ro

64

23

84

80

00

02

7

Cau

tă în

pag

inile

Alm

anah

ului

Med

ical

: S

fatu

ri de

spre

regi

mur

i spe

cific

e af

ecțiu

nilo

r tal

e In

form

ații

priv

ind

ultim

ele

tera

pii d

ispon

ibile

In

terv

iuri

cu m

edic

i ren

umiți

S

trat

egii

prof

ilact

ice

almanahmedicalAflă de lA ceI mAI bunI doctorI răspunsuri detaliate lA întrebărIle despre sănătatea ta

Mai mult decât medicină: istorii, anecdote, curiozități

228

!

www.almanahmedical.ro

Moda “Eco”Cure anti-stres

Ochelari versus lentile

Stil de viaţă

pagini

Universul copilăriei

Sarcină, alăptare, primii paşi

Decalogul alimentaţiei

sănătoase

2009

ediți

a

19 leimedical

Pericolele omului modern

Arme biologice Ameninţarea SIDA Infecţia obezităţii

Prevenire

pag. 12

medicalalmanah

pag. 13

medicalalmanah

analize

Controlul periodical sănătăţii

Sănătatea, ca orice lucru în viaţă, se întreţine. Dar când primim de la corpul nostru

avertismente precum dureri regulate de cap, scădere în greutate, insomnii cronice,

aparent fără nici o cauză, este timpul

să luăm măsuri.

Fiecare român, asigurat sau nu, trebuie să-şi facă setul de analize medicale gratuite, fiindcă e mult mai uşor să pre-vii sau să vindeci la debut o boală decât să te lupţi cu ea când este într-un stadiu avansat.

1. Analize obligatoriiÎn prezent, orice român, asigurat sau nu, va primi prin poştă, în luna în care este născut, un cupon cu care se va prezenta la me-dicul de familie. Acesta, după ce îi va face o evaluare generală a stării de sănătate, cu ajutorul unui chestionar scris, extrem de amănunţit, îi va recomanda un set de analize obligatorii printre care dozajul trigliceridelor, al calciului, fierului, glicemiei, creati-

ninei serice, hemoleucograma completă, examenul de sumar de urină. Cu ajutorul acestor analize, este posibil ca oamenii să afle că suferă de boli pe care nici măcar nu le bănuiau. Şi ne referim aici la diabet, afec-ţiuni cronice sau acute ale rinichilor, diverse infecţii urinare, procese inflamatorii în orga-nism (reumatism, apendicită etc.), anemii, lipsa anumitor minerale, colesterolul mărit (adică nivelul grăsimilor care se depun pe pereţii vaselor noastre de sânge şi ne măresc considerabil riscul de a suferi de boli de ini-mă sau atacuri cerebrale).

2. Tensiunea arterialăMăsurarea tensiunii arteriale trebuie să devină o obişnuinţă, mai ales pentru cei care au avut în familie persoane cu hiper-tensiune. Cunoaşterea tensiunii, adică a presiunii pe care o exercită sângele asupra pereţilor vaselor prin care circulă, este im-portantă pentru a ne feri de apariţia unor boli cardiovasculare, a accidentelor cerebrale

sau a maladiei Alzheimer, conform ultimelor cercetări medicale. De fapt, o tensiune ţinută în frâu, adică cea care nu depăşeşte 140/90 de milimetri coloană de mercur, reduce cu 40% riscurile spargerii unui vas de sânge din creier şi cu 15% a producerii unui infarct.

3. Controlul auzuluiDupă 50 de ani, orice persoană suferă de o anumită scădere a auzului. Mai ales cei care şi-au desfăşurat activitatea în medii zgomotoase ( fabrici, şcoli, construcţii) trebuie să-şi facă regulat o audiogramă, care să le determine calitatea auzului. Şi cei cu hipertensiune, boli cardiovasculare,

circulaţia sângelui prin creier deficitară, diabet sau cei care provin din familii cu probleme ale auzului, trebuie să meargă la medicul ORL-ist pentru tratament adap-tat. Acesta poate propune purtarea unei proteze auditive, şi asta chiar de la cele mai fragede vârste (9 luni).

4. Bilanţul sangvinCea mai comună analiză, fără de care practic nu se poate pune un diagnostic, este bilanţul sangvin, aşa-numita hemo-gramă. Cu ajutorul ei se analizează starea şi numărul globulelor roşii, albe, a trom-bocitelor, reticulocitelor, a hemoglobinei (transportul oxigenului prin organism). Numărul crescut al globulelor albe ne ara-tă că în organism există un focar de infec-ţie cu care celulele albe (leucocitele) luptă, hemoglobina ne pune în evidenţă anemia etc. Alături de hemogramă, o altă analiză curentă este şi măsurarea glicemiei, adică a concentraţiei de zahăr în sânge, al cărui nivel este mărit în diabet, boală care ne afectează, în timp, vederea, rinichii.

5. ElectrocardiogramaIndiferent câte poate afla medicul despre inima noastră doar prin simpla folosire a stetoscopului, examenul care arată cu cer-titudine cum funcţionează aceasta este electrocardiograma (EKG). Nu trebuie să neglijaţi primele simptome ale suferinţei inimii, cum sunt oboseala la cel mai mic efort, palpitaţiile, paloarea pielii. Cauzele cele mai frecvente ale instalării bolilor car-diovasculare sunt un stil de viaţă dezor-donat, lipsit de practicarea celui mai mic exerciţiu fizic, obezitatea, fumatul, alco-olul sau ereditatea. Alte examene pentru inimă sunt: ecocardiografia, purtarea timp de 24 de ore a unui holter, angiografia.

6. Controlul buco-dentarPoate unul din primele lucruri pe care le observăm la persoana din faţa noas-

tră este zâmbetul. Un om cu dinţi fru-moşi nu numai că este mai atractiv, dar şi mult mai sănătos. Deoarece mestecă mult mai bine alimentele, nu are proble-me cu stomacul, de digestie sau de eva-cuare a toxinelor din organism. Este deci absolut obligatoriu să ne prezentăm la dentist la apariţia celei mai mici proble-me sau, dacă nu avem nici una, o dată pe an. Stomatologul recomandă anual în-depărtarea tartrului, controlul gingiilor şi a dinţilor pentru descoperirea cariilor sau a parodontozei.

7. Controlul vederiiVă doare frecvent capul şi nu ştiţi de ce? Este posibil să aveţi probleme cu ochii, de aceea, după 30 de ani, este bine să vă faceţi anual un control al vederii. Nu numai că veţi reuşi să vă ţineţi dioptri-ile în frâu, dar veţi descoperi la timp instalarea unui glaucom sau a degene-rescenţei maculare, care apare o dată cu înaintarea în vârstă. Medicul oftalmolog face teste de vedere de aproape şi de la distanţă, măsoară tensiunea oculară, depistează eventuale anomalii ale fun-dului de ochi.

8. Teste de memorieVă aşteaptă un examen greu şi vi se pare că nu puteţi reţine nimic? Deşi sunteţi în puterea vârstei, uitaţi frecvent ce aţi făcut cu cheile casei sau dacă aţi plătit factura la lumină? Scăderea memoriei poate fi semnul a numeroase afecţiuni: depresie, anxietate, schizofrenie sau Alzheimer, ca să enumerăm doar câte-va. După 55 de ani, efectele deteriorării neuronilor încep să se vadă, mai ales în cazul fumătorilor, obezilor, al celor care nu-şi oxigenează sângele practicând sport. Astfel, pot apărea probleme con-stante de memorie, dificultăţi de orien-tare, personalitate labilă psihic. În 20 de minute, medicul neurolog face patru teste simple, pe bază de discuţie, recon-stituire de cuvinte, desene, imagini etc.

Omul este făcut pentru realizare şi longevi-tate. Nimeni nu moare de o moarte bună, ci de un cumul de erori. Erori neştiute, banale,

se acumulează, afectând calitatea vieţii şi scurtând-o. Participarea la Programul de Evalu-

are a Sănătăţii oferă răspunsuri şi sugestii la «îndreptarea vieţii». Astfel, împreună, pacienţi şi medici, vom putea controla mai bine procesul

acumulării de «soartă» bună.

Dr. Loredana Piloff, medic primar, dr. în ştiinţe medicale

pag. 14

medicalalmanah

ad

analize

1. MamografiaO femeie din opt suferă de-a lungul vieţii de

cancer la sân. Detectat precoce, acesta se vindecă fără urmări în 90% dintre ca-zuri. Femeile care au avut în familie rude apropiate diagnosticate cu cancer la sân, cele care nu au născut sau au năs-cut foarte târziu, cele cărora menstruţia le-a apărut devreme, iar menopauza s-a instalat târziu (peste 50 de ani) sau au suferit de dezechilibre hormonale, este

bine să facă o mamografie la fiecare doi ani.

În caz de factori de risc sau după înlăturarea unor tumori benigne, examenul se poate face

anual sau mai devreme de 50 de ani. În ce constă o mamografie? Este un examen radiologic care permite depistarea ori-

cărei formaţiuni tumorale, chiar de câţiva milimetri mări-

me sau a ţesutului mamar prea dens, caz în care se asociază cu o ecografie a sânilor, pentru a elimina orice suspiciune pri-vind prezenţa vreunui nodul. Mamografia radiografiază din faţă şi profil sânul comprimat între două plăci, orizontală şi

verticală.

2. Frotiul cervico-vaginalDupă debutul vieţii sexuale, mai ales în cazul partene-rilor multipli, este bine ca orice femeie să îşi facă anual un test Papanicolau, adică o recoltare de medicul ginecolog a unor celule vaginale pentru depista-rea unui eventual cancer cervical (la nivelul co-lului uterin). Celulele prelevate sunt studiate la microscop şi se determină gradul de normalitate, între I şi IV. Deoarece infecţia cu papilloma virus uman (HPV) rămâne ascunsă de-a lungul anilor, neprezentând nici un simptom, fără acest examen femeia nu descoperă prezenţa acestui virus care duce la cancer. În tratarea HPV, o regulă este esen-ţială: ambii parteneri trebuie să urmeze simultan medicaţia prescrisă de doctor.

3. Dozajul nivelului PSA Unul din cele mai frecvente cancere la bărbaţi este cel de prostată, cu şanse mari de vindecare dacă este depistat precoce. Din fericire, este unul din puţinele cancere care pot fi descoperite doar cu ajutorul unei picături de sânge, prin analiza-rea unui marker special al prostatei, numit PSA. După 50 de ani sau mai devreme, dacă aveţi difi-cultăţi la urinare, observaţi că urina devine roşi-atică, vă sculaţi frecvent noaptea pentru a merge la baie sau aveţi antecedente familiale, este bine să faceţi anual aceasta analiză. În caz că nivelul acesteia depăşeşte 4 nanograme pe mililitru de sânge, medicul recomandă un tuşeu rectal şi o radiografie.

Analize care ne salvează viaţa

Prinşi în iureşul activităţilor zilnice, neglijăm de multe ori semnalele de alarmă pe care le primim de la corpul nostru: diferite dureri, de intensitate mai mare sau mai mică, prezenţa unor umflături, aluniţe care îşi schimbă forma sau culoarea... Există totuşi un set de examene medicale care e bine să fie făcute la cea mai mică neplăcere apărută.

pag. 16

medicalalmanah

pag. 17

medicalalmanah

Activitatea fizică reprezintă orice mişcare corporală produsă de muşchii scheletici, având drept rezultat o cheltuială energetică. Majoritatea

oamenilor nu-şi pune la treabă muşchii. Dimpotrivă… Conform statisticilor Centrului Naţional de Sănătate al Statelor Unite ale

Americii, doar 30% dintre adulţi depun efort fizic în mod regulat. 38% dintre americani sunt complet inactivi, iar 32% nu sunt

suficient de activi. Se pare că nici românii nu se dau în vânt după mişcarea fizică, dovadă numărul din ce în ce mai mare de

supraponderali şi obezi.Deşi ai auzit de nenumărate ori medicii spunând că ar

trebui să prestezi zilnic 30 de minute de activitate fizică de intensitate moderată, nu eşti convinsă de beneficiile

acesteia. Şi totuşi, dacă te străduieşti să depui puţin efort fizic în fiecare zi, nu vei rămâne nerăsplătită.

Creşte riscul apariţiei:8 obezităţii;8 hipertensiunii arteriale;8 bolii coronariene arteriale;8 diabetului zaharat de tip 2;8 osteporozei;8 anumitor tipuri de cancere.

Un stil de viaţă pasiv

Scade: 8 ratele de mortalitate, pentru toate cauzele de deces; 8 riscul dezvoltării bolilor cronice precum: hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale, bolile coronariene, diabetul zaharat tip 2, osteoporoza şi cancerul de colon.

Un stil de viaţă activ

Spune NU vieţii sedentare!

Mens sana in corpore sanoVeridicitatea dictonului latin “Minte sănătoasă în corp sănătos” a fost demonstrată ştiinţific.

Activitatea fizică regulată reduce stările de anxietate, depresie uşoară şi moderată.

Oferă protecţie împotriva os­teopo­rozei, prin creşterea dens­ităţii os­oas­eŢine la dis­tanţă cons­tipaţia şi cancerul de colonDetermină s­căderea cantităţii de grăs­ime din depozite şi creşterea mas­ei mus­culareScade ris­cul bolilor cardiovas­culare, al trombozelorÎmbunătăţeşte circulaţia, funcţia inimii şi a plămânilorCreşte rezis­tenţa la infecţiiÎncetineşte proces­ul de îmbătrânire

7 argumente pro sport

12345

76

Câteva studii noi sugerează că mişcarea regulată ar putea să aibă un impact pozitiv asupra creierului. Oamenii de ştiinţă au observat că exerciţiile îmbunătăţesc capacitatea de învăţare şi cresc durata de

supravieţuire a neuronilor. Sportul creşte fluxul sangvin cerebral şi nivelul hormonilor de creştere. Prin urmare, dacă practici regulat o activitate fizică îţi vei îmbunătăţi încrederea în tine, tonusul şi capacitatea mintală. Vei

alunga insomniile, iar probabilitatea de a te confrunta cu tulburări de personalitate va fi mult scăzută. Dacă simţi nevoia să te afli în compania cuiva, să scapi de stările depresive, alege sporturile de echipă!

sport

Mişcarea reduce stresulÎn loc să spargi farfurii ori să urli ca să te eliberezi de stres, mai bine aleargă sau dă câteva ture de bicicletă. Mişcarea îţi conferă o stare de bine, fiindcă în timpul desfăşurării activităţii fizice se eliberează hormonii fericirii, endorfinele care îmbunătăţesc dispoziţia psihică şi în locul stresului se instalează starea de calm şi bine.

Dr. Ileana Barbu, medic primar medicină sportivă, Institutul Naţional de Medicina Sportivă Bucureşti

E plăcut să zaci într-un fotoliu şi să priveşti în neştire la tv. Dar ce-ar fi să-ţi schimbi obiceiul cu unul mai plăcut şi mai benefic organismului tău? Încearcă exerciţiile fizice acasă, la sală sau în aer liber!

Nu poţi să ştii niciodată ce fir subţire zace într-un om, când pocneşte firul acela şi la ce efort. Sunt procese de uzură care încep să

apară chiar şi la un organism tânăr. Până nu faci investigaţii, nu ai de unde să ştii!

De la jogging, pe bicicletăAmericanii s-au apucat să alerge prin parc. Începe să devină un obicei jogging-ul, unul bun, aşa că poate fi împrumutat (de obicei, doar lucrurile rele ni le însuşim). Olandezii folosesc bicicleta ca mijloc de transport. În Amsterdam sunt mai multe parcări pentru biciclete decât pentru maşini. N-ar strica să ne molipsim şi noi…

pag. 18 pag. 19

medicalalmanah

Încălzire, mişcare, relaxareSunt trei etape pe care ar fi bine s­ă le parcurgi în ordinea lor lo­gică. Încălzirea es­te cea care precede mişcarea fizică, iar relaxarea s­e practică după terminarea activităţii intens­e. Toate te ajută s­ă te bucuri din plin de s­port. Dacă s­ari pes­te prima şi ultima etapă, te poţi alege cu întinderi, crampe şi dureri mus­culare. Încălzirea are rolul de a pregăti aparatul cardiovas­cular pentru a trece din s­tarea de repaos­ la cea de efort. Încălzirea şi relaxarea trebuie s­ă dureze cel puţin 5 minute înainte şi după fiecare 30 minute de exerciţii. Pentru încălzire, poţi folos­i câteva mişcări s­imple, care implică un efort de o intens­itate mult mai mică decât cele din timpul activităţii propriu­zis­e. La debutul oricărei activităţi fizice, ritmul trebuie s­ă fie diminuat şi apoi accen­tuat gradat. La finalul aces­teia, ritmul trebuie încetinit, fiind reluate exerciţiile din partea de încălzire.

Fără exagerăriDupă ce te­ai încălzit, te poţi apuca de activitatea fizică propus­ă. E foarte important s­ă te s­fătuieşti cu un antrenor şi împreună s­ă alcătuiţi un program de exerciţii în funcţie de s­copul propus­.

sport

3 tipuri de activităţiÎn funcţie de starea de sănătate a fiecăruia, de vârsta şi capacitatea de rezistenţă a organismului, se poate opta pentru diferite feluri de activităţi fizice.

1. Activităţi de intensitate moderată:8 mersul pe jos cu 5-7 km/oră; 8 fitness-ul;8 ridicarea de greutăţi;8 voleiul;8 tenisul de masă;8 golful;8 călăria;8 scufundările.

2. Activităţi de intensitate ridicată:8 mersul pe jos cu 7-10 km/oră;8 aerobicul;8 înotul;8 urcatul rapid al scărilor;8 patinajul;8 schiul nautic;8 schiul alpin.

3. Activităţi foarte intense:8 alergatul de rezistenţă;8 baschetul;8 fotbalul;8 tenisul de câmp;8 schiul fond;8 alpinismul.

almanahmedical

Specialitatea de medicină s­portivă es­te o ramură medicală ce s­e ocupă de s­tarea de s­ănătate a s­portivilor care fac perfomanţă, dar nu numai. Şi pers­oanele care practică acti­vităţi fizice de plăcere pot apela la s­erviciile aces­tor s­pecialişti. Pentru populaţia şcolară,

s­erviciile medicale, inclus­iv cele de medicină s­portivă, s­unt gratuite. Nu es­te nevoie decât de un bilet de trimitere de la medicul de familie şi documentaţia medicală anexată prin care s­e va s­olicita o cons­iliere de s­pecialitate pentru programul de educaţie fizică şi s­port. Pentru

adulţi, controalele medicale de s­pecialitate amănunţite s­e efectuează contra cos­t în cadrul policlinicilor de medicină s­portivă s­au al Ins­titutului Naţional de Medicină Sportivă din Bucureşti (unde îşi verifică s­tarea de s­ănătate s­portivii de elită ai României).

Medicina sportivă

Persoanele care au fost supra-ponderale sau obeze, dar au

slăbit trebuie să efectueze zilnic 60-90 de minute de activitate fizi-că de intensitate

moderată.

În cabinetul de medicină sportivă poţi beneficia de următoarele servicii: 8 consultaţie iniţială şi consultaţie de control; 8 somatometrie; 8 dinamometrie; 8 miotonometrie; 8 compoziţie corporală; 8 proba Ruffier; 8 EKG de repaus şi efort la sportivi; 8 electromiografie - EMG; 8 spirometrie; 8 evaluarea capacităţii aerobe de efort; 8 evaluarea capacităţii anaerobe;8 investigaţie în efort specific; 8 fişa de nutriţie şi calcularea raţiei alimentare în funcţie de sportul practicat; 8 medicaţia efortului sportiv.

S-ar putea să te epuizezi fizic şi psihic, să te confrunţi cu febră musculară.

Dacă faci mişcare fizică intensă mai mult decât ţi-a stabilit antrenorul:

O activitate fizică de

intensitate moderată,

timp de 60-90 de minu-

te pe zi, fără a depăşi

recomandările privind

aportul caloric.

Dacă vrei

să slăbeşti:

Scutirea de sportLa modă în rândul elevilor este practica scutirii de efort fizic. În loc de sport, meditaţii la matematică sau pur şi simplu chiul. Uneori, părinţii încurajează această practică în detrimentul sănătăţii fizice şi mintale a propriilor copii. Astfel că, la adolescenţă, aceştia se vor trezi suprapon-derali, obezi, cu diverse probleme ale coloanei vertebrale, depresivi şi introvertiţi, fără chef de viaţă şi comunicare cu lumea din jur. Pentru a preîntâmpina abuzurile cu privire la acordarea unor scutiri medicale fără justificare, s-a decis prin lege ca elevul scutit de efort fizic să fie prezent la oră şi implicat într-un fel sau altul în ora respectivă, fie să adune mingile, să întindă plasele, fie să facă mici servicii care nu presupun efort fizic con-traindicat. Profesorul de sport trebuie să ştie despre fiecare elev în parte ce boală are, pe ce perioadă de timp e scutit de sport şi ce fel de activitate poate să facă la momentul respectiv: uşoară, medie.

Cine pe cine scuteşte?Medicul şcolar sau în lipsa acestuia medicul de familie este cel care, con-form Ordinului nr. 204-520 de la 25 aprilie 2007, emis de Ministerul Sănă-tăţii Publice, poate acorda scutiri medicale de la orele de educaţie fizică şi sport, pe baza documentaţiei medicale emise de medicul specialist. Aces-te scutiri pot fi temporare sau definitive.Dacă elevii sau studenţii practică sport de performanţă, sunt legitimaţi la cluburi profesioniste, activează în loturile naţionale, loturile olimpice, avizele apt de sport şi scutirile temporare de antrenament se eliberează obligatoriu de medicii de medicină sportivă.

pag. 20

medicalalmanah

pag. 21

medicalalmanah

Gimnastica medicală,

o terapie eficace

Dis­toniile neruovegetative merg tratate foarte bine

prin gimnas­tică medicală. La fel şi as­tmul bronşic şi

bronhos­pas­mele, tulburările vas­culare gen varice,

tulburările de reîntorcere capilară, s­taza limfatică,

ulcerele gas­trice.

Adolescenţii cu vârste între 14 şi 16 ani au fost măsuraţi, cântăriţi şi

examinaţi clinic. Cele mai frecvente afecţiuni depistate la aceştia au

fost: tulburările de statică ale coloanei vertebrale (cifoza, lordoza, scoli-

oza) şi tulburările de nutriţie (obezitatea).

Potrivit unui studiu efectuat în 2007 de Institutul Naţional de Medi-

cină Sportivă din România în colaborare cu Institutul de Recuperare

Medicală de la Spitalul Filantropia din Bucureşti elevii din 5 licee din

Capitală se confruntă cu tulburări de statică ale coloanei vertebrale.

Băuturile cu conţinut crescut de sare sunt contraindicate în timpul efortului fizic, deoarece contracarează efectul de scădere a tensiunii arteriale determinat de activitatea fizică.

Fiecare copil, inclusiv cel suferind de o boală, ar putea să beneficieze de

puţină mişcare. Chiar cu o tuberculoză sau o hepatită aflate în remisiune, copilul ar putea să se plimbe, să

respire adânc, să facă mici activităţi care nu-i aduc

prejudicii organismului. Im-portant este ca profesorul

de sport să aibă în evidenţă copilul respectiv şi să ştie recomandările medicului

de medicină sportivă.

Afecţiunea Tipuldescutiretotală-parţială,perioadascutirii

1. Tuberculoză primară s­au s­ecundară s­tabilizată

2. Scarlatină necomplicată

3. Status­ pos­t­hepatită virală acută

4. SIDA

5. Reumatis­m articular acut, fără s­echele cardiace

6. Stenoză mitrală reumatis­mală

7. Ins­uficienţa mitrală reumatis­mală

8. Sinuzită cronică

9. Bronşită as­tmatiformă cu ultima criză cu cel mult 12 luni înainte

10. Bronşită as­tmatiformă cu ultima criză cu pes­te 12 luni în urmă

11. As­tm bronşic cu ultima criză în urmă cu cel mult 12 luni

12. As­tm bronşic cu ultima criză cu pes­te 12 luni în urmă

13. Ulcer gas­troduodenal cronic

14. Hepatită cronică pers­is­tentă s­au activă, evolutivă, agres­ivă

15. Sindrom nefrotic

16. Pielonefrită cronică

17. Infecţie urinară cronică

18. Diabet zaharat juvenil tip I ins­ulinodependent echilibrat, compens­at

19. Diabet zaharat juvenil tip I ins­ulinodependent labil, dezechilibrat, cu decompens­ări repetate

20. Diabet zaharat juvenil tip I ins­ulinodependent complicat

Totală ­ anuală

Totală ­ o lună de la debut

Totală ­ 12 luni de la debut

Totală ­ anuală

Totală ­ anuală în primul an după ultimul pus­eu, apoi parţială ­ anuală în următorii 4 ani, după care fără s­cutire, la aprecierea medicului s­pecialis­t

Totală ­ anuală

Totală ­ anuală

Totală s­au parţială ­ anuală s­au temporară, la recomandarea medicului s­pecialis­t

Totală ­ anuală

Parţială ­ temporară în s­ezonul cald şi totală ­ temporară în s­ezonul rece, la aprecierea medicului s­pecialis­t

Totală ­ anuală

Totală ­ anuală s­au parţială ­ temporară în s­ezonul cald şi totală ­ temporară în s­ezonul rece, în funcţie de indicaţia medicului s­pecialis­t

Totală ­ anuală

Totală ­ anuală

Totală ­ anuală

Totală ­ anuală

Totală ­ anuală

Totală ­ anuală s­au parţială ­ anuală, la indicaţia medicului s­pecialis­t

Totală ­ anuală

Totală ­ anuală

Înainte de a te apuca s­ă practici regulat un

tip de activitate fizică (oricare ar fi el),

trebuie s­ă­ţi verifici s­tarea de s­ănătate.

Medicii de medicină s­portivă s­us­ţin că

orice adult care efectuează un s­port de

plăcere (de 2­3 ori pe s­ăptămână) trebuie

s­ă facă un control medical în prealabil.

Exis­tă o lege în România prin care s­e s­ti­

pulează că toate cluburile s­portive din ţară,

inclus­iv cele de fitnes­s­, aerobic etc., de pe

lângă hoteluri şi cele de cartier, au obligati­

vitatea s­ă angajeze ori s­ă încheie un contract

de colaborare cu un medic de medicină

s­portivă. Adultul care practică exerciţii

fizice în cadru organizat trebuie s­ă fie

luat în evidenţă la clubul res­pectiv cu

o documentaţie medicală care s­ă ates­te

s­tarea s­a de s­ănătate şi aptitudinea de a

practica activitatea fizică de un medic

de medicină s­portivă. În caz contrar,

clubul acela poate fi penalizat!

Exemple de afecţiuni care beneficiază de scutire de sport

sport

pag. 22

medicalalmanah

pag. 23

medicalalmanah

Pe lângă dorinţa de-a fi în pas cu vest-europenii sau cu americanii, beneficiile acestor exerciţii aerobice - alergatul şi mersul pe bicicletă - sunt multiple. Un studiu efectuat pe 70.000 de femei aflate la post-menopauză, cu vârste între 50 şi 79 de ani, a demonstrat că acelea care merg pe jos regulat, minimum 2 ore şi jumătate pe săptămână, au un risc cu până la 30% mai mic de a dezvolta afecţiuni cardiovasculare, cum ar fi infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, necesitatea unui by-pass coronarian sau deces. Mersul pe jos este cu atât mai eficient în prevenirea bolilor cardiace, cu cât este mai intens. De la plimbare, la mers alert şi apoi la jogging nu sunt decât câţiva paşi în plus şi, evident, o diferenţă de viteză. Dacă eşti mai comodă din fire, poţi opta pentru mersul pe bicicletă, care scuteşte genunchii şi gleznele de presiunea la care sunt supuse în timpul alergatului. Dacă nu-ţi place să faci mişcare în aer liber, poţi să mergi la sală. Acolo vei avea şi bandă pe care poţi alerga, vei avea şi bicicletă şi evident alte aparate cu ajutorul cărora îţi poţi arde caloriile.

Recomandări speciale Copii şi adolescenţi: 8 activitate fizică - minimum 60 de minute pe zi, preferabil în fiecare zi a săptămânii.Femei însărcinate: 8 în absenţa unor complicaţii me-dicale sau obstetricale, activitate fizică de intensitate moderată mi-nimum 30 de minute pe zi, cât mai multe zile pe săptămână; 8 evitarea activităţilor cu risc crescut de cădere sau traumatis-me abdominale.Femei care alăptează: 8 nici un exerciţiu fizic, regulat sau sporadic, nu afectează negati-ve capacitatea mamei de a alăpta.Vârstnici: 8 activitate fizică regulată, în vederea reducerii declinului funcţional asociat cu înaintarea în vârstă şi obţinerii celorlalte beneficii identificate la adulţi.

Alcoolul şi cafeaua sunt diuretice, ac-

centuează deshidratarea, de aceea nu

sunt indicate în cursul efortului fizic.

O activitate fizică de intensitate modera-tă-ridicată, timp de minimum 60 de minu-te pe zi, cât mai multe zile pe săptămână. Atenţie însă la alimentaţie: nu depăşi recomandările privind aportul caloric!

Dacă vrei să-ţi menţii silueta:

sport

pag. 24

medicalalmanah

interviu

pag. 25

medicalalmanah

ta tea de a lua decizii, aptitudinea de a comunica.

Am enumerat multe calităţi care, la modul ideal, ar trebui să ne carac-terizeze. Dintre acestea poate cele mai importante sunt ştiinţa îngemănată cu conştiinţa. Mi-au plăcut cuvintele lui M. Mondor, pe care le-am scris ca motto într-una din cărţile mele şi la care subscriu în totalitate: “Dacă medicina ar putea atinge toate ţelurile pe care şi le propune sau numai şi-ar ţine pro-misiunile pe care şi le poate permite, dacă medicii ar fi infailibili, persoana lor ireproşabilă, metodele lor fără defect şi dezinteresarea lor evidentă, medicina ar fi un lucru sacru, aproape divin”.

Cine este omul Margit Şerban, din co-lo de activitatea profesională?

Îmi este greu să mă autodefinesc. Cred că ceea ce ne caracterizează, în general, în viaţa profesională, ne însoţeşte şi în viaţa privată. Ordinea, disciplina, sârguinţa au fost leit-motivele în care am fost educată şi care au prins rădă cini în viaţa mea. Îmi place

“M-am autoeducat să fi u modestă în aşteptări!”

Deşi s-ar putea spune că altcineva i-a ales ales drumul în viaţă, intervenţia s-a dovedit providenţială. Bunica a îndrumat-o spre medicină, iar astăzi medicina îi este o a doua natură. Prof. dr. Margit Şerban, onco-hematolog, pionier al transplantului de celule stem românesc, fondator al unui centru pentru copiii cu boli cronice, este un promotor al progresului în hematologia românească. Însă, principala dovadă a meritelor sale sunt nenumăraţii pacienţi care şi-au primit din mâinile sale o nepreţuită şansă la viaţă.

Ce cuvânt caracterizează mai bine medicina în cazul dumneavostră: ale-gere sau vocaţie?

Medicina a fost alegerea familiei mele. Cu înclinaţie spre matematică şi fizică, bună desenatoare, mi-aş fi dorit să devin arhitect. Dar bunica a avut cuvântul decisiv în alegerea drumului pe care aveam să merg. Nu cred că exagerez spunând că, ulterior, după absolvirea facultăţii, medicina a devenit o adevarată vocaţie, căreia i-a revenit locul principal în viaţa mea.

Care sunt calităţile pe care le con-sideraţi definitorii pentru “vocaţia” de medic?

Cel care serveşte medicina trebuie să dispună de câteva calităţi, condiţii preliminare ale practicii medicale, care se desfăşoară pe coordonatele ştiin ţei înnobilate cu arta. Prima dintre aces-tea este competenţa profesională, în-totdeauna rodul unei munci asidue, continue, de o viaţă întreagă. Aceasta este condiţia esenţială, pentru că numai bunătatea şi mila nu pot compensa

ignoranţa. Responsabilitatea pentru viaţa şi sănătatea celui care ţi se încredinţează este o calitate in dis pen sabilă, ce te fe-reşte de super ficialitate, aroganţă, in fa-tuare, de su pra e va luarea propriei per-soane, de rutinare, comoditate şi lipsă de con şti inţă profesională - toate majore sur se de erori şi culpe medicale. Sunt ne ce sa re calităţile sufleteşti, cum ar fi capacitatea de devoţiune şi angajare, bunătatea şi înţelegerea suferinţei, răb-darea, modestia şi prudenţa, ca şi cele intelectuale: inteligenţa, spiritul de ob servaţie, discernământul şi capa ci-

Dintre multele calităţi care, la modul ideal,

ar trebui să caracte ri-ze ze un medic, cele mai importante ar pu tea fi rezumate în două cuvinte:

ştiinţă îngemănată cu conştiinţă.

să cred că mă caracterizează toleranţa, în ţe legerea şi spiritul de solidaritate cu cei defavorizaţi, încrederea în oameni, dar, în aceeaşi măsură, intoleranţa faţă de superficialitate, necinste, minciună, in gra titudine, aroganţă.

Aţi făcut parte din echipa care a rea lizat primele transplanturi me du-lare în România. Cum aţi caracteriza această experienţă?

Transplantul medular a fost o imensă provocare profesională, ştiinţifică şi de responsabilitate umană. România se afla, la ora aceea, pe lista cea scurtă a puţinelor ţări din Europa în care transplantul medular nu intrase încă în practica clinică. Şi, în calitatea mea de onco-hematolog-imunolog, am sim-ţit adesea necesitatea imperioasă a in-troducerii acestei metode terapeutice

şi în ţara noastră, în dorinţa de a salva viaţa bolnavilor lipsiţi de o alternativă terapeutică. În spatele acestui pas ino va tor, a stat - fără îndoială - un vo lum mare de muncă profesională, or ga ni za torică, de documentare şi in-struc ţie, de realizare a infrastructurii in dis pen sabile, de închegare a echipei de lucru. Cu adevărat impresionant şi vrednic de menţionat rămâne spi ri-tul de cooperare şi colaborarea im pe-cabile. Meritul reuşitei revine în tre gului colectiv care a participat la aceas tă re a-lizare multiinstituţională: La bo ra to rul de Imunologie (colectivul prof. dr. V. Păunescu), Centrul regional de Trans-fuzie (dr. Stana Jenariu), Serviciul de Radioterapie (dr. Dema), toate acestea cu participarea generoasă a prietenului nostru, şeful Centrului de Transplant din Miskolc (Ungaria) - prof. Nagy Kalman. Fără îndoială, bucuria şi satisfacţia noas-

Semnalele pe care le primeşte în zilele de sărbătoare sau la aniversări de la cei

care, suferind de boli necruţătoare, au fost salvaţi şi care, chiar după decenii, nu

o uită pe dr. Margit Şerban, şi îi transmit recunoştinţa.

Satisfacţii profesionale

pag. 26

medicalalmanah

interviu

pag. 27

medicalalmanah

Dr. Margit Şerban a fost re com pen sată cu Ordinul Naţional Ser vi ciul Credincios în grad de cavaler, Medalia Landulul de Bavaria (Ger ma nia), Premiul CNCSIS Opera Om nia, premiile Academiei Române, pri mi rea în rândurile Academiei de Ştiinţe Medicale şi în Academia Oamenilor de Ştiinţă, premiile obţinute la con gre se internaţionale.

Premii şi diplome

???????????????????????????

tră au fost pe măsura muncii, an gajării şi a reuşitei.

Dar nu v-aţi oprit aici...

O altă realizare de excepţie, pe care aş menţiona-o, este construirea, dotarea şi darea în funcţiune a unui centru de sănătate unic, în felul său, în România, rea lizat după modelul unor instituţii ase mă nătoare din ţările vest-europene, şi anume “Centrul de evaluare şi re-cu pe rare Cristian Şerban” din Buziaş (www.ccserban.ro). Este vorba despre o instituţie medicală adresată copiilor şi tinerilor care suferă de boli cronice, în primul rând de diabet zaharat insu li-nodependent şi hemofilie care, din cauza stării lor de sănătate adesea precare, necesită asistenţă de înaltă specialitate (diagnostic şi tratament), educaţie în sen sul cunoaşterii şi controlului optim

al bolii lor, recuperare locomotorie, psi-ho terapie. Este o instituţie cu in fra struc-tură şi do tare la standarde europene, ce aşteaptă bolnavi din toată ţara, având menirea de a îmbunătăţi calitatea vieţii acestora.

Luaţi responsabilităţile de la spital şi acasă?

Viaţa de medic adevărat este departe de a fi o viaţă uşoară. Ea are o mare încărcătură emoţională şi o mare povară de îndoieli, spaime, îngrijorări, eşecuri, toate afectând calitatea vieţii şi mărind şansele unei vieţi ratate. Nopţile nedormite şi zilele lipsite de relaxare

sau de distracţie sunt obişnuite. Ziua de lucru niciodată, nici măcar în concediu, nu este de opt ore. La orele frământate şi epuizante petrecute în clinică se adaugă cele de informare, de studiu. Medicina este o profesiune ce te poate solicita 24 de ore din 24 şi, uneori, toate zilele anului, cu foarte puţin timp destinat relaxării şi odihnei. Poate toate acestea sunt luate în calcul de tineretul studios al zilelor noastre, care şi-a pierdut interesul pentru o profesiune aşa de grea, aşa de solicitantă, care, în plus, este hulită şi inechitabil remunerată. Însă, un om înţelept trebuie să ştie să păstreze un echilibru între viaţa de familie şi cea profesională. Este important să ne încărcăm bateriile, şi mă refer mai ales la aceia dintre noi care lucrează în do me niile în care eşecul medical este inevitabil, în care moartea pândeşte şi ne fură, în ciuda eforturilor noastre, vieţi tinere, aflate la vârsta promisiunilor. Avem nevoie de putere pentru a evita ceea ce se numeşte “sindromul de burn-out”, pentru a putea rămâne eficienţi în lupta cu boala şi cu moartea. Nu ştiu dacă am fost întotdeauna înţeleaptă!

Care sunt lucrurile care vă pasio nea-ză în timpul liber?

Confruntată cu vicisitudinile vieţii, cu tristeţile ei, m-am autoeducat să fiu modestă în aşteptări şi să găsesc motiv de bucurie văzând o floare răsărită în plin asfalt, joacă de copii mici sau ascultând o muzică frumoasă. Mi-ar plăcea să mă pot ţine de o promisiunea pe care mi-am făcut-o, şi anume să mă apuc de pictură. Sper să mai am timpul necesar.

pag. 28

medicalalmanah

pag. 29

medicalalmanah

Consumul de medicamente, în special de antibiotice, ca automedicaţie, trebuie interzis. Medicamentele antiulceroase, pilulele contraceptive, de ase-menea, trebuie evitate.

Un flagel mondial

În ultimii ani, interesul românilor pentru medicamentele care se

dau fără reţetă a crescut. Acest lucru întăreşte faptul

că cei mai mulţi dintre noi preferă automedicaţia

în detrimentul tratamentelor pentru care este nevoie de avizul me-

dicului. Automedicaţia este un fenomen prezent

în orice tip de societate. Conform ultimelor studii de specialitate, un

procent foarte mare din populaţia care se tratează cu medicamente

nu deţine suficiente informaţii pentru a se autotrata. Acest trata-

ment, în lipsa unor cunoştinţe clare, poate duce din ce în ce mai des

la tulburări ale organismului şi la îmbolnăviri severe.

din proprie iniţativăMedicamente

... te gândeşti la persoanele care iau medicamente din proprie initiaţivă. ... la pacientul care interpretează după bunul plac tratamentul care i-a fost prescris, întrerupându-l înainte de termenul precizat de medic sau modificând dozele şi modul de admi-nistrare ori chiar luând alte medica-mente decât cele prescrise.

Când spui automedicaţie...

Mici excepţiiChiar dacă apar pe lista tratamentelor ce nu pot fi eliberate decât cu reţetă, multe medicamente vor putea fi date şi la liber, însă în cantităţi mici: - pentru durerile de cap obişnuite sau pentru durerile de dinţi, se pot lua fără reţetă: Nurofen 200 de miligrame, Paduden, Algocalmin, Antinevralgic, Saridon, dar şi trei-patru fiole de Algo-calmin, două tablete de Aulin sau Ketonal ori trei pastile de Diclofenac;- pentru dureri de gât, cei care au nevoie pot cumpăra fără prescripţie Strepsils sau Homeovox, dar şi patru-cinci tablete de Oropivalone;- pentru stomac, se poate lua la liber Dicarbocalm, dar şi două-trei pastile de Ranitidină sau Imodium, doza de urgenţă.

Nu sunt puţini cei care ajung

la medic cu alergodermii sau

chiar în şoc anafilactic.

Atenţie!

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a trecut pe lista

flagelelor şi bolile produse prin autoadministrarea de medica-mente. Majoritatea statelor eu-ropene au interzis eliberarea de medicamente de aproape orice fel fără o prescripţie medicală.

Această decizie îi obligă pe oameni să îşi consulte medicul care să le recomande ceea ce

este potrivit pentru afecţiunea de care suferă, în funcţie de

istoricul lor.

La alţii...

Un ultim studiu, făcut la nivel

naţional, arată că 28-30% din

medicamente se eliberează

fără prescripţie medicală.

La noi...

Ministerul Sănătăţii a recunoscut în multiple rânduri că foarte

mulţi bolnavi iau medicamente “după ureche” şi ajung la spital

cu o serie de afecţiuni, ce necesită costuri mari de tratament.

În acest moment, există 1.216 denumiri comerciale

ce sunt eliberate fără reţetă, iar acestea corespund

unui număr de 98 de substanţe active.

Fără reţetăConform precizărilor Agenţiei Naţionale a Medicamentului, pot fi eliberate fără prescripţie medicală8 analgezice şi antipiretice, precum Aspirină, Algocalmin compri-

mate Antinevralgic, Codamin sau Eferalgan 8 antiinflamatoare, ca Fenilbutazonă cremă, Indometacin 8 antialergice: Claritin şi Tavegyl, 8 antiacide: Malox, Malucol sau Anacid 8 antispastice: Papaverină şi Scobutil8 laxative: Bicolax sau Eucarbon 8 antimicotice: Clotrimazol, 8 antiseptice orale: Faringosept8 expectorante: Ambroxol8 decongestionante nazale: Bixtonim8 pansamente gastrointestinale: Smecta8 toate medicamentele ce conţin aport de vitamine sau minerale

Interesul crescut al românilor pentru OTC-uri (over-the-counter) este susţinut şi de piaţa ofertantă a aces-tor produse, iar tendinţa este ca din ce în ce mai multe medicamente să fie trecute pe lista OTC-urilor, adică a medicamentelor pentru care nu este necesară prescrip-ţia medicală. Uşurinţa cu care se obţin nu sugerează că aceste medicamente nu ar fi lipsite de riscuri. Aceste me-dicamente ar trebui recomandate, cel puţin, de farmacist, spun specialiştii. Altfel, există riscul să le combini greşit şi să faci reacţii adverse sau chiar să-ţi înrăutăţeşti starea.

Produsele medicamentoase OTC sunt eliberate fără reţetă şi

sunt destinate automedicaţiei, în tratamentul pe termen scurt

al unor afecţiuni minore, uşor de diagnosticat de către pacient.

automedicaţia

pag. 30

medicalalmanah

pag. 31

medicalalmanah

Cum te poţi proteja8 Întreabă farmacistul care sunt contra-

indicaţiile medicamentului pe care îl soliciţi sau care îţi este recomandat.

8 Nu te lua, în ceea ce priveşte autome-dicaţia, după prieteni, colegi, vecini.

8 Citeşte cu atenţie prospectul. Acesta este clar, complet si corect.

8 Informează-te din materialele publicitare; acestea sunt corecte şi conforme cu reglementările din domeniul medicamentului.

8 Nu ezita să-ţi faci o minimă educaţie terapeutică şi farmacoterapeutică ori de câte ori poţi, în vederea unei automedicaţii responsabile.

MEDICUL nu trebuie să prescrie medicamente fără un examen riguros. Îngăduinţa, rău înţeleasă, faţă de pacienţii care solicită prescripţii fără un examen medical prealabil, atât pentru ei, cât şi pentru rude sau aparţinători, re-prezintă lipsă de profesionalism şi impli-că asumarea unor riscuri majore pentru pacienţi. Internetul, care îşi face tot mai mult simţită prezenţa în viaţa oamenilor şi în toate sferele de activitate, oferă acum posibilitatea consultării directe, de către pacienţi, a unor site-uri cu indicaţii de tratament pentru diferite afecţiuni.

Recomandări de la rude, prieteni, colegiAproximativ 50% din români se consideră suficient de informaţi pentru a-şi adminis-tra singuri medicamente atunci când suferă de afecţiuni minore, relevă un studiu amplu privind fenomenul automedicaţiei. Cele mai frecvente dintre acestea, pentru care popu-laţia apelează la automedicaţie sunt cefale-ea, durerile de gât şi virozele respiratorii.

Unul din doi români oferă sfaturi rude-

lor şi apropiaţilor cu privire la tratarea

unor probleme de sănătate.

... indicaţiile terapeutice şi modul de administrare

conţinute în prospect,

... dozajul, data expirării, interacţiunea cu alte medi-

camente, efectele secundare sau substanţa activă,

... preţul produsului.

Pacienţii, de obicei, citesc...

Sfere de influenţă1. În decizia de cumpărare a unui medicament fără

reţetă, cea mai mare influenţă o exercită sfatul medicului/farmacistului, dar şi al familiei.

2. Pe locul secund se situează broşurile şi sfaturi-le primite de la prieteni şi vecini.

În privinţa efectelor secundare ale auto-medicaţiei, românii se tem cel mai mult de riscurile care pot apărea în urma administrării medicamentelor pentru combaterea tulburărilor de somn, a du-rerilor de stomac şi a durerilor de cap. Cefaleea este intens combătută cu au-tomedicaţie, cu toate că este asociată cu cel mai crescut risc de apariţie a efecte-lor secundare.

Când te doftoriceşti?Cel mai des se apelează la automedica-ţie în cazul apariţiei simptomelor carac-teristice răcelii şi gripei (dureri de gât, febră, nas înfundat) şi în cazul durerilor de spate şi reumatice. Atunci când merg la medic, românii sunt foarte conştiin-cioşi: 80% din ei respectă doza şi durata tratamentului indicate.

75%din români

preferă

să cumpere

medicamente

fără să consulte

un doctor.

Femeile sunt cele care apelează cel mai frecvent

la automedicaţie, procentul acestora fiind de

82%, comparativ cu doar 63% din bărbaţi.

1 din 7 părinţi îşi tratează copiii atunci când

aceştia au probleme de sănătate fără a merge mai

întâi la medic pentru a primi sfaturi avizate.

Cele două feţe ale medicamentuluiMedicamentul joacă un rol dublu: este un factor de sănătate şi un bun de consum. Acest rol dublu antrenează liberalizarea accesului la me-dicament într-o rată exponenţială, ce poate deveni periculoasă pentru sănătatea populaţiei, prin facilitarea abuzului. Facilitarea abuzului este posibilă dacă procesul de liberalizare scapă de sub control. Pericolul de abuz este crescut, în raport cu două fenomene manifestate în prezent: 8 creşterea continuă a numărului de medicamente OTC (inclusiv pen-

tru copilul mic şi sugar) şi de medicamente compensate; 8 vânzarea medicamentelor OTC, în afara farmaciilor (cazul Statelor

Unite ale Americii). Experienţa USA şi a ţărilor vest-europene în sistemul de automedicaţie a recomandat extinderea acestuia şi în celelalte ţări europene.

Suma cheltuită pe

automedicaţie în România

este de 8,69$ per capita, faţă de

o medie mondială de 11,50$

şi faţă de 75,49$ în Elveţia şi

68,89$ în Franţa.

În lume, OTC-urile se vând8 strict în farmacii, sub controlul şi sfatul farmacistului (în majorita-

tea ţărilor din UE); 8 în farmacii, unele din ele, iar altele în afara farmaciilor (în unele ţări); 8 în afara farmaciilor (în SUA). Vânzarea medicamentelor OTC în afara farmaciilor şi fără consiliere de specialitate este foarte periculoasă, mai ales în cazul medicamentelor destinate copilului mic şi sugarului. Tendinţa actuală de a extinde sis-temul vânzărilor pe Internet şi la medicamentele OTC dezvoltă o nouă problematică în privinţa siguranţei farmacoterapiei cu OTC-uri, iar nu-mărul medicamentelor OTC este în creştere şi în România.

Pacienţii trebuie să primească

permanent informaţiile

necesare privind serviciile

medicale ce le pot fi acordate,

problemele de sănătate şi con-

siliere în asistenţa profilactică

şi, de asemenea, trebuie să fie

informaţi cu privire la efectele

(uneori dezastruoase) ale

automedicaţiei.

Nu uitaÎn farmacii poţi beneficia de: 8 consilierea privind medicaţia elibe-

rată pe bază de reteţă, fundamentată pe analiză ştiinţifică a prescripţiei, în contextul bolnavului;

8 ghidarea automedicaţiei cu medicamen-te de tip OTC, cunoscute şi solicitate de pacient, fundamentată pe interogatoriul ţintit, în contextul pacientului;

8 recomandarea scrisă a farmacistului (avizul farmaceutic scris) privind me-dicaţia OTC pentru 1-2 zile, la solicita-tea pacientului care se prezintă cu un simptom acut de boală, recomandare fundamentată pe consultaţia mini-mală, în spaţiul de confidenţialitate al farmaciei;

8 eliberarea fără reţetă a 1-2 doze dintr-un medicament care nu face parte din categoria OTC în caz de urgenţă, elibe-rare fundamentată pe sesizarea unei simptomatologii grave ce nu poate fi rezolvată cu medicaţie OTC. Elibera-rea trebuie însoţită de recomandarea expresă a prezentării la medic, iar în cazurile grave - de solicitarea serviciu-lui de ambulanţă;

8 rezolvarea problemelor farmacote-rapeutice ale pacientului, pe baza constituirii dosarului pacientului cu date complete (diagnostic, analize de laborator, istoricul farmacoterapiei prescrise şi a automedicaţiei).

Automedicaţia are şi avantaje:8 câştig de timp şi reducerea costurilor

tratamentului în suferinţele uşoare şi trecătoare pentru pacient, care poate avea acces la unele medicamente, fără consult medical;

8 câştig de timp pentru medic, care nu mai tre-buie să acorde consultaţii şi care să prescrie medicaţia pentru suferinţele minore, câştigul de timp fiind în avantajul pacienţilor care necesită consult medical.

SUA - transferarea prescripţiilor de la medic la farmacistÎn SUA există o experienţă de aproape 20 de ani în transferarea prescripţiilor de la medic la farmacist, în cazul în care reţetele se repetă. Aceste reţete care se repetă sunt elibera-te de farmacist, fără ca pacientul să mai revină la medic. Eliberarea se face pe bază de protocoale de prescriere, care sunt valabile timp de maximum doi ani, iar aplicarea lor corectă de către farmacist este observată de medic şi de inspecţia sanitară locală. Avan-tajele sistemului s-au dovedit a fi diminuarea riscului de reacţii adverse şi de interacţiuni medicamentoase, precum şi câştigul de timp pentru pacient şi medicul de familie.

automedicaţia

ParacetamolulAcesta se foloseşte la toate vâr-stele şi pentru tot soiul de răceli. În doză mare şi luat necontrolat, paracetamolul poate avea efect hepatotoxic. La primele simp-tome de răceală sau gripă tre-buie să suplimentăm aportul de vitamine, în special de vita-mina C. Pentru a nu avea pro-

bleme, doza de vitamina C nu trebuie să depăşească 200 mg/zi.

Dacă depăşim această doză, pe termen lung, vitamina C poate crea

o dependenţă asemănătoare drogurilor, iar luată în exces, poate provoca hemoragie

digestivă superioară.

Picături nazaleDin lista medicamentelor la care apelăm în caz de viroze nu lipsesc picăturile pentru nas. Vasoconstric-toarele şi decongestivele nazale administrate mai mult de 3-4 zile au efecte secundare: pot creşte frec-

venţa cardiacă, pe termen lung provocând atrofierea mucoasei nazale. Greşeli se fac şi în folosirea antitusive-

lor. Acestea sunt indicate numai dacă este neapărată nevoie. Ele inhibă tusea, însă pot determina apnee sau chiar stop respirator. Acestea sunt şi motivele pentru care asemenea medicamente nu se recomandă copiilor mai mici de 2 ani.

AspirinaAspirina poate fi folosită în stările febrile care însoţesc virozele respi-ratorii, dar numai la vârstă adultă şi cu precauţie, pentru că aspirina poate provoca iritarea tubului gastro-intestinal, agravarea unor ul-cere sau gastrite, sângerări intestinale cu risc de anemie, leziuni he-patice şi chiar comă. Din aceste motive, aspirina este contraindicată sugarilor şi copiilor în primii 3-5 ani de viaţă.

AntibioticeleVirozele respiratorii sunt infecţii virale care nu răspund la tratamen-tul cu antibiotice. Ele sunt folosite pentru a trata anumite tipuri de in-fecţii bacteriene, nicidecum infecţiile virale de tipul virozelor. Există o percepţie greşită că orice răceală se vindecă mai repede cu antibio-tice. Administrarea abuzivă de antibiotice nu face decât să dezvolte, în timp, rezistenţă la acest tip de medicamente.

pag. 32

medicalalmanah

pag. 33

medicalalmanah

FARMACISTUL nu trebuie să permită dezvoltarea unor practici exagerate în cazul automedicaţiei, prin eliberarea de medicamente fără prescripţie medicală, mai ales în condiţiile creşterii frecvenţei, pe lângă celelalte riscuri, şi a tentativelor de suicid cu produse medicamentoase. Medicamentul uşurează, previ-ne boala, prelungeşte durata vieţii, dar poate să conţină, de asemenea, o substanţă riscantă. Dispersia sa solicită garanţia şi expertiza farmacistu-lui, singurul garant pentru o bună eliberare a medicamentului.Farmacistul este profesionistul pregătit să

te ghideze atunci când vrei să te tratezi singur şi

cumperi direct din farmacie medicaţia.

Situaţii de urgenţăTe poţi adresa farmacistului, dacă medicul tău de familie nu este disponibil sau te confrunţi cu o situaţie de urgenţă ce nu-ţi permite să ajungi la cabinet.8 Dacă acuzi un simptom acut, pe fondul unei boli cronice diagnosticate de medic şi cu trata-ment instituit, dar neactualizat. În această situaţie, farmacistul îţi poate reco-manda un medicament OTC eficace temporar sau, în cazul în care nu există un medicament OTC potrivit cazului, îţi poate elibera cantita-tea necesară, după caz (reglementat, pentru o zi de lucru sau trei zile de week-end şi sărbă-tori legale), din medicamentul indicat de tine, ca fiind prescris anterior de medic (prescripţie cu valabilitate expirată, bilet de ieşire din spi-tal etc.), cu recomandarea expresă de reactu-alizare a consultaţiei şi de reînnoire a reţetei medicale (de exemplu, eliberarea de nitroglice-rină pentru un bolnav diagnosticat cu angină pectorală, dar care nu şi-a reactualizat la timp prescripţia, ştiind că pentru acest pacient ni-troglicerina este vitală).8 Dacă acuzi un simptom acut al unei suferin-ţe ce debutează, fiind nediagnosticată încă de medic.În această situaţie, farmacistul îţi poate efec-tua o consultaţie minimală (în camera de confidenţialitate a farmaciei), pe baza căreia îţi poate recomanda şi elibera (sub aviz farma-ceutic scris) medicaţie OTC pentru 1-3 zile, cu recomandarea, precizată în scris, de prezenta-re la medic, dacă simptomul sau sindromul nu cedează în 1-2 zile, după caz. În cazuri de ur-genţă, farmacistul trebuie să apeleze serviciul de ambulanţă şi, în aşteptare, poate elibera pentru tratament la farmacie, 1-2 doze dintr-

Olanda - profesionalism, nu comerţÎn Olanda, farmaciile nu comercializează alte produse în afară de produsele farmaceutice şi produsele strict adiacente (de exemplu, dispozitive de administrare). Comercializarea altor tipuri de produse (de exemplu, cosmetice) este considerată ca fiind neprofesională, prima deviză a farmacistului în această ţară fiind: “Mai mult profesionalism şi mai puţin comerţ”. Farmaciştii manifestă o mare responsabilitate pentru medicaţia pacienţilor. Există baze de date cu pacienţii arondaţi şi cu prescripţiile acestora eliberate în timp, astfel că pot fi depistate posibilele interacţiuni cu medicamentele prescrise şi eliberate anterior, de acelaşi medic sau de medici diferiţi. În sprijinul acestei activităţi, farmaciile deţin şi utilizează programe de calculator cu interacţiunile medicamentoase.

Marea Britanie - farmacistul, rol de consilierÎn Marea Britanie, în farmaciile de comunitate, rolul farmacistului, de consilier al pacientului privind medicaţia, este în continuă creştere, în scopul asigurării utilizării sigure a medicamentelor. Consilierea pacienţi-lor reprezintă un serviciu pentru care farmaciştii de comunitate sunt re-muneraţi. În Spania, ca şi în SUA, farmaciile care beneficiază de serviciile unui farmacist - master în farmacie clinică - sunt în măsură să accepte şi să rezolve pentru pacienţi probleme legate de medicamente.

Diferenţa dintre viroze respiratorii şi gripăSimptomele virozelor respiratorii şi ale gripei sunt oarecum asemănătoare: febră, frisoane, oboseală, dureri de cap, tuse, probleme cu respiraţia. Spre deosebire de viroze, gripa debutează brusc. Iar dacă o răceală o putem duce “pe picioare”, gripa ne ţine în pat câteva zile, cu febră puternică, cefa-lee şi tuse. Virozele pot afecta nasul (rinită), farin-gele ( faringită), amigdalele (amigdalită), laringele (laringită), bronhiile (bronşită). Spre deosebire de viroze, gripa este determinată de un singur virus gripal, care suferă mutaţii în fiecare an. Acesta este şi motivul pentru care, în fiecare an, compozi-ţia vaccinului antigripal se modifică. Complicaţii-le gripei sunt mai accentuate decât cele ale viroze-lor: suprainfecţii bacteriene, pneumonii, infecţii la nivelul muşchiului cardiac.Tratamentul virozelor şi al gripei are câteva com-ponente comune: repaus la pat în caz de febră, aport de lichide şi vitamine, în special vitamina C. Repausul la pat se asociază cu antitermice, antiin-flamatorii, picături pentru nas, antitusive. Acestea nu trebuie administrate mai mult de 3-4 zile.

Medicamente eliberate fără avizul medicului Suplimentele nutritive Majoritatea antiinflamatoarelor (unguente şi medicamente) Medicamente pe bază de ibu-profen Aspirină Paracetamol Algocalmin Postinor Medicamente antialergice (de tipul Claritine)

conduce la dependenţa de anumite

substanţe aflate în componenţa

acestora sau la dezechilibre metabolice

grave. De aceea, medicii atenţionează

că automedicaţia reprezintă un real

pericol pentru orice persoană care

doreşte tratament.

Abuzul de medicamente

DiazepamulSe recomandă pentru stări de anxietate, nu poate fi luat mai

mult trei săptămâni la rând, pentru că riscul de a crea

dependenţă este foarte mare.

automedicaţia

pag. 34

medicalalmanah

pag. 35

medicalalmanah

Medicamentele destinate controlului durerii, cele pentru

calmare şi somn, dar şi medicamentele care ar trebui să

fortifice organismul, cum sunt mineralele şi vitaminele, au,

potrivit specialiştilor, potenţialul să dezechilibreze organis-

mul dacă dozele recomandate de medic sunt depăşite sau,

mai rău, dacă sunt administrate fără supraveghere şi

recomandare medicală.

