INTRODUCERE

Accesul la serviciile de educaţie şi de sănătate este considerat un drept fundamental al individului, în toate ţările civilizate. În ciuda acestor drepturi statuate în conformitate cu principiile moderne, toate sistemele de sănătate şi educaţie europene au unele dificultăţi în acoperirea întregii populaţii cu servicii. În România, sărăcirea populaţiei ca şi disfuncţii ale sistemelor educaţional şi medical au generat o serie de forme de excluziune socială de la aceste servicii specifice ţărilor cu probleme de infrastructură şi populaţie cu un standard de viaţă scăzut.

Proiectul îşi propune o analiză a problemelor de acces ale populaţiei din România la sistemul medical public. Sunt evaluaţi factorii care limitează acest acces şi, prin urmare, şi identificarea problemelor de acces ale populaţiei. Diagnozele sunt bazate pe analize secundare de date existente la acest moment, ca şi pe opinii ale specialiştilor români în politică sanitară. Eurobarometrul din 2002 furnizează date despre ţările Uniunii Europene şi candidate la Uniune în ceea ce priveşte accesul la facilităţi sanitare, iar, în urma acestora, se poate stabili unde se află România în context european.

1. DESCRIEREA REGIUNII SUD-VEST (OLTENIA)

Regiunea Sud-Vest, cu o suprafaţă de 29.212 km2 cuprinde cinci judeţe: Dolj, Olt, Vâlcea,Mehedinţi şi Gorj şi coincide, în mare, cu vechea regiune istorică Oltenia. Se învecinează cu Bulgaria, Serbia şi cu regiunile Sud Muntenia, Centru şi Vest.

În 2005, Regiunea Sud-Vest Oltenia avea, o populaţie de 2.306.450 locuitori (10,67% din populaţia totală a ţării), cu densitatea sub media naţională (79,3 locuitori/km2 faţă de 90,9 locuitori/km2 ). Structura rural-urban a populaţiei este de 52,5% vs. 47,5% (România – 45,1% vs. 54,9%), cele mai rurale judeţe fiind Olt (59,4%), Vâlcea (54,8%) şi Gorj (53,1%)

Ponderea populaţiei ocupate în total populaţie înregistrează o valoare redusă faţă de media ţării - 37,2% . La nivel judeţean, cel mai mare grad de ocupare îl are judeţul Vâlcea (40,2%) şi cel mai redus în judeţul Olt (35,8%).

Piaţa muncii reflectă în mare tendinţele de la nivel naţional. Pe ramuri ale economiei, populaţia ocupată civilă se concentrează astfel: agricultura şi silvicultura (42,1%), industria (21,1%) şi serviciile (36,8%). Analiza pe judeţe relevă ponderi mai mari ale populaţiei ocupate în agricultură în judeţele Olt (49,0% din total populaţie ocupată) şi Mehedinţi (48,1%), sectorul servicii fiind mai dezvoltat în judeţele Vâlcea (40,4% din total populaţie ocupată) şi Dolj (39,9%).

Rata şomajului în regiune este 7,4%, valoare mai mare decât media la nivelul naţional (5,9%). Judeţele din nord, Mehedinţi (9,5%), Gorj (9,3%), Olt (7,1%) şi Vâlcea (6,6%) au o rată a şomajului mai mare decât media regională, în timp ce in judeţul Dolj (6,3%)înregistrează o rata a şomajului inferioară aceleiaşi medii regionale şi chiar mediei naţionale.

Lipsa locurilor de muncă adecvate au determinat şi aici plecări ale populaţiei pentru munca necalificată în străinătate. Astfel, dacă în anii de după 1990 se pleca, în special, în Serbia, după criza din Iugoslavia, destinaţia privilegiată au devenit Italia şi Spania. În ceea ce priveşte migraţia externă Regiunea Sud -Vest Oltenia se remarcă printr-un nivel relative scăzut în comparaţie cu alte regiuni, dar acest fenomen se

1

intensifică în condiţiile în care măsurile de reviriment economic întârzie şi pauperizarea populaţiei sporeşte.

