Analiza unui sistem de audit intern

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - Bucuresti

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

LUCRARE DE DISERTATIE

Conducator stiintific Absolvent

Lector univ. dr. Nicoleta Coman Grecu Constantin – Alexandru

Grecu Constantin - AlexandruAnaliza sistemului de audit intern

la o societate din sectorul productie panificatie

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - Bucuresti

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

Master – Concepte si Practici de Audit la Nivel National si International

LUCRARE DE DISERTATIE

ANALIZA SISTEMULUI DE AUDIT INTERN LA O SOCIETATE DIN SECTORUL

– PRODUCTIE PANIFICATIE –

Bucuresti

2012



CUPRINS

Cuprins ................................................................................................................................................. 2

Capitolul I - Cadrul teoretic si conceptual al auditului intern .............................................................. 3

1. Notiuni introductive .................................................................................................................. 3

1.1. Introducere ......................................................................................................................... 3

1.2. Normalizarea auditului intern pe plan national si international ......................................... 6

1.3. Cadrul conceptual al auditului intern ................................................................................. 7

2. Functia de audit intern intr-o organizatie .................................................................................. 8

2.1. Diferentele dintre audit intern si control intern .................................................................. 8

2.2. Organizarea functiei de audit intern intr-o organizatie ...................................................... 9

2.3. Relatia dintre audit intern si audit extern ......................................................................... 10

3. Misiunea de audit intern .......................................................................................................... 11

3.1. Etapa 1 – Evaluarea riscurilor .......................................................................................... 11

3.2. Etapa 2 – Intocmirea planului de audit ............................................................................ 13

3.3. Etapa 3 – Planificarea misiunii ........................................................................................ 14

3.4. Etapa 4 – Auditul interimar .............................................................................................. 14

3.5. Etapa 5 – Raportul de audit ............................................................................................. 16

3.6. Responsabilitati post-audit ............................................................................................... 17

Capitolul II - Contributii personale. Proiect de perfectionare si aprofundare .................................... 18

4. Studiu de caz: Evaluarea sistemului de audit intern ................................................................ 18

4.1. Prezentarea studiului de caz ............................................................................................. 18

4.2. Analiza activitatii departamentului de audit intern .......................................................... 18

Bibliografie ......................................................................................................................................... 29



CAPITOLUL I - CADRUL TEORETIC SI CONCEPTUALAL AUDITULUI INTERN

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.1. INTRODUCERE

O companie este o organizatie structurata in mai multe grupuri de indivizi cu un interes comun care prin activitatea lor desfasurata ajung la o finalitate numita profit. In zilele noastre structura unei companii poate imbraca nenumarate forme si poate avea functiuni cat mai variate, insa oricare ar fi structura organizatiei, exista o axioma care reglementeaza procesul de atingere al finalitatii activitatii si anume: orice activitate trebuie sa aiba un obiectiv care va puncta finalitatea ei. Atingerea obiectivelor presupune o suma de procese ce trebuie sa aiba loc pentru ca finalitatea sa aiba loc. Aceste procese devin din ce in ce mai variate si mai dificile odata cu dezvoltarea organizatiei si astfel o companie are nevoie de oameni diferiti si cat mai specializati in departamente specifice ce au ca scop realizarea unui singur proces. Astfel o companie va avea atatea grupuri de indivizi specializati sau departamente cu diferite functiuni cate procese sunt necesare pentru atingerea obiectivelor.

Obiectivele sunt stabilite de catre managementul companiei si atingerea acestora reprezinta responsabilitatea lor, iar procesele necesare a lua loc vor fi executate de catre toate departamentele organizatiei. Insa exista nenumarate forme de risc care conduc la o realizare mai putin eficienta a executarii decat cea preconizata. Cum se pot reduce aceste riscuri la un nivel cat mai scazut pentru o preformanta crescuta? Cum se poate asigura o eficienta maxima si o pierdere minima de resurse in timpul realizarii acestor procese? O parte a managementului si anume managementul riscului va fi insaricinata cu identificarea acestor riscuri si va introduce metode de control astfel incat sa asigure executarea proceselor in bune conditii, astfel intervine functia de sistem de control intern. Insa cine asigura ca metodele de control stabilite de management sunt eficiente si ca sunt implementate corect? Aici intervine functia de audit intern care asigura prin metode specifice ca toate riscurile la care se expune societatea sunt controlate la un nivel acceptabil prin mecanismele de control intern instituite.



Mai jos este reprezentata legatura dintre aceste 4 functiuni intr-o organizatie care conlucreaza la asigurarea atingeriiobiectivelor:

Managementul unei organizatii trebuie sa se asigure ca, pentru a se proteja impotriva riscurilor, ia masuri de precautie prin instituirea controlului intern. Punerea in aplicare a acestui proces necesita mecanisme, instrumente, politici si proceduri, oameni si sisteme. Pentru a exista functia de control intern, nu este obligatoriu sa fie infiintat un departament care sa-i poarte numele. De exemplu un portar indeplineste o sarcina specifica de control intern, dupa cum si un contabil, prin responsabilitatile sale, reprezinta implicit o rotita din cadrul acestui proces.

Managementul riscurilor are misiunea de a examina in permanenta activitatile organizatiei cu scopul de a identifica riscuri noi sau modul in care acestea au evoluat in timp. Totodata, departamentul de management al riscurilor elaboreazasi actualizeaza normele si procedurile organizatiei privitoare la controlul intern ce urmeaza a fi implementate. Printre activitatile departamentului de management al riscurilor se numarasedintele de analizasi evaluare a apetitului pentru risc, activitati de mare interes pentru auditui intern. In principiu, cele doua departamente din cadrul unei organizatii colaboreazain realizarea misiunilor lor, dar nu se subordoneaza unul celuiIalt. In mod ideal, functia managementul riscurilor nu trebuie sa se suprapuna cu functia audilului intern.

Apoi, pentru a se asigura ca masurile de control intern sunt suficiente, eficiente si eficace in prevenirea si atenuarea riscurilor care ameninta obiectivele organizatiei, este necesara o functie independenta de monitorizare si evaluare continua a controlului intern numita audit intern. Prin intermediul auditului intern, managementul unei organizatii urmareste sa se asigure ca functia de control intern instituita functioneaza eficient, eficace si suficient pentru a ameliora sau elimina riscurile identificate.