Atenţie părinţi!O altă formă de abuz de medicamente este ad-ministrarea de vitamine şi minerale copiilor, fără recomandarea medicului pediatru sau a ce-lui de familie, chiar dacă acestea se pot elibera din famacii fără prescripţie medicală, deoarece organismul micuţilor poate fi grav dezechilibrat de aceste suplimente.Părinţii trebuie educaţi astfel încât să nu cum-pere din farmacii vitamine şi minerale pe care să le administreze copiilor fără să ţină legătura cu medicul şi fără ca micuţii să aibă nevoie de aceste suplimente în alimentaţie. Medicul re-comandă, în schimb, o dietă echilibrată care să asigure copiilor toţi nutrienţii necesari.Dezechilibrele pe care le provoacă vitaminele lu-ate fără să fie necesar sunt grave pentru copil, de-oarece pot produce hipervitaminoze şi chiar obe-zitate şi pot avea consecinţe nocive în dezvoltarea ulterioară a copilului. Hipervitaminozele îi fac pe copii să nu mai aibă poftă de mâncare, iar cel mai adesea părinţii îi obligă să mănânce mai mult. Re-zultatul este creşterea în greutate a copiilor şi spo-rirea riscurilor acestora de a deveni obezi. Copiilor trebuie să li se asigure o alimentaţie naturală şi să nu li se suplimenteze cu vitamine sau minerale di-eta, în cazul în care acest lucru nu este recoman-dat de către medic.

Există persoane în vârstă care îşi administrează medicamente “după ureche” sau doar la sfatul rudelor, pri-etenilor, care nu cunosc istoricul bolii pacientului. Majoritatea bătrânilor nu au o singură problemă de sănătate, ci au boli asociate, motiv pentru care tratamentul trebuie să fie prescris în mod personalizat. De exemplu, medi-camentele pentru viroze, care unui om fără alte boli îi fac bine, este posibil ca, în cazul unui cardiac sau diabetic, să aibă efecte secundare. Medicamentele prescrise de medic sunt adaptate în funcţie de vârsta pacientului, de greu-tate şi de stadiul în care se află boala de care acesta suferă. Pacientul vârstnic nu trebuie să ia nici un medicament la sfatul celor din jur, oricât de banal ar părea medicamentul (un laxativ, un calmant, picături pentru ochi), pe mo-tiv că soţiei sau vecinei i-a făcut bine şi că ar putea să-i fie şi lui de ajutor. În ca-zul vârstnicilor cu boli cronice, care iau

medicamente pe termen lung - de cele mai multe ori pentru toată viaţa -, exis-tă unele împrejurări care influenţează efectul tratamentului. De exemplu, când pacientul îşi pierde partenerul de viaţă sau când îşi schimbă domiciliul (este luat în grija familiei sau, dimpotrivă, este abandonat), el nu mai acordă atenţie tra-tamentului. O altă situaţie în care se pot ivi probleme este atunci când apare o altă boală. Este posibil ca tratamentul să fie ajustat şi, până se obişnuieşte cu noua schemă te¬rapeutică, pacientul poate încurca medicamentele. Pacientul vârst-nic trebuie să consulte medicul chiar şi când are o simplă răceală, când nu are poftă de mâncare, slăbeşte sau simte o stare de oboseală intensă inexplicabi-lă. În cazul în care, după administrarea unui nou medicament, pacientul are tulburări digestive (greaţă, vărsături, scaune anormale), stări de somnolenţă, ameţeli, trebuie, de asemenea, să consul-te medicul.

Atenţie!

Orice medicament are reacţii adverse, nu va exista niciodată un produs sigur, numai cu reacţii pozitive. Înainte de a folosi un OTC, trebuie să ştiţi indicaţiile,

contraindicaţiile, reacţiile adverse şi produsele cu care nu trebuie asociat. Dacă luaţi medicamentul pentru prima dată, înghiţiţi întâi doze mici, iar la

primele reacţii adverse (vărsături, febră, tuse etc.), mergeţi la doctorul de familie.Medic de familie Lucian Sabău

În homeopatie, automedicaţia

este aproape o regulă. 80% din

adepţii homeopatiei practică

această metodă de tratament,

pentru că nu există nici un risc

de interferenţă între

homeopatie şi alopatie

(medicina tradiţională).

Se creează deoarece acestea fie au un efect

de echilibrare a psihicului, iar în absenţa lor

persoana se simte agitată, nu se poate controla,

nu poate dormi, fie pentru că ele generează

plăcere. În privinţa curelor de dezintoxicare pe

care trebuie să le parcurgă un dependent de

medicamente, acestea constau în tratament de

substituţie, prin care se înlocuieşte substanţa de

abuz cu alta, în doze care se reduc treptat, până

se ajunge la nivelul zero.

Dependenţa de medicamente

Antidepresivele, opiaceeleOpiaceele, adică substanţele pentru tratarea durerii, cum sunt codeina sau morfina, precum şi sedativele din categoria feno-barbitale şi diazepam sunt medicamente ce creează depen-denţă. Opiaceele, pentru clasa căreia este reprezentativă mor-fina, se adiministrează, iniţial, pentru calmarea durerilor, dar apoi efectul unui drog halucinogen. Abuzul de astfel de me-dicamente creează dependenţe grave, care necesită un trata-ment de specialitate şi cure complete de dezintoxicare. Aceste medicamente nu se pot procura fără prescripţie medicală, iar accesul la ele este dificil. Antipsihoticele şi antidepresivele sunt medicamente ce nu dau dependenţă. Administrarea lor nu provoacă dependenţă pentru că nu creează nici o plăcere. Bolnavul ia medicamentul, se simte bine, ba chiar întrerupe administrarea pentru că el se consideră echilibrat, înainte să termine o cură completă. Totuşi, consumul antipsihoticelor şi antidepresivelor poate afecta ficatul, în cazul în care nu sunt administrate timp îndelungat.

Tratament personalizatBătrâneţea vine cu experienţă, înţelepciune, dar şi cu boli, care trebu-ie tratate tocmai pentru a-ţi prelungi viaţa. Sunt însă şi persoane care, din cauza vârstei, uită sau confundă medicamentele. Uneori, fie uită să ia pastila de la prânz, fie iau două în loc de una, fie iau din pastilele soţului sau ale soţiei. Probleme în administrarea pastilelor au şi vârst-nicii care nu au pe nimeni şi îşi poarta singuri de grijă.

Combinaţiile de medicamente, riscante Bolnavii cronici, vârstnicii, copiii sau persoanele care iau medicamente anticoagulante ar trebui să evite să apeleze la OTC-uri. Anumite sub-stanţe din banalele medicamente de gripă pot da palpitaţii bolnavilor de inimă. Atenţie sporită trebuie să aibă diabeticii, bolnavii de hipertiroidă sau cardiacii.

automedicaţia

pag. 36

medicalalmanah

pag. 37

medicalalmanah

Stiluleste

omul însuşi

Dacă le preferi pe cele de import nu au nici gust, nici aromă. Nici cele ameliorate genetic nu au gust, nu au nici suficiente minera-le şi vitamine, nici anumite enzime, nici zaharuri. Poţi încerca alimentele biologice, mai modeste ca înfăţişare, dar nemodifica-te genetic. Atenţie la carne! În unele produse există hormoni de creştere, antibiotice şi substanţe de sinteză.

De unde procuri alimentele?

După decenii de entuziasm, oamenii încep să-şi dea seama că pilulele nu sunt atotputernice, ba chiar pot produce rău. Un organism bombardat constant cu pastile devine, pe măsură ce timpul trece, tot mai ne-ajutorat. Nu da din proprie iniţiativă pastile copiilor, mai ales antibiotice - organismul lor este mult mai sensibil la toxicitatea medicamentelor -, evită vitaminele şi mineralele, preferând cores-pondentele lor naturale: legume şi fructe, mierea şi derivaţii ei, mult mai uşor de asimilat de organism, mai eficientă şi cu o acţiune mult mai rapidă, adoptă cure periodice de dezintoxicare, măcar de două ori pe an, cu plante medicinale şi sucuri de fructe şi legume.

Pilula nu este simbolul

medicinei

Există poluare în aer, în apă, fonică, alimentară, fuma-tul, substanţele chimice din produsele de curăţenie, radiaţii de la accidentul de la Cernobîl, unde electro-magnetice de la telefoanele mobile, televiziuni şi ra-diouri, informaţii negative în mass-media etc.

A trăi sănătos este o alegere, fără îndoială. Dar dincolo de asta, sta-rea ta de sănătate este influenţată de mai mulţi factori acum mai mult decât oricând. Comparând stilul de viaţă de acum 20 de ani cu cel actual, vei observa cu uşurinţă factori de stres pe care înainte nu îi întâlneai.

trăiesc sănătos

Poluare de toate felurile

pag. 38

medicalalmanah

pag. 39

medicalalmanah

Cu proprietăţi curative inexplicabile atunci când este expusă la radiaţiile solare, când este purificată şi îmbo-găţită prin filtrele naturale ale solului ori atunci când este pusă în diferite câmpuri de radiaţii, apa este un fel de

panaceu. Băută în cantităţi suficiente, apa pură, naturală, netratată chimic şi nepoluată este o garanţie a sănătăţii. Ea îţi spală organismul de toxine, îţi stimulează digestia şi îţi reglează ape-titul, protejează aparatul excretor şi te

fereşte de tulburările endocrine. Din păcate, nu şi atunci când bei apa de la robinet dintr-o zonă urbană aglomera-tă. Renunţă la sucurile şi băuturile chi-mizate, la apele tonice cu fel de fel de aditivi sintetici.

Apa, garanţie a sănătăţii?

Unul din marii paşi făcuţi de medicină în ultimele decenii este recunoaşterea rolului decisiv pe care îl are mintea umană în menţinerea sănătăţii şi în vin-decarea bolilor. Fără a angrena puterea vindecătoa-re a minţii, nici o tămăduire a vreunei boli nu este posibilă. Iată câteva reguli simple de igienă mintală: nu gândi niciodată în termeni pesimişti, nu accepta violenţa din jur şi, mai ales, din propria fiinţă, con-trolează-ţi impulsurile distructive orientate asupra celor din jur şi asu-pra propriei fiinţe, cultivă-ţi emoţii-le şi gândurile elevate.

Modul actual de viaţă, munca de la serviciu, viaţa de acasă sunt principalele cauze ale stresului. Această maladie a timpurilor moderne este acuzată ca fiind factorul de risc pentru toate bolile, precum infecţiile, astmul sau acci-dentele vasculare cerebrale. În aceste timpuri moderne de psihoză şi de stres permanent, efectele asupra sănătăţii oamenilor sunt devastatoare. Studiile din ultima vreme au atribuit stresului şi alte efecte nefaste, precum acumularea de grăsimi, în special la nivelul abdomenului, apariţia durerilor de spate sau de cap, dezvoltarea aterosclerozei şi a hipertensiunii arteriale, ceea ce poate provoca infarctul miocardic.

Stresul te face vulnerabil!

AD

Pe şosele sunt tot mai multe automobile, comunicarea nu mai ne-cesită nici măcar efortul de a te deplasa până la telefon,

pentru că celularul îl ai la tine. Chiar şi uitatul la tele-vizor nu mai necesită

depunerea nici unui efort, există atotpu-ternica telecoman-

dă. Din fiinţe active, devenim nişte biete mobile

înţepenite. E adevărat că sedenta-rismul este o stare de spirit, dar alege acea

stare care te face să fii sănătos.

Gândeşte pozitiv!

Nu te transforma în mobilă!

trăiesc sănătos

Trebuie să rezonezeRelaţia medic-pacient este o relaţie specială, chiar dacă, atât formal, legal, cât şi din punct de vedere al atitudinii, în ziua de astăzi, relaţia medic-pacient a devenit una obişnuită, nu mai este una sacră, ca pe vremea lui Sigmund Freud. Fiecare dintre cei aflaţi în dificultate trebuie să-şi găsească acel terapeut cu care să stabilească o legătură de încredere, să ”re-zoneze”. Dilema psiholog sau psihiatru nu reprezintă, de fapt, o problemă reală. Important este să te duci fie la un psiholog, fie la un psihiatru, pentru că mai departe vei fi îndrumat. Psihologul poate să spună familiei sau direct pacientului că este prea bolnav, prea afectat şi trebuie să se trateze, să ia me-dicamente, eventual să se interneze. Sau, din contră, psihiatrul anunţă pacientul că nu este o problemă de psihiatrie şi este recomandată consultarea unui psiholog pentru a vorbi cu el în vederea a găsirii unei soluţii. Problema reală este gradul probităţii şi al onestităţii profesionale în ceea ce priveşte atât psihologul, cât şi psihiatrul. Este un lucru ştiut că orice psiholog şi psihiatru în formare este instruit să-şi decline competenţa atunci când se simte depăşit, nu neapărat din punct de vedere “tehnic”, ci şi privind contactul interuman. Un alt aspect al relaţiei psiholog-pacient, psihiatru-pacient este legat de valenţele acestui tip de relaţie. Acolo se produc nişte procese numite transfer şi contratransfer. Se formează o anumită legătură de o factură foarte specială de “învestire” a încre-derii (sau chiar a afecţiunii) de la pacient la medic (transfer) sau invers, de la medic la pacient (contratransfer).Acest schimb emoţional poate fi o premisă pentru un tratament de succes sau, dimpotrivă, poate duce la fenomene dău-nătoare pentru finalizarea actului terapeutic. În cazul din urmă, indiferent că este vorba de psiholog sau de psihiatru, este recomandabilă declinarea competenţei şi îndrumarea omului cu probleme către un alt coleg de aceeaşi specialitate. Întotdeauna colaborarea dintre psiholog şi psihiatru este în beneficiul pacientului. Altfel spus, cele două categorii de profe-sionişti ar trebui să coopereze, să facă echipă.

pag. 40 pag. 41

medicalalmanahalmanah

Diferiţi, dar nu trăim în universuri paraleleÎn România, a consulta un psihiatru este încă un demers ocultat de multe prejudecăţi. Acestea nu ocolesc pe nimeni, nici casele mari, nici intelectualii cu pretenţii. Mulţi oameni evită să discute despre problemele lor cu un specialist, temându-se să nu li se pună eticheta de “nebuni”.

Ne reprimăm sentimentele, pentru că sentimentele ne fac vulnerabili, şi do-vedim, astfel, celorlalţi că suntem pu-ternici. În realitate, lucrurile nu funcţio-nează aşa simplu. A reprima sentimente înseamnă a îngropa bombe vii. Ele ră-mân active în inconştient şi explodează ulterior, sub influenţa unui eveniment declanşator. Dar asta ştim deja cu toţii, nu-i aşa?Mulţi dintre noi consideră că schimbarea nu poate veni decât din interior. Aşa este pentru toţi oamenii, doar că nu trebuie ne-glijat faptul că schimbarea este un demers extrem de dificil, atât de dificil încât, une-ori, trebuie să ajungem în criză pentru a ne hotărî să schimbăm ceva în viaţa noastră. Şi orice schimbare începe în plan mintal

cu o schimbare de mindset (scheme min-tale care au la bază credinţe şi convingeri personale, implementate/achiziţionate în copilărie). Problema este că aceste scheme mintale sunt, în mare parte, inconştiente. Or, noi nu putem schimba ceva despre care nici măcar nu ştim că există. Con-ştientizarea acestor scheme mintale este primul pas spre schimbare, iar acest lucru este mult mai uşor realizabil cu ajutorul unei persoane antrenate special pentru a facilita acest proces.O viziune deloc confortabilă asupra re-laţiei pacient-psihanalist, în care psiha-nalistului i se atribuie rolul de moraliza-tor. Dimpotrivă, atitudinea psihanalitică presupune abţinerea de la judecăţi de valoare sau de la oferirea de sfaturi, toc-

mai datorită respectului profund pen-tru dreptul clientului de a-şi organiza propria existenţă aşa cum hotărăşte el însuşi. Impresia că nimeni nu îl poate înţelege pe cel care are o problemă implică sen-zaţia unei prăpăstii între persoana care o afirmă şi ceilalţi. Suntem într-adevăr diferiţi, unici, dar nu trăim în universuri paralele. Între noi există o punte de le-gătură la care nu ar trebui să renunţăm atât de uşor. Iar puntea aceasta poate fi întărită, consolidată, prin relaţia cu cineva care manifestă disponibilitate, receptivitate şi empatie pentru trăirile noastre, care ştie să asculte şi care este capabil să sesizeze aspecte la care noi nu ne-am gândit niciodată.

psihiatrie

Psiholog sau psihiatru?Nu puţini sunt cei care nu cunosc dife-renţele dintre ceea ce reprezintă un psi-holog şi ceea ce reprezintă un psihiatru. Pentru mulţi dintre noi noţiunea de psi-holog acoperă şi atribuţiile psihiatrice şi invers. În primul rând, este foarte vizibil faptul că există o importantă diferenţă de for-mare profesională între psiholog şi psi-hiatru. Psihologul urmează fa-cultatea de psihologie, pe când psihiatrul urmează facultatea de medicină, după care urmea-ză specializarea în psihiatrie. Practic, putem spune că spe-cializarea în psihiatrie este o a doua facultate, având în vedere faptul că rezidenţiatul durează 5 ani.Pornind de la această diferenţă a formării, să ne uităm şi la obiec-tul muncii celor doi, psiholog şi psihiatru. Evident, este omul. Di-ferenţa constă în faptul că psiho-logia se ocupă cu studiul omului în toate ipostazele sale (individ, grup, masă), atât omul “normal”, cât şi cel “bolnav”, pe când psihiatria se ocupă doar de omul cu probleme (emoţionale, com-portamentale, sociale). Altfel spus, psihia-tria se ocupă doar de omul bolnav.

Spunem “om sănătos” şi “om bolnav” cu ghilimele pentru că există o întreagă dis-cuţie despre definirea “normalului” şi a “patologicului” în materie de comporta-ment. Poate ar fi mai corect să spunem “persoană aflată în dificultate”, pentru că nu orice om cu o problemă psihologi-că este neapărat un bolnav.De fapt, aici este zona de intersecţie în-tre psihologie şi psihiatrie: subiectul co-mun al celor două ştiinţe este omul aflat în dificultate. Oamenii care apelează la

psiholog sau la psihiatru nu sunt neapărat “nebuni”, nu sunt bolnavi, ei au o proble-mă mai mică ori mai mare, o apăsare, o frământare. Psihiatrul, fiind de forma-ţie medicală, are tendinţa să dea o soluţie care poate fi bună sau rea. Psihologul încearcă să-l asculte, să-l înţeleagă şi să împărtăşeas-că problema cu el, fiind mai puţin orientat spre rezol-vare, conform construcţiei sale profesionale. În faţa persoanei care vine la consiliere, psihologul

are un singur mijloc de intervenţie, şi anume psihoterapia. Psihologul tratea-ză prin sfătuire, prin cuvânt, în timp ce psihiatrul dispune de două instrumente: psihoterapia şi psihofarmacologia.

Psihiatrul poate să fie şi psihoterapeut, dar este şi medic, tratând medical paci-entul, cu medicamente.“Disputa” dintre psihiatri şi psihologi se referă la cine este abilitat să facă psihote-rapie. Există mulţi adepţi ai opiniei con-servatoare conform căreia psihoterapia ar trebui lăsată pe seama psihologului, iar psihiatrul să facă numai psihofarma-cologie. Opinia aceasta nu este însoţită şi de alte argumente şi poate lăsa loc multor interpretări pro sau contra. Ală-turi de competenţa farmacologică şi de cea medicală, în general, medicul poate să o dobândească şi pe cea psihoterape-utică, pe când psihologul nu poate avea decât competenţă în psihoterapie.

Disciplină de sintezăPsihiatria (din limba greacă: psyché = spirit, suflet şi iatros = medic) este o ra-mură a medicinei care se ocupă cu pre-venirea, diagnosticarea, tratamentul şi reabilitarea persoanelor cu boli mintale. Psihiatria poate fi definită ca o “disci-plină de sinteză”, prin care urmărirea şi menţinerea sănătăţii mintale - scopul său principal - se obţin luând în conside-raţie factori psihologici, socio-culturali, politici, juridici, medico-farmacologici. Domeniul psihiatriei se extinde în mul-te alte specialităţi medicale. Tulburările psihice şi bolile mintale influenţează aproape toate aspectele vieţii unui pa-

este anul în care

noţiunea “psihiat-

rie” a fost introdusă

în terminologia

medicală de med-

icul german Johann

Christian Reil din Halle (iniţial

“psychiaterie”,

devenită mai târziu

“psychiatrie”).

1808

medical

pag. 42

medicalalmanah

pag. 43

medicalalmanah

psihiatrie

cient: funcţiile fizice, comportamentul, afectivitatea, perceperea realităţii, rela-ţiile interumane, sexualitatea, munca şi timpul liber. Asemenea tulburări sunt cauzate de interacţiunea unor factori complecşi, biologici, sociali şi spirituali, care nu pot fi totdeauna puşi în evidenţă cu siguranţă. Sarcina psihiatriei este să clarifice rolul acestor diverşi factori şi influenţa lor asupra manifestărilor din cursul bolilor mintale. Noţiunea de “boală mintală” intră în sfera biologiei şi a medicinei. Psihiatrul francez Henry Ey (1900-1977) definea psihiatria drept “ramură a medicinei care are ca obiect patologia vieţii de re-laţie la nivelul asigurării autonomiei şi adaptării omului în condiţiile propriei existenţe”.

Tulburarea de mâhnireDintre tulburările afective, depresia este

una din cel mai des întâlnite afecţiuni din lume şi poate şi cea mai caracteristică. De-presia este un termen general care cuprinde o largă paletă de afecţiuni psihice, de la stările proaste până la sentimente de sinucidere. Starea de depresie poate fi legată de o serie de cauze fizice, cum ar fi o ali-mentaţie sărăcăcioasă, lipsa exerciţiilor fizice sau unele boli. Chiar şi folosirea frecventă a energizantelor poa-te duce la depresie din cauza distrugerii reacţiilor chimice ale creierului. Există foarte multe simptome ale depre-siei printre care putem întâlni: 8 sentimente persistente de tristeţe, pierderea încrederii în sine sau proasta părere despre sine, pierderea bucuriei în faţa lucrurilor care altădată ar fi fost plă-cute şi interesante, 8 pierderea speranţei şi sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de

vinovăţie şi de zădărnicie, 8 agitaţie sau anxietate, dificultăţi în munca de la serviciu sau în comunicarea cu colegii, dificultăţi în concentrare,8 gânduri de sinucidere şi de moarte. Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mâncatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale funcţiilor sexua-le, consumul de alcool sau fumatul mai mult decât în mod obişnuit, dureri fizice sau diverse tulburări ale organismului. Depresia reactivă este cel mai obişnuit tip de depresie. Aceasta este declanşată de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vieţii. Persoanele afectate se simt rău, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poa-te apărea după o perioadă prelungită de stres şi chiar la mult timp după sfârşitul acestei perioade. Cauzele variază enorm de la o persoană la alta, fiind vorba une-ori de schimbarea locuinţei sau de pier-derea unui părinte în copilărie până la incapacitatea de a realiza ceva o lungă perioadă de timp, o pierdere grea sau un divorţ. Depresia endogenă nu este întotdeauna cauzată de un eveniment stresant din viaţă, ci mai degrabă poate fi vorba des-pre un dezechilibru al reacţiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apa-re cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie. Depresia maniacă este cunoscută şi ca depresia bipolară şi este diferită de toate celelalte tipuri de depresie. În afara sen-timentului de nefericire, persoana afec-tată experimentează o creştere exagera-tă de energie şi stări de exaltare urmate de scăderi bruşte, de disperare cumplită. Aceste urcuşuri şi coborâşuri de stare pot dura chiar şi câteva luni. De aseme-nea, persoanele afectate pot suferi de halucinaţii - văd şi aud lucruri care nu există. Ca şi în cazul celorlalte tipuri de

depresie, se poate da vina pe un întreg amestec de factori fizici şi de ambient. Consilierea terapeutică (psihoterapia) poate fi suficientă în cazul depresiei uşoare sau moderate. În cazul în care simptomele de debut sunt severe, tra-tamentul iniţial va include atât medi-camente antidepresive, cât şi consiliere terapeutică.

A fi diferit de ceilalţiSchizofrenia este definită în Dicţionarul de Psihiatrie Larousse ca o psihoză ce survine la adultul tânăr, de obicei croni-că, din punct de vedere clinic, caracte-rizată prin semne de disociere mintală, de discordanţă afectivă şi de activitate delirantă incoeren-tă, care, în general, determi-nă o rupere a contactului cu lumea exterioară şi o repliere autistă. Schizofrenia poate apărea la oricine, neexistând o configu-raţie familială tipică ce ar pu-tea predispune la schizofrenie. Se decelează, în general, în adolescenţă. Riscul apariţiei ei este diminuat după vârsta de 30 de ani şi dispare complet după 45 de ani. Simptomele care anunţă debutul unui episod schizofrenic: izolare socială, inadaptare vădită la locul de muncă, la şcoală, acasă, inadaptare în ceea ce

priveşte igiena corporală, bizarerii de comportament, afectivitate nepotrivită, discurs vag, ermetic, bizarerii de ideaţie (superstiţii, idei telepatice, “al şaselea simţ”).Pentru unii, boala debutează brusc, gân-durile lor devin tulburi, pot avea haluci-naţii. Pentru alţii, schimbarea este gra-dată şi încep să apară semne de izolare sau de neglijare a propriei persoane.Deseori, schizofrenia avansează trep-tat, astfel încât familia sau persoana afectată nu înţelege multă vreme ade-vărul. O evoluţie progresivă poate duce la acutizare sau la criză, care poate im-plica halucinaţii, agitaţie psihomotorie, tulburări de gândire (idei delirante) etc. Uneori, schizofrenia evoluează rapid

şi chiar neprevăzut, apărând modificări grave de comporta-ment în câteva săptămâni sau chiar zile, care duc la un epi-sod psihotic acut. Tratamentul medicamentos este prima cale de abordare a schizofreniei. Terapia este prescrisă pe o perioadă înde-lungată, uneori timp de câţiva ani.

A suferi de schizofrenie înseamnă a fi di-ferit de ceilalţi, înseamnă să trăieşti într-un alt mod realitatea. Persoana suferin-dă de schizofrenie nu este întotdeauna capabilă să se exprime. Ea nu-şi percepe nici destul de clar, nici suficient de anali-tic suferinţa în aşa fel încât să poată să-şi

deschidă sufletul, să se poată destăinui celorlaţi.Singura prejudecată pozitivă la adresa persoanelor care suferă de schizofrenie este că “doar oamenii deştepţi înnebu-nesc”. Distribuţia schizofreniei nu este influenţată de nivelul inteligenţei acade-mice, poate apărea la orice persoană.Tratamentul actual presupune două linii de intervenţie, respectiv cea farmacolo-gică, şi se adresează în special simpto-melor gen deliruri, halucinaţii, compor-tamente bizare, iar cea de-a doua constă în intervenţiile psihosociale, al căror scop este creşterea complianţei la tra-tamentul medicamentos, ameliorarea simptomatologiei pozitive şi negative, găsirea unor cât mai bune modalităţi de gestiune a simptomelor persistente.Rolul medicului psihiatru este şi acela de a dezvolta unele planuri de prevenire a recăderilor schizofreniei şi identificarea unor modalităţi pentru o cât mai conve-nabilă reintegrare socială a persoanei cu probleme de sănătate mintală.

Stupefiante, halucinogeneÎn literatura medicală, prin drog se înţe-lege un produs medicamentos - natural, de semisinteză sau de sinteză chimică. Medicamentul, în general, mai este cu-noscut şi sub denumirea de “drog”. Termenul provine de la fragmente de o anumită dimensiune din plante medici-nale, uscate, folosite pentru prepararea infuziilor, decocturilor, maceratelor, ex-tractelor uscate şi moi, tincturilor etc. Prin termenul de “drog” se înţelege şi un medicament brut, neprelucrat, materie primă pentru fabricarea medicamente-lor.Tot în literatura medicală, prin “drog” înţelegem o substanţă puternic activă,

capabilă să

Simptome şi sindroame psihopatologiceSimptomele (semnele şi manifestările morbide) şi sindroamele (complex de semne şi simptome) psihopatologice constituie un instrumentar important pentru diagnosticul psihiatric. Sistematizarea simptomelor psihopatologice după sistemul AMPD (“Arbeitsgemeinschaft für Methodik und Dokumentation in der Psychiatrie”), adoptat internaţional:8 tulburări ale stării de conştiinţă (starea de vigilitate, ritmul somn-veghe),8 tulburări de orientare (în timp, spaţiu, situative, în raport cu sine însuşi sau

cu alte persoane),8 tulburări de percepţie (iluzii, halucinaţii),8 tulburări de înţelegere (aperceptive),8 tulburări de atenţie (deficit, fluctuaţii), 8 tulburări de memorie (amnezii, paramnezii), 8 tulburări formale ale cursului gândirii (inhibiţie sau blocaj, fugă de idei, inco-

erenţă, perseverări),8 tulburări de conţinut ale gândirii (idei obsesive, idei delirante),8 tulburări afective (ale dispoziţiei: depresive, euforice, anxioasă, indiferentă, şi

ale emotivităţii: ambivalenţă afectivă, frică patologică),8 tulburări ale voinţei (ale nivelului pulsional: reacţii explozive, piromania, clep-

tomania, impulsii sexuale patologice etc.),8 tulburări ale personalităţii (depersonalizare, derealizare).

PatologiiÎn mod normal, patologia uşoară - tulburări de dispoziţie, tulburări de somn, depresii uşoare, tulburări de stres, fobii etc. - poate fi rezolvată prin psihoterapie. Dar sunt situaţii în care doar

statul de vorbă cu un om cu tulburări grave nu este suficient. Patologia majoră - depresii severe, tulburări psihotice etc. - are nevoie de intervenţie psihiatrică. Acolo trebuie intervenit

cu medicamentul, eventual cu izolarea omului prin internare sau prin concediu medi-cal. Ceea ce este cu adevărat important este compatibilitatea terapeutului cu pacientul şi

alegerea metodei potrivite fiecărui caz.

Papirusul EbersDepresia a fost recunoscută ca tulburare încă din antichitate: o dovedeşte papirusul Ebers din Egiptul Antic (1550 î.H.), unul

din cele mai vechi documente medicale din lume. În acest papirus este descrisă o “tulburare” de mâhnire (descurajare) severă, echivalentă cu definiţia modernă a depresiei. Depre-

sia a fost recunoscută ca tulburare încă din antichitate: o dovedeşte papirusul Ebers din Egiptul Antic (1550 î.H.), unul din cele mai vechi documente medicale din lume. În acest

papirus este descrisă o “tulburare” de mâhnire (descurajare) severă, echivalentă cu definiţia modernă a depresiei.

are incidenţă schizofrenia în

rândul populaţiei

generale, conform

celor mai recente studii.

1%

Substanţe psihoactiveExperţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii precizează substanţele sau clasele de substanţe psihoactive a căror administrare poate produce tulburări mintale şi tulburări de comportament şi, bineînţeles, stare de dependenţă: alcoolul, opiaceele, derivatele canabisului, sedativele, hipnoticele, cocaina, halucinogenele, tutunul, solvenţii volatili, alte substanţe psihoactive şi substanţe din diferite clase, utilizate în asociere.

pag. 44

medicalalmanah

pag. 45

medicalalmanah

psihiatrie

modifice starea conştienţei. Deosebim, în acest context, droguri dure, care in-duc starea de dependenţă, şi droguri uşoare, care au efecte minore asupra or-ganismului.În sensul temei abordate, prin „drog” înţelegem orice substanţă care poate produce o stare de dispoziţie fizică şi/sau psihică şi care poate genera o toxi-comanie, indiferent de tipul substanţei în cauză (excitantă, deprimantă sau ha-lucinogenă).Tot în acest context, „drogul” este o sub-stanţă a cărei folosinţă se transformă în obicei şi care afectează direct creierul şi sistemul nervos, schimbă dispoziţia, percepţia şi/sau starea de conştienţă.Stupefiantele - substanţe (de cele mai multe ori, substanţe medicamentoase) care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică şi care, utilizate repetat, duc la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde. Se mai numesc substanţe “narcotice”.Stupefiantele sau narcoticele sunt sub-stanţe şi produse naturale, sintetice sau semisintetice care, consumate excesiv în afara unor indicaţii medicale, duc la dependenţă. Din punct de vedere farma-cologic, se suprapun cu opiaceele.Halucinogenele - substanţe naturale sau de sinteză care deformează senzaţiile şi percepţiile celui care le utilizează, afec-tând şi percepţia vizuală, generând difi-cultăţi în a distinge realul de imaginar. Halucinogenele produc halucinaţii: se percep sunete şi imagini care nu există în realitate. Halucinaţiile sunt fenomene psihice ce

constau în perceperea de obiecte şi fe-nomene lipsite de orice suport real, su-biectul fiind convins că există suporturi. Ingerarea anumitor droguri provoacă halucinaţii, consumatorul rămânând conştient de caracterul ireal al percep-ţiilor.Consumul nejustificat de stupefiante, droguri şi de alte substanţe toxice duce inevitabil la instalarea toxicomaniei, nu-mită şi farmacodependenţă.Toxicomania sau farmacodependenţa (termenul de “toxicomanie” provine din cuvântul grecesc “toxicon” care înseam-nă “otravă” şi “mania” care înseamnă “nebunie”) este starea de intoxicaţie, periodică sau cronică, determinată de consumarea repetată a unui drog, stupe-fiant sau toxic, natural sau sintetic. To-xicomania este o stare de intoxicaţie vo-luntară, care duce la pierderea libertăţii individului de a se abţine de la folosirea drogului. Toxicomanul este persoana care consumă în mod regulat droguri, pentru a obţine o “stare” de o anumită intensitate. Toxicomanii aparţin, în ge-

neral, unor categorii de bolnavi psihici: nevropaţi, psihopaţi, psihotici.Farmacodependenţa reprezintă com-portamentul care conduce la utilizarea obligatorie a drogului, caracterizată prin necesitatea stringentă de a consu-ma drogul, asigurarea furnizării şi dorin-ţa de a reîncepe consumul. Această stare presupune trei componente distincte şi independente:8 dependenţă psihică - dorinţa imperi-oasă şi irezistibilă de a continua consu-mul drogului pentru înlăturarea discon-fortului psihic instalat, 8 dependenţă fizică - starea patologică a organismului consumatorului cauzată de administrarea repetată a drogului, care se evidenţiază numai la întrerupe-rea administrării sau la reducerea dras-tică a dozelor, prin apariţia “sindromu-lui de abstinenţă” sau “de retragere” sau “sevraj”,8 toleranţă - rezistenţa sporită a orga-nismului la efectele drogului, fapt ce ne-cesită utilizarea unor doze din ce în ce mai mari pentru a obţine efectele obser-

vate la doza iniţială.Caracteristicile toxicomaniei sunt:8 dorinţa de neînvins sau necesitatea de a continua consumarea drogului şi de a-l procura prin orice mijloace,8 tendinţa de a mări progresiv dozele,8 dependenţa de ordin psihic şi, în ge-neral, dependenţa fizică faţă de efectele drogului, cu apariţia sindromului de ab-

stinenţă (sevraj) la suprimarea lui,

8 efectele nocive (toxice) asupra indivi-dului, familiei, societăţii.

Dependenţă sau adicţie?Jocuri, cumpărături, sex, sport, muncă, internet… Din momentul în care îşi pe-trec timpul liber prea mult cu aceste pla-ceri, îi tratăm ca dependenţi. Oare aces-te dependenţe de comportament sunt cu adevarăt periculoase ca şi cele provo-cate artificial prin diverse substanţe?Se vorbeşte foarte mult despre adicţie şi, fără îndoială, este un motiv de îngri-jorare, dar poate mai îngrijorătoare este confuzia de termeni. Invenţiile prezentu-lui încearcă mai totdeauna să identifice şi să satisfacă necesităţi. Putem trăi fără telefoane mobile? Sunt convins că da, dar de ce am face-o? Telefonia mobilă a descoperit una din necesităţile noas-tre de comunicare şi a exploatat-o, noi am descoperit ce ne putea da tehnica în acest domeniu şi am folosit imediat so-luţia la îndemână. Suntem dependenţi de telefonul mobil? Nu. Dar fiindcă am clădit atât din prezentul nostru având telefonul mobil la îndemână, o mulţime de planuri ni s-ar încurca dacă nu l-am mai avea. De fapt, folosim acelaşi termen pentru a desemna numeroase realităţi distincte şi de aici pornesc confuziile. De o parte avem adicţiile obiective, chi-mice - dacă vreţi - şi extrem de grave, ale drogurilor. Şi acestea sunt mai grave sau mai puţin grave, ori manifestându-se de la prima încercare ori după o folosire regulată, dar care nu constituie obiec-tul nostru aici. În orice caz, acesta este sensul primordial al cuvântului “adicţie” şi este unul pur negativ. Lor li se adaugă

alte substanţe, nicotina, alco-olul, cofeina, cărora li se pot adăuga o serie de moderatori, dar, în esenţă, adicţii mai sla-be.Acestora li se adaugă depen-deţe psihice - în special ceea ce denumim jocuri de noroc. Unde pasiunea vine mai degrabă din ideea fixă a câştigului, pe de o parte, iar pe de cealaltă, din lipsa de adrenalină a vieţii cotidiene. La polul opus putem situa nevo-ia de anestezie, lăsarea raţiunii individuale în mâinile a diverse

mijloace de anulare a gândurilor. Şi nu cred că ne vine greu să diferenţiem între cel care se uită la televizor selectiv, să se informeze ori să se delecteze, şi acela care stă în faţa ecranului, privind orice, nediferenţiat, uneori chiar ştiind că lu-curile privite nu-i fac o imensă plăcere, doar din dorinţa, mai mult sau mai pu-ţin mărturisită, de a se “deconecta”, în sens etimologic, de a-i permite creieru-lui un timp în care să-şi înceteze parte din funcţiile de la nivelul conştientului. Mai avem şi varianta mult mai gravă a celor care se refugiază în somn cu ajuto-rul somniferelor, ceea ce este o capcană. Este o formă de retragere progresivă din viaţă, devenind numai o maşină care îşi face treaba când nu mai are încotro, dar revine repede la ecranul-vizuină. Este o fugă de realitate, fără îndoială, dar este şi o alegere conştientă, o sinucidere tem-porară. La copii însă este o problemă cu mult mai complexă, fiindcă nu te poţi ca puiul de om să aleagă cu voia sa calea mai grea, când o are la îndemână pe cea uşoară.Pe de o parte, sport, pe de altă parte, an-trenament al reflexelor, jocurile simple sunt parte nevinovată din viaţa noastră. Sunt legate atât de amorţirea gândurilor ( fiindcă focalizează mintea de aşa mani-eră încât să blocheze calea problemelor importante) şi de pasiunea câştigului. Jocul e în noi, ne face mai relaxaţi şi mai umani, dar distanţa de la relaxare la fugă e mică, iar o minoritate o va trece întot-deauna cu aceeaşi uşurinţă ca trecerea de la un pahar de vin la masă la beţie zilnică. Trebuie reţinut că un copil lăsat în voia lui nu va alege efortul, ci jocul la îndemână, a cărui funcţie de amorţire îi este total inutilă de cele mai multe ori.Avem şi jocurile superioare, complexe. Rareori se spune despre aceşti jucători că au o adicţie. Fiindcă atunci când re-gulile sunt multe, implică o comunica-re superioară între jucători, iar eveni-mentele creează o plasă complexă care necesită cunoaştere, mintea nu se mai

Dopajul Activitate de energizare artificială a organis-mului, efectuată în scopul creşterii randamen-tului fizic şi psihic. Energizantele se folosesc, în general, de conducătorii auto de cursă lungă, de studenţii care se pregătesc pentru examene, de unii sportivi în încercarea de a-şi depăşi performanţele. Există şi un dopaj al cailor de curse şi al câinilor. Din categoria substanţelor şi produselor utilizate fac parte psihostimulentele (amfetaminele), hormonii steroizi, care, utilizate excesiv, duc la epuiza-rea resurselor organismului, cu urmări severe asupra sănătăţii. Subiecţii care apelează la dopaj pot ajunge, prin creşterea dozelor, la toleranţă şi dependenţă. De regulă, dopajul se asociază cu creşterea apetitului pentru alcool sau cu abuzul de hipnotice.

Prima tabără din Europa În Germania a fost creată prima tabără pentru dependenţa de internet din Europa, în timp ce în Franţa a fost organizată operaţiunea “Două zile fără ecran”, pentru a-i determina pe tineri să descopere şi alte bucurii ale vieţii.

Web-mania îngrijorează Dependenţa de internet s-a transformat într-o gravă problemă psihologică pentru un uriaş număr de persoane din întreaga lume. Specialiştii atrag atenţia că web-mania progresează rapid în ţări precum Coreea de Sud, China şi Taiwan. Undeva între 18 şi 30% din locuitorii acestor ţări sunt deja dependenţi de inter-net. Guvernul de la Seul consideră că dependenţa de internet este una din cele mai grave probleme sociale ale momentului, după ce au fost înregistrate o serie de decese în internet-cafe-urile din Coreea de Sud. China a mers şi mai departe. În campania sa împotriva dependenţei de internet, guvernul chinez a înfiinţat opt clinici de “dezintoxicare” pe teritoriul întregii ţări.

pag. 46

medicalalmanah

pag. 47

medicalalmanah

poate maniacal fixa pe o soluţie, iar de-taşarea de realitate nu mai e posibilă în totalitate, cu toate că, pe timpul jocului, o distanţare va exista. Nu spunem că un jucător de şah e dependent, nici de unul de bridge, pur şi simplu, jocul nu permi-te un astfel de detaşare. Departe de a aplica eticheta “adicţie” când venim în contact cu oamenii pasi-onaţi de diverse lucruri, poate că e bine să înţelegem ce fac. Tot 12 ore va sta în faţa ecranului şi cel care comunică cu 20 de persoane, şi cel care repetă maniacal acelaşi joc, de a introduce bila roşie într-o gaură, şi programatorul, şi cel care prelucrează imaginea pentru un film şi copilul nostru neînţeles, care poate, la rându-i, să fie dependent precum poke-ristul de acum un secol sau, poate, pur şi simplu, să dezbată ceva interesant cu prietenii. În fiecare din aceste situaţii ne trebuie o atitudine diferită, fie că vrem să intrăm în lumea lor, să controlăm lu-crurile, să ajutăm sau să educăm.Pentru a explica acest mod de a privi un fenomen relativ nou, Michel Lejoyeux, şef al serviciului de dependenţă din ca-drul Spitalului Bichat, Franţa, invoca so-cietatea actuală care încurajează exce-sele şi găsirea plăcerii în hiperconsum.“Dintr-odată, explică el, persoanele care caută prea mult să se conformeze mode-lului social dominant - găsirea plăcerii fără limită - cad în dependenţă. Se în-

tâmplă ca în cazul pacienţilor lui Freud, care deveneau isterici deoarece îşi refu-lau dorinţele pentru a se conforma mo-delului dominant, reţinerea.”

Proteză pentru memorie?Marc Valleur, medic-şef la Centrul medical Marmottan, Franţa, remarca: “Societatea noastră este ambivalentă: ea favorizează hiperconsumatorismul, stigmatizându-l în acelaşi timp. Or, tocmai această ambivalenţă amplifi-că fenomenul dependenţei. În ceea ce priveşte internetul, toată lumea îi ridi-că în slăvi meritele, considerându-l în acelaşi timp foarte periculos, o prote-ză pentru memorie care ne împiedică să mai gândim.”Societatea noastră are tendinţa să stig-matizeze prea repede orice formă de de-pendenţă. Cu toţii suntem dependenţi de multe lu-cruri, fără ca aceasta să fie considerată o boală. Cum să ştim dacă anumite dependenţe comportamentale sunt de aceeaşi natu-ra ca şi cele ale toxicomaniilor şi, astfel, potenţial, la fel de periculoase?Atunci când este patologică, dependenţa invadează existenţa subiectului, în detri-mentul oricăror altor investiţii afective şi sociale. Dependenţa patologică este o boală care se supune unor criterii destul

de simple: pierderea controlului cantită-ţilor consumate, timp important petre-cut pentru a consuma sau a-şi reveni din efectele consumului, pofta obsedantă de a reveni şi imposibilitatea de a întrerupe acest comportament, în ciuda consecin-ţelor negative. Cu toate acestea, se pare că nu există decât două dependenţe comportamentale care pot fi comparate cu drogurile dure: jocul excesiv şi cum-părăturile. Acestea sunt singurele care cauzează daune atât de mari, încât pa-cientul vine singur la medic.Jocurile de noroc sunt mult mai grave decât jocurile video, mai ales cele ju-cate în reţea şi care creează o depen-denţă mult mai uşoară. Raportul ris-cului nu e acelaşi. În cazul jocurilor de noroc, persoana poate să se ruineze şi, totuşi, să continue să joace, chiar dacă e o sinucidere socială. În jocurile video murim şi renaştem de mai multe ori pe oră. Riscul este mai mic, iar lipsa soci-alizării este mai îndepărtată.Încercând să afle dacă aceste două tul-burări sunt de aceeaşi natură ca toxico-mania sau alcoolismul, neuropsihologii speră să găsească o formă de sinergie între tratamente.Încă din 1980, această tulburare apare în DMS IV, biblia americană în ceea ce pri-veşte clasificările bolilor mentale. Jocul nu naşte dependenţă fizică, aşa cum o fac substanţele din categoria opiumului, ci o dependenţă psihică, foarte apropia-tă de cea provocată de excitanţi. AlcoolismulDependenţa de alcool este o boală cro-nică şi constă într-o nevoie puternică de a bea şi neîncentarea consumării băutu-rii în momentul în care apar problemele provocate de alcool: pierderea slujbei sau încălcarea legii şi consecinţele aces-teia. Dependenţa de alcool include pa-tru simptome: 8 nevoia incontrolabilă de a consuma alcool, 8 pierderea controlului - incapacitatea de a se limita la un singur pahar de bău-tură într-o ocazie deosebită,8 dependenţa psihică - simptome pro-vocate de abţinerea de la alcool - ame-ţeli, greaţă, anxietate, tremurături şi transpiraţie abundentă, 8 toleranţa - nevoia de a creşte cantita-tea de alcool consumată pentru a-i simţi efectele.

dependent de calculator

psihiatrie

pag. 52

medicalalmanah

pag. 53

medicalalmanah

Digestiacu problemele ei

Când ai tulburări digestive, nu este neapărat de vină stomacul, cum crede majoritatea. Practic, fiecare segment al tubului digestiv se poate îmbolnăvi, inclusiv glandele anexe ale acestuia. În procesul digestiei sunt implicate tubul digestiv şi glan-dele anexe ale acestuia: glandele sali-vare, ficatul şi pancreasul. Ca să vezi unde se află problema care împiedică digestia normală, trebuie să te supui unor explorări.

Investigaţii ale tubului digestivTranzitul baritatPresupune înghiţirea unei substanţe bari-tate sau radioopace iodate. Aceasta opa-cifiază tubul digestiv superior, putând fi astfel văzut şi evaluat de medic esofagul, stomacul şi duodenul.

IrigografiaSe introduce substanţa de contrast baritată prin rect, iar radiologul urmăreşte cum avan-sează această substanţă în colon. Dacă ţi s-a indicat o irigografie, cu o zi înainte ţi se va ad-ministra un purgativ puternic pentru a elimi-na toate alimentele digerate din colon.

Endoscopia digestivă superioarăEste o procedură ce îi permite medicu-lui să exploreze interiorul esofagului, stomacului şi duodenului folosind un instrument subţire şi flexibil, prevăzut cu un aparat optic, care se numeşte endoscop. Aparatul este introdus prin cavitatea bucală şi, pe măsură ce înain-tează, medicul urmăreşte în direct ima-ginile din tubul digestiv pe un ecran.

ColonoscopiaCu ajutorul unui instrument flexibil prevăzut cu o cameră mică numit colo-noscop, prin care medicul poate obser-va interiorul intestinului gros (rectul şi colonul). În timpul colonoscopiei se pot preleva fragmente de ţesturi sau pot fi ex-tirpaţi polipi de la acest nivelul colonului şi rectului.

CapsulaendoscopicăDeşi seamănă cu o pastilă obişnuită, cap-sula endoscopică este, de fapt, o cameră de filmat în miniatură. O înghiţi, iar ea filmează şi transmite imagini din tubul digestiv. Dacă undeva pe traiectul ei se află o leziune, de exemplu, un ulcer sau o tumoare, medicul o va vedea şi va pu-tea să înceapă tratamentul adecvat. Spre deosebire de endoscopia digestivă clasi-că, considerată foarte neplăcută de mulţi pacienţi, capsula endoscopică poate fi înghiţită la fel de uşor ca orice pilulă. În plus, în timp ce medicul verifică distanţa la care a ajuns capsula pe un mic laptop, vei putea urmări imagini „live” din pro-priul intestin. La plecare, vei primi un CD cu filmuleţe pe care le poţi arăta medi-cului la o examinare ulterioară.

EcografiaabdominalăEcografia este o investigaţie imagistică non-invazivă, care utilizează ultrasune-tele reflectate de corpul uman, transpu-nând diferenţele de densitate ale ţesturi-lor în diferite nuanţe de gri, afişate într-o imagine pe ecran. Este nedureroasă şi se poate repeta de câte ori este necesar pen-tru diagnostic sau pentru monitorizarea evoluţiei unei afecţiuni. Până în prezent, studiile nu au demonstrat efecte nocive asupra ţesuturilor.

În anul 1896, americanul Walter Cannon a folosit pentru prima dată o radiografie abdominală după ingestia de bariu pentru a urmări pasajul alimentelor prin tubul digestiv. Principiul pe care se bazează ecografia a fost aplicat cu succes în domeniul militar încă din cel de al II-lea război mondial sub forma SONAR-ului de la bordul vaselor şi submarinelor. Acestea emit unde ultrasonice prin apă şi aşteaptă răspunsul reflectat de un posibil obstacol pe care îl întâlnesc. Din punct de vedere medical, ecograful a început să fie folosit ca mijloc de investigaţie a pacientului în anii ’50-’60.

Primul endoscop a fost construit în anul 1806 de Philip Bozzini, însă a fost folosit pentru prima dată pentru a examina o fiinţă umană 16 ani mai târziu de William Beaumont, un chirurg militar din Michigan.

boli digestive

Prof. dr. Oliviu Pascu

Până în prezent, aproxi-mativ 60 de pacienţi au beneficiat de capsula endoscopică în centrul nostru. Este vorba de pacienţi care îşi permit să cumpere capsula şi care, în primul rând,

consideră că merită să facă un efort material, pentru confortul lor.

pag. 54

medicalalmanah

pag. 55

medicalalmanah

Problemele ficatului Ficatul este organul cel mai

voluminos al organismului, dar şi cel mai complex din punct de vedere metabolic. El contri-buie la digestia alimentelor, la sinteza de proteine, la epurarea diverselor substanţe toxice din sânge etc. Fiind un organ atât de complex, nu poţi trăi fără el. În bolile hepatice grave singura soluţie rămâne transplantul.

Ciroza hepatică se manifestă printr-o degenerare a arhitecturii ficatului, celu-le normale murind şi fiind înlocuite de ţesut fibros. La populaţia cu vârste cu-prinse între 45 şi 65 de ani, ciroza este a treia cauză de mortalitate în ţările in-dustrializate, după bolile cardiovascula-re şi cancer.

De ce apareUneori, cauza bolii nu poate fi identifi-cată, situaţie în care este denumită ci-roză criptogenică. Alteori, factorii care au cauzat ciroza pot fi determinaţi, printre aceştia numărându-se: infecţii, toxine, răspuns imun defectuos, ob-strucţie biliară şi tulburări vasculare. Însă, cel mai frecvent, ciroza hepatică apare ca urmare a consumului excesiv de băuturi alcoolice pentru o perioadă lungă de timp şi a infecţiei cu virusurile hepatice B şi C. Ciroza hepatică secun-dară infecţiei cu virusuri hepatice apa-re la aproximativ 40% dintre persoa-nele care suferă de hepatită cronică de cauză virală. Ciroza se instalează lent, putând să apară la mai mult de 20 de ani după declanşarea hepatitei. În situ-aţia în care un bolnav cu hepatită croni-că virală consumă şi băuturi alcoolice în cantitate mare, ciroza hepatică o să apară cu mult mai repede.

Cum se manifestăSimptomele apar tardiv atunci când fi-catul este afectat grav. Bolnavul se simte în permanenţă obosit, nu are poftă de mâncare, scade în greutate, pielea capă-tă culoarea galbenă. În plus, pot să apa-ră umflarea picioarelor (edeme), lichid acumulat în abdomen (ascita), mâncări-me a pielii, sângerări nazale (epistaxis), palme de culoare roşie marmorate (eri-troză palmară), vânătăi cauzate de trau-matisme minore, dureri abdominale, in-fecţii frecvente, pierderea părului axilar, atrofie testiculară etc. La nivelul tractu-lui digestiv apar dilataţii venoase (vari-ce) care pot sângera, această hemoragie determinând frecvent decesul persoa-nelor cu ciroză. Splina creşte în volum şi în interiorul acestui organ vor fi distruse un număr mare de celule ale sângelui. În timp, rinichii vor fi şi ei afectaţi, putând să apară insuficienţa renală. În plus, la nivelul ficatului cirotic poate ulterior să se dezvolte un cancer hepatic.

TratamentPrincipalele componente ale tratamen-tului includ:- eliminarea agenţilor toxici, în primul rând oprirea consumului de băuturi al-coolice. În plus, se evită administrarea

de medicamente care pot afecta ficatul;- nutriţia adecvată, dieta care să menaje-ze ficatul. O dietă săracă în proteine este necesară deoarece organismul nu mai este capabil să elimine adecvat amoni-acul rezultat din metabolismul acestora. Dieta săracă în sare este recomandată în cazul în care apar ascita sau edemele;- tratamentul complicaţiilor pe măsură ce acestea apar;- transplantul hepatic la pacienţii cu ci-

roză avansată.

Reprezintă acumularea de lipide în celulele hepatice, care ajung să de-păşească mai mult de 5% din masa organului. Din acest motiv, ficatul afectat de steatoză se mai numeşte şi ficat gras. Cele mai frecvente cau-ze care determină steatoza hepatică sunt obezitatea, consumul excesiv de alcool şi diabetul zaharat. Alte cauze includ malnutriţia, bolile me-tabolice, administrarea anumitor medicamente etc. Din cauza lipidelor pe care le depozitează, ficatul se măreşte şi uneori poate determina o durere surdă sau îngălbenirea pielii (icter). Boala se poate remite sau poate evolua spre ciroză hepatică, în special atunci

când este cauzată de alcoolism. O formă gravă de steatoză hepa-tică poate să apară în sarcină, din cauza administrării anumitor medicamente (tetraciclină, sa-licilaţi) sau din cauza unor boli metabolice congenitale. Această formă a bolii se manifestă prin oboseală, greaţă, vărsături, ur-mate rapid de îngălbenirea pie-lii, comă şi chiar deces. În unele cazuri, declanşarea prematură a naşterii poate salva viaţa ma-mei.

Steatoza hepatică

Pilula de râs

Un beţiv vine la doctor şi-i spune că

este bolnav.

Doctorul îl consultă, după care îi

spune:- Nu pot să pun diagnosticul bolii dvs.,

dar cred că de vină este alcoolul!

- Nici o problemă domnule doctor, am

să mă întorc când sunteţi treaz...

1 din 10 alcoolici va suferi de ciroză hepatică. În

general, această boală apare după un consum zilnic de

băuturi alcoolice în cantitate mare, timp de 10-15 ani.

Ciroza alcoolică apare la femei după

un consum zilnic de băuturi alcoolice mai

redus şi într-o perioadă mai scurtă de timp.

Miezul nopţii. Un beţiv se leagănă din gard în gard, când e oprit de un poliţist.- Vă rog frumos, actele dvs. şi să-mi spuneţi unde mergeţi.Beţivul se uită lung şi răspunde: - Mă duc la o conferinţă despre efectele nocive ale alcoolului şi despre riscul beţivilor de a deveni rataţi.Poliţistul se uită la el fix şi întreabă:- La ora asta? Cine ţine o conferinţă despre aşa ceva la miezul nopţii?- Nevastă-mea şi, mai mult ca sigur, şi soacră-mea.

boli digestive

Ciroza hepatică

pag. 56

medicalalmanah

pag. 57

medicalalmanah

Este o afecţiune caracterizată prin prezenţa calculilor în vezi-ca biliară, organul care depozitează bila produsă de ficat. Bila este compusă din apă, săruri biliare (care joacă un rol impor-tant în digestia grăsimilor), colesterol, fosfolipide, lecitină, pig-menţi şi electroliţi.

De ce apar calculiiCalculii biliari sunt compuşi în 80% din cazuri din colesterol cristalizat şi se formează atunci când există un dezechilibru sau o modificare în compoziţia bilei:n colesterolul se găseşte în exces în bilă;n bila nu conţine suficiente săruri biliare.Factori favorizanţi ai apariţiei calculilor sunt: sedentarismul, obezitatea, alimentaţia nesănătoasă, surmenajul, abuzul de grăsimi şi proteine, nerespectarea orelor de masă şi antece-dentele familiale de litiază biliară.

Cum se manifestă litiaza biliarăÎn 8 din 10 cazuri, prezenţa calculilor nu cauzează simptome. Uneori, ei pot bloca căile prin care circulă bila de la ficat spre intestinul subţire, provocând dureri intense, cunoscute sub de-numirea de colică biliară. Intensitatea simptomelor nu depin-de de mărimea calculilor, uneori, calculi mici putând provoca dureri intense, în timp ce alţii de dimensiuni mari trec neob-servaţi. Colica biliară durează în general între 30 de minute şi 4 ore. Este o durere intensă, ascuţită, localizată în partea supe-rioară dreaptă a abdomenului, care apare brusc, poate iradia înspre umăr şi omoplatul drept. Împreună cu durerea pot să apară greţuri, vărsături şi, mai rar, febră şi frisoane. De obicei, durerea apare la aproximativ o oră după o masă bogată în gră-simi, deoarece vezica biliară se contractă pentru a evacua bila care să ajute la digestie, eliminând şi calculul în canalul biliar. Durerea se estompează o dată ce calculul este eliminat din ca-nalul biliar în duoden, permiţând bilei să curgă normal. Totuşi, o persoană care a suferit o criză de colică biliară are un risc de 70% să i se mai întâmple şi altă dată. De aceea, în cazurile cu dureri severe sau persistente, adresaţi-vă medicului.