Regiunea Sud-Vest are o infrastructură de transport relativ bine dezvoltată, teritoriul regiunii fiind traversat de trei drumuri europene: E70, E79 şi E81 şi două din cele trei axe prioritare ale Reţelei de transport Trans-European –TEN-T ( formate din coridoarele Pan-europene) care intersectează România, şi anume axa prioritară de transport 7 (format din coridorul IV -Berlin/ Nurenberg-Praga-Budapesta–Constanţa–Istambul –Salonic) şi axa prioritară de transport 18 – Dunărea ( format din coridorul VII).Reţeaua rutieră măsoară 10.460 km (13,19% din totalul naţional), din care 2043 km sunt drumuri naţionale (13% din total drumuri naţionale) şi 8.437 km drumuri judeţene şi comunale (12,82% din totalul naţional).În ceea ce priveşte infrastructura de utilităţi, regiunea are o slabă dotare cu instalaţii de apă potabilă (41,29% din total localităţi, racordate la un sistem de alimentare cu apa potabila, faţă de nivelul naţional 61,04%) şi canalizare (13,16% din total localităţi, faţă de 21,86% la nivel naţional). Analiza pe judeţe evidenţiază slaba echipare cu utilităţi a judeţului Dolj (numai 12,6 % din localităţi erau conectate la reţeaua de apă potabilă şi 7,2% la cea de canalizare). Numai 51 de localităţi erau conectate în 2005 la reţeaua de gaze naturale, la nivelul întregii regiuni. De asemenea, Mehedinţi este singurul judeţ din România fără nici o localitate conectată la reţeaua de gaze naturale.

Calitatea slabă a infrastructurii spitaliceşti, dotarea slabă, lipsa personalului specializat – cu precădere în mediul rural- precum şi nivelul scăzut de salarizare sunt probleme cu care se confruntă sistemul sanitar regional. Nivelul ridicat de sărăcie, rămânerea în urmă privind gradul de cultură sanitară etc, determină o rată foarte ridicată a mortalităţii infantile, rata mortalităţii maternale, număr de cazuri TBC, etc).

Problemele sociale sunt importante şi diverse, dar infrastructura sociala a regiunii este slab dezvoltată. Există doar 44 de servicii alternative pentru îngrijirea copiilor (25 de instituţii de tip familial şi 26 de centre de plasament). La sfârşitul anului 2004, existau 8.677 copii cu dizabilităţi, dintre care doar 780 au beneficiat de servicii de asistenţă socială. Trei judeţe – Mehedinţi, Olt şi Valcea – nu dispun de centre rezidenţiale de îngrijire.

2

2. ANALIZA EVOLUŢIEI SERVICIILOR DE SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ ÎN PERIOADA 2001-2005

Tabel 1. Evoluţia numărului de persoane ocupate (mii persoane) în servicii de sănătate şi asistenţă socială comparativ cu celelalte tipuri de servicii în regiunea S-V

Sursa: Datele sunt prelucrate după informaţiile din Anuarul de statistici regionale

AniiTip de activitate

Comerţ Hoteluri şi restaurante

Transporturi Intermedieri financiare

Tranzacţii imobiliare

Administraţie publică şi apărare

Învăţământ Sănătate şi asistenţă socială

Alte servicii

2001

73 7,5 35,5 4,8 21,7 15,8 41,7 34 10,2

2002

73,8 8,3 34,6 4,7 23,1 16,3 40,6 34,4 11

2003

76,1 9,3 33,1 4,9 28,1 17,1 40 34 12,9

2004

28,7 9,6 30,3 5,2 29,7 17 40,3 35,5 16,7

2005

86,4 10,7 32,1 5,5 26,9 18,1 39,8 34,5 19,7

Puternica tendinţă de terţiarizare a economiei României a determinat creşterea anumitor ramuri ale serviciilor mai rapidă decât a altor activităţi după cum se observă şi în tabelul nr. 1. Predilecţia populaţiei spre specializarea pe o anumită ramură este determinată de posibilităţile multiple de afirmare profesională, dar şi oportunităţi de câştig importante.Comerţul şi transporturile deţin ponderea cea mai mare din totalul serviciilor, în timp ce intermedierii financiari ocupă cea mai joasă poziţie în acest clasament.

Serviciile de sănătate şi asistenţă socială au cunoscut o evoluţie oscilantă, numărul de persoane ocupate în aceste servicii înregistrând cea mai mică valoare în anii 2001 şi 2003 (34 mii persoane).