∴

„Auditul intern furnizeaza managementului unei organizatii o opinie independenta si obiectiva cu privire la faptul ca riscurile cu care se confrunta organizatia sunt sau nu ameliorate la un nivel

acceptabil prin controlul intern”.D. Griffits

Functia: Management Stabilirea obiectivelor

Functia: Managementul Riscului Identificarea riscurilor

Functia: Control Intern Asigurarea masurilor de control

Functia: Audit Intern Monitorizarea controlului



TIPURI DE AUDIT INTERN

AUDITUL FINANCIAR

Scopul misiunilor de audit financiar realizate de auditorii interni este de a examina credibilitatea sistemului contabil si de informare financiara. Diferenta majoraintre auditul financiar extern si auditulfinanciar intern constain credibilitatea si destinatarii raportului de audit. In timpce raportul auditorilor externi se adreseaza utilizatorilor externi de informatiifinanciar-contabile si, prin independenta totala a auditorilor externi fata de clientiisai, opinia lor confera un grad de incredere sporit in raportarile financiare publiceale companiilor, raportul auditorilor interni se adreseazain exclusivitatemanagementului organizatiei. Opinia auditorilor interni este constransa de apetitulpentru risc al conducerii, in timp ce opinia auditorilor externi are drept criteriu dereferinta imaginea fidelain relatie cu pragul de semnificatie. De altfel, in ipotezain care raportul auditorilor interni privind activitatea financiar-contabila ar fipublic, credibilitatea lui ar fi nula, avand in vedere faptul ca scopul principal alauditul ui intern este de a sprijini atingerea obiectivelor si intereselor organizatiei.

AUDITUL DE CONFORMITATE

Presupuneevaluarea calitatii si gradului de adecvare a sistemelor interne instituite inir-oorganizatie pentru a se examina conformitatea acestora cu legile, regulamentele,politicile sau procedurile aplicabile la un moment dat in timp. Spre exemplu, omisiune de audit de conformitate examineaza masura in care activitatile privindresursele umane dintr-o organizatie sunt realizate in conformitate cu legislatia invigoare si cu politicile si strategia de personal stabilite de management.

AUDITUL OPERATIONAL

Este unuldintre cele mai complexe tipuri de audit intern,presupune evaluarea critica a calitatii si a gradului de adecvare a sistemelor,metodelor, resurselor si procedurilorutilizate de organizatie, a structurii organizationale comparativ cu responsabilitatile alocate. Spre exemplu, atuncicand o organizatie isi doreste implementarea unei reforme sau restructurari,strategia de schimbare are la baza concluziile formulate de auditorii interni inurma unei misiuni de audit operational.

AUDITUL DE MANAGEMENT

Permite evaluarea calitatii actului managerial, a structurii acestuia si a atitudinii managementului cu privire la riscuri si control incontextul obiectivelor organizatiei. Din nefericire, denumirea acestui tip de auditconduce la o atitudine rezervata a conducerii organizatiilor. In realitate, auditul demanagement se aseamana foarte mult cu auditul de conformitate, diferentaconstand in materialul studiat: activitatile manageriale.

AUDITUL DE EFICACITATE

Presupune examinarea a trei coordonate definitorii: eficienta, eficacitateasi economicitatea proceselor din cadrul organizatiei. Eficacitatea vizeaza atingerea obiectivelor fixate prin actiunile intreprinse. Eficienta impune selectareacelor mai bune alternative sau resurse pentru a realiza un scop. (Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)



1.2. NORMALIZAREA AUDITULUI INTERN PE PLAN NATIONAL SI INTERNATIONAL

NORMALIZAREA AUDITULUI INTERN PE PLANINTERNATIONAL

Cel mai important organism de reglementare in domeniu la nivel international este:

A. Institutul Auditorilor Interni (The Institute of Internai Auditors - IIA) este o asociatie profesionala internationalainfiintatain 1941 cu sediul in Statele Unite. IIA este recunoscut drept liderul international al profesiei de audit intern in ceea ce priveste autorizarea, educatia, cercetarea si indrumarea profesionala a membrilor sai. Printre altele, IIA si-a asumat misiunea de a emite norme si ghiduri profesionale cu caracter international care sa asigure o practica uniformasi un criteriu omogen de referinta la nivel global.

De mentionat mai sunt:

B. New York Stock Exchange (NYSE) si Public Company Accounts Oversight Board (PCAOB) care emit reglementari aplicabile companiilor care activeaza pe piata americana, in special celor cotate la bursa din New York. Din ratiuni dictate de prudenta competitiva, aceste companii exercita presiuni pentru uniformizarea reglementarilor pe pietele non-americane. Prin urmare, uneori direct, alteori indirect, reglementarile NYSE sau PCAOB influenteaza considerabil normalizarea si practicile nationale, europene si internationale.

C. Comisia Europeana si European Confederation of Instilutes of Internai Auditing ( ECIJA) au rolul de a emite directive care sa armonizeze standardele si practicile de audit la nivelul membrilor sai si sa contribuie, la consolidarea conduitei etice a profesiei.

NORMALIZAREA AUDITULUI INTERN PE PLAN NATIONAL

In Romania, auditul intern reprezinta o activitate relativ noua pentrumediul de afaceri. Primele preocupari legate de reglementarea si normalizareaactivitatii de audit intern au vizat sectorul public. Ministeruluide Finante in 2002 a publicat Legea 672/2002, care a instituit activitatea de audit intern la nivelul institutiilor publice, modificata in anii urmatori printr-o serie de acte normative. Astfel a luat fiinta Unitatea centrala pentru Armonizarea Auditului Public Intern(UCAAPI)si Comitetul pentru Audit Public Intern(CAPI). UCAAPI este o structura specializatacare pune in aplicare obiectivele Ministerului FinantelorPublice in domeniul auditului intern si are ca principala atributieasigurarea conditiilor de desfasurare a activitatilor CAPI, organism cu caracterconsultativ care functioneaza pe langa UCAAPI.

In 2003, Banca Nationala a Romaniei a emis Normele 17 BNRcare au instituit obligativitatea constituirii functiei de audit intern in sectorul bancarromanesc.

In 2004, s-a creat Asociatia Auditorilor Interni din Romania (AAIR) avandca obiectivestabilirea unui forum deschis in vederea promovarii si dezvoltarii practicii de audit intern, sa prezinte un cadru unde sunt promovate Standardele Internationale de Audit si unde auditorii interni pot primi sprijin profesional de specialitate.

In 2004s-a creat Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR) cu misiunea de a asiguracadrul de reglementare si normele profesionale necesare pentru crearea sifunctionarea auditului intern la nivelul societatilor comerciale. In acest sens, aufost emise o serie de acte normative sub semnatura guvernului sau a CAFR.Reglementarile emise ulterior anului 2004 au continuat sa consolideze functia deaudit intern la nivelul companiilor, culminand cu modificarea, in



anul 2007, aLegii 31/1990 care marcheaza crearea cadrului pentru guvernanta corporativainsocietatile comerciale romanesti si circumscrie functia de audit intern guvemanteicorporative.

Astfel, CAFR a asimilat in plan national cadrul conceptual profesionalelaborat de IIA, completandu-l cu un set de proceduri privind cadrul general dedesfasurare a misiunilor de audit intern. Potrivit reglementarilor legale in vigoare,societatile comerciale care sunt obligate prin lege sa prezinte situatii financiareauditate extern, au totodata obligatia de asigura organizarea si functionareaauditului intern.

