); Concertul primăverii, Bogatul dm Siria şi puter-

85

mcul poem antim onarhic: Scrisoarea lm Fudusi cătie Şahul Mahrmd, după Româ­nul (1911)

Noua ediţie reţine atenţia cititoru 'ui şi p iin altceva. E a retipăreşte câteva poezu după calendare- Baladă — după Calendarul Am orei (1898); Pe cer după Calendarul U nim (1898— 1899); După furtună după Calendarul Mmervei (1899) Calendarele, la vremea aceea) erau cărţile p refeiate de popor. F ap tu l că George Coşbuc îşi tipăieşte aiei unele poezii trădează de asemenea donn ţa lui de a f i cât mai aproape de popor. ,

In gruparea poemelor retipărite după volumo,_reviste, ziare şi calendare, s ’a îes- pectat criteriul cronologic, cel mai indicat în realizarea ediţiilor antologice. E xistă însă şi unele erori, caie dau naştere la nedumeriri şi chiar la confuzii. Despre poe­zia Doina se spune’că a r f i ^reprodusă după Tribuna (1895) E a a apărut însă în Vatra (1 Febr. 1895). Iam a pe uliţă poartă indicaţia: Tribuna (1896). Poezia a apăru t însă în Vatra (n r 16, 1895). Acelaşi lucru se întâm plă şi eu m inunata poemă: Dragoste învrăjbită, apăru tă to t în Vatra (nr. 17, 1895), deşi în Poezh se indică Tribuna (1896). Faptele acestea îşi au im portanţa lor. O ediţie care adoptă criteriul cronologie, dar nu-1 urm ăreşte consecvent, nu poate a ju ta lai înţelegerea desvoltăm poetului D ar să mai dăm câteva exemple Rugămintea din urmă a ră- mtului în război figura în Volumul de vei sun tip ă rit de poet în 1893 In Poezii ea este încadrată în tre poemele apăiute "în 1914, menţionându-se că a fost repro­dusă după Foaia interesantă) F ap tu l nu e unic. Poemul Decebal către popor figu ­rează în prim a ediţie a volumului Fire, de tort (1896). In Poezii el este reprodus to tdupă Foaia wteresantă (1915) şi încadrat între poemele dela sfârşitu l vieţu poe­tului. Nu mai e vorba; aşa dai, de o respectare a cronologiei poemelor Se nasc de aici nedum enn, confuzii.

P rin felul cum au fost selecţionate poemele, p iu i fap tu l că îuceaică să cu­prindă antologic opeia lui G. Coşbue, ediţia' recentă reuşeşte să ne dea o imagine clară asupra unuia d in tre cei mai viguroşi realişti critici din literatura, noastră Sunt însă câteva poeme care au fost Omise, deşi nu sun t lipsite de im portanţă 1pentru cuaoaşterea adevăratului Coşbuc. ,

Cântec, de pildă, înfăţişează dragostea puternică a mamei pentiu copilul ei. Poezia cucereşte prin simplitate, p n n hotărîrea şi optimismul ce se desprind dm ea. Lipsesc şi unele poeme istorice im portante cum a r . f i : Voichiţa lui Ştefan, care pune în t r ’o lumină puternică viaţa de familio a lui Ş tefan cel Mare. N ’a r f i fo st lipsite de interes nici poeziile Vlad Vodă Călugăiul şi nici B m ghezi1 Destul aţi grămădit In pruna, Geoige Coşbuc a tacă puternic monarhismul; în cea de-a doua, buighezia. E ra necesai ca ele să fie reproduse şi pentru fap tu l că în Studiul introductiv se insistă asupia loi. S ’a r păi ea, dm acest fap t, că în tre Studiul in­troductiv şi alegerea poemelor nu există o concordanţă

Coşbue a cunoscut bmo şi literaturile euiopene, dar m ai ales pe cea clasică germană. In ediţia pe caie o 'discutăm, activitatea de traducător a lui Coşbuc a fost omisă. O ediţie care îşi propune însă să ne dea o privire asupra în tregii opere coşbueiene nu tiebu ia să scape dm vedeie acest lucru

In Studml vnAroduotvo se insistă destul de am ănunţit asupra activ ităţii lui Coşbuc dinaintea venirii la Tribuna. Cititorul e ia îndrep tăţit să cunoască câteva poezu şi dm această epocă. Poemele, fireşte, nu sunt realizate, dar îşi au im por­tan ţa lor, prin fap tu l că trădează preocupăiile poetului, pe de o parte, ia r pe de alta , îl a ju tă pe cititori să poată urm ăn evoluţia lui Coşbuc. Oricum s ’ar f i făcu t reproducerea goemeloi, în frun tea volumului sau în t r ’un adaos, ea n ’ar f i fost decât în avantajul ediţiei.

O ediţie cn tică dm opera unui clasic, fă ră Note şi variante, trădează grabă în alcătuirea ei. Notele sunt în măsură să luminezo pe cititoi asupra îm prejurărilor în care a fost sens un poem; să dea o sene de indicaţii asupra ecoului trezit de opera respectivă Variantele oferă un minunat p n le j de a cunoaşte rolul ‘pe oa/re

86

î! are munca în procesul creai/or, îl a ju tă pe cititor să vadă puterea de adâncile a problemelor la un scriitor. In Poezii, nu întâlnim însă nimic dm toate acestea, Dm acest punct de vedere ediţia marchează un regres fa ţă de culeg ei ea anterioară: Pentru libertate. .Fără note, cititorul nu-şi poate face o imagine clară despre multe poeme şi mai ales despie cele inedite. In culegerea Pentru libertate se sub­linia că meiunul dintre poemele reproduse după manuscrise „„Nu p are a constitui un text definitiv, destinat apariţiei. Ele reprezintă prune versiuni,- scrise cu cre­ionul după obiceiul lui Coşbuc cu ştei saturi şa variante marginale Unele poeme nu sunt term inate". In Poezw se m ai reproduce'un poem după manuscrise :Bidi- că-te să soutun ce te-apa-să' Face parte dintre cele am intite m ai sus sau poate f i s itua t alături de Voios, preot dac, poem tip ă rit după manuscrise, dar aproape de form a definitivă?

Probleme nu mai puţin im portante ridică vatwntele. Vom da doar câteva exemple In prim a ediţie din Balade şi idile, versul cu care începe poezia Spinul „S tătea frum oasa pe-un răzor", se tipărea astfe l: „ S ’a pus frum oasa pe-un răzor" (p. 201). E evident că transfoim ările pe caie le-a suferit versul au sporit valoa- îe a lui In Duşmancele, de pildă, versurile

,,N ’am mers să-i cer, aveam-n’aveamŞi n ’o să-mi m eargă neam de neam ",

se tipăreau în prima ediţie

„N u merg să-i cei şi nu-i ceream Şi nu-mi va cere neam de neam"

Piobleme asemănătoare ridică şi versurile finale dm stro fa a eincia V eisurde:

„Ce şorţ! N u-ţi vme m ei să crezi;F ă cruce, fa , să nu-1 visezi",

? păreau în ediţia am intită-

„Cu soiţul rupt, să nu-l visezi,Că-i dm stiăm oşi! Ce-zic să crezi"/ ,

Aceste eâtevp. exemple simt suficiente pentru a a ră ta im portanţa eovâişi- toare a variantelor

Omiterea lor, mai ales că e vorba de un scriitor clasic, constitue o lipsă seri­oasă a ediţiei.

In Poezii întâlnim numeroase m odificări de texte E xistă unele lecturi greşite, caie denotă grabă în alcătuuea ediţiei. Asemenea lucruri pot f i întâlnite chiar în poemele esenţiale ale lui Coşbuc. Poezia Noi vrem pământ ofeiă o exem­plificam Concludentă. Se menţionează că poezia a fost leprodusă după revista Vatia (1894) Confruntarea textului tip ă rit în volum cu cel din V atra ara tă că s ’au produs modificări. Versul în tâ i din stro fa a doua se tipă i ea în Vatra • „O coajă de mălai de ie ri" , dar apare m odificat în ediţie. „O coaje . In strofa a pa tia , versul: „De-ar vrea să plângă pe-un m ormânt" se retipăreşte. ,,Do-or vrea să plângă . " , ia r versul final al aceleiaşi strofe: „Şi viem păm ânt" apare: „Noi vrem păm ânt".

Poemele tipărite după manuscrisele Bibliotecii Academiei K .P R apar, în Pentru libertate în t r ’o faim ă, ia r în Poezn în a lta Poemul Voios, pieo t dac „Pare a constitui un text definitiv" (Pentru liberta/te, p. 123) şi eu toate acestea unele versun se tipăresc 'd iferi'. Aşa, de pildă, versul al doilea dm stro fa în tâ ia : „Cu părul lung, de vremuri nins" se tipăreşte în Poezii ■ „Cu părul lins, de vremuri n ins".

87

Cuoi se prezintă, aşa dar, textul în manuscrisele poetului, după care se men­ţionează că-i tip ă u t poemul?

Pioblemele de mai sus implică necesitatea respectăm textelor scriitorului In al dculea rând, ele scot în plină lumină nesiguranţa ce domneşte în ortografia lim­bii noastre.

Glosarul caie însoţeşte volumul de Poezii este alcătuit în t r ’un fe l cu totul original, dar nu şi ştiinţific. De fap t avem două glosare: unul al numelor proprii, dar în care se introduc şi expresiile latineşti, deci caie nu sunt nume proprii Al doilea glosai îedă celelalte cuvinte în tâln im însă şi aici cuvmte p ropu i (cel puţin aşa a ia tă o itog iafia), ca Arcăneaua, Căşiţă, Stavă. Cuvintele trebuiau să f ig u ­reze în tie cele p iopm , dacă s ’a adoptat criteriul a două glosare. Cuvintele amin­tite, p iiv ite dm punctul de vedcie al înţelesului, lasă pe cititor eu totul nedum ent De ce ai f i p ropnu Căşiţă, mai ales: „Căşiţă- — construcţie de bârne um plută cu pietre şi alte obiecte giele pe care se aşează podurile, peste o apă m are, zăbală, alveolă de fagure". însăşi explicaţia desminte tioeprea cuvântului în tre cele pio- pm . Determmaiea sensului în cazul multor cuvinte se face eu totul gieşit. Pentru exemplificare dăm cuvântul cujbă asupia căim a s ’a discutat m ult şi în legătură eu numele poetului şi cu toate acestea este explicat greşit. In Poezii se a ia tă „cujbă — p iro s tiu " . Hiniic mai greşit. P irostriile sunt de fior, de obieeiu cu tre i picioare, şi se aşează deasupra focului, puuându-se ceaunul pe ele Gujba e dm lemn, fixa tă pe un supoit în aşa fel, încât să so poată tiage deasupia focului. Cu alte cuvinte, cujba este un cârlig de caie se agaţă ceaunul sau căldarea

Taptele de mai sus a ia tă că în a leătuuea glosai ulm nu s ’a depus su.ficientă s tă ium ţă Im paiţirea a ib itra iă a cuvintelor, devierile dela sensurile adevărate ale loi, şiubesc caracterul ştiin ţific al ediţiei

Glosarul dă totuşi posibibtatea cititjru lu i să constate că cele mai multe cu­vmte neînţelese se află în poemele dela începutul activităţii poetului. P e m ăsuia desăvâişirn oporei lui Coşbuc, cuvintele înţelese numai dc o pai te a poporului nos­tru sunt folosite to t mai îa i, E, aici, un semn al înaltei conştiinţe artistice a lui George Coşbuc năzuinţa de a folosi în cieaţile sale limba înţeleasă de întregul popoi

Ediţia nouă din poeziile lui Coşbuc întruneşte însemnate mente, dar p iezm tă şi o seamă de scăden. Am stăru it şi asupra lipsunloi tocmai dm dorm ţa de a avea' o ediţie cât mai îsliutită a unuia d in tie cei mai m au clasici ai b te ra tu m noastre Burghezia s ’a stiădu it zeci de ani să ne înfăţişeze poezii lui Coşbuc drept o poezie idilică, blândă, inofensivă Volumul de Poezii, înmănunelnnd cele mai valoroase creaţii, dovedeşte cu pusosinţă că opeia lui Coşbuc, departe de a f i idilică, inofen­sivă, oglindeşte lupta popoiulm nostru d in lr’o anumită perioadă istorică Dm acest punct de vedele, ea ofeiă învăţăm inte preţioase. Dai nu numai a tâ t .însuşirea unei înalte m ăcstm aitistice este o saicm ă de bază a scm tonlor noştri. Opera lui George Coşbuc le oferă acestora exemple stiălucite de m ăestne aitis tieă

Poezii, cea dintâi ediţie caie înceaică să ne dea o imagine de ansamblu asupra în tiegn opeio coşbuciene, înseamnă, aşa dar, un eveniment im pcitan t în viaţa noas­tră culturală

88

M A I M U L T Ă P R I N C I P I A L I T A T E Î N M U N C A R E D A C ­Ţ I O N A L Ă A R E V I S T E I „ U T U N K “ { „ D R U M U L N O S T R U " )

Articol apărut în ziarul „îgazsâg", organ al comitetului regional PMR-Cluj şi al Sfaturilor Populare regional şi orăşenesc,, în legătura cu numerele

34—37 ale revistei „XTzunk“

La. începutul acestui an; revista „Utunk“ a început să apară săptăm â­nal Cu această ocazie, atât Jn presa de partid, cât şi în şedinţele de ana­liză a activităţii ei anterioare, 1 s’a fă cu t-c critică adâncită şi călăuzi­toare " - '

In viaţa revistei, apariţia săptămânală a însem nat o cotitură,- căci, dela această dată încoace, ea a oglindit mai tem einic şi în tr’o măsură mai mare decât .înainte problem ele de care trebuia să se ocupe Prim ele nu­m ere apărute după transformarea am intită erau încă in sufic ien t închegate, ulterior însă fizionom ia revistei s’a conturat tot mai precis „Utunk:“ nu este numai o revistă literară, ci ea îm brăţişează toate aspectele revoluţiei noastre culturale Muncitorii noştri privesc cu mândrie la „Utunk“, eon- siderându-1 drept una dintre cuceririle p o liticii stalim ste în problem'a- naţională, politică înfăptuită de Partidul nostru „Utunk“ joacă un rol de seamă în desvoltarea literaturii de limbă maghiară din patria n oastră / precum şi în lupta ce se dă, în d iferitele sectoare a le 'revolu ţiei noastre- culturale, pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinilor. J

Ultim ele num ere ale revistei (34, 35, 36 ei 37) reflectă fidel atât suc­cesele, cât şi lipsurile „Utunku-ulu i Faptul că revista, sesizând impasul în care se găseşte poezia de limbă m aghiară a miţi'at o discuţie largă în jurul problem elor de bază ale poeziei dovedeşte- că „Utunk“ se sim te răspunzător şi- pentru succesele şi -pentru Hipsurile literaturii noastre ■ Un succes im portant al revistei este şi faptul că ea a ţinut m ereu trează atenţia cititorilor faţă de sarcinile trasate da lucrările de,.lingvistică ale tovarăşului Stalin şi faţă de aplic-area riguroasă a „Holărîrii . Secţiei a V l-a (Ştiinţa lim bii, Literatură şi Arte) a Academiei Republicii Populare Române In cuprinsul ultim elor patru’ n u m n e revista s’a-m ai ocupat şi de alte probleme, care ţin de revoluţia noastră culturală (Teatrul din Ora­dea şi Sfântul Gheorghe, Pentru compoziţii uorale bune pentru noi cân­tece, întreceri culturaje ş. a ) . De asemenea, un m aterial bogat şi de n iv e l’ ridicat publicat de revistă a/contribuit Ia demascarea aţâţătorilor la răz­boi, a ideologiei şi-a cârpelilor literare-im perialiste In sfârşit, cu ocazia zilei Armatei Republicii noastre Populare, revista a publicat un m aterial bine selecţionat, -cu excepţia poeziei lui Szsmldr F e r e n c „Soldaţi care- oântă“

Realizările obţinute până acum de „Utunk* îndreptăţesc pe cititor să aibă cerinţe şi mai mari faţă de această revistă Este sigur că „Utunk“

89

n’a făcut tot ceea ce putea să facă Intr’adevăr, analiza numerelor 34—31 ne arată că redacţia s’a situat, în multe cazuri, pe lima mmimei rezisten­ţe, ba chiar pe linia lipsei de exigenţă, E3te vorba aici de o muncă redac­ţională neglijentă şi desorgamzată Care sunt, aşa zicând, principalele lipsuri ale „Utunk“-u!ui, în lum ina m aterialului dm num erele am in­t ite 9

'In prim ul rând, lipsa de vigilentă politică şi, strâns legată de ea, lipsa •de scrupulozitate în alegerea şi publicarea materialului literar.

Cum se m anifestă concret această lip să 9Vom da un exem plu „Utunk" a. publicat nuvela ,Onoare de pionier**

de-Jagiamos Ilona Care este, în rezumat, acţiunea n u ve le i9 E levii dm tr’o anum ită clasă prind p isic i, pentru ca, vânzându-le fabricii de produse farm aceutice, să facă rost de bann necesari înjghebării unei biblioteci0 clasei lor Pe această tem ă autoarea brodează o intrigă ieftină, —• m ior- T'itul p isicilor închise în dulap, în cursul orei profesorului de m atema­tică ş a. m d. O astfel de nuvelă putea să apară oricând, chiar şi cu zece1 ni în urmă; cel m ult trebuia scoasă dela gâtul copiilor cravata roşie E clar că redacţia nu s’a gândit câtuşi de puţin ce învăţăm inte poate trage cititorul — poate un copil — dm lectura acestei nuvele, care coboară viaţa pionierilor la n ivelu l unor aventuri de ştrengari rău nărăviţi. L ip­seşte dm această nuvelă orice perspectivă pedagogică şi nici pe departe nu este vorba în ea de noua „onoare de pionier"

Ge dovedeşte faptul sem nalat9Nu atât scăderile autoarei, cât mai ales lipsa de principialitate a

m uncii redacţieiIată şi alte exem ple. Horvâth Imre, unul dmtre poeţii bum ai Repu­

blicii. noastre Populare, nu este ajutat îndeajuns, pentru a putea da crea­ţ ii artistice cu un conţinut de idei dm ee în ce mai bogiat „Utunk" pu­blică poezia acestuia, „A nim erit acasă", fără să f i ’ discutat în prealabil cu autorul, sfătumdu-1 să facă anum ite îndreptări “Cităm o strofă •

Iar patria tla devm e azi to t mai largă, —Iţi spui în zorii unei zilepoţi să-ţi şi spui, căci eşti un proletar biruitor.— Toată lumea e patria mea

Cititorului îi sar im ediat în ochi accentele cosm opolite din rândurile reproduse. Poetul a avut. probabil, intenţia să sugereze perspectiva înde­părtată a victoriei socialism ului pe întreg globul Acest lucru nu se_ în ­cadrează însă organic în “poezie, deoarece punctul culm inant al acesteia îl constitue tocmai faptul că eroul a n im erit în sfârşit acasă, că ţara sa a devenit în sfârşit Patria oamenilor m uncii Aşa trebuia să sfârşească poe­zia. In loc de aceasta, ce s’a întâm plat însă? S’a întâm plat că întreagh poe-

-zie lasă să se înţeleagă că nu e departe ziua când toată lumea va deveni o singură „Patrie". In realitate,- întreaga lum e însem nează azi o singură jiatrie doar pentru cosm opoliţii apatrizi şi nepatrioţi; iar când, în viitor, lum ea va f i o patrie pentru toţi oamenii, atunci cel care se va bucura de acest lucru, nu Va mai fi proletar întreaga lume va fi o singură patrie numai în societatea fără clase Este vorba,, deci. aici de«nre o ereşea lă- care se putea în lătura .u şor, ea trebue impietată nu atât autorului, cât redacţiei „Utunk“-ulu i La aceeaşi concluzie ne duce şi analiza unei alte poezii a lui Horvâth Imre, intitu lată „Criticilor mei", în care găsim , între altele, urm ătoarele versuri:

„Am luptat şi rodul luptelor m eleeste, deopotrivă, şi ce-i putred şi ce-i teafăr (! ?)

«0

nu mă sperie n iciunul dintre cei cu limba ascuţită, am doi judecători: Tim pul şi Poporul!"

EsLe clar că aceste rânduri poartă pecetea lipsei unei luări de pozi­ţii principiale; în acelaşi timp, u ltim ele două versuri mai poartă in ele şi prim ejdia resp ingem criticii (De notat că poezia „Criticilor mei" a apărut în cadrul „discuţiei despre problem ele poeziei") Este indiscuta­bil că publicarea poeziei, în form a în care a apărut, arată lipsă de prin­cip ialitate. Dacă redacţia l-ar fi ajutat, Horvâth Im re ar fi putut scrie o poezie m ult mai desăvârşită dm punct de vedere ideologic

Cu ocazia zilei Armatei, „Utunk" a publicat poezia lui Szemlăr, în care descoperim rem iniscenţe form aliste („cântecul se înalţă „'progresist'), şi în deosebi — faţă de Partid — un ton nesincer şi de-a dreptul lipsit de gust _____

'"'., . aş plăti bucuros, atunci când va vrea mâne'

.nu : azi' Acum.M’aş da pe m ine însum i pentru e l1 Doar şi el s’a dăruit pentru m ine 0>, cântecul acesta' . Partidul' “

Ce concluzie putem trage din greşelile citate mai su s9 Fără îndoială aceea că „Utunk" nu contribue in măsură, satisfăcătoare, prmlr’o muncă redacţională activă, la ridicarea,mvelului creaţiilor literare; că nu este în toate cazurile suficient de vigilent şt de exigent, că nu restitue manu­scrisele autorilor şi nu le discută cu ei, deşi ar fi necesar să facă acest lucru. Ce însem nează toate acestea9 însem nează că, pe lângă lipsa de exigenţă şi de principialitate, la „Utunk" există o adevărată goană după m anuscrise. După cum rezultă din exem plele am intite, goana aceasta se duce mai ales după poezii D eşi redacţia „Utunk“-u lu i a fost aceea care a in iţiat o d iscuţie cu privire la problem ele poeziei noastre, totuşi aceeaşi redacţie alege m aterialul poetic ce urmează să fie publicat în coloanele revistei, fără prea m ultă scrupulozitate' Tipărirea poeziei lui Szemlăr dovedeşte că' redacţia ş i-a făcut următoarea socoteală. „In num ărul în ­chinat Armatei, treime să publicăm neapărat o poezie originală" Şi, pro­babil că, după citirea ei, ia adăogat: „Nu e, de sigur, cea mai bună, dar o poezie ne trebue" Da, poezie ne trebue, dar n ’avem nevoie de poezu slabe D acă ne trebue poezii, atunci redacţia n are decât să atragă atenţia scrii­torilor asupra diferitelor teme, să -i ajute să ne dea creaţii cât mai bune, dar, în niciun caz, să nu publice poezii slabe.

In cele patru num ere care ne preocupă, au mai apărut două poezii ale lu i Hajdu Zoltân. Cea dintâi, întitulată „Can", este deosebit de valo­roasă, deoarece satirizează, cu m ijloace artistice, birocratism ul A doua, „Ţigla", se încheie — după cum s’a arătat într’un articol apărut tot în Utunk" — confuz, aşa încât cititorul nu ştie, până la urmă, cm e-i v ino­

vat pentru greşelile desvăluite în poezie, in acest din urmă caz, „Utunk1 a săvârşit două greşeli deodată Pe de-o parte, nu s’â îngrijit ca autorul să-şi îmbunătăţească poezia; pe de altă parte, adoptând o atitudine libe- ralistă, a şi publicat poezia, în prim a sa formă, fără n icio notă din partea redacţiei. In schimb, în num ărul următor, „Utunk" a publicat o critică a poeziei „Ţigla".

