UNIVERSITATEA “ PETRE ANDREI “ DIN IASI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

ANUL II, SEM. I

ORELE DE DIRIGENȚIE CA ACTIVITĂȚI DE CONSILIERE ȘI ORIENTARE

Lect. Univ. Dr. CIUCHI OANA

STUDENT – BLĂNARU LILIANA

Aşa cum spunea Tagore: omul îşi poate lua cunoştinţele numai de la om. Aşa, bazinul se

umple cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul se modelează datorită sufletului altui om. De

aceea, menirea principală a orei de dirigenţie este de a contribui la formarea personalităţii

elevului în plan moral şi cetăţenesc. Aceste ore includ activităţi prin care se doreşte promovarea

unui mod de comportare situate la nivelul cerinţelor de civilizaţie şi de cultură ale societăţii

contemporane. De aceea, ele vizează stimularea aspitaţiilor positive, formarea de convingeri,

obişnuinţe şi desprinderi de conduit ca viitor cetăţean, dezvoltarea continuă a universului

spiritual al elevului, oferindu-i, totodată, prilej de a reflecta asupra propriei atitudini pe care

trebuie s-o aibă faţă de realitate.

Potenţialul educativ al orei de dirigenţie este incontestabil, dar nu trebuie să se piardă din

vedere faptul că ora de dirigenţie este doar una dintre componentele procesului educaţional din

şcoală, deci rolul ei nu trebuie supradimensionat.

Cu privire la tematica orelor de dirigenţie cercetarea pedagogică şi experienţa au

consfinţit câteva adevăruri . iată câteva dintre ele.

În ora de dirigenţie nu trebuie să se trateze teme de categoria celor înscrise în conţinutul

programelor şcolare şi nici să cuprindă acţiuni ce se desfăşoară, obişnuit, în afara clasei sau

şcolii.

Orele cu conţinut etic trebuie să ocupe un loc dominant în tematica fiecărui trimestru.

Această tematică se stabileşte ţinând seamă de imperativele generale ale muncii educative dar şi

de dorinţele elevilor sau intuiţia profesorului diriginte în legătura cu problemele vârstei lor, cu

problemele realităţii sociale şi ale lumii contemporane (cum ar fi : “Realităţile dintre băieţi şi

fete”, “Ce înseamnă a fi modern”, “Independenţa înseamnă nesupunere la disciplină?”, “Ce

înseamnă să fi model?”. Temele alese trebuie să ţină seama de vârsta elevilor, precum şi de

stadiul lor de dezvoltare în formarea personalităţii, să fie accesibile şi atractive.

Practica încărcării orei cu subiecte diferite trebuie combătută.

Principalele cauze ale neajunsurilor tematicii şi ale organizării orelor de dirigenţie ar fi

substituirea unor teme specific dirigenţiei cu teme specific altor domenii de activitate (lecţii de

specialitate şi activităţi extraşcolare, cultural artistice şi distractive: vizite, concursuri,

medalioane literare), mimetismul, lipsa de discernământ în stabilirea volumului optim de idei şi

date ce urmează a fi puse în discuţia elevilor la orele de dirigenţie, neanunţarea din timp a temei

viitoarei ore de dirigenţie, folosirea în exces a unor metode passive (referate, expuneri), regizarea

orei, lipsa pregătirii profesorului diriginte.

Cu privire la tipologia orelor de dirigenţie marile direcţii ale activităţilor educative care s-

au conturat şi consolidate în practica şcolară sunt următoarele: educaţia morală , educaţia

cetăţenească, educaţia intelectuală, educaţia cultural-ştiinţifică, educaţia estetică şi educaţia

sanitară.

Ora de dirigenţie constă în pregătirea elevului pentru integrare social activă şi lipsită de

bruscheţe. De aici derivă alte elemente specifice orei de dirigenţie : un climat mai deschis şi mai

destins, diversitate şi atractivitate.

In cadrul orelor de Consiliere si Orientare, dirigintelui ii revine sarcina de a cultiva la

elevi:

- cristalizarea unei imagini de sine pozitive ;

- sporirea responsabilitatii personale fata de sine, altii, societate ;

- cresterea capacitatii de luare a deciziilor ( independenta alegerilor personale) ;

- pastrarea echilibrului in situatii de succes si esec;

- cresterea rezistentei la frustrare, marginalizare temporara, critica ;

- autoevaluarea realista a potentialelor proprii ( intelectual, fizic, aptitudinal, etc.)