Cum se trateazăDurerea din colica biliară trece de cele mai multe ori de la sine, după ce calculul este eliminat. Medicamentele antispastice şi antiinflamatoare pot atenua episodul dureros. Indicat este ca

afecţiunile biliare să fie tratate la timp, să nu se ajungă la in-tervenţii chirurgicale. Pentru aceste afecţiuni există medica-mentele coleretice şi colecistochinetice, care cresc cantitatea de lichid din vezica biliară şi totodată stimulează şi contracţia acesteia. În acest mod se previne stagnarea bilei în vezica bi-liară şi se împiedică formarea cristalelor de colesterol. Medi-camentele coleretice şi colecistochinetice previn astfel crizele biliare, litiaza biliară şi infecţiile biliare. Într-un an, în 20-40% dintre cazuri, apare un nou episod de colică biliară, iar complicaţiile survin la 1-2% din aceste per-soane. De aceea, trebuie să mergi la medic. S-ar putea să îţi recomande îndepartarea chirurgicală a vezicii biliare (cole-cistectomie). În prezent, vezica este scoasă în multe cazuri pe cale laparoscopică, printr-o intervenţie miniminvazivă ce necesită doar trei incizii abdominale mici. Cicatricele rămase în urma intervenţiei sunt foarte mici, iar vindecarea durează doar câteva zile.După operaţie, ficatul continuă să producă bila, dar aceasta nu mai este depozitată în vezica biliară, ci se varsă direct în intestinul subţire.

VEZÍCĂ - organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreţie sau de secreţie, pe care apoi le eva-cuează prin contracţia fibrelor musculare din structura sa; din lat. vesicaVEZÍCULĂ - formaţie anatomică în formă de pungă membranoasă, care îndeplineşte diferite funcţii orga-nice. Veziculă biliară = rezervor temporar al bilei situat în fosa colecistului de pe faţa inferioară a ficatului; colecist; din fr. vésicule, lat. vesicula

DiCţionar

Litiaza biliară

Mărimea calculilor variază de la dimensiunile

unui fir de nisip, la mărimea unei mingi de golf.

AD FINOBIL

boli digestive

Sedentarismul este un factor de risc important pentru litiaza biliară.

Un studiu a arătat că bărbaţii de 65 de ani care se uită la televizor

mai mult de 40 de ore pe săptămână sunt de 3 ori mai supuşi riscu-

lui de formare a calculilor biliari decât cei care urmăresc programe

tv mai puţin de 6 ore pe săptămână.

pag. 58

medicalalmanah

pag. 59

medicalalmanah

Pancreatita acută este una din problemele apăru-te la nivelul pancreasului. Se produce din cauza activării enzimelor pancreatice care se revarsă în zonele vecine şi, de asemenea, în circulaţia sangvi-nă. Cauzele pancreatitei acute includ: litiaza biliară, abuzul de alcool, boli digestive preexistente ale sto-macului şi duodenului sau ale pancreasului etc.

Cum se manifestă pancreatitaPrincipalul simptom este durerea abdominală ce se amplifică progresiv, atingând intensitatea ma-ximă în 30 de minute până la 6 ore. Este violentă, constantă, localizată în capul pieptului (epigastru) şi regiunea periombilicală. Durerea se manifestă specific - în „centură” - şi iradiază în spate, precor-dial şi în abdomenul inferior. Se agravează atunci când bolnavul stă întins pe spate. Din cauză că respiraţia profundă amplifică durerea, bolnavul respiră superficial. Alte manifestări clinice sunt: greaţă, vărsături, distensie abdominală, tempera-tură uşor crescută, tegumente palide sau galbene (icterice). De asemenea, se constată accelerarea ritmului cardiac (tahicardie), tensiune arterială normală sau scăzută, agitaţie sau, dimpotrivă, le-targie, confuzie.

TratamentPacientul trebuie spitalizat de urgenţă. Medicii vor administra medicamente ca să-i atenueze durerea, perfuzii cu soluţii care să compenseze pierderile hidroelectrolitice. Infecţia se va comba-te prin administrarea antibioticelor. O perioadă, bolnavul nu se va alimenta normal, deoarece este necesar ca pancreasul afectat să fie pus în repaus. Va primi substanţele nutritive necesare prin solu-ţii administrate intravenos. În unele situaţii poate fi nevoie chiar şi de o intervenţie chirurgicală. Iar problema nu dispare o dată cu trecerea simptome-lor! Persoana care a avut un episod de pancreatită acută e predispusă să i se mai întâmple, dacă va consuma în continuare alimente grase, în cantita-te mare şi băuturi alcoolice.

AD

boli digestive

Cum stai cu pancreasul?

poveţe universal valabile

Mai mulţi specialişti în nutriţie s-au gândit să promoveze că-tre publicul larg câteva principii de viaţă sănătoase. Progra-mul numit “Pentru un Stil de Viaţă Sănătos”, iniţiat de CNA şi IAA şi realizat cu sprijinul Fundaţiei Pentru o Alimentaţie Sănătoasă (FPAS) te sfătuieşte să:

Consumi între 3 şi 5 porţii de fructe şi legume proaspete pe zi.

Execuţi zilnic exerciţii fizice, timp de 30 - 60 de minute.

Respecţi regula celor 3 mese zilnice (mic dejun, prânz, cină) şi a orelor de masă.

Bei minim 2 litri de apă (sau ceai neîndulcit) în fiecare zi.

Eviţi orice fel de excese.

Carnea, cea mai “bună” vegetală

Sunt persoane care nu concep hrana zilnică fără o bu-căţică de carne. Consumată cu moderaţie, carnea de porc, de vacă sau de pui poate face parte dintr-o ali-mentaţie echilibrată. Carnea de vacă reprezintă o sursă de proteine şi de fier, dar este bogată în grăsimi saturate.Carnea de viţel este mai săracă în grăsimi şi calorii,

dar conţine ceva mai mult colesterol decât vaca.Carnea de miel este bogată în fier, zinc şi proteine.

Carnea de porc conţine destul de multă grăsime, de aceea alege cu atenţie cotletele.

Carnea de pui este o sursă de proteine săracă în acizi graşi saturaţi, dar bogată în vitaminele din complexul B şi în mi-

nerale.Indiferent de tipul de carne pe care vrei să-l găteşti, îna-inte de preparare, curăţă toată grăsimea de pe suprafaţa cărnii. O porţie de 85 de grame de carne pe zi este sufi-cientă.

De ce să citiţi etichetele produselor?

Pentru a afla canitatea de zahăr, sare şi grăsimi conţinute de produsul

respectiv. Vest-europenii sunt deja obişnuiţi cu acest obicei, nici nu concep să

cumpere un aliment fără să fi citit cu atenţie eticheta înainte. Şi în România

se încearcă un sistem de etichetare nutriţională bazat pe cantitatea zilnică

estimată (CZE). Conţinutul noilor etichete te vor ajuta să compari cât din

fiecare nutrient se regăseşte într-o porţie de aliment şi cât ar trebui să con-

sumi într-o zi pentru a-ţi menţine o dietă echilibrată.

Leguminoasele, desuete

Conţin multe proteine, dar puţine grăsimi, însă fac bine

inimii. În plus, sunt şi hrănitoare, dar adesea sunt ignorate.

Lintea este o sursă excelentă de proteine, boabele de fasole

sunt bogate în fibre, potasiu şi zinc. Păstăile de fasole verde

conţin vitamina C, aşa că nu le arunca. Le poţi pune crude

în salate. Profită din plin de ele!

pag. 60

medicalalmanah

pag. 61

medicalalmanah

Hrana, între plăcere şi sănătate Când spui alimentaţie sănătoasă nu trebuie să te gândeşti că, de acum încolo, vei elimina anumite produse, iar pe altele le vei introduce obligatoriu în dieta zilnică. Păstrând echili-brul şi alegând cu înţelepciune hrana potrivită, poţi face din nutriţie bucuria ta zilnică.

Renumita Şcoală Medicală Harvard are veşti bune pentru gurmanzi. Ea susţine că nu toate grăsimile sunt rele. Dacă îţi plac grăsimile din uleiurile de măsline, soia, porumb, rapiţă, floarea soarelui, află că ele te protejează de boli cardio-vasculare. La fel, dacă ronţăi cu plăcere nebună nuci şi alune. Consumatorii de peşte vor fi fericiţi să ştie că peştele con-

ţine grăsimi nesaturate, oferind protec-ţie inimii şi vaselor de sânge. Deci, undă verde la prins peşte şi mai ales la mân-cat! Dacă nu eşti prieten cu laptele, poţi răsufla uşurat, aportul de calciu ţi-l poţi face consumând brânza de soia, fulgii de cereale îmbogăţiţi cu calciu ori legumele de culoare verde precum spanacul, bro-ccoli.

5 12345

Europenii sunt fruntaşii lumii la consumul de alcool. Alcoolul este principalul

contributiv la moartea tinerilor cu până la 25%

cauzalitate direc-tă dată de alcool.

Este greu de luptat cu pseudodietele. Acestea sunt ca şi moda, vin şi trec.

Orice dietă hipocalorică ţinută pe termen scurt

este bună, dar atât. E mult mai important să moti-

vezi omul psihologic să-şi schimbe modul de viaţă cu

unul sănătos. Iar eu diete-minune nu am văzut

de când sunt doctor.

Prof. Mariana Graur, preşedinta Societăţii

de Nutriţie din România

nutritie

Bere, vin, putere...Berea asigură un plus de vitamine din complexul B, iar vinul can-tităţi infime de fier.Vinul roşu, potrivit unor studii ştiinţifice, reduce riscul cardio-vascular. Creşte cu 30% colesterolul bun, fluidifică sângele, scade formarea cheagului sanguin. Tot vinul reduce insulinorezistenţa şi micşorează riscul de diabet, are efect antioxidant semnificativ şi an-tiinflamator. Cu toate acestea, specialiştii susţin că exagerările nu sunt bune. Mai mult de 60 g de alcool pe zi creşte riscul afecţiunilor de ficat, al unor forme de neoplasm şi al afecţiunilor cardiovasculare.

Băuturi pe aleseSucuri, ape, ceaiuri şi alcool. În general, lichidele le bei în funcţie de gust, stare,

ambianţă, locul unde te afli.Apa minerală conţine cantităţi mici de minerale şi multe bule. O doză de 300 ml

apă gazoasă asigură 1% din necesarul zilnic de calciu. Dacă nu-ţi face bine acidul, încearcă apa plată. Ţine de sete!

Ceaiul conţine catechine, compuşi care reduc riscul apariţiei cancerului şi stimulează sistemul imunitar. Face bine în răceli!Sucurile din fructe şi legume conţin vitamine în diverse cantităţi, dar mai conţin şi zahăr. Conferă energie pe durata unei zile!

Puţin alcoolSpre deosebire de alimente, alcoolul nu este digerat, ci se ab-soarbe în sânge. Dacă şi mânânci în timp ce bei, viteza de absorbţie se încetineşte. Totuşi, când vine vorba despre

cantitatea, frecvenţa şi regularitatea consumului de al-cool, acestea variază de la persoană la persoană.

Moderat, dar cu cântecLiteratura medicală ştiinţifică arată că un consum moderat de alcool este aso-

ciat cu o creştere a speranţei de viaţă a populaţiei, în general, dar şi a pacienţilor cu boală cardiacă ischemică. Dar acest “moderat” este subiectiv. Definiţia din dic-

ţionarul MacMillan pentru cuvântul moderat este “nimic foarte mare sau foarte mic în cantitate, formă, putere sau grad”. Bazându-se pe acest tip de definiţie, majoritatea celor care consumă alcool se consideră pe sine ca fiind băutori moderaţi.

Ce faci pentru siluetă?

Toată lumea aşteaptă cu sufletul la gură medicamentul minune de slăbit. Comod, uşor

şi la îndemâna tuturor. Să nu trebuiască să ţii cure de slăbire epuizante, să nu fii nevoită

să faci mişcare ca să dai burta jos, să nu te abţii de la bucatele preferate, într-un cuvânt

să nu faci nici un sacrificiu ca să fii suplă. Dar molecula-minune se tot lasă aşteptată.

La fel şi dieta-minune. Nu va reuşi nimeni să inventeze medicamentul numit voinţă şi

nici pe cel al schimbării modului de viaţă, singurele chei ale succesului de lungă durată

pe acest drum al scăderii în greutate.

O unitate de măsură este unitatea de alcool, care reprezintă cantitatea de alcool egală cu 15 ml de alcool pur (aproximativ 12 grame).

Poţi opta pentru balonul endogastric. Este un balonaş de silicon care se umflă cu ser fiziologic şi se lasă în stomac 6 luni. Balonul se introduce în stomac cu ajutorul unui en-doscop, după ce ţi s-a făcut anestezia, şi se va scoate tot la fel. Nu vei mai avea acea foame de lup, fiindcă balonaşul îţi va crea senzaţia de saţietate. Ai putea slăbi chiar şi 25-30 kg. Poţi alege inelul gastric laparoscopic (LAP-BAND), diferenţa fiind că acesta este un inel din silicon, nu un balonaş, care gâtuie sto-

macul, creînd un stomăcel mai mic. Inelul se montează intraoperator, sub anestezie, în plus va trebui sa stai internată în spital vreo 2-3 zile. Nu este o operaţie grea. Sunt, de fapt, câteva mici incizii care se fac sub con-trol video, fiind considerată una din cele mai eficiente metode chirurgicale minim inva-zive. Vei slăbi considerabil, având în vedere faptul că timp de 3 săptămâni vei trece de la regimul lichid, la cel semilichid, apoi la regim solid. Dar - nu uita! - nu oricine poate încerca

aceste metode chirurgicale. Ele sunt indica-te anumitor persoane obeze cu IMC peste 40 sau peste 35.

IstoricPrimele inele ajustabile au fost montate în 1986 prin abord chirurgical clasic (deschis) de către Kuzmak în USA şi de către Forsell în Suedia. Belgianul Guy-Bernard Cadiere a fost primul doctor care a montat pe cale la-paroscopică un astfel de dispozitiv în 1992.

Apelezi la metode chirurgicale

Societatea de Nutriţie din România a emis câteva sfaturi practice pentru întreaga populaţie, reunindu-le într-un decalog. 1. Păstrează-ţi plăcerea de a mânca, dar nu trăi pentru a mânca. 2. Consumă alimente variate în cantităţi corespunzătoare. 3. Alimentează-te astfel încât să-ţi menţii greutatea normală. 4. Consumă cu precădere cereale (mai ales integrale) şi derivaţi. 5. Consumă o cantitate mare de legume (preferă-le pe cele colorate: verzi, roşii, portocalii) şi câteva fructe în fiecare zi. 6. Consumă zilnic cel puţin 8 pahare cu apă, pe care nu o înlocui cu băuturi carbogazoase sau dulci. 7. Consumă alcool cu moderaţie sau deloc (rar şi puţin). 8. Evită alimentele care conţin o cantitate mare de grăsimi, mai ales saturate şi trans, prăjelile şi alimentele tip fast-food. 9. Consumă produse zaharoase rafinate doar ocazional, nu sunt necesare pentru o alimentaţie sănătoasă.10. Evită excesul de sare.

Decalogul Alimentaţiei Sănătoase

pag. 62

medicalalmanah

pag. 63

medicalalmanah

nutritie

pag. 68

medicalalmanah

pag. 69

medicalalmanah

Diabetul: vârful aisbergului

Diabetul zaharat este o boală care se întâlneşte la toate vârstele, indiferent de continent, de sex, de vârstă, de profesiune sau de starea economică. Termenul latin „diabet” îi este atribuit lui

Aretaeus de Cappadocia (secolul I d.Hr.). Unii doctori din acea vreme credeau că exista o legătură între tubul digestiv şi vezică, fapt care ar fi putut explica de ce diabeticii consumă atâtea lichide şi urinează atât de des. Medicii hinduşi ob-servaseră două tipuri de maladii în care exista zahăr în urină, una care apărea la copiii mici şi devenea rapid fatală şi alta care apărea la adulţii supraponderali şi era, de asemenea, fatală, dar avansa mai lent. Termenul „diabetes mellitus” (dia-bet zaharat) datează din secolele 16-17, când medicul Thomas Willis, doctorul personal al Regelui Carol al II-lea al Angliei, descria urina diabeticilor ca fiind „extraordinar de dulce, de parcă ar fi fost îmbibată cu miere sau zahăr”.

Termenul „diabet” îi este atribuit lui Demetrios de Apomeia (275 î.Hr.), având originea în verbul grecesc „diabainen”, care înseamnă „a trece prin” şi se referă la „fluxul urinar care nu poate fi controlat”.

Diabetul, în special cel de tip 2, este rare-ori o problemă singulară. Uneori, el poate fi chiar primul avertisment asupra unei afecţiuni generale pe cale să izbucnească. Cu alte cuvinte, vârful aisbergului, fiind deseori asociat cu diverse tulburări care sunt urmarea unui stil de viaţă nesănătos (obezitate, dietă dezechilibrată, lipsa exer-ciţiilor fizice etc.) şi a altor boli apărute în timpul diabetului.

Am glucoza crescută în sânge. Şi ce dacă?Cam aşa gândesc mulţi dintre bolnavii cu diabet, mai ales că hiperglicemia nu doare. Şi, în consecinţă, nu respectă regimul, nu

iau tratament şi nu merg la controale me-dicale, chiar dacă ştiu că suferă de această boală. Însă, hiperglicemia afectează încet, dar sigur întregul organism. Unele com-plicaţii cum ar fi afectarea sistemului ner-vos periferic sau a ochilor pot fi prezente încă de la depistarea diabetului. Rinichii sunt şi ei afectaţi de această boală, la în-ceput lent şi insidios, pentru ca în aproxi-mativ 10 ani, fără un tratament adecvat, să apară nefropatia diabetică clinic ma-nifestă. O data cu apariţia diabetului, şi vasele de sânge au de suferit prin apariţia sau accelerarea aterosclerozei, cu conse-cinţele ei de temut: accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic. Aşa că, dacă ai diabet, nu ezita! Mergi periodic la medic şi respectă cu stricteţe recomandă-rile acestuia.

În prezent, diabetul este definit cu mai multă precizie prin in-termediul hiperglicemiei: n creşterea nivelului glicemiei a jeun peste valoarea de 126

mg/dl; n valori ale glucozei în sânge de peste 200 mg/dl, determi-

nate în orice moment al zilei.

Ce cauzează complicaţiile diabetului?Complicaţiile diabetului sunt cauzate de o multitudine de factori metabolici, vasculari, genetici, care acţionează simul-tan şi convergent, determinând afectarea majoră a sistemului nervos, rinichilor, ochilor şi sistemului cardio-circulator. Se cunosc câteva mecanisme care contribuie la apariţia acestora. Sorbitolul, produs al metabolizării intracelula-re a glucozei în condiţii de hiperglicemie, este implicat într-o serie de procese biochimice care cresc stresul oxi-dativ celular şi accelerează generarea de produşi finali de glicare avansată, cu consecinţe dramatice asupra structurii şi funcţionalităţii celulelor şi ţesuturilor afectate.

Hiperglicemia afectează şi structura vaselor de sânge, de-terminând ischemie şi, consecutiv, creşterea producţiei de radicali liberi. Accentuarea stresului oxidativ duce în final la moartea celulară.

Complicaţii circulatorii Ele sunt reprezentate de ateroscleroză, care, la persoanele cu dia-bet, are câteva caracteristici, şi anume: apare mai frecvent şi mai rapid; afectează şi vasele de sânge de la periferie; este mai severă şi apare în egală măsură la femei şi la bărbaţi. Plăcile de aterom localizate la nivelul arterelor coronare sunt mai instabile şi determină mai frecvent evenimente cardiace acute (angină pectorală, infarct miocardic).

RecomandăriFumatul este un factor de risc major pentru boala vasculară, de aceea trebuie evitat sau abandonat. Hipertensiunea este, de asemenea, un factor de risc semnificativ la pacienţii diabetici. Nu neglija să-ţi măsori periodic tensiunea arterială, iar dacă ai hiper-tensiune, respectă tratamentul pe care medicul l-a prescris!

Retinopatia diabetică

Retinopatia diabetică este princi-pala cauză de orbire în rândul po-pulaţiei de vârstă activă din ţările civilizate. Aproximativ 85% dintre persoanele afectate de diabet se confruntă cu această complica-ţie. Diabetul determină leziuni ale vaselor sangvine de la nivelul retinei. Retinopatia simplă nu determină orbire, însă în 10-18% dintre cazuri progresează spre boală proliferativă într-o perioa-dă de 10 ani. Iar în interval de 5 ani, aproximativ jumătate dintre pacienţii cu boală proliferativă îşi vor pierde vederea.

RecomandăriSe poate preveni apariţia retinopati-ei prin menţinerea glicemiei în limite normale sau aproape de normal. Cum-pără un glucometru şi monitorizează-ţi atent glicemia, respectă tratamentul prescris de medicul diabetolog ca să previi pierderea vederii. Mergi perio-dic la control oftalmologic, astfel încât să poată fi evaluată apariţia şi evoluţia retinopatiei diabetice. Examinarea fundului de ochi este uşor de efectuat, nu necesită un echipament medical foarte costisitor şi poate fi repetată fără nici un risc însemnat.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte diabetul astfel: „Diabetul este o boală cronică de cauză genetică sau dobândită, caracterizată prin deficienţe în producţia pancreatică de insulină sau de ineficienţa acţiunii insulinei asupra organismului”.

Ce este hiperglicemia?boli metabolice

pag. 70

medicalalmanah

pag. 71

medicalalmanah

Prof. dr. Nicolae Hâncu

Nefropatia

diabetică este o

cauză de deces

şi invaliditate

întâlnită

la aproximativ 35%

dintre bolnavii

cu diabet insulino-

dependent.

Este consecinţa leziunilor care apar la nivelul vaselor mici de sânge din rinichi, pe fondul diabetului zaharat. Este o ca-uză de deces şi invaliditate întâlnită la aproximativ 35% dintre bolnavii cu di-abet insulino-dependent. Nefropatia

diabetică poate fi silenţioasă timp îndelungat (10-15 ani), după care se caracterizează prin pierderi de proteine prin urină (proteinurie) şi, în stadiile avansate, prin insu-ficienţă renală cronică progresi-vă. La unii pacienţi cu nefropatie s-a constat însă că, dacă se urmează me-ticulos tratamentul, menţinându-se glicemia în limite normale, se poate opri pierderea proteinelor prin uri-nă. Studiile au arătat că şi evoluţia nefropatiei diabetice poate fi înceti-nită prin tratamentul intensiv al dia-

betului zaharat. Nefropatia diabetică a devenit principala cauză a bolii cro-nice de rinichi în stadiul terminal, care necesită dializă.

RecomandăriHipertensiunea arterială este un factor care grăbeşte apariţia nefropatiei dia-betice şi îi accelerează agravarea. Dacă ai diabet, testează-ţi funcţia renală de cel puţin două ori pe an. În acest scop se efectuează examenul sumar de uri-nă şi o analiză din sînge, creatinina serică.

Nefropatia diabetică ad

boli metabolice

pag. 72

medicalalmanah

pag. 73

medicalalmanah

Neuropatia diabetică poate afecta fie-care porţiune a sistemului nervos. Este rareori o cauză directă de deces, dar este o cauză majoră de suferinţă pentru bol-navii cu diabet. Neuropatia periferică

este cea mai frecventă formă de neuro-patie diabetică şi apare prin lezarea sis-temului nervos periferic. Aceasta duce la scăderea sensibilităţii dureroase, tactile, termice şi vibratorii în anumite părţi ale

corpului şi poate uneori să afecteze ca-pacitatea de mişcare şi forţa musculară. Neuropatia vegetativă este rezultatul afectării sistemului nervos vegetativ, im-plicat în controlul funcţiilor involuntare ale corpului, cum ar fi bătăile inimii, ten-siunea arterială, transpiraţia, digestia, funcţia renală. Impotenţa şi ejacularea retrogradă sunt manifestări adiţionale la bărbat. Neuropatia focală afectează un singur nerv, cel mai frecvent la nivelul încheieturii mâinii, coapsei sau picio-rului. De asemenea, poate afecta nervii de la nivelul spatelui şi toracelui anteri-or, precum şi pe aceia care controlează musculatura oculară.

RecomandăriNeuropatia periferică se instalează insi-dios, cu pierderea treptată a sensibilită-ţii, proces care de multe ori este târziu observat de pacient. De aceea, este indi-cat să se efectueze consulturi periodice pentru detectarea cât mai precoce şi tratamentul adecvat. În cazul formei du-reroase, nu porni de la ideea că durerea din neuropatia diabetică este ceva ire-mediabil! Spune-i doctorului că te doare şi acesta îţi va recomanda medicamente care se adresează cauzei durerii: leziuni-le nervoase.

Pilula de râs

- Domnule doctor, am urmat tratamentul

cu sfinţenie. N-am mai fumat, n-am băut,

n-am mâncat dulciuri. Dar picioarele mă

dor la fel ca înainte. De-abia mai merg. Ce

ar trebui să iau?

- Autobuzul, metroul, tramvaiul...

Ulcerele piciorului diabetic

Ulcerul poate fi iniţiat şi de pantofi ne-potriviţi, ce cauzează formarea de bă-şici, la pacienţi ale căror deficite senzo-riale împiedică recunoaşterea durerii. Tăieturile şi înţepăturile cu ace, cuie, cioburi sau alte obiecte ascuţite sunt obişnuite la aceşti pacienţi. Ulcere-le pot duce la gangrena membrelor inferioare, fiind necesară amputaţia acestora.Piciorul neuropat clasic este cald, roz, poate fi uscat, cu pierderea pilozităţii la nivelul gambelor (neuropatia vege-tativă). Se pot asocia fisuri ale pieli tălpii piciorului care pot fi dureroase, se pot ulcera şi se pot infecta. Unghii-le sunt deformate şi decolorate, cu ri-durile transversale relativ proeminente. Ulcerele neuropate, cauzate de neuro-

patie sunt de obicei nedureroase, cu ca-lus în jur, au bazele curate, roz, şi sunt localizate în zonele de traumatism, căci o combinaţie între traumatism şi lipsa de protecţie sunt cauzele cele mai frec-vente ale acestor ulcere.Piciorul arteriopat este clasic rece, vi-olaceu, cu tegumente subţiri, fără pi-lozitate şi cu unghii decolorate. Pulsul este greu de palpat sau chiar absent la picioarele arteriopate. Ulcerele care survin în acest caz sunt dureroase, ne-crotice la bază, bine delimitate, mici, cu zona înconjurătoare violacee.

RecomandăriPicioarele trebuie ţinute curate şi us-cate tot timpul. Dacă ai neuropatie, nu merge niciodată desculţă, nici măcar

în casă. Un traumatism uşor poate ca-uza o leziune care îţi va da multă bătaie de cap. Pantofii potriviţi sunt esenţiali. Trebuie să fie dintr-un material moale, nu rigid, să fie comozi, cu tocuri joase. Sandalele cu barete nu sunt indicate. Să nu te strângă sau să îţi provoace bătături. Chiar dacă ţi se par mai pu-ţin eleganţi, beneficiul depăşeşte cu mult sacrificiul. Pedichiura sa se faca cu maxima atentie pentru evitarea ra-nilor care ulterior se pot suprainfecta. Inspectează-ţi picioarele zilnic pentru a depista prezenţa ca-lusului, infecţiei, abraziunii sau flictenelor, şi con-sultă medicul pen-tru orice leziune care apare.

O problemă specială la diabetici este apariţia ulcerelor la nivelul extremităţilor in-ferioare, care par să se datoreze distribuţiei anormale a presiunii, secundare neuro-patiei diabetice. Problema este accentuată atunci când există o deformare osoasă a picioarelor.

Neuropatiadiabetică

boli metabolice

pag. 74

medicalalmanah

????????????

pag. 75

medicalalmanah

adad

pag. 92

medicalalmanah

pag. 93

medicalalmanah

Luminanepreţuită!

oftalmologie

Organul vederii, adică ochiul, are forma unei sfere, este locali-zat în orbită şi percepe formele, mişcările, reliefurile, culorile şi diferenţele de luminozitate. Ochiul captează imaginile ca un aparat fotografic. Lumina pătrunde prin partea din faţă a ochiului printr-o membrană transparentă, corneea, înconjurată de albul ochiului, numită sclerotică. În spatele corneei se găseşte irisul, un disc colorat în albastru, verde, căprui... Între cornee şi iris există un lichid: umoarea apoasă. Irisul e perforat în centru de un ori-ficiu de culoare neagră, denumit pupilă. Aceasta are capacitatea de a se contracta şi de a se mări. Lumina traversează în continu-

are cristalinul, care are funcţia de lentilă biconvexă, apoi un alt lichid, corpul vitros sau umoarea sticloasă. În final, imaginea se proiectează în profunzimea ochiului pe o membrană denumită retină, ca şi cum aceasta ar fi o peliculă de film dintr-un aparat fotografic. Pleoapele şi genele protejează ochii. O membrană subţire transparentă, denumită conjunctivă, căptuşeşte interiorul pleopelor şi o parte din sclerotică. Glande mici, localizate sub pleoape, produc în permanenţă lacrimi. Acestea sunt etalate într-un strat uniform, în urma mişcărilor de clipire a pleoapelor, ceea ce împiedică uscarea acestor suprafeţe.

Ochiul, aparatul foto uman

Cataracta se poate trata prin chirurgie. Aceasta presupune schimbarea cristalinului opacifiat cu un cristalin artificial. Sunt mai multe tipuri de cristaline, dar se recomandă folosirea, cu precă-dere, a celor foldabile. Acestea au avantajul de a se îndoi (plia), ceea ce permite introducerea lor prin-tr-o incizie foarte mică. Cel mai folosit tip de operaţie în catarac-tă este facoemulsia (operaţie cu ultrasunete), care se face pe loc, după care pacientul poate pleca acasă. Dar nu toate tipurile de cataractă se pretează la acest tip de intervenţie.

Pacienţii operaţi de cataractă trebuia să poarte şi ochelari pentru citit, dar, recent, graţie unei proceduri noi şi a unui cristalin Acrysof Restor, pot renunţa la ochelari. Studi-

ile clinice au reliefat că 80% dintre pacienţii cărora li s-a implantat Acrysof Restor nu poartă ochelari niciodată, pentru nici un fel de activităţi. Operaţia durează 15 minute, după care se aplică un plasture pe ochi, iar a doua zi se scoate pansamentul. Tehnologia a apărut în anul 1994, fiind implantate până în prezent peste 21 milioane

de lentile intraoculare Acrysof. În lumea întreagă au fost executate peste 200.000 de operaţii cu acest tip de implantare, din care 600 au fost deja realizate în România.

Cataractaochilor

Testarea vede-rii începe de la naştere şi se face până la sfârşitul vieţii. O vizită la oftalmo-log este acum la îndemâna oricui şi nu costă o avere. Ţine de bunăvoinţa şi de dorinţa de a păstra o vedere bună până la adânci bătrâneţi.

Nimic nu e mai

de preţ pe lumea

aceasta decât

lumina ochilor.

Din păcate, cei

mai mulţi dintre

noi nu apreciază

ce au până cândnu-şi pierd vederea.

Este o boală care în timp duce la orbire. Cristalinul se opacifiază o dată cu înaintarea în vârstă şi vederea scade până când se pierde definitiv. Aproape 50% dintre per-soanele cu vârste peste 60 de ani prezintă opacifieri ale cristalinu-lui. În prezent, cataracta afectează peste 15 milioane de oameni pe plan mondial.

Un cristalin “inteligent”

Peste 25.000 de români ar trebui

operaţi anual de cataractă!

pag. 94

medicalalmanah

pag. 95

medicalalmanah

Investigaţiile includ obligatoriu eva-luarea presiunii intraoculare (PIO), a câmpului vizual şi a papilei nervului optic. Presiunea intraoculară (PIO) şi variaţiile sale zilnice sunt considerate factori majori de risc în glaucom. Mă-surată cu aparate numite tonometre, PIO are valori medii considerate nor-male cuprinse între 10 şi 21 mmHg. Cercetările moderne au introdus noţi-unea de PIO individual tolerată, ceea ce înseamnă că există persoane cu valori mai mari ale PIO fără a avea afecta-re glaucomatoasă, dar şi persoane cu valori “normale” ale PIO cu modificări specifice glaucomului. Câmpul vizual al unui ochi este repre-zentat de totalitatea imaginilor perife-rice ce pot fi percepute la un moment dat în timp ce persoana priveşte într-un punct fix. Defectele de câmp vizual - scotoame („pete” pe câmpul vizual) - se determină modern cu ajutorul unui aparat numit perimetru computeri-zat. Perimetria este o metodă de dia-

gnostic, iar prin repetarea câmpurilor vizuale la şase luni este şi o valoroasă modalitate de urmărire a evoluţiei bo-lii. Papila nervului optic are un aspect par-ticular în glaucom. Prin examinarea fundului de ochi, realizată pe o pupilă dilatată şi cu ajutorul unei lentile spe-ciale, se pot evidenţia şi urmări în timp modificările care apar la nivelul nervu-lui optic.Diagnosticul precoce al glaucomu-lui este extrem de important, deoare-ce boala este progresivă, iar leziunile, odată apărute, se menţin toată viaţa. Dacă diagnosticul este pus precoce, se mai poate salva ceva, iar opţiuni terapeutice există. Prima ar fi me-dicaţia cu picături prin care se încearcă scăderea presiunii intrao-culare. Apoi, terapia laser (trabeculoplas-tie argon-laser, iridoplastie Yag la-ser) şi intervenţia chirurgicală, dacă medicaţia nu dă rezultate. Din păcate, în acest moment nu există un medicament care să vinde-ce glaucomul.

Este o boală care nu doare, dar orbeşte. Mai precis, omoară progresiv celulele şi fi-brele nervoase. La un moment dat, câmpul vizual se modifică, iar vederea dispare. Practic, afectează nervul optic şi, cu cât presiunea intraoculară este mai mare, cu atât şansele ca nervul optic să fie afectat cresc. În România, numărul pacienţilor depistaţi cu această boală ajunge la aproximativ 160.000.

7 milioane de bolnavi de glaucom nu mai văd cu

nici unul din ochi, numărul lor fiind în continuă

creştere!

de glaucom:Tipuri

n glaucom congenital (0-2 ani);n glaucom infantil (3-10 ani);n glaucom juvenil (10-35 de ani);n glaucom asociat anomaliilor congenitale;n glaucom primitiv cu unghi deschis;n glaucom cu tensiune normală;n glaucom secundar cu unghi deschis;n glaucom cu unghi închis.

În primele stadii ale bolii, funcţia vizuală rămâne aparent normală, deşi procesul de distrugere a fibrelor nervoase este prezent. În timp, leziunile devin semnificative, rezul-tând astfel pierderi severe, ireversibile, de câmp vizual. Gravitatea bolii este dată de faptul că pacientul realizează prea târziu pierderile de câmp vizual, de obicei în faze avansate ale bolii.

oftalmologie

Glaucomul apare mai frecvent la persoanele: n peste 40 de ani;n care au rude de gradul

I diagnosticate cu glaucom;

n au presiunea intraoculară crescută;

n cu hipertensiune arterială;

n cu diabet zaharat sau miopie severă;

n care urmează un tratament cronic cu steroizi.

Glaucomul

Glaucomul afectează 3% din populaţia genera-

lă. Pe Glob există aproximativ 70 milioane de

persoane afectate, dar dintre acestea doar 50%

sunt diagnosticate.

Depistare precoce

Prof. dr. Dorin Chiseliţă, preşedintele Societăţii Române de Glaucom

Terapia laser şi

chirurgia tradiţională sunt indicate doar atunci când terapia medicamentoasă a eşuat sau când pa-cientul nu e compli-ant la tratament.

La 50 de bolnavi cunoscuţi mai există încă 50 de necunoscuţi în ţările civi-lizate. Însă, în ţările în curs de dez-

voltare, doar 10% dintre pacienţi sunt cunoscuţi, iar 90% dintre ei nu ştiu că suferă de glaucom. La noi în ţară, probabil sunt 150.000 de bolnavi cu glaucom, dar nu se cunoaşte cu ex-actitate, fiindcă nu avem un registru

naţional.

Prof. Ben Cârstocea

Orice pacient peste 45 de ani ar trebui să facă un control anual la oftalmolog.n Bucureşti - la Spitalul Univer-

sitar de Urgenţă

n Iaşi - la Spitalul Universitar

“Sf. Spiridon”

n Craiova - la Spitalul Judeţean

de Urgenţă

infO3 centre moderne

de glaucom

pag. 96

medicalalmanah

pag. 97

medicalalmanah

Caravana de informare asupra degeneres-cenţei maculare legate de vârstă a călătorit prin nouă ţări din Europa, inclusiv în România, timp de două luni (iunie-iulie 2008). Vizitatorii caravanei au beneficiat de testări gratuite: un consult oftalmologic incluzând şi testul Amsler Grid, o retino-grafie şi informaţii detaliate despre DMLV.

Priviţi spre viitor - protejaţi-vă ochii!

infO

Una din cele mai frecvente cauze ale orbirii o constituie degenerescenţa maculară legată de vârstă.

Ea apare în general la persoanele cu vârste peste 50 de ani. În prezent, DMLV afectează 164 milioane de oa-

meni, dintre care 127 de milioane şi-au pierdut vederea parţial, iar 37 de milioane total. Boala

este ireversibilă, de aceea trebuie depistată din timp. Se pare că peste 20% dintre persoanele

de peste 60 de ani suferă de DMLV.

n vederea centrală devine mai slabă, înceţoşată sau mai puţin exactă;

n ai nevoie de mai multă lumină la citit decât înainte;n faci mai mult efort pentru a vedea feţele persoanelor;n vezi obiectele distorsionate sau mai mici decât în realitate;n în câmpul vizual îţi apar pete albe sau negre;n liniile le vezi ondulate sau curbe.

Nu amâna vizita la specialist!

Degenerescenţa maculară

legată de vârstă(DMLV)

500.000 de români suferă de această boală, adică 2,3% din

populaţia ţării. La fiecare 5 secunde o persoană de pe Glob

orbeşte, iar la fiecare minut un copil orbeşte!

oftalmologie

Testul AMSLERPentru a pune un diagnostic precis, pe lângă măsurarea acuităţii vizuale, se face şi testul AMSLER. Este o grilă cu pătrate mici pe care trebuie s-o priveşti de la o distanţă de 25-30 cm cu fiecare ochi. Poţi încerca şi acasă cu o foaie din caietul de matematică. Îţi fixezi privirea pe centru şi urmă-reşti liniile periferice. Dacă liniile apar deformate, înseamnă că ai putea avea afectări retiniene. În acest caz, nu mai sta pe gânduri, du-te la un cabinet oftalmologic!

Când slăbeşte vederea?

Orbirea în proporţie de 75% poate fi evitată prin

tratamente şi controale preventive.

90% din totalul oamenilor care suferă de orbire

trăiesc în ţări în curs de dezvoltare.

Factori de risc

Oricine poate fi afectat de DMLV. Vârsta este un factor de risc important pentru apariţia acestei boli. Persoanele care au deja DMLV la un ochi pot face şi la celălalt. Ereditatea, fumatul (un risc de trei ori mai mare de-a dezvolta boala), obezitatea şi bolile cardi-ovasculare sunt factori de risc. Femeile sunt mai predispuse la DMLV decât bărbaţii. Atât expunerea prelungită şi cumulativă la lu-mină, cât şi consumul insuficient de antio-xidanţi pot creşte riscul DMLV.

Controlează-te periodic la oftalmolog, mai ales dacă ai peste 50 de ani!

Lasă-te de fumat, mai ales dacă intri în categoria persoanelor cu risc!

Include în alimentaţie cât mai multe fructe şi legume. Nu uita de vitamine, minerale, antio-

xidantele care pot încetini progresia bolii în caz că deja ai afecţiunea. Redu grăsimile din alimentaţie, deoarece cresc riscul de apariţie a DMLV!

12

3

Tratamentele actuale: terapia fotodinamică, fotocoagularea laser sunt destul de costisitoare. Ele pot fi aplicate, dar numai în stadiul avansat al bolii. Pot însă încetini evoluţia nefavorabilă a DMLV. Acuitatea vizuală, odată pierdută, nu mai poate fi recuperată. Ochiul uman este echipat cu un sistem propriu de apărare împotriva radicalilor liberi, pentru a reduce stresul oxidativ. Acest sistem acţionează cu ajutorul luteinei şi zeaxantinei, doi compuşi

numiţi carotenoizi, care se găsesc exclusiv în pigmentul macular, precum şi cu ajutorul vitaminelor antioxidante C, E, al mineralelor - zinc şi seleniu

- cofactori esenţiali ai enzimelor antioxidante. Un regim alimentar echilibrat în carotenoizi (pigmenţi galben-portocalii care se găsesc în fructe şi legume, în special în cele cu frunzele verde închis) va ajuta organismul să-şi întărească sistemul imunitar.

Vederea se tratează!

În fiecare an, la 12 octombrie, se

serbează Ziua Mondială a Vederii.

Sfaturi

pag. 98

medicalalmanah

pag. 99

medicalalmanah

de vedereversus

Ochelari

LentileNu vrei să porţi ochelari, pentru că ai impresia că te dezavantajează. Dar ce te faci dacă nu mai vezi să citeşti, să scrii, să şofezi?

oftalmologie

Primele lentile de contact au fost prescri-se în urmă cu 150 de ani. La mare modă au devenit de abia acum 3 decenii, când au început să fie folosite pe scară largă în SUA şi în Europa.

Lentilele de contact nu sunt menite doar să schimbe culoarea ochilor. Cei care vor să renunţe la ochelari pot să-şi corecteze defectele de vedere cu ajutorul acestor lentile. Pentru 25% dintre persoanele cu prob-leme de vedere, lentilele de con-tact reprezintă soluţia ideală de corecţie a viciilor de refracţie.

de contact

Nu alunecă, nu cad, nu se acoperă cu aburi, nici cu stropi de ploaie. Un purtă-tor de lentile de contact poate face sport, poate să se zbenguie în voie. Nu schimbă look-ul persoanei, sunt foarte uşoare şi aproape că nu se observă.

Pro lentile

Cei care vor să renunţe la ochelari în favoarea lentilelor trebuie să ştie că len-tilele necesită o adaptare treptată, sub control medical, astfel încât să se poată aprecia toleranţa corneei. Portul lenti-lelor de contact presupune efectuarea unor controale oftalmologice periodice la o lună, la trei luni, la şase luni şi la un an de la punerea acestora. Lentilele de contact necesită o întreţinere riguroasă şi o igienă corectă a celui care le poartă, altfel pot apărea infecţii. Uneori, pot pro-voca ulceraţii sau inflamaţii ale corneei, conjunctivite alergice, iritaţii oculare.

Precauţii

Pot fi alese diverse modele de lentile şi rame, astfel încât să se asorteze culorile ochelarilor cu îmbrăcămintea. Întreţi-nerea ochelarilor este mai practică şi mai uşor de făcut. În cazul celor mici, sunt de preferat ochelarii în detrimentul lentilelor de contact. Lentilele pot fi din sticlă, plastic, plastic cu antireflex, bifocare, progresive, lentile cu protecţie pentru calculator, lentile heliomate cu dioptrie, în funcţie de necesităţile fiecăruia.

Pro ochelari

Lentilele sunt indicate în corecţii ale miopiei, hiper-metropiei, presbiopiei, as-tigmatismului, dar numai la recomandarea medicului. De pildă, persoanele cu astigma-tism pot opta pentru lentile de contact. Noutatea constă în faptul că s-au lansat în Ro-mânia noile lentile de con-tact: PureVision Toric care

pot fi purtate doar în timpul zilei, în timpul zilei şi ocazional peste noapte sau permanent, timp de 30 de zile. Tehnologia şi designul lor asigu-ră stabilitatea lentilei pe ochi. Anumite boli ale ochiului precum ochiul uscat, ulcerul cornean anterior sau corneea cu o scădere a sensibilităţii contraindică purtarea lentilelor de contact.

Indicaţiişi contraindicaţii

Nu achiziţiona niciodată ochelari de vedere fără un consult oftalmologic în prealabil şi o reţetă.

Când alegi rama, ţine cont de materialul ei. Ramele din alu-miniu sau titaniu sunt durabile şi pot fi modificate. Cele din plastic sunt durabile dar nu pot fi îndoite pentru a se potrivi lentilelor.

Dacă alegi lentile din sticlă, care sunt mai rezistente la zgâriat, nu uita că acestea se sparg mai uşor. Lenti-lele din plastic sunt mai uşoare, nu se sparg uşor, dar se zgârie repede.

Dacă faci sport, cumpără special o pereche de ochelari pentru sportivi, fixată la spate cu o bandă elastică şi care să aibă rezistenţă mare la şocuri.

Ochelarii trebuie să fie confortabili, deci alege-i pe cei mai uşori. Lentilele mari şi ramele groase atârnă greu.

12

3

45

idei pentru a cumpăra perechea potrivită5

pag. 100

medicalalmanah

medicalalmanah

În condiţii normale, este de ajuns o absorbţie de 60-80%:n Filtru 0 - absoarbe lumina în procent de 0-20% - luminozitate solară foarte scăzută - acti-

vităţi cotidiane;n Filtru 1 - absoarbe lumina în procent de 20-56% - luminozitate solară scăzută - acti-

vităţi cotidiane;n Filtru 2 - absoarbe lumina în procent de 57-81% - luminozitate solară medie

- sport;n Filtru 3 - absoarbe lumina în procent de 82-91% - luminozitate so-

lară puternică - plajă;n Filtru 4 - absoarbe lumina în procent de 92-97% - luminozitate sola-

ră foarte puternică - munte - interzis la volan.

Lentile prevăzute cu filtru de protecţie UV

Nu reprezintă doar un accesoriu de fiţe, ci au şi o utilitate practică, de a proteja ochii de soare. Dar cu o condiţie: să-i achiziţionezi pe cei prevăzuţi cu filtru de protecţie!

de soareOchelarii

Pe piaţă se comercializează şi ochelari de soare, care nu au trecut prin nici un control sanitar. Aceştia nu protejează şi, deşi nu există prea multe studii despre leziunile pe care soarele le produce ochilor, of-talmologii susţin că e bine ca ochii să fie feriţi de agresiunea solară. Pot apărea leziuni ocu-lare, care se tratează şi nu lasă sechele.

Avertizări!

Europenii au, în medie, câte două perechi

de ochelari de soare!

pag. 100

AD

oftalmologie

pag. 76 pag. 77

medicalalmanah

pag.pag. 76

Vehiculul umanMergem, ne sculăm, ne culcăm,

ridicăm greutăţi şi în general con-siderăm normale toate mişcările pe care le facem de dimineaţa până seara. Nu ne gândim nici o clipă că toate aceste gesturi ar putea deveni amintire, în cazul îmbolnăvirii oricărui component al aparatului locomotor.

Numărul total al oaselor este doar teoretic,

putând diferi de la o persoană la alta.

Aparatul locomotor este alcătuit din totalitatea oaselor, rigide şi dure, unite între ele prin articulaţii şi muşchi. Rolul acestora este de a permite menţinerea poziţiei ver ticale şi efectuarea oricărei mişcări, necesare atât de plasării, cât şi păstrării echilibrului.

Organe active ale mişcării şi echi li bru lui, muşchii re pre zintă 40% din greutatea corpului. Sunt com puşi 75% din apă, 21% proteine (mi o zi nă), 1% glicogen, diverse săruri minerale.

Ce conţin muşchii

medicalalmanah

locomotor

În 1938, o fetiţă s-a născut cu un număr record de degete, 14 la mâini şi 12 la picioare

R

pag. 78

medicalalmanah

locomotor

pag. 79

medicalalmanah

Moda, cu ale ei tocuri înalte, calcula to-rul, lipsa mişcării şi moştenirea ge ne-tică sunt doar câteva din cauzele res-pon sabile de apariţia durerii spa te lui, boală de care suferă 27% din băr baţii şi 36% din femeile întregii planete.

HERNIA DE DISC

secolului

Durerea de spate

boala

Ai grijă de spatele tău, adoptând o po ziţie dreaptă a

aces tuia la birou, fo lo seşte un scaun ergonomic şi nu

căra greutăţi mai mari de 2 kilograme în fiecare mână!

Cât despre sporturi, alege-le pe cele netraumatizante, ca

plimbarea în ritm rapid şi înotul!

Prevenţie

Coloana vertebrală susţine greutatea întregului corp. Este alcătuită din 24 de vertebre, din care: 7 cervicale, 12 dorsale şi 5 lombare, între care se găsesc discurile intervertebrale, cu rol de amortizare a şocurilor şi frecării dintre vertebre. Hernia de disc reprezintă o îmbolnăvire a discului intervertebral, din cauza uzurii inevitabile o dată cu trecerea timpului sau a unui mod de viaţă inadecvat. Rezultatul: discul se deformează, se fisurează sau poate ieşi din învelişul lui.

Discul intervertebral e compus din două ele men te: un nu cleu central, înconjurat de un inel fibros, care ataşează două ver te bre una de alta. Dacă inelul se fisurează, substanţa nu cle u lui iese în exteriorul coloanei vertebrale şi poate apăsa pe rădăcina unui nerv sau pe măduva spinării. Este ceea ce numim hernie de disc. Mai frecventă la bărbaţi, hernia sur vine, în general, între 35 şi 55 de ani ca urmare a solicitării ina decvate a coloanei prin căratul unor greutăţi prea mari, a unei torsiuni bruşte a trunchiului sau a poziţiei greşite la birou, menţinută timp în de-lun gat. Sarcina şi obe zi tatea sunt, de asemenea, factori de risc. Pre dispoziţia ge ne tică este la originea ca zu rilor precoce de hernie, uneori chiar de la 20 de ani.

Manifestările herniei sunt diferite de la un bolnav la altul. Frecvent, ea se caracte ri zea ză prin dureri ascuţite, situate, cel mai adesea, la baza

coloanei, 95% din herniile dis cale afectând vertebrele lombare (lombalgii). Dacă discul comprimă rădăcina unui nerv

(sciatică), durerea coboară de-a lungul piciorului, fiind însoţită de furnicături sau, în cazuri grave, chiar de paralizia membrelor ori a sfincterului anal sau a celui uri nar. Motivul este afectarea măduvei spinării, caz ce impune consultul medical ime diat.

Ce e hernia

Mecanism

Simptome

Conf. univ. dr. Adrian Bighea

Deseori la originea durerii de şale, hernia este

responsabilă de 2% din durerile spatelui. Poate fi sau nu acompaniată de

sciatică, adică de suferinţa apărută ca urmare

a comprimării unui nerv sciatic.

(lombalgii). Dacă discul comprimă rădăcina unui nerv (sciatică), durerea coboară de-a lungul piciorului,

Coloana vertebrală, înşiruire de vertebre şi carti la je care le despart, este supusă în permanenţă so li ci tă ri lor fizice, fie că stăm pe scaun, cărăm greutăţi sau aşteptăm autobuzul. Totuşi, peste 70% din cei 1.200 de participanţi la un studiu american susţin că durerea de spate a fost semnificativ mai mare la sfârşitul unei zile de muncă petrecute la birou, comparativ cu persoanele care nu au petrecut o zi de muncă la birou.

Studiu

pag. 80 pag. 81pag.pag. 80

Diagnosticare În timpul vizitei, medicul ortoped întreabă bolnavul despre frecvenţa, intensitatea şi localizarea durerii. Examenul clinic este completat printr-o radiografie a coloanei, o to mo densiometrie (scanner) sau RMN, care permit vizualizarea cu exactitate a herniei.

Metode de tratamentGradul de afectare a discului inter ver te-bral poate varia de la uşor la grav, ceea ce face ca durerea să aibă intensitate di-fe ri tă de la pacient la pacient, im pu nân-du-se, astfel, individualizarea tra ta men-tului. Există cinci abordări terapeutice:

tratamentul medicamentos pe bază de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), analgezice şi/sau miorelaxante (îm po tri-va contracturii musculare). Prescris pe o durată limitată şi însoţit de repaus la pat, acest tratament este suficient pentru dis-pariţia durerii, dar nu acţionează asupra herniei în sine;

infiltraţiile locale cu substanţe anti in-flamatoare (corticoizi) sunt propuse în cazul eşecului tratamentului medical cla sic. Pot fi repetate de două-trei ori, în func ţie de pacient.

nucleoplastia percutanată este o me to-dă nouă de tratament, fără tăieturi. Durează doar 30 de minute şi se face sub anestezie locală, cu ajutorul unui angiograf. In ter ven-ţia constă în puncţia percutană (in tro du ce rea prin piele a unui ac), sub con trol radiologic, a discului herniat şi în ex tra ge rea unei părţi din nucleul pulpos cu un ac special. Astfel, se

reduce mult pre siunea din peretele discului, care re vi ne treptat în poziţie normală şi nu mai com primă rădăcinile nervilor spinali;

intervenţia chirurgicală este practicată de urgenţă în caz de paralizie a membrelor ori a sfincterelor anal şi/sau urinar sau când pacientul nu răspunde la nici un tra ta ment descris anterior. După operaţie, timp de o lună, nu trebuie să conduci maşina, să urci sau să cobori excesiv scările, să cari greutăţi şi este bine să scapi, în timp, de kilogramele excedentare.

artroplastia protetică este operaţia prin care se înlocuieşte discul vertebral afectat cu o proteză ce restabileşte mobilitatea co-loa nei vertebrale. Această metodă este pro pu să în cazul lombalgiei cronice in va li dan te, provocată de leziuni discale dege ne ra tive, după eşecul tuturor celorlalte me -to de de tratament (medicamentos, kine to terapie etc.).Oricare ar fi tipul de tratament ales, me di cul recomandă şedinţe de refacere cu un kinetoterapeut pentru a evita recidivele şi a întări musculatura spatelui.

Doar 5-10% din hernii necesită operaţie pentru

a fi vindecate.

medicalalmanah

locomotor medicalalmanah

Hernia de disc se vindecă de la sine în 50% din cazuri, iar tratamentele nechirurgicale rezolvă 90% din hernii.

Nucleoplastia percutanată se re ali zea ză în Bucureşti, la Spitalul Uni versitar de Urgenţă, la Centrul de Diag nos tic şi Tratament “Victor Babeş” sau la anumite centre private. Artroplastia protetică, care constă în introducerea unei proteze în corp, începând de la înlocuirea unei vertebre şi până la protezarea întregului şold, este o intervenţie decontată de CNAS, cu inconvenientul major că, uneori, pacienţii trebuie să aştepte luni sau chiar ani până le vine rândul.

UTIL

R

pag. 82 pag. 83

medicalalmanah

LOMBALGIA

Expunerea la vibraţii este dăunătoare

coloanei, riscul de a suferi de lombalgie fiind

de nouă ori mai mare la piloţii elicopterelor.

Tratamentul durerilor de spate

Durerea acută Scapi de durere cu cât mergi mai rapid la medicul ortoped

şi îţi reiei activităţile obişnuite. Repausul la pat mai mult de 4-5 zile nu aduce ameliorări

semnificative, ba, din contră, favorizează trecerea spre du-rerea cronică.

Importantă este schimbarea modului de viaţă, ceea ce implică, uneori, pierderea kilogramelor, practicarea regulată a unui sport şi respectarea unor reguli ergonomice la birou.

Metodele care implică folosirea infraroşiilor, a ultrasune-telor, a electroterapiei şi a masajului nu oferă decât în mică măsură rezultatele dorite.

Mezoterapia, care constă în injectarea unei mici cantităţi de apă sterilă sub pielea spatelui, diminuează percepţia durerii la anumiţi pacienţi.

Centura lombară este eficientă în caz de accident trau-matic, cum ar fi entorsa ligamentelor vertebrale sau rup-tura musculară, cu condiţia ca aceasta să fie foarte rigidă şi purtată mai puţin de trei săptămâni.

Durerea cronicăCând cauza durerii permanente de spate nu se poate de-ter mina cu exactitate, fiind eliminate, în urma exame ne-lor medicale, toate bolile care o pot induce, un ajutor de nădejde rămâne gimnastica medicală, realizată sub îndru ma-rea fizioterapeuţilor, într-un centru de recuperare medicală. Cu ajutorul ei se urmăreşte:

întinderea şi întărirea muşchilor picioarelor; întărirea muşchilor situaţi de-o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi a celor abdominali, prin care se urmăreşte crearea unui adevărat corset muscular în jurul trunchiului;

menţinerea unei atitudini posturale sănătoase şi învăţarea acelor mişcări care să solicite cel mai puţin zona afectată.

Pentru a obţine rezultatele dorite, gimnastica medicală trebuie practicată intensiv, adică mai mult de o oră zilnic, timp de cel puţin trei luni.

Durerea cronicăCând cauza durerii permanente de spate nu se poate de-2

Există mai multe tipuri de lom bal-gii. Durerea acută durează mai pu ţin de o lună, afectând 35% din pa cienţi. Durerea de spate care per-sistă mai mult de trei luni ne indică o lombalgie cronică, reprezentând a treia cauză de invaliditate din ţara noastră.Ne vom ocupa doar de tratamentul durerii obişnuite de spate (90% din cazuri), cele de origine in fec ţioa-să, tumorală, inflamatorie (reu ma-tismală), post-traumatică ( frac tura sau tasarea vertebrelor) ne cesitând un tratament strict individualizat.

Grade diferite de durere

medicalalmanah

locomotor

Durere localizată în partea de jos a spatelui, în dreptul şalelor, lom-balgia ne împiedică să ne des fă-şurăm munca în condiţii normale, mai ales în cazul în care petrecem ore în şir aşezaţi la birou sau avem meserii solicitante, care ne obligă la menţinerea unei poziţii fixe, timp îndelungat.

Efi cacitatea medicamentelor Antalgicele elimină durerea,

fiind re co mandat să începi tratamentul cu paracetamol înainte de a trece la substanţe mai puternice.

Antidepresivele se folosesc numai pe fondul durerii permanente, care nu cedează la nici un tratament clasic.

Anumite antiepileptice au fost utilizate de neurologii străini contra durerii care coboară de-a lungul nervilor (sciatică).

Antiinflamatoarele nu trebuie ad mi nis trate în doze mari, timp în de lun gat, din cauza riscului apariţiei efec telor secundare (sângerări gastrice, hipertensiune arterială, afectarea rini chi lor).

Miorelaxantele (care combat con-trac tura musculară) sunt eficiente, dar durata de utilizare nu trebuie să de pă şească 2 săptămâni.

Infiltraţiile cu corticoizi sunt eficiente dacă sunt injectate în canalul rahidian.

semnificative, ba, din contră, favorizează trecerea spre du-rerea cronică.

Nu faptul că stai aşezat o lungă perioadă îţi cau-

zează dureri, ci înălţimea neadecvată a scaun ului

sau a biroului, obezitatea sau lipsa mişcării.

După infecţiile acute ale căilor ae riene superioare, durerea lom bară este al doilea motiv, ca frec ven ţă, care aduce pacientul la medic.

Nu faptul că stai aşezat o lungă perioadă îţi cau-1

pag. 84

medicalalmanah

locomotor

pag. 85

Diverşi germeni, ca stafilococul beta-hemolitic,

in va dea ză micile leziuni traumatice ale discului in-

tervertebral, producând durerea de spate specifică.

Repaus la pat obligatoriu, dar nu mai mult de câteva zile. Aplicarea căldurii local, cu ajutorul unei pături electrice

sau al sticlelor cu apă caldă. Medicul prescrie medicamente antalgice, antiinflamatoare

şi miorelaxante. În anumite cazuri, infiltraţiile epidurale (la baza coloanei)

cu substanţe corticoide sunt indispensabile. Manipularea coloanei pe bază de tracţiuni (kinetoterapie)

ameliorează durerea. În toate cazurile, tratarea herniei, chirurgicală sau prin

nucleoplastie, duce la dispariţia durerilor

Cum scapi

SCIATICA

medicalalmanah

locomotor

SimptomeManifestările radiculitei sunt com-plexe. Ele cuprind atât diminuarea re fle xelor, afectarea senzorială (dureri, fur nicături, amorţeală, senzaţia de cu-rentare), cât şi probleme motorii, cum ar fi paralizia sau atrofia musculară, în cazul compresiei rădăcinii unui nerv motric.