Liberalismul se manifestă Intr’o formă mult mai gravă în felul cum a condus revista discuţia despre problemele poeziei, precum şi în publi­carea articolelor de critică dmafara cadrului acestei discuţii.

91

Aşa, de p ildă,'redacţia trebuia să. exam ineze cu m ult mai tem einic contribuţia lui Bârdos B A rthur la lăm urirea problem elor poeziei („în­văţăm şi să învăţăm unul dela celălalt", nr. 34) In realitate, articolul lui Bărdos este un ecou întârziat al criticii care i se făcuse chiar lui şi se încadrează prea puţin în discuţia referitoare Ia problem ele poeziei In numărul 35, „TJtunk" publică articolul lui Soni Pâl, „Pentru încetăţenirea în poezia lirică a patriei noastre" — fără a fi curăţit însă m anuscrisul, de acord cu autorul, de accentele de ranchiună personală Redacţia „Utunk"- ului publică, de asemenea, fără vreo observaţie dm partea ei, articole cu care, în mod evident, nu este de acord. In num ărul 36. prin articolul in ti­tulat „In interesul discuţiei", redacţia vrea să îndrume discuţi'a — care deviase — pe calea justă - Ea constată că schim bul de idei dintre Soni, Hajdu şi Foldes a făcut ca discuţia să ajungă într’o fundătură. Cu toate acestea, în nr. 37, publică articolul lui Bâlm t Lâszlo, „Poezia şi cunoaşte­rea realităţii", în care, autorul constată că „Marea m ajoritate a partici­panţilor la discuţie au bătut pe loc. Numai articolele lui Hajdu Gyozd, Foldes Lâszlo- şi Soni Păi au însem nat un aport pozitiv". De altfel, re­dacţia a săvârşit o gravă greşeală, publicând fără comentar, articolul lui Bâlm t In articolul său, plin de contradicţii, confuz şi greşit, Bâlm t Lâszlo atacă în chip grosolan şi jignitor poezia epică a lui Hajdu Zoltân, „în­fruntând moartea", care,- cu toate scăderile ei, constitue un succes a poe­ziei noastre Articolul lu i B âlm t Lâszlo conţine prim ejdia celui mai în ­tunecat- proletcultism Vorbind despre pericolul ruperii de realitate a poeţilor, a scriitorilor şi criticilor, autorul susţine că „Şi profesiunea lor atrage după sin e-acest pericol -Cei mai- m ulţi sunt profesori, membri ăi redacţiilor, activişti culturali, scriito r i de profesiune ( 9,) “ Ar reieşi de aici că nu trebue să lăsăm literatura în grija scriito r ilo r de profesie, deoarece „ sectorul .lor de activitate se găseşte departe . de frontul principal al construirii socialism ului,' de industrie. - de agricultură" „Utunk" trebuia să sesizeze fără întărziere aceste grave contradicţii şi devierile proletcultiste dm articolul lui Bâlm t Lâszlo In continuare, au­torul explică lipsurile literatura noastre prm originea' socială m ic-bur- gheză a scriitorilor şi a poeţilor şi, evoluând p e-lin ia aceleiaşi greşeli, atacă pe H’orvâth Istvân şi pe Kânyâdi Sândor — poeţi care folosesc crea­tor cele mai preţioase valori ale poeziei noastre populare — susţinând că sunt n işte epigoni ai lui Petofi şi că „reînvie tonul fals al operelor pre-

"tins populare dm perioada decadenţei burgheze" Liberalism ul, profund greşit, de care a dat dovadă „Utunk" în orientarea discuţiei despre pro­blemele poeziei, ÎL arată, pe de o parte, publicarea articolului lui. Bâlint Lâszlo, iar pe de alfa, faptul că nu ş i-a prevenit cititorii că redacţia nu este de acord cu articolul In felu l acesta, revista îl încurcă pe cititor şi-I zăpăceşte Tonul articolului şi atacul brutal lansat, aşa zicând, împotriva întregii noastre literaturi — sunt incom patibile cu critica literară par­tinică

O greşală asemănătoare a săvârşit „Utunk" prm publicarea articolu­lui lui Nagy Istvân: „Cum cresc oamenii într’un roman în curs de ela­borare" In numărul următor, într’un articol datorit redacţiei, revista critică 'articolul lui Nagy Istvân, arătând, pe bună dreptate, că articolul in chestiune este de o ironie inadm isibilă şi că, înafară de aceasta, dm trei fragm ente ale rom anului lui Balla ICâroly trage concluzii care nu puteau reieşi decât în urma cunoaştem întregului roman

Cititorul se va întreba, pe bună dreptate: unde este rolul de îndrum ă­tor al „Utunk“-ulu i, unde se arată conştiinţa şi sim ţul de răspundere ce-i revin e9 Dacă articolul lui Nagy Istvân este greşit. — şi în deosebi tonul său ironic, este într’adevăr inadm isibil — atunci de ce a mai publicat „Utunk" acest articol9 Iar dacă redacţia nu este de acord cu concluziile-

92

lu i Nagy Istvân, atunci de ce n u-şi face observaţiile odată cu apariţia ar­ticolului? Şi această greşeală gravă dovedeşte lipsa de principialitate şi liberalism ul „Utunk“-ulu i.

In sfârşit, cititorul se mai izbeşte, în cele patru num ere am intite ale „Utunk“-ulu i, şi de alte m anifestări ale unei munci redacţionale negli­jente. Astfel — cu toată lupta dusă în unele articole pentru puritatea lim ­bii noastre — în lim ba revistei se observă dm când în când grave negli­jen ţe Iată câteva rânduri dmtr’un fragm ent al poem ului lui Pablo Ne- ruda, „Recabarren", apărut în nr. 34 al revistei, în traducerea lui Jânos- hâzy Gyorgy: „când, îndepărtându-te de pe câmpia pustie, un om şi un altul a venit spre tm e“, şi „vom spăla noi rănile patriei noastre şi m u­tilările ei ( 9,) “- In traducerea lui Szdkely Jânos, (Harindranat Giattonad- h aid - Cântec despre India), publicată in acelaşi num ăr al revistei, „gloanţele ucigaşe sunt prinse" „Utunk" publică, pe prim a pagină, un ar­ticol întitu lat în felu l următor , Cămine culturale cântătoare" •— ceea ce constitue, fără îndoială, o im agine grotescă Revista consacră apoi două pagini întregi oglindirii construcţiilor com unism ului şi. în cuprinsul aceloraşi pagini, publică, fără m oio justificare, o nuvelă autohtonă care, de altfel, nu este sep'arată de restul m aterialului nici măcar prm vreun semn tebm co-tipografic. De asemenea. „Utunk" trebue să acorde o aten­ţie cu m ult mai mare greşelilor de tipar, căci este inadm isibil ca în f ie ­care număr să se găsească numeroase erori de acest fel

Analiza unor probleme discutate în num erele 34—37 ale revistei „Utunk" im pune în deosebi concluzia că este necesar ca redacţia să-şi reexam ineze fără întârziere activitatea ei de până acum în ceea ce pri­veşte exigenţa faţă de creaţiile literare şi în'alta principialitate a muncii redacţionale Ea trebue să lupte cu toate m ijloacele contra ideoloqiei duşm anului de clasă, ideologie care şi-a făcu t drum în practica redacţio ­nală a rev is te i, sub forma, liberalism ulu i şi a lipsei de prin cip ia lita te Succesele obţinute până acum de „Utunk" sunt o chezăşie că redacţia poate să lichideze gravele lipsuri am intite mai sus, că poate corespunda în şi mai mare măsură exigenţelor dm ce în ce mai ridicate ale cititorilor revistei, că e în stare să ţină pas cu desfăşurarea revoluţiei noastre cu l­turale

9 i

P R O B L E M E L E C R I T I C I I L I T E R A R E I N D I S C U Ţ I A S C R I I T O R I L O R C L U J E N I

In ziua de 28 Octombue 1951 a avut loc la Cluj o desbatere publică asupra, pioblemeloi Miticii literare. D esbaterea a fost organizată de filia la locală, a. Uniunii Scm tonloi, la sugestia şi îndemnul Comitetului Regional de P artid - E a s ’a -b u cu ra t do o participaie numeroasă dm partea publicului clujean; îu a fa iă de sem ton , membri ai cenaclului lite ra r şi activişti ai redacţiilor, au fost prezenţi membri ai corpului didactic dm universităţi şi învăţăm ântul mediu, studenţi şi elevi, reprezentanţi ai organizaţiilor de masă, ete Cele dtouă re fe ­rate, unul plivind problemele piozei, celălalt, ale poeziei, ca şi discuţiile bogate care au umat,~ au căutat să îlustieze modul cum critica şi. onticii revistelor clujene, "Almanahul Literar, TJtimTc şi Iroăalmi ■A lnw m eh , au contribuit la des- voltarea literaturii noashe, pian a ju to ra i şi îndrumarea da tă scriitorilor grupaţi în ju ru l F ilialei din Cluj a Uniunii Serutoiiloi.

Discuţia deschisă asupia situaţiei onticii literare i-a în tă rit odată m ai mult pe cei care au partic ipat lai consfătuire în convingerea că problemele cn ticu , departe de a constitui un domeniu „special", a fla t undeva la m arginea literaturii, se situiază dimpotrivă în d iiă r eantiul activ ită ţii literare. A voibi despre aceste problemeînseamnă pur şi simplu a te în treba despre imensul literatura , a examina cuaitenţie etapele ei de desvoltare, a-i cerceta succesele şi slăbiciunile, a f i preocu­p a t da găsirea celor mai potnvite mijloaice cane o pot a ju ta să progreseze, a stabili cauzele piedecilor care o mai ţm în loc şi soluţia în lă tu ram lor A vorbi de­spre critică înseamnă a vorbi to todată în înţelesul cel mai larg şi adânc despi e literatură. Din acest punct de vedeie, munca onticului seamănă în ti ’un fel cu munca dispateherului şi a planificatorului dm sectoaiele de producţie A na­lizând munca acestora, analizezi de fa p t însuşi mersul producţiei.

D ar aceasta este niumai o fa ţă a lucrurilor. Consfătuirea despie ontică a avut darul să scoată la iveală şi alte aspecte aie muncii pe tărâm lite ra i. î î ’au în târziat să se arate cu acest prilej o sene de m anifestau pozitive a lă tu n de unele practici negative dm munca redacţiilor clujene, piecuni şi dm activitatea scm torilor g iupaţi în ju ra i loi, care alcătuesc un sector de bază al frontului noa 'lu lite ia i. Inam te de toate, discuţiile au a ră ta t felul cum funcţionează, înlăuntrul ledacţuîor noastre şi în raporturile dm tre semiton, critica şi auto­critica, felul cum acestea sunt traduse în viaţă, sau lămftn adeseori literămoartă. Referatele şi participanţii la discuţie au ajuns wstfel, în mod necesai, să examineze caiacteiul de principialitate al activităţii scriitorilor şi redacţii­lor, abaterile ivite şi cauzele lor, momentele de slăbne a spiritului de partid în sânul redacţiilor, îu acţiunea de îndrumare şi sprijin ii o a creaţiei literale, piepuiu şi căile de urm at pentru evitarea în vutoi a greşelilor

In al trealea rând, lonsfătuirea despre cmtică a pus în lumină maiea, răs­pundere ce-i revine criticii şi criticului, sarcinile ce le stau în faţă, modul cum pot face fa ţă acestor sarcini. Au fost analizate astfel am ănunţit sueeesele obţinute de critica noastră în ultimul an , în acelaşi tim p au fost semnalate

94

lipsurile im portante care frânează activitatea criticii, fa p t care se răsfrânge^, defavorabil şi asupra procesului de desvoltare a literaturii, căieia ontica va trebui să ajungă să-i fie cât mali devreme călăuză şi îndemn.

D intre referate, cel a l tovarăşului Gaâl Gâboi — care s ai ocupat de modul cum critica a spnjjm it creaţia epică — a constituit cu deosebii e un bogat izvor de sugestii şi'învăţăm in te preţioase pentru en h c i ea şi pentru scriitori, în ma­jo rita tea loi tm en. Comunicând dm experienţa sa îndelungată de en tie literar,, tovarăşul Gaâl Gâbor a ţm u t să facă m ai c l seamă o profesiune de credinţă asupra 1 ostului criticii în condiţiile fă u r im culturii socialiste, m ărturie pe eaie a pus-o când şi când de acord cu necesităţile unui referat. A ceasta a făcut ca tovarăşul Gaâl Gâbor să nu se ocupe suficient de problemele concrete a ii prozei şi de felul cum d e au fost discutate de critică (problema eroului pozitiv, problema tematicei industriale în roman, problema schematismului, e tc ) In schimb, referatu l privitor la poezie, întocm it de tovarăşul Io sif Pea-vam, pe baza unui m aterial adunat de un colectiv, s ’a ocnpat mati îndeaproape de unele probleme specifice ale poeziei (ajutorul dat de critică în combaterea idilismului, individualismului, proletcultismului, în problema 'măe'striei, e tc ) , dar s ’a mul­ţumii t~ să păstrezia mai mult un caractei de spicuire, neadâncind astfel1 suficient concluziile

Ambii referenţi, ca şi participanţii la discuţii, 'a u sublim at cu putere îm pre­jurările şi sem nificaţia consfătuirii, organizată prin g n ja şi la propunerea Re­gionalei do P artid Venind scurt timp după cn tica făcu tă de Comitetul Regio­nal de, P a rtid îevistei Utunk (publicată în ziarul Igazsăg), şi după analiza minuţioasă a activ ităţii fibalei dm Cliuj a Uniunii Somtoitilor, desbatefea asupra problemeloi cn ticn este un pas mai departe în acţiunea de îndrumare a activi­tă ţii lite iare pe plan local, întreprinsă de P artid , ceea ce dovedeşte atenţia contmuă şi susţinută pe care o acordă oiganele ncastre de p artid vieţii culturale. „Acestei g n j i îi datorăm îm bunătăţii ea munen noastre de critică li te ia r i în ultimele 10— 12 lum “ iernai că tovarăşul Gaâl Gâboi.

Asupra acestei îm bunătăţiri au stă ru it în conhmuaie a tâ t îeforatele câ t şi participanţii la discuţie.

In pnm ul rând, ,ai fost iernai cat fap tu l cu totul îm bucuiător că în ultimulan s ’au ndicaifc pe lângă îedacţn le noastre cadie noi de .critici, dm rânduiilitineretului, ia r câţiva, iviţi cu doi-trei am înainte, au p nus avân t dd un an încoace.

A crescut consideiabil număiul articolelor de critică lite ra lă publicate în iernatele noastre Astfel, numai în săptămânalul UPunk şi în Ifaă-ailmi Almanaclir au apărut în interval de uu an peste cineizeci de articole de critică pnvitoaiela proză. Almanahul L iterar a u rm ăn t cu oaiecare consecvenţă în cronici şiîeeenzu procesul lite ra r-d in în treaga ţa ră şi a, in iţia t chiai două discuţii de O' mai maro amploare îu ju ru l pioblemelor poezieli şi ale criticii

Trebue să vedem în- aceHistă creştere a criticai o eonsoemţă pe plan local a avântului general pe care l-a luat 'literatul a dm ţa ra noastră în ultim a vreme, ca şi acţiunea de îndium are a eu.

U n progres incontestabil îl prezintă, fa ţă de trecut, şi muuoa redacţională,, prin în tărirea activ ităţii resoartelor, prm folosirea mai largă a criticii şi auto­criticii în sânul redacţiilor, ceea ce a avut ca rezultat îm bunătăţirea m ateria­lelor literare şi de critică publicate, piecum şi obişnmrea redactorilor cu un început de planificare în muncă S ’a desvoltat în măsură apreciabilă, fa ţă de trecut simţul de îăspundere individuală şi coleetivă cu p liv ire la publicarea m atenaleloi.

C ntica a încercat să oglindească mai ateu ; procesul lite rar local, să îndrume mişcarea lite rară locală (U tunk şi Irodalmt Almanaoh), să încaldreze îu discu­ţia generală- despie problemele h te ra tu rn noastre — discutai ea m anifestărilor pozitive ori negative locale (Almanahul Literar).

%

9E>

Sunt oare aceste succese satisfăcătoarei R apoita t la trecut, bilanţul e fără îndoială favorabil D ar fa ţă de avântul lunt de lite ra tu ra noastră în ultim a vreme, fa ţă de sarcinile şi exigenţele sporite care stau în fa ţa criticii, apare evident că progiesul e neîndestulător Constatarea făcu tă de Scânteia privitor la desvoltarea mai înceată a cntaen în 1 aport cu desvoltarea piozei şi a poezieo, este valabilă şi pentru situaţia cu ticn dujctne „ In ultimele 10— 12 luni au apăru t cu m ult mai multe opere literare a tâ t în limba română, eât şi în limba niaghiaiă, decât acelea cu oare s ’au ocupat criticii noştn, ne mai amintind că ei s ’au ocupat puţin •—- deşi s ’au ocupat. — cu creaţiile lite ia tu iii sovietice, apoi cu pioblemele ideologice ale realismului socialist", etc (Gaâl Gâbor).

Ţinând seamă do fap tu l că desvoltarea cadrelor de critici se face destui do încet si anevoios, nu poate f i calificată decât ca o slăbiciune gravă a redacţiilor şi a filialei, comoditatea de caie au dat dovadă îu ces ce pnveş'© antienanea în publicistică a cadielor de specialişti dela catedicl© facultăţilor de filologie, ca şi a unoia d in tie profesorii de iite ia tu ră bine p regătiţi clin învăţământul mediu. E ste cu totul îeg ietab il că oameni tte specialitate, caie ai putea aduce comtiibuţn valoroase îa critica şi is to iia b te ia iă , ca D Popovici, Ion Breateu, Zoe B ugnanu, Pavel Apostol, dela Um veisitatea Victor Babeş, 011 Iancso Elemer, Szigeti şi Cseln Gyula dela U niveisitm ea Bolyai au scris şi pubhcat îu ultimul an foa ite puţm sau chiar deloc S ’a ineis îu sclumb pe lim a rezistenţei minime, împcvăiându-se cu saioim redacţionale peste pu ten lc lor, tm e in ontiqi încă insuficient foim aţi, ceea ce a dus în mod necesar la improvizaţie şi supeificia- litate în activitatea acestora, Impiedecându-i to todată dela o pregătire temeinică.

S cm to n i înşişi, cu unele excepţii, n ’au a ju ta t nici ei suficient critica, ia r unu au m anifestat câteodată o vădită desconsiderare a 01 Un sp rijin mai temeinic a dat cn tien ■— prin fap tu l că a sens el însusi studii şi eionidi lite­rare, unele substanţiale — prozatorul E agy Istvân. A lţu, în sclumb, caie a r fi avut un cuvânt au tonza t de spus, ea romancierul Asztalos on Horvâtli Istvân, ia r dela Almanahul IM en n , A E. Baconslky şi alţii, au găsit de cuviinţă să păstreze o pasivitate aproape to tală fa ţă de pioblemele criticii, deşi în multe îân d u n au avut pn leju l să aducă pieţioase contnbuţu îu acest sens D iept este că nici n ’au fost sokeitaţi cu destulă stăru in ţă de eătie revistele locale

O form ă de colaborare caie ai da nun ales tinerelor cadre pn le ju l să se afum e în chip pozitiv şi caie nu e îndeajuns cultivată la revistele noastre este entnia-rezultat ai unui e fo it colectiv Folosnea acestei metoda pe scară mai la igâ în iliitor va putea duce la antrenarea in munea de ontică b te ia ră a acelor tineri, -—- studenţi, profeson, etc — care dovedesc pncepeie şi dragoste pentru literatură

-Un aspect neprincipial dm munca onticilor şi dm piactica redacţiilor este sepaiarca artific ia lă ce se stabileşte în tre aşa zişii mitici, care se ocupă exclu­siv do liteialbura actuală, izolându-se cu totul de patrim oniul literatu rii clasice, şi în tie is toncu lite ran , care, la lândul lor, refuză să se apiopie do M eiatu ra contemporană, ca să nu mai vorbim de actualitatea ktwcraiă D ar „oîtât eutiou cât si istorici h te ia re le revine aceeaşi saicm ă" — subliniază tovaiăşul Gaâl Gâboi „Ambele studiază valoarea opereloi literara din punctul de vedere al eontanbutiei loi la lupta pentru cieaiea unei vieţi sociale mai bune şi mai fe r i­cite, ambele cercetează în ce m ăsuiă creaţia lite ia ră est» o annă în mâna clasei revoluţionare, în lupta pentru progres, în ce m ăsuiă este un instrum ent de educare a' maselor, îu tiecu t pentru piogres, ia r azi pentru o educaţie în sp in t socialist Criticul lite ia r trebue să cunoască temeinic — pe lângă operele ac­tuale — şi operele m oştenim literare, iar istoricul literai nu poate eeieeta crea­ţiile din tiecu t izolate de orientarea lite ia tu m actuale".

Şi m ai b izaiă e „specializarea" tac ită ce se poate observa în paginile îevistei Almanahul Literar, unde doi dintre critici, Geoige Munteanu şi D an Costa, şi-au lim itat aproape exclusiv preocupările — unul, la pioblemele poeziei, ceUi-

96

la lt, la problemele prozei actuale Aici măcar imci m l mai e vorba de moşte­nirea li te ra ră . . .

$E xistă însă o a ltfe l de ,,specializare", to t a tâ t de arb itra ră şi ne justificată ,

de care se fac vimovaţi criticii celoi tre i revis'e efeijene E vorba anume de faptul ■că între criticii români şi m aghiari nn există o „colaborare consecventă şi m ulti­laterală" caie să ducă la o activ itate de critică lite rară pătrunsă de necesitatea -„examinăm în comun a lite ra tu rii noastre eonrunc, a problemelor noastre comune, a rezultatelor şi a lipsurilor noastre comune. In prezent, în ontica noastră apare m ult prea slabă preocuparea onticilor români fa ţă de operele literare u i ghiare, şi a celor m aghiari fa ţă de operele Eterane române." (Gaâl Gâbor)

Dacă în direcţia prozei şi a poeziei schimbul lite rar s ’a dovedit mult, mai viu, d a ton tă tradueenlor reciproce efectuate me-eu dm operete cele mai repre- .zen-tative ale lite ra tn m 'române şi de limbă magh_ară dm ţalra noastră, în ceea ce priveşte cntica, colaborarea a fost cât se poate de anemică.

Almanahul Literar n ’ai fost preocupat de sxţiunea de popularizare printre -■cititorii românii a reabzăriloi de frun te ale scnifxnMor m aghiari, mei de studie, rea acestor realizăn, şi ou a tâ t mai pu ţin de valorificarea/ experienţei dobândite de criticii m aghiari în activitatea lor. Alm anahul L iterar a pubbcait în traduceie piesa ,JLv>easa desculţă" de H ajdu şi Suto, dar n ’a găsit nim erit să consacre a c . stei piese o croniieă literară. Romanul lui A-ztalos, „Vântul mu se stârneşte din senin", itiradus şi în Tomâneşte, n ţa s tâ rn it meh la apanţiai lu i în ediţia II -a acenţia cuvenită din partea redacţiei. E şi mai izbitoare această si'u a ţie cu câ t problemele desbătute în rlmbeile citeaţii fruntaşe erau de o actualitate deose­bită, ele având ea tem ă rezolvarea problemei naţionale şi colaborarea dintre poporul rom ân şi naţionalităţile conlocuitoare.