1.3. CADRUL CONCEPTUAL AL AUDITULUI INTERN

Cadrul conceptual de referintaal practicilor profesionale elaborat de IIAcuprinde:

i. Definitia auditului intern ii. Codul deontologic al auditorilor interni

iii. Normele profesionale aplicabile in practicile dc audit intern iv. Modalitatile practice de aplicare a normelor (norme de aplicare) v. Sprijinul pentru dezvoltarea profesionala

i. Definitia auditului intern: o activitate de asigurare independentasi obiectiva cu privire la controlul exercitat asupra operatiunilor desfasurate de o organizatie. Auditul intern trebuie sa contribuie la imbunatatirea operatiunilor organizatiei si sa creeze un plus de valoare pentru aceasta. Auditul intern ajuta entitatea sa-si atinga obiectivele evaluand, printr-o abordare sistematicasi metodica, procesele de management al riscurilor, de control si guvernanta corporativasi formuland propuneri pentru consolidarea eficacitatii acestora

ii. Codul deontologic cuprinde doua componente esentiale: principiile fundamentale pentru profesia si practica auditului intern: integritatea,

obiectivitatea, confidentialitateasi competenta profesionala regulile de conduita etica profesionala

iii. Normele profesionale ofera auditorilor interni reperul profesional in indeplinirea misiunii si in gestionarea activitatii lor. Normele profesionale sunt structurate in trei clase principale: norme de calificare (descriu caracteristicile si abilitatile cerute organizatiilor care

practica auditul intern) norme de performanta/functionare:detaliaza natura activitatilor de audit intern si

criteriile calitative pentru evaluarea serviciilor norme de implementare/aplicare: transpun normele de calificare si de functionare pentru

misiuni specifice iv. Modalitatile practice de aplicare (MPA, ghidurile practice) ofera auditorilor interni

comentarii, explicatii si indrumari privitoare la aplicarea normelor, precum si recomandari pentru cele mai bune practivi deaudit intern. In timp ce respectarea normelor de audit intern este obligatorie, respectarea ghidurilor practice este lasata la latitudinea auditorului

v. Sprijinul pentru dezvoltarea profesionala consta in punerea la dispozitiaauditorilor interni, a unei biblioteci cu articole, documente si materiale de la conferinte, colocvii, etc.(IFAC – Manualul de

standarde internationale de audit si control de calitate : Audit financiar)



2. FUNCTIA DE AUDIT INTERN INTR-O ORGANIZATIE

2.1. DIFERENTELE DINTRE AUDIT INTERN SI CONTROL INTERN

Atat controlul intern, cat si auditul internsunt necesare pentru construirea unei guvernante corporative credibile. Cele douafunctii nu se suprapun, dar colaboreazasi contribuie impreuna la atingereaobiectivelor organizatiilor.Controlul intern este un concept complex care poate fi usor interpretat gresit si confundat cu activitatea de audit.

O definitie foarte reprezentativa este cea data de organismul america AICPA la sfarsitul anilor ’40: „controlul intern este un sistem ce cuprinde planurile de organizare si toate metodele si masurile adoptate cu scopulde a securiza activele, de a controla acurateteasi credibilitatea informatiilorcontabile, de a promova eficienta operationalasi pentru a incuraja aderenta lapoliticile manageriale stabilite”.( Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)

O alta definitie suna astfel: controlul intern cuprinde toate elementele unei organizatii - resursele, sistemele, procesele, cultura, structura si sarcinile – care impreuna, ajutala atingerea obiectivelor organizatiei: eficacitatea si eficienta operatiilor, credibilitatea raportarii interne si externe, conformitatea cu legile reglementarile si politicile companiei.Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu –

Audit Intern)

IIA prezinta controlul intern sub urmatoarea forma: definitie: „controlul reprezinta orice masura luata de conducere, de consiliu sau dealte parti, in vederea imbunatatirii gestionarii riscurilor si cresterii probabilitatii cascopurile si obiectivele stabilite sa fie indeplinite. Managerii planifica,organizeazasi coordoneaza aplicarea de masuri suficiente pentru a oferi oasigurare rezonabila ca scopurile si obiectivele vor fi indeplinite”.(IFAC – Manualul de standarde internationale de audit si control

de calitate : Audit financiar) Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)

Daca controlul intern asigura bunastarea indeplinirii obiectivelor si a eficientei in executarea proceselor, atunci cu se ocupa auditul intern? Orice sistem trebuie evaluat si verificat iar auditul intern reprezinta acea functie independenta a organizatiei care se ocupa cu evaluarea eficientei si eficacitatii controului intern.

Evaluarea realizata de catre auditul intern asupra controlului intern trebuiesa se plieze la cele trei dimensiuni ale acestuia: dimensiunea culturala, universala,respectiv relativa. Dimensiunea culturala se refera la faptul ca organizatiile aflate in proces de dezvoltare secaracterizeaza printr-un controi intern flexibil, lejer, care sa raspunda urgentelormomentului decizional. Spre deosebite de acestea, organizatiile mature, complexeau dezvoltate deja controale interne stabile iar auditorul intern trebuie sa evalueze controlul internadaptandu-se la mediul cultural al organizatiei. Universalitatea vizeaza toate activitatile organizatiei si raspundeacelorasi nevoi: eliminarea sau atenuarea riscurilor. Dimensiunea relativa reprezinta constrangerile pe care le infrunta auditul in misiunea sa si aplicabilitatea relativa care se poate realiza.

In baza asocierii componentelor controlului intern, un observator ar putea asocia auditul intern drept o structura din intregul univers al controlului intern. Dar analizat prin prisma rolului jucat in interiorul organizatiei, auditul intern nu se poate judeca pe sine cu credibilitate. Prin urmare, este absolut obligatoriu ca cele doua structuri sa fie separate: una aplica, cealalta monitorizeaza si evalueaza.



2.2. ORGANIZAREA FUNCTIEI DE AUDIT INTERN INTR-O ORGANIZATIE

Atunci cand intr-o organizatie exista o functie de audit intern, principiulindependentei acestuia impune organizarea lui sub forma unei structuri distinctede controlul intern si managementul riscurilor. Dar, doar existenta distincta nugaranteaza independenta departamentului ci confera un gradrezonabil de incredere cu privire la obiectivitatea colectiva a departamentului deaudit intern. In ceea ce priveste subordonarea departamentului de audit intern, exista numeroase modele care se apropie mai mult sau mai putin deprincipiile unei bune guvernante corporative: de la subordonarea fata de directorulfinanciar, directorul general, consiliul director, la subordonarea fata de comitetulde audit. Practicile anglo-saxone releva o subordonare fata de comitetul de audit,ca autoritate din cadrul organizatiei capabila sa protejeze efectiv independentaauditorilor interni. Orice alta varianta de subordonare desi, asa cum am mai spus,existain realitate, este discutabila prin prisma independentei auditului intern.(Marcel Ghita – Auditul Intern)

In functie de marimea organizatiei, departamentul poate fi organizat in mod centralizat (un singur departament la nivelul grupului) sau descentralizat (cu servicii la nivelul fiecarei filiale). O alta posibilitatea este cea de a opta pentru servicii externalizate de audit, insa este de indicat ca acest lucru sa fie ca o solutie temporara pana cand functia se poate organiza intern.