RADICULITA

Menajaţi-vă spatele Menajaţi-vă spatele !

Durerile cronice şi mobilitatea spatelui se ameliorează în urma tratamentului balnear, recomandate fiind staţiunile care beneficiază de izvoare cu apă termală caldă, superioară valorii de 340 C, cum sunt Căciulata, Băile Felix - 1 Mai, Herculane etc.

UTIL

care beneficiază de izvoare

superioară valorii de 340

Duşmanii coloanei vertebrale Poziţia necorespunzătoare pe scaunul de birou,

care măreşte efortul muşchilor spatelui şi presiunea asupra discurilor vertebrelor - acest lucru dăunează chiar mai mult decât statul în picioare

Obezitatea Malformaţiile congenitale sau dobândite Reumatismul Lipsa oricărui exerciţiu fizic

schimbarea regulată a poziţiei;încălzirea musculaturii prin mers

şi câteva exerciţii simple, timp de câ te va minute, la un interval de o ju-mă tate de oră;

în caz de criză acută, repaos la pat 2-3 zile şi tratament cu an ti in fla-matoare, de tipul aspirinei, în cazuri mai uşoare;

căldura nu trebuie aplicată local în faza acută a herniei de disc, de oa-rece creşte gradul de compresie şi mă reş te edemul;

contrar unor idei preconcepute, dor mitul pe scândură nu vă ajută;

practicarea gimnasticii medicale, cel mai bine în apa piscinei, sub în-dru marea unui fizioterapeut.

Recomandări

Kinetoterapia este regina te ra piilor alternative.

Realizată de un specialist cu experienţă, ki ne to te ra-

pia relaxează, calmează şi tonifică musculatura.

Yoga şi hipnoza se pare că ameliorează stresul cauzat

de durerea cronică de spate. Durerea cronică induce o stare de stres permanent,

deci o tensiune nervoasă şi musculară care, la rândul ei,

agravează durerea.

Studiile arată că şapte adulţi din zece suferă de dureri de spate, cele mai comune cauze fiind se den ta ris mul şi poziţiile vicioase din timpul lucrului.

Acupunctura şi reflexoterapia sunt eficiente

mai ales pe termen scurt, dar nu există date

statistice ale pacienţilor vindecaţi.

medicalalmanah

NEVRALGIA CERVICO-BRAHIALĂ

Este o durere violentă a cefei şi a umă rului, care coboară Este o durere violentă a cefei şi a umă rului, care coboară de-a lungul braţului, une ori până în vârful de getelor.de-a lungul braţului, une ori până în vârful de getelor.

Apare mai frecvent noaptea, din cauza imobilizării Apare mai frecvent noaptea, din cauza imobilizării prelungite în pat, durerea fiind puternică în momentul prelungite în pat, durerea fiind puternică în momentul mişcării ca pului.mişcării ca pului.

Nu afectează capacitatea mo torie.Nu afectează capacitatea mo torie.Nevralgia apare în urma com presiei unei rădăcini nervoase Nevralgia apare în urma com presiei unei rădăcini nervoase

la nivelul co loa nei cervicale, produsă fie de o hernie de disc, la nivelul co loa nei cervicale, produsă fie de o hernie de disc, cazul cel mai comun, fie de de pre zenţa unui nodul.cazul cel mai comun, fie de de pre zenţa unui nodul.

Dacă durerea intensă durează în tre 3 şi 6 săptămâni, este necesară administrarea unor antalgice adecvate, a corticoizilor pe cale orală, a me di ca-mentelor ce relaxează muşchii.

Uneori se impune pur tarea unui guler cervical, timp de

două-trei săp tă mâni. În caz de eşec,

in fil traţiile locale cu cortizon necesită câteva zile de spitalizare.

Tratament

guler cervical, timp de două-trei săp tă mâni.

Reprezintă inflamaţia nervilor cra ni eni sau rahidieni din cauza com presiei acestora, provocată de un ane vrism, tumoare, abces, artroză, her nie discală sau de o infecţie vi ra-lă, bacteriană ori toxică.

Sub acest nume se întâlneşte du re-Sub acest nume se întâlneşte du re-rea care coboară de-a lungul pi cio-rea care coboară de-a lungul pi cio-rului, pe traseul nervului sciatic, rului, pe traseul nervului sciatic, une ori până-n vârful degetelor. Este une ori până-n vârful degetelor. Este pro du să de iritarea rădăcinii ner voa-pro du să de iritarea rădăcinii ner voa-se, cauzele fiind diverse: iritaţie, in-se, cauzele fiind diverse: iritaţie, in-fecţie, compresie sau traumatism. fecţie, compresie sau traumatism. În mod obişnuit, apare ca urmare În mod obişnuit, apare ca urmare a unei hernii discale posterioare a unei hernii discale posterioare sau postero-laterale. Ca simptome sau postero-laterale. Ca simptome re pre zen ta ti ve sunt imposibilitatea re pre zen ta ti ve sunt imposibilitatea ri di că rii piciorului la 900 din cauza din cauza du re rii ascuţite sau a apariţiei unor du re rii ascuţite sau a apariţiei unor pro ble me senzitive sau motoriipro ble me senzitive sau motorii

pag. 86 pag. 87

medicalalmanah

Pilula de râsPilula de râsUn pacient, la medicul de familie: - Domn’ doctor, când apăs aici, pe piept - ahhh! -, mă doare... Când apăs aici, pe umăr - auu! -, mă doare... Când apăs aici, pe mână - ahhh! -, iar mă doare!... Ce am, dom’ doctor? - Păi, dragă domnule, ai degetul rupt!...

ARTROZA Există aşa-numita artroză primitivă, căreia nu i se cunosc cauzele şi care afectează persoanele cu vârsta peste 50 de ani, femeile mai mult decât bărbaţii.

În artroza secundară, precoce şi se ve ră, cauzele incriminate sunt trau ma tismele, suprasolicitarea pro-fe sională, distrofia osoasă, anumite boli endocrine (acromegalia), diverse in fecţii ale oaselor sau chiar forma pi cioarelor (în O sau X).

Procesul de degradare a articulaţiilor se produce difuz: mai întâi apare o fi sură superficială în cartilaj, care în timp se măreşte, în interiorul acesteia formându-se nişte excrescenţe (osteo-fite) care deformează articulaţia şi de termină apariţia durerii.

Cauze

60-70% din artroze sunt lipsite de simptome, îngroşarea articulaţiei, mersul şchiopătat, pocniturile în momentul utilizării mâinii sau piciorului, apariţia durerii surde în încheietură fiind semne ce duc la suspiciune.

Analizele de laborator ies normale, doar în fazele acute ale bolii creşte uşor VSH-ul, radiografia fiind cea prin care se pune, cu certitudine, diagnosticul.

Evoluţia este, de obicei, lentă, prin pusee, doar în cazuri extrem de rare întâlnindu-se o degradare rapidă a cartilajului, în doar 6-12 luni.

Bine de ştiut

Reprezintă cea mai frecventă afec ţiune articulară la adult şi con stă în distrugerea

progresivă a articulaţiilor, din cauza unei de gra dări lente a cartilajului. Se poate lo caliza

la orice articulaţie, însă afec tează mai frec vent genunchii, şol durile, coloana ver tebrală

şi mâi nile.

Pacientul cu artroză trebuie să ştie că suferă de o boală Pacientul cu artroză trebuie să ştie că suferă de o boală cronică, incurabilă, medicii putând doar să-i încetinească evoluţia. Ameliorarea semnificativă a artrozei depinde de modul în care pacientul reuşeşte să-şi modifice stilul de viaţă, cu sprijinul familiei şi adaptarea cerinţelor profesionale.

alegerea candidatului perfect, care nu prezintă diverse boli ce ar putea contraindica folosirea acesteia;

alegerea momentului implantării, nici prea devreme, nici prea târziu, în funcţie de gradul de distrugere a cartilajului afectat;

folosirea unor proteze adaptate pa cien tului, a căror concepţie se apro pie cel mai mult de necesitatea bol na vu lui;

experienţa chirurgilor ortopezi este definitorie, ca şi supravegherea ulterioară a bolnavului de-a lungul timpului.

Rezultatul dorit, în cazul unei proteze, se obţine dacă sunt respectate câteva reguli:

medicalalmanah

locomotor

Protezeleun real ajutor

Tratament Durerea uşoară spre moderată se tra-

tează cu paracetamol, 3-8 tablete zilnic, timp de câteva luni.

În durerea moderată se administrează antiinflamatoare nesteroidiene (acizi car-bo xilici).

Durerea severă din boala artrozică ne-cesită tratament cu opioide.

Deformările grave ale articulaţiilor, afec tarea musculară avansată se tra tea-ză doar cu ajutorul intervenţiilor chi rur-gicale.

Istoria protezei de şold se pare că începe la sfârşitul secolului trecut, în 1890, când Thémiclos Von Gluck a implantat fildeş în articulaţia unui şold bolnav de artroză. Este debutul unor experimente de implantare a diverselor materiale, precum ebonita sau bachelita. Din pă cate, procentajul ridicat de infecţii cau zate de substanţele utilizate au obli gat cercetătorii să caute mereu al tele noi. În 1962, sir John Charnley a in trodus conceptul de “artroplastie cu fricţiune scăzută”, realizând o proteză mobilă, din polietilen dur, cu un cap ar ticulat din oţel, cimentată. În prezent, se folosesc materiale care sunt perfect tolerate de organism, precum titanul, rezistente o viaţă întreagă.

Sir John Charnley, unul dintre inventatorii artroplastiei

În zilele noastre, chirurgia protetică a atins niveluri nebănuite acum câţiva ani. Înlocuirea oricărei ar ti culaţii distruse a or ga nismului este acum posibilă, iar efi ca ci ta tea protezei este re marcabilă, asi gurând eli minarea durerilor, ame liorarea sem ni fi cativă a funcţionării ar ti-culaţiei, cu alte cuvinte: creş te rea calităţii vieţii.

Durata de viaţă a protezei Durata de viaţă a protezei de pin de de mai mulţi factori:de pin de de mai mulţi factori:

tipul implantului;metoda de fixare;tehnica de introducere;experienţa echipei operatorii;stilul de viaţă al pacientului,

în ce pând de la numărul kilo-gra melor şi terminând cu tipul ser viciului.

pag. 88 pag. 89

medicalalmanah

Reprezintă acele aparate destinate

susţinerii, protejării sau imobilizării

unei părţi a corpului, afectată de o

disf uncţionalitate locomotorie. Ele

pot avea diverse forme: atele, gu ti e re,

gulere, corsete, centuri, şosete etc.

Ortezele nu trebuie confundate cu

protezele, care sunt apa ra te in troduse

în interiorul or ga nis mului. Rolul or te-

zelor este de a uşura du re rile şi de a

mări mobilitatea regiunii afectate,

re ducând imo bi lizarea prelungită,

ceea ce conduce la o vindecare mai

rapidă.

Pentru a fi eficiente, ortezele tre bu ie utilizate respectând anumite reguli:Pentru a fi eficiente, ortezele tre bu ie utilizate respectând anumite reguli:Nu urca scările apăsând întâi pe piciorul cu orteză!Când trebuie să stai în picioare, nu te sprijini pe piciorul cu orteză!Nu face paşi prea mari!Evită statul în poziţia ghemuit (aşezat pe vine)!Poartă orteza împreună cu încălţămintea recomandată de tehnicianul ortoped!

Aceas ta trebuie să aibă tocul stabil, talpa fermă, branţuri detaşabile, să fie prevăzută cu şireturi, pentru a facilita încălţarea;

Poartă şosete lungi de bumbac! Spală, cel puţin de 2 ori pe săptămână, căptuşeala şi banda de prindere!Comunică imediat tehnicianului ortoped orice aspect anormal al pielii sau orice

tip de modificare a ortezei!

Cum se folosesc

Ce tratează Durerile cervicale, prin purtarea unui

gu ler cu sprijin pe bărbie. Durerile celor care practică regulat te ni-

sul sau golful, prin folosirea unei co tiere. Dureri artrozice, traumatice, ale ten doa-

nelor genunchiului, gleznei, de ge tului mic. Lombalgiile beneficiază de un corset de

susţinere. Pintenul calcaneean poate fi suportat mai

uşor prin purtarea unei şosete spe ciale. Diferenţa uşoară de lungime dintre mem-

bre, cauzată de luxaţia congenitală de şold, impune purtarea unui talonet creat după forma piciorului, în interiorul pantofului. Astfel, pot fi eliminate du re rile de şold, genunchi sau gleznă, frec ven te în cazul acestei malformaţii con genitale.

ORTEZELEmedical

almanah

locomotor

R

pag. 214

medicalalmanah

interviu

pag. 215

medicalalmanah

Prof. dr. Bogdan Marinescu este direc torul Spitalului Clinic de Obste-trică şi Ginecologie “Prof. dr. Panait Sârbu”, una din cele mai importante maternităţi din Bucureşti, şi îşi îm-par te timpul între pa ciente, studenţi, treburi administrative şi familie.

Ce este cel mai greu să fiţi? Profesor, ginecolog sau ministru al Sănătăţii?

Fiecare are partea sa grea, dar şi partea sa frumoasă. În primul rând, nu trebuie făcută confuzia între ginecologie şi obstetrică, sala de naştere este a Obstetricii. De ce vă spun lucrul acesta, pentru că la noi, vorba ceea, din vechi timpuri, specialitatea este îmbinată, obstetrica şi ginecologia, deci obstetrica este cea care se referă la sarcină, naştere, iar ginecologia cea care se referă la afecţiunile aparatului genital la femei. Fac această precizare, pentru că sunt ţări în care lucrurile sunt foarte clare: în Franţa, de exemplu, obstetricianul se ocupă numai de partea de sarcină, naştere, lăuzie, iar ginecologul este şi el împărţit în multiple subspecializări, gi ne cologie inflamatorie, ginecologie in fan tilă, ginecologie oncologică, endo-cri no logică, planificare şi contracepţie, tra ta mentul infertilităţii etc. Specialistul din România acoperă tot, iar eu am iubit foarte mult profesia. Atât de mult, încât m-a făcut să o practic chiar şi în perioadele în care aveam şi alte funcţii administrative - pentru că aţi pomenit

“Tirul m-a învăţat să lupt cinstit şi pe faţă!”

de Ministerul Sănătăţii. Pe vremea când eram ministru am făcut mai puţină obstetrică, dar de operat, operam dis-de-dimineaţă, de la ora 6, sâmbăta şi du-mi nică, pentru că în cursul săptămânii mă ocupam de problemele ministerului. Partea de administraţie îmi place şi m-a pasionat întotdeauna.

Aţi spus că iubiţi mult această profesie. Aţi ales medicina pentru că tatăl dumneavoastră era un reputat chirurg sau pentru că aşa aţi vrut?

Cred că ambele... Au contat şi faptul că aveam exemplul tatălui meu, care a făcut chirurgie cardiovasculară - practic, a dezvoltat chirurgia cardiovasculară în România, dar şi faptul că undeva, încă din liceu, mi-a intrat în minte ideea me-dicinei şi m-am pregătit ca atare pentru admiterea la facultate.

Pe atunci concurenţa era foarte mare…

Exact. Şi furcile caudine erau dese şi ascuţite. Am fost 1.200 de candidaţi şi am intrat 84. După proba scrisă, mai eram doar 360 de candidaţi. Pe vremea aceea, erau trei probe scrise, anatomia-fiziologia, biologia şi chimia. După probele scrise, urma proba orală la şase materii: chimie, anatomie, fiziologie, zoologie, fizică şi bazele darvinismului. Am intrat la examen dimineaţă la ora 8 şi am ieşit după ora 14. Treceam de la o masă la alta, terminam o probă, mă lua supraveghetorul şi mă ducea la altă comisie liberă.

Vi s-a părut greu atunci ?

Sigur că era greu, mai ales că veneau una după alta şi erau noţiuni diferite. Dar era şi, pentru că, odată intrat acolo, aveai stresul de debut şi, după aceea, mergeai mai departe, ca un mecanism, şi dacă ştiai, ştiai, dacă nu ştiai, nu ştiai.

De ce aţi ales ginecologia, şi nu chi-rurgia, urmând tradiţia familiei?

Ideea iniţială era de a face chirurgie. După aceea, în anul VI, făcând obstetrică-ginecologie, mi-a plăcut ca specialitate. Şi a mai contat un argument: pe vremuri am făcut sport de performanţă, tir. Am fost 20 de ani în lotul naţional de talere.

Bogdan Marinescu: profesor, doctor, fost ministru al Sănătăţii şi multiplu campion la tir. A devenit celebru pe întregul mapamond prin cazul Adrianei Iliescu. Pacienta sa era, la acea vreme, cea mai vârstnică femeie din lume însărcinată care a născut o fetiţă, în urma unei proceduri de fertilizare in vitro.

Am avut un accident de vânătoare, în care mi-a fost afectat ochiul drept. Şi atunci, tatăl meu şi soţia au hotărât că ar fi bine să nu stau ore în şir în lampa scialitică. Vezi, Doamne, ginecologia şi obstetrica ar fi un picuţ mai uşoare. Şi de câte ori stăteam câte 30 de ore nedormit în sala de naştere şi în sala de operaţie, îmi aduceam aminte de această idee, de acest sfat al lor pe care eu l-am urmat… Acum nu-mi pare rău că l-am urmat!(râde) Pe de altă parte, am avut în faţă exemplul maestrului meu, prof. dr. Panait Sârbu, care m-a făcut să îndrăgesc această me-se rie. Era un pedagog extraordinar, cu o minte exactă şi foarte concisă, nu se pierdea în amănunte. Întotdeauna, şi am spus acest lucru în repetate rânduri, îmi dădea impresia unui fişier: dacă-l întrebai ceva, se uita două minute la tine şi, după aceea, deschidea sertarul şi începea să golească fişierul. Mereu de la cap la coadă, niciodată nu încurca lu-crurile şi, după 5-10 minute de discuţie cu domnia sa, tot ceea ce până atunci părea o nebuloasă se clarifica foarte exact.

Cât timp aţi lucrat cu prof. dr. Panait Sârbu?

De când am terminat facultatea (pen-tru că eu externatul şi internatul l-am făcut în acest spital) şi până în 1983, când domnia sa ne-a părăsit. Am avut şan sa de a face externatul aici, în anul şase, după care, în cadrul internatului, am ales această clinică şi, la sfârşitul in-ter natului, ca secundar, m-am zbătut să fiu repartizat aici. Au urmat, ulterior, exa menul de intrare în învăţământ, pre-paratoriatul, după care lucrurile au mers pe cele doi căi: pe cea didactică, asistent, şef de lucrări, conferenţiar, profesor, şi pe calea cealaltă, secundar, specialist, primar, şef de secţie ş.a.m.d.

V-a revenit misiunea să duceţi re nu-mele mai departe…

Am încercat. Cât am reuşit nu ştiu. Practic, eu am preluat conducerea aces-tui spital la scurt timp după ce profesorul Panait Sârbu ne-a părăsit, deci din anul 1983, şi am înfiinţat clinica de fertilizare in vitro, pentru că fusese şi dorinţa profesorului Sârbu. Domnia sa a deschis drumurile şi chiar a creat o şcoală de tratamente a infertilităţii, cu primul

cabinet de tratament al infertilităţii, cu prima secţie de tratament al infertilităţii. Aici şi-au făcut pregătirea foarte mulţi din specialiştii acelei perioade, care, ulterior, s-au ocupat de tratamentul infertilităţii. Ştiu că, în ultima perioadă, discuta, ba chia începuse procedurile de fertilizare in vitro. Se născuse Louise Brown, prima fetiţă venită pe lume ca urmare a procedurii de fertilizare in vitro. În momentul în care am avut aceas-tă posibilitate, de a spera că, totuşi, pu-tem deschide şi noi un laborator de reproducere umană asistată, am fă cut-o având şi exemplul profesorului Mun-teanu de la Timişoara, care, îm preună cu colegii de la Heidelberg şi cu ajutorul

În viaţă,

am considerat că, dacă mă apăr, câştig. În momentul în care

aş trece la atac, aş începe să pierd.

cinstit şi pe faţă!”

pag. 216

medicalalmanah

interviu

pag. 217

medicalalmanah

Crucii Roşii germane, a deschis, în 1995, un centru de fertilizare in vitro.

V-aţi zbătut mult ca să reuşiţi să deschideţi aici acest centru?

Îţi trebuie multă încăpăţânare, pentru că echipamentele sunt costisitoare. Am reuşit să capacitez atât facultatea, cât şi învăţământul. Rectorul de atunci, prof. dr. Laurenţiu M. Popescu, mi-a dat o mână de ajutor, cu nişte bani prin Pro-gra mul Băncii Mondiale, cu ajutorul unor sponsori.

Cam un an şi jumătate, aproape doi ne-au trebuit până am deschis departamentul de fertilizare in vitro. Era în august 1998 şi primul copil s-a născut în mai 1999, deci, practic, anul acesta am împlinit 10 ani. În momentul în care am deschis, am vrut să avem absolut tot echipamentul complet, începând de la procedura de fertilizare in vitro şi terminând cu crioprezervarea.

Nu aţi renunţat la iubirea dintâi, tirul. Când mai trageţi cu arma?

Din când în când, o oră-două sâm bă-ta. În urmă cu doi ani, am primit o in vi-ta ţie la inaugurarea oficială a unui po-ligon de tragere modern, amenajat de nişte prieteni la Joiţa, lângă Bucureşti. Organizăm un concurs inaugural, mi-au zis ei, haide şi tu să tragi! M-am urcat în maşină şi m-am dus. Nu mai trăsesem de multă vreme. Când am ajuns acolo, cu cine credeţi că m-am întâlnit? Cu toţi colegii din actualul lot naţional. M-a pufnit râsul. Păi, cum, să concurez cu ei…? Totuşi, am pus mâna pe armă şi am tras, nu chiar foarte bine, fiindcă m-am clasat imediat după ei. Era cât pe ce să intru în primii 6, care trebuiau să tragă la baraj, eu am fost al şaptelea.

Care este senzaţia pe care v-o oferă trasul cu arma?

Hm, greu de spus... Eşti tu, cu arma ta şi cu talerul în faţă… Stresul e foarte puternic, concentrarea maximă şi satis-facţia imensă atunci când reuşeşti performanţa de a nimeri talerul şi de a trece primul în clasament. În momentul în care tricolorul este arborat deasupra tuturor, e greu de spus ce simţi. E fantastic! Numai cei care au trăit asta înţeleg (lăcrimează).

Trăgător de elităProf. dr. Bogdan Marinescu a început să tragă cu arma în clasa a 10-a. Din liceu a făcut tir de performanţă, fiind component al lotului naţional şi câştigând o serie de medalii pentru România.Din palmares amintim: 3 medalii balcanice din care două de aur şi una de bronz, la un moment dat fiind trăgătorul cu cele mai multe medalii balcanice câştigate, trei clasificări în primii 10 la campionatele europene şi mondiale. Anul 1980 a fost

ultimul an de concurs oficial la care a participat, apoi s-a retras. Deşi a suferit un accident, în urma căruia nu ar mai fi putut

face performanţă, sportivul Marinescu nu a renunţat la tir. Şi-a confecţionat o armă specială, pe care o foloseşte ori dec âte ori îi permite timpul.

Ce aţi împrumutat de la tir în medicină?

Sportul mi-a adus un mare avantaj: m-a învăţat să lupt, dar, în acelaşi timp, mi-a adus şi un mare dezavantaj, m-a învăţat să lupt drept, cinstit şi pe faţă. Pe mine, treburile şi maşinaţiile făcute prin spate mă prind total descoperit, mă surprind şi sunt situaţii în care rămân fără replică.

Cazul Adrianei Iliescu a fost foarte mediatizat în presă. La vremea respectivă, aţi fost mai mult înjurat decât lăudat…

Marea majoritate m-a înjurat. Acum, acelaşi caz, care a fost hulit şi fluierat, este mediatizat pozitiv.

Sunt de acord ca femeile să-şi dorească să facă copii la tinereţe, să nu le forţăm să se realizeze mai întâi profesional, iar de-abia pe la 40-45 ani să se gândească la copii. Adriana Iliescu a fost un caz aparte, cu o biologie cu totul deosebită, o invidiez pentru analizele sale la cei 67 ani, iar faptul că, la o lună după naştere, a revenit la greutatea iniţială dinaintea sarcinii arată că organismul ei a fost sănătos. În ceea ce mă priveşte, nu a fost competiţie sau dorinţa neaparată de a intra în Cartea Recordurilor.

Sunteţi naşul Elizei. A cui a fost ideea?

A doamnei Iliescu. Eliza, fetiţa sa, are 4 perechi de naşi, nu sunt singurul. Dar vine şi îşi serbează în fiecare an ziua aici, la spital, iar pe noi ne bucură acest lucru. Oamenii au înţeles că Eliza există, s-au obişnuit cu ideea şi o ajută şi pe ea, şi pe doamna Iliescu. De pildă, primăria a pus la dispoziţia micuţei o maşină care s-o ducă la grădiniţă.

Aţi adus pe lume mulţi copii, dar, de

departe, cel mai special este nepoţelul dumneavoastră Alexandru.

Da, s-a născut prematur şi a trecut prin toată patologia respiratorie spe-ci fică unui prematur. S-a născut la 33 de săptămâni. Trebuia să apară la sfâr-şi tul lui septembrie, dar s-a născut la începutul lui august. A avut o circulară de cordon, a început travaliul şi s-a im-pus o cezariană.

Aţi avut emoţii cînd v-aţi operat fiica?

Tocmai plecasem în concediu cu soţia să vizităm mănăstirile. Eram pe la Urziceni, când soţia a sunat acasă şi a aflat că fiica s-a dus la spital fiindcă i s-a rupt apa. Colegii mi-au confirmat, aşa că am întors frumos maşina şi am revenit în Bucureşti. “Ce a fost în capul tău, am întrebat-o, înnebuneam pe drum să aud că ai născut şi eu să nu ştiu! Bravo!” Fata, de fapt, nu a vrut să ne strice concediul, de aceea nu ne sunase. Eu i-am făcut cezariana. M-am gândit la momentul respectiv că vreau ca totul să meargă perfect şi, dacă s-ar fi întâmplat cumva, ceva şi nu ar fi mers bine, mi-aş fi reproşat că m-am eschivat. Deşi sunt convins că, oricare din colegii mei ar fi fost, ar fi făcut bine. După ce am intrat în sală şi s-a închis uşa, fiica mea a devenit o pacientă şi, cu asta, basta. Fata avea mare încredere în mine. Totul a mers perfect, Alex a stat două zile şi jumătate intubat, după care totul a intrat în normal. Acum are 4 ani, este la grădiniţă, iar când vine acasă mi-arată, ce a învăţat la karate. Abia aştept să mai crească un pic şi o să-i pun puşca în mână.

V-au trecut prin mâini şi vedete, precum Andreea Marin, Mădălina Manole. Le acordaţi un regim special?

Niciodată. Am răspuns la solicitări, atâta tot. Nu sunt medic de vedete, eu am o relaţie normală cu toate pacientele, iar confidenţialitatea există faţă de to-ate pacientele mele. Dacă ele vor să vorbească, asta este cu totul altceva, dar eu, nu. Sunt un meseriaş onest şi corect şi spun ce pot să fac şi ce nu pot să fac.

Ca doctor, cât de disponibil sunteţi?

Eu am un principiu. Am fost şi rămân la dispoziţia pacientelor mele, dar nu accept să fiu la discreţia lor. Am un program foarte clar şi nu-mi place să fiu agăţat pe culoar: “Domnule doc-tor, am venit şi eu…” Poate atunci intru în sala de operaţie sau mă duc la colposcopie. Îmi place să merg pe programări. Întrucât abordez probleme diferite, de infertilitate, obstetrică, de profilaxia cancerului de col, patologie chirurgicală, ginecologie, aloc timp fie-căruia. Pentru infertilitate, aloc 2 zile de consultaţii pe săptămână, pentru col poscopie - o zi, pentru consultaţiile gra vi delor şi patologie ginecologică - 2 zile pe săptămână şi alte 2 zile sunt la ca binetul privat. Mă deranjează atunci când sunt la colposcopie şi vine cineva să-mi spună: “Ştiţi, eu vreau să fac copii”. Asta înseamnă că trebuie să las baltă lucrurile acolo şi să merg în altă parte. Încerc să am munca organizată şi acelaşi lucru am încercat să-l impun colegilor şi colaboratorilor mei.

Aţi preluat ştafeta de la un mare profesor, aţi dus-o mai departe. Ce aşteptaţi de la tinerii care vin din spate?

Să pot să le zic: pe mâna ta o dau pe fata mea şi pe nepotul meu.

Muncă şi relaxareMuncă şi relaxare

Activitatea prof. Marinescu începe zilnic la 7,30 şi se termină la 10 seara. Dacă ar fi să-şi ia toate concediile pierdute, ar trebui să stea cel puţin 2 ani acasă. Când prinde câteva ore libere, merge la vânătoare şi la pescuit.

performanţa de a nimeri talerul şi de a trece primul în clasament. În momentul

ultimul an de concurs oficial la care a participat, apoi s-a retras. Deşi a suferit un accident, în urma căruia nu ar mai fi putut

face performanţă, sportivul Marinescu nu a renunţat la tir.

pag. 106

medicalalmanah

cardiovasculare

pag. 107

medicalalmanah

medicalalmanah

cardiovasculare

la doctorAi dureri toracice, palpitaţii, te sufoci la efort? Inima ta îţi cere ajutor. Îţi spune că a sosit momentul să îi acorzi puţină atenţie. Aşa că lasă serviciul să mai aştepte şi prezintă-te pentru un control medical. Chiar dacă te simţi bine, nu-ţi strică să mergi periodic la medic pentru un control al inimii, mai ales că unele boli cardiace sunt lipsite de simptome la început şi, astfel, le poţi depista în timp util.

În jurul anului 1819, în Franţa, René Laennec a folosit pentru prima dată ste toscopul, astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală. Este instrumentul pe care medicul îl foloseşte pentru a asculta zgomotele cardiace şi respiratorii.Prima înregistrare a activităţii elec trice a inimii datează din anul 1872 şi a fost realizată de Alexander Muirhead. Einthoven a fost cel care a descris mo di ficările electrocardiografice care apar în diverse boli ale inimii şi a luat Premiul Nobel în anul 1924 pentru descoperirile sale.

O dată ce ai ajuns la o secţie de cardiologie,

medicii au mai multe mijloace prin care pot să afle

care este problema.

Investigaţii pentru inimă

Reprezintă înregistrarea grafică a variaţiilor de po -ten ţial electric care iau naştere la suprafaţa cor pu lui prin activitatea cardiacă. Activitatea elec tri că a inimii poate fi detectată la nivelul pie lii prin nişte mici discuri metalice, nu mi te electrozi. În timpul investigaţiei, elec tro zii vor fi ataşaţi la piele la nivelul to ra celui, braţelor şi picio-arelor. Aceştia sunt conectaţi la un aparat ce transformă im pul surile electrice într-o reprezentare gra fică. O simplă linie neagră pe hârtie, care ţie nu-ţi spune nimic, îi oferă doctorului in di cii preţioase despre activita-tea inimii tale. O electrocardiogramă poate să trădeze mă ri rea de volum a inimii, semne ale unui flux sangvin insuficient la nivelul inimii (isch-emie car diacă), semne ale unor leziuni noi sau vechi ale ini mii (ca, de exemplu, infarctul), tulburări ale ritmu lui cardiac (aritmii) etc.

1Electrocardiograma Nu ai motive să te temi de elec-

tro car dio gramă, deoarece este o investigaţie nedureroasă şi nu im-plică nici un fel de riscuri pentru tine.

Electrozii detectează doar impul-surile electrice produse de inimă. Prin corp nu trece nici un curent electric provenit de la apa rat, deci nu există riscul de electrocutare.

pag. 108

medicalalmanah

cardiovasculare

pag. 109

medicalalmanah

Este cea mai frecvent utilizată metodă ima-gistică din domeniul cardiologiei, datorită cos turilor mai reduse şi lipsei iradierii. Deoa-rece, printr-o ecocardiografie, bolile pot fi de pistate înainte de a se manifesta prin vreun simptom, metoda ajută la diagnosticul preco-ce al afecţiunilor cardiace. Ecocardiografia este recomandată pacienţilor care au unul sau mai multe simptome cardiace: durere în piept, respiraţie grea, palpitaţii, oboseală. Este utilă şi în cazul persoanelor cu hipertensiu-ne arterială (tensiunea arterială crescută), pentru a se vedea în ce măsură este afectată şi inima. Ecocardiografia bidimensională este o in-ves ti ga ţie, prin care se afişează pe un ecran secţiuni prin inimă, putându-se măsura di men siunile celor 4 cavităţi cardiace (atriul stâng, ventriculul stâng, atriul drept şi ventri-cu lul drept), precum şi ale vaselor mari ale ini mii. Deci, atunci când te uiţi pe ecranul apa ra tului, vezi imagini din interiorul inimii tale. În plus, ecografia cardiacă permite o apre-ciere bună a valvelor inimii.

2Ecografia cardiacă

Angiografia este o radiografie specială, făcută după introducerea în vasele de sânge a unei substanţe de contrast. Ang-iografia poate fi folosită pentru a evalua arterele şi venele din braţe, picioare, piept sau abdomen. Angiografii speciale pot analiza arterele ce irigă inima (angio-grafia coronariană), plămânii (an gio gra-fia pulmonară), creierul (angiografia ce re bra lă) şi aorta (aortografia). O angiografie se face pentru depistarea problemelor vaselor de sânge care pot afecta fluxul sangvin, ca, de exemplu, zone îngustate sau blocaje cauzate de cheaguri de sânge sau de depuneri de grăsime.

3Angiografia

Tensiunea arterială variază considerabil în cursul unei zile, fiind influenţată de factori fizici şi mintali: stări de angoasă, efort fizic, fumat, con sum de cafea, stres etc. Chiar şi temperatura din camera în care te afli îţi poate influenţa ten-siunea arterială. De aceea, trebuie să-ţi măsori tensiunea arterială periodic şi e bine să-ţi notezi cu atenţie valorile acesteia. Însă, chiar dacă îţi măsori tensiunea arterială singur, este interzis să-ţi ajustezi dozele de medicamente. Dacă ţi se pare că ai tensiunea mai mare sau mai mică decât de obicei, trebuie să te adresezi medicului, acesta fiind singurul în măsură să-ţi modifice terapia.

4Măsurarea tensiunii arteriale

În prezent, poţi găsi la maga-

zinele de tehnică medicală tensi-

ometre electronice cu care îţi poţi

măsura tensiunea cu uşurinţă.

Însă, pentru o măsurare corectă

a tensiunii arteriale, trebuie să ţii

cont de câteva reguli:

după o masă bogată, aşteaptă o

oră înainte de determinarea ten-

siunii; nu fuma şi nu consuma alcool

înainte de a-ţi măsura tensiunea

arterială; cu o oră înainte de determina-

rea tensiunii nu trebuie să faci

efort fizic; odihneşte-te cel puţin 15

minute înainte de determinare;

nu îţi măsura tensiunea când

eşti nervos sau stresat;

nu îţi măsura tensiunea dacă îţi

este prea cald sau prea frig;

dacă vrei să repeţi măsurătoarea,

aşteptă 5 minute.

Electrocardiografia de efort se efectuează folo sind o bicicletă ergometrică sau co vo-rul rulant. Medicul urmăreşte mo di fi că-ri le activităţii inimii care apar în timpul efectuării exerciţiilor fizice. În acest mod, pot fi identificate tulburările ini mii care apar în condiţii de efort, fără a se ma ni-festa în repaus. Testul de efort este indi-cat de cardiolog şi se efectuează numai în condiţii de supraveghere medicală în cabinete dotate corespunzător.

5Testul de efort

Prin metoda Doppler, adăugată ecografiei bidimensionale, se poate măsura viteza sângelui în interiorul inimii, putând fi dep-istate problemele valvelor. Doppler-ul color transformă viteza sângelui dintr-un anumit punct al inimii, într-o culoare, secţiunea prin inimă fiind afişată pe ecran în diverse culori. Pilula de râsPilula de râs

- Spune-mi sincer, doctore, chiar nu

am nimic grav la inimă?

- Calmaţi-vă, doamnă, vă asigur că

inima dumneavoastră o să bată toată

viaţa!

pag. 110

medicalalmanah

cardiovasculare

pag. 111

medicalalmanah

Reclama

pag. 112 pag. 113

medicalalmanahalmanah

RTermenul de aritmie se referă

la orice modificare a ritmu-

lui nor mal al inimii. Poate fi

vor ba de o tahicardie, atunci

când ini ma bate mai repede,

frec ven ţa cardiacă depăşind

100 de bătăi pe minut. Vorbim

de bra di car die atunci când

inima bate mai lent, frecvenţa

cardiacă fiind mai mică de 60

de bătăi pe mi nut. Tot aritmie

este şi atunci când contracţiile

inimii nu sunt re gulate, adică

interva lul de timp care se

scurge între contracţiile inimii

nu este con stant.

Cum se manifestă aritmiile?Aritmiile cardiace se pot manifesta prin senzaţia că ini-ma bate mult mai repede şi mai neregulat decât de obicei (palpitaţii). Pulsul este accelerat sau, dimpotrivă, mai lent şi poate fi neregulat sau imperceptibil. Bolnavul poate avea senzaţia de sufocare, respiraţie dificilă, lipsă de aer (disp-nee). De asemenea, poate să apară ameţeala, starea de con-fuzie şi chiar pierderea conştienţei. Uneori, apare o durere toracică, o senzaţie de apăsare, comparată de bolnav cu o gheară care îi strânge inima (angina pectorală). Dacă arit-mia este gravă şi prelungită, bolnavul îşi poate pierde viaţa în absenţa unei intervenţii medicale în timp util.

cardiovascularemedical

Ce determină aritmiile?Chiar şi persoanele sănătoase prezintă uneori episoade pasagere de aritmie. De fapt, pe parcursul a 24 de ore, aproximativ o cincime din adulţii sănătoşi suferă extrasis-tole (contracţii premature ale inimii). Frecvenţa aritmiilor tinde să crească o dată cu vârsta, chiar şi în cazul persoanelor care nu suferă de boli cardiace. Însă, aritmiile sunt mai frecvente la bolnavii care suferă de boli cardiace dobândite, acestea reprezentând cel mai impor-tant factor de risc pentru aritmie. Cauzele principale ale aritmiilor sunt ateroscleroza (de-puneri de grăsimi pe pereţii arterelor), hipertensiunea arterială şi bolile inflamatorii ale inimii. Numeroase substaţe chimice pot să provoace aritmii: concentraţiile mari sau mici de minerale (potasiu, magneziu şi calciu) din sânge sau ţesuturi. Aceste minerale au un rol esenţial în producerea şi conducerea normală a impulsurilor la inimă. Substanţele care creează dependenţă, precum alcoolul, ţigările şi drogurile, pot provoca de asemenea aritmie, la fel şi unele medicamente pentru inimă.

Aritmiile

pag. 114

medicalalmanah

cardiovasculare

pag. 115

medicalalmanah

Este un termen care defineşte incapacitatea ini-mii de a pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile ţesuturilor. Insuficienţa cardiacă poate afec ta partea stângă a inimii, partea dreaptă sau am bele. De obicei, partea stângă este afectată pri-ma, iar, în timp, determină şi îmbolnăvirea părţii drepte.

Insuficienţa cardiacă stângăAtunci când ventriculul stâng îşi pierde capacitatea de a se contracta normal (insuficienţa cardiacă sistolică), inima nu mai poate pompa suficient sânge în circulaţia arterială. Dacă muşchiul inimii devine rigid, şi nu se mai relaxeaxă normal (insuficienţa cardiacă diastolică), inima nu mai primeşte su-ficient sânge în timpul diastolei (perioada de relaxare după fiecare contracţie). În ambele cazuri, sângele bogat în oxigen, care, în mod normal, ajunge în atriul sâng şi apoi în ventricu-lul stâng din plămâni, nu mai este pompat normal în circulaţia sistemică şi stagnează în vasele pulmonare. Din această cauză, pacientul are senzaţia de sufocare. În plus, organismul nu mai primeşte suficient sânge bogat în oxigen. Din cauza acestui deficit, muşchii suferă şi apare senzaţia de oboseală. Intestinul nu mai este oxigenat normal şi apar simptomele digestive.

Insuficienţa cardiacă dreaptăAtriul drept primeşte sângele încărcat cu dioxid de carbon care se întoarce la inimă prin vene. Din atriu, sângele ajunge în ventriculul drept care îl trimite la plămâni pentru a se încărca cu oxigen. Atunci când ventriculul drept îşi pierde funcţia de pompă, sângele stagnează în vene, determinând umflarea picioarelor (edeme). În plus, mai puţin sânge ajunge în plămâni pentru a fi încărcat cu oxigen.

Insufi cienţa cardiacă

114

Insuficienţa cardiacă este, de obicei, o boa lă cro ni-

că, adică de lungă durată. Până când pacientul este

diagnosticat, ini ma aces tuia îşi pierde încet-încet

funcţia de pom pă. La în ceput, inima încearcă să

com penseze prin dilatare, prin mărirea ce lu le lor

mus cu lare şi prin accelerarea rit mu lui. Vasele de

sân ge se îngustează pen tru a menţine ten siunea

ar te ria lă la valori cât mai aproape de nor mal.

Sân ge le este deviat de la ţesu tu rile şi organele mai

puţin importante şi direcţionat spre organele vitale:

inima şi creierul. Aces te măsuri temporare ascund

un timp insuficienţa cardiacă, dar nu o vindecă.

Aşa se explică faptul că numeroşi pa ci enţi nu sunt

conştienţi de boala de care su feră, până când nu

de vi ne foarte gravă. În cele din urmă, inima nu mai

rezistă şi pa ci en tul începe să se plângă de oboseală,

gre u tate în respiraţie, picioarele i se umflă şi este

ne vo it să meargă la doctor.

Cât de repede evoluează

insufi cienţa cardiacă?

Insuficienţa cardiacă este, de obicei, o boa lă cro ni-

că, adică de lungă durată. Până când pacientul este

Cât de repede evoluează Cât de repede evoluează

insufi cienţa cardiacă?

Insuficienţa cardiacă este una din afecţiunile

care necesită cea mai riguroasă supraveghere

medicală pe termen lung.

Mai multe semne şi simptome apar pe măsura agravării bolii. Oricare

dintre ele trebuie să vă determine să vă adresaţi de urgenţă medicului,

deşi ideal ar fi să vă prezentaţi pentru control periodic chiar şi în lipsa

oricărui simptom.

Dificultatea de a respira, sufocarea (dispneea) apare deoarece

inima nu reuşeşte să pompeze sângele în mod corespunzător, iar

acesta stagnează în venele pulmonare. La început se manifestă în

timpul efortului fizic (cel mai frecvent), dar, pe măsura agravării

bolii, survine şi în repaus sau în somn, când poate trezi pacienţii.

Aceştia respiră cu greu în poziţia culcată, de aceea îşi sprijină capul

sau partea superioară a corpului pe mai multe perne. Din aceeaşi

cauză, apare şi tusea persistentă cu expectoraţie rozată.

Acumularea de lichid în ţesuturi (edemul). Deoarece sângele care

ajunge la inimă prin vene nu mai este pompat adecvat în artere, acesta

stagnează, în special în venele picioarelor (unde întoarcerea venoasă

are un obstacol în plus din cauza gravitaţiei). Lichidul se acumulează

în ţesuturi, iar picioarele se umflă. Capacitatea rinichilor de a elimina

sodiul şi apa scade, cauzând, de asemenea, reţinerea lichidelor în

ţesuturi. Apar umflături la gambe, glezne, abdomen. Se constată

îngroşarea taliei, iar pacienţii observă deseori că îi strâng pantofii.

Oboseala şi slăbiciunea. Inima nu mai trimite suficient sânge în

circulaţia arterială pentru a hrăni ţesuturile. Organismul se apără

împotriva acestei “înfometări”, direcţionând sângele spre organele

vitale (inima şi creierul) şi deviindu-l de la ţesuturile şi organele

mai puţin importante. Astfel, muşchii primesc foarte puţin sânge,

bolnavii simţindu-se obosiţi în permanenţă şi efectuând cu dificultate

activităţile zilnice. Le este foarte greu chiar şi să urce câteva scări, să

meargă la cumpărături.

Lipsa poftei de mâncare, greaţa. Şi în cazul acestor simptome,

cauza este tot deficitul de sânge. Faptul că sistemul digestiv primeşte

mai putin sânge provoacă probleme ale digestiei, cum sunt senzaţia

permanentă de saţietate sau greaţa.

Cum se manifestă

Insuficienţa cardiacă se stadializează în funcţie de severitatea simp to me lor, cel mai utilizat sis-tem de clasificare fiind Clasificarea Func ţio na lă NYHA (New York Heart Association). Pacienţii sunt în ca draţi în pa tru categorii, în funcţie de măsura în care boala de ter mină limitarea ac ti vi-tăţii fizice: Clasa I: Pacientul nu prezintă nici un fel de simptome, iar activitatea fizică zilnică se des fă-şoară normal. Clasa II: Bolnavul prezintă simptome uşoa re, activitatea fizică este limitată moderat. Ma ni fes-tările bolii sunt prezente doar în timpul efor tu lui. Clasa III: Limitare accentuată a activităţii fi zi-ce din cauza simpto me lor, care sunt prezente şi în timpul activităţilor uzuale (spălat pe dinţi, şters praful etc). Disconfortul dispare doar în repaus. Clasa IV: Limitare severă a activităţii fizice cu persistenţa simpto me lor şi în repaus.

Cât de gravă este boala

Cauze

Prof dr. Mircea Cinteză

Insufi cienţa cardiacă defi neşte, în termeni medicali, o slăbire a forţei inimii. Această slăbire poate fi

provocată de numeroase boli ale inimii. Multe pot fi tratate şi, în caz de succes, inima îşi recapătă, de cele mai multe ori, forţa pierdută. Alte boli răspund mai greu la tratament. În acele cazuri, inima slăbită nu îşi recapătă de la sine funcţia normală, dar poate fi

ajutată prin medicamente, care îi refac în parte forţa pierdută. Condiţia este ca acele medicamente să fi e

luate permanent şi sub control medical.

Pe măsură ce înaintezi în vârstă, ca pa ci-ta tea inimii de a pompa sânge scade. Nu înseamnă că toţi vârstnicii vor suferi de insuficienţă cardiacă. Pentru a se ajunge în stadiul de in su fi cienţă cardiacă, este nevoie să se adauge şi alţi factori care afectează sau care suprasolicită inima. Printre aceştia se numără hipertensiunea arterială, fumatul, supraponderabilitatea, con su mul de alimente bogate în grăsimi şi colesterol, sedentarismul şi diabetul. Nu întotdeauna, însă, stilul de viaţă al pa cienţilor este de vină pentru apariţia insuficienţei cardiace. Unii pacienţi pre zin tă malformaţii congenitale ale inimii, suferind de insuficienţă cardiacă de la vârste fragede. Alţii au suferit de infecţii cu diverse microorganisme care au afectat muşchiul inimii sau val vele, determinând, până la urmă, insuficienţă cardiacă.

pag. 114

medicalalmanah

hematologie

pag. 115

medicalalmanah

În me di cină, disciplina care se ocupă cu studiul sângelui se nu meş te hematologie.Culoarea roşie a sângelui este da torată pig men-tului bogat în fier, hemoglobina, care se găseşte în glo bulele roşii. Unele specii de ani ma le au un alt tip de pigment sangvin, he mo cianina,

care con ţi ne cupru şi este de culoare al bas tră (de exem plu, în cazul cara ca tiţei).Rolul sângelui nu se limitează la asigurarea oxigenului şi sub stan ţelor nutritive de care au nevoie celulele. El are rol în apărarea an ti-in fec ţioa să, epurarea substanţelor toxi ce pro-venite din metabolismul ce lu le lor, transportă hormonii, con tribuie la rege ne ra rea ţesu tu rilor şi cicatrizarea ră ni lor. Lip sa sângelui dintr-un ţesut echi va lea ză cu moar tea acestuia.Diferitele celule din compoziţia sân ge lui, eri-trocitele, leucocitele şi trombocitele, au funcţii variate şi com plexe. Eritrocitele, numite şi glo bulele roşii sau hematii, au rolul de a transporta oxigenul spre celule. Leucocitele, sau globulele albe, sunt principalele ce lule care protejează organismul îm po triva infecţiilor. Trom bocitele, numite şi plachete sanguine, sunt celule ale sângelui cu rol în coagulare şi în oprirea sân gerării. Proporţia ele mentelor ce lulare din sânge se numeşte he ma to crit, valoarea normală a aces tuia fiind de 42-48% la bărbaţi şi de 40-43% la femei.

Hematiile sunt produse permanent, din celulele sistemului reticulo-en do te lial, în măduva osoasă. Hormonul care stimulează producerea glo bulelor roşii se numeşte eritropoietină, iar pentru ca formarea aces to ra să se desfăşoare normal, organismul trebuie să dispună de fier, vitamina B12 şi acid folic. Viaţa acestor celule este de numai 120 de zile. “Cimitirul” eritrocitelor, unde îşi găsesc sfârşitul eritrocitele îm bă-trânite sau anormale, este splina şi celulele Kupffer din ficat.

Globulele roşiinaştere şi moarte

glo bulelor roşii se numeşte eritropoietină, iar pentru ca formarea

vitamina B12 şi acid folic. Viaţa acestor celule este de numai 120 de

trânite sau anormale, este splina şi celulele Kupffer din ficat.

Lichidul

Sângele, într-o continuă mişcare prin circuitul de vase sangvine al organismului, aduce substanţele nutritive şi oxigenul la celelalte ţesuturi şi preia bioxidul de carbon şi produşii de catabolism, transportându-i la nivelul organelor de eliminare..

Sistemul vascular conţine la om 70-80 ml de

sânge pe kilogram de greutate corporală; astfel,

un om de 70 de kg va avea 5-6 litri de sânge.

Compoziţia sângelui oferă informaţii despre funcţia oricărui organ din corpul tău. Astfel, creşterea glicemiei, vorbeşte despre un deficit de funcţie a pancre-asului, iar acumularea bilirubinei poate trăda o problemă a ficatului. Doza-rea hormonilor din sânge vorbeşte despre activitatea glandelor endocrine. Acumularea unor compuşi toxici care, în mod normal, se elimină prin rinichi arată o disfuncţie a acestor organe. Anumite enzime detectate în sânge pot indica un infarct miocardic. Creşterea nivelulei leucocitelor poate trăda o infecţie, iar scăderea trombocitelor arată un deficit de coagulare. Acestea sunt doar câteva din indiciile pe care le primeşte doctorul atunci când ţine în mână rezultatele analizelor tale de sânge.

Ce-ţi spune o picătură de sânge

Valoarea pH-ului sangvin este 7,4, iar organismul dispune

de diferite procese-tampon care menţin această valoare,

evitând efectele nocive ale acidozei sau alcalozei.

vital şi salvatorPilula de râsPilula de râs

Întrebare: De ce un vampir îi dă

prietenei sale analizele lui de sânge?

Răspuns: Ca să vadă dacă e tipul ei...

pag. 116

medicalalmanah

hematologie

pag. 117

medicalalmanah

Dacă ţi se pare că suferi de anemie,

nu lua me di ca mente fără să consulţi medicul.

Poate că simptomele vor trece pentru un timp,

dar ar putea fi întârziată diagnosticarea unei

boli grave care cauzează anemia, cum este

can ce rul colorectal. Dacă ai alt tip de anemie,

care nu este cauzată de deficitul de fier,

pre pa ratele de fier nu te vor vindeca, ba

chiar îţi pot face rău. Suplimentele de fier

sunt toxice dacă le iei fără ca organismul

tău să aibă nevoie de ele. Pastilele cu

fier provoacă dureri gastrice, diaree,

constipaţie, vărsături. De ce să le iei inutil?

Întotdeauna, treci întâi pe la doctor

nu lua me di ca mente fără să consulţi medicul.

treci întâi pe la doctor!

Simptomele şi semnele pe care le prezintă persoana afectată reflectă, în mare măsură, gravitatea anemiei. Anemiile feriprive uşoare pot să nu provoace simptome evidente. Dacă anemia este mai gravă, se poate manifesta prin: slăbiciune, oboseală, scăderea toleranţei la efort. Pacientul constată că activităţi pe care le făcea fără efort şi cu plăcere devin foarte obositoare. durere de cap (cefalee); scăderea puterii de concentrare; irascibilitate; stări de ameţeală.Persoana afectată are pielea palidă (tegumente palide), paloarea fiind mai uşor de observat la nivelul mucoasei bucale. Unghiile de la mâini şi picioare sunt foarte fragile, iar buzele pot fi crăpate. Bătăile inimii sunt foarte foarte rapide (tahicardie), observându-se un puls mai rapid decât de obicei. Limba poate fi depapilată (netedă) şi dureroasă. Aceste probleme de obicei dispar atunci când este tratată deficienţa de fier.

anemiei feripriveManifestările

Prof. dr. Anca Roxana Lupu

De cele mai multe ori, anemia nu este o boală de sine-stătătoare, ci o

complicaţie care survine în evoluţia multor tipuri de

afecţiuni. Sunt multe forme de anemie, dar cea mai

frecventă este cea cauzată de lipsa de fi er.

Anemia feriprivă sau anemia prin carenţă de fier se caracterizează prin nivelul scă-zut de hemoglobină în sânge şi este tipul de ane mie cel mai des întâlnit la toate ca te go riile de vârstă. Valorile normale ale hemoglobinei sunt de 13-17 g/100 ml la bărbaţi şi 11-15 g/100 ml în cazul femeilor. Valorile mai scă zu te trădează o anemie.Anemia feriprivă apare atunci când or ga nis-mul nu are la dispoziţie suficient fier pentru a produce hematii în condiţii optime. Fără fier, corpul nu poate produce hemoglobină, iar eritrocitele vor fi mai mici şi mai puţine. În consecinţă, celule corpului nu vor primi o cantitate suficientă de oxigen, ceea ce se numeşte hipoxie. Deficienţele de fier sunt descoperite cel mai des la copii, la feme i le care au o menstruaţie abundentă sau la bolnavii cu alte afecţiuni medicale, ce cau-zea ză secundar anemie. Una din cinci femei şi jumătate dintre gravide suferă de anemie feriprivă.

Anemia feriprivă sau anemia prin carenţă de fier se caracterizează prin nivelul scă-

Anemia feriprivă

Un bărbat adult are 0,6-1 g de fier depozitat în ţesutul reticulo-endotelial

spre a fi folosit în producerea de hematii.

Femeile şi adolescenţii au mai puţin de 0,3 g de fier în depozitele

medulare. Copiii mai mici, femeile însărcinate şi cele care au menstruaţii prelungite

au foarte puţin fier în depozite sau chiar deloc.

Cauze Echilibrul foarte fragil dintre aportul de fier şi necesităţi face ca orice reducere a aportului sau creştere a pierderilor să poată duce la deficit. Acest lucru este va-labil în special pentru copiii mici, femeile însărcinate şi cele cu menstruaţii abun-dente, care au foarte puţin fier depozitat în ţesutul reticulo-endotelial. Cauzele care duc la deficitul de fier sunt variate: epuizarea rezervelor de fier - creş-terea rapidă în copilărie şi adolescenţă;

aportul alimentar insuficient de fier - este un risc crescut pentru persoanele cu necesar mare de fier, cum sunt copiii mici, adolescenţii şi femeile însărcinate;

pierderea de sânge - menstruaţii abundente, donarea frecventă de sânge, sângerări în boli ca ulcerul, hemoroizii, cancerul de colon;

absorbţia scăzută de fier a organis-mului se poate întâlni la persoanele cu afecţiuni ca boala celiacă, boli inflam-atorii intestinale sau care au o parte din stomac sau din intestinul subţire îndepărtate chirurgical.

1

2

3

4

Deoarece anemia feriprivă este determinată de deficitul de fier, terapia îşi propune îndepărtarea cauzei deficitului şi creşterea cantităţii de fier din organism. Astfel, dacă de vină este un ulcer care sângerează, tratamentul acestei boli va corecta şi anemia. Administrarea de suplimente de fier şi consumul de alimente bogate în fier pot corecta majoritatea cazurilor de anemii din lipsă de fier. Suplimentele de fier pot fi sub formă de pastile sau siropuri, care pot fi luate împreună cu vitamina C pentru a le creşte absorbţia. Majoritatea persoanelor cu anemie feriprivă încep să se simtă mai bine în câteva zile după începerea tratamentului. Totuşi,

tratamentul trebuie continuat 6 luni după ce simptomele dispar, pentru a reface şi depozitele de fier din măduvă. Chiar dacă starea clinică se îmbunătăţeşte, administrarea trebuie continuată timp de câteva luni pentru a reface depozitele de fier. Preparatele de fier au, însă, şi efecte adverse neplăcute, cum sunt durerile abdominale, greaţa, vărsăturile, constipaţia, diareea, scaunele de culoare neagră. La pacienţii care nu tolerează fierul administrat oral sau care au malabsorbţie, se poate administra fier injectabil. Atunci când anemia este foarte gravă, o perfuzie de sânge ţi-ar putea asigura hematiile de care duci lipsă.

Tratament

Dacă eşti suspect de anemie feriprivă, este posibil ca testele să includă: o analiza completă a sângelui (hemoleucograma), verificându-se forma, culoarea, numărul şi mărimea globulelor roşii; teste care măsoară cantitatea de fier din sân-ge, pentru determinarea tipului şi a gra vi tăţii anemiei; dacă doctorul suspectează o sângerare în tubul digestiv care provoaca anemia, vei fi supus unor teste suplimentare: un test he mo-cult care determină sângele din materiile fe cale, endoscopie digestivă superioară, colonoscopie etc.; dacă testele de sânge nu identifică problema, poate fi necesară biopsia măduvei osoase hematogene.

Investigaţii

pag. 118

medicalalmanah

pag. 119

medicalalmanah

Respiraţie cu bucluc! Investigaţiile arborelui respiratorAtunci când mergi la doctor şi te plângi de respiraţie dificilă, tuse, durere toracică sau alte simptome care sugerează o boală a plămânului, acesta va recurge la investigaţii care să arate ca-uza problemei.

Examenul microbiologic al sputei Scopul acestei analize este de a determina, microbii care au produs o infecţie a tractului respirator. Sputa se recoltează de dimineaţă, după o prealabilă gargară cu ser fiziologic, pentru a reduce contaminarea cu salivă şi secreţii nazale. Apoi este aşezată în recipiente sterile şi trimisă la laborator, unde va fi analizată la microscop. Identificând germenul „vinovat”, este mai uşor pentru medic să aleagă un antibiotic care acţionează împotriva sa. Antibiograma constă în cultivarea microbilor pe plăci cu mediu de cultură în prezenţa anumitor antibiotice. Se urmăreşte care dintre acestea împiedică dezvoltarea microor-ganismului.

BronhoscopiaEste o investigaţie care foloseşte un tub subţire şi flexibil pre-văzut cu o cameră de filmat, numit bronhoscop, permiţând vizualizarea arborelui respirator. De asemenea, este posibilă prelevarea de biopsii de mucoasă bronşică. Bronhoscopia este indicată în orice afecţiune respiratorie care nu se vindecă cu tratamentul obişnuit sau de cauză necunoscută. De asemenea, se foloseşte atunci când se suspectează un cancer bronho-pul-monar.