In discuţia despre problemele poeziei, cnfc-eu dela Almanahul L iterar au ignorat aproape eu desăvârşire existenţa poezie: de. Rmbai maghiară — care creştea şi se desvolta în preajm a loi L a rândul ei, cn tica revistelor Irodalmi Almanăch şi U tunk a m anifestat o vădită tendznţă de izolare naţională, consti­tu ită chiar în t r ’un fel de regionalism lite ra r in ju st, prm fep tu l că în m ajori­tatea materialelor de cn tică publicate se ignora nu numai activitatea literară locală a scriitorilor români şi necesitatea de a, păşi la drum împreună, dar unoon chiar întregul fro-nt a l literaturii dm ţa ra noastră. De pildă, revista Utvmk care a organizat şi ea.'o discuţie despre poezie, s ’a des interesat nu numai de problemele poeziei desbătute în paginile jElmanahulm Literar, dar — de multe o n — chiar şi de experienţa cea m ai îna in ta tă în reg istra tă de poezia noasLă nouă şi concretizată, în pc-eme cum sunt „Cântec pentru tovarăşul Gh. Gheorghiu- D ej" de Mihai Bemue, „U m erii din Maramureş ' de Dan Deşbu, ete., dela care au oricând de învăţat şi scriitorii moştn de lin b ă maghiairă O greşală şi mai serioasă a discuţiei organizate de U im it constă în fap tu l că m ajoritatea eroti­cilor n ’a ţin u t seama decât în mică m ăsură de învăţămintele plenarei dm Eebruame a - Uniunii Scriitorilor în problemele poezidi, sau de îndrumările Scânteii — mai ales acelea pnvmld combaterea intimismului. Nu e meio mararo că întreaga dicuţie a revistei Utunk s ’a resim ţit de pa urm a acestei izolări — fa p t vizibil în unele devieri proletcultiste, în unele m anifestări de apobtism, semnalate de tovarăşul Pervahn în referatu l său, ca şi de tovarăşul Aurei Rău, cu prilejul discuţiilor. Ele demonstrează acelor sn tic i care ignoră stadiul actual de desvoltalre a1 mişcării critice dela moi în ansamblul ei, care ignoră deasemem creaţiile, cele m ai înain tate dm lite ra tu ra noastră nouă, că sun t ameninţaţi să piardă p a s u l‘cu actualitatea, să se înc tis trze întrr’im orizont strâm t, fără perspectivă. Greşită a fost atitudinea manifestata, de Almanahul Literar. Ou a tâ t mai greşită, atitudinea revistelor Utunk şi hroâalmi Almanaeh. L a baza acestor .greşeli trebue să vedem o m anifestare certă a răm ăşiţelor naţionalismului. Cum pot f i Rchidate aceste greşeli? F ă ră îndoială, nn p rm fiaze. N ici p rm soluţii de curtoazie de felul celor practicate până n|u demult, constând în publicarea, de

A l m a n a h u l l i t e r a r 7 — 1951

97

pildă, a unui articol despie literatu ia maghiară din. E P .K , sens de un entie magluai în paginile Almanahului Literat şi viceversa, în paginile revistei UMvnk- Calea adevăiată şi sm guia eficace e aceea a consideiăm unitare p n n ciitica lite- îa iă , cu orice pn le j, a opeTeloi scm tonloi remâmti şi unguii, dm acel post de observaţie înaintat, caie pnvm d în uim n «a, vede pornmd în t r ’un elan comun, îm potnva aceluiaşi duşman, pentiu apăia iea aceteişi vieţi, pe reprezentanţii în li 'e ra tu ră ai popoiului român şi ai naţionalităţilor conlocuitoare. In acest scopr apare ea o necesitate u igen tă cunoaşterea recipioeă, câ t mai temeinică, a cie. lie i scm tonloi îomâm şi m agluan, în cadrul redacţiilor nonfstie Acest luciu se poate obţine p n n t i ’o planificare mai nguioasă în munca resoaitelor de critică, con­comitent cu iniţierea unei specializări dm partea unuia sau a mai multor on tici, m vederea adâncim şi perm anentizării acestei cunoaşten

Conducerea Uniunii Scm tonloi d m ' Bucureşti, la rândul ei, va trebui sâdea în vm'tor — cum a a ră ta t tovaiăşul Gâll Em o — o m ai mare atenţie proble­melor populanzăm şi îndium ăm llteialtum naţionalităţilor conlocuitoaie p u n orgamzaiea şi aetivizaiea secţiei pentru lite ra tu ia naţionalităţiloi conlocmtoaier dm cada ui Uniunii,

Ontica revistelor clujene tiebue să se ocupe mai mult, în viitor, de unelepiobleme cure privesc manlifestăide naţionalismului în cultu iă şi mai cu seamăde aspectele pozitive ale convieţuim pa plan cultuial duitie poporul îomân sinaţionalitatea magluai ă.

'V a trebui de asemenea activizată comisia de cn tică dm cadiul filialei locale a Uniunii Scm tonlor, cel mai bun prilej pentru un schimb de experienţă red- me şi nemijlocit, ş i pentru o mai bună cunoaştere a criticilor llteiairi îomâm şi m aghiau în tre ei

*Piezenţa în critică a îăm ăşiţelor naţionalismului, m anifestat mai ales sub

form a îzolăilu lite ia ie în sfera limbii respective şi p u n lipsa unei colaboiăn reale între criticii români şi m agluan, nu e singurul factor care frânează mersul înainte şi libera dlesvoltaiie a cn ticu noastie liteiare. Ici-colo mat au loc şi alte îăbufm n ale' ideologiei şi eultum buigheze, ca o consecinţă a incompletei despnn- den a unora dintre ontici de tcom le şi concepţiile estetice a le burghfezfei P a ia - lei ou aceasta, mai persistă în laportuiile dintre sem to n , cai şi în .piactica vieţii de redacţie şi în atitudinea unor criticA, îăruăşiţe ale mei avui ilor liberare burgheze.

Analiza cntică consacrată revistei Utunk de către conducerea Comitetului .Regional de P a rtid şi publicată în zlaiul Igazsâg, semnala — prin tre altele —• existenţa unui pnm ejdios libeialism în munca redacţiei şi în rapo itun le ei cu som tom , ceea ce a dus la serioase abaten Slăbiiea principialităţii şi a sp iri­tului de răspundere în munca redacţiei a înlesnit publicalrea în revistă a unor materiale fa lă valoare lite ia iă şi dăunătoare prin conţinutul lor ideologic. In ceea ce pnveşte ontica, revista s ’a transform at la un moment da t în t r ’un tea tiu de discuţii conţiadietom , întâmplătoare, haotice, pentru limpezirea cărora redac­ţia n ’a făcut nimic Rezultatul1? O to tală desorientare a cititoiului şi degene­rarea însăşi a discuţiei

Cum bme au observat autom refei aţelor, on tica făcu tă revistei Utunk este valabilă şi pentru celelalte reviste clujene, unde de asemenea' au avut loc mani­fe s tau de liberalism, de îngăduinţă niapnneipială fa ţă de m aterialele l[iteiaie date spre publicai e şi fa ţă de au tom lor. E suficient să se ara te — şi p a rti­cipanţii la discuţie au a iă ’at-o — că la Almanahul Literar, de pddă, liberalis­mul s ’a! m anifestat, la un moment dat, în sensul to lerăm la unu poeţi tineri a preferinţelor pentiu „poemul scuit“ — de fac tu ră intim istă (nr 3, 4 şi 5 ), şi a subapreciem „poemului lung“ , — a poemului epic

O altă m anifestare caractenstieă moravurilor burgheze, caie.şi dă m âna cu libeialismul şi care n ’a lipsit dm îedaicţiile noastre şi din activitatea cnticu este familialîsmul, specie a oportunismului, — îngăduinţa condamnabilă care

98

împinge adeseon redacţiile să publice mE-teirale caie piezm tă senoase lipsun, scnse însă de unii tova.răşi cu care redacţia nu v iea ,ysă se pună rău“ Câţi p n -

' veşte cntica, această specie de oportunism se m anifestă în team a sau reţinerea unor cutiei de ai sene despre anumite călii, sau îu în tâizieiea condamnabilă cu care se «a atitudine fa ţă de anumite probleme o n e iea ţu literaie , ceea ne tovarăşul Baconlsky a numit . „ieşirea t&TcEvă în. arenă" a criticului, ivirea lui abia după de, s ’a formait o „opinie" critică asupra autorului respectiv. Exem­plele locale nu lipsesc. Astfel, s ’a d a t cazul recentului roman, al tovarăşului Nagy Istvân „Uni an dm cei treizeci", desjrei caie en tien maghiara întârzie să-şi spună păiereai Asemănătoi e cazul tovarăşului Baeonsky, a l cănii volum de veisun a apăru t la îneeputul anului, şi care a trebuit să aştepte câteva; luni până când on tic ii Almanahului Literat — colegi de îedaeţie — să ia act de existenţa lui, după ce în piealabil, critica bueureşteană şi-a spus păierea.

Dai în tâizieiea despre care s ’a vorbit nu e în toate cazunle un efect al oportunismului E a se datoreşte în multe cazun lp.p3ei de planificare şi oigani- zai'O 'din muneai redacţiilor noastie, lipsei de discernământ în a,precier:a împot- tanţei pe ca ie o au diferitei® evemmente ale vieţii noastie literaie O ncaie ai f i însă cauza în tâ iz iera şi a absbmţeî cnticu , în anumite îm prejurau , ea atrage după sine giave repercusiuni asupra desvoltâm normale a v ieţu noastre cultul ale Absenţa1 criticii şi lipsa ei de operativitate pun în pencoT însăşi des- voltaiea literaturii noastre, dezouentând a râ t pe sonitoi cât şi pe cititoi, după cum ju s t iernai că tovarăşul Gaâl Gâbci îu nsfeiatul său. Constatând că a tâ t Almanahul L ite ta i cât şi Utunk şi Irodabni Al/manacli sun t la fe l de vinovate în această pnvm ţă, referentul critică în continuare sistemul aplicat înltr’o vreme la Almanahul L itera t, caie avea de scop sa remedieze formal această deficienţi, şi anume cixpednnd discutarea anumitoi opere im portante la . . recenzii (făcuta în g rabă şi eu superficialitate) pentru a lichida cu întârzierile. Acest procedeu a, fost p iac tica t mai ales în comentai ea şi discutai ea opeieloi literare străine traduse în lomâneşte Dai asupra aeestfe_ piobleme se va insista în paginile următoare,

In fine, o ultimă form ă curioasă de m anifestaie a opqituiusuiului în cri­tică, a lipsei de curaj, de sm eentate şi de sp m t de răspundere, care a fost sesizată în discuţiile dela consfătuire este critica formală, critica de curtoazie, cionica de scîvieiu, care înţalege. dm -motree caie n ’au num e comun cu lite ia tu ra şi cu critica, să vorbească despre o operă literară în t r ’un. ton voit general, îlbstiaet, lozineaid, feiindu-se tot. timpul â concretizeze, să emită o judecată de valoare asupia ei, pentru a fugi de onee răspundere şi de . neplăeau (?)

Acolo, unde încolţeşte oportunismul, indiferent sub ce foimă, şi unde rela­ţiile bazate pe principialitate an cedat p isu l fam iliansnulm , acolo se desvoltă o buruiană la fe l de tea, bârfeala, discuţia uşuiateeă fă ră autocontiol, care în lumea lite ia iă , mai ales, aduce după sine g-iave prejudicii, în trucât sapă încrederea scuito iu lu i în propiiile sale pnten , îl demobilizează, îl dezarmează, B âifea la caie na locul eu ticu deschise şi constiuetiva, care mtiodue® între sciu tori un spunt de suspiciune şi de „gaşcă", lirobue smulsă dm practica vieţu sem tonceşti, oridecâiteon se iveşte „Aceasta nu înseamnă că nu ne putem spune părerile acolo unde ne aflăm " — s" a ră ta t tovarăşa Gâll M argareta, caro a indicat această pioblemă. „Dimpotnvă, putem să ne spunem cnunde păienle, dai aeestea trebuie să fie pim cipiale şi partinice Mă gândesc mai ales la acei care au postuu de îăspundere"

Caie este calea de urm at pentru a ev_ta pe vutoi asemenea greşeli şi altele do acest fe l3 A mdieat-o însăşi critiica făcu tă revistei UtwrCk de Comitetul Jtc_ gional dla P artid , ca şi concluziile oonsffituim : în tărirea vieţii organizatorice a îedacţuloi, m troduceiea munlcai plam ficate în domeniul onticii b terare, tia - ducerea în viaţă, — în. activitatea de zi eu z im nedaeţuloi, — a erftien şi auto- criticu deschise şi consti uetive, indiciu sigui al partin ită ţii 1 ‘

99

O pioblemă asupra căreia a tâ t referatele cât şi discuţiile au tiecuT oarecum îu grabă, fă ră să insiste suficient, deşi m aterialul ilustrativ nu lipsea, priveşte în chip mai larg o a ltă rămânere în urmă a onticii noastre!. Cauzele ei nu sunt altele decât cele am intite în cazul liberalism ului, peisistenţa în conştiinţa unoi cntici şi lite ia ţi a influenţelor ideologiei burgheze, a ecourilor mediului litoral burghez, şi uneori a mentalităţm scriitorului bmghloz.

E vorba de unele m anifestăn ale apolitismului şi obiectivismului în critica noastră literară

Luând cuvântul, câţiva participanţi la discuţie au sem nalat unele tendinţe păgubitoara ale criticii de a se considera pe sine ca scop, — ca o activitate care a i putea t iă i p i u sama şi pentru sine. D iscuţia despie poezie a revistei Utunk ai avut uneori acest caracter: ea s ’a transform at la un moment dat îirte’o dispută în tre cntici asupra unui m aterial literal care nu mai conta ca ataie, — ajungând un simplu p ietext E xistă aşa dar prim ejdia ca unoori crfiţi- in să considere munca lor drept o îndeletnicire în sine, u itând că ea trăeşte ca activitate ce îndrumă lite ra tu ra şi a ie ca principal scop s ’o confrunte cu ade­vărul vieţii şi cu ţelurile m ăreţe ale constructorilor socialismului. I n aceasta stă p im cipialitatea onticii, de aici trebuie să-şi t ia g ă avântul şi pasiunea, ciracul h terai. A ctivitatea lui nu e rece, pur tehnică şi profesională, şi eu a tâ t mai puţin autonom — ,.academică", C ntica nu e nici expertiză seaca, nici aglomeraie doctă de lucruri savante. Cam acest asp?ct îl au însă câteodată unele articole de critică publicate în îevistele noastre. In piceastă categorie intră- unele s ’ndn ce urmăresc exclusiv mersul firu lu i îoşu a l anumitor „tem e" în k te ia tu ia noastiă actuală, ucigând, d m tr’o pasiune de colecţionar, tocmai ceea ce e viu, opera literciră, v ia ţa conţinută îu ea Critica a devenit — în cazul acesta — pieocupare în sine!

D m tr’un alt punct de vedeie, obiectivistă şi apolitică este şi acea atitudmo de acreală a unor cntici, de perm anentă h a rţă f a ţă de scriitor; obuiaetivist şi apo litic e aeel en tie eaire vânează g ieşrble din opera scriitorului, punând în aceasta o îâvnă demnă de o cauză mai bună. Vorbind de acest fel de critică, tovrrăşul A sz'alos a numit-o ,,en tică cu măciuca" —■ critica batjocoritoare, iiouică, negativă, arogantă, îngâm fată, care a dus pe bună dreptate pe câţiva poeţi la bănuială că „iubitul loi tovarăş de muncă — criticul — a încălecat — numai el ştie cum — pe un cal m are şi, stând în şea., îşi îm părtăşeşte opi­niile „bietului" sor|utor care umblă pe jos, căutând să-şi deschidă un diurn" ţ i eferatul tovarăşului P ervain).

De ce este apolitică şi obiectivistă această atitudine? Peuitrucă ea presupune dm partea criticului respectiv o tendinţă de desprindere „autonom istă" de cauza comună a literaturii, îu care onticul se a flă an g a ja t solidar cu scnitorul. O astfe l de poziţie a onticului, aşezat de cealaltă parte a Iitera tum , este total nepatriotică şi profund individualistă. P en tru criticul de această speţă, literatura noastră nu apare ca o poziţie îna in ta tă a unui fron t bine închegat, poziţie care trebue nu numai m enţinută dar chiar împinsă câţi m ai departe. Misiunea- aceasta lc revine chiar ' criticilor, dar acest lucru e departe de înţelegerea cnticulup. preocu­pat exclusiv de însemnătatea peisoanei sale.

S ’a pus la consfătuire problema defin im personalităţii criticului. Scm tom l e un „inginer al sufleteloi" D ar criticul? Crrucul este şi el un „inginer al sufletelor" şi pe deasupra un învăţător, un părinte, cum a defin it a tâ t do nim erit rolul criticului tovrăşul Semion Babaevsehi, scraitorul sovietic care ne-a fost recent oaspe. N u este critic adevărat acela care se mulţumeşte, în cel mai bun caz, să aşeze „ în tr ’un admirabil echilibru notele pozitive şi negative ale operei literare, ci acela caie ofeiră aju tor pozitiv scriitorului pentru învingerea greutăţilor în creaţie şi p n n aceasta contnbue la desvoltarea lite ra tu rii" , (refe­ra tu l tovarăşului Gaâl Gâbor).

Criticul mu poate rămâne indiferent, rece şi blazat la suceeseta literaturii noeatre, care trabue să fie şi p enhu el adevărate evenimente patriotice, sărbă­

100

toreşti, adevăiate victom pe frontul const-uim socialismului. A spiraţia spre care tietm e să-şi îndrepte toate eforturile este aceea de a vedea patmmomul literatu rii noastre 1101 ereseând neîncetat E l trebue să pună la temelia munfcii sale- dragoste şi pasiune şi to todată câ t mai multe cunoştinţe, pentru a face ca acolo unde mai există lipsuri, ele să poată f i câ t mai lepede înlăturate. Nicio operă nu ne poate f i indiferentă! Nieiun "talent' ignorat! L itera tu ra şi a r ta noastră nouă sunt angaja ta în t r ’o bătălie d e duraită care tiebue neapărat câşti­gată Criticul caie nu vede aceasta, dovedeşte că are încă ochn îndrep taţi spie trecut.

Onticul nu e însă numai un, învăţă toi al sem torului, ei şi al eititoiului- E1 trebue să devină un îndrum ător m ultilateral al acestuia dm urină, , având sarcina de a-i educa «puntul şi gustul, de a-: cultiva, de a .l antrena în direcţia însuşim eu ltum noi, înain tate, însufleţită da patnotism . Onticul trebue să tm dă îu ac'lvitabea lui de a deveni nu „medicul specialist" a l scriitorului, ci omul de' cultuiă în sensul cel mai laig . îndrum ător a l scriitorului şi a l maselor do cititon. Dm păcate, nici refeiatele ţinu te , m ei discuţiile n ’au p n v it sarcintile criticii dm acest punct de vedere mai larg . care air f i dus de bună seamă la sugestii şi eoncluzu preţioase, demne de ţin u t în seamă Dealtfel, în treaga con­sfătuire a avut uneori piea. m ult aerul' de discuţie „în fam ilie", fa p t lai cane a contribuit şi frecventa tendinţă a voibitonlor de a se re fen la1 cazuri şi nccazuu personale, unele nesemnificative, cai3 de multe o n uu se ridicau la nu efort de geneializare P e de a ltă parte, discuţia a fost alim entată aproape exclu­siv de sem ton , nereuşind să antreneze în t r ’c măsură mulţum itoare opmia publi­cului piezent la consfătune. L a aceasta au contnbuit în t r ’o oaiecare măsură şi refeiatele (mai cu seamă cel privitei .a pioblemele poeziei), caTe n ’au ieşit suficient dm s fe ia ,,specia lită ţii" .

Reiese că, în to t' ce sene, enticul trebue ss fie însufleţit de combativitate pe caie s ’o pună în slujba prom ovăm li te ia tu m noastre noi. Aceasta nu înseamnă a lt­ceva decât că cerem criticii să fie. s ti abă tu tă de sp m t ce partid , de acea înaltă însufleţiie lum inată de fo r ţa unea conivinger. nestrămutat:^ — cauza construim socialismului In pnvm ţa aceasta, mcio modalitate a cn ticu nu e de desconsi­derat începând eu studiul şi eseul de amploare, cu tendpnţă de smteză, caie fixează m au jaloane în câmpul liteieloi, continuând cu cronica lite ra ră caie desbate pe laig- pioblemelte concrete, vii ale cperei lite ra ie şi sfârşm d eu recenzia mfli măruntă, eu simpla însemnaie şi cu no ta ontică ce-şi piopune să consemneze cutaie fa p t literai, — toate trebue să fie străbătute de pasiunea pentru liteia- tu ră caie cai aetenzează pe adevăratul en tie situa t to t tim pul în centrul însuşi al literaturii N u tiebue făcu tă nicio discnnanare în această p n v in ţâ Recenzia nu e mai pu ţin însem nată deeât eseul, eânc e făcu tă cu dragoste şi pnoepeie Greşită e acea practică, frecventă în îfcdaefiile noasfie, după care se socoteşte că recenzia şi eomentarul scurt pot f î susnnute exclusiv de începători în ale criticai, sau că exigenţa fa ţă de ele poate f i m ai îedusâ. A ceastă poziţie discn- m inatone duce la rezultatul că o sene de opeie literare au parte de recenzii de serviciu, de pe urma cărora nu p io fită nici sem torul, mm c itito ru l Traduce- n le ‘dm b te ia tu n le stiăane — uneori şi ®le dm lite ia tu ra sovietică — fac obiectul unoi articole uscate, oficioase, se c ," sense după un şablon îndătinat, fă ră personalitate, compuse, în m ajoritatea cazurilor, - de începători. în ale sen ­sului, în loc ca, dm când în când, nn numai an ticii form aţi, dar" sc ru tam — îom ancien şi poeţi — să se ocupe pe la i- de cele m ai reprezentative tradu­cem şi mai ales de cai tea sovietică, în articolele şi studii care să fie o încântare pentru eititoi. In loc de aceasta, a tâ t la Almanahul L iterar cât şi la U tm k şi Irodalmi Almanach esto larg încetăţenită p ractica opusă. Este încă o m anifestare de apolitism în munca redacţulor, care trebue cât mai grabnic în lăturată C nticu trebue să înţeleagă că „valonfiearea lezultatelor literaturii sovietice, a expenenţeloi acestei li te ia tu n pentru uzul scriitorilor noştri este o

101

necesitate tot a tâ t de im panoasă ca valorificarea expenonţei sovietice în orice a ltă ram uiă de ac tiv ita te .. Saicina principală a criticii noastre în axseastă privinţă c de a pune fa ţă în fa ţă cu opeia în chestiune, operele scriitorilor noştri, dela caz la caz, scoţând de aici învăţăm inte şi îndrumări concrete şi precise Numai atunci va f i fructuoasă prezentai ea unei opere societioe, când critica va reuşi să facă pe sem to n i noştm să aplice în opeia loi învăţămintele cărţii sovietice Pe de alltă pârtie, creaţiile noastie lito iare pun neîncetat probleme noi, care în k te ra tu ia sovietică au fost deja rezolvate şi constitue pen tiu noi un just îndieptar Onticii literare îi îevrne sarcina de a atrage aten ţia asupra acestoi probleme, atunci când piezm tă cititouloi căiţi «ovietice “ (cbn referatu l pnvrtor la problemele piozei).