Se constată că sectorul public, din care fac parte şi serviciile de sănătate şi cele de învăţământ au valori apropiate (13-14%). Ca domenii de activitate profesională, pierd teren în faţa altor activităţi cu succese imediate, apaţinând, în general, sectorului privat.

3

Ponderea medie a categoriilor de servicii din total servicii în regiunea S-V în anul 2001

30%

3%15%2%9%6%

17%

14% 4%

Comerţ

Hoteluri şi restaurante

Transporturi

Intermedieri financiari

Tranzactii imobiliare

Administraţie publică şi apărare

Învăţământ

Sănătate şi asistenţă socială

Alte servicii

Fig. 1. Evoluţia populaţiei ocupate (mii persoane) în servicii de sănătate şi asistenţă socială comparativ cu celelalte tipuri de servicii în regiunea S-V (2001)

Fig. 2.Evoluţia populaţiei ocupate (mii persoane) în servicii de sănătate şi asistenţă socială comparativ cu celelalte tipuri de servicii în regiunea S-V (2005)

A. Indicatori fizici

a) Număr de spitale în regiunea de S-V comparativ cu celelalte regiuni

Tabel.2 Evoluţia numărului de spitale în regiunile României în perioada 2001-2005Anii Regiune

NE SE S SV V N-V C Buc-If Romania2001 63 50 68 41 48 58 56 58 4422002 63 50 68 42 48 58 56 57 4422003 64 47 63 41 46 57 50 54 422

Ponderea medie a categoriilor de servicii din total servicii în zona S-V în anul 2005

31%

4%

12%2%10%

7%

14%

13%

7% Comerţ

Hoteluri şi restaurante

Transporturi

Intermedieri financiari

Tranzacţii imobiliare

Administraţie publică şi apărare

Învăţământ

Sănătate şi asistenţă socială

Alte servicii

4

2004 62 47 60 41 45 56 50 55 4162005 66 47 62 42 46 61 51 58 433

Sursa: Datele sunt prelucrate după informaţiile din Anuarul de statistici regionale

La nivel naţional, una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă serviciile de săntate şi asistenţă socială este lipsa unei dotări corespunzătoare cu unităţi de îngrijire medicală, după cum se observă în tabelul nr. 1. Numărul spitalelor este într-o continuă scădere în România, fapt datorat unei atenţii sporite în ceea ce priveşte evaluarea şi testarea condiţiilor de funcţionare sanitară. Astfel multe unităţi nu au îndeplinit cerinţele impuse de legislaţia în domeniu şi au fost desfiinţate. Se constată că în regiunile cu o rată mare a urbanizării, numărul unităţilor medicale este mai mare decât cel din regiunea S-V, dar şi decât media pe ţară (N-E, Buc-If, N-V).

În regiunea S-V nu au avut loc schimbări majore referitor la numărul de spitale, în anii 2001, 2003, 2004, acesta fiind de 41 de unităţi, iar în restul anilor crescând cu o unitate. Cu toate astea, regiunea deţine cel mai mic număr de spitale din ţară, cauza fiind lipsa investiţiilor în acest sens şi un buget alocat mai mic decât al altor sectoare.

Evoluţia numărului de spitale în regiunile României în perioada 2001-2005

0

10

20

30

40

50

60

70

80

NE SE S SV V NV C Buc-If

Regiunea

Nu

măr

de

spit

ale

2001

2002

2003

2004

2005

Fig 3. Evoluţia numărului de spitale în regiunile României în perioada 2001-2005

b) Populaţia ocupată în serviciile de sănătate şi asistenţă socială pe perioada 2000- 2005 în regiunile din România

Tabel 3. Dinamica populaţiei ocupate (mii persoane) în sănătate şi asistenţă socială pe regiuni în perioada 2001-2005

Anii RegiuneNE SE S SV V N-V C Buc-If Romania

2000 54,1 44 40,8 33,5 36 49,1 44,4 39,3 341,2

5

2001 54,7 44,3 43 34 36,7 48,3 45,4 40,1 346,52002 55,6 46 45,4 34,4 38,8 47,8 45,9 44,4 358,32003 55,5 44 46,3 34 38,7 48,5 45,4 46,3 358,72004 57 44 46,5 35,5 38,2 49,3 46 50,1 366,62005 60 43,6 46,2 34,5 36,7 50,7 45,4 52,9 370

Sursa: Datele sunt prelucrate după informaţiile din Anuarul de statistici regionale

Populaţia ocupată în serviciile de sănătate şi asistenţă socială nu a suferit modificări substanţiale de la un an la altul (Tabel.3).