- cunoasterea clara a calitatilor personale si punctelor slabe;

- asumarea de obiective realiste, realizabile;

- capacitatea de analiza a propriilor erori , greseli, esecuri;

- asumarea riscurilor, stapanirea situatiilor de incertitudine, anticiparea consecintelor;

- adoptarea unei atitudini active fata de cariera personala;

- elaborarea de solutii alternative;

Creativitatea dirigintelui poate acţiona la diferite niveluri: la nivelul concepţiei de

organizare a predării unei discipline (a specialităţii sale) la nivelul sistemului de predare prin

originale şi eficiente forme de organizarea activităţii şi prin lecţii creatoare, la nivelul utilizării

unei metodologii diversificate, atractive, interesante; la nivelul relaţiilor profesor – elev, spre

mobilizarea acestuia pentru autoformare, autoinstruire şi autoeducare sub îndrumarea competenta

a profesorului.

Coordonarea activităţilor clasei de elevi se realizează de către un diriginte, numit de

directorul unităţii de învăţământ, dintre cadrele didactice de predare şi de instruire practică

(profesori, maiştri-instructori, învăţători, educatoare), ce predau la clasa/grupa respectivă.

Directorul unităţii de învăţământ numeste diriginţii, respectând principiul continuităţii şi

performanţei, după consultarea cu sefii catedrelor/ai comisiilor metodice, cu seful

comisiei diriginţilor/coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi

extraşcolare.

Funcţia de diriginte devine obligatorie pentru personalul didactic învestit de director cu

această responsabilitate.

Activităţile specifice funcţiei de diriginte sunt prevăzute într-o anexă la fisa postului

cadrului didactic de predare şi de instruire practică investit cu această responsabilitate.

Pentru activităţile educative, dirigintele se află în subordinea directă a

directorului/directorului adjunct care răspunde de activitatea educativă şcolară şi

extraşcolară din unitatea de învăţământ.

Rolul dirigintelui în consilierea și orientarea elevilor

În relatia cu elevii este bine ca un diriginte să aibă în vedere următoarele aspecte:

• să țină cont de particularitățile de vârstă ale elevilor săi, având în vedere faptul că

adolescentul manifestă o serie de atitudini contradictorii, dă dovada de o mare instabilitate

emotiva, este foarte influentabil de catre cei din grupul in care se integreaza si este sensibil la tot

ceea ce se petrece in jurul sau, mai ales in familie. Este perioada in care unii tineri tind sa devină

hiperindependenti, ceea ce-i poate aduce in conflict atat cu scoala, cat si cu familia;

• să acumuleze date necesare cunoașterii individuale ale elevilor, având în vedere

randamentul scolar, starea de sanatate, particularitatile psihice, trasaturile de personaslitate ale

acestora;

• să implice toți elevii la oră, care nu trebuie sa constituie corvoada nici pentru diriginte,

nici pentru elevi, prin utilizarea unor metode ca: studiul de caz, jocul de rol si activitatile pe

grupe;

• să acorde fiecărui elev câte o responsabilitate și urmărește modul în care acesta își

îndeplinește sarcinile, evitând instalarea liderului permanent al clasei,dirigintele trebuie sa-l

constientizeze si sa-i permita sa fie responsabil de propriul comportament. Sarcinile elevilor vor

fi bine delimitate, iar functiile de conducere vor alterna, astfel incat fiecare elev sa primeasca

diferite responsabilitati.

• să ofere un model caracterial și comportamental elevilor săi, adaptându-și si

controlandu-și permanent reactiile, atitudiniile, mimica.

• să ajute elevii să se cunoască reciproc prin antrenarea colectivului clasei in diverse

activitati extrascolare, excursii, vizionari de spectacole, concursuri, cercuri

• să aplice anumite chestionare cu întrebări referitoare la cunoasterea intereselor elevilor,

a alegerii viitoarei profesii.

• să respecte toți elevii și să nu-i umilească, facandu-le observatii in fata intregii

clase. • să trateze în mod diferentiat fiecare caz in parte ascultand si acordand o atentie

deosebita celor relatate de elev, fiind dispus sa-si schimbe opinia atunci cand primeste

argumentarea necesara.

• să formeze deprinderi de muncă intelectuală și urmărește regimul de viata al elevilor.

• să cunoască direct pe fiecare elev prin discutii individuale.

• să observe permanent starea de sănătate fizică și mentală a elevilor, precum si

dificultatile aparute in invatare si tulburarile de comportament, observa si consemneaza datele

sau eventualele modificari privind evolutia conduitei elevilor in fisa de observatie a elevilor.