In primul rand, la momentul constituirii departamentului, este necesara elaborarea cartei auditului intern. Este recomandabil ca in carta sa fie prevazute relatiile de comunicare siraportare ale auditului intern cu celelalte structuri organizationale, modalitatile de solutionare a diferitelor probleme cu care s-ar putea confrunta auditorii interni,precum si competentele si responsabilitatile comitetului de audit. Apoi, esential in realizarea activitatii departamentului de audit intern il constituie planulde audit. Responsabilitatea pentru elaborarea planului de audit revine sefuluidepartamentului de audit intern. Exista practici diferite privind orizontul de timppe care-l acopera un plan de audit: de la planuri trimestriale, la planuri bi-anualesau chiar mai lungi. Totusi, monitorizarea si evaluarea performantelor audituluiintern pare a fi mai usor de realizat in baza unor planuri anuale, de unde si opreferinta mai larg impartasita pentru aceste tipuri.

Planul de auditcuprinde o expunere suficient de detaliata, cronologica, a obiectivelordepartamentului de audit intern pe parcursul unei perioade determinate: tipulmisiunilor, natura acestora, momentul inceperii, respectiv al finalizarii, termen siproceduri, bugete previzionate. etc. Planul de audit va fi un reper permanentdeopotriva pentru angajatii departamentului si ai organizatiei in ceea ce privesteactivitatile de audit intern. Totodata, la finalul perioadei, planul de audit servestedrept criteriu de raportare pentru aprecierea performantelor realizate dedepartamentul de audit intern.

Seful departamentului de audit are, ca una dintr responsabilitatile principale, gestionarea resurselor. Aici ne referim la tot ceea ce inseamna resurse, respectiv: resursaumana, materiala, financiarasi know-how.

In ceea ce priveste resursa umana, sunt cateva aspecte de ordin calitativ sicantitativ ce trebuie punctate aici. Astfel, seful departamentului trebuie sa aibainvedere dimensionarea cantitativa a personalului din subordine astfel incat sa poata forma echipe suficient de mari care sa nu pericliteze realizarea misiunilor pe de oparte si, pe de alta parte, sa poata asigura rotatia echipelor impusa de normeleprofesionale.

In cea ce priveste resursele materiale si financiare, in functie de complexitatea activitatilor departamentului de audit intern, seful acestuia trebuiesa se asigure ca acestea nu vor constitui limite impenetrabile in atingereaobiectivelor misiunilor de audit intern. De la calculatoare adecvate, spatii



de lucru,consumabile, recursul la consultanta externa de specialitate, pana la salarii, primesi recompense. Limitarea resurselor poate genera efecte adverse asuprarezultatelor misiunilor de audit. Deasemenea, rapoartele de audit trebuie sa contina o sectiune in care sa fie prezentatenatura limitarilor impuse si efectele acestora asupra rezultatelor misiunii si opinieiauditorilor.

Referitor la resursa know-how a departamentului, este important ca sefulacestuia sa fie preocupat continuu de consolidarea si largirea permanenta acunostintelor angajatilor sai. De altfel, normele de calificare, normele de aplicaresi ghidurile atasate acestora prezinta criteriile de moralitate, competentasiconstiinciozitate care trebuie sa constituiereperul fiecarui auditor intern.Programele de instruire profesionala continua, stabilirea unui set de performante sievaluarea lor periodica potcontribui substantial la sustinerea eforturilor in acest sens.

2.3. RELATIA DINTRE AUDIT INTERN SI AUDIT EXTERN

Diferentele esentiale se circumscriu urmatoarelor aspecte:

Destinatarii raportului de audit -in timp ce destinatarii prioritari airaportului de audit extern sunt utilizatorii externi ai situatiilor financiare,beneficiarii raportului de audit intern sunt conducerea executiva, consiliulde administratie si implicit, actionarii organizatiei respective. Spredeosebire de auditul extern care trebuie sa-si mentina neutralitatea, auditulintern este un serviciu ce sprijinain mod direct interesele si obiectiveleorganizatiei.

Natura raportului de audit – dacain cazul auditului extern raportul deaudit este un document public, in cazul auditului intern raportul are uncaracter privat, accesul persoanelor din afara organizatiei fiindrestrictionat.

Scopul procedurilor –aplicarea procedurilor si testelor de control de catreauditorii externi vizeaza cu predilectie identificarea erorilor semnificativela nivelul situatiilor financiare. Auditorii interni aplica proceduri si testede control cu scopul de a testa existenta si functionarea eficientasi eficace a controalelor interne.

Aria de intindere a misiunilor – misiunile de audit extern vizeaza aspectecare tin de activitatea financiar-contabilasi raportarea financiara aorganizatiei auditate. Spre deosebire de acestea, misiunile de audit internacopera toate activitatile, operatiunile si procesele organizatiei in functiede riscurile identificate si evaluate. Auditarea interna a activitatilor financiar-contabile poate reprezenta doar o sectiune din planul anual deaudit.

Independenta auditorilor – pentru a fi considerati independenti, auditoriiexterni nu trebuie sa aiba, printre altele, relatii de tip „angajator - angajat"cu societatea auditata. in cazul auditorilor externi, independenta acestoraare o cu totul alta conotatie, relatia „angajat - angajator" fiind permisasichiar preferatain multe cazuri. (CECCAR - Manualul pentru standarde internationale de audit, certificare si etica)

Standardele internationale de audit extern (ISA 610) prevad ca, pentru acolabora eficient cu auditorii interni, auditorii externi ar trebui ca, in urmaevaluarii activitatii de audit intern, sa poata confirma cel putin ca:

Auditul intem este efectuat de catre persoane care au competenta profesionala necesara; Activitatea asistentilor este corect supervizata, indrumata, revizuitasi documentata;



Sunt obtinute probe suficiente si adecvate de audit, astfel incat sa ofere o baza de rationament rezonabila pentru concluziile la care s-a ajuns;

Concluziile Ia care s-a ajuns sunt adecvate circumstantelor; Orice raport de audit intern este in concordanta cu activitatea de audit desfasurata; Orice exceptie de la activitatea obisnuita a intreprinderii, sau orice problema neobisnuita

descoperita de catre auditorii interni este luatain considerare si rezolvatain mod adecvat de catre conducerea intreprinderii.(IFAC – Manualul de standarde internationale de audit si control de calitate : Audit

financiar)

In principiu, auditorul extern consemneazain documentele sale de lucruconcluziile referitoare la activitatea de audit intern, precum si modul in care acestaa fost testatasi evaluata.

Atunci cand auditorul extern intentioneaza sa se sprijine pe activitateadepartamentului de audit intern, trebuie sa aibain vedere programul de audit intern pentru perioada respectiva pentru a-l discuta cu auditorii interni. Legatura cu auditul intern este mai eficienta atunci cand astfel deconsultari intre cele doua echipe au Ioc la intervale regulate, pe parcursulporioadei de timp alocate misiunii. Este esential caauditorul externsa aiba acces la rapoartele relevante de audit intern si sa fie permanent informatasupra oricaror aspecte semnificative care intrain atentia departamentului de auditintem si care pot afecta activitatea de audit extem.