Regiunea de S-V ocupă ultimul loc în ceea ce priveşte populaţia ocupată în sănătate, iar cauza principală o constituie insuficienţa numărului spitalelor din zonă.

O potenţială explicaţie este faptul că pregătirea în acest domeniu impune o perioadă îndelungată de studiu care, de cele mai multe ori, nu conduce la câştiguri extraordinare în raport cu munca depusă. Această parte negativă descurajează populaţia cu aptitudini în domeniu, determinând persoanele ocupate să opteze pentru alte variante.

O situaţie de actualitate este şi cea a plecărilor numeroase în străinătate a personalului medical, unde ii sunt recunoscute mai uşor meritele, iar satisfacţiile materiale sunt mult mai mari.

O altă cauză foarte importantă pentru care serviciile de sănătate sunt destul de slab cotate în Oltenia este lipsa centrelor de pregătire postliceale şi universitare; în cazul universităţilor, există doar o singură unitate de specialitate în zonă (Craiova). Ca urmare a acestor factori, populaţia care nu urmează cursuri de medicină şi asistenţă socială la zi nu poate reprezenta o pondere foarte mare în sectorul studiat.

În ceea ce priveşte situaţia serviciilor de asistenţă socială, independent de cea a sectorului sănătăţii, beneficiile financiare sunt nesatisfăcătoare raportate la volumul de muncă, întrucât aceste tipuri de servicii necesită o răbdare sporită. Necalificarea există şi la acest nivel şi acest aspect este defavorabil situaţiei economice a regiunii.

Tabel nr.4 Indicatorii absoluţi, relativi şi medii pentru PO în sănătate în regiunea S-V în perioada 2000-2004

Anii

Indicatori absoluţi(mil lei RON) Indicatori relativi (%) Indicatori medii

De nivelModificări absolute

Indicele dinamicii

Ritmul de creştere

Calculaţi din valori

absolute

Calculaţi din valori

relative(%) P.0. ( )

2000 33,5 0 - 100 - 0 -

3

4,28

0,5

1,01 12001 34 0,5 0,5 101 101 1 1

2002 34,4 0,9 0,4 102 102 2 2

2003 34 0,5 -0,4 101 98 1 -2

6

2004 35,5 2 1,5 105 104 5 4

Tabelul de mai sus relevă situaţia populaţiei ocupate în regiunea S-V în sectorul de sănătate şi asistenţă socială. Se observă o situaţie oscilantă, în anul 2003 înregistrându-se o scădere cu 400 de persoane faţă de anul precedent. Media populaţiei ocupate în sănătate este de 34,82 mii persoane, cu o modificare medie absolută de 0,5 mii persoane pe an, un indice mediu de 1,01%, ceea ce determină un ritm mediu de creştere foarte mic (1%).

Aceste date ne conduc la concluzia că există o oarecare instabilitate în ceea ce priveşte administrarea sectorului de sănătate şi asistenţă socială, iar populaţia ocupată nu are certitudinea unui loc de muncă permanent.

Dinamica populaţiei ocupate în sănătate şi asistenţă socială în perioada 2000-2005

0

10

20

30

40

50

60

70

NE SE S SV V N-V C Buc-If

Regiunea

Po

pu

laţi

a o

cup

ată 2000

2001

2002

2003

2004

2005

Fig 4. Evoluţia populaţiei ocupate în sănătate şi asistenţă socială în regiunile României în perioada 2000-2005

B. Indicatori valorici

a) Produsul intern brut în sănătate şi asistenţă socială în regiunile României între anii 2000-2004

