Analiza procesului scenic : Shakespeare CEL MAI DIFICIL MOMENT IN CONSTRUCTIA PERSONAJULUIRegina din Henrik al VI-lea este opusul meu. Mi-a fost destul de dificil sa intru in pielea ei si sa fiu atat de rautacioasa si ironica. Pentru ca partenerul nu era tocmai cel pe care as putea sa il urasc, apareau blocajele. M-am relaxat, am inspirat si expirat si mi-am propus sa reusesc sa trec peste respectul care il port fata de colegii mei. Am inceput sa simt ca stapanesc ceea ce scot pe gura si ca pot sa ma joc. Am descoperit ca daca las gandurile sa se aseze si nu las emotiile sa ma stapaneasca, incep sa ma simt bine iar jocul actoricesc curge de la sine. TINTACum spune Declan Donnellan, actorul nu poate face nimic fara tinta. Tinta mea era sa imi bat joc de York, sa il vad suferind. Puterea mea imi permite sa imi ating scopul, ma bucur sa il vad plangand, iar batista imuiata in sangele lui Rutland e tocmai de ce aveam nevoie. Tinta exista mereu in exterior, ochii trebuie sa vada mereu ceva, iar eu imi vedeam partenerul.

TEAMATeama este precum diavolul. Mereu am o teama, indiferent de rolul pe care il joc. Teama ca nu am sa reusesc, teama ca am sa fiu penibila sau ca nu o sa inteleg ce vrea defapt personajul de la mine. Nu ne putem descotorosi niciodata de teama, dar o putem lasa in spatele nostru. Niciodata nu am putut sa las teama din prima, insa mereu am ajuns in clipa in care am zis fie ce-o fi, si anume atunci am reusit.

ACTIUNE SI REACTIUNEActorul nu poate juca in gol, el trebuie sa fie acoperit pe dinauntru ca jocul lui actoricesc sa fie cat mai adevarat. Ceea ce ma ajuta pe mine este monologul interior, nu pot sa fiu acoperita daca nu ma concetrez pe ceea ce imi spun in minte si nu pot sa transmit nimic publicului daca nu gandesc cu adevarat. Monologul interior spus in pauzele dintre replici ma incarca. Reactiile firesti vin de la sine, nu le-am putut controla niciodata. Daca imi dau libertate actiunile se nasc singure. De multe ori ma blochez si apare Cumul, Cum sa actionez? Cum sa reactionez? Cum sa zic? Cum sa fac? La Shakespeare intelegeam ce trebuie sa fac si cum e defapt Regina, dar imi era greu sa actionez. La bucatica cu York, cand acesta ma intrerupe spunandu-mi ce gandeste depre mine, reactionez conform personajului meu, ordon sa i se taie capul!

NU STIU CINE SUNTLa repetitii mereu mi se spunea Nu uita ca esti regina, Vreau sa ai atitudine de regina. Eu stiam doar ca sunt regina si atat, dar nu realizam cata putere detine acest personaj. Mi-a fost greu sa ma imprietenesc cu Regina. Cand am reusit, am primit o satisfactie enorma de la acest personaj. In momentul in care am inteles ce vrea personajul de la mine, am simtit ca pot sa ma schimb, am simtit cum ma distantez de mine iar ea (regina), se instaleaza comod in interiorul meu.

NU STIU CUM AR TREBUI SA MA MISCSpatiu si rolul te obliga sa te misti intr-un anumit fel. Trebuie sa ai nu numai mintea atenta dar si corpul. Asta a fost un alt blocaj Cum ar trebui sa ma misc? Am inteles ca mainile trebuie tinute in fata, spatele drept si capul sus. O regina se misca cu gratie, ceea ce eu nu stiu daca am reusit sa fac. Mereu apare intrebarea Unde sa ma duc?, Cum sa tin mana?, Oare cum s-ar misca personajul meu? In momentul in care nu imi mai pun astfel de intrebari, miscarile devin organice.

CONTROLULNu exista corp omenesc care sa aiba reactii perfecte, toti gresim. Reactiile le gasim prin joc si repetitii. Stiam ca trebuia sa detin controlul asupra rolului si a corpului meu. Cred ca aceste doua forme de control sunt esentiale. Am incercat sa am grija de cum vorbesc, sa fie cat mai corect pronuntate cuvintele, sa am o pozitie in scena care sa imi defineasca personajul siam grija sa spun textul cu sens si nuante, sa nu fie doar un text. Mi-am controlat si emotiile.

NU STIU CE SPUNLa prima, a doua si a nu stiu cata lectura inca nu realizam ce scot pe gura, inca nu aprofundasem textul. Era un text pe care stiam ca trebuie sa il invat si sa il spun la un moment dat. Nu stiam daca imi place textul sau nu, pentru ca il citeam la suprafata. Deja il invatasem, si recitandul de mai multe ori am inceput sa descopar sensuri si accente. Unui text pana nu ii dai de capat nu ai cum sa intelegi ce spui. Asa a fost si la mine.

TRASEUL PERSONAJULUI IN SCENAMa pozitionez in fata cubului => Il privesc ceva timp pe York => Tin servetul de sange in pumn, sa nu il vada York => Incep monologul => Rad => Continui monologul => Ma duc catre el => Ii dau servetul => Ma intorc si ma asez pe cub => Ma ridic in picioare => Cer o coroana pentru York => Intra York peste mine cu monologul lui => Cer sa i se taie capul => Ma pozitionez in fata cubului cu spatele

REPLICA CARE MA DEFINESTEDar omule de ce rabdarea asta? Eu rad de tine ca sa mi te-nfuriiANIMALJaguarul simbolistica jaguarului este cea mai importanta printre triburile bastinase ale Americii Centrale, ale caror traditii deriva din culturile antice Aztece si Maya. In credinta Maya jaguarul era considerat stapanul animal al infernului care cunoaste misterele pamantului si conduce sufletele mortilor. Ochii sai reflectorizanti erau considerati o trecere spre lumea de dincolo si dezvaluie viitorul celor ce-i privesc lung. In culturile samanilor din America Centrala de astazi, jaguarul este considerat conducatorul principal al acestora despre care se spune ca lua aceasta infatisare. Jaguar - atribut al vitezei, al gratiei si al puterii acestei feline.

Zagorodniuc Ana Anul II, Actorie