3. MISIUNEA DE AUDIT INTERN

Practicile de elaborare aplanurilor de audit intern si a programelor de misiune sunt variate, majoritateaacestora fiind ancorate la o strategie traditionala de audit care plaseazain centrulatentiei auditului intern una sau mai multe dintre urmatoarele variante: auditul peprocese, pe functii, pe meserii, pe teme, auditul de conformitate, audituloperational, etc. Aceste abordari traditionale vizau auditarea interna a tot ce eraposibil. La polul opus, strategia prevazuta de standardele internationale de auditintern –Risk Based Auditig (RBA) - implica o selectie si o priontizare a activitatilor si misiunilor deaudit intern pe baza unei evaluari a riscurilor, astfel incat auditul intern saserveascaintr-adevar obiectivelor organizatiei. Schimbarea de strategie produceefecte asupra modului in care se desfasoara activitatea de audit intern.

3.1. ETAPA 1 – EVALUAREA RISCURILOR

Obiectivele acestei etape vizeaza obtinerea unei asigurari cu privire lafaptul ca riscurile situate peste nivelul apetitului pentru risc au fost identificate sievaluate corect de catre management, cu scopul de a stabili credibilitatea folosiriiulterioare a registrului de riscuri.

In acest sens, auditorii interni aplica urmatoarele proceduri de audit:

Discutii cu managementul cu privire la riscurile la care este expusa societatea Documentarea cu privire la: obiectivele organizatiei, metodele folosite de conducere cu

privire la evaluarea riscurilor, scala de evaluare a dimensiona relevanta acestora, efectuarea unui registru al riscurilor

Examinarea documentelor obtinute Formularea unei concluzii cu privire la credibilitatea si posibilitatea utilizarii registrulu

riscurilor pentru actiunile ulterioare.(Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)



INTOCMIREA REGISTRULUI RISCURILOR

Registrul riscurilor reprezinta o lista completa a riscurilor (de obicei o bazade date) identificate de conducerea organizatiei, care ameninta atingereaobiectivelor organizatiei. Dacain cadrul organizatiei exista o functie demanagement al riscurilor, atunci construirea si actualizarea acestei baze de dateeste responsabilitatea acesteia. Evident, volumul de munca al auditorilor internieste mult redus daca managementul riscurilor existasi functioneazacorespunzator. In lipsa managementului riscurilor, auditorii interni pot sprijini si consiliaconducerea superioarain ceea ce priveste infiintarea registrului deriscuri, evaluarea riscurilor si determinarea apetitului pentru risc.

Unii auditori interni prefera construirea registrului riscurilor plecand directde la sursa: consiliul de administratie si persoanele relevante din cadrulorganizatiei. Desi, aceasta procedura directa economiseste foarte mult timppretios,prezinta dezavantajul ca, unele riscuri pot ramane neidentificate, dat fiindfaptul ca auditorii nu mai au o baza de confruntare pregatita de ei anterior. De principiu, exista trei proceduriutilizate cu scopul de a identifica riscurile:

Interviul. Rezultatele unui interviu reflecta punctul de vedere individualexprimat de catre cel intervievat referitor la riscurile la care obiectiveleorganizatiei sunt expuse. Printre avantajele aceste proceduri se numara: usurintastabilirii unei intrevederi cu o singura persoana fata de un grup de persoane,respectiv confortul mai mare al intervievatului in exprimarea punctelor sale devedere pe care intr-un seminar poate nu si le-ar exprima deschis. Printredezavantajele utilizarii acestei proceduri pot fi enumerate dificultatea de aomogeniza, punctele de vedere individuale exprimate si de a clasifica riscurileastfel obtinute.

Seminariile de identificare a riscurilor. Rezultatele seminariilor seconcretizeazaintr-o lista de riscuri care pun in pericol obiectivele organizatiei,respectiv o dimensionare a probabilitatii si consecintei acestora. Un avantaj alutilizarii acestei proceduri constain faptul ca persoanele interactioneazasi creeazaidei noi.

Evidentele contabile. Examinarea fiecarei clase/pozitii din situatiilefinanciare sau din evidentele contabile, precum si a evenimentelor atasate acestorapoate scoate la iveala o scrie de riscuri importante. (Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)

DIMENSIONAREA RELEVANTEI RISCURILOR

Avand construit registrul riscurilor, pasul urmator trebuie sa vizezesprijinirea consiliului in ceea ce priveste rafinarea registrului riscurilor prinidentificarea tuturor riscurilor „semnificative".Acest proces este resposabilitatea departamentului de management al riscurilor, in cazul in care acesta este instituit.

Dimensionarea relevantei riscurilor (R) este realizata prin prisma celor doua variabile componente ale fiecarui risc: probabilitatea (P) si impact (I). Aritmetic, relatia de calcul este exprimata astfel:

R(relevanta riscului) = P(probabilitate) x I(impact)



3.2. ETAPA 2 – INTOCMIREA PLANULUI DE AUDIT

Obiectivele urmarite de auditori in cadrul acestei etape vizeaza:

Determinarea riscurilor care vor fi incluse in planul de audit Alocarea acestor riscuri misiunilor de audit Elaborarea planului de audit.

Filtrarea riscurilor din registru pentru identificarea celor care vor fi incluse inplanul de audit anual se realizeaza prin raportarea la apetitul pentru risc alconducerii drept criteriu prioritar.Astfel, riscurile care se situeaza sub nivelul apetitului pentru risc alconducerii nu vor necesita o atentie din partea auditorilor si, drept urmare, nu vor fi incluse in planul de audit. In ceea ce priveste riscurile situate peste nivelulapetitului pentru risc, pot exista urmatoarele situatii cu privire la care auditoriiinterni vor decide mentinerea sau eliminarea lor din planul de audit:

Riscurile pe care conducerea le considera ca, din diverse motive, nu vor putea fi ameliorate astfel incat sa fie reduse la nivelul apetitului pentru risc, motiv pentru care le accepta;

Riscurile pentru care au fost adoptate masuri de prevenire de tipul transferului. Inclusiv acestea vor putea fi mentinute in planul de audit, deoarece auditorii vor dori probabil sa se convinga, in contextul unei misiuni, daca toate riscurile de acest gen au fost transferate si daca transferul este eficient si eficace ca mecanism de protectie;

Riscurile pe care conducerea este decisa sa le elimine prin diverse actiuni sau programe. Asupra acestor riscuri auditorii vor decide daca le pastreaza sau nu in planul de audit. Mentinerea lor in plan poate fi justificata de faptul ca actiunile conducerii de eliminare a riscului respectiv, pot genera alte riscuri, iar auditorii vor dori sa se convinga ca aceste sunt controlate corespunzator;

Riscurile examinate si evaluate de o terta parte (ex: auditorii externi) care furnizeaza o asigurare directa consiliului de administratie asupra gradului de control exercitat de organizatie asupra acestora. In astfel de cazuri, strategia si politicile interne ale organizatiei reprezinta un punct de sprijin in adoptarea unei decizii asupra mentinerii sau eliminarii lor din planul de audit;

Riscurile care au fost aduse in limita apetitului pentru risc, fapt dovedit de rapoartele misiunilor de audit intern anterioare. In functie de intervalul de timp care a trecut de la finalul acelor misiuni, precum si de rezultatele relevate de programele dc monitorizare post-audit cu privire la implementarea masurilor corective, auditorii vor dccide daca pastreaza sau nu in planul de audit aceste riscuri. (Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)

Toate celelalte riscuri care au ramas vor fi incluse in planul de audit. Alocarea riscurilor pe misiuni de audit are ca punct de plecare registrul riscurilor, actualizat cu rezultatele procesului dc filtrare precedent. Criteriile dc alocare cel mai frecvcnt utilizate sunt:

Perioada de timp si resursele necesare pentru o misiune de audit (cu cat mai multe riscuri si procese alocate pe o misiune, cu atat mai lungasi mai costisitoare va fi misiunea de audit);

Persoanele ce se intentioneaza a fi intervievate in contextul misiunii; Locatia proceselor auditabile, etc.