Anii RegiuneNE SE S SV V N-V C Buc-If România

2000 240,9 196,3 189,8 162,3 153,2 208,7 194,3 231 1576,52001 274 217,7 217 178,3 191,1 242,2 233,3 254,7 1808,32002 453,5 362,7 356,4 289,8 314,9 389,9 372,6 439,1 2978,92003 723,9 486,5 558,1 446,2 479,3 633,3 588,6 690,8 4606,72004 905,2 709,5 705,6 577,1 655 810,9 759,7 978 6101,0

7

Tabel 5. Evoluţia PIB (mil lei RON) în serviciile de sănătate şi asistenţă socială în perioada 2000-2004

Sursa: Datele sunt prelucrate după informaţiile din Anuarul de statistici regionale

Tabelul de mai sus prezintă nivelul PIB în sănătate în perioada 2000-2004. Ca şi ceilalţi indicatori, valorile pentru această zonă, faţă de celelalte regiuni, sunt cele mai mici, situaţie ce întăreşte ideea că serviciile de sănătate din Oltenia se confruntă cu probleme majore la toate nivelele.

O imagine mai clară asupra dinamicii PIB-ului în această perioadă o oferă tabelul nr.5. Se observă că nivelul PIB creat în sănătate în S-V are o evoluţie ascendentă, înregistrând o modificare medie de 103,7 milioane RON anual, ceea ce în procente reprezintă 159,7 ( ), iar ritmul mediu de creştere se situează în jurul valorii de 59,7%. Valoarea medie a PIB-ului este de 330,74 milioane RON.

Tendinţa generală este de creştere, dar, în comparaţie cu celelalte regiuni, ritmul este unul inferior. Cele mai eficiente zone sunt N-E şi Bucureşti – Ilfov datorită oraşelor puternic dezvoltate din punct de vedere economic şi social şi cu o densitate mare a populaţiei. Oraşele care îndeplinesc aceste funcţii sunt, mai ales, Iaşi şi respectiv Bucureşti, unde veniturile populaţiei sunt ridicate (Tabel 6).

Un fenomen care explică, de asemenea, motivul pentru care PIB-ul din regiunea S-V este unul foarte scăzut este şi faptul că populaţia nu are suficientă încredere în calitatea serviciilor medicale din zonă, dar şi pentru că dotările tehnice nu sunt satisfăcătoare. Persoanele din Oltenia preferă centre de sănătate particulare sau publice din oraşele mari, principala opţiune fiind capitala.

Dinamica PIB în sănătate în regiunea S-V comparativ cu restul regiunilor ţării între anii 2000-2004

0

200

400

600

800

1000

1200

2000 2001 2002 2003 2004

Anii

Mil

lei R

ON

NE SE S SV V NV C Buc-If

Fig.5. Evoluţia PIB (mil lei RON) în serviciile de sănătate şi asistenţă socială în perioada 2000-2004

Graficul de mai sus arată tendinţe crescătoare la nivelul tuturor regiunilor ţării, dar se constată că regiunea S-V este cea cu cel mai mic PIB la nivel naţional.

8

Concluzia pare, iniţial, una pozitivă, dar nu trebuie neglijat impactul ratei inflaţiei asupra nivelului PIB, un element care se regăseşte în valoarea indicatorului valoric. O creştere a PIB-ului nu determină neapărat o creştere a stabilităţii şi nivelului veniturilor în rândul populaţiei. Ea poate fi şi rezultatul creşterii preţuilor, ceea ce poate îngrădi accesibilitatea la serviciile de sănătate, tip de activitate ce trebuie să fie primordială în mentalitatea populaţiei.

Tabel nr. 6 Indicatorii absoluţi, relativi şi medii pentru PIB în sănătate în regiunea S-V în perioada 2000-2004

Anii

Indicatori absoluţi(mil lei RON) Indicatori relativi (%) Indicatori medii

De nivelModificări absolute

Indicele dinamicii

Ritmul de creştere

Calculaţi din valori

absolute

Calculaţi din valori

relative(%) P.I.B. ( )

2000 162,3 0 - 100 - 0 -

3

30,7

4

103,

7

159,

7

59,7

2001 178,3 16 16 109 109 9 9

2002 289,8 127,5 111,5 178 162 78 62

2003 446,2 283,9 156,4 274 153 174 53

2004 577,1 414,8 130,9 355 129 255 29

b) Câştigul salarial nominal mediu brut lunar pe total salariaţi în sănătate şi asistenţă socială în regiunea S-V