*

O pieoeupaie de seamă a desbatenlor a fost aceea de a stabik eficacitatea rea lă a onticii, a ju to iu l efectiv dat de cn tica locală scm toiului (în m asuia în caie ea s ’a ocupat conciet de opeiel'e sem tonlor clujeni), eaiacteiu l şi calitatea acestui aju to i, pieoum şi senuialaiea acelor soctoaie slabe dm activitatea "iilicn •eare-i micşoiează autontatiea şi influenţa asupia scm toiulu i şi ciţitoiului In geneial, sem to m f<n recunoscut a ju to ra i pnm it dela. cntieo E adevărat că în euisul desbat'n lo i a ieşit la iveală, la unn scruton, şi tendinţa de a na pirmi cntica, de a nu recunoaşte* valabilitatea observaţiilor cn ticii cu pnvire la unele creaţii p iopm Această tendinţă s ’a manifestau la sem to n ca Sz&sz Jânos, N agy Istvân, H oivâth Istvân şi alţii Toţi se rn tom şi cluar eirtien au căzut însă de aeoid asupra unui frip t, că ajutorul da t de critică -— e voiba de cn tica sensă şi nu de cn tica în ledacţie — a fost insuficient, că în activitatea loi de vutoi, cnticii mai au de învms multe obstacole care ţin pentiu moment tn tic a în loc

Cntica — au a ră ta t vorbitom — este încă izolată de viată, de pioblemele conciete ale lea lită ţu Cnticii nu cunosc suficient viaţa, nu cunosc multe sspcc’e ale lealităţii, despie caie ajung să sene în tâm p lă to i,, dm oficiu“ , ca urm are a necesi­te ţn de a sene despie-una sau a lta din operele literare apărute. E i nu se mfoijnează suficient asupia acelei realită ţi pentru a o cunoaşte bine, si de aceea scriu adesea „dela birou“ . fă iă un plan, fă iă un ţel bine definit, utilizând dm gicu şablonul. Luând cnvâ ritul, tovraăşul Baeonsky a dat ca exemplu în această dnec ţie pe un cu tie al cărui procedeu — bizai la prima vedeie — este, în forme atenuate, p iacticat de m ulţi Onticul eu p iicm a îşi adună m atenalul dm vieme, ceea ce, înseamnă însă, în crlzul de fa ţă , că-şi adună o sene de citate „bune‘ la once, aştrptârid apoi să le „apliec“ indiferent asupia eăiei opere, ps caie s ’o ,,entice“ în v irtu tea loi Tovaiăşul Ioan Brad a m dieat cazul asemănător al onticului caie etichetează mecanic lea lită ţi literare insuficient cunoscute, folosmdu-se pe de-a gata de concluziile ontice a.le altoi auton, potnvite altoi leak tăţi.

Unde duce aerasta? La coufrantaiea abstiactă, a itifieială, neconlvingătoaic a lite ra tu n i eu viaţa, cu lealitatea, la o imagine ncadevăiată o fen tă do critică opeiei literare „C ntica aceasta şnblonaidă şi mecanică este idenitieă eu literatura fă iă conţinut şi fă ră v ia ţă şi întocmai ca aceasta, ea n ’aduce nitnun folos P i'cu m litei a.tura fă iă conţinut şi fă ră v iaţă nu oglindeşte lealitatea, pentrucă seuito iu l n ’a înţeles şi n ’a cunoscut această realitate, to t aşa iiuci critica ng idă şi mecanică nu ponte înţeleg'e opeia b to iară ,

Aici mai inteiTUie însă un frtctoi hotărîto i. A înţelege lealitatea, a o cu­noaşte, uu e cu putin ţă fă iă o p iegătue, f ă iă cunoştinţa temeinice, f ă iă c ju stă pcispectivă ideologică şi politică Acest lucra e cu a tâ t mai necesar onticului, al cănii îol de îudrumătbi nu ss poate exercita fă ră o cultui ă multilaterală, fă ră o orientale siguiă în pioblemele specifice ale lite ra tu ra

Incontestabil, on tica noştn s ’au desvoltat, s ’au matunzat: în ultimul an.

102

Au avut şi de unde învăţa Sau, cum. observă lapidai tovaiăşul Gaâl Ga boi în referatul său „Pe fion tu l en ticn noastre nu poate spune nimeni că rn’a avut de unde şi dela cme învăţa" Semnul ateesiei c ieşten m-1 a ia tă îrisuşi nivelul mai ridieat al onticii noastie literare dela cele tre i publicaţii clujene O mai maie uşu im ţă în a mânui pimoipnle, o oarecare in iţiere în pioblemele de bază ale esteticii marxiste.reniniste, o analiză mai pătiunzătoaie a. opereloi lite iare discutate, mai mult curaj în atacarea pioblemelor de sinteză, un început bun de generalizaie critică pe baza faptelor particulare, mai m ultă eombaftivitate în demascarea mlfluenţeloi duşmănoase prezente în opeiele liteiare, etc Piogrese se obseivă dm acest punct de vedere mai ales în articolele de critică ale unoi tin en ea George Munteanu, D m ritiu C. Micu, Poldies Lâszld, Haj’du Gydzd, Kovâes Peienc, D an Costa. Mai puţin au progiesat ontici ca Aurel Martin, Kovâcs Jânos, Bajoi Andoi şi alţii, ca m inare a unei supcifieiale aprofundări t a. pioblemelor legate de studiul lixeratum .

Cum s ’a a ră ta t mai înainte, fa p t care a fost sublim at dnn plm şi cu pnle_ ju l discuţnloi, nivelul atins de critică în ultimul an nu ne poate mulţumi, după cum mei ritm ul diesvoltărîi cuticiloi nu e saltisfăcătoi. F oa ite sugestiv a indicat tovarăşul Gaâl! Gâbor sarema criticilor:

„Onticul nu poate sta. niciodată în loc. E l tiebue să ştie mai multe şi mai bine dm toate punctele de vedeie decât scriitorul Aceasta m ai ales în ceea ce priveşte cunoştinţele îdeologico-polatiee, dai to t a tâ ta şi în ceea ce pliveşte pro. blemele actualităţii, ale transfo im ăm lealităţii, piecum şi în pnvm ţa proble­melor legate de ştim ţa b te ia tu m şi de moşteatuea lite iară Dai 1101 trebue să depăşim pe scn ito n şi în ceea ce priveşte cunoaşterea problemelor telmiee ale creaţiei.. Penti ucă în ce pliveşte u tilita tea criticii noastie nu e suficient, de exemplu, să constatăm că nn personagiu oarecare dini 1 ’o nuvelă sau un roman este gol şi lipsit do viaţă, ei tiebue să arătăm pentinee este acesta e iea t după şablon în opeia respectivă . N u e suficient să arătăm pă iţile negative ale unui erou d m ti’o operă, şi în genei al nu e deajuns -să iem aieăm lipsurile în eiearea de personagii umane, ci 'trebue să arătăm autorilcr, dela caz la caz, cauza insufi­cienţei şi mijlocul prm care poate f i eliminată Dacă în lite ia tu ra noastiă e a tâ t de fiecvent tipul lipsit de viaţă, e pentrucă o pai te de vm ă o a ie şi ontica lite ra tă , care nu s ’a convins încă de fap tu l că numai atunci poate deveni cntica îndreptar, când cunoştinţele teoretice m ultilaterale, pe caie trebue să le aibă onticul, le pune în slujba practicei literare, p rin îndrum ări piecise pentiu eli­minarea greşelilor semnalate . Această orientare spie practic a cn ticu tiebue să se impună p e^ fio n tu l lite rar al pnblicaţinoi noastie".

Dm păcate, acest deziderat ester numai a ia ieo ri în făp tu it în cntica noastră până în momentul d's fa ţă , fa p t pe care l-au iernai cat to ţi sem to m care au lu a t , cuvântul la consfătuire (tovaiăşu N agy Istvân, Horvâtli Istvân, Asztalos Is 'văn, Baconsky, etc ) De cele mai multe on, anahza adâncită a gieşelilm unei opeie liteiare, a cauzelor şi remediilor loi este înlocuită la m ulţi cntici, şi mai al'es la tineri, pion consideraţii geneiale, abstiaete, inutile şi obositoare, dm nevoia de a umple un anum it spaţiu către Ie s tă la dispoziţie Trebue să vedem în aceasta o certă m anifestare a proletcultismului Î11 munca tinenlor noştn cn- tici. F ă iă să mai voibim de unele ieşiri picleteultiste d na i pe plan teoretic (în revista U tim k), pioletcultismul se m anifestă în multe dm articolele pubb cate — ea şi în cazul poeţilor si piozatorilor — p n n schematism şi simplism în activitatea cn tică Do asemenea el e prezent. în tendinţa de a izola liteiatura actuală de moştenii ea lite ia iă (cu care e a n a i mulţi cntici se ocupă foarte puţin sau deloc), în accentul apăsat exclusiv pe m teip re ta iea eonţmutului — uneon în t r ’o manieră sociologist-simplistă — a operei literare, şi p n n neglija­rea totală a problemelor m ăestnei scm to iu îu i şi cinai a propriei sale maestru în munca de entic. După cum se vede, proletcultismul îşi vădeşte îneăodată cauzele în superficialitate, în grabă, în lipsii de respect fa ţă de trad iţia progre­sistă pe caie o continuă eultu ia actuală şi fă ră de care ea n ’ai f i eu putinţă,

103

îu lipsa de interes m anifestată fa ţă de ndieairea nivelului ideologie-profesionaE şi, îu general, prin absenţa unei adevărate pasiuni pentru munea lite ra ră în activitatea de critic, singure. în stare să lichideze cu amatorismul şi diletantis­mul a tâ t de des în tâln it în discutarea problemelor artei şi literaturii.

Demnă dte reţinut, dmltna chestiunile înşirase mai sus, este a titudinea cn ticu fa ţă de problemele m ăestnei sem torului şi ale limbii folosite de el, ajutorul pe eare-1 dă critica scriitorului în 'această privinţă şi lipsurile ce caractenzează activi­ta tea criticii în acest seetoi. A apă iu t clar dm discuţiile consfătuirii că, în această pnvin ţă , schematismul şi generalităţile şi-au spus m ai dm greu cuvântul decât onunde. N esiguranţa şi improvizaţia domnesc în acest domeniu al ansli- zei realizăm artistice d m tr’o operă de artă, fa p t care se explică p n n necu­noaşterea problemelor esteticei marxist-lenmiste, ceea ee a a tras după sine frica, m ultor critici, de a a taca a ta n probleme, pentru „a nu cădea . , în form a­lism." „Nimic nu subliniază mai elocvent pieoeuparea mesatisfăcătoare a criticilor fa ţă de problema m ăestnei,’ ca lipsa unor articole care să analizeze limba sem tonlor noştn în lumina genialelor învă ţă tun despie limbă ale tovarăşul Stalm “ (referatul tovaiăşului Pervam ). „N u ne închipuim — arată1 şi tovairăşul Gaâl — ea un cn tic lite ia i să considere stilul unei opere literare ca un lucru secundai’ şi de prisos. R aportul d in tre scriiton m realitate, apartenenţa socială al sem torului, concepţia lui, etc. se oglindesc şn în stil. Aprecierea valon i operei literare iţu se 'poate stabili fă ră analiza şi earactenzarea stilului. De asemenea, nu poate f i omisă mei cercetarea limbii, creaţiei literare."

D ar despie dezorientarea m ajorită ţii onticilor îu problemele m ăestnei şi ale^ limbii ca şi îu pnvm ţa s tud iem operei lite iare în un ita tea organică dintre eonţmut şi 'form ă, vorbesc des'u l de elocvent înseşi lipsurile onticilor noştri în privinţa modului propriu de a folosi limba, îu pnv in ţa felului cum înţeleg* ei înşişi — în calitatea lor de lite ia ţi — să scrie în t r ’o limbă frum oasă şi da ră . Lipsurile acestea nu-s de neg lija t I n t r ’adevăr, „m ajontatea articolelor de cn tică au o foim ă neatrăgătoare, care îngreunează lectura" . a a ră ta t tovarăşul I . Pervaiţu F raza şi expresii de felul celor ce urmează se găsesc destul de des în. paginile revistelor noastre: „Omul fflo.u este însăşi cheia eficienţei l i te ra tu r i i" ; „ In poezie, schematismul nu-şi m ăigm eşte însă roadele la simpla peipetuare mecanică de situetţu". . . L a fel şi formule ca aceasta: „Sadoveanu a a ju n s . , _ Ia dimensiunea a tre ia a realismului s o c ia l is t" . . . . ; neglijenţe stilistice la to t pasul, urme ale estetismului, semnalate de înşişi cititom , oameni ai muncii, în articolele tovarăşului Gaâl Gâbor, de pildă, sau urme ale stilului „academ ic", ca îu urm ătorul cita t d m tr ’un articol cil tovară­şului Pervam, celălalt Teferenfc al consfătuirii. „Văzut în trăsăturile lui carac­teristice, Naoaeul apaie, deci, ea o operă ce se desfăşoară pe două planun, apa­rent antagonice, dar — în realitate — convergente, ambele fiind subordonate, în ultim ă analiză, efortului de a salva dela n au frag iu . . . despotismul monarhie de tipul feudal".

Partic ipan ţii la discuţie n ’au în târz ia t să semnaleze alte asemenea auto- matisme şi neglijenţe în stilul criticilor noştn.

Ca o concluzie, în legătură cu, problema limbii folosită ,de critic, se pot cita .următoarele îndemnuri datte de tovarăşul Gaâl Gâbor:

„Tu ceea ce pnveşte stilul, să avem perm anent în f a ţa ochiloi stilul lui Lemn şi S ta lm . . ,

„Toţi suntem obligaţi să ne câştigăm cunoştinţe lingvistice temeinice, pen­tru a ne putea ocupa senos cu limba sciufcorolor, 'dar şi pentru ca lim ba în tre­buinţată de noi să fie cât mai simplă, cât mai expresivă, cât mai corectă şi, în acelaş timp, cât m ai artistică.

D iscuţia publică, organizată de F ilia la dm Cluj a Uniunii S em tonlor a scos la iveală o serie de aspecte pozitive caic dovedesc reala desvoltare a criticii.

104

îa cursul ultimului an . creştoiea unor cadre noi de critici, în tărirea activităţii în sânul redocţiilor, mai m ult curaj şi in iţiativa în atacarea problemelor do bază- ale literaturii şi ale criticii.

In cuvântul, de încheiere a consfătu irii,, rostrt de tovarăşul Gâll E m d din partea filialei TTniuun Sem tonlor, slan subbm at în concluzie slăbiciunile mai grave, care stânjenesc încă mersul onticii. Din chiar desfăşurerea desbatern s ’a pu tu t observa prezenţa insuficientă a autocnticii la, scriitori şi în special la cntiei, care n ’au găsit de cuviinţă să-şi analizeze propriile greşeli cu prilejul diseuţnlor.

Insuficienta ti,aducere în viaţă a cn tic ii şi autocriticii s ’a putut, observa şi în munca redacţiilor, fa p t care a făcu t posibile m anifestările de liberalism, oportunism, pericolul regionalismului şi al naţionalismului.

Lipsa unei planificări de perspectivă a aetiv ită ţn criticii a a tras după sine o îngustă politică de cadre.

Nivelul politic şi ideologie scăzut, ca şi nivelul profesional neeorespunzător- al unor cntici, m ai ales tineri, a permis m anifestări de ' apolitism în cntieă,. mai cu seamă în ceea co priveşte surprinderea insuficientă a noulm în litera­tură şi viaţă, în opoziţie cu vechml, şi a dus totodată la proletcultism, în, felurite forme.

Pentru remedierea acestor lipsuri, propunerile care au fo s t concretizate la sfârşitu l consfătuirii privesc activizarea comisiei de critică a filialei, pe baza nmn plan care să prevadă discuţii organizate despre operele apărute şi eele- în piegătire, inclusiv lucrările dd cn tieă Tot filia la trebue să găsească fo r­mele potrivite de a-i a ju ta pe critici să-şi completeze cunoştinţele politico- îdeologice cât şi cele estetice-profesionale, în primul rând p n n tr ’un studiu mai aprofundat al cn tien sovietice E ste necesar apoi, să se găsească forme po tri­vite pentru a a ju ta criticii să cunoască mai adânc realitatea.

Concluziile mai pnvesc şi permanentizai ea colaborării în tie redacţn, prm şedinţe comune, schimb de material, şi mai ales p rm ti’o mai bună eunoaştere- leciprocă a operelor aparţinând scriitorilor româm şi maghiari.

Consfătuirea dela Cluj despre problemele criticii, desfăşurată în t r ’o atmo­sferă de discuţii vii şi la un nivel destul de ridicat, a constituit un binevenit pu le j de aju to r acordat activ ităţii en ticn şi un bun schimb de experienţă în tre ereaton şi criticii literari.

D an Costa.

105'

Ca\met WM&tLc,

DESPRE CÂN TECU L POPULAR

Poetul sovietic Mihail Isacovschi se ocupă într’o notă critică (Obser­v a ţ i i In legătură cu un artico l), publicată în revista N ovâi M ir (nr. 10, -1951), de cântecul popular una din cele mai actuale probleme ale lir icii noi Părerile expuse sunt cu atât mai preţioase, cu cât vin dm partea unui poet devenit popular nu numai în patria sa ci şi peste hotare

Luând drept- pretext afirm aţiile eronate ale unui publicist sovietic — F. Samarin — cu privire la cântecele populare, Mihail Isacovschi aduce <0 contribuţie însem nată la elucidarea caracterului popular al cântecului lir ic

Pubicistul am intit afirma în articolul său Cântecele com patrio ţilor noştri, publicat în Almanahul din Penza .Avem m ulţi creatori şi execu­tanţi de seamă de cântece populare" Sau „Biografia poetică a lui M Im uş- chin este tipică pentru crea torii de cântece p o p u l a r e Cu alte cuvinte, •observă M Isacovschi, în regiunea Penza „sunt nu numai buni executanţi •de cântece populare — ceea ce nu trezeşte m cio îndoială —, ci şi oameni care ei înşişi compun cântece populare" Ori, tocmai această din urmă pre­tenţie a lui F Samarin îl face pe Mihail Isacovschi să pună la îndoială justeţea celor afirm ate de publicistul dm regiunea Penza şi să precizeze în acelaş timp trăsăturile caracteristice ale cântecului popular

Isacovschi consideiă mai mull decât stranii asemenea afirm aţii Pentrucă, spune el,nu se poate închipui un profesionist care să se aşeze la m asa sa de lucru şi să spună: eu cortipun un cântec popular şi sunt creator de cântece populare" *) Acelaş lucru e valabil şi în privinţa com­pozitorului Poetul sau compozitorul pol compune un cântec în general, dar nu neapărat popular Pentrucă. scrie M Isacovschi, caracterul popular al cântecului nu depinde de intenţia sau m aniera autorului Acesta depinde numai de popor Poporul este judecătorul suprem şi numai el stabileşte soarta unui anum it cântec A acorda în mod gratuit titlu l de creator de cântece populare unui autor de cântece, î se pare lui Isacovschi o absurditate şi o vădită lipsă de m odestie e

In continuare, el arată că această apreciere falsă a caracterului popular nu este deloc o problemă locală şi că ea mai stărue şi la alţii Poetul citează şi alte cazuri concrete de acest gen Mihail Isacovschi arată apoi cât de dăunătoare este acordarea uşuratecă a titlului de creatori ai

*) Toate sublinierile dm pasagnle citate aparţin textului original. L T

106

anleeului popular, „cea mai înaltă p re ţu ire p o su ilă în ZJ R S S , căci cân- ecul popular contem poran înseam nă cel m a i bun cântec, cel mai desă­vârşii, cel m ai răspândit şi m ai iu b it de popor“

Această înaltă preţuire nu se poate acorda sub niciun m otiv 'unor lameni care .de-abia au făcut prim ii paşi pe dramul m ăiestriei Aceştia, ntr’adevăr pot fi şi trebuesc ajutaţi, dar iui prm titluri pompoase şi ■ăsunătoare, ci prm 'călăuzirea critică justă, prm sfaturi bune şi m di- aţn concrete Nenumăraţi oameni sovietici se încearcă în m eşteşugul 'ersuiui, dar nimănui nu i-a venit ideea să-şi denumească versurile — 'ersuri populare.

Pentru a sublinia absurditatea unei astfel ce poziţii, Mihail Isacov- iclu recurge la un exemplu deosebit de m structw El se întreabă ce se va ntâmpla cu poeţii consideraţi de F S am aro crept creatori de cântece mpulare după ce aceştia îsi vor perfecţiona m ăestria poetică, devenind ,şa zicând „profesionişti" Natural, judecând lucrurile prin prism a vede- •ilor lui F Samarm. — arată M Isacovsctu —, ei îşi vor pierde dreptul le a se mai numi creatori de cântece populare, deşi versurile lor vor fi nult mai bune decât înainte Absurditatea este evidentă

Aşa stând lucrurile, Miba.il Isaco\scln caută să desprindă esenţa pro- ilemei caracterului popular al cântecului Şi, neutru a spulbera orice con- ’uzie, el face o scurtă prezentare istorică a cântecului popular înain te le toate abată cum se prezintă chestiunea în ca priveşte vechiul cântec ) opul ar rus

Vechiul cântec popular rus a apărut si E’a desvoltat în condiţiile isupriru societăţii ţariste, când m ajoritatea covârşitoare a poporului era analfabetă, când drumul m asselor populara spre cultură era închis îxista, fireşte, şi în aceste timp,uri arta n ob .b b r, iar pe urmă cea bur- ;heză sau burghezo-m oşierească Această artă era însă departe de popor. ) separa de el un adevărat „zid chinezesc1, ena o artă străină de m tere- ;ele poporului, o artă antipopulară In atan împrejurări, poporul a trc- nnt să-şi creeze şi ş i-a creat propria sa artă propriul său cântec In ase- neneîi împrejurări a apărut vechiul cântec popular rus Un poet anonim i compus versurile care s’au transmis apoi cfin gură în gură, ani şi chiar ■eci de am dearândul La fel s’a născut şi m d o a a Trecând însă dm gură n gură, cântecut a fost m odificat, lărgit, şlefuit, perfecţionai, -transfor- nându-se într’o creaţie mai desăvârşită Asairenea cântece — arată M s.icovschi — se pot numi pe drept cuvânt creaţii p'opulare, pentrucă. . ele exprimă ideile,' năzuinţele, viaţa şi lupta poporului, 2 la crearea or au participat mai mulţi oameni, adică pooorul însuşi, şi 3 ele se lontrapuneau cântecului burghezo-moşierase, străin de interesele loporului

In afară de aceste creaţii, au pătruns în landurile maselor largi şi iroductnle scriitorilor progresişti dm acele tinp uri

Multe versuri de-ale lui Puşohin Necrasov ş a ’ au devenit cântece lopulare D eşi nu erau de origine populară, ele arau de aproape de popor,sxprimau ‘atât de fidel năzuinţele sale. încât pooorul le-a considerat pro-m ile sale cântece Ele şi-au câştigat acest drept.