Existasi companii care prefera gruparea riscurilor pe misiuni, dupa ce obtin o lista cu toate procesele auditabile sigruparea lor ulterioarain functie de locatie sau alte criterii particulare. In ceea cepriveste prioritizarca misiunilor de audit si includerea acestora in planul anual,auditul intem trebuie sa formuleze un rationament rezonabil, tinand cont deresursele financiare, materiale, umane si fondul de timp avut la dispozitie. Nu esteobligatoriu ca toate misiunile identificate sa fie incluse



intr-un singur plan anual,daca toate considerentele de mai sus nu permit acest lucru. Este motivul pentrucare, unele companii opereaza cu planuri de audit multi-anuale. De asemenea,companiile care abia infiinteaza functia de audit intern fac fata unor constrangericonsiderabile, mai ales in ceea ce priveste resursa umana.

Planul de audit trebuie aprobat de catre comitetul de audit si consiliul de administratie al organizatiei si i se poate transmite unraport care sa contina detalii referitoare la: riscurile si procescle ca vor face obiectul misiunilor de audit cuprinse in planul de audit, riscurile si controalele asupra carora auditorii interni vor formula o opinie pe baza rezultatelor cumulate, activitatile de consultanta ce vor fi acordate de catre auditul intern conducerii organizatiei, riscurile neacoperite, datorita politicilor organizatiei sau limitarii resurselor, asigurarea ca planul de audit este in conformitate cu carta auditului intern.

3.3. ETAPA 3 – PLANIFICAREA MISIUNII

Pentru a elabora planul de audit, auditorii trebuie sa se familiarizeze mai intai cu natura si structura clientului. Aceasta cunoastere preliminara aclientului pentru a fi utilaeste organizatasivizeaza colectarea unor informatii structurate pe patru sectiuni principale:

organizarea entitatii si a proceselor ce vor face obiectul misiunii de audit (personal, bugete, performante, resurse, etc.);

obiectivele proceselor ce vor fi auditate; mecanismele si tehnicile utilizate in cadrul proceselor ce vor face obiectul misiunii de audit; actualizarea informatiilor privind riscurile specifice prin referinta la planul anual si registrul

riscurilor. (Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)

Planificarea misiunii de audit are ca principal scop determinarea arieide intindere a acesteia prin evidentierea urmatoarelor aspecte importante:

motivatia misiunii de audit: motivul pentru care se face misiunea? obiectivele proceselor ce urmeaza a fi auditate, riscurile si controalele ce vor fi examinate programul de lucru elaborat in conformitate cu manualul de proceduri interne de audit limitele ariei de intindere a misiunii echipa de auditori care va realiza misiunea perioada de timp in care misiunea va avea loc destinatarii planului de misiune, a rapoartelor interimare, respectiv a raportului final al

misiunii. (Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)

3.4. ETAPA 4 – AUDITUL INTERIMAR

Auditul interimar sau realizarea misiunii este marcata de sedinta de deschidere a misiunii. Pe parcursul acestei etape auditorii interni sunt preocupati de douaprobleme majore:

a) sa examineze daca pentru sectiunea auditata: i. exista un proces prin care riscurile sunt identificate si evaluate

ii. opereaza un sistem de control b) sa evalueze controalele interne utilizate pentru ameliorarea riscurilor identificate

i. controalele directe ii. controalele de monitorizare(Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)



Cu privire la prima problema registrul riscurilor esteobligatoriutrebuie detaliat si actualizat cu informatiile pe care auditorii levor colecta pe parcursul acestei etape din misiune.

Existenta controalelor interne trebuie testata, in special a celorcare au ca efect semnificativ asupra riscului inerent. Astfel, determinarea scoruluide control este utila pentru a putea aprecia efectele controalelor interne testateasupra riscurilor considerate. Scorul de control poate fi dimensionatduparelatia:

SC(scor de control) = RI(risc inerent)– RR(risc rezidual)

o valoare pozitiva este de asteptat si reprezinta un indice pozitiv; o valoare nula indica ineficacitatea controalelor interne testate in ameliorarea riscului

respectiv; o valoare negativa a scorului trebuie sa ridice semne de intrebare in ceea ce priveste fie

evaluarea riscului inerent, fie identificarea controalelor aferente.

Riscul inerent poate aparea in cazul lipsei sistemului de control intern, tranzactiile efectuate pot sa nu fie inregistrate in contabilitate deloc sau in mod eronat. Aceste situatii pot conduce la ascunderea unei erori sau a unei intentii de frauda.

Risc rezidual este riscul care ramane dupa ce conducerea ia masuri de reducere a impactului si probabilitatii de aparitie a unui eveniment advers, incluzand activitatile de control derulate ca reactie la un risc.

Procedurile utilizate pentru testarea controalelor interne includ teste deconformitate, reconcilieri, teste computerizate, teste de urmarire, teste inductive,etc. Testele de urmarire sunt utile in verificarea gradului de acoperire acontroalelor interne, poateidentifica acele riscuri care nu sunt acoperite prin controalele interne. Testeleinductive sunt utile in verificarea functionarii efective a controalelor interne si permit auditorului sa depistezeacele controale carenu functioneaza adecvat in ameliorarea riscurilor.

Probele obtinute in baza testelor de control aplicate ii vor permiteauditorului evaluarea riscurilor reziduale, aspect cheie ce va conditiona opiniilecontinute in raportul de audit.Determinarea risculuirezidual permite auditorilor verificarea acuratetea cu care au fost evaluate riscurileinerente. Scorul de control ar trebui sa fie pozitiv sau,cel mult, nul deoarece, o valoare negativa nu poate fi interpretata altfel decat prinfaptul ca mecanismele de control atasate riscului respectiv au drept efectaccentuarea riscului.

Elaborarea matricei riscului rezidual, permite auditorilor sa identifice riscurile care sunt sau nuameliorate la nivelul acceptabil dorit de conducere. Tabelul 9.1. de mai jos,elaborat in baza exemplului considerat in capitolul precedent ilustreazaposibilitatile de concluzionare.