Tabel nr. 7. Evoluţia câştigului salarial nominal mediu brut lunar pe total salariaţi în sănătate şi asistenţă socială în regiunea S-V şi celelalte regiuni ale ţării

Anii RegiuneNE SE S SV V N-V C Buc-If Romania

2001 355 339 347 368 356 336 350 433 3592002 435 422 409 454 428 421 421 519 4302003 565 525 518 569 526 550 542 639 5552004 670 674 630 693 705 696 677 818 6962005 832 850 804 863 872 858 896 973 869

Sursa: Datele sunt prelucrate după informaţiile din Anuarul de statistici regionale

9

Evoluţia câştigului salarial nominal mediu brut este un alt indicator valoric sugestiv în furnizarea de informaţii privind situaţia serviciilor de sănătate şi asistenţă socială în regiunea S-V, dar şi în celelalte regiuni.

Dinamica acestui indicator este, de obicei, asemănătoare cu cea a PIB-ului, fapt dovedit şi în situaţia analizată.

Câştigul salarial reprezintă un stimulent al angajaţilor în sănătate pentru o prestare mai bună a serviciilor de sănătate, deoarece cu cât motivaţiile financiare sunt mai mari, cu atât interesul pentru rezultate foarte bune este mai mare.

Deşi există o creştere a nivelului salariilor de la un an la altul, putem aprecia că nu este unul dintre cele mai profitabile sectoare ale serviciilor, întrucât este un serviciu de consum şi nu unul de producţie.

Şi aici se resimte influenţa ratei inflaţiei.

Evoluţia câştigului nominal mediu brut pe regiuni între anii 2001-2005

0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500 4000

NE SE

SSV

VNV

CBuc-If

Reg

iune

a

Mil lei RON

2001 2002 2003 2004 2005

Fig. 6 Evoluţia câştigului salarial nominal mediu brut lunar pe total salariaţi în sănătate şi asistenţă socială pe regiuni în perioada 2001-2005

Tabel nr.8. P.I.B. în sănătate în preţuri constante în regiunea S-V în anii 2001-2004

AniiP.I.B în sănătate-preţuri curente-

mld. lei

Indicii pr. de consum în sănătate

-%-

P.I.B în sănătate-pr. constante-

mld. lei2000 162,3 100 162,32001 178,3 86,5 206,12002 289,8 75,1 385.82003 446,2 71,6 623,12004 577,1 61,7 935,3

Notă: Pentru determinarea indicilor preţurilor de consum s-a utilizat ca an de referinţă 2000, iar indicii preţurilor de cosum s-au calculat pe baza regulii de trei simplă

Se observă că tendinţa PIB în preţuri constante este de creştere comparativ cu valorile exprimate în preţuri curente. Acest trend este reliefat şi de graficul următor.

10

Evoluţia PIB în sănătate în regiunea S-V în perioada 2000-2004

0100200300400500600700800900

1000

2000 2001 2002 2003 2004

Anii

Mld

lei

RO

N

PIB în preţuri curente

PIB în preţuri constante

3. CORELAŢIA ÎNTRE EVOLUŢIA ECONOMICO-SOCIALĂ DIN REGIUNEA S-V ŞI EVOLUŢIA SERVICIILOR DE SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Pentru stabilirea în ce măsură nivelul populaţiei ocupate influenţează valoarea PIB-ului creat în sănătate, am utilizat coeficientul de corelaţie liniară parametrică r cu următoarea formulă:

Tabel nr. 8 Calcularea legăturii dintre populaţia ocupată şi produsul intern brut creat în serviciile de sănătate şi asistenţă socială în regiunea S-V

Anii

P.O. în sănătate

-mii pers-( )

P.I.B. în sănătate

-mld lei RON-( )

2000 33,5 162,3 5437,05 1122,25 26341,292001 34 178,3 6062,2 1156 31790,892002 34,4 289,8 9969,12 1183,36 83984,042003 34 446,2 15170,8 1156 199094,442004 35,5 577,1 20487,05 1260,25 333044,41

TOTAL 171,4 1653,7 57126,22 5877,86 674255,07

legătură puternică (r ), directa (r ) între cele două variabile.