Prm urmare, în condiţiile societăţii cu clase antagoniste, existau două irte ale cânteculu i- 1 arta popuPară şi 2 arte străină de popor, arta cla­selor conducătoare, care asuprea poporul O astfel de îm părţire era ab­solut firească în acele îm prejurăn Astăzi "ns-1 lucrurile s’au schim bat lin tem elii Acum poporul Va cultivat şi toata com orile artei îi sunt acce- ubile, îi aparţin In U R S S — subliniază M Isacovsclu — „na există•lase antagoniste si de aceea nu ex istă nici te \en pen tru două arie. cumira înainte" Există o singură artă. m enită sâ s ujească poporul Cântecul 3ste despre popor şi pentru popor Prin interm ediuL cărnii şi publica-

107

ţnlor, p n n radio, cinema, el pătrunde până în cele mai îndepărtate un gliere ale ţării. _ '

In aceste condiţii nu există două categorii de creatori: creatorii d cântece populare şi creatori de alte cântece. O astfel de îm părţire strane (mai frecventă printre folclorişti) m vorăşte din neînţelegerea justă i caracterului popul'ar al cântecului, în condiţiile societăţii sovietice

M Isacovschi desvălue şi rădăcina tezelor fa lse pe care se-înfem eiazi astfel de afirm aţii El arată că afirm aţiile de acest fel, pornesc dela urm ă­toarele consideraţii eronate:

1 Dacă un anum it cântec e compus de arm onistul colhoznic S — „on dm popor11 - e considerat cântec popular iar dacă este compus de ui profesionist, atunci e alt/gen de cântec Şi M Isacovschi se întreabă de ci unul este neapărat popular, iar celălat nu, când ambele urmăresc acePa: ţel, crearea de noi cântece bune pentru popor. El subliniază că o astfe de împărţire, pe lângă că e nejustific.ată, e şi greşită din punct de vederi politic;

2. Se crede dacă un anum it cântec e creat în cercurile de jos şi dacă pe deasupra, se găsesc în el expresii îm prum utate dm vechiul folclor (di genul, „o, tu, câmp-câmpuşor, râu-răuleţ11, e tc ) , acest cântec e în sp in ful poporului, cu alte cuvine e un cântec popular In realitate — observi poetul — în m ajoritatea cazurilor, atari cântece nu sunt decât im itaţi ale vechiulu i cântec popular, prelucrări fade şi anacronice. Tocma elem entul vechiu folcloristic constitue o scădere a acestui soiu de cân­tece In cântec trebue introdus ceea ce este propriu autorului, ceea ci este original, proaspăt, nou şi limpede, luat din viaţa actuală, în loc de a im ita ceea ce este veclnu A im ita vechiul folclor e uşor Sarcina auto­rului e alta: a- crea cântece noi, atât în ce priveşte conţinutul, cât ş for.ma Nu a copia ceea ce s’a creat dem ult-dem ult, ci a folosi in moc creator folclorul — şi numai în mod creator. A nu înţelege acest lucru

' însetam ă a nu înţelege caracterul popular, în înţelesul său mare, larg ş: adânc. Pe drept cuvânt, Puşchin este considerat un poet popular rus. Gi toate acestea, Puşchin (în afară doar de basm e) nu recurge la formele poeziei folclorice El a scris în limba sa, puşclim iană In ciuda acesta: fapt, el nu e mai puţin popular V Maiacovschi n ’a îm prum utat deloc forme poetice directe din folclor Şi cu toate acestea, Mai'acovschi e ui mare poet popular Aceasta arată lim pede că, în ciuda consideraţiilor ero­nate ale unor folclorişti, caracterul popular e mai larg decât earacteru folcloric

3 Se întâmplă cazuri când sunt considerate versuri populare, ver­surile „mai rele11, mai neizbutite Pentru ilustrarea acestei atitudini dău­nătoare şi eronate, M Isacovschi am inteşte de un fapt petrecut la o edi­tură Astfel, la pregătirea unei ediţii de cântece la unul dintre ele a fosl înlocuit num ele'autorulu i prm form ula, „versuri populare11. în a in te z e a fi difuzată în publicul larg, culegerea a ajuns în m âinile poetului £ e \ Oşanm Acesta s’a adresat editurii, arătând că versurile prezentate drepl „populare11, nu snnt populare, nu sunt anonime, ci au un autor precis I s’a răspuns că într’adevăr nu sunt anonime dar că fiind foarte slabe editura s’a gândit că dacă în locul autorului va f i trecut poporul, nimeni nu va obiecta nim ic îm potriva lor. Până la urmă, editura n'a miai publicat aceste versuri slabe Faptul însă subliniază din p lin cele spuse mai sus de M Isacovschi.

Tocmai de aceea, subliniază Mihail Isacovschp trebue precizat în ce -constă caracterul popular al cântecului Caracterul popular nu depinde de faptul că e creat de un profesionist sau de un amator. Caracterul popu­lar al unui cântec depinde de calitatea sa Un cântec nereuşit, indiferent de cme este compus, nu poate deveni popular Dacă într’adevăr cântecul

108

bun, realizat, dacă exprim ă spiritu l vrem ii noastre, dacă a fost larg răs- >ândit în m asele populare ş i dacă e iubit de popor, atunci se poate numi ântec popular Dacă e neizbutit, cântecul nu va f i m ei iubit .şi nici nu va levem popular, chiar dacă autorul a avut m tent-a expresă de a ‘'scrie un ântec popular

Unica măsură justă a caracterului popular al unui cântec — subli- ,iază Mihail Isacovsclu — o constituie calităţde sale ideologieo-artistice

Dar, adaugă poetul, cântecul nu este constituit numai din versuri, ci i din muzică. De aceea, m ăsura valorii 'artistice a versurilor unui eân- ec nu o poate da numai succesul de public B, aceasta pentrucă, deşi cu­antele cântecului joacă un rol însem nat, rolul principal îi revine- m uzi- ei Muzica dă cuvintelor o viată nouă; muzica e sufletul cântecului, ar i- iele lui In această privinţă nici cele mai bune versuri, fără o muzică zbutită nu capătă o răspândire aşa de mare, ca, d3 pildă, versuri mai slabe use pe o m uzică bună O m elodie reuşită salvează adesea şi cuvintele n acest sens, Mihail Isacovschi aduce un exem plu viu . Este cazul cânte- ului „Rusia“ de A. Novicov. pe versuri de S. Alamov Cântecul- a obţinut i largă răspândire (deşi versurile sunt slabei, tocmai datorită m uzicii

Popularitatea unui cântec depinde deci în prim ul rând de muzică )n , în ce priveşte muzica, exigenţa publicului r.u-I mai vizează pe poet iceasta nu înseamnă că versurile proaste nu scad valoarea cântecului, onchide Mihail Isacovschi Intre versuri şi m uzică trebue să existe o ar- nome: versuri izbutite pe o m uzică reuşită Ele nu se contopesc, ci se mbmă reciproc Şi tocmai de aceda trebue să existe o unitate strânsă ntre ele /

Laurenţiu Tudor

109

Hate d com w tahi

D ’ale Carnavalului pe scern Teatrului Naţional din Clu

Opeia diam atică a lui I L Caragiale s ’a bucuiat în ultimii am de uim teies deosebit de viu în p a tu a noastiă, Pe scenele teatrelor s ’au reluat comediile sale în t r ’un spin'b nou, dându.li-se acea piespectivă social-politicăproprie acestoi puternice şi necniţătoare satire împotriva burgliezo-moşienrru dela sfâ iş itu l veacului trecut, îm potuva stăpân im ei corupte şi venale, .moravurilor sale viciat© şi josnlice. Punând în lumină aoest conţinut adâni plin de nom e şi saTce'em, seenlele noastie au învăţat şi învaţă popoiul muncitoi să urască puternic acel regim pe care l-a doborît odată pentru totdeaunt — lai pe de altă parte au redat comediiloi caiagialeşii valoarea lor adevărată desbăiându-le de acel comic facil, de bufoneria stearpă şi g ia tu ită , de şaij<ieftină eu care teatru l burgliez le-a îm povăiat pesţe m ăsuiă

Este uni m erit al Tea'tiului N aţional dm Cluj, fap tu l că de câţiva an încoace, a însens în îepeitonu l său comediile „O scrisoare p ierdu tă", „C noapte furtunoasă" şi, în vieineh- don urmă* „D ’ale 'Carnavalului". Acesfl m en t este îu tăn t, îu t i ’o bună măsuiă, de eforturile consecvenţi pe care colec­tivul Naţionjalului le-a făcu t pentiu o m terp ietare realistă a pieseloi lu; Caiagiale Roadele n ’au întârzia’! şi succesele scenei clujene au fost rem ar­cate de mai multe ou , în diferite publicaţii ale noastre

Caiagiale, ca oueare scriitor clasic, nu poate f i in te ip re ta t sau pus îi scenă în mod vendie fă ră un studiu piealabil al specificului său ca semtoi şi al paiticulari'tăţiloi epocn pe caie o descrie Dai Caiagiale, în mod special prezintă şi o sene de dificultăţi care îi sunt pi oprii, atunci când e voibt do a prezenta pe scenă oamenu din piesele sale.

Aceste d ificultăţi piovin, îu m aie paite, dm lim bajul pe care .l folosesc pononajele sale, limbaj adecvat situaţiei, caiaeterului şi modului loi de viaţăGiaiul stâlci1’, plm de expresii caraghioase on lipsire de conţinut, ue aiata în ce m ăsuiă oattnemi descrişi de dram aturgul nostru eiau inculţi fanfaroni a im ş ti fă iă seiupule, demagogi, şi, în ultim ă instanţă, nişte negustou cai(puneau mitei esele lor meschine mai presus de orice. D ar acest hm baj ni tiebue să ne ascundă oamenii vn care îl înfci ebumţează Limba, fu n d expresie dnectă a gândirii şi a modului de viaţă al omului, tiebue să ne îndiume toc mai la cunoaşteiea lui, la precizarea am ănunţită a profilului său psihic, moi a' şi social Ceea. ce la Caiagiale este un m erit deosebit — adică subtila caiac- tenzaie a peisonajeloi p n n limbaj — poate deveni, pe scenă, p rm ti’o intei p ie ta ie superficială, un mijloc dfe a bagatebza şi de ascunde la tu ra pi of unei viciată a caracteiului personajelor sale, caie pot; f i astfel1 leduşi la simplefantoşe caraghioase, în loc să ne fie a iă ta ţi aşa cum erau întru de văr naşte buighezi fă ră scrupule, imoiali şi anv işti T eatiu l burghez a recurs tocmai la şa ija aceasta a comicului de limbaj’ pentru a abate a ten ţia speetafotuluidela putieziciunea moravunloi ce caracterizau un întreg îegim. Dai o nouă in tei.

110

i. T E A T R U L N A Ţ I O N A L No. 1.

SOCIETATEA DRAMATICĂ

d e s g h id e r e a T s t a g iu n e iS Â M B Ă T Ă , -i S E P T E M B R I E -19-12

J L A . O K .J E l îL ,E » {iL S E A R ^SE VOR REPREZENTA

Comedie în 3 acte de I L CARAGIALE

D I S T R I B U Ţ I ANae Gtrimea, frizer şi subchirurg lancu PamponMuche Razachescu, ce-î mai zice şi Crăcănel . .Un candidat de la percepţieIordache, calfa Ia Girimoa . . .Un îpiatat . . . 1Un chelner Didma MazuMiţa Baston , . . .O mască . .

M ăşti, public, se rg en ţi de noapte

D-l A Atanaseacun G Achille« Al Mihalescub I Brezeanu» V Toneanub G Gipnan« Niţuleecu '

D-ua L Brezeanu» Mana Ciucurescu-

D-ra V loneacu

I n t r ' u n c a r n a v a l în. B u c u r e ş t i

SPECTACOLUL SE VA ÎNCEPE CU

CONUL LEONIDA FATĂ CD REACŢIDNEAFarsă in t r ’un act de I L CARAGIALE

Conul Leomda, pensionar Goana Efirniţa, consoarta lui Ssfta, slujuica lor

D IS T R I B U Ţ I AD-i 1 Brezeanu

n I Niculescil D-ra V Ionescu

ÎNCEPUTUL LA ORELE 8'/■ SEARĂ PRECIS _D oam nele cu p ă lă r i i n u s u n t ad m ise In s t a lu r i .— Un v e s t ia r sp ec ia l e s te p u s la d isp o z iţia do am n e lo r

PREŢURILE LOCURILOR Loje rândul I, lei 30 * Loje rândul 11, lei 2 0 ,Loje rândul III, lei 12 — Loje de galene, lei 6 — Un loc io orchestră, lei 6 — ŞUI I, lei 6 ,

SUI II, lei 4 , Stal III, lei 3. — G alena 1 leu — Locurile în loji î>e vând după un tarif anunţat la Cassă

Cassa este destinsă In toate zilele de Ia orele 10 1/2 la 12 a m şi de Ia \ d a pănă la orele 10 %eara

, I m p r i m e r i a S t i l u l u i

s ile m â ta s e t i p ă n t cu p i i l e ju l '■ p i im e i ) î e p ^ e z e n ta ţn tk n 191 2 a c o m e d ie i „ D ’a le Cairm «vaT.ilui“ l a T e a t r u l ' N a ţ io n a l d m B u c u r e ş t i

(D m c o le c ţ ia T e a t r u lu i N a ţ i o n a l d m C lu j)

O scneoare inedită, a lui Caragiale (JJm colecţia Teatrului N aţional dm Cluj)

pretare a maielui clasic, o m terpietare în sp irit partinic, tiebue să ne facă să vedem în tieaga în fă ţişa ie odioasă a burghezului dm acsai epocă, să ne desvăluie puternic josnicia vieţii lm, chipul său de autentic h ră ­p ă re ţ şi egoist, cu alto cuvinte să ne pună înl fa ţă duşmanulA da o tu rnu iă mimai ndieolă peisonajeloi, a le lipsi de conţinutul loi firescde viaţă, înseamnă a rămâne la jum ătatea drumului, a nu face o ju stă şi adâncă in terpretare artistică şi ideologică a opeiei caragialeşti, înseamnă a nu servi spectatorul nou, a nu-i pune la îndemână un instrum ent puternic de cunoeşteie a trEeutului, de demascaie a. duşmanului de clasă

Cu ocazia punerii în scenă a comediei „D ’ale C arnavalului", vom în,cerca să discutăm unele probleme specifice teatiu lu i lui Caragiale în general şi acestei piese în special, pentiu a stărui apoi mai m ult asupia felului cum direcţia de scenă şi jocul aeton lor au în lă tu ra t anumite greşeli m ai veclu sau aupeipetuat altele în interpretai ea difei iţelor personaje dm „D 'a le Carnavalului"

Dacă în „Scrisoarea p ierdută" şi „N oaptea furtunoasă" satira şi aluziapolitică sunt mai vizibile, m ai directe, în „D ’ale Carnavalului" aceste carac­teristici sunt m ai ascunse, mai deghizate, în once caz mai gieu de înţeles înin tn g a realizată cu m ultă abilitate de cătie sem ror Comedia lui Caiagiale nu este o simplă „ fa isă " , uu vodevil uşoi, care se consumă în comicul ieftin, al situaţiilor ridicole sau giumbuşlucurile caraghioase ale lim bajului în caie vor. bese personajele sale Pnnzând câteva momente dm viaţa do toate zilele, — cu relaţiile amoroase, cu peifidn le micului mesenaş, afacerist sau comeiciant demahala — Caragiale a în tă n t im aginea acele: lumi zugrăvite în celelaltecomedii ale sale, precum şi în unelo dintre „momente" — a lumii caietinde să parvină, care m ută „high-lif e“ -ul, oligarhia, stâleind ş: mai m ult moravu­rile şi limbajul acesteia — a acelei lumi dm caie se vor recruta mai târziu Caţavencu ş i ; T ipăteştn Acesta este, după părerea noastiă, specificul piesei„ D ’ale Carnavalului", conţinutul şi problemele personajelor sale, caiactend şi perspectiva acestora. Deci un su b stia t n e t social-politic, care în tăieşte şi exphcă fizionomia fnzenlor, „catm daţilor", „amoieziloi" şi ai „dameloi t r a ­duse" pe care Caragiale îi pune fa ţă în fa ţă în unele situaţii oaiecum întâm ­plătoare, caie dau naştere la încurcături liazln şi la confuzii Dm cauza» acestoi probleme şi a in trig ii amintite, piesa lui Cairagiale pune clnecţiei de scenă şi m terpieţiloi ei m ai multe d ificultăţi decât celelalte lu c ian diam atice ale clasi­cului nostru. Aerul de comedie uşoară dm „D ’ale Carnavalului" este foai ispi­tito r pentru direcţia de scenă, determinând-o uneori să-şi îndiepto aten ţia mai m ult spie intrigă, îai pe m terp ieţi îi face să alunece to t aşa de uşor în joeul de su­p ra fa ţă , în şa r ja exagerată a vschei rutm e actoriceşti Deci toată a ten ţia colectivului dela Teatrul N aţional tiebu ia să se concentieze asupra acestor piobleine, docare depindea îeuşita spectacolului Aceasta cu a tâ t mai mult cu cât tovarăşii dm colectivul artistic al teatrului au deja o oarecare experienţă, a tâ t în cepriveşte regial câ t şi m terprotarea în sp in t ucu a lu i Caragiale, expenenţă dobândită p n n prezentaiea „Scrisorii p ieidute" şi a „N opţii furtunoase"

Să vedem deci cum au fruc tifica t tovaiăşu ac ton şi tegaa această experienţăInterpietarea! „N opţii fu itunoase" ca şi a „Scrisorii p ieidute" a avut o sene

de slăbiciuni care, la timpul loi, au fosb scoase în evidenţă de cătie ciiticanoastră diam atică Slăbiciunile neestea au fost determinate de o viziune re­gizorală insuficient orientată, caie a lăsat joc libei şi exageiat mclmaţiiloi spre fa isă , clownene şi comic de supiafaţă , do lim b a j, aceasta a dus la ereaTea numeroaselor momente de şa rjă ieftină, de căntaie a efecteloi facile p n n sublinierea convenţională a unor fiaze tipice, de cancatunzaro inadm i­sibilă a unor personaje, cc acela al lui Rică V entunano (Victor Moldovan) dm „Noaptea fu itunoasă" sau Agamiţă Dandanaehe (Dorel U ilăţeanu) dm „Scnsoaiea p ierdu tă" L ipsa de claritate ideologică în viziunea regisorală,şi fap tu l de a nu f i apreciat cu destulă îndrăzneală ceea ce trebue să în . semne piesele lui Caiagiale pentm spectatorul de azi, au făcu t ca reprezen-

A lm anahul lh c ra r 8 — 1951

113

ta i ea loi pe scenă să nu se ndice la nivelul artistic necesar Aiei, mai m ultca la once alte piese, a tâ t directorul de scenă cât şi aetoiii — care l-auin terpre tat şi în 'trecut pe Caragiale — trebuiau să se desbaie de veclule apu­cături, să adopte o nouă atitudine ideologică şi aitistică, să fie, p imurmare, iutei preţi moderni aii clasicului nostru, să-l redea cu' ugoare şi claritate unoi spectatou noi, publicului nostru niuncitoiesc D en , m ai mult ca oncâud, se cerea îenunţaiea la ruting., 'la jocul şablon Cu a tâ t mai mult se făceau sim ţite aceste probleme cu ocazia puneni în scenă a piesei „D ’ale Carnavalului", eu câ t aici pericolul de a lăraânea la( aspectele de suprafaţă ale comediei f ă iă a_i sublima conţinutul —} e şi 'm ai mare

Cu toate neeste g ieu tăţi pc caie le pune piesa îu m teip ie tarca ei, colectivul Naţionalului a reuşit — după o muncă susţinută — să creeze câteva lo lun al căior m erit trebue sublimat, tocmai pentru a a iă ta lim a de m terp ietare pe caie se cuvenea să fie duse şi celelalte personaje. Astfel, Sandu Ră- dulrscu, în ioIuI frizerului N ae Gmmea, s ’a lem aieat piriut’un joc sobiu şi bine stăpânit, dm cano exageiaiea — în daun(a îolului — a numeioaiselor mt>- mente do fa isă pe caie 1 le ofeiea piesa a fost în lăturată. Acest îol al iiritio- raului, al Don Juanului de mahala, m ai cizelat şi m ai ajuns decât cer de teapa lui — rolul micului burghez care trebue să lege şi să deslege cu. pricepere şi inteligenţă nu numai afacen gospodăreşti, dai şi combinaţii amoroase, mu era tocma'i uşoi de interpretat. Este un m en t al direcţiei de scenă şi al tovarăşului Rădulescu peisonai că s ’au gândit la rol, l-au adâueit, i-au surprins adevărata lui semnificaţie

I n t r ’adevăr amestecul acesta, de „domnul N ae", caie „ştii, mai galant i-a lu a t biletul şi vreo cmci fianc i câţi î-avea îu buzunar, î-a făcu t un moi al bun, dm porc şi din măgai nu l-a mai scos, i-a tia s vreo două palme şi l-a dat pe uşe „ a fa iă " pe un oarecare spiţei necinstit, cum povesteşte cu multă adm naţie Iordaclie, calfa lui Gmmea, şi de „Bibicul" foalite diăgastos şi plecat când este am eninţat cu „viăiionul", autoritar şi plm de sine, când este în posesia sticluţei cn „cerneală violentă", — acest atmestec a fost bine dozat şi reda t de Sandu Rădulescu. E l a ştiu t să păstieze specificul micului bui- ghez, maleabil în aparenţă, lipsit, îu fond, de scrupule şi de caiactci,, gaiţa la once, numai afacerea să m eargă bme

Un vădit progres, sublim at şi altădată, a făcu t în m teip ie ta iea îolului lm Iordaclie, Vict'oi Moldovan. Se poate ’ a fu m a aceasta cu a tâ t mm m ult cu cât ne amintim de eancatu iizarea şi desumamzarea la maximum pe care a dat-o el în „O noapte fu itunoasă" lm Rică Veiutunano Munca stârn i­toare, făcută cu dragoste şi cu convingere îu alte ro luu (P işta, dm „Cetatea de foc" e tc ) , explică, în bună măsuiă, succesul lu i de acum, la un tex’ din opera aceluiaşi Caiagiale Poziţia calfei caic a pătiuns în tam a îelaţnloi sen­timentale a'le stăpânului său, fa p t care-'l face mai obiazme şi mai îndiăzneţ, a calfei care fuge totuşi să-şi „îspiăvcsscă po iţia de vaiză" şi care spre, sfârşitul piesei exclamă „Doamne1 Doamne, ispiăvcşte odată îs to u a asta, surit trei după douăsprezece şi m ă leşm de somn d ’a ’npicioarele1" , este viu susţinută de jocul actorului l-an mai lăm as ce-i drept, lui Victoi Moldovan unele leş in în . replici exageiaite, împinse spre efectele „ tea tia le" , vădit căutate, cum s ’a întâm ­p la t în piimele şi în ultimele scene Se impune ca tânăiu l actoi să-şi obseive aceste lip suu caie ni’au nume comun cu a ita realistă

L a fel, Doieli U rlăţernu a fă c u t ,u n vădit progies în m te ip ie ta iea „Catui- datn lm ", Dela îo lu l „Dandanaclie" dm ,,Scnsoiea p ie idu tâ" , nude s a dedat p iea m ult imoi înam festăn peisonale, smgulanzându-se şi exageiând .îolul, a ajuns de astă dată să renunţe, în matre măsuiă, la preocuparea de a ieşi smgur îu evidenţă p im t i ’o sene de gestun care î-au devenit fam iliare. Acest „catm dat" , veşme aspuan t la un post sigur de funcţionar, în fond un leneş şi im pierde-vaiă care trăeşte dm agoniselile afaceriste ale fra te lu i său, î e -

114

prezintă categona largă a funcţionalilor m ărunţi care nu pot să.şi facă un rost decât îu m ăsuia îu caio acceptă slugărnicia şi corupţia ca singurul mijloc de a t iă i îu societatea burgheză. E l eompletiază tabloul figpnilor lui Caia- giale, subliniind nnzena m orali şi matc-nală a nnculiu-bm-gihez, care tlebue să devină Ta te l de coi unt ca şi stăpânii său Ticurile, cai şi viclenia lui naivă, au fost redate bme de către înlterpiet; ito'uşi aceasta a p ro fita t uneori p iea mult de dureule de măsele ale peisonajului .scena sa dm actul I ) stiecuiându-şi propinle îe şu i verbale şi de gesticulaţie Tovaiăşul U ilăţeanu, în in ten ţia sa frumoasă de .a se identifica pe deplin cu î o l u m e r g e câteodată p iea depaite, oicmd momente, de exces eomic1 aşa cum s ’s. întâmplat. în scenele Carnavalului

Am stăru it anume asupia acestoi 1 oluri ş_ asupra in te rp ie tăn i loi peutiu u subbm a îezultatele unei munci a itistiee făt-ute cu suficientă p itrundeie şi conştiinciozitate, nu numai de a rtiştii m terpieşi, dai şi de dnecţia de scenă So vede însă, că această muncă s ’a dovedit obositoare mai alrs pentru dnecţia do scenă caie, în cazul celoilalte îo lun , a p riv it luciainle superficial, şi g ieşit dm punct de vedere ideologic şi a itistic , lăsând acto in să vnteipieteze la voia întâm plării, ou împmgându-i adeseon cătie bufoneria a itific ială , neveiosimdă •şi necorespunzătoalie textului caiagialesc

Este voi ba do acel punct de plecai e, al studiului aten t şi-al su ip iindein pei- spectiveloi piesei, despie caio am am intit şi caie în cazul „D ’ale Caanavalului" trebuia să dea mai mult de gândit tovaiăşulu. M arius Omceanu, noul diiectoi •le scenă dela T catiu l Naţional.