Prob

abili

tate

a ris

culu

i rez

idua

l

5 5 10 15 20 25

4 4 8 12 16 20

3 3 6 9 12 15

2 2 4 6 8 10

1 1 2 3 4 5

1 2 3 4 5

Impactul riscului rezidual

[1-4] – pentru riscul rezidual a carui semnificatie se incadreazain intervalul acesta controalele interne sunt eficiente si eficace, deoarece ele aduc riscul respectivsub controlul dorit de catre conducerea organizatiei.

[5-8] – asupra acestor situatii, conducerea va trebui sa decidaacceptarea lor la nivelul respectiv. Auditorii interni trebuie sa ia in considerareposibilitatea de a identifica unele controale interne eficiente si eficace pentruameliorarea acestor riscuri, inclusiv din punctul de vedere al costului implementarii lor.

[9-14] – controlului intern de a ameliora prin instrumenteleactuale riscurile respective la nivelul acceptabil nu este adecvat. Obligatoriu, se impun masuri corective, deoarece exista pericolulmare ca unele obiective sa nu poata fi atinse.

[15-25] – in acest interval obiectivele organizatiei sunt in pericol de a nu fi atinse fie in prezent, fie inviitorul previzibil. Aceste riscuri ar trebui, cu prioritate, ameliorate prinimplementarea unor programe de masuri corective care sa le aduca la un nivelacceptabil.(Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu

Dobroteanu – Audit Intern)

3.5. ETAPA 5 – RAPORTUL DE AUDIT

Raportul de audit este un document oficial adresat conducerii organizatiei si este foarte important ca raportul sa fie descriptiv, clar si concis pentru a fi credibil si transparent.Raportul de audit trebuie transmis si comunicat tuturor partilor interesatedin cadrul organizatiei, in principal managerii de departamente.

Normelede audit intern nu prescriu un format standard al raportului de audit intern. Inpractica se obisnuieste ca fiecare sectiune a raportului sa prezinte o opinie aauditorilor asociata acesteia, respectiv la final sa existe un paragraf de opinieglobala. Daca forma de redactare nu este standardizata, continutul trebuie insa sa contina urmatoarele mentiuni:

A. un rezumat ce cuprinde motivatia si obiectivele misiunii, riscurile si procesele auditate, concluziile si actiunile necesare a fi adoptate;

B. riscurile esentiale vor fi prezentatedataliat si sunt riscurile reziduale cuprinse in intervalele [9-25], situate mult peste nivelul apetitului pentru risc al conducerii. Trebuie prezentatedetalii cu privire la impactul si consecintele acestora in cazul producerii lor, masurile corective necesare,etc;



C. riscurile semnificative sunt riscurile reziduale cuprinse in intervalele [5-8] care fie vor fi acceptate de catre conducere, fie vor fi atenuate prin masuri de control eficiente din punctul de vedere al costurilor de implementare. Poate fi inclusasi o descriere a controalelor propuse.

Pentru a avea eficacitate maxima, raportul de audit de obicei include si masurile/recomandarile auditorilor pentru a elimina deficientele identificate si reduce / evita riscurile aferente. Recomandarile ar trebui agreate cu managementul responsabil si identificate persoane responsabile pentru implementare precum si termenul in care acestea vor produce rezultate.

Raportul de audit este de obicei un raport de exceptii – care prezinta problemele identificate cu scopul de a le inventaria si stabili masuri de remediere a acestora. Insa opinia globala trebuie sa exprime viziunea globala asupra ariei auditate, care bineinteles considera si toate aspectele pozitive identificate/ verificate in cursul auditului. Pot fi incluse si mentiuni pozitive acolo unde procesul respectiv reprezinta un standard de urmat si de alte subunitati.

3.6. RESPONSABILITATI POST-AUDIT

Munca auditorilor nu reprezinta doar activitatile prezentate mai sus ci si monitorizarea evolutiei implemntarii ulterioare programelor de actiuni agreate de management cu privire la ameliorarea riscurilor luate in urma prezentarii raportului de audit.

Principalele responsabilitati post-audit se refera la implementarea unui proces de monitorizare a implementarii recomandarilor agreate in cursul auditului, masurarea impactului acestora si raportarea stadiului conducerii societatii/ Comitetului de Audit.

De asemenea formarea unei opinii globale pe baza rezultatelor auditurilor diferitelor procese, in diferite unitati din grup, precum si pe baza monitorizarii continue a inventarului de riscuri la care este expusa unitatea, reprezinta una din functiile importante care dau conducerii companiei o opinie consolidata asupra controlului intern si eficacitatii acestuia in diferite procese interne, posibilitatii aparitiei unor erori semnificative sau riscuri latente care ar pune in pericol compania in viitorul apropiat. De asemenea opinia auditorilor este esentiala in stabilirea opiniei auditului extern si situatiilor financiare ale unitatii.



CAPITOLUL II - CONTRIBUTII PERSONALE. PROIECT DE PERFECTIONARE SI APROFUNDARE

4. STUDIU DE CAZ: EVALUAREA SISTEMULUI DE AUDIT INTERN

4.1. PREZENTAREA STUDIULUI DE CAZ

Studiul de caz va prezenta activitatea departamentului de audit intern din cadrul unei societatii comerciale din domeniul productiei si distributiei deproduse de panificatie si totodata se va face o analiza pe baza datelor colectate.Se vor trage concluzii cu privire atat la modul de organizare si actionare al departamentului cat si la calitatea activitatii prestate de acesta.

Departamentul de audit intern analizat face parte din cadrul societatii comerciale PANADOR SA, unul dintre importantii producatori si distribuitori de paine si produse de panificatie pe piata de profil din judetul Galati.

DESCRIEREA SOCIETATII COMERCIALE PANADOR SA

Compania a fost infiintata in 1993 si detine 3 fabrici de paine si produse de panificatie. Date financiare:

Capitalul si managementul societatii este autohton. Departamentul de audit intern a luat fiinta la finele anului 2010 si are in componenta 3

persoane.

4.2. ANALIZA ACTIVITATII DEPARTAMENTULUI DE AUDIT INTERN

Activitatea departamentului de audit intern din cadrul societatii este in conformitate cu reglementarile nationale si respecta regulile si procedurile de lucru impuse de CAFR – nu au fost sesizate abateri cu privire la modalitatea de lucru. Seful departamentului de audit intern este membru CAFR din anul 2005 si are in subordine 2 economisti.

In continuarevor fi analizate etapele misiunii de audit intern intreprinse in cadrul societatii pe parcursul anului 2011. Se vor prezenta datele colectate si totodata concluziile cu privire la modul de lucru.



ETAPA 1 – EVALUAREA RISCURILOR PANADOR SA

Pentru ca departamentul de audit intern activeaza in cadrul companiei de putin timp, anul 2011 fiind primul an in care s-a pus in aplicare un plan de audit care sa asigure reducerea riscurilor in atingerea obiectivelor companiei si pentru ca, datorita marimii medii a structurii organizatiei, managementul nu are departament specializat in managementul riscului, echipa de audit a avut ca prima sarcina intocmirea registrului de riscuri.

Auditorii au preferat construirea registrului riscurilor plecand directde la sursa: consiliul de administratie si sefii de departament. Desi, aceasta procedura directa prezinta dezavantajul ca, unele riscuri au putut ramane neidentificate nu mai au o baza de confruntare pregatita anterior si deci s-a considerat solutia optima.