Populaţia ocupată în sănătate în regiunea S-V influenţează valoarea P.I.B în preţuri curente deoarece, după cum se observă şi din tabelul nr.5, câştigul salarial nominal brut a crescut de la un an la altul, ceea ce implică un aport mai mare al acestei categorii la crearea P.I.B. regional.

Pregătirea profesională în acest domeniu a personalului, cât şi introducerea de noi metode în încercarea de aliniere la nivelul practicilor europene (în plină etapă de tranziţie

11

şi în prag de aderare la U.E.), au condus la creşterea P.I.B. în sănătate în regiunea S-V, cât şi în toată ţara.

Pe de altă parte, populaţia zonală încă manifestă preferinţe spre cariere în aceste domenii, fapt ce imprimă o ascensiune a acestui sector al serviciilor în această regiune.

De asemenea vor fi calculaţi şi coeficienţii de corelaţie neparametrici Spearman şi Kendall la nivel naţional pentru anul 2004.

Tabel nr 9.

RegiuneaP.O. sănătate

(mii pers)(x)

P.I.B sănătate în pr. curente

(mld lei)(y)

N-E 57 905,2 1 2 1S-E 44 709,5 6 5 1S 46,5 705,6 4 6 4

S-V 35,5 577,1 8 8 0V 38,2 655 7 7 0

N-V 49,3 810,9 3 3 0C 46 759,7 5 4 1

Buc-If 50,1 978 2 1 1TOTAL 366,6 4606,7 8

Sp = =0,905

Tabel nr. 10

RegiuneaN-E 2 6 1

Buc-If 1 6 0 N-V 3 5 0

S 6 2 2C 4 3 0

S-E 5 2 0V 7 1 0

S-V 8 0 0TOTAL 25 3

12

S= =25 - 3=22

K

Se constată o legătură puternică (Sp, K ), directă (Sp, K ) între cele două variabile studiate la nivel naţional.

Referitor la regiunea S-V, se observă că aceasta se află pe ultimul loc în România, atât categoria populaţiei ocupate în sănătate, cât şi la PIB-ul zonal. O explicaţie ar fi faptul că, pe toate planurile, are multe de recuperat faţă de celelalte regiuni, aspect regăsit şi în menţiunile anterioare.

4. ANALIZA COMPARATIVĂ A DEZVOLTĂRII SERVICIILOR DE SĂNĂTATE ÎN CELE 8 REGIUNI DIN ROMÂNIA LA NIVELUL ANULUI 2004

Pentru efectuarea comparaţiei propuse, s-au utilizat următorii indicatori:

Populaţia ocupată în sănătate (PO) Produsul intern brut creat în sănătate (PIB) Productivitatea muncii în sănătate (W )

Tabel nr.11 Populaţia ocupată în sănătate, PIB-ul creat în sănătate şi PIB în servicii/ PO în cele 8 regiuni ale ţării în anul 2004

Productivitatea muncii în sănătate se află pe locul 5 în regiunea Oltenia (Tabel nr. 11), fapt ce denotă o eficienţă a acestui tip de serviciu de nivel mediu comparativ cu celelalte regiuni.

Pe primul loc se situează regiunea Bucureşti-Ilfov ca şi în celelalte ramuri ale serviciilor, fiind principalul „centru de atracţie” pentru investitori. Eficienţa personalului din această zonă se datorează, mai ales, alocării unei părţi mari din fondurile destinate serviciilor de sănătate în direcţia pregătirii angajaţilor. Programele de schimb de

RegiuneaP.O. sănătate

(mii pers)(x)

P.I.B sănătate în pr. curente

(mld lei)(y)

N-E 57 905,2 15,8 7S-E 44 709,5 16,1 6S 46,5 705,6 15,2 8

S-V 35,5 577,1 16,2 5V 38,2 655 17,1 2

N-V 49,3 810,9 16,4 4C 46 759,7 16,5 3

Buc-If 50,1 978 19,5 1TOTAL 366,6 4606,7 12,6

13

experienţă au un rol important în acest sens, pentru că, astfel, se asigură o informare permanentă în legătură cu noile metode şi aparaturi existente în ţările dezvoltate.