SpirometriaReprezintă măsurarea volumelor şi debitelor pulmonare, utilă pentru evaluarea severităţii şi urmărirea evoluţiei a numeroase afecţiuni respiratorii. Pacientul este aşezat pe scaun cu nasul astupat cu o pensă. I se cere să respire printr-un dispozitiv co-nectat la un aparat de măsură, numit spirometru. Sunt măsu-rate debitele respiratorii şi volumele de aer aflate în plămâni în diferite momente ale respiraţiei.

Este atât de simplu şi natural să respiri, încât îţi vine greu să crezi că ar putea fi altfel. Bolnavii de astm ştiu însă cât de greu este uneori să respiri. Şi orice persoană se află cel puţin o dată în viaţă în situaţia de a respira cu dificultate, indiferent dacă are nasul înfundat, pneumonie, BPOC sau altă afecţiune a aparatu-lui respirator.

boli pulmonare

Reprezintă o imagine a organelor din cutia toracică, obţinută prin expunerea la radiaţii X. Cu ajutorul ei pot fi recunoscute zonele pulmonare cu densitatea modifi-cată, cum sunt nodulii şi cavernele tuberculoase, zonele condensate din pneumonii, tumorile pulmoare. Ea arată, de asemenea, acumularea de lichid în pleură (pleurezia) sau de aer (pneumotoraxul). Deşi este o investigaţie utilă, nu poate fi folosită foarte des din cauza iradierii pe care o presupune.

Radiografia toracică

pag. 120

medicalalmanah

pag. 121

medicalalmanah

WoRWAg

Complicaţiile gripeiCea mai frecventă complicaţie a gripei este pneumonia, care poate fi virală, bacteriană sau mixtă. Bacteriile se multiplică mai uşor la bolnavii de gripă şi pot produce o infecţie secun-dară a tractului respirator. În acest caz, febra creşte, sputa devine purulentă, iar starea generală a bolnavului este din ce în ce mai proastă. Alte complicaţii pulmonare asociate gripei includ agravarea unei boli pulmonare cronice obstructive pre-existente şi exacerbările bronşitei cronice şi a astmului. În tim-pul gripei poate fi afectat şi sistemul nervos central, apărând encefalita (inflamaţia encefalului). În timpul pandemiei dintre anii 1918 şi 1919 a fost semnalată apariţia miocarditei (infla-maţia muşchiului inimii) şi pericarditei (inflamaţia membranei care îmbracă inima). Acestor complicaţii li se adaugă agravarea unor boli cardiovasculare, pulmonare sau renale la bolnavii în vârstă sau cu risc crescut, ce poate condu- ce la

Gripa este ameninţarea fiecărui sezon rece. Nu vine bine toamna şi deja se discută despre noile tulpini gripale apărute şi despre vaccinurile ne-cesare pentru a te apăra. Ceea ce sperie cu privire la această boală nu este gravitatea simptomelor, ci faptul că rareori iartă. Dacă nu eşti vaccinat, ai toate şansele să te con-frunţi cu ea, an de an. Este o boală acută infec-ţioasă, foarte contagi-oasă, produsă de virusul gripal care se manifestă prin simptome respira-torii şi fenomene toxice generale şi care poate să evolueze uneori spre forme grave.

În 1963, un doctor din Carolina de Nord a raportat 16 cazuri de encefalită care păreau să fie cauzate de virusul gripal. S-a descoperit că gripa poate avea efecte grave asupra creierului (comă, delir) şi poate determina acumulări de grăsimi în ficat sau un nivel ridicat de enzime ale ficatului în sânge. Această boală a devenit cunoscută sub numele de sindrom Reye.

Gripaboli pulmonare

Cum se manifestăLa 1-2 zile după contactul cu omul bolnav, gripa debutează cu febră 39-40º C, frisoane, durere de cap (cefalee), durere musculară (mialgie), astenie fizică, roşu în gât, răguşeală până la pierderea vocii, tuse uscată. De asemenea, persoana afectată îşi pierde pofta de mâncare şi poate să prezinte greaţă şi văsături. Tipice sunt durerile oculare reprezentate de durere la mişcarea globilor oculari, fotofobie, usturime. În cazul gripei necomplicate, simptomele trec după o perioadă de 2-5 zile şi în cele mai multe cazuri se constată recuperarea completă după o săptămână. Uneori, simptomele de slăbiciune şi oboseală (astenie post-gripală) pot persista câteva săptămâni, în special la vârstnici.

Cum se transmite

Gripa se transmite de la omul bolnav prin aer, în

primul rând direct, prin tuse sau strănut, dar şi

indirect prin obiecte contaminate. Transmiterea este

favorizată de aglomerările urbane, de colectivităţile

de copii şi adolescenţi. Sezonul (rece iarna, începutul

primăverii) este propice pentru epidemiile de gripă,

dar boala poate să apară şi în alte anotimpuri. Gripa

nu este singura afecţiune respiratorie virală cu care

te întâlneşti în sezonul rece. Mai multe virusuri care

circulă în aceeaşi perioadă a anului dau simptome

asemănătoare gripei având însă o evoluţie mai

uşoară.

Medicul către pacient:- Aveţi o formă de gripă foarte contagioasă. O să fiţi mutat într-o cameră separată şi veţi mânca numai pizza şi clătite.- Şi astea mă vor ajuta să mă fac bine?- Nu, dar asta-i singura mâncare care încape pe sub uşă.

Pilula de râs

Sindromul Reye

Este o complicaţie rară a gripei, apărând la unul din 100.000 de oameni. Se întâlneşte la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 16 ani, în general, în perioada epidemiilor gripale (iarna) sau după o gripă. Utilizarea unor medicamente precum aspirina pentru tratarea gripei pare să aibă legătură cu apariţia acestui sindrom, deşi nu acest lucru nu a fost dovedit ştiintific. Sin-dromul Reye este deseori suspectat în situaţia în care un copil care a suferit o infecţie virală începe să delireze sau prezintă vărsături. Simptomele acestuia includ ameţeală, greaţă, văr-sături, astenie. Copilul se poate comporta iraţional, îşi poate schimba sem-nificativ personalitatea. Ritmul respiraţiei lui creşte foarte mult, micuţul se sufocă, are pupilele dilatate şi poate să intre în comă. Pentru a preveni sindromul Reye, aspirina nu trebuie utilizată pentru tratarea gripei sau a altor infecţii virale. Unui copil mai mic de 12 ani nu trebuie să i se dea aspirină, indiferent de tipul infecţiei de care suferă, decât dacă este re-comandată de un doctor.

pag. 122

medicalalmanah

pag. 123

medicalalmanah

Tratamentul gripeiFormele necomplicate de gripă se tratează cu repaus la pat şi antitermice (paraceta-mol). Nu se ia acid acetil salicilic (aspirină), deoarece aceasta poate favoriza apariţia sindromului Reye. Nu se dau antibiotice, decât dacă există o suprainfecţie bacteri-

ană. Nici atunci nu trebuie dat ce-a rămas din tratamentul bunicii pentru infecţia urinară, ci este nevoie de recomandarea medicului. Atunci când bolnavul este un copil sau un vârstnic, o persoană cu alte afecţiuni medicale preexistente sau când

este vorba de o formă severă de boală, trebuie consultat medicul de familie. gri-pa severă şi cea complicată se tratează în spital, fiind necesară susţinerea funcţiilor vitale şi antibiotice în caz de suprainfecţii bacteriene.

PrevenireCâteva măsuri simple ar putea să te apere de gripă şi de neplăcerile ei1. Evită pe cât posibil aglomerările umane. În perioada epidemiilor, stai departe de mijloacele de transport în comun, de magazinele aglomerate şi de celelalte locuri unde ştii că respiri acelaşi aer cu zeci de oameni.2. Evită contactul cu persoanele bolnave. Nu merge să-l vizitezi acasă pe prietenul bolnav de gripă. Poţi să-l întrebi cum se mai simte şi la telefon.3. Spală-ţi mâinile cât mai des, mai ales după ce-ţi sufli nasul sau după ce vii în contact cu o persoană care ştii că suferă de gripă. 4. Dacă un membru al familiei tale are gripă, trebuie izolat într-o cameră luminoasă, aerisită, încălzită la 24-26 grade Celsius. Nu petrece mai mult timp în compania lui decât este strict necesar.5. Deschide larg geamurile biroului, în care inevitabil vor intra o mulţime de oameni. Într-o cameră aerisită riscul este mai mic decât într-un spaţiu închis.6. Nu uita să te vaccinezi împotriva gripei în fiecare an. Aceasta este cea mai eficientă metodă de prevenire a îmbolnăvirii, singura contraindicaţie la vaccinare fiind alergia la proteine de ou. Perioada în care este bine să fie administrat vaccinul este în presezon, adică lunile octombrie-decembrie ale fiecărui an.

Apneea de somn este o afecţiune a aparatului respirator caracterizată prin pauze respiratorii repetate în timpul somnului. Numărul episoa-delor de oprire a respiraţiei (apnee) variază între 5 şi 50 pe ora de somn. În funcţie de durata şi de frecvenţa episoadelor de apnee, boala poate fi uşoară, moderata sau severă. Cea mai frecventă formă a acestui sindrom este apneea de somn obstructivă, în care fluxul de aer încetează din cauza ob-strucţiei căilor respiratorii superioare, de obicei la nivel nazo-faringian.

10factori favorizanţi ai apneei de somn

2. Sexul masculin. Apneea de somn obstructivă este de 2-3 ori mai frecventă la bărbaţi.

3. Antecedentele familiale. Dacă tatăl suferă de această afecţiune, creşte riscul ca şi fiul să se confrunte cu ea.

4. Menopauza. Studiile arată că incidenţa apneei de somn obstructive creşte foarte mult după menopauză. Dacă la femeile tinere incidenţa afecţiunii este mult mai mică decât la bărbaţi, după menopauză şi femeile au acelaşi risc ca şi bărbaţii de a suferi de această boală.

6. Defecte anatomice în zona nasului, gurii sau gâtului, ca de exem-plu hipertrofia amigdaliană. În poziţie culcată, amigdalele hipertro-fiate contribuie la îngustarea căilor aeriene.

7. Consumul de alcool sau de medicamente (sedative) ce determină depresia muşchilor respiratori, care se relaxează, favorizând ob-strucţia căilor aeriene superioare.

9. Fumatul.

10. Dormitul pe spate.

1. Vârsta mai mare de 30 de ani.

5. Deformările coloanei vertebrale. Scolioza modifică dina-

mica respiraţiei şi favorizează apariţia apneei de somn.

8. Obezitatea. Excesul de grăsime din zona gâtului compri-

mă căile respiratorii.

boli pulmonare

Pilula de râs- Doctore, sforăi foarte tare atunci când dorm, se plânge pacientul. - Soţia e nemulţumită? - Nu sunt căsătorit.- Atunci care e problema? - Am fost concediat de 5 ori în ultima lună!

Dormi neliniştit ?

pag. 124

medicalalmanah

pag. 125

medicalalmanah

Simptome la copilSindromul de apnee în somn poate să apară şi la copii, fiind diferite în funcţie de vârsta acestora:n sub vârsta de 5 ani, copilul sforăie, respiră pe gură, tran-

spiră mult, este agitat şi se trezeşte frecvent în timpul nopţii;

n peste 5 ani se manifestă prin: sforăit, urinare involuntară în timpul somnului (enurezis nocturn), performanţe şco-lare scăzute şi întârzierea creşterii şi dezvoltării. Aceşti copii prezintă tulburări de comportament şi deficit de atenţie.

Semnale de alarmăDacă şi tu experimentezi simptomele apneei în somn, trebuie să te prezinţi la doctor. Dacă soţia îţi spune că sforăi intens, iar în timpul zilei eşti obosit şi somnoros, s-ar putea ca aceasta să fie cauza. Dacă observi să partenerului i se opreşte respi-raţia în somn, dacă vezi că se răsuceşte în pat şi se trezeşte de multe ori, sfătuieşte-l să meargă la medic. De asemenea, dacă copilul tău sforăie, are dificultăţi de respiraţie, se agită în timpul somnului şi se trezeşte frecvent, adu-l neântârziat la medic.

Investigaţii utilePentru a diagnostica sindromul de apnee în somn, se folo-sesc studii ale somnului, adică înregistrări ale evenimen-telor petrecute în timpul somnului. Cel mai important test de studiere a somnului, polisomnografia, măsoară activitatea electrică a creierului, activitatea musculară, frecvenţa cardiacă, fluxul de aer respirat pe nas şi gură şi saturaţia sângelui cu oxigen. o electrocardiogramă poate arăta dacă în timpul apneei de somn obstructive este afecta-tă funcţia cardiacă.

Tratamentul apneei de somn obstructiveImplică schimbarea stilului de viaţă, administrarea oxigenu-lui cu presiune continuă pozitivă care previne colabarea căilor respiratorii în timpul somnului şi tratament chirur-gical. Prin aceste mijloace se încearcă ameliorarea simpto-matologiei, sforăitului şi a somnolenţei diurne şi prevenirea complicaţiilor, cum este hipertensiunea arterială. Se începe cu schimbarea stilului de viaţă şi, ulterior, dacă nu se obţin rezultatele aşteptate, se va apela la tratamentul chirurgical. În cazul copiilor, se recurge în primul rând la rezecţia amig-dalelor (tonsilectomia) şi a polipilor (adenoidectomia).Ventilaţia cu presiune pozitivă continuă este indicată în tra-tamentul formelor moderate şi severe de apnee în somn. Se utilizează un dispozitiv care asigură un flux aerian conti-nuu cu presiune fixă pe tot parcursul nopţii printr-o mască aplicată etanş pe faţa pacientului sau printr-o piesă nazală. Presiunea pozitivă împiedică închiderea căilor aeriene su-perioare în timpul somnului.

oXIgEN PLUS

Cum poţi rezolva problemaAi la dispoziţie câteva mijloace prin care poţi să combaţi apneea de somn:n dacă ai multe kilograme în plus, este cazul să scapi de ele.

Studiile au arătat că scăderea în greutate diminuează numă-rul episoadelor de apnee;

n întocmeşte-ţi un orar de somn şi respectă-l. Mergi la culcare la aceeaşi oră, în fiecare seară şi dormi cel puţin 7-8 ore pe zi. S-a constatat că insuficient somn predispune la apnee obstructivă;

n evită să dormi pe spate. Este recomandat dormitul pe o parte;n nu consuma alcool şi nu lua medicamente sedative înainte de

culcare;n renunţă la fumat. Fumatul scade tonusul musculaturii respi-

ratorii care menţine deschise căile aeriene.

aici text despre acciden-tele ru-tiere

boli pulmonare

Cum se manifestăCăile respiratorii se îngustează producând sforăit intens, horcăit, gâfâit, urmate de oprirea respiraţiei timp de 10 secunde sau mai mult. În scurta perioadă în care bolnavul nu respiră, sforăitul încetează. Asfixia îl trezeşte brusc din somn, iar după trezire fluxul respirator normal se restabileşte. Însă, de îndată ce adoarme din nou, sforăitul reîncepe. Această secvenţă de evenimente se repe-tă, somnul fiind fragmentat şi neodihnitor. Persoana care suferă de apnee în somn se trezeşte dimineaţa obosită, plângându-se de durere de cap şi somnolenţă. Este atât de obosită, încât adoarme în circumstanţe neadecvat, în timpul meselor, al conversaţiei sau la volan. Din acest motiv, accidentele rutiere sunt mai frecvente în cazul lor, performanţele profesionale scad. Se mai pot întâlni tulburări de memorie, modificări ale personalităţii, anxietate şi depresie, pierderea apetitului sexual.

pag. 131

medicalalmanah

pag.pag. 131

medicalalmanah

O persoană dragă ţie se îmbol nă veş te de cancer. Accentul nu trebuie să cadă asupra bolii de care suferă, ci asupra ei. Nu contează numai faptul că tratamentul dă rezultate, că va mai trăi 5 luni sau 5 ani, ci contează cum va trăi această persoană.

PaliaţiaEste reprezentată de totalitatea metodelor de îngrijire care au scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor, atât pe parcur-sul terapiei curative, cât şi după ce boala nu mai răspunde la tratament. În toată lumea, inclusiv în România există centre de paliaţie, unde bolnavii pot beneficia de acest tip special de îngrijiri.

Cei care acordă atenţie atât suferinţei fizice, cât şi celei sufleteşti sunt specialiştii care se ocupă cu terapia pa l i a -tivă. Singurul lor scop este acela de a-l ajuta pe bol nav să tră iască cât mai bi ne.

Nu te

teme de

cancer!

pag. 132

medicalalmanah

oncologie

pag. 133

medicalalmanah

stări psihologicestări psihologice5 De multe ori, după ce se pune diagnosticul de cancer, este necesară începerea urgentă a tratamentului. Pacientul se vede confruntat brusc cu realitatea unui diagnostic care-l înspăimântă, la care nu are timp “să se adapteze”, fiind deja obligat să accepte o terapie intensivă cu efecte secundare greu de suportat şi grevată de complicaţii potenţial fatale. Mai multe sentimente fireşti se nasc din această situaţie.

Nimeni nu este pregătit să afle că suferă de o boală care îi pune viaţa în pericol! În funcţie de cunoştinţele dobândite despre cancer, apare inevitabil temerea că va urma o perioadă intensă de suferinţă şi poate chiar moartea. Starea de şoc vine ca o lovitură fizică ce le provoacă persoanelor în cauză o amorţeală şi o confuzie generală: nu pot auzi, nu îşi pot aminti, nu pot gândi clar atunci când primesc informaţii despre diagnostic şi despre planul de tratament. Starea de şoc le permite să se expună mai puţin la emoţiile dureroase şi le oferă timp să proceseze informaţia gradual.

Diagnosticul este prea grav pen tru a fi real!Pacientul poate pune sub sem nul în-trebării acurateţea analizelor şi com pe ten ţa medicului şi, uneori, merge să cea ră o a doua opinie. Poate chiar să refuze tra ta men tul din convingerea că diagnosticul este eronat.

Frica de cancer este universală!Bolnavul se teme atât de tratament, de riscurile şi de reacţiile adverse ale acestuia, cât şi de modul în care boala îi va afecta viaţa şi de perspectiva morţii.

Planurile de viitor, speranţele, as-piraţiile sunt dărâmate brusc de cancer!De multe ori, pacientul îşi pierde speranţa că se mai poate face ceva şi este într-atât de afectat, încât nu mai poate dormi sau mânca. Deznădejdea îl poate determina chiar să refuze tratamentul, considerându-l zadarnic.

De ce tocmai eu? Faptul că o boa lă malignă îi ameninţă viaţa poate deter mi-na o reacţie de furie faţă de nedreptatea şi de cruzimea vieţii. De multe ori, furia este direcţionată spre medicii care au pus diag-nosticul sau care prezintă modalităţile dificile de tratament. Alteori, este direcţionată spre familie sau prieteni, fie pentru că aceştia încearcă să-l sprijine pe bolnav, fie pentru că sunt învinuiţi că nu participă suficient.

Teama3

Negarea2

Starea de şoc1

Tristeţea4

Furia5Toate aceste reacţii sunt perfect normale, dar pot zdruncina echi li-brul sufletesc al pacientului şi pot influenţa negativ rezultatele tra-tamentului. Un psiholog îl poate ajuta pe pacient să-şi conştientizeze şi să-şi depăşească temerile, deznădejdea, furia şi să se mobilizeze spre a lupta împotriva bolii prin consiliere psihologică.

R

pag. 134

medicalalmanah

oncologie

pag. 135

medicalalmanah

Primul centru de paliaţie, înfiinţat în România este Hospice “Casa Spe ran-ţei” de la Braşov.Pe lângă acesta, mai există 10 unităţi, din care două de stat, care oferă îngrijiri paliative şi care se află în contract cu CNAS.

UTIL

Dr. Daniela Moşoiu

20% din populaţia României se con-

frun tă cu problema îngrijirii bolnavilor de cancer în gospodăria

proprie, dar mulţi dintre aceşti pa ci enţi, fi e ei adulţi, fi e copii, au nevoie de îngrijiri

paliative.

Cu siguranţă, nimeni nu şi-ar dori să-şi petreacă ultimele luni, săptămâni şi zile din viaţă într-un pat, singur şi chinuit de dureri. Totuşi, asta se întâmplă majorităţii bolnavilor de cancer diag-nosticaţi în stadii incurabile. Atunci când medicul consideră că nu-l mai poate ajuta, familia ia bolnavul acasă ca să-şi încheie viaţa fără îngrijire specializată, fără terapie împotriva durerii şi a celorlalte simptome ale bolii. De fapt, atunci ar trebui să intre în scenă medicina paliativă. Paliaţia nu se rezumă la pilule. Uneori, poate fi vorba de un tratament chirurgical - ca de exemplu, în cazul bolnavilor care suferă de cancer esofagian, la care poate fi nevoie de o gastrostomă, adică de introducerea unei sonde în stomac, care să permită alimentarea. Alteori, radioterapia poate fi paliativă - de exemplu, pentru a scădea volumul unei tumori care determină durere

prin compresia organelor învecinate. De multe ori însă paliaţia se rezumă la controlul medicamentos al durerii, al diareei, constipaţiei sau al celorlalte simptome determinate de boală. În gri-jirile paliative sunt individualizate în funcţie de fiecare pacient, de tipul de cancer de care suferă şi de simptomele pe care le prezintă.Asistenţa psihologică este, de ase me-nea, necesară. Bolnavul poate fi trist, deprimat, se poate simţi inutil, se poate considera o povară pentru fa-milie. Medicamentele antidepresive sunt, de multe ori, utile. Unii bolnavi simt nevoia să vorbească cu oameni care se confruntă cu aceeaşi problemă, fi ind posibil să adere la un grup de spri jin pentru bolnavii de cancer. Prin com binarea tuturor acestor metode, viaţa bolnavilor cu afecţiuni maligne în stadii incurabile poate fi mai mult decât o anticameră a morţii.

Terapia în stadii incurabile

Primele ospicii destinate îngrijirii muribun-

zilor au fost înfiinţate în secolul 9 în Anglia

şi Irlanda.

Nevoia de frumuseţe şi îngrijire nu trebuie neglijată de persoanele bolnave de cancer. Dimpotrivă, poate fi hrănită şi cultivată chiar. O atitudine pozitivă, un look aranjat induc o stare de bine.

În România există, la ora actuală, un serviciu unic în ţară de cosmetică medicală, destinat pacienţilor bolnavi de cancer. În centrul medical Domina Sana există un coafor unde persoanele cu probleme oncologice pot fi tunse, vopsite, sfătuite ce peruci să-şi aleagă. Li se oferă intimitate şi siguranţă, pentru că sunt primite de oameni care le cunosc problemele. De pildă, cei care urmează tratamente chimioterapice, în urma cărora le cade părul, sunt încurajaţi să se radă în cap în acest serviciu şi nu acasă, de membrii familiei. Coafeza le poate recomanda diverse tipuri de peruci, artificiale sau din păr natural, cât mai aproape de culoarea si forma părului lor, astfel încât diferenţele să fie insesizabile. Perucile pot fi executate la comandă, iar salonul de coafură se poate ocupa şi de întreţinerea lor: vopsire, spălare, uscare. Celor carora le cad genele li se pot aplica altele la salon. În privinţa sprâncenelor, acestea le pot cădea şi de la prea mult stres şi oamenilor sănătoşi, nu doar bolnavilor. Ele pot fi tatuate sau, la cerere, se pot aplica sprâncene false, care trebuie importate din SUA.

Hair-styling specialÎn România există, la ora actuală, un serviciu unic în ţară de cosmetică medicală, destinat pacienţilor bolnavi de cancer. În centrul medical Domina Sana există un coafor unde persoanele cu

Simbol al frumuseţii şi maternităţii, sânii devin o mare problemă pentru persoanele cu cancer mamar. Dar soluţii există, chiar şi atunci când s-a efectuat mastectomie (scoaterea sânilor). Sutienele cu burete şi protezele externe din silicon, care imită consistenţa şi greutatea unui sân obişnuit, pot fi folosite cu succes.

Sâni frumoşi

Dacă vrei să discuţi cu cineva despre problemele care te frământă, apelează la specialişti. Analiza existenţială şi logoterapia sunt metode terapeutice eficiente. Terapeuţii pot acorda ajutor persoanei în cauză, invitând-o să reflecteze asupra propriei existenţe, asupra propriei persoane şi să identifice propriul său rol în derularea vieţii sale.Relaţia terapeutică în analiza existenţială este o relaţie de la persoană la persoană, bazată pe respect, încredere, căldură afectivă, intimitate şi confidenţialitate. Iar succesul terapeutic înseamnă câştigarea bucuriei de a trăi fiecare clipă a propriei vieţi, total, autentic, din plin. Vrei să te simţi bine, lăsându-te pe mâinile de aur ale unui maseur, dar ştii că ţi-e con tra in-di cat masajul. Ce poţi să faci? Drenaj limfatic! Aceasta este o procedură efectuată cu mâinile, care acţionează sub forma unei pompe, acţiunea sa fiind îndreptată spre centrul corpului.Tehnica drenajului limfatic se bazează pe alternări de presiune aplicate la nivelul tegumentului: presiunile superficiale deschid valvele limfatice, iar cele crescute le închid. Se acordă atenţie muşchilor, în special a celor dinspre partea proximală a membrelor, deoarece în acele zone se află o concentrare mare de ţesut limfatic.Drenajul limfatic se începe în zona de joncţiune a ductului limfatic toracic stâng cu vena adia centă venelor jugulare, aici fiind locul de confluenţă a limfei cu sistemul circulator sangvin. Practicianul acţionează la nivelul aceastei zone cu mişcări de tip pompă efectuate într-un singur sens. Mişcările nu se practica de ambele părţi ale gâtului pentru a se evita eventuale tulburări de circulaţie cerebrală. De altfel, regula drenajului limfatic este că se începe cu zona stângă a gâtului şi se continuă cu zona stângă a corpului, până ce aceasta a

fost în totalitate acoperită, după care se trece la zona dreaptă.Metoda este de mare ajutor, realizând o scădere considerabilă a

edemului şi decongestionarea structurilor limfatice, totuşi are contraindicaţie la persoanele hipertensive, cu probleme cardiace

sau cu coaste rupte şi/sau fisurate. Pentru nutriţie, un medic specialist în diabet, boli de nutriţie şi me ta bolism consiliază pacienţii referitor la dieta pe care ar fi bine să o urmeze, elaborând pentru fiecare pacient în parte o

dietă personalizată, ţinând seama de patologia asociată, de tipul de cancer, de obiceiurile alimentare ale pacientului, de tipul de

efort fizic pe care acesta îl face de obicei etc.

fost în totalitate acoperită, după care se trece la zona dreaptă.Metoda este de mare ajutor, realizând o scădere considerabilă a

edemului şi decongestionarea structurilor limfatice, totuşi are

efort fizic pe care acesta îl face de obicei etc.

Stare de bine

Centrul Medical “Domina Sana” din Bucureşti

oferă servicii integrate pentru nevoile pacien-

ţilor oncologici.

Adresa site: www.domina-sana.ro

UTIL

mult stres şi oamenilor sănătoşi, nu doar bolnavilor. Ele pot fi tatuate sau, la cerere,

În cancerele de origine hematologică, precum şi în cazul persoanelor

care fac chimioterapie, nu se recomandă folosirea vopselelor chimice

de păr cu pigment închis, deoarece acestea conţin derivaţi de benzen

şi toluen, care induc aplazie medulară şi mutaţii.

pag. 136

medicalalmanah

pag. 137

medicalalmanah

Termenul de imunitate, care provine din cuvântul latin “immunis”, se referă la protecţia naturală a organismului împotriva anumitor boli. Aceasta implică mecanisme nespecifice (comune pentru mai multe microorganisme) şi specifice (efectul protector este direcţionat către un singur agent patogen). Apărarea ne-specifică este înnăscută şi include: pie-lea şi mucoasele, aciditatea sucului gastric, care distruge microorganismele din alimente, substanţe antibacteriene prezente în salivă şi lacrimi, tranzitul in-testinal, secreţiile bronşice şi urina prin care se elimină agenţii infecţioşi, celule care distrug bacteriile şi particulele, ce au depăşit aceste bariere.

Apărarea specifică se dezvoltă în timpul vieţii, ca urmare a unui proces deosebit de complex, cunoscut sub numele de răspuns imun. Structura străină, numită antigen, este preluată de celule numite celule prezentatoare de antigen, fiind apoi recunoscută de anumite limfocite.

Aceste limfocite încep să se înmul-ţească, în final transformându-se

în celule capabile să producă anticorpi. În urma primului răs-puns imun, în organism rămâne un număr mare de limfocite care vor oferi o protecţie mai bună,

la o nouă expunere la acelaşi antigen.

Chiar dacă nu-ţi dai seama, pericolele sunt la tot pa-

sul. Trăieşti într-o lume populată de microorganisme

dintre care unele te pot îmbolnăvi. Chiar şi organismul

tău îţi joacă feste, pentru că produce celule canceroase, care,

dacă ar avea ocazia să se înmulţească, te-ar putea ucide. Din

fericire, dispui de un sistem de apărare complex ce luptă perma-

nent împotriva acestor ameninţări.

Ce este sistemul imunitar?

Alertate de prezenţa structurilor străine, limfocitele instalează o adevă-

rată uzină moleculară din care vor ieşi milioane de anticorpi identici,

într-un ritm foarte rapid - 2.000 de astfel de molecule pe secundă.

Cele 10 mii de miliarde de limfocite B din corpul

uman sunt capabile să producă mai mult de 100

de milioane de anticorpi diferiţi.

Imunitatea poate scădea din multiple cauze:n există boli genetice însoţite de deficitul imunităţii;n perioade de stres fizic sau emoţional intens şi pre-

lungit;n somn insuficient;n mediu de viaţă poluat;n expunerea la radiaţii, inclusiv ultraviolete;n infecţii bacteriene sau virale, în special infecţia cu

HIV;n anumite medicamente, ca de exemplu substanţele chimiote-

rapice folosite la bolnavii cu cancer;n deficitul alimentar caloric, deficitul de proteine, de vitamine şi de mi-

nerale;n consumul excesiv de alcool sau utilizarea drogurilor.

Când scade imunitatea?Boli infecţioase

boli infecţioase

pag. 138

medicalalmanah

pag. 139

medicalalmanah

Doi microbi stăteau de vorbă. Unul

zice către celălalt:

- Astăzi sunt bolnav.

- Dar ce ai?

- Cred că penicilină...

Pilula de râs

Mai multe metode pot contribui

la îmbunătăţirea imunităţii:

n alimentaţia sugarilor la sân

favorizează dezvoltarea unui

sistem imunitar puternic;

n efectuarea exerciţiilor fizice

moderate;

n evitarea stresului;

n alimentaţia echilibrată, cu un

aport suficient de vitamine

şi minerale, fără a sări peste

mese;n suficiente ore de somn, cel pu-

ţin 8 pe noapte.

Cum ajuţi

imunitatea?

Uneori, sistemul imunitar scapă de sub control şi atacă structuri normale ale organismului, pe care le confundă cu formaţiuni străine. Apar astfel bolile autoimune, cum este lupusul sau po-liartrita reumatoidă. Teorii recente su-gerează însă că la baza acestor afecţiuni stau de fapt infecţii ai căror agenţi au ră-mas deocamdată neidentificaţi. Identifica-rea şi tratamentul acestora ar putea reprezenta un pas major în tratamentul bolilor autoimune. Există argumente pro şi contra corelaţiei dintre infecţie şi autoimunitate. Însă, argumentele pro sunt suficient de multe şi domină.

Prof. dr. Coman Tănăsescu

Cred că noi nu avem o imagine corectă şi că majoritatea bo-lilor autoimune sunt, de fapt,

declanşate de infecţii, chiar dacă nu am reuşit să identificăm agenţii cauzali. Cred că este

vorba de infecţii virale cronice, de care nu mai reuşim să scăpăm, care trebuie tratate toată viaţa

pentru a putea fi ţinute sub control.

Pot fi infecţiile responsabile pentru anumite comportamente anormale pe care noi le atribuim unor cauze pur psihologice? Unii oameni de ştiinţă cred că, deşi afecţiunile mintale în sine nu sunt contagioase, este posibil ca virusurile, bacteriile şi paraziţii să joace un rol important în anumite afecţiuni mintale. Prin administrarea de penicilină la bolnavii de sifilis, boală cauzată de bacteria numită Treponema pallidum, au fost eli-minate în anii 1940 aproximativ 25% din bolile mintale severe din SUA. Se ştie că această bacterie poate ucide nervii şi ţesutul cerebral. Virusul rabic poate cauza halucinaţii. În stadiile avansate, boala Lyme transmisă de căpuşe infectate cu Borelia burgdorferi poate să determine atacuri de panică, depresie şi psihoze.

?Relaţia infecţie autoimunitate cauzate

de microbi

Infecţia obezităţii

Cu 20 de ani în urmă, în timp ce medicul Nickhil V. Dhurandhar studia în India, un prieten veterinar i-a vorbit despre o boală

ciudată în rândul puilor de găină, care îi făcea să se îngraşe. Păsările erau infectate cu un adenovirus, care se găseşte şi la cai,

câini, maimuţe şi oameni.Virus care îngraşăMai târziu, în SUA, Dhurandhar a început să testeze pe animale de laborator adenovi-rusul 36 (Ad-36) şi a descoperit că, primind aceeaşi cantitate de hrană, un animal infectat depunea de două ori şi jumătate mai multă grăsime corporală decât un animal neinfec-tat. Recent, un studiu sugerează că acelaşi lu-cru este posibil şi în cazul oamenilor. Virusul activează celulele grase, preia controlul asu-pra mecanismelor celulare, cauzând creşterea dimensiunilor şi a numărului acestora. 30% dintre adulţii obezi au anticorpi Ad-36, ară-tând că au fost infectaţi la un moment dat. În

schimb, doar 11% din persoane-le fără obezitate testate erau

purtătoare ale virusului, având de asemenea o greutate corporală mai mare decât voluntarii neinfectaţi. Un al doilea studiu, efectuat pe 26 de

gemeni identici a arătat

că în perechile în care doar unul dintre fraţi era infectat cu Ad-36, acesta avea mai multă grăsime corporală decât fratele neinfectat. Virusul determină simptome uşoare de ră-ceală, mulţi dintre oameni nici măcar nu rea-lizează că au fost bolnavi.

Bacterie care îngraşăVirusurile nu sunt singurele microorganis-me care pot să determine creşterea greu-tăţii corporale.Cercetătorii de la Washin-gton University au analizat microbii găsiţi în fecalele şoarecilor, în special ale celor obezi. S-a descoperit că animalele supra-ponderale aveau în intestin o bacterie care ajută la digestia carbohidraţilor mai mult decât cele neobeze, sugerând faptul că acestea primeau mai multe calorii din hrana pe care o consumau. Şi că, în consecinţă, aveau mai multă grăsime cor-porală. Actualmente, se verifică prezenţa acestor microorganisme şi în intestinul oamenilor.

Boli psihice boli infecţioase

pag. 140

medicalalmanah

pag. 141

medicalalmanah

SIDAUnul din lucrurile care te înspăi-mântă cu adevărat, indiferent dacă o recunoşti sau nu, este diagnosti-cul de infecţie HIV. Pentru că nu s-a găsit încă un tratament care să-i vindece cu adevărat pe cei bolnavi, SIDA este considerată încă echiva-lentă cu moartea. Dar oare aceasta este realitatea?

dintre acestea sunt copii

7.300

de persoane au fost infectate, pe plan mondial

54 de milioane

de persoane cu

SIDA sunt în

momentul actual,

în România

10.400

Sindromul imunodeficienţei umane dobândite a fost pentru pri-ma dată recunoscut în SUA în vara anului 1981, când medicii au observat o scădere inexplicabilă a imunităţii la peste 30 de bărbaţi, toţi homosexuali. În câteva luni, boala a fost consta-tată la persoane care foloseau droguri injectabile şi la cei ce primiseră transfuzii de sânge. În 1983, virusul imunodeficienţei umane (HIV) a fost izolat, iar în 1984 s-a demonstrat că este “vinovatul” pentru scăderea imunităţii în cazul acestor bolnavi.

Ameninţarea

de oameni14 milioane

SIDA a ucis deja peste

Se transmite prin:

n contactul sexual;n sânge, produse din sânge;n ace, seringi, instrumente medicale

contaminate;n de la mame infectate la copii în timpul

sarcinii, al naşterii şi prin lapte.

Nu se transmite prin:n strângerea de mână;n folosirea jucăriilor/locurilor de joacă în

comun;n folosirea rechizitelor în comun;n folosirea tacâmurilor şi veselei în comun;n folosirea WC-urilor în comun;n îmbrăţişare/pupături (“sărut uscat”);n prin vizitarea la spital a unui bolnav;n în cursul consultaţiei medicale;n în cursul relaţiilor de serviciu;n în cursul jocurilor sportive;n în bazinele de înot;n prin convieţuirea în familie (dacă se

respectă normele elementare de igienă şi de protecţie sexuală);

n în colectivităţi de copii (dacă se asigură normele elementare de igienă şi suprave-ghere).

Virus şi boalăDeşi HIV şi SIDA sunt considerate noţiuni echivalente, nu înseamnă acelaşi lucru. HIV (virusul imunodeficienţei umane) este agen-tul care te îmbolnăveşte, în timp ce SIDA (sindromul imunodeficienţei dobândite) este boala cauzată de acest virus. Există şi persoane infectate cu HIV şi care nu sunt afectate încă de SIDA.

Primul caz de SIDA a fost diagnosticat în România în anul 1985 de specialiştii de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Colentina. Era un bărbat de 45 de ani, din Bucureşti, însoţitor de vagon lit. În anul 1989 s-au înregistrat primele cazuri de SIDA la copiii în România, iar un an mai târziu ţara noastră număra 1.094 de astfel de cazuri (cifra reprezentând la acea vreme jumătate din totalul cazurilor de SIDA pediatrice din Europa).

0,3%

Riscul transmiterii HIV prin înţeparea pielii cu ace sau obiecte ascuţite contaminate cu sânge de la persoane cu infecţie HIV este de aproximativ

90%

Riscul transmiterii HIV după o transfuzie

cu sânge infectat este de

Cum te îmbolnăveşteDupă ce ajunge în organism, HIV pătrun-de în interiorul unor celule ale sistemu-lui imunitar numite limfocite T helper. ADN-ul viral intră în nucleul acestor ce-lule unde începe multiplicarea virusului. Atunci când se înmulţesc foarte mult, celula-gazdă moare, iar virusurile se răs-pândesc spre alte limfocite. Infecţia cro-nică este prezentă în medie timp de 10 ani înainte ca pacientul să se confrunte cu primele simptome. Din cauza defici-enţei limfocitelor T helper, sistemul său imunitar va fi din ce în ce mai slăbit, iar bolnavul va fi expus la numeroase boli, în special la cancer şi infecţii.

Semne de boalăLa 3-6 săptămâni după infecţie, majorita-tea persoanelor afectate prezintă simp-

tome şi semne ca: febra, durerea în gât, mărirea ganglionilor limfatici, durerile articulare şi musculare, durerea de cap sau în zona oculară, letargia, starea ge-nerală proastă, petele roşiatice pe piele, lipsa poftei de mâncare, scăderea ponde-rală, greaţa, voma, diareea. Aceste mani-festări trec fără tratament, iar bolnavul este asimptomatic mult timp. Când imu-nitatea scade mult, bolnavul este vulne-rabil pentru infecţii şi cancer şi se poate prezenta la medic pentru una din aceste probleme. De asemenea, un semn care apare la majoritatea celor infectaţi este mărirea ganglionilor limfatici. Infecţiile apărute pe fondul imunităţii scăzute (oportuniste) sunt cauza prin-cipală de morbiditate şi mortalitate la infectaţii HIV. Aproximativ 80% dintre pacienţii cu SIDA mor ca rezultat direct al unei infecţii, alta decât HIV, în prin-cipal cauzate de germenii oportunişti. Aproximativ 5% dintre pacienţii cu SIDA

prezintă tuberculoză activă, infecţia HIV progresând mai rapid în cazul acestora.

La pacienţii cu infecţie HIV s-au descris numeroase cazuri de cancere, care evo-luează mai rapid şi pot fi mai dificil de tratat decât la restul pacienţilor.

Supravieţuirea cu SIDADe la primele cazuri de SIDA până în prezent, prognosticul acestor bolnavi s-a îmbunătăţit foarte mult. Dacă la în-ceput SIDA era echivalentă cu moartea, în prezent, boala este ţinută sub control cu ajutorul tratamentului perioade înde-lungate de timp. Astfel, copiii diagnosti-caţi cu SIDA în anii ’90 sunt în prezent adulţi şi unii sunt, la rândul lor, părinţi. Iar tratamentul adecvat limitează chiar şi riscul transmiterii HIV de la mama in-fectată la copil.

Transmiterea HIV de la bărbat la femeie în

cursul contactului sexual vaginal este de apro-

ximativ 20 de ori mai mare decât invers.

HIV se poate transmite şi prin contact

sexual oral.

Contactul sexul anal creşte foarte mult

riscul transmiterii HIV.

boli infecţioase

pag. 142

medicalalmanah

pag. 143

medicalalmanah

Testarea HIVTestarea HIV este o metodă serologi-că de evidenţiere a anticorpilor anti-HIV (teste indirecte).

Căciuliţa din latex,

Un bătrân, slab, abia ţinându-se pe picioare, intră în cabinetul medicului de familie şi-i zice:- Domn’ doctor, vă rog frumos să-mi daţi o injecţie cu HIV!- Măi, omule, ai înnebunit?!? Ce-ţi veni?!? Cine ţi-a spus dumitale despre aşa ceva?!? - Nimeni, domn’ doctor! Tocmai am citit undeva că, datorită progreselor din medicină, după ce ai contactat HIV, ai şanse mari să mai trăieşti încă 20 de ani!

Pilula de râs

Prof. dr. Sorin Rugină

Deocamdată, singura modali-tate de prevenire a infecţiei cu HIV este evitarea comporta-mentelor care expun la riscul

de infectare: folosirea în comun a seringilor şi acelor, contactele

sexuale neprotejate.

La fiecare 2 minute, un copil moare ucis de tuberculoză. Anual, această boală cauzează 1,6 milioane de decese pe plan mondial. Deşi este cunoscută de mii de ani, tuberculoza, oftica sau ftizia, cum i se mai spune, rămâne una din cele mai mari ameninţări pentru sănătatea ta. Pericolul este cu atât mai mare cu cât microbul care produce boala se transmite prin aer şi îl poţi întâlni în orice moment, în autobuz, la serviciu sau în supermarket. Practic, singu-ra metodă de a fi în siguranţă este să nu mai respiri.

Cum te infecteziTuberculoza este produsă de Myco-bacterium tuberculosis (bacilul Koch), bacterie care se transmite prin aer de la bolnavii contagioşi. Prin tuse, vor-bire, strănut, se împrăştie picături de spută care sunt inhalate de persoanele din jur împreună cu microbii. Este de ajuns ca un singur microb să ajungă în plămân să declanşeze infecţia. Per-soana infectată nu face neapărat boala, deoarece sistemul imunitar poate împiedica multiplicarea bacteriilor. În 15% dintre cazuri, sistemul imun nu mai poate ţine sub control bacilii, iar aceştia se înmulţesc şi determină simptomele. Riscul de a face boala este şi mai mare în cazul celor care au boli ce scad imunitatea, cum este SIDA. Odată scăpate de sub controlul sistemului imunitar, bacteriile se mul-tiplică şi distrug ţesutul pulmonar, în stadiile avansate producând adevărate găuri (caverne) în plămâni.

Din cauza tuberculozei, mor mai multe

persoane decât din cauza oricărei alte boli

infecţioase.

Bolnav de“oftică”!Tipuri de teste:ELISA (Enzime - Linked - Immunosorbent - Assay)RIF (Reacţie de imuno-fluorescentă)WB (Western blot)alternative (salivă, urină)

Cea mai sigură cale de pre-venire a infecţiei cu HIV nu este, aşa cum ai crede fo-losirea prezervativului, ci abstinenţa sexuală. Dar nu e simplu să te abţii de la ceva ce-ţi place… Prin urma-re, încearcă să limitezi relaţiile sexuale la un singur partener neinfectat (mono-gamia). Hm, hm… Cum afli că iubitul de-o seară e sănătos tun? Mulţi dintre cei infectaţi cu HIV nu au nici un simptom, aşa că nu există nici o modalitate de a şti cu certitudine dacă un partener sexual este infectat sau nu decât dacă a fost în mod repetat testat pentru HIV sau nu s-a implicat niciodată în comportamen-te cu risc. Ori îl întrebi şi mergi pe încredere, ori te abţii până îşi face testul ori foloseşti prezervativele de fiecare dată când întreţii raporturi sexuale. Medicii spun că prezervativul este o barieră relativ eficientă împotriva virusului HIV. Din cauza unor pori care există în mod natural în latexul de cea mai bună calita-te (şi care au diametrul de până la 50 de ori mai mare decât diametrul unui virus HIV), precum şi din cauza unor defecte de fabricaţie, depozitare, întreţinere sau folosire, există riscul transmiterii infecţiei cu HIV chiar în condiţiile folosirii prezervativului. Dar acest risc e mult mai mic în cazul sexului cu căciuliţa din latex decât fără ea.

bariera salvatoare

boli infecţioase

pag. 144

medicalalmanah

pag. 145

medicalalmanah

Arme biologiceSunt agenţi patogeni (bacterii şi virusuri) a căror virulenţă şi

contagiozitate au fost ampli-ficate prin procedee de labo-

rator. Aceste microorganisme sunt apoi folosite pentru

contaminarea aerului, surselor de apă, depozitelor de hrană

cu scopul de a infecta şi ucide o populaţie inamică.

Bioterorismul nu este doar o ameninţare a timpurilor moder-ne. De pe vremea războaielor cu turcii, românii contaminau depozitele de apă ale duşmanilor. În anul 1346, tătarii cata-pultau corpuri infectate cu ciumă bubonică în timpul asediu-lui asupra oraşului Kaffa. În secolul XVIII, oficialii britanici trimiteau paturi infectate cu variolă băştinaşilor americani în speranţa de a le micşora efectivul.

Cum se manifestă?Bolnavul cu tuberculoză are febră, transpiraţii nocturne şi frisoane. Pofta de mâncare îi scade, slăbeşte, se simte tot timpul obosit. Poate să prezinte tuse seacă, durere în piept şi sufocare. Uneori, după ce tuşeşte, scuipă sânge. Orice formă de tuse care durează mai mult de trei săptămâni trebuie investigată pentru a exclude diagnosticul de tuberculoză. Deşi cel mai frecvent afectează plămânul, bacilii tuberculoşi pot să se localizeze şi în alte organe (tuberculoza oaselor şi articulaţii-lor, tuberculoza renală, tuberculoza ganglionilor limfatici, tuberculoza aparatului uro-genital, tuberculoza pielii). În aceste situaţii, va avea simptome variate în funcţie de organele afectate.

Tuberculoza este una din cele mai vechi boli cunoscute. În plămânii mumiilor egiptene s-au descoperit vestigiile tuberculozei, certificând confruntarea adeseori mortală a generaţiilor ancestra-le cu boala.

Microbul „vinovat” a fost de-scoperit însă de-abia în anul 1882 de Robert Koch, iar medicamentele împotriva acestuia în perioada 1944-1951.

Dar nu fiindcă este o boală incurabilă, ci pentru că:n întrerup din proprie iniţiativă tratamen-

tul după ameliorarea simptomatologiei;n nu iau un tratament adecvat;n nu se prezintă la medic decât într-un

stadiu foarte avansat al bolii.

Încă mai mor români prin tuberculoză!

Fiecare bolnav de tuberculoză netratat poate

molipsi anual de la 10 la 15 persoane, şi în

primul rând familia şi prietenii.

Cu cât tratamentul este început mai repe-de, cu atât boala se vindecă cu mai pu-

ţine sechele. Corect tratată, tuberculo-za produsă de bacilul Koch sensibil la medicaţia obişnuită se vindecă într-un procent de peste 95%, iar boala provo-

cată de formele multidrog rezistente, într-un procent de 70%.

Tratamentul constă în administrarea unor

antibiotice particulare cu efect asupra Mycobacterium tuberculo-sis. Iniţial, trebuie să conţină minimum trei antibiotice antituber-culoase, timp de cel puţin 6 luni. Tratamentul nu trebuie întrerupt chiar dacă bolnavul se simte mai bine şi i se pare că s-a vindecat. Dacă nu au murit toţi microbii, aceştia încep din nou să se înmul-ţească după oprirea tratamentului, iar simptomele reapar. În plus, întreruperea prematură a tratamentului favorizează apariţia mi-croorganismelor rezistente la antibioticele respective, astfel încât boala va fi mult mai greu de tratat după aceea.

Tratată, tuberculoza este vindecabilăAgenţi biologici utilizaţi ca armeAgenţii infecţioşi cu un major potenţial biotero-rist sunt:n Bacillus anthracis (cărbune, antrax);n Yersinia pestis (ciuma);n Virusul smallpox (variola major);n Clostridium botulinum (toxina botulinică).

Alţi agenţi biologiciExistă şi alte categorii de agenţi biologici, dar care pentru moment nu sunt consideraţi a fi ameninţări majore: Francisella tularensis (tula-remia), Filovirusuri ( febrele hemoragice Ebola şi Marburg) etc.

Un terorist la poarta Raiului. Bate la uşă şi răspunde Sfântul Petru.- Ce-i cu tine aici?, întreabă Sfântul Petru.- Am venit să intru în Rai. Ia Sfântu Petru registrul şi îl caută după nume.- Bine, mă, dar tu nu poţi intra în Rai! Ai omorât mii de oameni.La care teroristul:- Dacă eu nu pot intra în Rai, atunci voi aveţi 10 secunde să ieşiţi afară!

Pilula de râs

boli infecţioase

pag. 146

medicalalmanah

pag. 147

medicalalmanah

Bacillus anthracis, microorganismul care provoacă antra-xul sau dalacul, este răspândit pe tot globul, mai ales în locuri umede, mlaştini, zone in-undabile. Se găseşte sub formă de spori, care provin din cadavrele animalelor bolnave şi care sunt foarte rezistenţi la dezinfectante chimice şi la căldură. În asemenea regiuni, bacilii per-sistă în pământ zeci de ani.

Antraxul focul persic

Antraxul cutanat Boala este amintită în biblie, la grecii din timpul lui Homer sau la romanii din timpul lui Ovidiu. Medicii arabii numesc boala apărută la om focul persic. Zonele contaminate cu spori de antrax erau nu-mite păşuni blestemate, deoarece turme-le se îmbolnăveau în special primăvara şi în anii cu precipitaţii abundente.

Bacilul antraxului este descris de Robert Koch în anul 1877

Este cea mai uşoară formă a bolii şi apare atunci când microorganis-mul pătrunde prin piele mai ales în zonele expuse: braţe, mâini,

faţă. În jurul unei zone roşii indurate (ca după înţepătura unei insecte), apare edem cu vezicule mici care se sparg. Leziunea evoluează spre vindecare dacă se acoperă cu o crustă neagră, nedureroasă. În lipsa tratamentului, mortalitatea este între 5

şi 20% prin septicemie.

Antraxul digestivEste urmarea pătrunderii agenţilor patogeni pe cale ora-lă, prin consum de carne infectată. Apare diareea hemo-ragică, germenii intraţi în sânge pot produce septicemie, cu insuficienţe grave cardiace, renale (edeme, hemoragii şi necroze în organe) cu o mortalitate de 50%. Pacienţii infectaţi trebuie să primească doze mari de antibiotice (ciprofloxacin sau doxaciclină) înainte de apariţia simp-tomelor. Utilizarea ambelor antibiotice este recoman-dată pentru prevenirea apariţiei meningitei. Există vac-cin împotriva antraxului, însă producerea acestuia este dificilă şi costisitoare. Vaccinarea constă în 6 injecţii pe parcursul unui an asociat cu antibiotice.

Apare atunci când bacilul pă-trunde în organism pe care respiratorie. Se manifestă prin tuse, febră mare, frisoa-ne, insuficienţă respiratorie, lichidul de secreţie răspândit prin tuse fiind foarte infecţi-os. Este o formă gravă a bolii cu o mortalitate ridicată prin septicemie.

Virusul care provoacă variola se transmite pe cale respiratorie. După o perioadă de incubaţie de 12 zile, maladia începe cu o combinaţie de febră ridicată, dureri de cap, dureri musculare şi stare generală proastă. După 2 până la 5 zile, apare pete roşii pe mucoasa orală şi faringiană, pe faţă şi antebraţe, care se propa-gă pe abdomen, spate şi membre. După 2 zile acestea se trans-formă în vezicule, care ulterior conţin puroi şi se acoperă cu o crustă.

Istoricii consideră că variola a apărut o dată cu primele aşezări umane agricole, aproximativ acum 10.000 de ani. Prima dovadă a existenţei acestei boli este atestată de mumiile egiptene din dinastia 18 (1580-1350 BC) şi din timpul faraonului Ramses V (1157 BC). Însă primele descrieri cunoscute ale variolei datează din China din secolul IV înaintea erei noastre.

În anul 1967 s-au îmbolnăvit de variolă circa 15 milioane de oameni şi au decedat două milioane. În acelaşi an, Organizaţia Mondială a Sănătaţii a desfăşurat o campanie intensă de vaccinare şi de infor-mare a opiniei publice cu privire la această boală. Din anul 1977, variola este considerată eradicată. De atunci nu s-a mai semnalat nici o îmbolnăvire prin această boală. Deci virusul nu mai există în natură, însă este păstrat în labora-tor şi ar putea fi oricând folosit ca armă biologică.

Variola majoră este forma mai gravă, cu o rată a mortalităţii de aproxima-tiv 30%.

forme clinice ale varioleiAu fost descrise 2Variola minoră este forma cea mai puţin severă, cu o rată a mortalităţii de mai puţin de 1%.

Variola malignă a fost caracterizată prin leziuni plate care nu formează vezivule cu puroi.

Variola hemoragică se ca-racterizează printr-o erupţie însoţită de sângerarea pielii şi a mucoaselor.

forme rare ale acestei maladiiExistă 2

Ambele forme au fost aproape întotdeauna fatale.

Eradicarea variolei este considerată cel

mai mare succes din istoria vaccinării.

În prezent, vaccinarea sistematică a populaţii-

lor împotriva variolei nu mai este recomanda-

tă de OMS.

Din cauza ameninţării bioterorismului, anu-

mite ţări şi-au revizuit strategia de vaccinare

împotriva variolei.

Variolaîngrijorăridupă eradicare

boala scărmănătorilor

pulmonarAntraxul

de lână

boli infecţioase

pag. 148

medicalalmanah

pag. 149

medicalalmanah

Ciumamoartea neagră

Este o boală infecţioasă deosebit de contagioa-să, produsă de bacteria Yersinia pestis. Aceasta a determinat una din cele mai violente pan-demii din istoria lumii. Iniţial, nu se cunoştea cauza acestei afecţiuni mortale. Ulterior, s-a des-coperit că de vină erau puricii care muşcau şo-bolanii bolnavi de ciumă şi apoi oamenii, transmi-ţându-le microbul.

Se pare că ciuma a apărut în 1330, în Asia Centrală. A făcut ravagii în China şi India, s-a extins spre vest, prin Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.

Primele semnalări despre apariţia ciumei negre în Europa datează din 1347. În acel an, 12 corăbii italiene au adus boala în portul sicilian Messina. Până în anul 1351, când pandemia a luat sfârşit, ciuma a ucis aproximativ o treime din populaţia globului. După aceea, boala a reapărut cu regu-laritate, pâna la sfârşitul secolului XV. Mai târziu a reapărut din ce în ce mai rar. Ciuma nu a dispărut nici până astăzi. La sfârşitul secolului XIX, această boală a făcut 6.000.000 de victime doar în India.

Cuvântul latin “pestis”, folosit să denumească ciuma, înseamnă epidemie, sugerând contagio-zitatea acestei afecţiuni.

Forma carbunculoasă (gr. bubo = bubă, umflă-tură) sau bubonică, în care infectarea se produce prin muşcătura de purice. Această insectă, drept gazdă intermediară, transmite agentul patogen de la şobolan la om. Perioada de incubaţie durea-ză de la câteva ore până la şapte zile. Simptomele includ febră, dureri de cap şi articulaţii, slăbiciu-ne până la pierderea conştiinţei. Ganglionii lim-fatici se umflă şi sunt dureroşi în regiunea gâtu-lui, zonele axilare. Aceste umflături pot atinge 10 cm mărime şi, din cauza hemoragiilor din ţesut, devin de culoare albastru închis până la negru, ulcerează, având un conţinut purulent. Această formă de pestă se poate agrava sau are 50% şanse de vindecare spontană.Forma septicemică este frecvent o formă secunda-ră care apare atunci când agentul patogen ajunge şi se multiplică în sânge. Se manifestă cu o febră ridicată, frisoane, dureri de cap, stare generală proastă. 90-100% din bolnavii netrataţi mor.Forma pulmonară apare atunci când boala se ia pe cale respiratorie, prin inhalarea aerului con-

taminat cu picături de spută de la bolnavi. Se ma-nifestă prin febră, tuse mucopurulentă, spută cu sânge, dureri toracice. Mortalitatea este 90-100% la bolnavii netrataţi.Forma abortivă este varianta cea mai uşoară de pestă manifestată numai printr-o febră uşoară, in-famaţia ganglionilor limfatici, urmată de vindecare. După episodul de boală, bolnavul rămâne cu imu-nitate şi faţă de formele grave de pestă.

4forme de ciumă

Într-o pandemie sunt prezente toate formele de pestă, mai frecvente fiind forma bubonică şi pulmonară. Ciuma în formă bubonică, fără un tratament adecvat, se transformă de regulă într-o formă septicemică.În prezent, nu există un vaccin care să contraca-reze ciuma. Cel mai indicat este ca tratamentul cu antibiotice (ciprofloxacin, doxiciclină, genta-micină sau streptomicină) să se înceapă imediat după detectarea infecţiei.

Agentul botulismului este Clostridium botulinum, un bacil anaerob, care supravieţuieşte în mediul exterior sub formă de spori. Sporii sunt extrem de rezistenţi la factorii chimici şi fizici: rezistă la fierbere, pentru distrugerea acestora fiind necesare peste 5-6 ore de fierbere. În condiţii prielnice, sporii vegetează şi elimină una din cele mai puternice toxine microbi-ene cunoscute. Deşi este o puternică otravă, toxina botulinică poate fi folosită şi în tratamentele anti-aging. Injectată, în canti-tăţi mici, în muşchii feţei determină atenuarea ridurilor.Mai frecvent, botulismul apare după ingestia unor preparate

din carne (jamboane, costiţă, salam) şi a ciupercilor conservate în condiţii casnice, fără prelucra-

re termică corectă. Omul se mai poate molipsi prin roşii, vinete, ardei,

cireşe, vişine, piersici, caise şi alte fructe şi legume con-

servate în condiţii casnice; peşte sărat, afumat sau conservat în condiţii casnice. Incubaţia durează de la 2 ore până la 14 zile. Boala debutează acut, cu tulburări digestive: greaţă, vomă, du-reri abdominale paroxistice, urmate de diaree moderată, urmată peste un timp scurt de constipaţie. Bolnavii prezintă slăbiciune generală progresivă, cefalee, ameţeli. După 6-24 de ore de la de-but, apar simptome oftalmologice: vedere dublă (diplopie), ve-dere neclară, căderea pleoapei, strabism etc. Concomitent apare dificultatea de înghiţiere, iniţial a alimentelor solide, apoi to-tală. Vocea devine răguşită, cu un timbru nazal sau dispare com-plet (afonie). Alte semne, care se pot asocia cu boala, sunt dimi-nuarea tuturor secreţiilor: lacrimale (ochii uscaţi, fotofobie), salivare (gură uscată, sete intensă), sudoripare, digestive. Apar paralizii ale diferitor grupuri musculare (ale gâtului, membre-lor), iar în formele grave apar paralizii ale muşchilor respiratorii şi insuficienţă respiratorie ce poate determina decesul.