Este inadmisibil ca dnecţia de scenă Si răm ână m difeientă, neiuteic- sată în pioblemele roltniloi m terp ic ta te ce actoni Dem Constanrtinescu (Iancu l ’ampon), P e tic D iagoinn (Ciăcăn-el), Nicolae B otta (Ip ista tu l) pie- "uin şi în te lu l cam ku înţeles să jo"ee V etu n a Duşa în1 îolul Miţei Baston şi mai puţin Bodica B aibu îr rolul Didvnev Mazii' Dacă to- iină.şul Mai’ius Omceanu s ’ai f i ostenit să pă tiundă mai bine sem m ticaţia toiului lui Mache Buzăchescu>, zis Orăcăitei, — amantul M iţei Baston, un „pai- ticolei" cate desigur aie cu ce să-şi întieţmă. eea de-a opta am antă, nici actoiul P etie D iagomn n ’a r f i împins fig u ia „M angafalei" la ramolismen*ui ei ultim, tăcând dm „paiticolerul tiadus" o păpuşă golită de conţinutul vieţii, o păpuşă însă cu m ultă gestun teaitiale şa cu afecţiuni şaijate, ViHa se lăsfrânge şiasupia: actoiului caie, in m m a unui joc mal ecliilibiat, dovedit la repetiţiageneială, a lăsa t să îsbucnească la pienneiâ îcstuiile unor depnnden actoriceşti ite modă veelie, incompatibile eu ţeluule teatru lu i nou Tovaiăşul1 P e tie D iagom ir trebue să.şi fioictifieo talentul său r.u pe lim a speculăm efecteloricftmo de limbaj şi a gestuuloi caie a t:ag în mod fo i ţa t atenţia (acele uefi-leşti şi exageiate gestun şi săn tu n dm scena Carnavalului), ci p n n studieiea adâncă a iolnluil p n n îedaiea fnească şi convrngătoaie a personajului

Tot dm cauza acestei împletim nesănătoase în tie vedenie nu p iea laigi alo duecţiei de scenă şi exageiănle de îr te rp ie ta ie ale aetonJoi se datoreşte jocul fo rţa t al lui Dem Coastantinescu în ultimele scene, când actoiului îi scapă stau le sufleteşti ale peisonajului său, precum şi m supoitabilele şi caiaglnoaselo ţipete („vonbn") ale Ipistatului, m leiipietat ce Nicolae Botta

In ceea ce puveşte rolunle femenme, Mi*a Baston (V etuna Duşâ) şi Di- (h,m Mazu (Rodica Ba'rbu), se pot distinge deaseuuenea a tâ t lipsunle duecţiei d r scenă am intite mai sus cât şi ale m te ip e te lo i D necţia de scenă niu a fixat acestoi personaje mcio conduită, lăsând n te ip ie te le să-şi etaleze de astădată n.ai mult slăbiciunile decât calităţile Acest lueiu a făcu t ca V etuna Duşa <-â so lase fu ia tă de apaienţele iotului, ră sublinieze în mod deplasat unele expiesn (fidea»", „ îţi to m o levoluţie", „fneă dm popoi", „cerneală vio­lentă", etc.), să cxageieza isteiîcalele de a n a n lă înşelată (a c tu lI) să gesticuleze pi ci abundent, dela început până la s fâ iş it ş l să aibă în geneial o febrilitate adesea

115

nemotivată de sta iea sufletească a peisonajului încă dela început, personajul Miţei îşi pierde, în in terpretarea Veturiei Dnşa, acel ton dram atic faesc şi con- vingăfor, rămânând nutnr.s modulaţiile iritan te ale aetnţc-i In terp re ta trece încă dela pumele scene po de lături, făiă, să nimerească, îu ceea ce aie mai specific personajul, pentiu a-1 putea contuia în decuisul desfăşurăm celoi- lalto situaţii E a se xnanafeaiă numai vei bal, fa p t caic nu ne duec la firea şi omeneseul femeii pe care o înfăţişează

Deasemenea Rodica Barbu, n ’a îeuşit să facă dn; D idma Mazu un peisonaj viabil, dm lipsa de aderenţă fa ţă de rol In te ip m ta al înccicat să se achite onoiabil, însă nu a pu tu t ajunge până la specificul şi p a itieu lan tă ţile peiso­naj ulm

In conclu/.ic, puiîeni spune că spectacolul dela T catm l N aţional nu s ’.i ridicat decât în mică m ăsuiă până la înălţimea piesei Im Caragiale Teatrul caiagialesc este mult mei greu decât se paie la început, pentrucă, pe lângă «foitu l de a-şi însuşi textul, el ceie m teip ieţilo i şi dnccţiea de scenă o atenţie speeială fa ţă do conţinut, caie să-i ducă la apiofundaiea aspectelor umane ale fiecăiui peisonaj, la individualizarea lui fnească, la preocupăiile şi slăbiciunile iui Ori dm acest spectacol a îeeşit o umfoim izarc a coloi mai multe peisonaje Şi dacă interpreţii se lasă fu ia ţi numai de sunetul şi pailieu laiită ţile giaiului eroilor lui Caragiale, ci uscă să realizeze dori nişte f ig u u palide si ncmteie- sante E i nu tiebue să lăm ână la tiad iţia buiglieză a m te ip ie tăm lui C augiale, care a făcu t din se in to iu l nostiu un tom o iist inofensiv, care râde numai de d iagul râsului E necesai să vedem în C 'nagialc un sc in to1 care a demascat neeuiţfitor monstraosul clup al buigheziei lomâneşti dela sfâişitu l veacului tieeut D necţia de scenă tiebue să lealizez0trăsătuu le vii şi piegnantc ele oameonfoi descrişi de Caiagiale, punând accentul pe conţinutul piesei, scoţând în evidenţă aoest conţinut p u n firesculşi nal’uialeţea icpliailoi Limba oameniloi dm piesă lepiezm tă g iaiu l loi firesc de ihecaie zi, nu este un ja igon îm pium utat loi de cătie autoi Le aceea, o.tiebue să voibeaseă natu ial, fă iă ,,fandoseli", f ă iă „ifose" artificiale Pe aceasta va tiebui să se pună accentul în once in te ip re ta ie a lui Caragiale P u n urmare, sarcina ce îi îevme colectivului Teatrului Naţional e aceea de a studia în contm uaie mai temeinic nu numai tea tru l lui Caragiale, ci şi celelalte scrien ale sale, piecum şi momentul i»touc în careele s ’au născut Numai în felul acesta spectacolele po t f i ndicaîe la o înaltă valoaie aitistică, la valoaiea pe caie marele nostiu d iam atu ig a dat-o tex­tului său

Este o datone de cms'ie a N aţionalului dm Cluj, acum în preajm a aniver­săm centenarului Caiagiale, să-şi desăvârşească spectacolele pe caie le p re­zintă poporului nostiu muncitoi

loan Brad şi Petre Stroia

R om ancieri în sp rijin u l povestirii

Suntem în aşteptaiea maielui eveniment al să ib ă to iim centenaiului lui Caragiale — maesihul care a nd ieat, alături de teatru , nuvela şi schiţa la nn nivel de perfecţiune rareori atins do vreun sem toi îomân. Caragiale a conr densat( în schiţele şi nuvelele sale, o realitate caie, p im ridicolul şi contradicţiile ei adânci, solicita în cea mai mare m ăsuiă ochiul critic al artistului Schiţa lui Caragiale, mai eu seamă, cuprinde în limitele ei îestiânse aspectele cele

11G

mai itipice, cel'c mai elocvente ale unei societăţi bazate pe minciună şi ex­ploatai e.

P entru cel mai m aie dram aturg lomân, genul epic scurt a constituit un mijloc de exprimaie to t a tâ t de im portant ca şi comedia, de aeeea îndărătul fiecăiei schiţe ceicetătoiul aten t găseşte o muncă migăloasă, a tâ t îu alegeiea m atenalelor de viaţă, cât şi în piezentaiea' lor artistică. Aspectele esenţiale ale realită ţii sunt piezentate cititoiului în culon pi oaspete, în linii portretistice bine punse în t i ’un dialog ascuţit şi Amarnic Caiagiale este şi îu acest domeniu al genului seuit, m aestrul dela care trebue să învăţăm. E l ai dovedit că po­vestii ea, seluţa rfu îngădue antonului n iiio neglijenţă, că munca pe caie o necesită este o adevăiată şcoală mai ales pentîru scm tom l tânăi, caie năzuoşte să-şi însuşească în mod cât mai clesăvâişrt m ăestua artistică

Astăzi genul scurt ocupă un loc de fiun te în literatura noastră nouă tocmai datorită caiacterului său dnect operativ, educativ şi mobilizator. Oghn- chnd cele mai acute şi mai imediate probleme dm piocesul construim socia- hsmuliu povestii ea pune citito iu l în plina. actuuklate, ţxuâodu-1 la curent mai direct şi m.-ii îepede cu situaţia de pe frontul luptei noastre pentru crearea unei vieţi noi Z ugiăvuea lea lită ţii în transfoi marea 01 îevoluţionară, puterea de a sesiza elementul nou în exemple vu şi dinamice sunt to t a tâ tea condiţii esenţiale pentru ca acest geu să lăspundâ chemării sale

La noi, im portanţa genului scurt a fo s t îelevată în îepetalo îânlduii, fie în articole cntice, fie în cadm l d iscuţn lji, consfătum loi şi concursurilor lite- iaro oigam zatc de Uniunea Scm tonloi. Aaffel, a începui; să devină o preocupare de fiun te arltrsnaiea scm toiulu i îu spre genuine aşa zise ,,scuite", după exemplul li te ia tu m dm Umuuea Sovietici, unde se duc şi astăzi discuţii vu în ju iu l piobl'm eloi genului seuit, cu scopul de a îndruma pe ţin em scm toia către luc ian epice scurte

In cadrul celei do a doua eonsfătum unionale a tinlenloi sem to n sovie­tica Oles Gonceai, vcibm d dcspie „SCTL':ll combativ", relevă fap tu l eă prm dimensiunile salo îcstrâmse acest gen es‘e accesibil — mai m ult decât onoare altul — oamomloi muncii, „acest gen este foarte neoesai" — spune el „O povestue bună poate f i c itită cu glas ta ie le. câmp, în timpul pauzei de piânz. E a poate f i c itită şi pe estiadă. O citeşti î u t i ’o seaiă O iei cu tine la drum Cultivaţi, desvoltaţi acest gen Combativ şi mobil, oglindind fidel evenimentele arzătoare ale v ieţu noastie, el este nesesui şi iu b it" , Acest gen! ncc 'sită , spune îu contihuaie acelaşi senitoi, o m aie diagoste şi sp m t de răspundeie din p a itea povestitorului, realizaiea lui o ib stieă piesupune o muncă giea şi migăloasă ,

De curând am auzit şi pă ien le lm Simiou Babaevsclu în legătu iă cu această jiroblemă Yoibm d scm tonloi dm Cluj, el a a ră ta t că nuvela şi schiţa, departe de a putea f i desoonsideiate, lepiezm tă îu lea lita te un examen greu pentruonce senito i, dat fiind fap tu l că aici, m ai ales, incapacitatea de cieaţie şi bpsa de expenenţă se trădează mai uşor decât în t r ’un Toman, de exemplu, undo vastitatea matenrllului lo face mai puţini evidente. Marele senitoi Sovietic spunea ca în lite ia tu ra îusă şi sovietică m ulţi sem to n i eu renume au început p u n a scrie povestm scuite, care i-au s ju ta t să-şi desvolte talentul „N u vei putea sene un îoman bun, o nuvelă bună, dacă nu vei începe cu schiţe şipovestiri simple" — spunea el

In general, nu sc poate spune că la noi genul scurt — povestirea, schiţa, nuvela —• a fost descousidei at L-au folosit mai ales o sene de tm en scn iron în oghndiiea aspectelor celor mai esenţiale ale lea lită ţii. Şi l-au folosit de multe on eu meşteşug, îmbogăţind noua noastiă b te ia tu ră cu lu c ian valoroase E destul să amintim în această direcţie „Nopţile dm Iunie" şi „Vânăi'oaie delupi" de P e tiu Dum itnu, „Calul lui Moş E ftim e" şi „Memoriile lui TeicăP asăre" de V Em Oîalam, „Capul şarpe-.ui" de H ireea Dumitiu, „Vin apele" de Aurel M.hale, etc.

117

Dela o vreme, câţiva dm aceşti scriitori talentaţi, angajându-se în opereproporţii mai mari, au lăsat deocamdată pe planul al doilea nuvela, fap t eare

s ’a resim ţit în, nuvelistica noastră dm ultim ul an.Locul acestor „foşti" nuveflişti l-au luat alţi tineri scriitori .De cele mai

multe ori însă aceştia n ’aiu mai îeuşrti să m enţmă povestirea Ia nivelul artistic la care o ndieaseiă nuveliştii anteriori; nefiind pătrunşi suficient de impor­tan ţa acestui gen lite ia i, ei au dat uneori lu c iăn ' scuse la repezeală, schematice, şablonaide,' îă i ă viaţă

După cum semnalează şi loanieWe 01te.4nu," in t r ’un recent articol din Cantempotanul, povestirile apăiiite în nltim a vreme în colecţia Albina — şiputem spune că aceeaşi situaţie o găsim câff odată şi în a|lte colecţii ş ie d itu ii (Edi- tu ia Tineretului, Cartea Poporului, e t c ) — nu au la bază o cei cotare atentă a vieţii noastie, a omului nostru nou. De aici prezentai ea schematică, îngiă- mădirea siluită a vieţii, pe zi ce trece to t mai bogată, în tipaie stiam te şiînvechite. In loc ea în centrul ficţiunii să apaiă mai cu semnă omul nou, lup- tăto iu l comunist devotat cu to t sufletul cauzei socialismului, apare pe primulplan mai m ult omul şovăielnic, temător, pe eare chiabum reuşesc cu uşurinţă să-l momească şi pe care auto iu l îl pune să se „dumirească" lai sfâişitu l poves­tirii L upta de clasă, ciocnirile în tre oameni se desfăşoană după şabloane demne de un birocrat, fă ră să se ţină seam a de realitatea vie, concretă.

In fa ţa acestei situaţii, este bine venită în ultimul timp, acţiunea editu-nlo i de a antrena în direcţia „genului scuit" sem to n eousa'craţi ca M Sa- doveanu, Z. Stancu, E. Carmlar, Al. Ja r , Oezai Petiescu, cu scopul de a ridica nivelul educativ şi artistic al povestim şi nuvelei

Aducând experienţa lor de viaţă, experienţa arte i loi, scuito rii noştriconsacraţi dovedesc tm eriloi scriitori — unu a tâ t do g iăb iţi să sene lucrări epice vaste — că nuvela este un gen de p re ţ pen tiu lite ra tu ra noastră nouă, că ea este în acelaşi timp o adevăiată şcoală pentru fiecaie tân ă r oaie n ă . zueşte să seivească cu adevăiat, p i in a i t a sa, interesele popoiului mimcitoi, şi că uueon ea constituie o p ia tiă de încercare clnar pen tru un romancierconsacrat

Este vorba do ultimele lnciănle apărute, unele în colecţia A lbina („Glonţ de f ie i“ de M. Sadoveaflu, „Premii paşi“ , şi „P en tiu v iaţă" de Z. Stancu,„Păpueaşn" şi „Secereşul" d e ' E . Cam îlai), altele în ed itu ia OG.M. („De diurnul belşugului" to t de E Camilar), în E d itu ia Tineretului („Două inimi tm eie" de Cezar Petrescu) sau la E S P L A („Vacsuitorul de ghete" şi „Tehmcul şi-a făcu t datoria" de AI Ja r)

Se pune problema în ce m ăsuiă îom ancieiii eonsacia'ţi, caie au aboidat în u l’ima vieme genul scurt reuşesc să reflecte realitatea noastiă, seivuid ca exemplu tilţeriloi sfcnitore care aşteaptă sp n jm în această direcţie-* în ce mâ- suiă, apoi, ei au o fen t cititoreloi sciiere interesante, convingătoare, de un 111 vei a iL stie redicait

Tematica celoi m ai multe dm aceste povestire şi nuvele se îndreaptă spre v ia ţa satului,' spre condiţiile noi de viaţă ale tă iam lo i 'colectivişti, şi ale inun- eitorţloi dm gospodăriile agucole de Stat, ang a ja ţi în bă tălia pentru o re­coltă bogată In această categorie in tră povestirile „Pe drumul belşugului" şi„Secereşul" de E Camîlai, „Prem n paşi" şi „Pentru v ia ţă" de Z Stancu, „Olonţ-de-fier“ de Sadoveanu şi „Două inimi tinere" de Cezar Petieseu Spre deosebire de acestea, tem a centrală a ultuueloi două nuvele sense de Al, Ja r , „Văcsuitoiul de ghete" şi „Tehmcul şi-a făcu i d a to n a" , o constituie trecutul de luptă al P artidului P en tiu a îlu stia aceste tem e sem ton i se servesc de subiecte noi şi vareate ce scot la lumm®, problemele eare frăm ân tă inai pu­ternic viaţa satelor noastre. P e de-o paite, lupta de clasă care se desfăşoară la sate în forme to t mai noi şi felurite oferă «au to ru lu i subiecte vii şi in ­teresante A stfel maestrul Sadoveanu în „Clonţ-de-fier" aduce în central po­vestim o întâm plare semnificativă privind lup ta ascunsă a chiabunloi şi a

118

unelteloi lor contra ţăranului conştient, luptăto: aetiv „Păpueaşn" îm brăţişează o problemă de ordin economic* împortalnţa cooperativeloi săteşti pentru r i­dicarea nivelului de t ia i al ţăiamiloi muncitori şi penitru educarea lo r înd irecţia socialismului.

Rezolvarea feric ită a pioblemei naţiouale h i t r ’uu sa t dm Ardeal, o în fă ţi­şează Cezaa Petrescu în „Două inimi tinere".