Deşi se înregistrează o valoare minimă a populaţiei ocupate în regiunea S-V, eficienţa acesteia este semnificativă raportat la celelalte tipuri de servicii din zonă. Nu trebuie uitat, însă, că pot fi mult imbunătăţite şi că mai este mult de lucrat până la alinierea serviciilor de sănătate caracteristice unei ţări ale mileniului 3 la standardele dorite.

5. PERSPECTIVELE SERVICIILOR DE SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ ÎN REGIUNEA S-V PENTRU PERIOADA 2006-2008

Deoarece în calculele statistice de previziune a indicatorilor se utilizează frecvent extrapolarea pe baza metodelor sporului mediu, a indicelui mediu de dinamică şi a trendului liniar, pentru previziunea numărului populaţiei ocupate, am ales dintre acestea metoda cu cel mai mic coeficient de variaţie.

Pentru previziunea numărului populaţiei ocupate am folosit trei metode (Tabel 12): a sporului mediu, indicelui mediu de dinamică şi a trendului liniar. Deoarece metoda de previziune cu cel mai mic coeficient de variaţie (v = 1,06%) este metoda trendului liniar, am efectuat extrapolarea datelor prin această metodă

Tabel 12.

ANIIMETODA SPORULUI MEDIU METODA TRENDULUI LINIAR METODA INDICELUI MEDIU

Pop. ocupată (mii persoane) yi

Yi’ (Yi-Yi’)2 ti Yi' (Yi-Yi')2 Yi' (Yi-Yi')2

2001 33,5 33,5 0 -2 33,48 0,0004 33,5 02002 34 34 0 -1 33,88 0,0144 33,9 0,012003 34,4 34,5 0,01 0 34,28 0,0144 34,4 02004 34 35 1 1 34,68 0,4624 34,9 0,812005 35,5 35,5 0 2 35,08 0,1764 35,5 0

Total 171,4 1,01 3 0,668 0,82

=0,45 4 =0,365 =0,4

  

v=1,31 5 v =1,06 v=1,16

1) În cazul metodei sporului mediu:

= = 0,5 mii persoane

=34,28 mii persoane

14

2) În cazul metodei indicelui mediu:

mii persoane

=34,28 mii persoane

3) În cazul metodei trendului liniar:

.

34,28

0,4

Pe baza calculelor, se observă că metoda cea mai eficientă de previziune este cea a trendului liniar (v min).

15

PREVIZIUNEA

Previziunea se realizează pornind de la ecuaţia . mii persoane mii persoane mii persoane

Previziunea PO în sănătate în regiunea Oltenia în perioada 2006-2008

3232.533

33.534

34.535

35.536

36.5

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Anii

Po

pu

laţi

a o

cup

ată(

mii

p

ers)

Fig.7. Previziunea PO în sănătatea în regiunea Oltenia în perioada 2006-2008

Se observă o tendinţă de creştere a persoanelor ocupate în serviciile de sănătate şi asistenţă socială pentru următorii 3 ani.

CONCLUZII

Unităţile medicale româneşti au, în general, mari probleme cu spaţiile adecvate, cu aparatura şi nu în ultimul rând cu medicamentele necesare. De aceea, unităţile medicale private au devenit concurenţi de luat în seamă, numai că, în cele mai multe cazuri, acestea au preţuri foarte mari în raport cu veniturile pacientului de rând.

Pentru atenuarea avalanşei de servicii private care înlocuiesc din ce în ce mai multe serviciile publice, măsurile ce trebuie luate sunt evidente: sporirea numărului de spitale, motivarea personalului specializat, dar nu în ultimul rând, schimbarea mentalităţii persoanelor care tind să neglijeze aspectele legate de sănătatea proprie.

Legislaţia în domeniul sănătăţii prevede dreptul fiecărui cetăţean la serviciile publice din acest sector, dar condiţiile oferirii unei îngrijiri corespunzătoare, de cele mai multe ori, sunt sub aşteptările populaţiei.

Deşi, în ultima vrme, serviciile de sănătate şi asistenţă socială sunt puternic devansate de celelate ramuri ale sectorului terţiar, nu trebuie minimalizat aportul acestora la progresul zilnic, deoarece fără un confort permanent din punct de vedere sanitar, nu se pot realiza celelate activităţi curente.

16

17