• să își pregatească din timp elevii pentru fiecare ora de dirigentie si cauta metode

stimulative pentru desfasurarea acestora.

• să manifeste un comportament empatic.

Reflectând concepţia care se află la baza pregătirii tineretului şi a creşterii nivelului

cultural, educativ al populaţiei, profesiunile didactice, asigură prin specificul lor, realizarea

parametrilor principali, caracteristici omului nou cerut de societate. Profesiunile didactice

reflectă trăsăturile importante pe care societatea vrea să le posede tânăra generaţie. Aceste

profesiuni constituie o verigă însemnată în mecanismul vieţii sociale, ele vizează realizarea unuia

dintre marile imperative ale societăţii noastre şi anume: transmiterea valorilor culturale şi

asigurarea continuităţii şi creativităţii sociale.

Încercarea şcolii de a pregăti cadre pe măsura exigenţelor societăţii actuale, a impus o

necontenită prefacere a sistemului de învăţământ, o înnoire şi îmbogăţire a profilului

profesiunilor respective. Dirigintele a constituit punctul de plecare în construirea unei concepţii

pedagogice despre învăţământ şi educaţie, cărora li s-a imprimat o puternică notă socială.

Conţinutul activităţilor specifice funcţiei de diriginte:

(1) Activităţi de suport educaţional, consiliere şi orientare profesională pentru elevii clasei pe

care o coordonează , activităţi desfăşurate în cadrul orei de Dirigenţie/Consiliere şi Orientare, dar

şi în cadrul întâlnirilor nonformale cu clasa şi cu elevii clasei.

Activităţile desfăşurate în cadrul orei de dirigenţie/Consiliere şi Orientare cuprind teme

stabilite de către diriginte:

pe baza programelor şcolare pentru aria curriculară „Consiliere şi orientare” în vigoare şi

în concordanţă cu specificul vârstei şi cu interesele/solicitările elevilor şi

teme privind educaţia civică, cultural-artistică, orientarea şcolară şi profesională, educaţia

igienico-sanitară, educaţia rutieră, educaţia şi pregătirea antiinfracţională a elevilor,

protecţia civilă, educaţia antiseismică, antidrog, împotriva traficului de persoane, educaţia

pentru protecţia consumatorului etc., în conformitate cu prevederile actelor normative şi

ale strategiilor naţionale, precum şi în baza parteneriatelor stabilite de Ministerul

Educaţiei, Cercetării şi Inovarii în colaborare cu alte ministere, instituţii şi organizaţii.

Temele prevăzute de programele şcolare „Consiliere şi Orientare”sunt grupate în

urmatoarele cinci module tematice:

- Autocunoaştere şi dezvoltare personală;

- Comunicare şi abilităţi sociale;

- Managementul informaţiilor şi al învăţării;

- Planificarea carierei;

- Calitatea stilului de viaţă.

Programele „Consiliere şi Orientare” sunt în vigoare, au rol orientativ în alegerea temelor

şi permit optiunea şi pentru alte teme şi activităţi: vizite, excursii, drumeţii, concursuri, întâlniri,

vizionări de spectacole, participări la lansări de carte, expoziţii etc., deci nu numai în şcoală şi nu

neapărat conform unui program fix de la o sîptămână la alta. Deci, nu numai dezbaterea temelor,

ci şi activităţi nonformale.

(2) Activităţi educative extraşcolare organizate cu şi pentru elevii clasei pe care o coordonează,

activităţi pe care le stabileşte după consultarea elevilor şi în concordanţă cu specificul vârstei şi

cu nevoile identificate pentru colectivul respectiv de elevi( o activitate extrascolara pe luna).

Dezvoltarea identitatii vocationale

3-10 ani – perioada a

fanteziei in planul

aspiratiilor vocationale

11-17 ani – perioada a

tatonarilor

18-25 ani – perioada

realismului

Copilul se identifica

in planul intereselor

vocationale cu diverse

persoane semnificative din

mediul familial sau scolar si

imita comportamentul

acestora in cadrul jocurilor.

Profesia devine o

componenta a imaginii de

sine aflata in dezvoltare.

Elevii isi exploreaza

propriile interese

vocationale, experimenteaza

mai multe tipuri de

activitati,observa necesitatea

de a lua in considerare

balanta interese-aptitudini in

exprimarea unei alegeri

educationale sau

profesionale.

Aceasta perioada se

caracterizeaza prin

cristalizarea identitatii

vocationale si o viziune de

ansamblu asupra factorilor

care influenteaza alegerea

traseului educational si

profesional.