Povestii ea „Pe diurnul belşugului" prezintă în aspecte bogate şi vii con­diţiile înain tate de viaţă ale ţăranilor d m tr’o gospodărie agTieolă de S^at, munca lor bbe iă şi fericită. E i au lai îndemână lummă electrică, dub, cinema­tograf, cămm cultural, teren de sport, — luci u n pe caie oamenii de pe vecliea ferm ă a E fone i nici nu visau vreodată să le aibă

Acelaşi autor, în nuvela „Secerişul"’ se ir a tă pieocupat şi de problematărăncn muncitoare, caie sub presiunea svonunlor lansaite de chiabun îşi pă-îăseşte copiii şi soţul A titudinea hotărîră a băibatu lu i ei, belşugul de grâne pe care acesta îl obţine ca urmare a muncii în eadiul întovărăşirii agricoleeste penitru ea un îndemn să se scutul e de influenţa nefastă a ckiaburoaiceidm vecini si să revină la bă ibatu l ei, penstiu a munci a lă tu ii de el la în funaţrea'•electivei

V iaţa nouă a satului nostiu, fencirc-a si bunăstarea de astăzi ai ţăiam loi colectivişti, în" comparaţie cu mizeria dm trecu t caută să o scoată în evidenţă Z Staneu îu „P nm ii p?lşi" şi ,.Pentru v iaţă ' . Reîntoreându-se la interval de câţiva ani pe meleaguiile pe caie le cunoscuse îu tiecut, autorul este uimit de schimbările petrecute în sat, de lupta pe care oamenii au dus-o couitia na tum , 3ecând bălţi, tăind albie nouă râului ce se levăisa în fiecare primăvară, ndi- când zăgăzui 1, ertfe

lu condiţiile grele ale ilegalităţii, a p a n ţia „Scânteii" o garantează o mână de oameni înzestraţi cu deosebit curaj şi putere de sacuficiu P iia tie ei sea f lă şi „tehnicul" „Scânteii" ilegale eaie, cu preţul vieţii, reuşeşte să salveze tipografia („Tehnicul şi-a făcu t d a to n a")

In nuvela „Văcsuitorul de gliate" Al J i r uim ăreşte transform area con­ştiinţei înapoiate a unui muncitoi — pe cale de a deveni văcsuitor de ghete, şi astfel a> se declasa — înlti’o conştiinţă revoluţionara, la această transform are eontnbue un muncitoi conştient caie luptă în rândunle proletailatului pentiu •o nouă viaţă

O caractenstică pozitivă a celoi mai multe dm aceste povestm constă în fap tu l cu ele aduc în eeutiul acţium i eioi pozitivi, oameni conştienţi de rolul ce le lemne în nonstiuiiea socialismului, ca de p ildaN ică Giudeţ, din „Clonţ-de-fiei“ , Dai ion Zaman dm „Secenşul" şi numei oasele fig u ii de uitemişti, tractorişti, m aeştii, ingineii dm nuvela „Pe diurnul belşugului", 011 Filrp, .telimcul Scânteii dm îlegaktate, dm nuvela „Tehnicul şi-a făcu t datona"

Mai cu seamă ultim a nuvelă este o realizare deosebit de izbutită în ce pnveşte zugiăviiea veridică a Comunistului conştient caie-şi je itfe şte viaţa pentru cauza proletai latului Caracterul dârz al lui P ilip reiese cu m ultă clan- ta te îi | îm prejurau ca aceea a o iansponăm npogiafiei, îu plină noapte, p n n noianele de zăpadă ale sitiă/iloi lărttualmee dm Bucureşti, sub am eninţarea pei manentă a agenţiloi Siguranţei A flând dela Moş Costaelie eă pivniţa îu eaie lucia e supiaveglnată de un agenit al Siguranţei, E ilip nu stă nicio cbpă pe gânduri, ci kotăieşte eu îepezicnme tianspoi-taiea tipografiei p irn poarta din dos a casei Dispoziţiile pe caie le dă îu vedereai acestei acţiuni sunt scurte şi precise aşa cum le ' ceiea gravitatea momentului I n câteva, cuvmte, autorul reuşeşte să dea viaţă şi celuilalt peisonaj, tovarăşul de luciu al lui Eilip Acesta este un om m ai mullt visător, în momentele grele el găseşte răgaz să se gândească la timpul când „după Revoluţie, în tipografia cea mare a „Scânteii", cu rotative unaşe, cât toată pivniţa asta" are să-i a ia te unui zeţar semnele degetului îăn it cu ocazia muităm tipografiei. — „Ascultă, tovarăşe, dacă n ’aş avea acest semn mititel, tu n ’ai f i avut p n le ju l să vezi aces*t mare semn al

119

viem u noastie revoluţionara. „Scânteia" de-acum". Visul ravoluţionai însufle­ţeşte v iaţa aoestoi doi oameni în once îm prejurare Spie deosebire însă de tova­răşul său, în îm preju iări gielc, F ib p o un om deosebit de practic, de piudentşi totodată un luptătoi neobosit pe caie nud înspăim ântă g ieutăţile şi prim ejdia

Când peste câtva timp, doboişîţ la pat, F ilip fiăeşto ultimele zile, însufle­ţirea şi eu iaju l luptei nu-i scad mcio clipă In timp ce vechiul săn tovarăşîi vorbeşte de lupta loi, de „Scânteia", Filip, se găsea cu toa tă fiin ţa sa înafara acestui spital, urm ăim d nevăzut de nimeni, zborul „Scânteii". F a ţa 11 capătăo mobilitate do paitieipiant pasionat la un spectacol dmamie Se simţea sănătos,gata să părăsească patul Zâmbea, îşi ciocnea pumnm Cum de poate rămânemiobilizat pe acest p a t?" Gândunle lui se im'ore cu duioşie spie soţia lui, tovarăşă de luptă, spie părin ţii lui cu caie a lu p t onee legătu iă pen tiu ca săau lo pună viaţa în peucol. După ce Anton păiăseşte camera, uitând din ne-băgaie de seamă sub pă tu ra lui F ilip un număr dm „Scânteia", acesta, eu ultimele forţe, îşi ontică aspiu tovouăşul, ultim ul tovarăş cu caie va mai sta. de voi bă, învmumdu-1 de lipsă de vigilenţă F ig u ia lui F ilip este una dintre cele mai lealizate fig u ii de comunişti dm lite ia tu ia noastiă

„Clonţ-de-fiei“ , pe numele său adevărat N ică Giudeţ, este un personaj' to t a tâ t de lealizat, itot a tâ t de viu. Figura, acestui personaj capătă îc lief mai cu seamă în momentul când, u im ăn t de Zaliane, unealta duabuiilor, el se găseşte în pencol de m oaite La început uşoaia bănuială că cmeva îl urm ă­reşte, neliniştea, presentimentul unei primejdii, gândunle sale a tâ t de fireşti în acest moment sunt ledate eu mijloace aitistice deosebit de elocvente în tă r i t în convingerea eă este urm ărit, Nică se ascunde cu lepc/.ieiune lăsând cojocul său agăţa t dc-o tu fă de măcieş, p radă cuţitului ucigaş Apoi recunoscându-1 în făp taş pe Zaliana, „cam aradul" dm îăzboi, el se musti ă smgui că n ’ai fost des'Ul de vigilent şi în am intirea unei veclu cam aradeiu a lăbdnt în sufletul său un sentiment de prietenie pentiu tm duşman al poporului Cât suntem de dopai te de prezentarea şablon a duşmanului de clasă1 Iată-1 în această povestiic apă­rând pie neaşteptate sub chipul prietenos al unui vechi cam aiad ele anne al ei oului

In povestnea „Pe diurnul belşugului", E Camilai a supnn3 câteva figuri de oameni ai muncii E l îeuşeşte să radea complexul do sentiment© ce-1 cuprinde pe fostul cioban, h iăm t în trecut cu cele m ai năstiuşm ee superstiţii, devenit tfzi tia c to u s t —- în momentul îealizăm inovaţiei sale

Spie deosebiie de pove3tmlo analizate, oaie rauşese să aducă în centrul acţiunii oameni vu, puternic individualizaţi p u n acţiunile şi sentimentele lor, în unele povestm mai persistă totuşi piezentarea unilaterală, schematică a erou­lui principal In ceea ce puveşte înfăţişai ea eroulm pozitiv, povestirile lui Z Stancu suferă de lipsun mai serioase Elementele biografice asupra eăTora autorul insistă obositoi de m ult nu a ju tă la fixarea trăsăturilor morale ale personajeloi, caiacteiu l loi nu îeiese dm acţiunile lor, ei nîumai din gândurile lor, dm discuţiile loi cu autorul, dm discuisunle pe caie le ţm A utorul nu justifică p im î’o creşteie fnească m ltiaiea M anei sau a lui Ivănel D une în pan îd, în colectivă In loc să prezirJte efoitm ile lui Ivănel D une, comunist înceicitt în lupta pentru colectivizai e, ca şi în lup ta contra chiabuiului Iacă Mânu, în loc să piezm te viaţa nouă a colectm ştiloi, autoiul se mulţumeşte să facă o analiză amplă a p iopinloi sale stă ii sufleteşti, să transcrie o 3 amă de consideraţii generale în legătuiă cu o vizită la ţa iă , cu primăvara, eu lăzboiul trecut, cu evenimentele caie i-au succedat Cu totul tangenţial se referă autorul la e io itun le ţăian ilo i pmntiu întemeieraa unei gospedăm colective

O aii ă gieşolă, în care cad urni dintre au tom amintiţi, constă în insufi­cienta reliefaie a individualităţii personajelor. L a Eusebiu Camilar, de pildă, foşti ciobani, tractorişti, maeştri, mgmori, to ţi folosesc acelaşi limbaj, ceea co face să se simtă autoiu l îndăiătu l frazelor lor meşteşugite. M aria şi celelalte personaje dm povestirile lui Stancu rorbesc folosind la tot pasul lozinci,

120

bagatehzându-le Spic deosebne de exemplele a iă ta te , limbajul pe care M. Sadoveanu îl a tnbue personajului său a ju tă în eea mai ir.aie măsură să-i dea viaţă. , „Clonţ-de-fier“ foloseşte u i g ra i specific ţărănesc, natu ial, în ţesat cu viguioase imagini artistice: „Oameni b u n i1 cum o m ocula toamnei de afară, aşa e ia omenia lumii de ieri Noi m unu tom 'cu biaţele n ’am cunos­cut hochnă şi bucune Tatu-meu, bumeu-meu, şi unebeşu meu au muc,ezit în nevoi. S tăpânii păm ântului le-au mâncat trupurile ca pe-o anafu iă şi le-au băut sângele N ’au fost numai la noi aşa. Nost-o pietutm dem unde s ’au puiezit clon- canii P ână ce au fost dc-sbmate unele îm păiaţii şi au ieşit la lumina d iep tă ţii mumcitoiimea Iu 'â i s ’o făcu t lumină pentru omol sărman şi muncitei în Busia,după Kcvoluţit. cea maie. Lenrn şi S talm au aşezat puterea bolşevieiloi ca peo cetate nebiruită, către care au nădăjduit to ţi oiopsiţn lu m ii.. “

Deasemenea îu ce pliveşte prezentam a aisistică a maitenalului de viaţăp im ti ’o desfăşurate rapidă, vie, eoncentiată o, aeţiunn spie un moment culmi­nant, redarea acestuia cu mijloace artistice bogate, povesfiiile „Clonţ-de-fier“ a lui M Sadoveanu şi „Tehnicul şi-a făcu". datoria" do Al J a i , sunt adevăiate îndreptai e pentru trnen i noştn scm tori

In povestirea „Clonţ-de-fiei", scena în eaio Dumitrache Zaliaiia -— unealtă a chiaburilor — urm ăieşte în noapte, pe la locul num it Piscul Lupului, pe N ică Giudeţ cu gând să-l omoaie, este de u t puternic diam atism . Puternice imagini auditive (sgoinotul vântului pe văi, doma ce lâsună în noapte) şi vizuale ( luna caie iese şi in tră în nori de p a ic ’ai înţelege gândunle celor doi oameni) pun în îelief diam atism ul momentmui.

,,Se alina dm când în când vântul po vale, dai pe culme se învârtejea ţiuim l ca o stiună.

Nu ştiu deee aveam în mine do u n ţa să m i sen 'ui şi să lepăd o nelinişte O n să strig, să aud un răspuns de om pueten

Am flu iera t un eiâmpei de Jom ă. P e uim ă am tăcu t şi în t i ’o domoiiie a vântului pe vale, nu s ’a p ă iu t că nu su r t angu i, că se mai află cineva cu mine în acele loeuii Am g iăb it pasul M ’am opu t când am socotit po; rivit. Da, aşa e ia Nu mă aflam smg-ui pe C ianântia Cât îmi dăduse înştiin ţai o uiechea, în urmai mea grăbea un om pâş, pâş Când m ’am opnfc eu, s ’a oprit şi eL A in pornit mai harnic, ceioetând cu luaie-am m te suişul în ponor, prm Piscul Lupului Ajungeam în lă s tan Am făc-ut două săiu u n peste vnoage; am ticcu t după o tu fă îoşie, chiai subt pragul ponorului, şi mi-afn lepădat cojo- eul pe caie-1 puitam în sp jte , îm brăcând un copăcel de înăeKş

Luna a dat în n o u n , dar tiebu ia să iasă numai decât M ’am fu rişa t şi cm rămas neclintit în umbra malului. Am iăcu t toate cu lepeziciune, înţelegând că surit în primejdie Deaceea, vra să zică, a cioncăiut cineva pe când vorbeam în adunaie Se stiecuiaseiă în tic noi duşmani I i cunoscusem pe unii, şi, cu ■toate acestea, mă făcusem vinovat de lipsa de pnveghere. Noi suntem îngă­duitori; ei însă nu ne m ită In v ă ţă to m noştri dm P a it id ne m us'iă întotdeauna pentru asemenea gieşeli I a tă că mă kăituicsc lupu şi n 'am la îndemână decât acest băţ de eoni Cel pu ţin îmi fensem spatele Din fa ţă , simit vrednic să mă apăr şî îm potnva mai multora

îm i făceam socoteală Ce prostio să laşi lupii în s tân ă ' Am alungat pe p ioprietar Am alungat pe unu dm ciocoii, lui. Şi ni s ’a m uiat mima pentru l i a ţn noştn cu caie am copilărit, cu caire ne-am cum etnt şi încusent P a itid a chiabunlor nu ia r tă în veci pe săiaci Au să scoată coame chiar şi la judecata cea dm veac.

Mă aflam în cumpăna presupusurilor, fă ră să-mi slăbească auzul şi vederea. Să fie Boldilă? acela nu poate umbla cu uşurinţă p n n asemenea locuri itan

Mai degrabă Sunt Alecu, nepotul dascălului Petrache şi Ho a prim arului A tana- siu M ’am mai tra s eu cu dânşii în degete prm adunări.

121

Insă aud numai pasul unuia. Să ştii că vine unul pe vale şi celălalt aşteaptă •sus, în pupor.

Când a ieşit luna dm, nour, Lam văzut pe cel care suise,, după mine 'p n n Ciomântia. N u i-am văzut decât uhmbra, dai' l-am cunoscut după umblet. Um bra lui şovăia dm şoldul drept. E Dumitrache Zaharia, cu care am făcu t războiul îu Slovacia! Una1 ca asta u ’aş f i p u tu ' eiede îu n ip tu l capului! Degeaba trăim şi pătimim. De m u de aiii mănâncă lupii oaia şi ea to t u ’a 'învăţat <i se ajieieţ )

( ) Cât ai clipi, omul meu s ’a înă lţa t d u ltr’odată şi a repezit un fulger.Cuţitul lui cu pană. lungă de oţel şi eu mânei de lenrn, cu care înjunghie ‘porcii. Jleştei ca el nu-i a l tu l . . A iiim ent cojofilii de pe -măcieş şi l-a d a t jos.

E u i-am fost numaidecât împotrivă, când nu se mai putea opn dm pră- văliş L-am pălit î n t i ’o coastă şi l-am doborîit. M ’am lăsat gieu asup ia lui şi l.ani apucat eu stânga de gâtiţă , ca să nu sloboadă stigăt. Am tra s cu d ieap ta cuţitul de lângă cojoc Am îndesat îu pieptul lua genunchiul, până ce l-am Simţit că se cutremură

— Camarade Zahana, zic de-acuma aici ţi-i m orm ântul!"Aceea'şi m ăestne în prezentarea artistică a m aterialului o găsim ,11 îu nuvelele

Jui Al. .Tai, m ai cu seamă îu „Tehnicul şi-a făcu t da toria" . Niraun) element descriptiv de pinsos. Niciun aspect neesenţial de v ia ţă nu vine să strice un itatea operei, gradaţia firească a evemmenteloi. Descrierea tabloului iernii dela înce­putul povestim nu e făcu tă îu mod gratuit, ea pune mai pregnant în r 'k e f je i tf a unei vieţi ce se consumă în adâncul unei pivfnţe întunecoase şi umede, deparie de bucuna unei p rive lişti de natură Ieşind dm pivniţă, E ilip stă uim it în contemplarea veşt.mântului alb al na tu rii pe care nici nu-1 bănuise

„Ultima dată când părăsise pivniţa — în urm ă cu cinei zile — to tu l era încă cenuşiu Toamna îşi fluturase ultimele frunze veştede de creanga salcâmu­lui de lângă gard, vântul încreţea apele tu lb u n din gropile uliţei şi ţiu ia câte­odată p n n tre coşurile de deasupra acoperişurilor. I se pă iea acum că se află în t r ’un loc nou, că descoperise o a ltă lume. Lume albă şi curată asemenea unui desen schiţat pe o imensă coală de hârtie. Bespiră cu nesaţ aerul rece, apoi luă de jos un pumn de zăpadă Apropie bulgărele de obraz, trecându-1 lm peste frunte. O senzaţie de prospeţime îi s ti abătu trupul Strânse pleoapele tare, cu o plăceie deosebită."

Cuvântul e folosit cu cea mai mare economie, autoiul se exprimă concis,ci alege însă cu g n jă mijloacele de expr.mare, deaeeea poyestirea reuşeşte săcapziveze pe cititoi dela îneeput până la sfârşit

M ăestna îna ltă pe care o utilizează J a r în această povestire dă posibili­ta tea unei pătiunzătoare şi multilaterale c-glmdni a vieţii sufleteşti a eroului. L a Al. J a r clnar şi personajele secundare trăiesc o v ia ţă propne, p rin puterea amănuntului caracteristic ales cu deosebită atenţie.

Povestm le anabzate, succesele obţinute de scm to iii noştn fiuntaişi în această direcţie, ca şi insuccesele alto ra impun o serie de concluzii.

Literatura) noastră nouă are to t mai m ult nevoie de povestiri şi nuveletare să cuprindă în forme vn 'şi variate faptele semnificative ale vremii noastre. Sem tori tm e n sau sem to n m aturi trebue să fie pătrunşi de datona ce o au fa ţă de oamenii muncii de a oglindi realitatea în povestiri interesante, atractive,convingătoare -

Este a tâ t de bogată viaţa noastră nouă, a tâ t de darnică în fap te şi întârn- p lă n măreţe încât scriitorul nu trebue să caute fap te senzaţionale, ei doai să urmărească viaţa atent, să aleagă ,aspectele ei esenţiale şi cele mai sem nifica­tive, ca apoi să le contopească în t r ’un. subiect unitar, interesant, pliu de prospe­ţim e I n t r ’o povestire, expunerea acestui subiect se face m ult m ai direct, mai lapid, mai pliu de mişcare decât în t r ’un raman, unde expunereg se face în t r ’un tempo m ult mai încet, m ai lin iş tit Aici -— în povestire ■— stagnarea, baterea pe loc, deslânarea expunerii nu au ce eăuta. Povestitorul trebue să-şi amintească

<ele ce spunea Ilya Ehrenburg în această p riv in ţă : ,,Aici totul este cLir: dimensiunea lim itată a capitolelor, legătura organică dintre caracterele uerso- nagiilor şi subiect, rolul fiecărui episod în clarificarea concepţiei generale, rolul fiecărui detaliu pentru lăm urirea întregului."

Pe de a ltă pante, povestitorul nostru trebue să aibă în vedere că aceste scn en -vizează în mod special un anumit public- (ţărănime, tineret, etc) si prm uim aie el trebue să ştie cum să se adreseze, cum să captiveze şi să convingă cititorul peu tiu ca povestirea să devină un -m;jIoc de agitaţie puternică în rândurile cutitoiiloi noştn

Pe zi ce trece povestnea tiebue să îăspundă to t mai prom it, mai eficace, sareiniloi im portante do educare a tineretului muncitor, a tinerilor ţă ran i mun­citori, a ţă ianu lu i caie se îndreaptă cu încredere spre raftu rile bibliotecii Căminului Cultural., Deasjemenea sedt/orul mdastiţial, viaţa, oamenilor muncii dan uzine şi fabrici, se Cer oglindite în to t m ai multe povestiri.

In faţa ' acestoi sarcini sporite, ideia an trenăm scm tonloi mai'un este fo a rte bine venită M aeştrii sensului răm ân credincioşi realităţii şi adevărului a rte i şi în t r ’o nuvelă sau povestire scurtă. De alaeea şi în arta povestim , ei tiebuo studiaţi cu atenţie, trebue uim aţi

N u putem spune că to ţi scm tonr am intiţi an îeuşit în toate cazurile să facă fa ţă pe deplm pretenţiilor pe care publicul le are fa ţă de a rta şi m aturita tea loi Mai peisistă îu povestiri urme de idilism, de retorism, uueon, golul de viaţă e umplut cu desenen inutile de natură, dialogun lungi şi obositoare, încaie oamenii se exprimă p n n simple lozinci. In unele povestm lipseşte acel procesde şlefuire a limbn, a expresiei, a tâ t de necesar în t r ’o povestire unde -— mai ales — fiecare cuvânt trebue ales cu g n jă , cu zgârcenie

Spre deosebire de acestea, povestirile Iu. Miliail Sadoveanu şi A Ja i— mai cu seamă — se impun prin înalta lor ţinu tă artistică, pu n puteiea dej, face eiou să tiă iască to t a tâ t de intens cât trăiesc în realitate, prin puterealoi de convingere. I n speeial povestnea „O onţ-de-frei" a ra tă lim a pe caictie tu e să o urmeze de aici înainte povestirile etan colecţia Albina

Cititorii noştri, oameni ai muncii, aşteaptă şi alte povestiri dela scriitorii nost-n eonsaeiaţi, aşteaptă noi lucrări calitativ superioare dela ţin em scriitori.

Z o rin a M ocanii

Spectacolele Ansamblului de Stat de dansuiipopulare al U. R. S. S., condus de Igor Moiseev

Ansamblul de S ta t de dansun populare al IJ .E S .S , condus de Igoi Moiseev, a rtist al poporului al B.S.F S R. şi sL B.S S. Moldovenească, laureat al Piem iului Stalin, ne-a v izitat ţa ra în cadrul Lum i Pneiem ea Komâno-Sovietaee. Cu acest pn lej, ansamblul a dat la Cluj două spectacole caie i-au lăsa t publicului nostru o impresie de neuitat Aceste spectacole au constituit un pn le j binevenit pentru uoi de a cunoaşte mai' adânc şi a preţui eu mai m ultă dragoste mmunaltele îea hzări ale arte i sovietice.

Ceea ce caracterizează în pnm ul rând a rta ansamblului condus de Igoi Moiseev, este fap tu l că ea îşi trage seva din îevorul nesecat al creaţiei populare. Fiecare datns executat de ansamblu porneşte cela elementele cele mai autentice si caracteristice ale dansului creat de popoi şi exprimă în im agini expresive şi plasta.ee caracterul, sufletiil şi v ia ţa poporului. Aeest pioces nu este însă deloc simplu şi nu se reduce la o simplă tratnspunsre a dansului popular pe scenă. Concepţia care stă la baza acfcstua proces creator şi metodele p rm care ea se realizează, an fost în fă ţişa te de Igo r Moiseev în t r ’o conferinţă de presă, în) cadrul căreia a a ră ta t că prunul' pas în această muncă îl eonstatue studiul foarte am ănunţit al dansurilor populare. D ar după ce un dans a fost studiat în cele mai mici amănunte, nu poate f i redat pe scenă ca o îmbinare mecanică dc miş-

123

căn, deoarece el trebue să expnme îu prunul rând uu anumit specific naţional In leahzaiea dansuuloi nu poate t i voiba de a reda anumite p ărţi selecţionate dm m aterialul populai cules, ei tiebue găsită cheia potrivită pen tiu ca dansul cieat să redea caiactensticile de bază ale elitei populare respectare In munca do punere în valoare a dansiinloi populare, in terpreţii sovietici sc stiâduesc să nu cadă în cele două extieme periculoase naturalismul, adică copierea lipsită de v ia ţă a dansului populai îespectiv, 011 stilizarea ex­cesivă, eare face ca interpretarea să se îndepărteze p iea m ult de oiigmal, să se rupă de modelul folclonc şi-m ei ales-să denatureze conţinutul lui de idei şi sen­timente Această concepţie dctenm nă aspedtul general şi m aiea vanotate de foime pe caire le îm bia tă cioaţia lm Igoi Moiseev Aceasta se extinde dela re­producerea anumitoi dansul 1 populare aşa cum le găsim în popor, cu unele retu- şăn şi completare sub îapoitu l m ăestuei de m teip ie ta ie , până la preocuparei de a ciea dansun noi, suite, episoade şi tab loun coieogiafice caie oglindesc actualitatea zaleloi noastre, caie ledau ideile, sentimentele şi chipurile oamem- loi sovietici Această preocupare meige m ână în mână cu o deosebită atenţie acoidată la tine i muzicale a îealizănloi eorcogiaficc, care trece p n n acelaşi pioces creator complex, ciemdu-se astfel o puternică şi expi03ivă unitate în tu mijloacele coieogiafice şi cele muzicale

Această concepţie stiăbate fiecare dm realizărele a itistice pe care le-an uimănti cu emoţie în cele două spectacole Astfel, caracteristică a fost sena dc dansuri de muncă (Dansul tad jie de m uncă, ,,La coasă", „BuVba"), îtl caio ele­mentele de pantomimă, ilustrativă pen tiu însuşi pioeesul mureai, au un îol nu»: mult sugestiv, locul pim cipal ocupându-1 nnşcărele de dans, caie exprimă cu c mare putere de generalizare sentimentele r a n a te ce caiactenzează paitieip^feu omului în procesul muncii. Un bogat conţinut, de idei şi sentimente- stă la baza tiecăiui dans Tabloul coieogiafie „La pe ţit" sau „Suita moldovenească" (ci: admirabila realizare coieografică a „Cioeâiliei") redau cu multă vigoare opta. imsmul sănătos, voieiunea, liumoiul şi dragostea de viaţă a poporului Deosebit de im poitante sunt însă acele realizau coieografiee pc un conţinut nou, în caic ,’i ta m te ip re tăm ajunge la momente de puternică încoidaie. Cât de dramatica şi uluitoare a fost p rn 'ru 1101 realizarea acţiunii coieogiafice „Partizanii.", caic ne-a vcib it despic patosul eioic al luptei partizaniloi Asemenea realizări, în caio mijloacele do expresie inspirate de creaţia populaiă oglindesc idei şi sen­timente legate de actualitate, au o inaie pu 'e ie de a emoţiona şi influenţa sper tatorul. Dansurile dm ciclul „Tabloul 1 din trecu t" („Cadrilul vechi oiăşenesc") sau „Tablouu din v iaţa sovietică" („Victonosul 1 M rJ i " 011 „Foot-ball") sun.: culam ale m ăestuei coreogiafice. Im piesionanto au fost şi acele întiuchipăi, rumunate ale v iituozitaţii dansului populau, prezentată în t r ’o form ă stiăluci- toare, în dansuri ca „Pe ’ntrecute) sau „Ciocârlia “

P en tiu 1101, îealizăule Ansamblului de S ta t de d 'i s u i i populare a U R S S , condus de Igoi Moiseev, constatare o pildă vie pe caie trebue s ’o urmăm în lupta noastiă pentiu crearea unei arte noi coieogiafice Bogatul tezaur a dansului nostni populai aşteaptă să fie m ai deplin vviloreficat B ogăţia aeestu tezaui a fost adm irabil demonstrată de concuisul pe ţa iă al echipeloi Cămi noloi Culturale Coicogiafn noştn voi tiebu i să lupte pentru însuşirea con cepţiei şi experaenţei artistice sovietice, a tâ t do m inunat în fă ţişa tă în reali zările ansamblului Igoi Moiseev, cău ta re să contubne astfel mai dm plin Ir desvoltaiea antei noastre coreogiafico pe drumul realismului socialist

i . Văl cam

Pagini din eroica epopee a partizanilor sovieticIn urma Marelui Băzboi pentru A părarea P a tu e i au aţpăiut în. literaturi

sovietică nenumărate opere caie ara tă pasnotism ul cu care ai înţeles poporul so vietic să-şi apere păm ântul cotiopit de duşman Multe dintre ele sun t scrise d(

124

mem caie nu s ’au gândit niciodată că în t i ’o zi vei înscrie pagnu de neuitat litei a fina p a tn e i lor şi a lumn.