Este o toxiinfecţie alimentară severă, determinată de bacilul botulinic şi de toxina pe care acesta o produce. Boala apare după ingestia unor alimente care conţin această toxină şi se caracterizează prin afectarea sistemului nervos şi a tubului digestiv.

de la frumuseţe

Produsele alimentare conservate care conţin

toxină botulinică nu-şi schimbă gustul, culoa-

rea şi mirosul.

BotulismulUneori, conservele, mai ales cele din carne,

se pot bomba. Utilizează mai des produsele

conservate.

la otravă

boli infecţioase

pag. 150

medicalalmanah

pag. 151

medicalalmanah

Febra virală hemoragicăFebra hemoragică este o afecţiune

gravă, cauzată de virusuri cum este vi-

rusul Marburg sau Ebola. Aceste virusuri se numără printre cei mai

virulenţi agenţi patogeni cunoscuţi, iar rata de mortalitate în cazul

îmbolnăvirii este crescută.

Rezervorul natural al virusului Ebola pare a fi în pădurile ecu-

atoriale din Africa şi Asia, dar nu a fost încă identificat. Prima

dată s-a crezut că purtătorii virusului sunt rozătoarele.

Primele cazuri de febră virală hemoragică Ebola au fost identificate într-o provincie din vestul Sudanului şi în regiunile apropiate din Zair în anul 1976.În doar 6 luni, 284 de persoane au fost infectate în Sudan, iar 117 au murit. În Zair s-au înregistrat 318 de îmbolnăviri şi 280 de decese în septembrie şi octombrie 1976.O epidemie de proporţii a avut loc în Zair în anul 1995 cu 315 cazuri şi 244 de morţi. În toamna anului 2000, a fost raportată o epidemie în nordul Ugandei.

Cercetările din laborator au arătat că liliecii injectaţi cu

Ebola nu mor, ceea ce i-a făcut pe specialişti să speculeze

că aceştia au un rol esenţial în persistenţa virusului în

pădurea ecuatorială.

Se caracterizează prin apariţia bruscă a unei febre puternice însoţite de durere de cap severă, durere în gât, abdominală, oboseală, musculară. Aceste simptome sunt urmate de greaţă, vărsături, diaree, urticarie, insuficienţă renală şi hepatică, hemoragii interne şi externe. Pacienţii sunt anxioşi, deshidrataţi şi scad rapid în greutate. Hemoragiile afectează mai ales tractul gastro-intestinal şi pancre-

asul. Persoanele afectate pot prezenta: vărsătură cu sânge (hematemeză), sca-un negru cu sânge digerat (melenă), epistaxis (spută cu sânge), sângerări subconjunctivale, gingivale sau chiar vaginale, care pot duce la avorturi şi metroragii la femeile însărcinate. La ni-velul SNC, simptomele întâlnite sunt pa-restezii, letargie, confuzie, iritabilitate, agresivitate etc.

boli infecţioase

Infecţiile secundare au presupus contactul cu persoa-

nele infectate, de obicei prin sânge, dar se crede că se

transmite şi pe care sexuală, deoarece au fost identificaţi

anticorpi circulanţi în spermă.

Iniţial, virusul Marburg a fost izolat la persoane care lucrau

cu maimuţe sau ţesuturi ale acestora (autopsii, culturi de

celule etc.), fiind transmis de la maimuţa Cercopitheceus

aetiops.

Infecţia cu virusul Marburg a fost semnalată pentru prima data în anul 1967, la oameni ce lucrau în laborator cu animale, în Germania şi Iugoslavia. Dupa ce a dispărut pentru un timp, a reapărut brusc în Africa de Sud, în anul 1975.

Febra hemoragică

pag. 152

medicalalmanah

medicina viitorului

pag. 153

medicalalmanah

pag.pag. 152

medicalalmanah

medicina viitorului

Mulţi bolnavi incurabil îşi pun speranţele în tratamentele cu celule stem. Mulţi oameni de ştiinţă speră să revoluţioneze medicina cu ajutorul celulelor stem. Dar cine sunt ele şi de unde vin?

Celulele stemmiracolul uman

Termenul de celulă stem a fost folosit pentru prima dată în anul 1908 de histologul rus Alexander Maximov, la un congres la care anunţa descoperirea celulelor stem hematopoietice.În anii ‘60, Joseph Alman a prezentat primele dovezi ştiinţifice ale regenerării neuronale la adult. Descoperirea sa nu a fost însă luată în serios de comunitatea medicală.În anul 1981 sunt recoltate primele celule stem embrionare de şoarece.În anul 1998 cercetătorii obţin prima linie celulară de celule stem la universitatea Wisconsin-Madison.

Nancy Reagan este un avocat al cercetării în do me-

niul celulelor stem, după ce soţul ei, Ronald Reagan,

diagnosticat cu Alzheimer, a murit în vara anului 2004.

Sunt celulele primordiale ale organis mu lui din care Sunt celulele primordiale ale organis mu lui din care se dezvoltă ulterior toate ţesuturile şi organele. Spre se dezvoltă ulterior toate ţesuturile şi organele. Spre deosebire de o celulă obişnuită, care se di vide şi dă deosebire de o celulă obişnuită, care se di vide şi dă naştere doar la celule de acelaşi tip, celula stem este naştere doar la celule de acelaşi tip, celula stem este plu ri po tentă, adică poate da naştere oricărui tip de plu ri po tentă, adică poate da naştere oricărui tip de celule, din cele peste 200 existente în corpul uman.celule, din cele peste 200 existente în corpul uman.

În primele stadii de dezvoltare, embrionul este format din celule stem care apoi se vor diferenţia în toate celulele din organism. Acest tip de celule poartă numele de celule stem embrionare. Celulele stem persistă şi la adulţi în inimă, creier, oase, plămâni şi în alte organe, probabil ca o rezervă petru regenerarea celulelor distruse. Acestea sunt denumite celule stem adulte.

Iniţial, cercetătorii au început să extragă celule stem embrionare de la şoareci şi să le examineze în laborator. Celulele stem embrionare umane se folosesc doar de un deceniu. Ele sunt extrase din embrioni, obţinuţi fie prin fecundare ovulului de un spermatozoid, fie prin clonare, adică introducând nucleul unei celule somatice într-un ovul. Prin tehnica numită clonare terapeutică, se introduce nucleul unei celule de la pacientul care are nevoie de terapie prin celule stem, într-un ovul donat. Acest ovul este stimulat chimic sau electric să se dividă, iar embrionul rezultat va avea materialul genetic al pacientului.

Studiul celulelor stem este un subiect fierbinte în comunitatea ştiin ţifică şi în cea religioasă. La baza acestei dispute stă o singură în trebare: embrionul are sau nu suflet? Pentru a permite cercetătorilor să studieze celulele stem, em bri onii trebuie să fie sacrificaţi. Deşi embrionul este format dintr-un număr mic de celule, con tro versa rămâne. Poate fi considerat, în acel stadiu, o fiinţă uma nă? Echivalează distrugerea lui cu o crimă? E drept că, în micul grup de celule, există întreaga infor-ma ţie genetică specifică fiinţei umane, aşa că oamenii de ştiinţă evită disputa, folosind pentru studiile lor celule stem adulte şi celule prelevate din cordonul ombilical.

O alternativă la celulele stem obţinute din embrioni este recoltarea şi păstrarea sângelui din cordonul ombilical al bebeluşului, care conţine un număr mare de celule stem. Unii părinţi depozitează sângele din cordonul ombilical al copilului lor în bănci de sân ge, pentru a putea fi folosit ulterior, în cazul în care micuţul se va îmbolnăvi şi va avea nevoie de un transpant de celule stem. Atunci când familia decide să apeleze la serviciile unei bănci de sânge, trebuie să ia legătura cu re pre-zentanţii acesteia cu cel puţin trei luni înainte de naştere. Compania contractată furnizează un kit de recoltare, pe care medicul obstetrician îl va folosi în timpul naşterii. Apoi, sângele este transportat şi înregistrat la banca de sânge, unde va aştepta până ce va fi nevoie să fie folosit. Deşi are incontestabile avantaje, recoltarea de sânge din cordonul ombilical şi stocarea lui într-o bancă de sânge are dezavantajul costurilor ridicate, care nu sunt suportate de stat. În plus, există o probabilitate extrem de mică ca respectivul sânge să fie vreodată folosit.

Tipuri de celule stem

Cum se obţin?

Cercetare controversată

Bancă de celule stem

pag. 154

medicalalmanah

medicina viitorului

pag. 155

medicalalmanah

pag.pag. 155

medicalalmanah

Riscuri minime,beneficiu maxim!

Cea mai cunoscută utilizare a celulelor stem este în bolile hematologice maligne, cum sunt leucemiile şi limfoamele. Transplantul de celule stem hematopoietice este o procedură terapeutică prin care se administrează celule stem unui pacient, în intenţia de înlocui, parţial sau total, celule din măduva roşie hematopoietică.

Transplantul de celule stemhematopoietice

Conf. dr. Ileana Constantinescu

În acest moment, în registrul de donatori sunt înscrise

doar 350 de persoane. Nu este nevoie să precizăm

că Romania ajunge, astfel, aproape pe ultimul loc în Europa la acest

capitol. În ţara noastră se face doar transplant de măduvă de la dona-tori înrudiţi, tocmai deoarece acest registru nu funcţionează, din cauza

numărului extrem de mic de donatori onorifi ci înscrişi.

Celule stem pot fi folosite pentru înlocuirea ce lulelor sau ţesuturilor care au fost distruse de boli sau leziuni. Acest tip de tratament este cunoscut ca terapie bazată pe celule. O altă aplicaţie este injectarea de celule stem în inimă, pentru a le substitui pe cele moarte în urma unui infarct miocardic. Celulele stem implantate se transformă în celule musculare cardiace, înlocuind ţesutul mort

prin infarct. Celulele stem pot fi folosite şi în tratamentul maladiei Parkinson, care este provocată de deficitul anu mitor neuroni ce produc o substanţă chimică, numită dopa-mină. Alte boli despre care se crede că ar putea fi tratate prin terapia cu celule stem sunt dia be-tul, insuficienţa cardiacă, leziunile măduvei spinării, arsurile etc.

Ce afecţiunipot fi tratate

Donatorul de celule stem hematopoietice periferice nu este expus nici unui risc, având în schimb şansa extraordinară de a salva o viaţă. Atunci când transplantul de celule stem constă într-o simplă transfuzie de sânge, riscul este inexistent. În cazul recoltării de măduvă osoasă, riscul este minim, fără probleme deosebite!

În fiecare an, în România sunt diagnosticate peste 500 de cazuri noi de leucemie, cele mai multe la tineri sau copii. Din cauza lipsei de donatori compatibili, cei care au nevoie de un transplant de la un donator neînrudit sunt condamnaţi. Pentru a veni în sprijinul acestor bolnavi, începând cu anul 2003, în cadrul Institutului Clinic Fundeni, Centrul de Imunogenetică şi Virusologie, a luat fiinţă registrul de donatori onorifici de măduvă.

Poate deveni donator onorific de măduvă orice persoană sănătoasă, înrudită sau neînrudită cu pacientul, care doreşte să doneze voluntar celule stem hematopoetice. Pentru a putea deveni donator onorific voluntar, nu este nevoie de o programare prealabilă, ci doar de deplinul consimţământ al potenţialului donator.Pentru început, donatorilor li se vor recolta probe de sânge pentru efectuarea testelor de compatibilitate (HLA) şi de virusologie completă. Sunt necesare şi câteva informaţii personale şi de contact, care vor rămâne confidenţiale în baza de date a registrului. Colectarea celulelor stem se realizează doar dacă donatorul este compatibil din punct de vedere al AND-HLA cu un pacient care necesită un allotransplant de celule stem.

Registrul donatorilor

Cine se poate înscrie

Copiii aleargă pe coridor, se ascund după uşi şi îţi zâmbesc ştrengăreşte. În sala de joacă, se construieşte un palat din piese lego. Un băieţel, pilot de elicopter, survo lea-ză podeaua. Altul desenează o vază cu lalele roşii. Ceva însă nu se potriveşte în peisajul copilăriei: pansamentele, branulele, căpşoarele fără păr din pricina chimioterapiei...

Copilărie... şi suferinţă, acesta este uni versul în care intri atunci când o întâlneşti pe conf. dr. Monica Dragomir, medic oncopediatru la Institutul Oncologic Bucureşti.

Medicina, moştenire de familie sau vocaţie?

În familia mea nu au fost medici, cu excepţia unui frate al bunicii. Însă, când a venit momentul să aleg o facultate, nu mi se potrivea nimic altceva. Limbile străine mi-au plăcut întotdeauna, dar nu într-atât încât să le ridic la rang de profesie. Dreptul ar fi implicat prea multă “toceală” fără substrat logic. Ar-hitectura, artele plastice nu mă atră-geau, neavând talente deosebite. În schimb, la admiterea la medicină se dă-dea un examen de anatomie, care îmi plăcea, chimie şi o parte din fizică, care, de asemenea, îmi plăceau.

Am absolvit Liceul Gh. Lazăr la clasa specială de chimie şi participasem la olimpiade, cu rezultate bune. În acea

perioadă, concurenţa la Medicină era mare, 10-12/loc, şi era moda meditaţiilor. Însă meditaţiile ar fi echivalat cu unul din cele două salarii din care trăia familia mea, aşa că am încercat fără meditaţii. Şi, spre surprinderea mea, am intrat din primul an. Am ales facultatea de pediatrie pentru că mi s-a părut mai plăcută, dar şi mai dificilă. Este mai plăcut să fii înconjurat de copii şi de tineri, dar este mai greu să îţi dai seama ce boală are un copil, care, în loc să povestească ce îl supără, plânge tot timpul de durere sau de frică. Este o provocare în plus.

Care sunt momentele care v-au mar-cat în timpul Facultăţii de Pediatrie?

În acea perioadă, diferenţele între fa cul tăţile de Medicină Generală şi Pe-dia trie erau foarte mici. Pediatria, ca spe cialitate, este medicina internă a co pi lului. În consecinţă, “generaliştii” aveau două semestre de pediatrie şi trei semestre de medicină internă, iar

“pe diatrii” aveau două semestre de medicină internă şi trei semestre de pediatrie.

În timpul facultăţii, am avut onoarea de a fi studenta unora dintre marii profesori de pediatrie ai facultăţii din Bucureşti: prof. Prişcu, prof. Maiorescu, prof. Valeriu Popescu, dar şi a mai tinerilor profesori care au urmat la conducerea şcolilor întemeiate de aceştia: prof. Ior-dăchescu, prof. Eugen Ciofu, prof. Adrian Georgescu. Locul comun, pentru toţi cei menţionaţi, a fost Clinica IOMC “Emilia Irza”, care reprezenta elita pediatriei bu-cureştene. Toţi visam să ajungem acolo la un moment dat, dar drumul era atât de complicat...

Nu v-a fost teamă de oncopediatrie, o specialitate dificilă şi solicitantă emo ţional?

După terminarea facultăţii, am prins toate trenurile proaste în ceea ce priveşte posibilităţile de devenire şi promovare profesională. Pe atunci, se făceau trei

un premiu special pentru micuţii bolnavi

În faţa unui copil bolnav de cancer, realizezi în cel mai

dur mod cât de mult contează o zi în care sănătatea îţi permite să te bucuri de viaţă,

de prezenţa celor dragi.

În acest context, valorile materiale par

nesemnifi cative.

ani de stagiatură şi apoi aveai dreptul să dai un examen de secundariat, prin care intrai într-o specialitate. Dar, când am terminat eu stagiatura, au fost sistate examenele de secundariat. Timp de trei ani nu am avut nici o posibilitate de specializare oficială. În mai 1988, s-au scos la concurs 22 de locuri în cercetare, dintre care, pentru pediatrie, două pos-turi la IOMC “Emilia Irza” şi un post la Institutul Oncologic Bucureşti. Locurile erau în instituţii diferite, înscrierile se făceau în instituţii diferite, aşa că am depus dosare în ambele locuri, în ide-ea de a participa la concursul la care concurenţa va fi mai mică, fiind primul concurs după trei ani, deci pentru patru generaţii de absolvenţi. Evident că visam unul din posturile de la IOMC, care reprezenta pentru generaţia mea locul cel mai râvnit de a practica pediatria în Bucureşti. Dar se pare că oncopediatria m-a ales pe mine...

Cu o zi înainte de concurs am fost chemată la Ministerul Sănătăţii, care organiza concursurile, şi somată să îmi

retrag ambele dosare, deoarece eram acuzată de fraudă. “Frauda” consta în faptul că mă înscrisesem în ambele locuri, deşi concursul urma să se ţină într-un singur loc, iar eu aveam două dosare depuse. Degeaba am explicat că, de fapt, eu vroiam să mă prezint acolo unde concurenţa ar fi fost mai mică, teama de furia Elenei Ceauşescu, patroana Învăţământului şi Cercetării, era atât de mare, încât sacrificarea mea era de la sine înţeleasă. După audienţe şi plânsete pe coridoarele ministerului, s-a găsit soluţia: să retrag unul din dosare, dar să rămân acolo unde era concurenţa mai mare, ca nu cumva să aibă cineva ceva de obiectat. La IOMC erau 22 de concurenţi pe două posturi, la IOB erau 21 pe un post: deci am rămas la Oncologie. Şi s-a întâmplat să iau acest concurs.

Cum a fost primul contact cu on co-pediatria?

Când ne-am prezentat la post, la 1 no iembrie 1988, nu exista secţie de on-

Tratamentul unui cancer la copil durează 1-2 ani, dar urmărirea

eventualelor efecte secundare durează toată viaţa. Practic, faci parte din viaţa familiei respective.

Trebuie să fi i prezent oricând apare o problemă şi

să o rezolvi, indiferent de perioada

din zi sau din an.

Iubirea

pag. 126

medicalalmanah

pag. 127

medicalalmanah

interviu

copediatrie în IOB, aşa că, în fiecare zi, mă întrebam ce caut eu acolo. În plus, dintr-o eroare, am fost inclusă ală turi de colegii mei, în specialitatea on co lo-gie medicală, şi nu pediatrie, cum ar fi fost firesc. Deci, m-am trezit lu crând într-o specialitate pe care nu o do ri sem niciodată, într-un loc în care nu exis ta specialitatea mea şi pentru care dă du-sem un concurs dificil.

Totuşi, acesta a fost destinul meu, pentru care îi sunt recunoscătoare forţei divine. Am acumulat acolo cunoştinţele necesare pentru a trata orice fel de cancer şi de a aplica principiile tratamentului multimodal şi la copil. Având o bază solidă de pediatrie, dobândită în cei trei ani de specialitate, recunoscută ulterior şi oficial, lucrurile s-au îmbinat perfect. Un an mai târziu s-a deschis şi Secţia de oncologie pediatrică a IOB, unde totul a fost luat de la zero.

În ceea ce priveşte leucemiile şi limfoamele, cunoştinţele erau oarecum aproape de ceea ce se făcea în lume la acea vreme şi progresele terapeutice au fost, exceptând transplantul medular, rapid adoptate şi în ţara noastră. Legat de tumorile solide, distanţa între ce se făcea la noi şi stadiul terapiei moderne

la acea dată era enormă. Am pornit aproape de la zero în ceea ce priveşte tratamentul multimodal. Împreună cu colegii radioterapeuţi am început să fa cem radioterapie la copii: planul de ira diere le aparţinea, susţinerea co pi-lului era problema pediatrului oncolog şi urmărirea era comună. Am făcut o specializare în Austria, la Clinica “St. Ana Kinderspital”, în anul 1991. De atunci visez ca secţia noastră să semene cu cea din Viena de acum 17 ani, dar mai avem încă destul de mult de făcut în ceea ce priveşte condiţiile hoteliere, po sibilităţile de investigaţie şi terapie radiologică modernă şi altele.

După 1996, am avut posibilitatea de a utiliza citostatice noi, încă neuti li zate în ţara noastră: ifosfamida şi me tho trexatul în doze mari, ambele implicând ris curi vitale în cursul administrării. Re zul tatele terapeutice au început să se apropie de cele din clinicile de re fe rinţă, cu condiţia de diagnostic în stadii curabile. Din păcate, aceasta este cea mai mare problemă în prezent în oncologie şi în oncologia pediatrică de la noi: diagnosticul sta bilit în stadii avansate de boală, când tratamentul nu mai poate obţine vin de carea, decât în procente mici sau deloc.

Care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă un medic specialist în on-copediatrie?

În primul rând, trebuie să aibă o bună pregătire profesională, care se capătă mai greu decât în alte specialităţi. Un specialist pediatru trebuie să înveţe şi jumătate din specialitatea de oncologie ca să aibă cunoştinţele necesare tratării unui copil cu cancer.

De asemenea, un specialist în on co-pediatrie trebuie să comunice bine cu copilul şi familia lui. Deoarece evoluţia bo lii are anumite particularităţi la fiecare pacient, pe care le ştie în amănunt doar medicul curant, acesta este foarte greu de înlocuit în unele situaţii.

Oncopediatrul trebuie să fie capabil să ofere suport medical şi, mai ales, psi hologic în situaţiile în care evoluţia co pilului este, evident, nefavorabilă. Me di cul trebuie să poată oferi afecţiune şi sprijin în toate situaţiile, indiferent de evoluţia bolii. Copilul crede în aju to-rul tău şi prezenţa ta este cel mai bun medicament. Dar asta te încarcă de ener gii negative şi îţi epuizează energiile pozitive pe care le transferi celui în suferinţă.

Nu poţi fugi, chiar dacă ai vrea şi ţi-ar face bine, de lângă un copil

care se transformă în înger.

Atunci când posibilităţile

medicale şi-au atins limitele, ceea ce poţi

oferi este iubire şi un sufl et

aproape de cel afl at în suferinţă.

Cum împăcaţi latura emoţională cu profesionalismul şi cu imparţialitatea de care trebuie să dea dovadă un medic?

În faţa unui copil cu un cancer în stadiu incurabil simt, în primul rând, furie şi revoltă faţă de tot ce a împiedicat diagnosticul precoce într-un stadiu potenţial curabil al bolii. Factorii implicaţi în această catastrofă, pentru că a pierde o viaţă de copil este o catastrofă, sunt fie legaţi de familie, fie de o serie de factori şi de actori ai sistemului sanitar. În acel moment, sunt în faţa unei morţi anunţate, chiar dacă aparenţele sunt altele. În cerc să mă mobilizez împreună cu familia şi să sperăm într-o evoluţie favorabilă, chiar dacă probabilitatea de realizare a acestui deziderat este foar te mică. În momentul în care este evident că orice tentativă de tra ta ment oncologic specific a eşuat, rămâne posibilitatea de a minimaliza suferinţa pacientului. În ciuda a ceea ce se crede, se pot face foarte multe lu cruri pentru ca ultimele zile din via ţa unui copil sau adolescent să fie confortabile şi pentru ca familia să suporte mai bine momentul de ce-su lui şi perioada de doliu. Dar nu este uşor...

În ce mod v-a marcat primul deces al unui pacient?

Moartea primului pacient onco lo-gic a însemnat degringoladă, frică, dis pe rare că nu pot face mai mult, o amestecătură de sentimente pe care nu le-aş putea descrie acum, când am ceva experienţă (nedorită) în acest sens. Ce îmi amintesc, însă, cu siguranţă este că, după decesul copilului, am plâns împreună cu mama, ceea ce mi se întâmplă şi acum. Cel mai important pentru mine a fost faptul că, la despărţire, familia mi-a mulţumit pentu tot ceea ce am făcut pentru copil şi pentru ei. Dacă cineva îţi mulţumeşte când copilul este bine, totul pare normal. Când ţi se mulţumeşte după moartea unui copil înseamnă că ai reuşit să faci tot ceea ce era omeneşte posibil în situaţia dată. Şi numai acest lucru îţi dă putere să mergi mai departe în faţa cazurilor cu evoluţie nefavorabilă.

Reuşiţi să lăsaţi suferinţa în spital sau o luaţi acasă?

Nu poţi trage uşa după tine când pleci acasă. Problemele medicale gra-ve şi implicaţiile lor te urmăresc şi după terminarea programului şi, din nefericire, acest lucru influenţează şi viaţa de familie. Soţul meu, unul dintre marii pediatrii ai ţării noastre, m-a aju tat impunându-mi tacit o ştachetă profesională înaltă şi înţelegând aproape toate implicaţiile acestei specialităţi. Din păcate, copiii mei au fost întotdeauna “sacrificaţi”. Cei de la spital au beneficiat de prezenţa mea mai mult timp decât cei de acasă. Cu siguranţă, aş fi vrut să stau mai mult cu ai mei, să fiu mai mult timp alături de ei şi acasă, şi în vacanţe, şi de sărbători... Acum sunt mari şi, neştiind cum ar fi putut fi, nu au ce regreta. Eu, însă, ştiu că aş fi putut fi mai mult alături de ei şi nimic nu îmi poate reda o serie de bucurii pe care le poţi trăi alături de cei dragi într-o viaţă tihnită şi normală, în care spectrul morţii nu pluteşte în jurul tău.

Au fost copii pe care aţi fi vrut să-i luaţi acasă?

Au fost câţiva copii abandonaţi sau de la casele de copii. Nu i-am luat, totuşi, acasă, pentru că aş fi creat un precedent

şi comportamentul meu trebuie să fie egal faţă de toţi. Am o disponibilitate nemărginită de a-i iubi pe toţi, indiferent de vârstă şi de categorie socială. Am încercat să le creez tuturor posibilităţi de joacă şi divertisment, astfel încât să uite “relele” legate de tratamentele şi in vestigaţiile dureroase pe care trebuie să le accepte. Am spus “să le accepte”, pentru că încerc să obţin colaborarea lor în toate situaţiile, colaborare care este răsplătită întotdeauna cu “premii”, în funcţie de vârsta fiecăruia. Şi iubirea este un premiu. Doar modul în care aceasta se manifestă diferă de la un pacient la altul.

Care sunt momentele frumoase, de care vă amintiţi, din evoluţia dum-neavoastră profesională?

Unul din momentele pe care nu le regret este decizia de a intra în în-văţământ. După 1989, stagiul şi cursul de oncologie au devenit obligatorii pentru studenţii de la Facultatea de Medicină “Carol Davila” din Bucureşti. Am intrat la Catedra de oncologie, condusă la acea vreme de domnul prof. Bălănescu, cu ocazia primelor concursuri de asis tent care s-au ţinut după 1989, din convingerea că astfel pot contribui la schimbarea mentalităţilor greşite despre cancer ale medicilor în

După multe trenuri proaste, în gara carierei Monicăi Dragomir a sosit şi trenul cel bun: oncopediatria

Doctoriţa visează ca secţia în care lucrează să semene cu cea din Viena

pag. 128

medicalalmanah

pag. 129

medicalalmanah

interviu

formare. Din păcate, calitatea şi interesul studenţilor din ultimii 5-10 ani a constituit o mare dezamăgire, dar rămân la convingerea că, vorbindu-le şi explicându-le studenţilor şi doctorilor lucruri noi despre cancer, poţi limita fenomenul de diagnostic tardiv.

Păstraţi legătura cu pacienţii vin-decaţi? Îi vedeţi pe foştii copii cu cancer cum cresc şi se bucură de viaţa pe care le-aţi dăruit-o?

Asa cum am mai spus, copiii vindecaţi de un cancer trebuie urmăriţi toată

viaţa, pentru că o serie de efecte secundare, ale tratamentelor

sau ale bolii, pot apărea la ani şi chiar zeci de ani după vindecare. De fapt, şi fără indicaţie medicală, ma joritatea celor care su pra vieţuiesc unui cancer în copilărie ne fac vizite şi ne ţin la curent cu ce se mai întâmplă în viaţa lor: termină o facultate, se căsătoresc, au copii. Aceşti foşti pacienţi care reuşesc să ducă o viaţă normală sunt, de fapt, “oxigenul” care mă ajută să merg mai departe. De câte ori cred că nu mai pot suporta încă un “eşec terapeutic”, mă gândesc la unul dintre ei.

Ce vă place să faceţi după ce ieşiţi pe poarta spitalului?

Când ies pe poarta spitalului, nu fac aproape niciodată ce mi-ar plă cea. Me-reu este ceva de rezolvat în context pro fesional sau familial, aşa că, într-un târziu, ajung şi acasă...

În ultimii ani, timpul liber a devenit foarte, foarte puţin. Locuiesc într-un cartier vechi, de blocuri “comuniste”, dar foarte aproape de spital: pot ajunge oricând în 10 minute. Aş putea sta lângă Bucureşti într-o căsuţă cu multă verdeaţă şi linişte, cu trei căţeluşe vesele, dar drumul până la spital ar dura aproape trei ore. Merg, însă, acolo la fiecare sfârşit de săptămână liber. Acasă, câinele meu Jack, un labrador negru de 12 ani, a fost şi încă este “meprobamatul” meu natural. Este o rasă care transmite linişte, afecţiune, echilibru şi îi sunt recunoscătoare pentru aportul pe care l-a avut la menţinerea echi librului meu psihic în ultimii ani. Nici un om nu este capabil să ofere afecţiune aşa cum o face un câine: necondiţionat, constant, chiar dacă l-ai nedreptăţit câteodată. Cele trei căţeluşe “maidaneze”, adop tate de pe stradă, castrate, vac ci nate, care trăiesc fericite şi răs făţate în curtea căsuţei de care po meneam, reuşesc în tot-deauna să mă înveselească, “bătându-se” pe mân gâieri şi alin turi: ele sunt trei, iar eu nu am decât două mâini, aşa că este o mică problemă legată de concomitenţa cu care pot să le întorc afecţiunea pe care ele mi-o oferă. Iubesc animalele şi, ori de câte ori am timp liber, mi-l petrec alături de ele.

formare. Din păcate, calitatea şi viaţa, pentru că o serie de Ce vă place să faceţi după ce ieşiţi pe

Jack, “meprobamatul” natural al dr. DragomirJack, “meprobamatul” natural al dr. Dragomir

Din păcate, copiii mei au fost întotdeauna

«sacrifi caţi». Cei de la spital au

benefi ciat de prezenţa mea

mai mult timp decât cei de acasă.

pag. 130

medicalalmanah

pag. 131

medicalalmanah

interviu

interviu

pag. 160

medicalalmanah

pag. 161

medicalalmanah

dermato

O porţi aproape tot timpul la vedere. Ea îţi trădează vârsta, viaţa şi preocupările. Este nimeni alta decât pielea, învelişul întregului tău corp.

Dacă vrei să ştii mai multe despre pie-lea ta, îţi poţi face analiza tipului de ten, analiza nivelului de melanină şi a tipului de scalp. Fie că te duci la dermatolog, fie că apelezi la farmacie, care în cadrul unei campanii oferă teste de acest gen, e bine măcar o dată în viaţă să-ţi supui tenul, mâinile şi pielea scalpului unor examinări specifice. Vei afla cum stai cu anumiţi parametric distinctivi ai pie-lii precum: pH-ul, gradul de hidratare, temperatura, elasticitatea, cantitatea de sebum, melanina şi fototipul. Mii de femei la nivel mondial sunt ex-puse efectelor secundare din cauza folosirii tehnicilor de înfrumuseţare neautorizate. Nici româncele nu fac excepţie, mai ales că la noi există doar 750 de medici specialişti dermatologi,

150 de chirurgi plasticieni şi vreo 2.000 de cosmeticiene. Doar 30% dintre der-matologi practică şi dermatologia es-tetică şi chirurgicală. Din dorinţa de schimbare rapidă şi lipsa de informa-re, multe femei ajung să fie victimele unor aparate neomologate şi ale unor acte “medicale” neprofesioniste, având repercusiuni foarte grave, pentru o pe-rioadă îndelungată de timp. De aceea, înainte de a alege clinica ori salonul în care vrei să-ţi tratezi pielea, asigu-ră-te că specialiştii respectivi au făcut cursuri în ţară sau străinătate pentru a se califica în diverse proceduri es-tetice, ca de exemplu peeling chimic, dermabraziune, lasere, lumină intens pulsată, radiofrecvenţă, unde de şoc, fillere, tratamente cu toxină botulini-

că sau diverse intervenţii chirurgicale asupra pielii. Dacă îţi rişti pielea pentru a scăpa de ri-duri sau de alte aspecte neplăcute ale te-nului recurgând la tehnici chirurgicale de înfrumuseţare neomologate sau realizate de personal neautorizat, te-ai putea con-frunta cu o serie de necazuri precum: 8 durerea;8 infectarea; 8 înroşirea sau învineţirea zonei; 8 umflăturile şi sensibilitatea mărită a pielii;8 mutilări temporare sau chiar perma-nente. La nivel european, numărul femeilor care au ajuns să fie desfigurate, în urma intervenţiilor realizate de aşa-zişii spe-cialişti, a crescut la câteva mii.

Simte-te bine în pielea ta!

Adio, coajă de portocală!

Saloanele cosmetice se întrec în oferte privind ma-

sajele anticelulitice, împachetări de diverse feluri.

În farmacii găseşti o multitudine de geluri menite

să te scape de celulită. Dar toate aceste tratamente

locale trebuie asociate cu mişcare şi regim alimen-

tar echilibrat, dacă vrei să obţii rezultate pe termen

lung. Uită de paste făinoase, prăjeli, tocături şi dul-

ciuri. Îmbrăţişează un regim bogat în fructe şi le-

gume. Dacă la mijloc sunt dezechilibre hormonale,

acestea trebuie tratate, la fel şi circulaţia periferică

sangvină precară. Celulita infecţioasă necesită spit-

alizare de urgenţă, cu administrarea de antibiotice,

în funcţie de agentul infecţios implicat.

2 tipuri de celulităPotrivit dicţionarului de medicină “Larousse”, termenul de celulită desem-nează două afecţiuni, care nu au nici o legătură între ele: 1. Celulita estetică, în care modificarea pielii este provocată de depuneri de grăsime subcutanată. Aspectul de coajă de portocală de pe coapse şi fese apa-re la 19% dintre femei în urma administrării contraceptivelor orale, la 12% dintre adolescentele la pubertate, la 17% dintre femeile devenite mămici, la 27% dintre femeile aflate la menopauză.2. Celulita infecţioasă intră în categoria celulitei medicale, fiindcă la mijloc se află o infecţie a ţesutului subcutanat cu un streptococ ori un stafilococ. Zona afectată devine dureroasă, se încălzeşte şi se înroşeşte. Apar frisoanele şi febra, precum şi o stare generală proastă. Înainte de-a începe un tratament anticelulitic, ar fi bine să-i faci o vizită medicului de familie, dermatologului sau chirurgului plastician.

La ora actuală, aproximativ 95% dintre femei se confruntă cu problema celulitei. Fie că apare pe fond hormonal, fie pe fond nervos sau ca o tulburare a nutriţiei, această boală pune tot mai multe probleme în rândul fe-meilor. Celulita apare cu preponderenţă în anumite perioade ale vieţii: la pubertate, în sarcină, în sindromul premenstrual. Stresul, sedentarismul, alimentaţia dezechilibrată, tulburările circulaţiei sangvine periferice sunt factori care pot favoriza celulita.

Celulita

Transformarea din coajă de portocală

în petală de catifea este posibilă. Totul depinde

de răbdarea ta, de tipul de tratament pe care-l

adopţi şi de specialistul pe mâna căruia te dai.

Mezoterapia este folosită de

doctorii francezi de prin anii 1960 în diferite speci-alităţi medicale:

reumatologie, tra-umatologie şi mai

recent chirurgie plastică.

pag. 162 pag. 163

medicalalmanah

dermatoalmanah

medical

Celulita este tra-tată cu unde de şoc şi radiofrec-venţă în Clinica Dermastyle din Bucureşti, www.dermastyle.ro.

Cabinete în care se efectuează mezoterapia:

Cabinetul Bendis din Bucureşti,

www.mesotera-pie.ro, Clinica

Aesthetic Line din Bucureşti.

Contraindicaţiile

mezoterapiei

Persoanele alergice la substanţele

implicate în formarea cocteilului

Femeile însărcinate

şi cele care alăptează

Injecţiile Mezoterapia constă în injectarea unor substanţe: minerale, vitamine, aminoacizi, enzime, extracte din plante, anestezice, medicamente, toate preparate sub forma unui cocteil, în zona afectată. Injecţiile se fac numai de medic: chirurg plastician, dermatolog. Acesta foloseşte nişte ace fine, care nu lasă urme. Uneori, pot fi injecta-te chiar şi 30 de produse, dar medicul decide câte şi care, tratamentul fiind individu-alizat, iar dozele ajustate în funcţie de efectele dorite. Odată injectat cocteilul, aces-ta declanşează o reacţie chimică ce topeşte grăsimile şi micşorează stratul adipos. Injecţiile se fac de două ori pe săptămână, în primă fază (săptămânile 1-2), după care o injectare la 7 zile este suficientă. După 9 săptămâni de tratament se pot rări injectările, ajungându-se la un moment dat la una pe lună. Totul depinde de zona injectată şi de rezultate. Sunt necesare cel puţin 3 luni de tratament pentru o cură completă, apoi pentru întreţinere o injecţie pe lună.

Undele de şoc şi radiofrecvenţaEliminarea celulitei se poate face folosind undele de şoc şi radiofrecvenţa. Este un program de remodelare corporală, personalizat în funcţie de fiecare organism în parte, necesităţile şi gradul de celulită existente. Pentru rezultate vizibi-le rapide, este nevoie de o cură terapeutică minimă de şase şedinţe combinate, adică se efectuează simultan cu ambele tehnici, unde de şoc şi radiofrecvenţă, durata unei şedinţe ajungând la 20 de minute. După efectuarea şedinţelor nece-sare, pielea capătă un aspect ferm şi neted, iar ţesutul adipos, eliminat în totalitate, rezultatele fiind de lungă durată. Poţi urma acest tratament dacă ţi s-a lăsat pielea în urma unei cure de slăbire, dacă ai născut recent, dacă pielea ta are aspect de coajă de portocală sau dacă vrei să-ţi refaci conturul cutanat după diverse operaţii sau lipoaspiraţie.

Cele mai solicitate trata-

mente de înfrumuseţare

şi reîntinerire în România

sunt cele pe bază de toxină

botulinică, tratamentele

de umplere cu substanţe

gelatinoase, ca de exemplu

acidul hialuronic, precum

şi procedurile de rejuvenare

cum ar fi peeling-ul chimic.

pag. 169

medicalalmanah

medicina cosmeticămedicalalmanah

pag. 168

De lanatural

Moda „Eco”

Chiar dacă există foarte multe sub-stanţe sintetice, cu calităţi extraordi-nare, industria cos-metică modernă creează, în scopul alungării îmbă-trânirii, tot mai frecvent, preparate bazate pe elemente naturale.

Îţi este cunoscută folo-sirea uleiului din sâm-buri de struguri? Ce am putea spune atunci despre utilizarea mai puţin uzualului caviar, alături de alge marine, combinat cu Ginseng, pentru revigorare, şi lăptişor de matcă...?

truguriiSSunt fructe cu valoare şi savoare incontestabilă. Cunoscătorii susţin că o cură de aproximativ două săptămâni cu câte un pahar de must de trei ori pe zi face mai mult pentru întinerire decât cele mai scumpe creme şi terapii. Secretul acestui succes este datorat efectului antioxidant şi detoxifiant al acestor fructe. Datorită radicalilor liberi, activitatea celulară suferă o în-cetinire şi o îmbătrânire precoce. Aici intervin cu efect favorabil antioxi-danţii naturali, bogat reprezentaţi în struguri. Antioxidanţii neutralizează activitatea radicalilor liberi şi ajută detoxifierea acestora. Unii din cei mai cunoscuţi antioxidanţi naturali sunt vitaminele C, E şi coenzima Q10.Conţin şi vitamine din grupul B, B1 şi B2, aminoacizi importanţi şi acizi organici ce le conferă gustul şi mirosul, acizii tartric şi malic - minerale, mai ales potasiu, calciu, magneziu. De asemenea, strugurii sunt săraci în sodiu, de aceea sunt recomandaţi bolnavilor de inimă, celor care suferă de hiper-tensiune şi de boli de rinichi.Dar strugurii fac parte din categoria fructelor baca, adică au sâmburi. De-sigur un lucru cunoscut. Ceea ce este uimitor este faptul că în seminţele acestor fructe se acumulează extraordinar de multe elixiruri naturale, de exemplu concentratul de sâmburi are acţiune echivalentă cu 400 mg vita-mina C. Din sâmburii de struguri se obţine, prin presare la rece, un ulei care se foloseşte în dietă, dar şi în cosmetică.

Pentru hidratarea şi revigorarea tenului obo-sit, se recomandă masca din boabe zdrobite de struguri, aplicată 20 de minute pe faţă şi pe gât. Şi masca din drojdie, ulei de sâmbure de struguri, miere, îngroşată cu argilă cosmetică, redă prospeţimea tenului obosit. Nu este greu de înţeles de ce marile firme producătoare de produse cosmetice prezintă game întregi de produse bazate pe concentrate de struguri.

Uleiul de struguri

insengulGEste folosit în alimentaţie şi terapie de mai bine de 5000 de ani, fiind o plantă originară din Asia de Răsărit, Siberia şi America de Nord. Pentru multiplele pro-prietăţi terapeutice, chinezii o conside-ră o plantă-minune. Astăzi, în aproape toată lumea, se foloseşte extractul de

ginseng ca supliment alimentar, ca tonifiant şi ca întăritor în cazul tera-piei oboselii cronice. Faptul că sporeşte forţa fizică şi spirituală constituie un lucru dovedit. Nu întâmplător, această plantă mai este cunoscută şi sub nume-le de „rădăcina vieţii”.

Efectele ginsengului se datorează conţinutului crescut de 12-13 elemente active, denumite generic „ginsegoide”, a căror ac-ţiune este intensă şi foarte benefică la nivel celular general. În cosmetologie, ginsengul se foloseşte în scopul activării funcţiilor celulelor obosite şi îmbătrânite, în cremele pentru tenuri uscate şi mixte. Efectele de tonifiere nu întârzie să apară la o utilizare constantă, conferind tenului elasticitate şi tinereţe. Este demn de semnalat efectul de eliminare a semnelor de oboseală, conferind pielii un aspect proaspăt şi strălucitor, radiind de sănătate.

Ginsegoide

„green”la

pag. 170

medicalalmanah

pag. 171

medicalalmanah

medicina cosmetică

ăptişorul L Sau Royal Jelly, cum este cunoscut în ţările de limba engleză, este o substanţă produsă de glandele salivare ale albinelor şi este destinată hrănirii reginei acestor insecte atât de harnice. Conţinutul bogat în vitaminele complexului B, în special vitamina B6 şi acid pantotenic, conferă lăptişorului de matcă proprietăţile lui revigorante şi tonifiante. Cercetarea în amă-nunţime a compoziţiei lui a scos în evidenţă un fapt uimitor: lăptişorul de matcă este singura

sursă naturală de acetilcolină, un hormon şi neurotransmiţător al

sistemului nervos şi muscular. Evaluarea conţinutului în sub-stanţe naturale a mai consta-tat şi prezenţa din abundenţă a vitaminelor A, C, D şi E, precum şi minerale, enzime, 18 tipuri de aminoacizi, dar şi diverse bacterii şi substan-ţe antivirale, al căror efect cu-

rativ este extrem de valoros în vindecarea astmului bronşic,

bolilor hepatice, fracturilor şi bolilor dermatologice.

Este incontestabil faptul că lăptişo-rul de matcă creşte vigoarea celulară,

regenerează organismul şi menţine integritatea morfofuncţională a sistemului osteo-articular.

Restaurarea fermităţii În terapiile cosmetice, lăptişorul de matcă este indicat pentru pielea care dă semne de oboseală cauzate de stres, precum linii închise la culoare, piele ternă sau în cazul ridurilor permanente. Este re-comandată folosirea efectelor lui primă-vara şi în perioadele de stres intens, deoarece are rezultate de hrănire, restaurare a fermităţii.

agiaMTratamentele de exfoliere cu plante îşi

bazează acţiunea pe observarea efectelor

acestora asupra pielii. În funcţie de bene-

ficiile lor, cele mai folosite în industria

cosmetică sunt plante precum: coada

calului, gălbenelele, aloe vera, algele ma-

rine, muşeţelul, trei fraţi pătaţi, mierea

ursului şi pătlagina.

Exfoliante

Din gama mai largă a plantelor utile în cosmetică, se distinge tătăneasa, care nu este eficientă numai în terapia unor boli cardiovasculare, ci şi în vindecarea unor afecţiuni ale pielii care ţin de capitolul frumu-seţe: tăieturi, arsuri, plăgi, dar şi acnee, cuperoză şi erupţii, iritaţii.

VindecătoareCercetările moderne au dus însă la recunoaşterea bene-ficiilor complete ale trata-mentelor de peeling pe bază de plante. Acestea sunt meto-de dezvoltate medical pe baze biologice cu componente exclusiv din plante naturale.

aviarulCDelicatesă gastronomică

Caviarul şi-a câştigat recent o utilitate greu de contestat în cadrul terapiilor cosmetice. Produsele cosmetice respective conţin extract de caviar regenerant şi nutrient puternic, folosit în special în combinaţie cu liposomi de hidratare, care păstrează apa în piele, extracte de alge marine cu rol echilibrant şi extract de ginseng. Utilizarea lor este indicată pentru orice tip de ten matur, cu nevoi de regenerare. Con-cepţia folosirii caviarului este nouă, extractul fiind bogat în acizi nucleici cu rol de regenerare şi proprietăţi nutritive şi restauratoare. El îmbunătăţeşte texura pielii, conferindu-i elasticitate, tonus şi tinereţe.

iocolataCDatorită conţinutului crescut de polifenoli şi vitamina E, ciocolata este foarte apreciată în hidratarea, catifelarea şi regenerarea ţesutu-rilor epiteliale. În acelaşi timp, se stimulează intens producerea de endorfine, hormoni responsabili de o stare de bine, relaxare, fiind unul din cei mai buni antidepresivi naturali.

ObrominaSubstanţa extrasă din seminţele arborelui de cacao este obromina. În abordarea actuală a actului cos-

metic, această substanţă reprezintă o componentă importantă a trata-mentelor corporale împotriva ce-lulitei, deoarece stimulează în mod eficient dizolvarea depozitelor de grăsime şi este un bun vasodilata-tor.

CofeinaCofeina, o altă componentă, are ac-ţiune antiedematoasă, prin stimula-rea drenajului limfatic şi eliminarea lichidelor cu tendinţă de stagnare. De asemenea, ea mobilizează acizii grasi din ţesutul adipos.

Eficienţa tratamentului cu ciocolată este sporită în condiţiile respectării unei frec-venţe de cel puţin 3 şedinţe pe săptămână sau dacă se abordează cure de minimum 10 şedinţe, deşi absenţa contraindicaţii-lor face să nu existe un număr maxim de şedinţe care pot fi efectuate.

Tratament

de matcă

plantelor

pag. 172

medicalalmanah

pag. 173

medicalalmanah

medicina cosmetică

mineralelorCăutătorii de frumuseţe şi îngrijiri natura-le au fost atraşi de vitalitatea mineralelor. De la apa de mare, pietrele de jad şi până la praful de aur şi cel de diamant care dau strălucire şi subliniază trăsăturile fiziono-mice, aproape totul este experimentat şi folosit cu rezultate uimitoare.

Puterea ascunsă a

Mineralele de mare, folosite ca ata-re, conţin cea mai mare varietate de substanţe, până la 21 de tipuri diferi-te, dintre care unele în cantităţi mi-nuscule. Mineralele sunt coenzime care activează procesele metabolice. Extractul concentrat de apă de mare conţine mari cantităţi de fier, magne-ziu, calciu, potasiu şi sodiu, precum şi o bază largă de particule comple-

xe şi oligoelemente: bromuri, oxizi şi sulfaţi de fier, cupru, litiu, zinc, seleniu. Studii efectuate de laboratoa-re de renume au stabilit că folosirea produselor cu săruri de mare este mai eficientă decât multe alte produ-se cosmetice de top în ceea ce priveşte îmbunătăţirea aspectului fin al pielii, reducerea ridurilor cu până la 40% şi reducerea asprimii pielii.

AD

pag. 174

medicalalmanah

pag. 175

medicalalmanah

medicina cosmetică

Gama de produse cu praf de diamant este special destinată tenurilor mature, mixte, îmbătrânite, care şi-au pierdut din strălucire, au un strat profund de colagen diminuat şi prezintă un cadrilaj fin de riduri. Anumite firme cosmetice folosesc praful de diamant în combinaţii speciale cu alte produse pentru efectele lui din gama „anti-age”.

CalităţiProprietăţi farmacologice şi efecte

biologice, lumină şi culoare sau efect

profund şi acţiune moleculară, iată câ-

teva din calităţile deosebite care fac din

substanţele minerale un aliat puternic

în lupta cu efectele nocive ale îmbă-

trânirii, atât în ansamblul întregului

organism, cât şi la nivelul tegumentelor.

perfecţiune şi rezistenţă

Tare capacitatea de a înlătura semnele unui ten obosit şi lipsit de strălucire, aspru şi cu elasticitate scăzută, de a atenua ridurile fine, de a crea lumi-nozitate şi a conferi catifelare. Dar cel mai important efect al folosirii acestor produse este tratarea alergiilor şi înlă-turarea acneei. Cercetătorii au stabilit că o proprietate importantă a aurului,

în calitate de adjuvant al substanţelor cosmetice, este siguranţa şi stabilitatea în tratament, datorită caracteristicilor antiinflamatorii şi antialergice deose-bite. Tratamentele pe bază de aur sunt una din cele mai noi inovaţii în materie de frumuseţe şi, important, încorpo-rează elemente din cele trei regnuri: mineral, vegetal şi animal.

iamantulD

diminuarea ridurilor, împiedicarea îmbătrânirii pielii şi netezirea cutelor dermice, creşterea elasticităţii pielii, protecţia suplimentară împotriva radicalilor liberi şi a agresiunilor externe şi optimizarea calităţii proprii de regenerare a ţesuturilor, precum şi conferirea unui aspect luminos te-nului. Este evidentă şi nota de strălucire sau „glamour” pe care o creează folosirea unui element atât de preţios în produsul cosmetic.

Rezultatele folosirii unor astfel de produse sunt:

erapia cu aur

organice

S-a creat atâta vâlvă în jurul produselor cosmetice organice şi se pare că nu de-geaba. Multe cercetări şi studii sugerea-ză că sunt multe beneficii dacă devenim „green”. Există dovezi puternice care susţin ideea că produsele cosmetice or-ganice sunt mai sănătoase pentru oa-meni şi pentru mediul înconjurător. Produsele nonorganice care conţin ingre-diente petrochimice, precum uleiul mi-neral, pot irita pielea. Pielea recunoaşte şi se identifică cu produsele naturale mai bine.

Pentru produsele naturale nu există un regulament strict, pentru cele organice însă trebuie să se respecte o legislaţie foarte exactă.

un nou trend

În industria cosmetică cei mai mulţi dintre consumatori consideră organic egal cu natural. Dar nu este aşa. Un produs se poate numi organic şi afişa pe etichetă acest lucru numai dacă ingredientele şi procesul de fabricaţie nu implică radiaţii, pesticide, îngrăşăminte chimice şi modificare genetică.

Organic egal cu natural?

Cosmeticele

pag. 176

medicalalmanah

pag. 177

medicalalmanah

medicina cosmetică

Epilatul temporar sau definitiv?

Pentru majoritatea femeilor, epilatul este o problemă care dă multă bătaie de cap! Dar tehnologia te ajută foarte mult, iar acum ai de ales din multitudinea de posibilităţi de îndepărtare a părului nedorit. Oricând poţi apela la produsele dintr-o farmacie, la un salon de cosmetică, în cazul unei epilări temporare, sau la a scăpa defi-nitiv de această corvoadă.

Cremă/spumă epila-toare Pe piaţă există diverse sortimente de creme şi spume pentru epilat, într-o gamă largă: pentru piele sensibilă, cu aloe vera, pentru piele uscată etc.Avantaje - în 10-15 minu-te scapi de părul inestetic de pe corp, nu este un produs scump şi, în plus, îl poţi lua cu tine oriunde şi aplica oricând.Dezavantaje - părul creş-te repede, mai ţepos şi mai des după aplicări repetate, poţi risca o iritaţie a pielii dacă foloseşti crema în zonele delicate din cauza chimicalelor pe care le conţin aceste produse.

Lama de ras specială De mult timp au apărut lame de ras special destinate femeilor. Într-adevăr sunt mai delicate decât cele pentru bărbierit însă efectul lor este acelaşi.Avantaje - epilatul durează 10 minute şi este eficient în cazuri extreme sau în cazul persoanelor cu foarte puţin păr, dar şi atunci crema epilatoare este mult mai recomandată.Dezavantaje - produce iritaţii şi bubiţe la nivelul pielii, în cazul persoanelor sensibile, iar părul creşte foarte repede, mult mai aspru şi mai ţepos.

Epilatorul Epilatoarele de pe piaţă sunt foarte performante. Acum au atenuatoare de durere, viteze diferite şi modele speciale pentru zonele intime, delicate.Avantaje - este uşor de folosit oriunde şi oricând, nu produce dureri insuportabile,

părul creşte după o săptămână şi tinde să se rărească. Aparatul nu este foarte scump, iar cumpărarea lui poate fi o investiţie bună pentru perioada de vară şi mai ales dacă nu ai pilozitate mare.Dezavantaje - uneori rupe firele, nu poate fi folosit nici pe păr foarte scurt, dar nici pe păr lung, poate produce anumite iritaţii ale pielii în zonele sensibile, uneori determină creşterea firelor sub piele.

Ceara rece de unică folosinţă Avantaje - nu trebuie să suporţi ceara fierbinte pe piele, nu rişti să te iriţi, ajută la rărirea părului, acesta creşte mai greu, făcându-şi apariţia abia după o săp-tămână este sterilă, de unică folosinţă, este mai delicată şi uşor de folosit în zonele intime.Dezavantaje - este mai costisitoare decât cea caldă, rupe firele de păr, trebuie să aştepţi creşterea părului pentru a o putea aplica.

Etichetele produselor

OrganicTrebuie să conţină ingrediente 100%

produse organice (exclusiv apă şi sare). Aceasta este singura eti-cheta care garantează un produs complet organic. Aceste produse sunt însoţite de sigla organului de

certificare.

Cu ingrediente organiceFabricat cu ingrediente organice: cel puţin

70% din conţinut este organic. Există menţiunea „fabricat organic” pe faţa produsului şi sunt listate până la 3 ingre-diente specifice. Aceste produse nu sunt însoţite de sigla organului de certificare.

Mai puţin de 70% organicMai puţin de 70% organic: cuvântul „organic” se regăseşte doar pe lista de ingrediente, nu pe faţa produsului. Aceste produse nu sunt însoţite de sigla organului de certificare.

Certificat organicCel puţin 95% din conţinut este organic, proporţional cu greu-tatea (exclusiv apă şi sare). Aceste produse sunt însoţite de sigla organului de certificare.

NaturalPoate conţine şi numai 1% ingrediente naturale. Aceste produse nu sunt însoţite de sigla organului de certificare. De asemenea, e bine de ştiut că pe etichetă sunt înscrise ingredientele în ordi-nea descrescătoare a concentraţiei.

pag. 178

medicalalmanah

pag. 179

medicalalmanah

Ceara caldă Este cea mai eficientă metodă de epilat şi cea care ajută cel mai mult la rărirea firelor de păr.Avantaje - creşterea părului este încetinită, elimini şi o peliculă de celule moarte şi laşi porii să respire.Dezavantaje -trebuie să aştepţi creşterea părului, în funcţie de salon de cosmetică la care apelezi poate fi destul de costisitoare, este dureroasă. Ceara trebuie să fie aplicată de

o cosmeticiană, trebuie să suporţi ceara fierbinte pentru a smulge bine firele de păr, pot apărea după o vreme fire sub piele deoarece acestea se subţiază şi nu mai pătrund stratul de piele. Epilarea orientală pe bază de zahărEste o metodă veche de epilat care se bazează pe un amestec de zahăr, apă şi lămâie şi se aplică centimetru cu centimetru. Astăzi, aceste benzi se găsesc la rece. Se aplică benzile pe pielea usca-

tă şi curată, apoi se încălzesc cu ajutorul mâinii şi după un minut se trag în sens invers creşterii părului.Avantaje - se poate folosi acasă şi nu produce iritaţii frecvente.Dezavantaje -este destul de greu de folosit, trebuie să ai răbdare, rupe destul de multe fire de păr dacă nu este folosită cum trebuie, este destul de scumpă şi, în plus, durează ceva timp “şedinţa”.

medicina cosmetică

Laserul sau lumina

Laser Acronim ce provine de la iniţialele Light Ampli-fication by Stimulated Emission of Radiation. Este o sursă optică ce emite fotoni într-o rază coerentă. Deşi primul laser a fost dezvoltat de Maimam, în 1959, folosind un cristal de rubin pentru a produce lumină roşie cu lungimea de undă de 694 nm, conceptul emisie de lumină stimulată a fost introdus iniţial de Einstein, în 1917.

Lumina Intens Pulsată Din engleză Intense Pulsed Light, este un tip de lumină non-coerent cu spectru larg cuprins în general între 570 şi 1.200 nm. Aceasta influenţează absorbţia în melanina firului de păr şi de asemenea adâncimea la care penetrează - de dorit fiind ca radiaţia să poată ajunge cât mai în profunzime pentru a distruge foliculul firului de păr. IPL ţinteşte materia închisă la culoare cum este cea din mela-nina firului de păr şi produce leziuni termice foliculului de păr în timp ce protejează şesuturile înconjurătoare.

Astăzi, epilarea definitivă cu laser sau cu alte tehnologii ce au la bază lumina a devenit cel mai popular

tratament medico-estetic.

În Occident se face diferenţierea între epilarea de “clinică” şi cea de “salon” sau “institut”, care este comparativă cu diferenţa dintre a fi consultat şi tratat

de un medic sau de o cosmeticiană.

Epilare definitivăDistrugerea permanentă a firelor de păr prin utilizarea energiei lumi-noase (laser sau IPL) - pentru femei dintr-o anumită arie (non-andro-genică) în proporţie de maximum 90-95%, iar pentru bărbaţi de maxi-mum 70-75%. Firele rămase după ciclul de şedinţe de tratament vor deveni foarte subţiri şi depigmentate, având un aspect uşor asemă-nător cu velus-ul (“puful”). Rezultatele depind de: vârsta, grosimea părului, adâncimea la care sunt rădă-cinile, tipul de piele, numărul de tratamente.

Epilare cvasidefinitivăLa modă este epilarea cvasidefinitivă, cu laser sau cu lumina intens pulsată în piele de principalele două substanţe colorate din tegument - melanină şi hemo-globină. În rădăcina firului de păr există o concentra-ţie foarte mare de melanină, substanţă care absoarbe lumina care traversează pielea, însă tija firului de păr nu este distrusă. După mai multe şedinţe aceasta se distruge deoarece nu toate rădăcinile de păr se află la aceeaşi adâncime. Şedinţele de epilare se repetă la 6 săptămâni, pentru a îndepărta toate firele de păr în stadiu activ. Se realizează numai de medici şi ajută la

distrugerea firelor negre, pigmentate, nu a celor deschise la culoare sau albe.