„ N ’am fosb niciodată scrutoi de meserie Am lua t condeiul supunându-mă iei îndatoriri civice, aceea de a xiovesti cum a lup ta t eroie popoiul sovietic cu işmanul pe ifid şi cărnos, în. arm grelei încercări hărăzite P a trie i noastre —

anu M aielui Război pentru A părat ea P a tn e i — şi cum a ieşit el biruitor din :eastâ lup tă" Aşa explică P ioti Ignatov ap an ţia căiţii, sale, în titu la tă modest nscm nnnle unui partizan"

$E ia în pnm ăvaia anului 1942. Deasupra întiegiilui C uban-plutea ameinn-

.rea invaziei fasciste Sc aşteapta dm clipă ’n clipă 01 dmul de evacuare Lumea piegătea să pleca spre R ăsăn t. Tiebue să-ţi părăseşti căminul abia clădit —

i gândeau oamenii sovietici — să îenunţi la muncă şi la bucum le pe care ţi -a o fen t ea aici. Te uiţi în ju r şi nu-ţi Tine să crezi

„Livezile înfloresc tumultuos Ciieşu în. floare întrec, în splendoarea loi, in i şi caişn Da'i pe to ţi îi lasă îu urmă frum useţea raenloi înfloriţi'* „Dc Lud a târnă asupra lor ameninţarea, Cubanul mi-se făcuse şi mai d iag " , me spune im toiul, îu primile pagini ale că iţii sale ,,Pe lângă asta mai e ia şi prăm ăvara e unde vine sentimentul acesta de g rijă fa ţă de natu ra caie abia se în firi- lază î"

P a ră voie te gândeşti că, la fel cu natu ia , f ia ţa m inunată a oamemloi >vie‘ici abia se în fm p a E a uima să fie pusă cinai acum la o grea încercare

In to t iestu l celoi ajpioape 800 de pagini pe caie le a ie caitea, Ignatov nu a mai găsi meniul prilej în caie să desene fium useţea die nebănuit a Cubanului lu drag E l va tiebu i să arate tu tu i or cum în încleştarea pe v iaţă şi pe moarto eu duşmiunul pe ifid şi câm os", detaşamentul său de partizani, susţinut de opulîţia stam ţelor şi oiaşelor, a sdiobit pe fasc işti, cum au a ju ta t partizanii rmata sovietică la elibeiarca Crasnodanilui şi a întregului Cuban

E l va vorbi cu bueune despre succesele partizanilor în spatele fion tu lu i gei- lan, despre pierdenle enoime ale faseiş’iloi în oameni şi matenale-, va fi. nevoit x vorbească diespie eompoitarea bestială a soldaţilor şi ofiţenloi nem ţi pe pă- lântul natal eotiopit, şi, cu durei e sfâşietoare, despie je rtfe le poporului în îp ta cu duşmanul, despie pieiderea unora dm tie cei mai bum prietena a i lui, espie moartea eioieă a fnloi săi

Aşa ajungem să cunoaştem actele de eioism ale oamemloi sovietici caiv-şi p ă iă p a tn a şi v iaţa

Dai asta nu-i totulMaie Apearovici Popov, secietaiul comitetului raional de P a itid , le spun-

artizam loi, înainte de părăsirea oraşului . ,nată ca dmul meu- — Cui î se dă îult î se şi cere m ult Tiebue să lup ta ţi astfe l ca toţi oamenii cinstiţi dm în_ reiga lume să fie m ândii de voi". Aşa ne explicăm de co popoiul sovietic a ăsit a tâ ta forţă, hotărîre şi vom ţă în a învinge una dm cele m ai moderne maşini e război din lume

Cumeea căzuse în mâna duşmanului Li oiaşul Crasuodai, capitala Cuba- ului, se primise ordinul de ovacuaie Nem ţii trăgeau cu 'tunurile în oraş, aiuncai, om.be Uzinale şi fabricile e iau svâilite în aer sau demontate, pen tiu a rămâne nutilizabile Ultimii cetăţeni părăseau oiaşul. Dm urmă veneau convoaie nesfâr- îte de îe fug ia ţi; oamenii eiau palizi, nedormiţi, obosiţi de-atâta dium. In p r i­mea celor mai m ulţi citeau duieie adâncă U nii erau. cuprinşi de spaim ă D ar în mjloeul iadului de explozii, în uruitul tancurilor fasciste care se apropiau, Marc îpcarovici şi Golubev, vntoiu l comisar politic, pum eau solemn jurăm ântul par izamlor lui Ig.aatov.

„Eu cetăţean al M am Uniuni Sovietice, fiu ciedmcios al eroicului Popo' iovie ic ju i . J u r că mai curând voi n u n în lup ta ap n g ă cu duşmanul, decât ă ajungem, eu, fam ilia mea şi întregul popor sovietic, sclavi ai duşmanului nârşav" Niciunul dm cei de fa ţă nu şi-a călcat jm ăm âfltul. U nii şi-au pierdut

125

viaţa, alţii fam ilia, căminul, to t ce-aveau mai scump, Niciuuul însă n ’a dat' înapoi *

Caitea „Insem năiiie unui partizan" cuprinde tre i mari capitole. Pnm ul, „ In nninţu C aucazului"", vorbeşte .despre detaşamentul de palrtizam „F ia ţu Ignatov" Al doilea — „O rganizaţia ilegală dm Crasnodar" — desene îa am ă­nunţime „războiul tăcu t" pe care-1 ducea organizaţia îm potnva gestapoului, a garnizoanei niilitaie nemţeşti şi ai adm im stiaţiei duşmane din fabnei şi uzm v In al tieilca capitol, în titu la t „Linia A lbastră", ne sunt descrise acţiunile n e ­obişnuit de îndrăsneţe, în tiepnnse de fo ş -11 elevi ai ,Şcolii supeiîoare de spe­cializai e în acţiunile de diversiune p n n m inare", în ^spatele faimoasei lum de le /is tcn ţă nemţeşti, calie despărţea Cubanu) de Taman.

Cartea nu poate f i îezum ată A cţiurile şi personajele sunt foa ite nume­roase Deascmenea nu putem vorbi de-un eiou pnncipal obişnuit. Eroi ai căiţii sunt to ţi acei despie care 111 se vorbeşte cu a tâ ta călduiă. E iou este popoiul sovietic caie nu poate suporta duşmanul pe păm ântul P a tn e i

Ideea centială care străbate ca un fn- îoşu toată cratea , este aceea a hotă- r îm poporului de a nu se lăsa umilit sub călcâiul unor eotropiton stiăim , dia- gostea lui pientru bbertate şi mdexiendenţă - E a luminează nenumăi aţele exemple de sacrificiu ale eioilor. în a in tea tu turor însă, cei care au organizat toate acţiu­nile, cei caro meigeau la inoa'ite siguiă penti-u izbânda cauzei, cci caie au îăm as exemple înalte pentru tovarăşii lor, au fost comuniştii

Unul dm ei este însuşi Ignatov, autorul căiţii P io ti Cnlpovici e ia m giuei Când a fost evacuat oiaşul Ciasnodar, îu caie locuia, a -tirbuit să aiunce în aei fabricile şi uzinele pe caie le construise înainte de îăzboi cu p iopm le sale: mâini Cu puţin. înainte pnuiise vestea dispaiţiei fiului său mijlociu, eaie lup ta pe fion t, undeva în Cmneea. Cu inima înnecată de duieie^ el xileaeă totuşi în munţi cu cei doi f u cale i-au mai îăm as şi cu Elena Ivanovua, soţia sa

Ignatov era un vechi ppitizan sovietic Ia tă cum îl piezm tă secretarul Co­mitetului raional de P a itid , viitorului detaşament de paitizam pe eaie avea să-L comande în m unţi: „Tiebuei să u ita ţi că î-a ţi ş tiu t cândva pionumelc, numele patronimic sau numele de fam ilie II eliiiAmă „Tătucu" Dm primele zde ale îăzboi ului, aciest nume a fost spaima nemţiloi pietiitm.de .1, şi Î11 B-c-lorusia şi în legiunea Smolenscului, şi în Uciama. Acesta e s t’ numele caie 1 s ’a dat acolo de către popoi, eieatom lui puternicelor detaşamente de partizana Acest nume s ’a acopeut acolo de glone Luaţi-1, tovm ăşi ai detaşamentului „T îtn cu " , ca stm daid do luptă al x^ojioiului îăzbuuăt'or"

D ar P io ti Caipoviei mai avea de prim it o luvituiă giozmcă din piu tea răz­boiului m oaitea celui mai mare fiu al său, Evghenii şi a> lui Ghenea, cel mai mic E l a îăm as totuşi comandatul detaşamentului, omul caie avea cea mai mare răspundeie în detaşament I a tă cum voibeşte despie asemeutea je i tf e ISTicolni Vasilieviei, un alt comunist, şeful unui mic giup de paitizau i:

„îm i e ia g'ieu să-nu aduc, anunţe de cei caie căzusem. Mulţi dintre ei erau vecin pneten i de-m mei, cu a lţu mă împrietenisem. îu detaşament. Şi de-odată mi-am spus. „Stai, îuclupuieşte-ţi o cbpă că ai f i ştiu t toate dimlamte — şi m oaitea lu i Spac cu vâuăto iu lui, şi prăbuşirea stâncii peste Moş E ikp, şi moartea lui Valentin, şi Sfârşitul eioic al lui Mişa . Spune, dffcă le-ai f i ştiu t toate acestea, ai f i coutiam andat opuaţiuuea? Şi nu-:An răspuns: „Nu, u ’aşi ±1 schimbat nimic Cinai dacă aş f i ş tiu t că şi pe nune mă aşte rp tă moartea. Pentrucă v ictoua nu se obţine ,fă iă i-acuficii E a se cucereşte p im sânge. Şî p iie tenu mei nu şi-au văisa t sângele in zadar . . “ 1

L u p 'a 1 pclitizamloi e ia susţinută clo întiegul popoi, acest fap t clădea ca­rac ter popular luptei paitizauiloi, ei înşişi fund reciu taţi din sânul popioralui

la t ă unul di-i numetoasele exemxile ilustiativc pe care le dă cartea: Ecatv- n n a Nicolnevua a îăm as sub nemţi, î u t i ’o stan iţă din Cuban. E a e mama a doi fu , Ai seni şi A f anasi In ti ’o noapte ascunde în casă pe Gnşa, partizan, sovietic, u rnum t de poliţiştii nemţi Fund denunţată, ea nu 1 'cunoaşte acest luciu în f a ţa comandanie-iltuliii' geimau Un ofiţer fascist îi împuşcă băieţii sub p ropm

126

ei ochi, dai, fiica viteaza a popoiului -său, ea smulge automatul unui soldat neamţ, şi, d m tr’o rafala, omoară pe o fiţe r şi pe ceilalţi duşmani calre asistau la inteiogatom i Bămasă eu Gnşa, E catenna Ivanovna îi s tn g ă : „Ai văzut? Ju ră că nu vei uitai şi că te vei îăzbuna. Ju ră “ Ea-1 sileşte să pîuăsepscă casa şi se sacrifică, acopenndu-i fuga cu ultimele gloanţe

Tm eietul este în piimele iândun , în toate acţiunile, d'eoaiecc a fost ciescut - la şcoala eioismului stalmist.

Evghenii Ignatov, ingm ei şef în combinatul ,G lavm aigann“ , e ia unul dm cei maL destoinici specialişti ai legiunii Ciasnodar Devenit paitizan, el fu cooptat a lă tu n ide ta tă l său în comitetul de conducere al detaşamentulm de pai uzam „T ătucu '- Im pieună eu fi.itele său m ai mic, Glienea, după nenuni,V îa te acţiuni eioice, cl a aruncat în aei pnm ul tien german cu m uiuţu şi armamont Ştiau amândoi că acest lucru îi costă v a ţa Şi totuşi am s ă n t în aer cutrenul P a tn a le-a confen t titlu l do eroi ai U niunii Sovietice D upă moaitoa lor, detaşamentul a lualt numele de „E ia ţn Ignatov '-

Berejiiita fusese şeful catodici de limbi strănue d m tr’un institu t de îm ă- ţăm ânt supeuoi Venise nu de mult în detaşam ent Ia tă eurn vorbeşte el despre Băzboiul de A păiaie „Aceasta-i calea luptelor uncie . am coborîti spie Sud.m ’am uictst la Noid, am stiăb ă tu t drum unle Ucrainei şi totuşi am meis spicE ăsău t Ăsta a fost drumul îe tiag em Cied că nu-i m inu pe lume m u an u i decât să te îetiag-i Mai eu seamă pen tiu noi, tinerii Toată viaţa am mers mereu m u n te Şi în fa ţa ,’iioastiă totul cia semn, luminos, însont. Şi deodată am văzut mulţimea de lefug iaţi, femeile cu ochii plini da lacnm i şi de dojană, g iâu l ue- scceiat şi călcat în picioaie şi, în aei, vuietul şi urletul avioanelor nemţeşti 111 picaj . Atunci am înţeles eu că datona soldatului e să îndure to tu l şi am ără­ciunea îe tiag em şi acest foc cumplit, să îndure totul în numele victouei caie va\ vom Picătui ă, eu picătuiă, m ima nu se umple le o u iă sălbatică. Mi so pai o că cu cât m im a îmi va f i mm pilulă de u ii , cu a tâ t mă voi bate mai b ine '1. A juns în staiu ţa natală, unde fusese piaiaşutat Berejnoi avea să afle că înain,' lui fusese schingiuită şi omoiîtă de nemţi pentrucă ascuntsese n işte pai tiz a » Mama lui Berejnoi era sm guiul suflet caie-i mai rămăsese în viaţă după Bâz- boml Civil

Cuiajul fă ră peieche, dispieţnl de moaito, u ia împotriva duşmanului cotio- pitoi şi dragostea, f ie ib n re pentim pămânui P a liie i, ia tă ce-i caracterizează pc paitizaim sovietici în cai tea lui Ignatov, ca şi în viaţă

Femeile sovietice mu s ’au lăsat niciodată mai picjos şi — la fe l cu băiba ţn ,, p ă u n ţu si.'u f ia ţn loi — au a iă ta t lumii în tr-g i fo iţa de neînvins a poporului liber sovie'ic

U rm ătom l episod este semnificativ în această privinţăP en tiu a tă ia drumul în spatele tiupeloi fasciste, caro sc retlăgeau, coman­

damentul pai'tiza'niloi 01 donase ai uneai ea în aer a unui pod Duşmanul primi»© multe lovituu dela paitizani Cu pedantismul caie-i caiaetenza, nemţii luaseiă toa te m ăsuiil? piosibile de priză Noaptea, îeflectoaiele m ăturau cu pazele lor vestitul întuneiic al nopţiloi dm Cuban

N adia plângea fiindcă nu găsise până acuma meio soluţieF ă iă să-şi dea seama, Moş Stepau o întiebâ— „Te temi, Coloscova^"— „Nn. nu mă to m " / — lăspunse Nadra neaşteptat de calm „Daca as

fi avut măcai un pic de nădejde să aiunc pocul în aer şi dacă pentiu astai aif i tiebuit' sa moi de zece 0 11, m ’aşi f i dus, fă ră să mai stau pe gânduri, să-1aiunc în aer Dai n ’am viceastă nădejde P o ţi muri şi podul to t întieg rămâne Ş tn do-ai si t u 1"

Una dm fote piopunc un plan Ele sunt În tă rite sâ-1 pună în^aplicaie M o' Stepau înţelege despie cc-i voiha şi le îoagă eu laicrmn în ochi să renunţe

— „Ei asta e! — spuse repede Şura De ce 3ă murim?„Pnncipalul e că vom aiunca podul în aei, înţelegi, Moş Stepan, podul.— „A ltă îeşiie nu-i“ , -— adaiugă calm şi ferm N adia - Singurul drum

este pe apă Innotăm „Scatiule" I

127

Fetele au m tia t îu Cubanul îece ca ghiaşaPeste câteva minute podul a său t îu aci sub ocini Nemţiloi.Moş Stepau şi-a aştep tat fetele B ai „Scatiu" n ’a m ai ieşit vie dm apă Y iaţa nu a ie pieţ, a tunici când duşmanul trebue lovit, nici pentru J o ia

mei pentru Slîcov E i aveau de îndu iat — în plus — ceva m ai greu decât m oaitea ' dispreţul tovarăşilor caie-i credeau vânduţi nemţiloi Slîcov moare până la urm ă schingiuit la gestapou de însuşi colonelul Cnstm ann In timpul unei smgure zile, Lîsenco a încărunţit Toate aees’ea a trebu it să lo vadă Jo ia Şi necm stnea sorei caie-1 îngrijise în spital Numai u ia stiânsă în mimă, p icătu iă cu p ieătuiă, putea lăbdai toate acestea Numai fo r ţa pe cane î-o msu- flase oigam zaţia ilegală a Paitidu lu i Bolşevic, îi dădea tă ria să nu se aiunee asupra colonelului, ci să p a iă indiferent în f a ţa chm unlor tovarăşilor săi

L a ocuparea oiaşului Anapa, partizanii grav răn iţi se îoagă de comandant să-i lase pe ei să acopere letiageieai tovaiăşiloi, fiindcă şi aşa vor muri

Iu orele de îepaos, în văi fu l Munţiloi Caueaz, în pădurile de nepătiuns, pa itizanu îşi petreceau tim pul discutând Cei mai m ulţi erau veseli şi îu ochn tu tu iora se citea speian ţa îevedern locunloi dragi D ar odată cu amuigul, feţele oamemloi se întunecau Cineva începea cântecul d iag tu turor U nu nu ştiau să cânte, dai cuvintele 'melodiei levărsa în toate inimile doiul fieibm te de-acasâ, dorul de b b erta te .

,,Tu, Cuban eşti P a tu a noastiă F ala th turoi colhozul îloi noastre,Bogat în ape şi slobod Intm su-te-ai în lung ş i ’n la it'"

Şi m iăşi oamenii îşi adueea.u aminte de duşmani, de aceia caie au euimat v iaţa loi minunată, cu cântecele şi visui île ei

Cartea lui Ignatov a ie o îna ltă valoaie m oială Unai dintre în tâm plau ne dovedeşte cu pnsosm ţă aceas 'a . I a lup ta grea din spatele frontului inamic, partizanii erau siliţi deseori să îecurgă la aim e albe. E i trebuiau să înveţe cum să sa iă îu spoitele unei santinele dela poduri sau cazemate şi să o lichideze fă ră mciun sgomot “ Dai încă de pe băncile şcobi ei .un învăţaseră decât cum să fie folositori oamemloi" De aceea îşi pun în tiebarea . „Vom avea noi curajul, comsomolişti şi bolşevici, să nimicim cu aceste cuţite pe cei care au venit pe pămânul nostiu să me ridice copiii în vârfu l bo.!io.meteloi 1“ D ar lupta care se dădea « a ' o lup tă pe v ia ţă şi moarte. De aceea unul dm tie eroi spune „ . . în luptă nu există îndu ia ie f a ţă de duşman"

In romanul buigliez din perioada de după îăzboi, eititorul întâlneşte oameni demoializaţi, desgustaţr de viaţă, cu sentimentul inu tilită ţii jertfe lo r şi sufe- im ţelor îăzboiului Pentru ei totul în v ia ţă a îăm as ca şi înain te, urît, fâls, nespus de tn s t In condiţiile dominaţiei capitaliste nici nu poate f i altfel.

Pe locul unde au tră it şi au muncit în pace, oamenii sovietici au găsit dupăîăzboi mormane de rame. U noia le .a fost nimicită în tisaga familie. Războml a semănat o durere aidâncă în inimile tu tu i01 E a n ’a copleşit înlsă pe nimeni Dimpotrivă S ’a transform at în t r ’o fo r ţă care împinge societatea sovietică înainte B ucuria că pot ticce dm nou la o viaţă de construcţie ia ca un şuvoi po oamenii sovietici Asemenea lucrau nu se pot întâm pla decât în condiţiile vieţii libeie dm societatea socialistă

Războiul s ’a tcim m at Duşmanul a fost în frân t demult Iu acest război, Ignatov a p ieidu t ceea ce iubea ca lumina ochilor- băieţii săi. D ar ia tă ce reflexii îi prilejueşte am m tnea lo r. „Când eu şi cu soţiai mea stăm lângă mormânt, mă gândesc întotdeauna că a sosit v iaţa accca pentru a cărei victorie au m urit fu i noştri, ia r dacă duşmanul va îndrăzni dm nou să ne atace, m u defu ai m aru noastre P a tm se vor ridica în locul lor, în locul fu lo i m e i. “

I. Stan

128