Avantaje - părul se elimină în pro-porţie foarte mare, nu este un pro-cedeu dureros, nu produce iritaţii decât în cazuri deosebite. Dezavantaje - este un procedeu

costisitor care necesită răbdare, fire-le trebuie lăsate să crească şi este cam

dificil dacă acestea se află pe faţă, proce-dura durează o perioadă bună de timp şi în

plus trebuie întreţinută.

Tehnologia fotopneumaticăTehnologia PPx este cea mai recentă invenţie mondia-lă pentru epilarea definitivă, prezentată pentru prima dată în lume în anul 2005.

Ultima tehnologie de epilare definitivăDeşi IPL a devenit şi la noi cea mai populară metodă de epilare definitivă, totuşi nu este cea mai nouă tehnolo-gie pentru îndepărtarea permanentă a părului facial şi corporal.

intens pulsată

Epilarea cu laser a fost utilizată experimental timp de aproape 20 de ani până a devenit disponibilă în masă la mijlocul anilor ‘90. A fost descoperită accidental în timpul mai

multor tratamente pentru îndepărtarea tatuajelor, când s-a observat că părul nu mai creştea pe ariile tratate cu lumină.

?????????????????????????

???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

?????????????????????????????

pag. 180

medicalalmanah

pag. 181

medicalalmanah

n Beta Hydroxy Acid (BHA) - acid salicilic: este folosit pen-tru exfolierea pielii şi în tratamentul acneei şi al punctelor negre

n BORiC ACiD (ACiD BORiC) - acid conser-vant şi antiseptic, dar potenţial iritant n Camphor (camfor) - substanţă astringentă, folosită împotriva iritaţiilor n Carbomer (934, 940, 941, 980, 981) - substanţe stabilizante şi texturizante n Ceramides (ceramide) - substanţe hidratante n Ceteareth/ cetearyl/ stearyl/ cetyl alcohols - tipuri de alcool folosite pentru catifelarea pielii n Collagen (colagen) - substanţă folosită pentru hidratarea pielii (atenţie însă, colagenul topic nu poate înlocui colagenul conţinut în derm, deoare-ce nu poate pătrunde atât de adânc în piele) n Cyclomethicone/ Dimethicone - tipuri de si-licon care dau o textură plăcută produselor cos-

metice fără a bloca porii n EDTA - conservant care poate provoca dermatite de con-tact n Elastin (elastină) - substanţă hidratantă, care, la fel ca şi colagenul topic, nu poate pătrunde în derm n Glycerin (glicerina) - hidratează pielea şi o protejează n Glycine - amino-acid vital pentru sinteza colagenului n Grape Seed Extract - extract din seminţe de struguri, un antioxidant foarte puternic n Green Tea Extract - extract de ceai verde, un antioxidant foarte eficient n Hyaluronic/Cyclic Acid/Sodium Hyaluronate (acid hialu-ronic) - substanţă foarte hidratantă, poate reţine de 1.000 de ori mai multă apă faţă de propria greutate; ajută, de aseme-nea, alte ingrediente să pătrundă în piele n Isopropyl Alcohol - substanţă cu proprietăţi antibacterie-ne, poate usca pielea

n Isopropyl Palmitate/ Isostearate/ Myristate - substanţe emoliente, co-medogene (blochează porii)

n KAOlin - ARgilă folosită în pu-dre şi măşti pentru îndepărtarea ex-cesului de sebum n Lanolin (lanolină) - grăsime extra-să din lână de oaie, folosită ca emoli-

ent; poate fi iritantă şi comedogenă n Octyl Methoxycinnamate - substanţă folosită ca ecran so-lar chimic, poate provoca dermatite de contact la persoane-le predispuse n Octyl Palmitate - substanţă hidratantă non-grasă n Oxybenzone - ecran solar chimic n Panthenol - vitamina B5, substanţă umectantă, ajută şi la vindecarea rănilor n Parabens - conservanţi foarte utilizaţi în industria cosme-tică n Petrolatum - substanţă hidratantă şi emolientă, neiritan-tă, dar potenţial oclusivă pentru pori n Poly Hydroxy Acid (PHA) - substanţe asemănătoare acizilor de fructe, dar mai puţin iritanten Propylene Glycol - substan-ţă hidratantă, potenţial iri-tantă

n SilK POwDER/PROtEinS - substanţe folosite pentru hidra-tarea şi hrănirea pielii n Sodium Bicarbonate (bicar-bonat de sodiu) - substanţă care neutralizează acizii şi astfel le di-minuează potenţialul iritant n Sodium Laurel Sulfate - de-tergent, potenţial iritant, dar necancerigen n Stearic Acid (acid stearic) - acid gras folosit mai ales la producerea săpunurilor; potenţial iritant n Sulfur (sulf) - substanţă antibacteriană folosită în produ-sele antiacneice n Titanium Dioxide - ecran solar fizic, protejează faţa de ra-diaţiile UVA şi UVB n Vitamina A - hidratează pielea, reduce aparenţa porilor, curăţă porii şi reduce ridurile fine, este fotosensibilizantă şi nu trebuie să fie folosită de femeile gravide sau de cele care alăptează n Vitamina C - stimulează sinteza colagenului, este un anti-oxidant foarte puternic n Vitamina D - reglează procesul de refacere şi reînnoire a celulelor n Vitamina E (tocopherol) - antioxidant, hidratant, ajută pielea să se apere de radiaţiile ultraviolete

Retinolul este o substanţă derivată din vitamina A, liposolubilă, folosi-tă în tratamentele antirid. În cosmetică mai sunt folosiţi deri-vaţi ai acesteia.

Retinyl Palmitate - derivat al vita-minei A, mai stabil decât retinolul şi mai puţin iritant Retinyl Palmitate Polypeptide - forma de vitamina A hidrosolubilă

Derivaţi ai vitaminei A

medicina cosmetică

Vă prezentăm câteva din substanţele cel mai des întâlnite în produsele cosmetice - denumirile sub-stanţelor sunt în limba engleză, aşa cum apar ele pe listele INCI: n Acetylated Lanolin Alcohol (alcool lanolinic) - alcool care nu usucă pielea, ci o catifelează; este antiiritant şi antialergic, dar poate bloca porii, mai ales la persoanele predispuse, şi poate provoca astfel erupţii de puncte negre şi alte imper-fecţiuni n Acrylates Copolymer - ingredient folosit pentru dimi-nuarea excesului de sebum n Alcohol SD-40/SD Alcohol 40/Alcohol SDA-40 - alcool cos-metic purificat, care se evaporă instantaneu, lăsând substan-ţele active să pătrundă în piele; poate avea şi proprietăţi an-

tibacteriene, este mai puţin iritant decât alcoolul etilic (ethyl alcohol) n Algae/Seaweed Extract (extract de alge marine) - substanţă emolientă, cu presupuse proprietăţi antioxidante n Allantoin (alantoina) - substanţă extrasă din plante, cu pro-prietăţi calmante şi antiiritante pentru piele n Alpha Hydroxy Acids (AHA) - grup de substanţe active extra-se în general din acizi de fructe (acidul citric, extras din lămâi; acidul glicolic, extras din sfecla de zahăr; acidul lactic, extras din lapte; acidul malic, extras din mere), care ajută la exfoli-erea pielii, în concentraţii mari (peste 6-8%), şi la hidratarea

ei, în concentraţii mai mici; favorizează pătrunderea în piele a altor ingrediente; sunt folosiţi în produsele

depigmentante, antirid şi antiacneice, dar pot fi iritanţi pentru piele, sunt fotosensibilizanţi

(cresc sensibilitatea pielii faţă de radiaţiile solare) n Alpha Lipoic Acid (acid alfa-lipoic) - substanţă antioxidan-

tă; n Ascorbic Acid/L-ascorbic acid - vita-mina C este folosită în cosmetică drept

antioxidant, iar în concentraţii mari ajută la regenerarea pielii, la corectarea

petelor pigmentare şi la sinteza cola-genului

n Ascorbyl Palmitate - substanţă conservantă şi antioxidantă

n Beeswax - ceară care hrăneşte pielea şi acţionează ca o barieră în calea factorilor nocivi din mediu n Benzoyl Peroxide - substanţă activă antibacteriană, folosită în produsele antiacneice, dar poate usca şi irita pielea

Cunoaşterea substanţelor care compun un produs ne este de mare ajutor, aşa putem afla, de exemplu, dacă avem o intoleranţă la o anumită substanţă sau ce ingrediente fac un produs cosmetic gras sau iritant. Cel mai sigur mod de a verifica produsele cosmetice este analiza listei INCI (International Nomenclature of Cosmetic Ingredi-ents), care e prezentă pe ambalajul fiecărui produs. În Statele Unite şi în ţările mem-bre ale Uniunii Europene este obligatoriu ca fiecare produs să aibă lista INCI.

Dicţionar

Această listă prezintă toate substan-ţele care sunt conţinute în produsul respectiv (denumirile substanţelor sintetice sunt de obicei în limba engleză, iar cele ale extractelor de plante în limba latină), în ordine des-crescătoare, substanţa conţinută în cea mai mare concentraţie este prima, iar cea conţinută în concentraţia cea mai mică este ultima.

pag. 156 pag. 157

medicalalmanah

pag.pag. 156

Supravieţuitori cu organele altora

Sute de mii de persoane din lumea întreagă trăiesc graţie generozităţii se me-ni lor care le-au cedat un or gan. Printre ei se numără celebrităţi, oameni simpli, adulţi, copii. Prelevat (luat) de la un donator în viaţă sau de la un donator în moarte cerebrală, organul salvator a avut un singur destin: acela de a prelungi zilele celui care avea atâta nevoie de el.

Ce este transplantul?Reprezintă implantarea unui organ sau a unui ţesut dintr-o regiune a corpului în alta sau de la o per soa nă numită “donor” la o alta - nu mi tă “receptor” sau “primitor”. Sinonime cu transplantul: grefă, grefon.

Transplant de os presupune transplantarea chirurgicală a unui fragment osos. Poate proveni de la aceeaşi persoană sau de la altă persoană.Transplant de piele reprezintă grefarea unui fragment de piele naturală sau piele dezvoltată în laborator, pe o regiune unde pielea a fost distrusă. Poate proveni de la aceeaşi persoană sau de la altă persoană.Transplant renal presupune transferul unui rinichi al donatorului către primitor.Transplant de ficat presupune prelevarea unei părţi a ficatului sau a întregului organ unui primitor.Transplant de cord presupune implantarea inimii de la donator la primitor.Transplant de măduvă osoasă constă în înlocuirea măduvei osoase a unui pacient cu celule de măduvă osoasă prelevate de la un donator sănătos.Transplant de cornee reprezintă transplantarea chirurgicală a unei bucăţi de cornee prelevată de la un subiect decedat.Transplant de celule insulare presupune injectarea de celule din insulele Langerhans pancreatice de la un donator în ficatul primitorului.

Tipuri de transplant

Succesul reuşitei unui transplant depinde de gradul

de compatibilitate dintre donator şi grefon.

Până acum, în România s-au efectuat:

peste 1.000 de transplanturi renale(în centrele universitare Bucureşti,Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Con stan-ţa şi Oradea),

peste 150 de transplanturi hepatice (în Institutul Clinic Fundeni),

peste 100 de transplanturi medulare, peste 30 de transplanturi cardiace.

Ziua Naţională a Transplantului

are loc în fiecare an în luna

aprilie, în România şi în întrea-

ga Europă.

În 1958, prof. dr. Agrippa Ionescu a realizat primul transplant de piele din România.

În 1962 s-a efectuat primul transplant de cornee.

În 1980, prof. dr. Eugeniu Proca a re a li-zat primul transplant de rinichi de la un donator în viaţă (mama receptorului).

În anul 1992, prof. dr. Mihai Lucan a pus bazele primului program modern de transplant renal din România.

În 1997, prof. dr. Irinel Popescu a efec tuat primul transplant hepatic, dar bol na vul nu a supravieţuit.

În 1999, prof. dr. Şerban Brădişteanu a efectuat primul transplant cardiac.

În 2000, prof. dr. Irinel Popescu a re a li zat primul transplant hepatic cu su pra vieţuirea pacientului.

În anul 2001, prof. dr. Margit Şerban a efectuat primul transplant medular.

În 2003, prof. dr. Vasile Sârbu a rea-li zat primul autotransplant de insule pan cre a tice.

În 2004, prof. dr. Mihai Lucan a efec tu-at primul transplant combinat de rinichi şi de pancreas.

În anul 2004, prof. dr. Ştefan Drăgu-les cu şi prof. dr. Virgil Păunescu au efec-tuat primul transplant de celule stem pentru o afecţiune a miocardului.

Şi alte nume sonore precum: prof. dr. Dan Tulbure, prof. dr. Ionel Sinescu, prof. dr. Vladimir Beliş, dr. Vladislav Braşoveanu, dr. Radu Soare, dr. Ioana Grinţescu, prof. dr. Radu Deac, dr. Pia Moldovan, prof. dr. Dan Coliţă, prof. dr. Constantin Arion, dr. Simona Dima, prof. dr. Dan Enescu, dr. Victor Zota au scris pagini în istoria transplantului în România.

SCURT ISTORIC ÎN ROMÂNIA

medicalalmanah

transplant

pag. 158

medicalalmanah

transplant

pag. 159

medicalalmanahalmanah

pag.pag. 159

Prof. dr. Irinel Popescu

Nicăieri în lume numărul donatorilor

nu este sufi cient. În România, pe lista de aşteptare pentru transplant hepatic sunt vreo 300 de

persoane. E trist că aproape o treime din aceştia nu mai ajung să facă transplantul!

Acord prezumat

Autorităţile doresc introducerea acor dului prezumat în loc de acordul expres. Prin acordul prezumat, statul poate recolta pentru transplant organele celor aflaţi în moarte cerebrală fără a mai cere consimţământul familiei, în cazul în care donatorii nu s-au dus în timpul vieţii la notar sau la medic să-şi legalizeze refuzul. Acordul prezumat funcţionează în ţări precum: Singapore, Spania, Portugalia, Ungaria, Italia, Belgia, Franţa, Austria, Luxemburg, Finlanda, Elveţia, Suedia,

Norvegia, Danemarca, Letonia, Cehia, Slovacia, Polonia, Grecia.În prezent, în România se aplică acordul expres sau informat, prin care se cere consimţământul familiei pentru a recolta pentru transplant or ga nele celor aflaţi în moarte cerebrală. Medicii spun că în 40% din cazuri nu se obţine acordul acesteia. SUA, Canada, Germania, Marea Britanie şi Slovenia au adop tat acordul informat.

versus acord informat

medicalalmanah

Poveştile conform cărora se face trafic ilegal de organe şi ţesuturi nu-şi au justificarea pe teri-

to riul ţării noastre. Specialiştii ro mâni susţin că avem cea mai completă şi mai sigură lege din

lu me în acest domeniu. Este vorba de Legea transplantului de or ga ne şi ţesuturi (Titlul VI din

Legea 95/2006). În plus, din anul 2000, Biserica Ortodoxă Română, prin Prea Fericitul Teoctist,

Patriarhul, şi-a exprimat acordul pentru prelevarea de organe de la decedaţii în moarte cerebra lă.

Donarea de organe, reglementată prin lege

Peste tot în lume, deci şi la noi, se înscriu bolnavi pe listele de aş tep ta re, în speranţa că vor primi cât mai repede organul salvator. În România, peste 2.000 de oameni se află pe aceste liste în aşteptarea unui rinichi, iar alte câteva sute - pentru inimă şi alte organe.

Dacă se recoltează tot de la un potenţial do na-

tor, aflat în moarte cerebrală, se pot salva între

10-13 vieţi.

S-a încercat transplantul de organe de la porc la om.Metoda se numeşte xenotransplant!

Primul transplant de cornee din lume a fost făcut de

un chirurg britanic, în India, în anul 1835. Pacientul

nu a fost un om, ci o antilopă, mascota lui.

În 2005, în Franţa: prima grefă facială, la o femeie de 38 de ani, care fusese desfigurată de câinele său.

În 2006, în China, o altă grefă fa cială parţială, la un chinez în vârstă de 30 de ani, desfigurat de un urs.

În 2008, în Spania, pe cale de-a se realiza cea de-a treia grefă parţială din lume. Sunt doi pacienţi care îşi aşteaptă donatorii.

Grefe faciale în ţăriţări3

2 asociaţii şi o agenţie

Din 1997, asociaţia profesională Romtransplant joacă un rol important, atât pe plan ştiinţific, cât şi or ga ni zatoric, în dez vol-ta rea transplantului ro mâ nesc. Preşedintele Rom trans plant este prof. dr. Irinel Popescu (directorul Centrului de Chirurgie Ge ne-rală şi Transplant Hepatic, Institutul Clinic Fundeni), iar secretarul general - prof. dr. Mihai Voiculescu.

Asociaţia Pacienţilor Transplantaţi din România există din anul 1996 şi numără peste 700 de oameni, beneficiari de grefe de organe şi ţesuturi.

În anul 2005 s-a înfiinţat Agenţia Naţională de Transplant, care coor donează, în prezent, întreaga activitate de transplant pe teritoriul României. Directorul agenţiei este dr. Victor Zota.

Programe naţionale de transplant se derulează

în centrele din Bucureşti, Timişoara, Târgu-Mureş,

Iaşi, Cluj, Oradea şi Arad.

UTIL

pag. 182

medicalalmanah

pag. 183

medicalalmanah

mod de viaţă

Corpul tău are neapărat nevoie de minerale. De fapt, de substanţe

minerale, căci aceasta este denumirea lor corectă. Aceste elemente de natură

anorganică se găsesc în componenţa hranei plantelor şi animalelor, dar şi

în organismul uman, influenţându-se reciproc. Spre deosebire de

substanţele organice, mineralele nu sunt distruse în prezenţa

căldurii sau aerului.

Necesarul zilnic de calciu pentru o persoană adultă este de 1.000 mg/zi.

Gravidele şi mămicile care alăptează trebuie să suplimenteze aportul de

calciu până la 1.500 mg/zi. La sugari se recomandă un aport de 350-500 mg/

zi, la copii de 500-800 mg/zi, iar la adolescenţi de 1.100-1.200 mg/zi.

Raţia zilnică recomandată

Calciul

Mine raleleExcesul de calciu (hipercalcemia)Hipercalcemia apare mult mai rar decât deficitul de calciu şi are drept cauze: hi-pervitaminoza D, secreţia excesivă a glan-delor paratiroide, consumul de alimente îmbogăţite în calciu concomitent cu ad-ministarea de vitamina D, imobilizarea prelungită etc. Semnele şi simptomele excesului sunt:n astenie, somnolenţă, scăderea randa-

mentului fizic şi intelectual; n apetit diminuat, dificultăţi de înghiţire,

greaţă, vărsături, constipaţie; n dispnee (sufocare), palpitaţii, bradicardie

(scăderea frecvenţei cardiace), hipertensiu-ne arterială;

n dureri ale muşchilor, oaselor şi articula-ţiilor, scăderea tonusului muscular;

n poliurie (urinează mai frecvent), colici renale;

n apatie, inexpresivitate a feţei; n calcificări excesive în ţesutul osos ca şi

în ţesuturile moi.

Deficitul de calciu (hipocalcemia)Cel mai frecvent se confruntă cu o carenţă de calciu femeile însăr-cinate şi cele care alăptează. De vină este aportul insuficient de calciu, prin lipsa produselor lactate din alimentaţie. Defi-citul se mai poate produce ca ur-mare a scăderii secreţiei glandelor paratiroide, prin scăderea aportului, absorbţiei sau producţiei de vitamina D, sau atunci când calciul se elimină prin urină.Deficitul de calciu se poate manifesta prin următoarele semne şi simptome: n insomnie, irascibilitate, cefalee (dureri de

cap), stări depresive, tulburări de concen-trare;

n palpitaţii, durere în piept;

n dificultăţi de înghiţire, colici abdominale, balonare;n transpiraţii abundente;n scăderea libidoului şi a potenţei;n stare de leşin;n modificări osoase: osteoporoză, osteomalacie;n spasm al muşchilor scheletici;n carii dentare.

Vine unu’ la doctor:- Doctore, nevasta mă înşeală de un an, totuşi nu îmi apar nici un fel de coarne. Uitaţi-vă şi dvs., neted ca-n palmă...- Nu vă faceţi probleme, chestia cu coarnele e numai o vorbă, nu există cu adevărat.- Uf, mi-aţi luat o piatră de pe inimă, credeam că am lipsă de calciu...

Pilula de râs

Aliment Ca (mg%)

Lapte de vacă 125

Iaurt 125

Brânză de vacă 180

Brânză de burduf 925

Brânză telemea 390

Caşcaval 800

Pătrunjel 300

Andive 100

Fasole boabe 180

Alune 240

Smochine 170

Gălbenuş de ou 150

Se găseşte în cantitate de 100 g în organism, fiind necesar formării acidului clorhidric

din sucul gastric şi în activarea amilazei salivare (o enzimă cu rol în procesul digestiv).

De asemenea, intervine în contracţia musculară.

Surse alimentareClorul se găseşte în lapte, carne, ouă, dar şi în apa

potabilă ( fiind utilizat în procesul dezinfecţiei). Însă, cea mai importantă sursă de clor este sarea, adaugată su-

plimentar produselor alimentare.

Excesul de clorApare în condiţiile unui consum exagerat de sare şi se caracterizea-ză printr-o serie de tulburări metabolice.

Deficitul de clorDatorită cantităţii mari de clor din produsele alimentare, rareori se pune problema carenţei. Totuşi, poate să apară la persoanele cu vărsă-turi şi diaree, transpiraţii abundente etc. Semnele şi simptomele deficitului: astenie marcată; inapetenţă (lipsa poftei de mâncare); greaţă; scăderea randamentului intelectual şi fizic; tulburări cardiovasculare.

Depinde de temperatură, activitatea fizică, vârstă, considerându-se că, pentru un

adult, cantitatea necesară este de 5 g/zi. Această cantitate este asigurată, şi chiar

depăşită, de alimentaţia zilnică, la care se adaugă de obicei sare (NaCl).

Raţia zilnică recomandatăClorulDintre toate mineralele, calciul se găseşte în cantitatea cea mai mare în organism, reprezentând aproximativ 1,5-2% din greutatea corpului tău. Este esenţial pentru sănătatea oaselor şi a dinţilor, pentru transmiterea nervoasă, precum şi în con-trolul activităţii inimii.

Surse alimentareLaptele şi brânzeturile sunt cele mai importante surse de calciu. Mai găseşti calciu în vegetale (varză, broccoli, pătrunjel), stridii, somon, conserve de peşte, gălbenuş de ou. Soia, fasolea boabe, migdalele, alunele conţin, de asemenea, cantităţi suficiente de calciu, ca şi anumite tipuri de apă minerală. Atunci când aportul alimentar este insuficient, poţi apela la suplimente, dintre care cea mai comună formă este carbonatul de calciu.

pag. 184

medicalalmanah

pag. 185

medicalalmanah

Fosforul

Se găseşte în cantitate de 550-800 g în corpul uman, din care 85% se află în oase şi dinţi sub formă de cristale de fosfat de calciu. Restul de 15% este dis-tribuit în toate celulele din organism şi în lichidul extracelular. Fosforul intră în

structura oaselor şi dinţilor, în combina-ţie cu calciul conferind dintelui duritate şi rezistenţă la compresiune. Este pre-zent şi în salivă, unde, împreună cu ionii de calciu şi fluor, favorizează reminera-lizarea smalţului dentar, având un rol important în prevenirea cariilor.

Surse alimentare Cele mai importante surse de fosfor sunt laptele, carnea, peştele şi ouăle. Se mai găseşte în nuci, cereale integrale, fasole boabe. Se recomandă, totodată, un aport suficient de vitamine D, A, F şi de calciu, iod şi mangan, deoarece acestea contri-buie la utilizarea optimă a fosforului.

Excesul de fosforApare rar, în deficitul hormonilor secretaţi de glandele paratiroide. În cazul persoanelor afectate, se recomandă reducerea aportului de fosfor, prin excluderea lactatelor şi a ali-mentelor vegetale bogate în acest mineral.

Deficitul de fosforPoate să apară în condiţiile malnutriţiei, sin-droamelor de malabsorbţie, acidozei diabe-tice, alcoolismului etc. Se manifestă prin:n tulburări în formarea şi mineralizarea din-ţilor şi oaselor;n iritabilitate, anxietate;n astenie;n parestezii;n scăderea imunităţii;n disfuncţie hepatică

Aliment P(mg%)Brânză de burduf 650

Caşcaval 510Gălbenuş de ou 500Carne de vacă 230

Ficat 325Hering 225Ştiucă 220

Fasole boabe 300Pâine de secară 250

Nuci 350Migdale 465

Ciocolată 445Ciuperci 136

Pătrunjel-frunze 136Mazăre verde 130

La adult, raţia zilnică recomandată este de 1.000 mg/zi. La sugari, nece-sarul zilnic este estimat la 400 mg/zi, la copii între 450-800 mg/zi, iar la adolescenţi 1.000-1.100 mg/zi.

Raţia zilnică recomandată

Magneziul

mod de viaţă

Este un element mineral esenţial, care intră în structura oaselor şi a dinţilor împreună cu calciul şi fosfo-rul, contribuind la rezistenţa aces-tora. Organismul adult conţine 20 până la 28 g magneziu, din care mai mult de jumătate se găseşte în ţesu-tul osos. Magneziul este implicat în metabolismul glucidelor, grăsimilor şi proteinelor şi influenţează activi-tatea sistemului nervos central, fiind cunoscut pentru acţiunea sa “anti-stress”. Excesul poate însă cauza un efect sedativ, mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală.

Surse alimentareMagneziul se găseşte într-o canti-tate mare în alimente cum sunt: le-guminoasele uscate, nucile, alunele, cacao, ceaiul, smochinele, cerealele

integrale (grâu, ovăz, orz) şi vegetalele verzi, închise la culoare (salată, spanac, ceapă verde, urzici). Apele minerale conţin de aseme-nea magneziu.

Aliment Mg (mg%)Lapte de vacă 12

Gălbenuş de ou 15Carne de vacă 25

Cacao 520Drojdie de bere 180Mazăre verde 40Salată verde 40

Fasole uscată 160Pătrunjel-rădăcină 50

Pâine de grâu neagră 150Tărâţe de grâu 600

Excesul de magneziuStudiile clinice arată că excesul de magneziu determină dezvoltarea cariilor dentare. Deşi excesul de magneziu poate inhiba calcificarea osoasă, este puţin probabil ca sursele alimentare, chiar şi suplimen-tările dietei cu magneziu, să determine manifestări de toxicitate.

Deficitul de magneziuEste, de obicei, consecinţa anumitor afecţiuni medicale: ciroză he-patică, sindroame de malabsorbţie, afecţiuni renale, hiperti-roidism, hiperparatiroidism (secreţie excesivă a tiroidei şi pa-ratiroidelor). De asemenea, se mai poate întâlni la alcoolici, la persoanele cu o dietă bogată în grăsimi saturate, fibre, cu exces de calciu, fosfor. Se manifestă prin:n disfagie (dificultate în înghiţirea alimentelor);n crize tetanice (crize de contracţie permanentă, dureroasă a muşchilor);

n insomnie, anxietate, confuzie, depresie;n colici abdominale;n aritmie;n hipertensiune arterială.Deficitul de magneziu determină deficite de calcificare la nivel osos, osteoporoză, fracturi la traumatisme minore. Scăderea concentraţi-ei de magneziu a fost implicată atât în apariţia tulburărilor ritmului cardiac, cât şi în infarctul miocardic.

Raţia zilnică recomandată pentru adulţi este de 350 mg/zi, pentru sugari de 70

mg/zi, iar pentru copii de 120-180 mg/zi. Se recomandă creşterea aportului de

magneziu la 400 mg/zi în perioadele de creştere, la femei în perioada materni-

tăţii şi în timpul perioadelor de stres fizic şi emoţional intens.

Raţia zilnică recomandată

Potasiul se găseşte într-o cantitate de 150-250 g în organism, fiind indispensabil sin-tezei de proteine. De asemenea, intervine în metabolismul glucidelor, influenţează

sinteza şi activitatea unor enzime şi a unor hormoni (adrenalină, insuli-nă, glucagon), reglează excitabilita-

tea neuromusculară şi intervine în menţinerea ritmului cardiac.

Excesul de potasiuNu poate fi determinat de un aport alimentar excesiv, fiind consecinţa unor afecţiuni medicale. Semnele şi simptomele excesului de potasiu sunt:n oboseală musculară;n paralizia musculaturii extre-mităţilor sau a musculaturii res-

piratorii;n confuzie mintală;n bradicardie (scăderea

frecvenţei cardiace);n hipotensiune arterială;

Deficitul de potasiuPoate avea cauze diverse: aport redus (alco-olism, anorexie), vărsături, diaree prelungită, afecţiuni renale, tratament cu insulină şi/sau glucoză, arsuri, stări febrile. Se caracterizează prin:n fatigabilitate;n scăderea tonusului muscular cu impo-

tenţă funcţională la nivelul membrelor inferioare;

n anorexie (lipsa poftei de mâncare); n greaţă, vărsături, balonare, constipaţie;

n iritabilitate;n paralizii ale musculaturii;n tahicardie.

Aliment Potasiu(mg%)Lapte 150

Brânză de vacă 125Carne de vacă 370

Şalău 330Ou 140

Cartofi 500Ciuperci 470Spanac 700Banane 380

Pepene galben 320Fasole boabe 1500

Nuci 450

Aportul de potasiu recomandat este de 2.000-3.000 mg/zi la adult. Po-

tasiul se găseşte în cantităţi mari în carne şi produse din carne, peşte,

lapte şi produse lactate, cereale integrale, leguminoase uscate, legume

(roşii, salată, spanac, ciuperci, cartofi), fructe (banane, pepene galben,

struguri), nuci. Pâinea albă, produsele zaharoase şi alcoolice distilate

sunt sărace sau chiar lipsite de potasiu.

Raţia zilnică recomandată

Potasiul

pag. 186

medicalalmanah

pag. 187

medicalalmanah

Sodiul

Cantitatea to-tală de sodiu din organism este de apro-ximativ 90-100 g la adult, din care 35% este fixat în schelet, restul fiind implicat în anumite procese fiziologice (reglea-ză excitabilitatea neuromusculară şi intervine în absorbţia glucozei). Exce-sul de sodiu conduce la edeme şi hiper-tensiune arterială, fiind asociat şi cu eliminare urinară excesivă de calciu. Pentru prevenirea hipertensiunii se re-comandă scăderea aportului de sodiu şi o dietă bogată în fructe şi vegetale, produse lactate degresate, fibre, pota-siu şi magneziu.

Excesul de sodiu

Se poate manifesta prin:n hipertensiune arterială;n sete, uscăciunea mucoaselor;n dispnee (greutate în respiraţie);n tahicardie (creşterea frecvenţei car-

diace);n febră; n somnolenţă, convulsii, apatie;n scăderea tonusului muscular.

Deficitul de sodiuPoate să apară în cazul pierderilor gas-trointestinale (diaree, vărsături), arsu-rilor cutanate extinse, bolilor cronice renale cu pierdere de sodiu, adminis-trării prelungite de diuretice, transpi-raţiilor abundente. Carenţa de sodiu poate determina:n scăderea tensiunii arteriale, tahicardie

(creşt erea frec venţei cardiace);

n greaţă, anorexie;n uscăciunea mucoaselor; n oligurie (cantitate mică de urină);n cefalee, confuzie, convulsii, comă;n contractură musculară.

Surse alimentare de sodiuAliment Sodiu (mg%)

Lapte 50Telemea de oaie 1.500-1.900

Carne 70Mezeluri 1.500-2.000

Peşte 90Ou 130

Ridichi negre 150Morcovi 100Ţelină 130Spanac 70Pâine 360-500Unt 50

Se găseşte în organism în structura a trei aminoacizi: cistina, cistei-na şi metionina, în cantitate de 170-180 g. Prin prezenţa sa în diferite vitamine (tiamina, biotina), sulful intervine într-o serie de procese metabolice şi în metabolismul unor hormoni (insulina, ocitocina).

Deficitul de sulfLa adulţi, carenţa de sulf determină:n afecţiuni ale oaselor şi articulaţiilor; n boli de piele.

Este estimată la 0,5-1 g/zi la copil şi 1,2 g/zi la adult. Cele mai impor-

tante surse alimentare de sulf sunt: carnea, peştele, ouăle, laptele,

fasolea uscată, broccoli şi conopida.

Raţia zilnică recomandată

mod de viaţă

Raţia de sodiu recomandată la adult este de 2 g/zi, necesarul zilnic variind, însă, în funcţie de vârstă şi greutate. Consumul de sare în medie este de 10-12 g/zi, furnizând 4-5 g sodiu/zi. Sodiul se găseşte în cantităţi mari în mezeluri, lapte, carne, ou, peşte, morcovi, ţelină, pâine. Alimente cu concentraţii reduse de sodiu sunt unele legume, fructe, produse zaharoase, dulciuri, unele derivate cerealiere.

Raţia zilnică recomandată

Sulful

OligoelementeleSunt minerale care, deşi reprezintă mai puţin de 0,1% din greutatea orga-nismului, joacă un rol extrem de important în funcţionarea normală a aces-tuia. Oligoelemente sunt: cromul, cobaltul, cuprul, iodul, fierul, manganul, molibdenul, seleniul, zincul, fluorul etc. Ele pot determina îmbolnăvirea prin deficit, dezechilibru sau intoxicaţie.

FierulFierul intră în compoziţia multor proteine şi enzime absolut necesa-re organismului tău. Două treimi din cantitatea totală de fier se găseşte în structura hemoglobinei, contribuind la transportul de oxigen de la plămân la ţesuturi. Cantităţi mai mici de fier se regăsesc în mioglobină, cu rol în transportul de oxigen spre muşchi, şi în numeroase enzime.

Excesul de fierSe întâlneşte în cazul persoanelor care primesc terapie cu fier în cantitate prea mare sau prea mult timp, cărora li se fac transfuzii de sânge numeroase şi, de asemenea, în cazul celor care pre-pară alimente în vase de fier. Se mani-festă prin: vărsături, diaree, leziuni ale pereţilor intestinali. Există şi o boală ereditară, potenţial letală, numită he-mocromatoză, în care este absorbită o

cantitate prea mare de fier, care se de-pune la nivelul ţesuturilor.

Deficitul de fierCarenţa de fier determină anemie fe-riprivă şi este cel mai frecvent deficit nutriţional în toată lumea. Poate fi de-terminată de: aportul inadecvat de fier în general la sugari, femei însărcinate şi gravide, sângerări menstruale foarte abundente, sângerări cronice în afecţi-uni ca ulcerul sau hemoroizii. Tabloul clinic al anemiei feriprive cu-

prinde: oboseală permanentă, le-targie, cefalee, scăderea puterii de concentrare, sufocare, ameţeli, pa-loarea pielii, frecvenţă cardiacă crescu-tă, unghii fragile, limba fără papile şi dureroasă etc.

Aportul zilnic de fier recomandat de FDAVârstă Bărbaţi (mg/zi) Femei (mg/zi) Sarcină (mg/zi) Alăptare (mg/zi)

7-12 luni 11 111-3 ani 7 74-8 ani 10 10

9-13 ani 8 814-18 ani 11 15 27 1019-50 ani 8 18 27 9

După 51 ani 8 8

pag. 188

medicalalmanah

pag. 189

medicalalmanah

Furnizează substratul pentru sinteza hormonilor tiroidieni (tiroxina şi tri-iodotironina), aproximativ 80% din în-treaga cantitate de iod din organism

fiind localizată la nivelul glandei

tiroide. Cantitatea zilnică de iod necesară

este de 150 μg.

Excesul de iod

Toxicitatea iodului se constată la un aport de 20 de ori mai mare decât necesarul zilnic, care determină blocarea sintezei de hormoni tiroidieni. Se mani-festă, uneori, prin guşă, sau, dimpotrivă, prin hipertiroidie. La doze foarte mari de

iod, pot apărea senzaţia de gust metalic, hipersalivaţie, iritaţie gastrică, leziuni cutanate.

Deficitul de iodÎn deficitul moderat de iod, glanda tiroidă creşte în volum pentru a putea concentra iodul în interiorul ei, apărând guşa. Guşa endemică are o prevalenţă de 10-20% din populaţia dintr-un teritoriu în care există un deficit geoclimateric de iod. Deficitele materne severe de iod întârzie creşterea şi dezvoltarea creierului fetal, determi-nând apariţia cretinismului la sugar.

Cele mai mari cantităţi de cupru din organism se gă-sesc în ficat, rinichi, inimă şi creier. Aportul zilnic de cupru recomandat este de 1,3-3 mg, deficitul fiind rar la persoanele normale.

Excesul de cupruAportul oral excesiv de cupru sau efectuarea hemodializei cu apă contaminată cu acest element sunt toxice. Simptomatologia acută, la un aport de ordinul miligramelor constă în anemie hemolitică, greaţă, vărsături, diaree. La un aport de ordinul gramelor, ingerat în general în scop suicidar, anemia hemolitică indusă de cupru este în general fatală. Toxicitatea cupru-lui se manifestă tipic în boala Wilson, boală ereditară, progresivă şi în general fatală, în care se absoarbe o cantitate mare ce cupru ce se depune în ţesuturi, concentraţia de cupru la nivelul ficatului ajungând de aproximativ 20 de ori mai mare decât la persoanele sănătoase.

Deficitul de cupruSe întâlneşte în cazul copiilor cu diaree per-sistentă, asociată, de obicei, cu o dietă săracă în lapte, malabsorbţie severă, nutriţie totală parenterală fără cupru şi excesul de săruri de zinc în dietă. Deficitul ereditar de cupru apare la sugarii de sex masculin care au moştenit o genă mutan-tă de la mamă. Copiii prezintă retard mintal sever, păr friabil şi scăderea cantităţii de colagen şi elastină din piele şi din pereţii vaselor de sânge, ce determină numeroase complicaţii . De obicei, aceşti copii mor în primii cinci ani de viaţă.

ManganulAjută la acţiunea a numeroase enzime, în fiecare zi fiind necesar un aport de 2-5 mg de mangan. Deficitul de Mn la animale produce afectarea scheletului, a sistemului nervos central şi a glandelor sexuale. La om, o dietă nor-mală furnizează suficient mangan, astfel încât sindromul de deficienţă este excepţional. Intoxicaţia cu mangan apare numai la persoanele care lucrează în mine sau la prelucrarea minereului şi care dezvoltă astenie, anorexie, apatie, cefalee, impotenţă, crampe la nivelul membrelor, tulburări de vorbire, uneori simptome neurologice simila-re parkinsonului sau bolii Wilson.

Cobaltul

SeleniulAre un rol critic în controlul metabolismu-lui oxigenului, este necesar pentru creşterea anumitor ţesuturi, are rol protector împo-triva agenţilor carcinogeni şi a virusurilor. Funcţionează ca un antioxidant care lucrea-ză împreună cu vitamina E, administrarea de seleniu reducând mortalitatea prin orice formă de cancer şi incidenţa cancerului pul-monar, colorectal şi de prostată. Se leagă de Cd (Cadmiu), Hg (Mercur) şi alte metale, scă-zând efectul lor toxic, chiar dacă nivelul tisu-lar al acestora rămâne crescut. Aportul zilnic

necesar de seleniu este de 55-70 mg. Deficitul de seleniu este rar la om. În China, apare în asociere cu boala Keshan, o boală endemică virală ce afectează copiii şi femeile tinere din provincia Keshan, în care solul se pare că este deficitar în seleniu. Severitatea bolii variază de la tulburări grave ale ritmului cardiac, ce pot produce decesul, la forme asimptomatice. Intoxicaţia cu seleniu este cauzată de ingestia apei contaminate şi determină un sindrom clinic, ce constă în dermatită, căderea unghii-lor şi neuropatie periferică.

Intră în componenţa vitaminei B12, cu rol în producerea de celule sangvine, troficitatea nervoasă, creşterea şi regenerarea tisulară. Necesarul zilnic de cobalt este de 5-8 μg. Deficitul său generează simptome care sunt asociate cu deficitul vitaminei B12. Dimpotrivă, administrarea cronică de cobalt inhibă capta-rea iodului de către glanda tiroidă, ducând la apariţia guşei. De asemenea, s-au raportat cardiomiopatii, insuficienţă cardiacă congestivă cu lichid pericardic, policitemie, creşterea volumu-lui tiroidei şi anomalii neurologice la pacienţii intoxicaţi prin consum de bere la care s-a adăugat cobalt pentru stabilizarea spumei.

mod de viaţă

Iodul

Cuprul

pag. 190

medicalalmanah

pag. 191

medicalalmanah

Intră în compoziţia dinţilor şi oa-selor şi, atunci când se găseşte în cantităţi adecvate, previne apariţia cariilor. În plus, folosirea lui la paci-enţii cu osteoporoză duce la creşte-rea mineralizării osoase. Necesarul zilnic de fluor este de 1,5-4 mg.Complicaţiile administrării de fluor timp îndelungat constau în calcificarea ligamentelor şi ten-doanelor. Consumul cronic de fluor produce, de asemenea, fluo-

roză, caracterizată prin slăbiciu-ne, pierdere în greutate, anemie, friabilitate osoasă şi îngălbenirea dinţilor (dacă se administrează în perioada de formare a smalţului). Ingestia acută de cantităţi toxice (de exemplu, veninul unor insecte) produce durere abdominală seve-ră, greaţă, vărsături, diaree şi hipo-calcemie. Se pot produce tetanie şi stop cardiorespirator.

Aportul zilnic de zinc recomandat de FDAVâstă Copii (mg/zi) Bărbaţi (mg/zi) Femei (mg/zi) Sarcină (mg/zi) Alăptare (mg/zi)

7 luni- 3 ani 34-8 ani 5

9 -13 ani 814-18 ani 11 9 13 14

Peste 19 ani 11 8 11 12

Zincul

Zincul ajută activitatea a numeroase enzi-me, intervenind în funcţionarea aparatului reproducător, sistemului nervos, imunitar, dermatologic şi gastrointestinal. Zincul este indispensabil pentru spermatogeneza nor-mală, pentru viabilitatea spermatozoizilor şi pentru dezvoltarea embrionului. Defici-

enţele au ca rezultat malformaţii cerebrale, oculare, osoase, cardiace ale fătului. Acţiu-nea hormonilor steroidieni este dependentă de zinc şi acest element este, de asemenea, esenţial pentru formarea şi funcţia sistemu-lui imunitar. În plus, zincul joacă un rol im-portant în perceperea senzaţiilor gustative şi în vindecarea plăgilor.

Excesul de zincToxicitatea apare la inhalarea vaporilor de zinc (sudură), prin ingestia sau prin administrarea intravenoasă a acestui mineral. Inhalarea vaporilor cu un conţi-nut mare de oxid de zinc produce o into-xicaţie acută cunoscută sub denumirea de “febră de fum”, care se manifestă prin: febră, guturai, salivaţie excesivă, cefalee, tuse. Dacă faci dializă, soluţiile folosite

se pot contamina cu zinc, determinând un sindrom toxic care se caracterizează prin anemie, febră şi afectarea sistemului nervos central.

Deficitul de zincSemnele şi simptomele deficitului de zinc includ: anorexia, întârzierea în creştere, maturizarea sexuală întârziată, hipogo-nadismul (hormoni sexuali insuficienţi), hipospermia (număr mic de spermato-zoizi), alopecia (pierderea părului), bolile cu caracter imun, dermatitele, hipogeuzia (alterarea gustului), întârzierea vindecării plăgilor. Deficitul matern de zinc poate determina anencefalia fetală (absenţa dezvoltării creierului fetal). Cecitatea (or-birea) nocturnă şi letargia mintală pot fi, de asemenea, întâlnite.

Este un constituent al factorului de toleranţă al glucozei, de-ficitul său determinând intoleranţă la glucoză şi neuropatie periferică. Necesarul zilnic de crom este de 0,05-0,2 mg. Cro-mul trivalent poate determina iritaţia tegumentelor la doze mari administrate injectabil. Expunerea profesională la crom hexavalent are un efect iritant asupra tegumentelor, plămâni-lor, tractului gastrointestinal şi poate determina perforaţie de sept nazal şi carcinom pulmonar.

Cromul

Fluorul

Alte microelemente

Molibdenul este un metal de tranziţie care intră în compoziţia unei enzime esenţiale. Aportul adec-vat de molibden pentru adulţi este de 75-250 μg şi de 25-75 μg pentru copiii cu vârsta cuprinsă în-tre 1 şi 6 ani. Siliciul se găseşte în oase şi piele şi se pare că are un rol în legarea colagenului. Defi-citul la animale duce la afectarea creşterii şi dez-

voltării osoase. Nu a fost descrisă deficienţa de siliciu la om. Inhalarea particulelor fine de bioxid de siliciu (SiO2) produce granuloame şi fibroză (sili-coză) pulmonară. Deficitul de arsen, nichel, staniu sau vanadiu determină manifestări patologice la plante şi la unele vertebrate. Rolul lor în sănătatea omului este încă nedefinit.

Surse alimentare de oligoelementeElementul Surse alimentare

CromulDrojdie de bere, ficat de viţel, carne de pui, scoici, cereale, ulei din germeni de porumb, carne, peşte

etc.

Cobaltul Alimente de origine animală

CuprulLegume verzi, legume uscate (fasole uscată, mazăre), fructe (nuci, struguri), carne roşie, crustacee şi

aproape toate alimentele de origine marină, cereale (în special grâu) etc.

Iodul Animale marine, sare iodată, vegetale cultivate pe soluri bogate în iod

FierulCarne roşie (carne de vită şi organe: ficat, inimă, rinichi), peşte, gălbenuş de ou, stridii, legume

(fasole, sparanghel, pătrunjel, spanac, salată verde, varză), fructe (caise, nuci), cereale, etc.

Manganul Legume verzi, cereale, carne, peşte, produse lactate, ceai etc.

Molibdenul Legume verzi, unele cereale, carne (rinichi) etc.

Seleniul Cereale, legume (roşii, ceapă, varză), carne de vită, fasole uscată, peşte, ouă etc.

ZinculAlimente de origine marină (stridii, în special), carne roşie, viscere (ficat), carne de pasăre, ouă,

lapte, cereale, drojdie de bere, fasole, nuci etc.

Fluorul Apă potabilă, ceai, animale marine etc.

mod de viaţă

pag. 192

medicalalmanah

pag. 193

medicalalmanah

Ce feste îţi joacă…

hormonii?

endocrine

Conf. dr. Luminita Beldean, Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu

Pentru a comunica între ele, organele au nevoie de mesageri. Aceştia sunt hormonii, sub a căror influenţă devenim ceea ce suntem: înalţi sau scunzi, graşi sau slabi, fericiţi sau nu.

“Dezvoltarea noastră fizică şi psihică este coordonată cu precizie matematică de către hormoni. Este impresionant cum lipsa unui singur hormon poate tulbura construirea corectă a edificiului numit OM. Din fericire,

medicina a găsit soluţii de corectare a defici-telor, dar tratamentul trebuie să înceapă cât

mai devreme.”

Sistemul hormonalHormonii sunt substanţe fabricate de anumite glande, numi-te endocrine, al căror rol este de a acţiona la distanţă asupra altor organe, într-un fel asemănător razelor infraroşii ale tele-comandei. De exemplu, o glandă precum hipofiza, situată la baza creierului, va fabrica ACTH, hormon care va ajunge prin sânge la glanda suprarenală pe care o va stimula să producă cortizolul, de asemenea un hormon. Acest cortizol va călători prin tot corpul şi va contribui la eliberarea glucozei în sânge, va obliga adipocitele să stocheze grăsime, va extrage din prote-ine calciul necesar oaselor. Aceste reacţii în lanţ, de la un organ la altul, poartă numele de sistem hormonal.

Cum funcţioneazăOdată emis de glanda endocrină, în câteva secunde, hormonul ajunge la organul ţintit, în interiorul căruia se fixează pe anu-miţi receptori şi declanşează reacţia dorită. După ce-şi termi-nă treaba, reintră în circulaţia sângelui şi ajunge în ficat, unde este distrus. Rolul hormonilorHormonii controlează în mare parte metabolismul întregului nostru organism. Iată doar câteva acţiuni ale hormonilor:1. reacţiile chimice din celule;2. pilozitatea;3. stresul;4. menstruaţia;5. digestia;6. menţinerea în bună stare a sistemului osos.

Tipuri de hormoni8 Polipeptidele - care sunt proteine formate din mai mulţi aminoacizi. Aşa este insulina, hormon fabricat de pancreas, a cărei insuficienţă duce la instalarea diabetului.8 Hormonii steroizi - care derivă din colesterol, fiind produşi de glandele suprarenale.8 Hormonii derivaţi din amino-acizi - cum sunt cei produşi de tiroidă.

Stresul influenţează sistemul endocrinOrele suplimentare şi o slujbă stresantă pot provoca apariţia precoce a menopauzei, potrivit unui studiu realizat de cerce-tătorii de la Universitatea Versailles, Franţa, publicat în Ameri-can Journal of Epidemiology.

Femeile care fumează zilnic

mai mult de zece ţigări riscă să in-tre la menopauză înainte de vârsta

de 50 de ani.

Feromonii te fac atractivă

Oamenii, ca şi animalele de altfel, au folosit dintotdeauna substanţe organice

complexe ca mijloc de comunicare, adevărate mesaje biochimice, care

ne influenţează comportamentul sexual şi social. Aceştia sunt feromonii,

substanţe secretate de organul vomeronazal, legat de hipotalamus, sediul

comportamentului sexual în creier. Sub acţiunea acestora, îţi alegi partenerul

de cuplu, de orice sex ar fi, deoarece chiar identitatea ta sexuală este

influenţată de feromoni. În plan social, ei sunt cei care determină simpatia sau

antipatia simţită de fiecare persoană.

pag. 194

medicalalmanah

pag. 195

medicalalmanah

Risc de avortŞi sistemul reproducător este afectat de stres sau de programul prelungit. Un studiu la care au participat peste 7.000 de asistente medicale însărcinate a scos la iveală faptul că femeile care lucrează doar în ture de noapte în primele trei luni ale sarcinii prezintă un risc cu 60% mai mare de a suferi un avort, faţă de cele care lucrează doar în ture de zi.

Primele semne ale menopauzeiMenopauza, adică perioada în care ovarele îşi încetează rolul, acela de a produce ovule, se instalează progresiv, semnele care o anunţă fiind diferite de la femeie la femeie.

Pre-menopauzaAceastă perioadă de tranziţie poate dura între trei şi cinci ani, timp în care ovarele încetează treptat să mai funcţi-oneze pe perioade mai scurte sau mai lungi. Femeile oscilează între perioade în care ciclul dispare, apar transpiraţi-ile şi bufeurile şi perioade în care toate aceste simptome neplăcute dispar, men-

struaţia revine, deseori foarte abunden-tă (ceea ce poate duce la instalarea ane-miei), însoţită de dureri în sâni, ca apoi să se oprească din nou. Totuşi, multe femei nu sunt afectate decât de oprirea ciclului, ceea ce face inutilă prescrierea unui tratament hormonal. Nu se poate preveni instalarea menopauzei, dar este important de determinat în ce perioadă se găseşte femeia, pentru a stabili cel mai bun tratament.

Când pubertatea întârziePubertatea face trecerea de la copilărie la adolescenţă, ceea ce o caracterizează fiind posibilitatea apariţiei unei sarcini. Dar se întâmplă uneori ca aceasta să în-târzie să apară sau ca manifestările ei să fie foarte discrete.

Pubertatea în funcţie de sex8 La băieţi, pubertatea începe în jurul vârstei de 12 ani. Creşterea în volum a testiculelor este primul semn al puber-tăţii. Progresiv, în următorii doi ani, pe-nisul se dezvoltă, apare pilozitatea cor-

porală, mai ales a bărbii, a mustăţii şi a părului pubian. Vocea se îngroaşă cu cel puţin o octavă.8 La fete, pubertatea debutează în ju-rul vârstei de 9-10 ani prin dezvoltarea sânilor, a vulvei şi prin apariţia părului pubian. În general, după doi ani de la înmugurirea sânilor, apare menstrua-ţia (pierdere de sânge lunară), moment principal al pubertăţii. La majoritatea ti-nerilor apar coşurile, din cauza secreţiei insuficiente de estrogen.

Lipsa menstruaţieiPubertatea întârziată se caracteri-zează prin lipsa menstruaţiei şi prin nedezvoltarea sânilor până la vârsta de 14 ani. Cauzele pot fi multiple. Cea mai frecventă este insuficienţa hor-monală, cauzată de ovarele polichisti-ce sau de ereditare. Una din cele mai serioase probleme de comportament alimentar, care duce la dispariţia ci-clului, este anorexia, boală constând în respingerea hranei, ceea ce impune tratament psihologic de urgenţă. Alte necazuri, trecătoare, sunt dezvoltarea asimetrică a sânilor sau creşterea în volum a acestora, la băieţi.

Hormonii, buni la menopauză?Multor femei, intrate precoce la menopauză, le este recomandat trata-mentul hormonal substitutiv (THS) pentru prevenirea osteoporozei, a afecţiunilor cardiovasculare, pentru reducerea riscului apariţiei bolii Alzheimer sau a accidentelor cerebrale vasculare. Pentru a obţine aces-te beneficii, tratamentul trebuie urmat timp de cel puţin 15 ani. Totuşi, aceste tratamente pot avea numeroase efecte nedorite: sângerări uterine, creşterea mărimii fibroamelor uterine preexistente, agravarea durerilor de sâni la cele cu mastoză fibrochistică. În plus, dublează riscul apariţiei incontinenţei urinare (mici pierderi involuntare de urină).

Simptome 8 Semnele care preced menopauza sunt diverse,

cel mai important fiind dispariţia menstruaţiei.

8 Apar bufeuri de căldură, transpiraţii nocturne,

uscăciune vaginală, insomnii, anxietate, dureri articulare.

8 Femeia se îngraşă, iar pielea reacţionează

prin apariţia de pete sau coşuri.

8 Aceste simptome apar la femei în jurul vârstei de 45 de ani

şi nu este obligatoriu să fie toate prezente.

8 Dacă, de exemplu, transpiraţiile apar timp de o săptămână,

iar apoi dispar, ciclul este prezent o lună, trei - nu,

femeia se află în stadiul de pre-menopauză.

Tranziţie uşoarăDe mare ajutor, mai ales pentru bufeuri şi tran-spiraţii, sunt produsele naturiste, ca de exemplu tincturile de păducel, sunătoare, valeriană. Când ciclurile sunt neregulate, iar femeia este încă tână-ră, se recomandă progesteron, iar când menopauza deja s-a instalat, se prescriu doze mici de estrogen, pentru a evita apariţia osteoporozei (fragilitatea oaselor). Bineînţeles, aceste tratamente se reco-mandă numai de medicul specialist, în urma unor dozări hormonale şi a unui consult amănunţit.

Cuvântul “pubertate” vine din limba latină şi înseamnă

“a se acoperi de păr”. Ea constă într-o creştere rapidă

a organismului şi o dezvoltare a caracterelor sexuale primare

şi secundare, cu importante schimbări comportamentale.

Menstruaţia abundentă, care durează cel puţin 7 zile, trebuie tratată din cauza anemierii seve-re a organismului. Pubertatea precoce constă în dezvoltarea sânilor înainte de opt ani şi apariţia menstruaţiei înainte de zece ani. Medicul endo-crinolog determină motivul, înălţimea definiti-vă putând fi afectată prin sudarea prematură a cartilajelor de creştere, caz în care recomandă radiografii ale cutiei craniene sau ale articula-ţiei pumnului.

endocrine

Apariţia menopauzei

Femeile care lucrează, în mod regulat, peste 48 de ore pe săptămână pot intra

la menopauză mai devreme cu cel puţin un an decât cele care lucrează mai

puţin. Vârsta medie la care apare menopauza este 52 de de ani şi constă în

încetarea menstruaţiei. În cazul femeilor care suferă şi de depresie, riscurile

sunt de două ori mai mari. Totuşi, femeile cu studii superioare şi cele care fac

activităţi repetitive au o perioadă de fertilitate mai lungă.

pag. 202

medicalalmanah

sarcina

pag. 203

medicalalmanah

pag.pag. 202

Ceasul bi logicCeasul bi logicîn luptă cu natura

O femeie simte că trebuie să devină mamă atunci când îi sună ceasul biologic. Iar oamenii de ştiinţă ne-au demonstrat în ultimii ani că se pot juca dând înainte sau înapoi acest ceas.

Micuţii concepuţi în eprubetă sunt la fel

de sănătoşi şi normali ca şi ceilalţi copii

concepuţi natural.

1959 - Chang a făcut prima fertilizare in vitro pe ouă de iepure.1978 - Primele sarcini şi naşteri umane, datorate fertilizării in vitro, asistate de Steptoe şi Edwards. Se naşte primul bebeluş din lume provenit prin FIV, fetiţa Louise Brown din Marea Britanie.1996 - profesorul Ioan Munteanu, de la Clinica “Bega” din Timişoara, aduce pe lume primul bebeluş român, Daniel, prin FIV.

Iniţial, metoda de fertilizare in vitro (FIV) a fost concepută pentru a ajuta femeile cu probleme la nivelul trompelor uteri ne să devină mame. Mai târziu, FIV a devenit o indicaţie terapeutică şi pentru cuplurile care aveau alte probleme legate de infertilitate. În zilele noastre, procesul fertilizării cuprinde mai multe etape.

medicalalmanah

sarcina

Ceasul bi logicîn luptă cu natura

Vechiul concept conform căruia o femeie însărcinată, pentru prima oară, peste 30 de ani este o gravidă cu risc este depăşit. Din ce în ce mai multe doamne cu vârste de 35, 40, 45 de ani se hotărăsc să devină mame. Ţine însă şi de capacitatea organismului fiecăreia de a se reproduce.

Dacă ai rămas, pur şi simplu, însărcinată şi vrei să păstrezi copilul, nu-ţi rămâne decât să faci regulat vizite la medicul curant şi să ţii cont de recomandările acestuia. Nu fii nepăsătoare, în joc sunt două vieţi: a ta şi a fătului!

Dacă îţi plănuieşti bine momentul, n-ar strica să mergi împreună cu partenerul tău la nişte consultaţii înainte de concepţie. Acestea au menirea de-a vă lumina cu privire la fertilitate, la riscurile unei sarcini, la misiunea de părinte, la riscul unor boli genetice, precum şi cu privire la modul în care pot fi prevenite anumite boli.

Dacă ai trompele uterine blocate, deformări anatomice ale trompelor, suferi de endometrioză severă, poţi apela la metodele de fertilizare artificială. La fel, în cazul în care ai la activ peste 2 sarcini extrauterine în antecedente, ovulele tale au o cantitate şi o calitate slabă, procedeul de stimulare ovariană a eşuat de câteva ori sau eşti alergică la spermă.

Dacă partenerul tău a fost operat de vasectomie, are un lichid seminal cu o concentraţie prea mică de spermatozoizi sau spermatozoizii săi au o mobilitate redusă, încearcă fertilizarea artificială.

Dacă specialistul ţi-a contraindicat sexul pe perioada sarcinii, urmează-i sfatul, fără să acumulezi frustări. Poţi încerca alte modalităţi de satisfacere sexuală. Limitarea sexului în timpul sarcinii se impune atunci când placenta este inserată prea jos, lichidul amniotic este prea puţin, există teama întreruperii sarcinii, în condiţiile în care în antecedente a existat un avort spontan.

Dacă ai o poftă nebună de mâncare, adu-ţi aminte că nu trebuie să te hrăneşti ca pentru doi. Să mânânci din toate câte puţin, să ai o alimentaţie echilibrată şi fără excese.

12

3456

Metodele de fertilizare in vitro se apli-

că în spitalele şi clinicile private din

cen trele universitare din Bucureşti,

Timişoara, Cluj, Sibiu.

UTIL

În anii ’60, în SUA, dr. Landrum Shettles observa diferenţa de rapiditate şi re zis-tenţă între sper ma to zoizii x şi y. După el, cuplurile care întreţin un ra port sexual în momentul ovulaţiei con cep băieţi, iar cele care întreţin un raport sexual cu 2 zile înainte de ovulaţie - fete.

A circulat o teorie, conform căreia poate fi ales sexul copilului în funcţie de hrană. O alimentaţie bogată în sodiu şi potasiu favorizează concepţia unui băiat, iar în calciu şi magneziu - apariţia unei fetiţe.

GIFT (Gama Intra Fallopian Trans fer), transferul gameţilor prin trompele uterine, pre su-pu ne recoltarea ovulelor şi se face prin laparoscopie. După ce sunt recoltate ovulele, acestea sunt ames te cate imediat cu sperma şi sunt rein tro du se în trompele uterine ale femeii.

ZIFT, transferul în trompele uterine ale zigotului, presupune fertilizarea în laborator, după care embrionul este introdus în trompa uterină. Ambele tehnici sunt recomandate în inferti li tăţile atât de tip masculin, cât şi în cele de tip feminin.

Tehnici de reproducere asistată

pag. 204

medicalalmanah

sarcina

pag. 205

medicalalmanah

Presupune efectuarea unei operaţii, cu anestezie, riscuri şi eventuale complicaţii. În România nu există cezariană la cerere. Aceasta se face doar la indicaţia medicului obstetrician. Poţi şti cu mult timp înainte că vei naşte prin cezariană, poţi afla cu câteva zile înainte sau chiar atunci, dacă este o măsură de urgenţă. Iar de dureri nu scapi, doar că ele apar post-operator.

Naşterea prin cezariană

Punctul culminant: NAŞTEREA

Prima metodă de relaxare şi inspiraţie profundă a fost introdusă de dr. Grandly Dick-Read în anul 1993.Dick-Read în anul 1993.Dick-Read în anul 1993.

Cele mai mari dureri apar în momentul expulziei fătului. De aceea, unele mămici se pregătesc din timp pentru asta, urmând cursuri speciale pentru gravide. Dr. Fernand Lamaze este inventatorul unor exerciţii de respiraţie menite să ajute gravida să treacă mai uşor peste durerile naşterii. Tehnicile sale se folosesc şi în zilele noastre.

Dacă vrei să naşti normal, dar să fii sigură că nu simţi durerile, poţi încerca cu anestezie epidurală. Medicul îţi va injecta anestezicul în spaţiul epidural, abordându-l între două vertebre (ale coloanei vertebrale). După numai 15 minute de la injectare, nervii care transmit senzaţiile dureroase vor fi anesteziaţi, aşa că nu vei mai simţi nimic.

Naşterea normală

Chirurgul Michel Odent a susţinut utilizarea bazinelor cu apă în timpul travaliului. Ideea ca o femeie să nască în apă s-a răspândit şi se aplică în lume. Dacă alegi acest tip de naştere, trebuie să ştii că secreţia de endorfine, care contribuie în mod natural la atenuarea durerii, creşte foarte mult în apă caldă, astfel că se atenuează durerea din timpul contracţiilor uterine. În plus, nu te vei alege cu leziuni sau rupturi în zona vaginului, colului uterin sau perineului.

Naşterea în apă

Cui nu-i este frică de durerile facerii? Poate celei care a născut o dată şi le-a păcălit... Poţi şi tu învinge teama, încercând să alegi modul în care vei naşte: normal, în apă, cu anestezie epidurală sau, la nevoie, prin cezariană.

Pilula anticoncepţionalăEste comod de utilizat, reglează ciclul men stru al, scapi de durerile din timpul menstruaţiei, dar nu te protejează de bolile cu transmitere sexuală. Unele prezintă şi efecte ne do ri-te, precum dureri de cap, de sâni, greţuri, ameţeli, tromboze.

SteriletulDispozitivul, fie din plastic, fie din metal, care se introduce în ca vi t a tea uterină şi se menţine timp de 3 sau 5 ani, previne sarcina pe această perioadă. Dar nu se poate monta şi scoate decât de către medic, poţi sân ge ra sau avea alte de re glări din cauza lui şi nu te fereşte de infecţiile cu trans mi tere sexuală.

Diafragma şi capacul cervicalDiafragma trebuie introdusă în vagin cu atenţie şi inserată corect, în aşa fel încât să nu se deplaseze în timpul actului sexual. La fel şi capacul cervical, tre bu ie potrivit bine deasupra cervixului. Ambele au o eficienţă de 60-94%, se pot spăla şi refolosi. Se găsesc destul de greu, mai ales anumite mărimi. Nu te pro tejează de bolile cu transmitere sexuală.

Inelul vaginalEste un inel flexibil subţire, transparent, din plas tic, care se inserează în vagin de către per soa na res pec ti vă, în scop contraceptiv. Se menţine 3 săp tă mâni, timp în care sunt eliberaţi hor moni es tro geni şi progesteron. Aceştia stopează ovulaţia şi îngroaşă mucusul cervical, creând o barieră naturală împotriva spermei. Are o eficienţă de 98-99%, oferind protecţie împotriva sarcinii timp de o lună, după care se schimbă inelul. Se montează şi se scoate foarte uşor, dar nu te protejează de infecţiile cu transmitere sexuală. În fiecare lună se inserează un nou inel.

Ligatura trompelor uterineEste o metodă de sterilizare, care se realizează printr-o intervenţie chirurgicală. Se blo chea-ză trompele ute rine, unde ovulele sunt fecundate de spermă, împiedicând sarcina. Este una din cele mai eficiente me tode de contracepţie (99%), dar nu te protejează de bo lile cu transmitere sexuală. În plus, nu mai poţi avea copii, ligatura fiind o metodă ireversibilă.

Oferta soluţiilor contraceptive este extrem de variată, de aceea, înainte de a face alegerea potrivită, trebuie să cunoşti totul despre fiecare în parte.

Coitul întreruptMetoda retragerii penisul din vagin înainte de-a ejacula este nesigură. Nu te protejează de infecţiile cu transmitere sexuală, are o eficienţă destul de scăzută, dar oferă plă ce re maximă partenerilor.

PrezervativulEste ideal în partidele de sex ocazionale. Are o eficienţă de 86-97%, reduce riscului bolilor cu transmitere sexuală, dar trebuie schimbat la fiecare contact sexual, fiind de unică folosinţă.

VasectomiaConstă în secţionarea şi sigilarea tubului care transportă sperma (ductul deferent). Odată întreruptă legătura spermei cu ex te riorul, riscul ca tu să rămâi gravidă cu un partener care a suferit vasectomie este aproape nul. Vasectomia nu afectează plă ce rile sexuale şi nu influenţează erecţia. Oferă protecţie permanentă împotriva sarcinii, dar nu te fereşte de bolile cu transmitere sexuală. În schimb, este o metodă irever si bi lă, partenerul tău nu va mai putea face copii.

Contracepţie pentru el

Contracepţie pentru ea

pag.pag. 205

Pilula de a doua zi poate preveni o sarcină nedorită după consumarea actului sexual. Dar trebuie luată în maximum 72 de ore de la contactul sexual neprotejat. Ar fi bine să recurgi la contracepţia de urgenţă numai dacă:

Nu ai folosit nici o metodă contraceptivă la ultimul contact sexual;Partenerul tău a folosit prezervativul, dar acesta s-a rupt sau a alunecat; Nu ai inserat corect diafragma, capacul cervical ori inelul vaginal, acestea s-au

deplasat în timpul actului sexual sau le-ai scos prea devreme;Ai uitat să-ţi iei pilula, foloseşti pastile ce conţin doar progesteron, nu şi

estrogeni şi ai omis una sau mai multe pilule dintr-o folie. Riscul de apariţie a unei sarcini nedorite este mai mare decât în cazul folosirii pilulelor combinate;

Aţi recurs la coitus interruptus, dar ejacularea a avut loc în vagin sau în imediata vecinătate a acestuia;

Te bazai pe metoda calendarului, dar nu ai rezistat tentaţiei şi aţi făcut sex în timpul perioadei fertile a ciclului menstrual;

Steriletul inserat a fost expulzat, parţial sau total;Deşi iei anticoncepţionale, urmezi un tratament cu posibile efecte teratogene

sau citotoxice, ce anihilează efectul contraceptiv.

Contra cronometru

Metode antibebe

În plus, trebuie să ţii cont când şi cu cine folo seşti

metoda respectivă. Alegerile pentru un cuplu sta-

bil şi fidel vor diferi faţă de cele dintr-o aventură

de-o noapte sau faţă de relaţiile ocazionale.

pag. 222

medicalalmanah

????????????

pag. 223

medicalalmanah

O scurtă întoarcere la natură îţi va prinde

întotdeauna bine. Iar ţara noastră, prin bogăţia

de factori naturali de care dispune, te poate

ajuta nu doar să îţi delectezi sufletul, ci şi să îţi

îmbunătăţeşti starea de sănătate.

Cura de teren - formă a terapiei prin mişcare, în care sunt străbătute trasee standardizateDietoterapia - regim alimentar care contribuie la tra-tamentul sau prevenirea anumitor afecţiuni Helioterapia - expunerea controlată la radiaţiile solareKinetoterapia - terapia prin mişcareInhaloterapia - inhalarea de vapori provenind din ape cu efecte osmotice asupra căilor respiratorii Psamoterapia - terapia cu nisip Talassoterapia - terapia prin componentele mediului marin (apă, nisip, atmosferă, radiaţii solare)Peleidoterapia - terapia cu nămol

Definiţii

Terapia prin apă a fost introdusă prima dată în Austria în secolul al 19-lea de preotul

Sebastian Kneipp. Acesta credea în proprietăţile curative ale apei şi prescria tratamente

care presupuneau consumul de apă minerală, îmbăierea în izvoare fierbinţi, duşuri reci.

Cetăţenii din Roma antică petreceau ore în şir în băile comunale cu apă fierbinte. Acestea erau locurile lor preferate, unde socializau şi chiar încheiau afaceri. Ei construiau băi oriunde găseau izvoare cu apă caldă. Ruinele băilor romane se mai găsesc încă în Europa şi Africa.

Pilula de râs

Întorşi din staţiune, ea de la mare,

el de la munte, cei doi soţi mănâncă

şi se culcă. După miezul nopţii, însă,

soţia se trezeşte speriată:

- Scoală-te! Am auzit maşina lui

bărbatu-meu...

- M-am dus!, strigă soţul, sărind pe

geam.

1. Cura de reconfortareDacă te simţi apatic, obosit, lipsit de energie, irascibil, eşti somnolent sau, dimpotrivă, noaptea stai cu ochii pe pereţi, randamentul profesional a scăzut, simţi că nu mai ai chef de nimic, că-ţi lipseşte entuziasmul pentru lucruri care în trecut te pasionau, cu siguranţă te întrebi care este problema. Dacă te-ai adresat deja medicului, dar rezultatele analizelor sunt, paradoxal, normale şi ţi s-a spus că eşti “sănătos tun”, nu dispera. Poate că organis-mul tău este doar obosit şi are nevoie de o vacanţă. Câ-teva zile petrecute într-o staţiune balneoclimatică te pot ajuta să-ţi încarci bateriile. O cură de reconfortare are ca obiective relaxarea, antrenarea progresivă a organismului la efort, refacerea bioritmurilor normale somn - veghe şi repaus - efort, echilibrarea sistemului nervos, antrenarea funcţiei de termoreglare, alimentaţia echilibrată, fără su-prasolicitarea funcţiilor digestive şi metabolice, educaţia comportamentală etc. Această cură este indicată persoa-nelor sănătoase de orice vârstă, mai ales după perioadele de solicitare fizică sau emoţională crescută. Poţi să-ţi iei cu tine copiii sau părinţii şi, cu siguranţă, le va fi de fo-los. Şi ai de unde alege, multe staţiuni balneoclimaterice oferind acest gen de servicii: Băile Herculane, Buziaş, Că-limăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti, Băile Govora, Covas-na, Balvanyos, Băile Felix, Moneasa, Sângeorz Băi, Slănic Moldova, Sovata, Soveja, Băile Tuşnad, Vatra Dornei.

2. Cura de fitnessPoate ţi se pare că în ultima vreme ai câştigat câteva kilograme şi cauţi metode de a scăpa de ele sau, pur şi simplu îţi simţi organismul lipsit de vitalitate. Deşi orice hotel care se respectă pune la dispoziţie o sală cu echipamente pentru gimnasti-că, oferta este cu mult mai generoasă în cazul staţiunilor balneoclimaterice. În afară de gimnastica pe care deja o cunoşti, aici îţi poţi antrena sistemul muscular în aer liber. Te poţi plimba pe pante montane împădurite, cu aerosoli naturali şi atmosferă nepoluată, poţi să înoţi în lacuri, în piscine sau în mare. Concomitent, poate fi aplicată hidroterapia cu factori termici contrastanţi (de exemplu: băi calde alternând cu unele reci), iar dieta te va ajuta să scapi de surplusul ponderal. După o săptămână de mişcare în aer liber, băi în ape cu proprietăţi terapeutice, cu un regim alimentar potrivit, te vei simţi în formă maximă. Iar corpul tău va aprecia cu siguranţă “răsfăţul” pe care i-l oferi. O asemenea cură poate fi efectuată, practic, în orice staţiune. Alegerea îţi aparţine în întregime.

3. Cura antistresEste indicată persoanelor tinere şi active, cu profesiuni solici-tante, cu schimbări frecvente ale ritmului de viaţă, schimbări de fusuri orare sau ture de lucru care intervin în bioritmurile nor-male ale organismului, în principal somn - veghe şi repaus - efort. Stresul poate fi amplificat de condiţii conjuncturale: nesiguran-ţa locului de muncă, teama de şomaj, de concurenţă, dificultăţi socio-economice etc. Dacă şi tu suferi din plin efectele stresului, soluţia ar putea fi o “evadare” într-o staţiune balneoclimatică. În acest scop, sunt recomandate în special staţiunile din zona colinară, pentru efectele relaxante, sedative ale climatului. Poţi efectua balneoterapie şi hidroterapie, electroterapie sedativă cu câmpuri electromagnetice, masaj, kinetoprofilaxie, tehnici de relaxare, psihoterapie. Vei beneficia şi de un regim dietetic adec-vat, iar perioadele de activitate şi odihnă vor fi echilibrate. Toate aceste proceduri vor contribui la înlăturarea efectelor stresului, astfel încât, la sfârşitul curei, te vei simţi o altă persoană. Curele pot fi individualizate în funcţie de orarul tău. Dacă ai un pro-gram foarte încărcat, eşti angrenat în numeroase activităţi şi dispui de puţin timp liber, poţi programa cure antistres cu durată scurtă, la sfârşit de săptămână, pe care să le repeţi cât de des poţi. Dacă dispui de mai mult timp liber, poţi să optezi pentru o cură prelungită, cu durata de două-trei săptămâni. Staţiunile indicate pentru curele antistres sunt: Sinaia, Pre-deal, Soveja, Balvanyos, Buziaş, Călimăneşti-Căciulata, Co-vasna, Băile Felix, Băile Govora, Băile Herculane, Moneasa, Băile Olăneşti, Sângeorz Băi, Slănic Moldova; Sovata, Băile Tuşnad, Vatra Dornei, Voineasa.

Curele balneoclimaterice sunt recomandate

persoanelor sănătoase, pentru relaxare, tonifierea

organismului şi combaterea îmbolnăvirilor. Şi cei

care suferă de anumite afecţiuni medicale pot

beneficia de o cură balneară, însă, nu fără reco-

mandarea doctorului. Este important ca, înainte

de a alege să-ţi petreci vacanţa în staţiune, să ceri

sfatul unui medic.

Crezi că staţiunile balneoclimaterice sunt destinate doar oame-nilor bolnavi? De fapt, ritmul alert al vieţii moderne, stresul, dieta

necorespunzătoare, sedentarismul, poluarea, predispun pe oricine la tot felul de probleme: cardiace, digestive, pulmonare şi nu numai.

Dacă vrei să îţi fortifici organismul, să te menţii în formă şi, nu în ultimul rând, să previi îmbolnăvirea, poţi apela la cure balneocli-

materice, numite, în acest caz, “cure de sănătate”.

Curele de sănătate

Dacă eşti o preocupat de propria sănătate, cu siguranţă vrei să previi bolile cu care te-ai putea confrunta în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. Dacă simţi că articulaţile încep să-ţi “ruginească”, dacă fumezi sau lucrezi în mediu toxic pentru

arborele respirator, dacă ai factori de risc pentru bolile de inimă, o cură profilactică este exact ce ai nevoie.

Curele profilactice

Staţiuni balneoclimaterice

Cure balneoclimaterice pentru persoanele bolnaveÎn cazul persoanelor bolnave, medicina împreu-nă cu mijloacele terapeutice ale naturii pot face minuni. Studiile au arătat că, în cazul multor boli, tratamentul medicamentos combinat cu balneocli-matoterapia a dat rezultate superioare celor obţi-nute doar prin administrarea de medicamene.

pag. 224

medicalalmanah

????????????

pag. 225

almanah

Pilula de râs

Aflată în staţiune, la trata-

ment, Maria îi trimite lui Ion

o telegramă cu următorul text:

”Rezultatele tratamentului sunt

formidabile. În trei săptămâni

am slăbit la jumătate. Să mai

continui?”

Răspunsul: “Încă trei săptămâni!”

1. Cura profilactică pentru bolile aparatului locomotorPoate simţi că efortul fizic pe care îl pre-supune profesiunea ta îţi pune serios la încercare aparatul locomotor. Sau poate, chiar dacă stai toată ziua pe scaun, în faţa calculatorului, poziţia la birou îţi supraso-licită muşchii şi articulaţiile. În cazul tău, este recomandată o cură profilactică pen-tru afecţiunile degenerative ale aparatului osteomuscular. Vei fi ajutat să corectezi posturile de lucru necorespunzătoare şi vei învăţa posturi de relaxare, pe care să le aplici apoi în timpul orelor de serviciu. Dacă activitatea profesională te solicită fizic, vei afla modalitatea corectă de efec-tuare a eforturilor fizice şi vei putea să an-trenezi flexibilitatea articulară. Antrena-mentul aerobic îţi va antrena organismul pentru efort, iar sistemul muscular îţi va fi tonificat prin tot felul de activităţi antre-nante: plimbări, jocuri, kinetoprofilaxie în sală şi în aer liber. Staţiunile indicate pen-tru acest tip de cură sunt: Sinaia, Bazna, Că-limăneşti-Căciulata, Eforie Nord, Mangalia, Neptun, Saturn, Techirghiol, Băile Felix, Băi-le Govora, Geoagiu-Băi, Băile Herculane, La-cul Sărat, Pucioasa, Slănic Prahova, Sovata. 3. Cura profilactică activă

pentru afecţiunile respiratoriiDacă eşti fumător sau lucrezi într-un mediu toxic pentru arborele respirator, eşti candidat pentru tot felul de boli pulmonare. Însă, un risc - ce-i drept, mai mic - îl are oricine, deoarece afecţiunile respiratorii pot fi declanşate şi de aerul poluat pe care îl respirăm. Pornind de la această realitate, curele balneoclimaterice îşi propun să te scoată din mediul nociv, cu aer poluat şi să te ajute să previi bolile respiratorii. Vei învăţa despre efectele negative ale fumatului, despre necesitatea de a respira cât mai mult timp în aer curat, despre cum să eviţi expunerii la rece sau sedentarismul etc. De asemenea, vei deprinde gimnastica respiratorie corectă, modalităţile de a-ţi tonifia muş-chii respiratori, de a corecta tulburările musculo-scheletice şi de a creşte capacitatea de apărare la rece. Vei beneficia de proceduri de climatoterapie, aero-helioterapie şi cură de teren, inhalote-rapie cu ape alcaline sau clorurosodice şi gimnastică respiratorie, aspecte educaţionale, eventu-al psihoterapie de grup. Staţiunile balneoclimaterice indicate sunt: Băile Govora, Slănic, Praid.

2. Cura profilactică pentru afecţiunile cardiovasculareDacă eşti supraponderal, fumezi, ai o alimentaţie bogată în grăsimi sau părinţi şi bunici cu boli cardiovasculare, te afli într-o situaţie periculoasă. Poţi însă să previi sau să întârzii apariţia afecţiunilor cardiovasculare printr-o cură balneoclimatică profilactică. Vei beneficia de antre-nament aerobic, plimbări, jocuri sportive, înot şi excursii, balneoterapie cu băi carbogazoase, hidroterapie şi masaj sedativ, dietoterapie şi, eventual, psihoterapie de grup. Acest gen de cură are şi un rol educativ cu privire la consecinţele fumatului, ale consumului de alcool şi asupra obiceiurilor alimentare nesănătoase. De asemenea, îţi vei însuşi metode de relaxare musculară şi psihică şi exerciţii fizice utile pentru a antrena funcţia cardiorespiratorie şi musculară. Poţi să alegi dintre următoarele staţiuni: Buziaş, Balvanyos, Covasna, Băile Tuşnad, Vatra Dornei.

“Bolile aparatului locomotor pot fi inflamatoare şi non-inflamatoare. Primele nu au indicaţie de principiu pentru un tratament balnear

complex, decât cel mult atunci când, prin mijloace medicamentoase aplicate judicios, procesul inflamator a fost “stins”, cu alte cuvinte:

boala a devenit inactivă. În caz contrar, putem asista la agravări. Reu-matismele degenerative beneficiază, însă, din plin de pe urma trata-mentului cu mijloace fizicale. Este motivul pentru care dirijarea către

o staţiune balneară trebuie să poarte girul medicului specialist.” Prof. dr. Horaţiu D. Boloşiu

medical

Pentru persoanele care suferă de anumite boli

reumatice, sunt recomandate staţiunile cu ape

termale oligominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu ş.a.)

în orice anotimp sau staţiunile cu ape sărate

de concentraţie medie şi nămol (Techirghiol,

Eforie Nord, Amara, Lacul Sărat), în perioadele

mai-iunie respectiv septembrie-octombrie.

Programele de recuperare au la bază hidroki-

netoterapia în bazine sau căzi individuale cu ape

minerale la temperaturi de 36-37°C, asociate cu

proceduri fizice de electrotermoterapie şi masaj.

Procedurile atenuează durerea, scad inflamaţia

şi contractura musculară, facilitând kinetote-

rapia de refacere a mobilităţii articulare, a forţei

musculare, a capacităţii de mers şi prehensiune.

Afecţiuni reumatismale

inflamatorii

Majoritatea bolnavilor cu afecţiuni articulare reumatis-male degenerative pot beneficia de cure balneoclimaterice

într-o serie largă de staţiuni cu factori naturali diferiţi:- staţiuni balneare cu ape termale oligominerale ( Felix, 1 Mai, Geoagiu, Moneasa) sau termale sulfuroase (Her-culane, Mangalia, Călimăneşti-Cozia) sau sulfuroase cu

diferite compoziţii (Pucioasa, Govora, Sărata Monteoru);- staţiuni balneare cu ape sărate de concentraţie medie

(Techirghiol, Eforie Nord, Saturn, Amara, Lacu Sărat) sau cu ape sărate concentrate (Sovata, Ocna Şugatag, Slănic Prahova ş.a.);- staţiuni balneare cu nămoluri terapeutice (Techirghiol,

Eforie Nord, Amara, Sovata, Vatra Dornei ş.a.).

Afecţiuni reumatismele degenerative articulare şi axialeÎn traumatismele membrelor sau ale coloanei ver-tebrale, segmentele traumatizate sunt imobilizate mult timp, la efectele traumatismului adaugându-

se efectele imobilizării prelungite. Articulaţia “înţepeneşte”, muşchii se atrofiază, densitatea osului

poate scădea, circulaţia sângelui este afectată etc. Curele balneoclimaterice pot fi deosebit de utile

în cazul acestor persoane. Cele mai potrivite sunt staţiunile de pe litoral, dat fiind faptul că talas-

soterapia favorizează procesul de recuperare. Se pactică helioterapia, termoterapia pe nisipul plajei, termoterapia cu nămol, băile cu apă de mare sau de ghiol. Sunt dovedite ştiinţific efectele acestor

metode asupra refacerii structurilor osoase, formării osului, asupra circulaţiei periferice.

Afecţiuni ortopedice traumatice

Şi bolnavilor cu nevralgii şi neuropatii le sunt utile curele balneoclimaterice deoarece acestea ameliorează durerea, contribuie la restaurarea funcţiilor, ajută la menţinerea mobilităţii articu-lare, la corectarea posturilor neadecvate, la menţinerea tonusului muscular etc. Nevralgiile au indicaţii pentru staţiunile cu ape termale, sulfuroase sau sărate: Amara, Bazna, Călimăneşti,

Eforie Nord, Băile Felix şi 1 Mai, Băile Govora, Geoagiu-Băi, Saturn, Sovata, Techirghiol.

Afecţiuni neurologice periferice

Curele balneoclimaterice sunt indicate celor afectaţi de boli respiratorii şi ORL cu scopul de a ameliora simptomele printr-o

terapie complexă, medicamentoasă, igieno-dietetică, fizico-kinetică şi balneară. În plus, bolnavul este scos din mediul toxic-poluat de la domiciliu. În funcţie de afecţiunea respi-ratorie de care suferi, poţi alege între următoarele staţiuni

balneoclimaterice: Băile Govora, Băile Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Eforie Nord, Mangalia, Praid, Slănic Moldova, Slănic

Prahova, Techirghiol, Băile Govora etc.

Afecţiuni respiratorii

Staţiunile balneare sunt recomandate bolnavilor cu paralizie după accident vascular cerebral pe perioade limitate, existând însă multe limite şi contraindicaţii din cauza riscului de a cădea în bazele de tratament şi în hotel, a lipsei facilităţilor pentru deplasarea şi îngrijirea adecvată a acestor bolnavi.

De aceea, curele de recuperare propriu-zisă pot fi indicate numai în staţiuni care dispun de centre medicale specializate, cu experienţă în acest domeniu: spitalul de recuperare Băile Felix, spitalele sau

sanatoriile balneare cu secţii de recuperare din Techirghiol, Mangalia, Eforie Nord.

Afecţiuni neurologice centrale

Pentru pacienţii predispuşi la

nevroze sunt indicate curele

profilactice balneoclimaterice

care au ca obiectiv corectarea

tulburărilor neurovegetative

şi a reactivităţii hormonale,

a tulburărilor de bioritm,

combaterea unor manifestări

nevrotice (tulburări de somn,

cefalee, depresie, anxietate

etc). Pentru aceşti bolnavi,

există unităţi specializate

în unele staţiuni balneocli-

materice la Predeal şi Sinaia.

Nevrozele

Obiectivele curelor balneoclimaterice terapeutice indicate la bolnavii cu afecţiuni cardiovasculare sunt: eliminarea simptomatologiei bolii respective, facilitarea refacerii

ţesuturilor ischemice, stimularea miocardului la efort progresiv, refacerea echilibrului neurovegetativ şi neurop-

sihic, adaptarea la factori termici alternanţi, readaptarea la activităţi uzuale prin terapia ocupaţională.În funcţie de afecţiunea cardiacă de care suferi, poţi

alege între următoarele staţiuni balneoclimaterice: Băile Tuşnad, Buziaş, Balvanyos, Călimăneşti-Căciulata, Covasna, Eforie, Sinaia, Malnaş, Mangalia, Techirghiol, Saturn, Slănic Prahova, Vatra Dornei etc.

Afecţiuni cardiovasculare

pag. 226

medicalalmanah

pag. 227

medicalalmanah

drepturi şi obligaţii

Dacă te duci în străinătate special pentru a urma un tratament, trebuie să ştii că acesta nu este acoperit de EHIC. Totuşi, îţi dă dreptul la servicii medicale necesare în cadrul unei şederi temporare într-un stat membru al Uniunii Europene, în special urgenţelor medicale.Dacă vrei să-ţi iei acest card, apelează la casa de asigurări de sănătate la care eşti luat în evidenţă. EHIC se eliberează în ter-men de 7 zile lucrătoare de la data înregis-trării cererii tale. Perioada de valabilitate a cardului european este de 6 luni de la data emiterii. Există situaţii în care cardul este necesar, de aceea, chiar dacă faci o asigurare de sănătate suplimentară la o valoare mai

mare, ia EHIC cu tine. Anumite companii de asigurări ar putea refuza să plătească spitalizarea argumentând că cetăţeanul respectiv ar fi trebuit să-şi procure EHIC. EHIC nu trebuie confundat cu o asigura-re completă de călătorie. El nu va acoperi pierderile legate de costuri administrative, furturi sau întârzieri ale mijloacelor de transport. Dacă suferi de o boală cronică şi ai nevoie de consult medical regulat, în cazul depla-sării în spaţiul european, EHIC va acoperi îngrijirile medicale atât timp cât starea ta nu necesită îngrijiri în unităţi medicale specializate şi/sau unităţi dotate cu echi-pamente speciale şi/sau personal instruit corespunzător. După ce ai consultat me-dicul din ţara respectivă şi eşti în posesia tuturor documentelor medicale şi a detali-ilor îngrijirilor medicale de care ai nevoie, serviciile medicale din statul unde te afli temporar vor putea prelua responsabili-tatea costurilor medicale şi vor putea re-aliza examinările necesare (de exemplu, în caz de astm sau diabet). Pe timpul şederii temporare în alt stat al UE ai dreptul la orice îngrijiri medicale care se dovedesc a fi necesare, luând în considerare starea ta medicală. Cu toate acestea, cardul nu acoperă chel-tuielile dacă starea ta medicală solicită supraveghere medicală specială şi mai ales tehnici şi echipamente speciale (tra-tament prin dializă, de exemplu). Pentru siguranţa ta, îţi recomandăm să-ţi orga-nizezi şederea din timp, solicitând auto-rizaţia în prealabil, în funcţie de legislaţia statului respective, pentru a fi sigur că vei

beneficia de acces la echipamentele nece-sare pe timpul şederii. Tu sau doctorul ar trebui să solicitaţi autorizaţia în cauză de la instituţia care va furniza îngrijirile me-dicale în statul unde te vei afla. Dacă mergi în vacanţă în alt stat al UE fără nici un document, vei beneficia de îngriji-rile medicale necesare care să-ţi permită continuarea vacanţei. Aceste documente nu doar îţi facilitează accesul la asistenţă medicală pe loc, ci îţi garantează şi ram-bursarea imediată a costurilor sau cel pu-ţin la scurt timp după întoarcerea acasă, dacă ţi s-a solicitat să achiţi anumite chel-tuieli în avans. C3

Cardul European

Nu uita să pui în bagaj cardul european de asigurări sociale de sănătate sau un document echivalent pe durata călătoriilor în orice stat membru din Spaţiul Economic European (UE, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia) sau în Elveţia, indiferent dacă scopul

călătoriei este profesional sau personal.

EHIC se eliberează numai în situaţia deplasării asiguratului pentru şedere temporară într-un stat membru al Uniunii Europene: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ir-landa, Italia, Letonia, Lituania, Luxem-burg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria. De asemenea, este valabil şi în ţările Zonei Economice Europene: Norvegia, Liechtenstein, Islanda, pre-cum şi în Elveţia.

Ţările în care e valabil EHIC

Cardul European de Asigurări de Sănătate (EHIC) este valabil în Uniunea Europeană. Deci, românii pot beneficia de toate drepturile care decurg din deţi-nerea acestui card.

pag. 206 pag. 207

medicalalmanah

Ce poate face o mamă mai fericită decât zâmbetul propriului bebeluş? Fiinţa pe care ai purtat-o 9 luni în pântece se dezvoltă frumos şi învaţă nu doar să plângă atunci când are nevoie de ceva, ci şi să zâmbească atunci când îţi întâlneşte privirea sau când are parte de un moment care îl bucură.

Zâmbetul este începutul dezvoltării unei per soa-ne sociale şi, în timp, vor fi foarte mulţi cei care

vor avea parte de zâmbetul copilului tău, dar, deocamdată, el este doar al tău. Învaţă să te bucuri de el şi să-l motivezi să repete şi să ajun gă chiar să râdă. Bebeluşul transmite semnale tot timpul şi,

chiar şi inconştient, tu vei răspunde fie-cărui sunet pe care îl scoate şi fie cărei expresii a feţei, încurajând o relaţie ba-zată pe încredere.

Studiile au arătat că vederea unui zâm-bet al propriului bebeluş sti mu lea ză dopamina, unul din principalii neu ro-trans miţători de la nivelul sistemului

ner vos. Dopamina este răspunzătoare şi de senzaţia de recompensă şi plăcere.

Ea este la fel de importantă pentru învă-ţare, motivare sau somn.

Psihologii spun că băieţeii tind să aibă un contact vizual mai slab cu cei din jur şi să zâmbească mai puţin decât fetiţele. Trebuie să le acorzi toată atenţia încă de la în ce-put şi să vorbeşti cu băieţeii pen tru a le dezvolta abilităţile de co mu-nicare la fel de bine ca şi în cazul fetiţelor.

Fetiţe vesele

Studiile de specialitate au arătat că bebeluşii doresc să comunice cu cei din jur şi că ei interacţionează cu noi încă dinainte de primul lor zâmbet. Primul lor mod de a relaţiona este imitarea sau, cel puţin, încercarea de a imita gesturile celor mari, de la mişcările ochilor până la cele ale limbii şi vorbire.

Zâmbetul este începutul dezvoltării unei per soa-ne sociale şi, în timp, vor fi foarte mulţi cei care

vor avea parte de zâmbetul copilului tău, dar, deocamdată, el este doar al tău. Învaţă să te bucuri de el şi să-l motivezi să repete şi să ajun gă chiar să râdă. Bebeluşul transmite semnale tot timpul şi,

chiar şi inconştient, tu vei răspunde fie-cărui sunet pe care îl scoate şi fie cărei expresii a feţei, încurajând o relaţie ba-zată pe încredere.

Studiile au arătat că vederea unui zâm-bet al propriului bebeluş sti mu lea ză dopamina, unul din principalii neu ro-trans miţători de la nivelul sistemului

ner vos. Dopamina este răspunzătoare şi de senzaţia de recompensă şi plăcere.

Ea este la fel de importantă pentru învă-ţare, motivare sau somn.

Psihologii spun că băieţeii tind să aibă un contact vizual mai slab cu cei din jur şi să zâmbească mai puţin decât fetiţele. Trebuie să le acorzi toată atenţia încă de la în ce-put şi să vorbeşti cu băieţeii pen tru a le dezvolta abilităţile de co mu-nicare la fel de bine ca şi în cazul

Fetiţe vesele

Primul zâmbet apare la vârsta de 4-6 săptămâni.

Universul primilor ani

medical copiialmanah

Este un lichid miraculos care-i oferă puiului tău un aport de calciu şi potasiu ideal pentru echilibrul organismului şi al sistemului osos. Din punct de vedere medical, pentru copil este fundamental ca imediat după naştere să fie hrănit cu lapte matern (minimum 4 luni) apoi aproximativ 8 luni - 1 an cu produse de lapte praf adaptate pentru sugari. După un an este recomandat să fie in tro-dus în alimentaţia sa laptele integral de vacă. Dar ca şi în cazul mierii, laptele ne pre-lucrat termic poate introduce în organism bacterii sporoformice de tipul Clostriudium Botulinum, indezirabile pentru organismul unui copil. Laptele obţinut prin tehnologia UHT (Ultra High Temperature) este o soluţie sigură şi practică, deoarece nu trebuie fiert. În lumea întreagă, acest tip de lapte obţinut prin încălzire la temperaturi înalte şi prin

folosirea ambalajelor aseptice Tetra Pak a demonstrat zeci de ani o tolerabilitate digestivă foarte bună şi prevenţie maximă a bolilor diareice acute (în special în ano tim-pul cald, când incidenţa lor creşte şi riscul de deshidratare ar putea fi foarte mare). Contrar ideilor preconcepute, laptele ul-tra pasteurizat UHT nu conţine conservanţi şi îşi păstrează toate elementele nutritive, mineralele esenţiale (calciu, potasiu, fier) şi proteinele. De asemenea, este ideal pentru obţinerea în casă a brânzei de vaci la copiii până la vârsta de aproximativ 2 ani. Brânza astfel obţinută, în amestec cu pulpă de fructe, poate fi primul pas al diversificării alimentaţiei la sugarul de peste 4 luni. În acelaşi timp, laptele ultrapasteurizat în formule degresate trebuie să fie prezent obligatoriu în dieta adulţilor şi în special a femeilor. Necesarul femeilor însărcinate,

al celor care alăptează şi al celor aflate la menopauză este de 1 litru de lapte pe zi. Puteţi avea un stil de viaţă sănătos şi mo-dern consumând laptele UHT: vă pro te-jează atât de problemele legate de deficitul de calciu, cât şi de pericolul bacterian prin folosirea unui lapte ambalat în condiţii improprii.

PLaptele UHT, un aliment pur şi sigur Laptele UHT, un aliment pur şi sigur Laptele, primul aliment al omului, lichidul vital, de un alb imaculat, este unica sursă de hrană în primele luni de viaţă şi este capabil să asigure o dezvoltare psihosomatică optimă a copilului.

Dr. Doina Stroilescu medic specialist medicină generală

şi de familie Centrul Medical Unirea

pag. 208

medicalalmanah

copii medicalalmanah

Acest reflex intervine atunci când micuţul schimbă poziţia capului brusc, când simte că îi cade capul pe spate, când îl sperie cineva sau ceva (un zgomot puternic). Bebeluşul întâi va depărta mâinile şi picioarele şi îşi va arcui gâtul, iar apoi va aduce mâinile şi picioarele în poziţia iniţială, ca şi când s-ar apăra. Este posibil ca acest reflex să fie însoţit şi de plâns.

Reflexul de orientare (tresăririle)

Bebeluşul va strânge pumnul dacă are vreun obiect în palmă. Acesta este modul prin care micuţii încep să exploreze lumea, dar va dispărea la

vârsta de 5-6 luni, atunci când intervin reflexe mai complexe, ce suplinesc aceste funcţii.

Reflexul de agăţare

Atunci când stă pe orizontală, micuţul dă mult din picioare,

iar dacă va fi luat în braţe (de subsuoară) şi spri jinit cu

picioruşele de o suprafaţă plană, va încerca să păşească.

Reflexul de a păşi

Pentru câteva luni, acest reflex va fi în permanenţă prezent, deoarece, cu ajutorul său, bebeluşul “caută” sânul mamei şi hrana ce i se oferă. Veţi vedea că atunci când este mângâiat uşor pe obraz va

întoarce capul spre degete, crezând că este vorba de sânul mamei.

Reflexul de alimentare

întoarce capul spre degete, crezând că este vorba de sânul mamei.

modul prin care micuţii încep să exploreze lumea, dar va dispărea la vârsta de 5-6 luni, atunci când intervin reflexe mai complexe, ce

suplinesc aceste funcţii.

Atunci când stă pe orizontală, micuţul dă mult din picioare,

Refl exele necondiţionateŞtiaţi că bebeluşul se naşte cu reflexe necondiţionate care durează numai câteva luni? Printre acestea se numără reflexul de alimentare, de orientare (tresare la zgomot), de agăţare, reflexul de apărare (clipitul). Reflexele condiţionate sunt cele pe care le învaţă nou-născutul în prima lună de viaţă şi sunt, în principal, legate de alăptare, de căutarea sânului şi de supt.

În camera copilului temperatura tre-buie să fie între 210-230 C, iar umi ditatea - de 60%, prin plasarea pe calorifer a unor vase cu apă, cu suprafaţă mare de evaporare.

Mama nu ar trebui să schimbe săpunul sau deodorantul când alăptează, pentru ca micuţul să o poată recunoaşte după miros.

Patul copilului nu se va plasa pe pe re-tele exterior al camerei şi nici în calea curenţilor de aer.

Nu trebuie protejat nou-născutul de lumină sau zgomot în camera lui. Ziua va beneficia de lumina naturală şi de un fond sonor discret permanent, iar noaptea - de linişte şi de o mică lumină de veghe.

Îmbrăcămintea va fi din bumbac, bine spălată şi călcată. Va fi îmbrăcat la fel ca şi mama, în funcţie de anotimp, fără a fi înfofolit.

Alimentaţia naturală este cea mai bună pentru creşterea şi dezvoltarea nou-născutului, prin calităţile sale an ti-infecţioase şi antialergice. De asemenea, ajută şi în relaţionarea psihoafectivă dintre mamă şi copil.

În cazul alimentaţiei cu lapte praf, can ti tatea de lapte/masă va fi alegerea nou-născutului, în funcţie de toleranţă şi apetit.

Este de preferat, în prima lună de via-ţă, să se respecte orarul dorit de micuţ, acesta făcându-şi singur pro gra mul: ziua - pauza de maximum 3-4 ore, iar noaptea - în funcţie de dorinţa sa.

Nu se va da ceai sau apă nou-năs cu-tului decât dacă are tendinţă la con sti pa-ţie (scaun la 48 de ore).

Baia generală se va face în primul an în fiecare seară. Nu se vor folosi să pun cu Ph alcalin şi spumă de baie. Tem pe ra-tura apei va fi de 350-360 C.

Înainte de baie se va face masaj cu ulei de măsline, acesta fiind necesar pentru tonifierea musculaturii.

Îngrijirea nou-născutului

Nu se solicită şi nu se stabileşte te le fonic un diagnostic.

Simptomele nu vor fi denumite me dical, ci aşa cum ele se manifestă.

Copilul trebuie dus la clinică dacă exis tă semne de boală.

Dacă sunt probleme banale, părintele tre -buie îndrumat către medicul pediatru.

În cazul simptomelor neclare sau grave, se recomandă chemarea unei Salvări.

Avertizări!

medicalalmanah

copii medicalalmanah

Laptele matern este singurul aliment cu care se va hrăni bebeluşul până la cel puţin 4 luni, deşi mulţi bebeluşi sunt alimentaţi numai prin alăptare până împlinesc 6 luni sau chiar mai mult atunci când intervine diversificarea alimentaţiei.

Alăptarea

Bebeluşului nu i se va face sete nici măcar în cele mai călduroase zile ale verii, deoarece lap tele are 90% apă. În schimb, mămica va trebui să aibă grijă să se hidrateze corespunzător.

Laptele matern nu conţine o cantitate mare din această vitamină, dar or ga nismul su ga ru lui ştie să o depo zi te ze în mod economic şi să o uti li ze ze eficient.

Laptele matern conţine...

...vitamina D

Deşi laptele de sân conţine mai puţin fier decât for mu le le de lapte (unele chiar sunt îmbogăţite cu fier), până la vârsta de 6 luni - atunci când se face diversificarea alimentaţiei -, fierul furnizat natural de mă mică îi va fi su ficient bebeluşului. Can t it atea mică de fier din laptele ma tern este folosită eficient de organismul su ga-rului, dar, după 6 luni, trebuie in tro duse în alimentaţie pre pa rate bogate în fier pentru a pre veni ane mia feriprivă (lipsa de fier).

...fier

Se spune că alăptatul ar funcţiona ca o “dietă” pentru organismul matern, deoarece, dacă bebeluşul este măricel şi mănâncă mult lapte, organismul mamei consumă mai multă energie pentru a produce o cantitate suficientă pentru hrănirea micuţului, astfel că ţesutul adipos acumulat în timpul sarcinii va scădea în dimensiuni.Dieta pe care ar trebui să o ai în timpul alăptării trebuie să fie hipercalorică, nu foarte diferită de cea din timpul sarcinii. Încearcă să mănânci câte puţin din toate, pentru a beneficia de toate substanţele nutritive, iar laptele să fie bogat în minerale şi vitaminele B6, B12, A, D. În nici un caz nu te apuca de cură de slăbire!

Fără cure de slăbire!

Stil de viaţă sănătos

Orice aliment, orice medicament sau substanţă mai mult sau mai puţin nocivă la care este expusă mama se poate transmite micuţului prin lapte şi îl poate afecta.

Se impune o dietă echilibrată. Omiterea unor ali men-te importante poate crea de ze chilibre nu tri ţio nale.

Alimentele foarte aromate pot schimba gus tul lap-te lui, astfel că unii sugari pot de veni iritaţi şi agitaţi în timpul alăptării după ce mama a consumat anumite ali-men te. În schimb, alţii pot aprecia varietatea de diferite gusturi ale laptelui.

Printre alimentele cel mai puţin agreate de cei mici se numără usturoiul, chili, mân că rurile picante şi condimentate, legumele care balonează (mazărea, var-za), fructele cu efect laxativ - prune, cireşe -, cio co la ta.

Este permisă o ceşcuţă de cafea di mi neaţa, dar - atenţie! - prea multă cofeină îl poate face mai agitat pe micuţ, putând chiar să îi afecteaze somnul.

Din când în când, poţi bea şi un pahar de băutură alcoolică, dar nu mai mult de unul! În această situaţie trebuie să aştepţi minimum 2 ore până la alăptare.

...apă

medicalalmanah

copii medicalalmanah

Boli grave se pot manifesta prin semne care par minore, iar un diagnostic corect nu poate fi pus decât în urma unei consultaţii detaliate a copilului, în clinicile de specialitate. În primele săptămâni de viaţă, nou-născutul este foarte sensibil la agresiunile externe, deoarece sistemul imunitar nu este suficient dezvoltat. Dar şi pe parcursul maturizării copiii se pot îmbolnăvi.

Boala diareică

Despre scaune...Copilul alimentat exclusiv la sân poate avea de la 1 până la 5-6 scau-ne pe zi de culoare gal ben aurie şi de consistenţa alifiei. Copilul alimentat artificial are scau ne mai păs toa se, galbene şi mai puţine, uneori chiar unul sin-gur, alteori are predispoziţie la con-sti paţie. Are diaree când prezintă orice scaun cu mo di fi ca re de consistenţă, culoare şi miros. Scau nele pot fi apoase, mucoase, grunjoase, gră-soase, san ghi no len te, galbene sau verzui, urât mirositoare.

Boala diareică este una din cele mai frecvente probleme întâlnite la un co pil în primul an de viaţă. În această pe ri oa dă, copilul este foarte vulnerabil la acţiunea microorganismelor din me diu.Încă din primele zile de viaţă, când copilul începe să mănânce, în tubul digestiv se

realizează colonizarea. În intestin există microorganisme nepatogene, care nu determină boala şi care realizează un echi-libru în flora intestinală participând la procesele de digestie împreună cu secreţiile mucoasei digestive. Infecţiile digestive pot fi de natură bacteriană, parazitară sau virală.

În cazul scaunelor dia re i ce, alimentaţia na tu rală nu se întrerupe dacă nu există o do va dă certă ca sânul ma mei este cauza in fecţiei digestive a copilului (este cazul mastitelor şi al abceselor mamare). Chiar şi atunci, sub supravegherea medicului şi ur mând un tratament adecvat, completat de igiena ri gu roasă a sânilor, se poate continua alimentaţia na turală.

În boala diareică este foarte importantă hi dra-tarea copilului, care trebuie începută imediat, prin administrarea de ceai mai puţin îndulcit sau deloc. Hidratarea va continua atât timp cât există scaune diareice. Pentru ameliorarea tran zi tu lui digestiv se pot folosi supa de morcov sau mu-cilagiul de orez.

Recomandări

Semnale !de alarmă

Boala poate fi precedată de existenţa

unui eritem fesier sau de o stare ge ne ra lă

proastă, cu inapetenţă. O dată cu in sta-

la rea diareei apar şi dureri ab do mi na le,

vărsături, meteorism abdominal, stare

de agitaţie, iar în stadiile mai avan sate

apa re deshidratare, letargie, refuzul li chi-

de lor. Uneori febra poate lipsi.

Alte semne

În afară de cauzele infecţioase ale diareei la sugar, există şi cauze de natură neinfecţioasă sau care sunt manifestări generale ale altor boli: scaunele moi determinate de schim bă ri le calitative ale die tei co pilului, intoleranţe sau aler gii ali mentare, di a re-ea provocată de an ti bi o-te rapia pre lun gi tă sau scau ne le dia re ice din ca drul ta blo u lui clinic al bo lilor res pi ra to rii acute.

Alte cauze

schim bă ri le calitative ale die tei co pilului, intoleranţe sau

pag. 214

medicalalmanah

copii

pag. 215

medicalalmanah

Bolile eruptive

Febră, pete de diferite forme (unele mai întinse, altele mai puţin), cu sau fă ră mân-că rimi. Ochii şi nasul curg... Copilul nu se sim te bine şi are o erupţie. Aceste simptome pot indica ru je olă (pojar), rubeolă sau varicelă (văr sa t de vânt). Cauza acestor boli o reprezintă o serie de virusuri: para mi xo virus - rujeola, togavirus - rubeola, vi ru sul varicelo-zos-te rian - varicela. Trata men tul acestor boli nu se bazează pe an ti biotice, fiindcă

nu au acţiune asu pra vi ru su rilor. Numai în anumite cir cum stanţe medicul poate pre scrie şi antibiotice, dar ele nu tratează boa la de fond, ci complicaţiile. Aceste boli, în mod normal, nu sunt deosebit de grave, însănătoşirea producându-se într-o săp tă mână-două. Simptomatologia ( fe -bră, conjunctivită, mâncărimi) ce dea ză la medicamentele antitermice uzu a le (pa-ra ce ta mol). Dacă se respectă re gu lile de igienă, leziunile cutanate nu lasă cicatrice.

Aspirina este contraindicată în varicelă - poate

determina o complicaţie gravă. Se foloseşte

numai paracetamolul!

Pentru profilaxia acestor boli, Pro-gra mul Naţional de Imunizări cu-prin de şi vaccinarea ROR (rujeolă, oreion, rubeolă). Vaccinarea anti-ru je o loasă s-a generalizat de apro-xi ma tiv 30 de ani în România. Ru be ola este o boală cu potenţial te ra togen foarte mare (determină malformaţii).

Aspectul erupţiei: pete roşiatice mici cu o mică umflătură, ce se pot uni între ele. Apare întâi pe faţă, în spatele urechilor, apoi pe trunchi şi membre. Copilului îi curg ochii şi nasul. Perioada de incubaţie este de 11 zile. Contactul cu un bolnav de rujeolă în cazul în care copilul nu a fost vaccinat poate impune diagnosticul. Febra poate fi foarte mare. Poate apărea la orice vârstă.

Aspectul erupţiei: pete roz pal, dar, mai rar, erupţia poate lipsi. Apare întâi în jurul gurii şi gâtului, apoi pe trunchi şi pe rădăcina membrelor şi pe fese. Febra depăşeşte rar 38,50C. Caracteristice sunt asocierile cu umflarea ganglionilor limfatici din regiunea gâtului şi a cefei, durerile articulare. Boala are o incubaţie de 11-21 zile. Dacă în preajma copilului se află o femeie gravidă în primul trimestru, care nu a facut boala sau nu a fost vaccinată, precizarea diagnosticului prin metode serologice poate fi necesară (dozare IgM). Poate apărea la orice vârstă.

Aspectul erupţiei: pete uşor reliefate, ce apar peste tot evoluează spre “bube” mici fără lichid (papule), băşicuţe cu conţinut lichid (vezicule), care se usucă devenind cruste. Elementele pot fi eventual precedate de o roşeaţă simultană cu un puseu febril. Sunt mai multe valuri eruptive, care sunt precedate de un puseu febril. Incubaţia variază de la 10 la 28 de zile, în general 14. Pe lân gă febră şi starea proastă, principalul disconfort poate fi cauzat de mâncărimile supărătoare, scăr pinat şi supra-infectarea leziunilor. Tratamentul este antitermic (scăderea febrei) şi anti pru ri ginos (scăderea senzaţiei de mâncărime). Bolnavul de varicelă este contagios cu 1-2 zile înainte de apariţia primelor elemente eruptive şi 5-6 zile după căderea “cojilor”. Igiena este importantă pentru că suprainfectarea băşicuţelor (ve zi cule) poate lăsa urme pe piele. Spală bine mâinile, fesele şi picioarele copilului folosind apă fiartă şi racită. Baia în această perioadă este contraindicată, pentru că apa înmoaie crustele şi facilitează suprainfecţia.

Varicela

Rubeola

Rujeola Oreionul

Este o boala acută infecţioasă, transmisă de un paramixovirus. Cel mai frecvent se manifestă prin parotidita epidemică - 75%. De obicei, are evoluţie benignă şi nu lasă sechele. Poarta de intrare este oro faringiană şi calea de transmisie este respiratorie. Perioada de incubaţie este între 14-21 de zile.Debutează cu subfebrilitate, urmează apoi hiperemia orofaringelui, febră şi o tumefiere a lojei parotidiene cu te gu ment de aspect normal, infiltrarea pa ro ti dei şi o uşoară sensibilitate la palpare. Copiii bolnavi mai pot avea vărsături printr-o afectare in fra cli nică a pancreasului (scaune se mi con sis ten te). Copilul se izo-lea ză aproximativ 10 zile şi trebuie să res-pec te un regim alimentar restrictiv în ceea ce priveşte nivelul de lichide şi de lactate. Măsura profilactică cea mai la în de mâ nă este vaccinarea.Nu-ţi înfofoli copilul cu prosoape şi căciuli, chiar dacă observi că i-au crescut în volum glandele parotide (glande salivare situate între ureche şi mandibulă)! E inutil.

Accidentele casnice

Există pericole serioase pentru copil chiar şi acolo unde crezi că este în siguranţă, adică acasă.

Nou-născutul şi sugarul sunt total de-pen denţi de persoanele care îi îngrijesc. Trebuie să ai grijă să nu îi laşi singuri, în poziţii nesigure (pe masa de înfăşat sau în cădiţă), deoarece există pericolul să cadă sau să se înece. Jucăriile, pledurile, şnurul suzetei pot fi periculoase pentru micuţ - se poate

as fixia sau sufoca. Jucăriile prea mici pot fi oricând

apucate de bebeluş şi aspirate pe nas sau înghiţite.

Până la 6-7 luniApar şi alte riscuri, întrucât copilul are mobilitate mai mare, se rostogoleşte, se târăşte, se agaţă... Drumul spre bucătarie este incitant, dar şi periculos! Este adevărat că se poate juca lângă tine în bucătarie, dar nu cu tacâmurile sau lângă aragazul aprins. Dacă vrei să calci rufe, nu trebuie să părăseşti nici o secundă fierul de călcat, chiar dacă micuţul este în colţul opus al camerei. De asemenea, dacă ai pe noptieră o cutie cu medicamente, s-ar putea să fie interesat să o deschidă şi să le bage în guriţă. În baie, poate deschide o sticlă de clor sau se poate juca cu detergentul. Geamurile sau uşa de la balcon trebuie să fie protejate, astfel încât copilul să nu fie supus riscului căderii de la înălţime.

După 7 luniCopilul investighează mediul, merge, alear gă, deschide uşi şi ferestre, tra ge obiecte situate la înălţime, este im pre vi-zibil şi relativ greu de stă pâ nit. Acum apare riscul focului şi al fri gide ru-lui! În încercarea sa de a imita adultul, co pilul va reuşi să aprindă chibritul sau bricheta. Va putea deschide uşa fri giderului şi este posibil să rămână blo cat înăuntru. Prizele sunt de mult timp o atracţie pentru copil, dar, până la aceas tă vârstă, nu a reuşit să le deschidă capacul protector. Este im por tant pentru copil să îi explicaţi, pe înţelesul său, noţiunea de risc, dar fără să insistaţi foarte mult, deoarece ris caţi să-i atrageţi atenţia şi să-i stârniţi curiozitatea.

După 2 ani

as fixia sau sufoca. Jucăriile prea mici pot fi oricând

apucate de bebeluş

pag. 216

medicalalmanah

copii

pag. 217

medicalalmanah

Al doilea intră în jocAveţi un copil, dar vă mai doriţi unul. Decizia însă aparţine întregii familii: mamei, tatălui şi celui mic.

Mulţi părinţi consideră că pri chin-delul e prea mic ca să i se ceară părerea dacă mai vrea un frăţior sau nu. Şi, totuşi, poţi tatona terenul, în joacă mai întâi, în serios mai apoi, aflând ce crede copilul despre posibilitatea unui frate sau a unei surori. Copilul are dreptul de a-şi exprima opinia asu-pra oricărei probleme sau în orice pro-cedură care îl priveşte, iar opinia sa trebuie luată în considerare.

Gelozia dintre fraţiPe cel mic îl priveşte în mod direct fap-tul că va împărţi jucăriile cu su ri oa ra sa, că părinţii nu-i vor mai acor da toa-tă atenţia. De aceea, mami şi tati tre bu-ie să pregătească atent terenul sosirii pe lume a noului membru al familiei. Sentimentele de rivalitate sunt mult

mai intense la primul născut faţă de cel de-al doi lea, căruia i se pare firesc să îm partă totul cu celălalt. Spuneţi-i despre sarcină, despre locul în care va dormi bebeluşul, despre rolul pe care îl va avea el în îngrijirea celui mic şi asiguraţi-l că iubirea pe care i-o purtaţi rămâne neschimbată. Pri-mele săptămâni şi luni de viaţă cu noul membru al familiei pot fi un bun prilej pentru copilul cel mare să se acomodeze cu noua situaţie. În tot acest timp, părinţii trebuie să dea do va-dă de mare tact în abordarea co pi lu lui mai mare. Când alăptaţi be be luşul, implicaţi-l şi pe cel mare în această activitate. La fel, când îl schim baţi, îl legănaţi sau vă jucaţi cu cel mic. Ajutându-l să se simtă ma tur, nu îl va mai privi pe mezin ca pe un rival.

Nevoi specialeDacă cel mic suferă de o afecţiune cronică sau de o tulburare ce ne-ce sită îngrijiri speciale, atenţia se va îndrepta spre el. Nu uita însă că părinţii trebuie să aibă grijă şi de copilul fără nevoi speciale. Primul născut poate fi implicat în îngrijirea frăţiorului mai mic, dar el trebuie să aibă timp de joacă, de discuţii cu mama şi cu tata, de prieteni, de sport, de relaxare. De multe ori, fraţii devin trişti, furioşi pentru că sunt împovăraţi de părinţi cu probleme emoţionale, comportamentale. Am-bii părinţi sunt, în egală măsură, prin-cipalii responsabili pentru creşterea şi dezvoltarea tuturor copiilor lor, nu numai a unuia sau altuia dintre copii.

Organizaţia E.M.M.A.-Eternul Miracol Maternă Alinare este prima şi singura organizaţie din România care vine în întâmpinarea celor ce au pierdut un copilaş şi a celor care vor să afle cum să-i ajute pe acei părinţi să suporte pierderea! Campania “Mame de Îngeri” a fost demarată de Bianca Brad, fondatoarea Organizaţiei E.M.M.A, www.organizatiaemma.ro, mama unui băieţel pe pământ şi a unei fetiţe în Ceruri.

UTILDacă aţi pierdut co-pi laşul înainte de a ve ni pe lume sau la scurt timp după aceea, trebuie să învăţaţi să treceţi peste acele mo-men te. Întotdeauna treceţi peste acele mo-men te. Întotdeauna treceţi peste acele mo-

există cineva căruia îi pasă şi care înţelege stările cumplite prin care treceţi!