S-au organizat interviuri atat cu managerii de departamente cat si cu resonsabilii cheie de procese, cu ar fi: contabilul sef, casiera societatii, gestionarul sef, sef ciclu productie, etc. Rezultatele interviurilor reflecta punctul de vedere individualexprimat de catre cel intervievat referitor la riscurile la care obiectiveleorganizatiei sunt expuse.

Totodata s-au verificat evidentele contabile pe ultimii 5 ani, auditorii avand acces permanent la arhiva societatii.

Enumerarea riscurilor din registru si detalierea lor vor fi prezentate in raportul de audit.

ETAPA 2 – PLANUL DE AUDIT AFERENT ANULUI 2011

Planul de audit aferent anului 2011 se prezinta, pe scurt, dupa cum urmeaza:

Titlul proiectului de audit Importanta Incepe la data de

Se finalizeaza la data de Ore alocate

Vanzari - stabilirea preturilor Medie Trim I Trim I 320 Vanzari - facturare si incasare Mare Trim II Trim II 400 Cumparari - negociere si incheiere contracte Medie Trim III Trim III 600 Depozite - inventariere si depozitare Medie Trim III Trim III 600 Resurse umane - salarizare si promovari Medie Trim IV Trim IV 400 Monitorizare Medie Permanenta

La efectuarea etapei de audit interimar au participat toti membrii departamentului si fiecare a avut sarcini bine definite. Interviurileaufost sustinute de seful departamentului iar testele de control au fost efectuate de catre cei doi auditori juniori.

ETAPA 3 – PLANIFICAREA MISIUNILOR

Datorita nivelului de dezvoltare si expansiuni a companiei si a numarului redus de personal incadrat in departamentul de audit intern planificarea misiunilor nu a fost elaborioasa si deci nu va fi dezvoltata in studiul de caz.



ETAPA 4 –REALIZAREA MISIUNII DE AUDIT

Datorita inexistentei in anii precedenti a unui departament de audit intern sau de management al riscului care sa creeze o arhiva cu date despre riscurile inerente, in alte cuvinte datorita lipsei de date elocvente ajutatoare la intocmirea matricei riscurilor, aceasta nu a putut fi intocmita in prealabil asumarii planului de audit aferent 2011.Insa la finele anului, cand toate misiunile de audit au luat sfarsit si s-a intocmit raportul de audit, s-a completat si matricea riscurilor reziduale pentru ca urmatorul plan de audit, aferent 2012, sa fie mai precis in inlaturarea erorilor si sa atace direct problemele mai delicate care au fost omise sau chiar trecute cu vederea in anul precedent din motive logistice sau din cauza relevantei reduse la momentul respectiv.

La asumarea primului plan de audit din cadrul companiei, s-a dorit o verificare a tuturor riscurilor care pot duce la pierderea de valoare a activelor societatii sau a productivitatii muncii si s-a considerat ca orice risc inerent este destul de relevant. Astfel au fost audiatate toate departamentele si toate procesele atat tehnologice cat si comerciale.

Procedurile utilizate pentru testarea controalelor interne au inclus teste deconformitate a procedurilor, verificari ale arhivei cu privire la corectitudinea intocmirii documentelor contabile, reconcilieri cu clientii si furnizorii unde au fost gasite nereguli, verificari ale stocului, ale remuneratiei personalului, etc.

Probele obtinute in baza testelor de control aplicate au condus la evaluarea riscurilor reziduale si la completarea, pentru prima data, a matricei riscurilor reziduale. Determinarea risculuirezidual va permite auditorilor, in anii urmatori, sa verifice acuratetea cu care au fost evaluate riscurileinerente in anul precedent.

Pentru o reprezentarea mai usor de inteles riscurile au fost grupate pe categorii ce prezinta caracteristici sau implicatii comune, astfel matricea riscurilor reziduale aferenta 2011 este urmatoarea:

Prob

abili

tate

a ris

culu

i rez

idua

l

5 A G J

4 B E

3 I

2 C D

1 H F

1 2 3 4 5

Impactul riscului rezidual

1-4 5-8 9-12 16-25



A. Lipsuri in tinerea evidentei materialelor consumate in productie B. Lipsuri in tinerea evidentei stocurilor de materii prime si produse finite / marfa C. Lipsuri in evidenta contractelor de clienti (conditii contractuale, grile de discounturi

nerespectate) D. Lipsuri in tinerea evidentei comenzilor primite si a cantitatii de marfa livrate E. Evidenta insuficienta si eronata in contabilitatea incasarilor de la clienti F. Strategii de marketing implementate gresit G. Tinerea arhivei contabile in mod necorespunzator (lipsa doc, doc intocmite eronat, lipsa

rapoarte lunare, etc) H. Program informatic neperformant I. Control inexistent asupra alocarii de useri si nivele de securitate in programul de gestiune J. Baza de date intretinuta precar (inregistrari lipsa / duplicate)

ETAPA 5 –RAPORTUL DE AUDIT 2011

In continuare se gaseste raportul de audit aferent anului 2011 intocmit de departamentul de audit intern si cuprinde concluziile la care s-a ajuns in urma testelor de control. Raportul a fost prezentat consiliului de administratie si a fost intocmit cu scopul de aexpune intr-un mod cat mai transparent riscurile mari cu care se confrunta societate. Totodata s-au prezentat si efectele negative care au avut loc sau implicatiile ce ar putea aparea pe viitor. In raport au fost aduse si recomandari cu privire la corectarea erorilor sau la reducerea in limite admise a riscurilor.

Raportul nu prevede termene de implementare a recomandarilor si persoanele responsabile cu stabilirea sarcinilor. Acest lucru ar face raportul un instrument mai util in urmarirea implementarilor in perioada de monitorizare.

De asemenea, raportul este mai mult o lista de nereguralitati sau imbunatatiri identificate in cursul auditului si nu sunt prezentate modul de selectie a esantionului acolo unde s-a facut testarea prin sondaj; nu prezinta o concluzie generala sau o opinie asupra eficacitatii sistemului de control intern luand in calcul si aspectele pozitive observate in cursul auditului;acolo unde s-au idetificat deficiente grave sau cu risc ridicat nu a fost identificat impactul potential al acelor nereguli.

Luand in calcul numarul mare de riscuri observate si facptul ca acesta este primul proiect desfasurat de catre departament de audit intern, atat raportul prezentat cat si activitatea desfasurata de-a lungul primului an fost un pas important in corectarea erorilor si imbunatatirea sistemului de control intern in cadrul companiei PANADOR SA. Raportul de audit a reprezentat un studiu foarte imporant pentru managementul societatii si efectul scontat a depasit asteptarile:consiliul de administratie a impus urmatoarele modificari ce au avut ca termen de implementare primul semestru al anului 2012:

- in ceea ce priveste personalul companiei s-au facut recrutari de personal calificat si s-au inlocuit anumite posturi cheie;

- sistemul informatic a fost imbunatatit prin achizitia unui nou soft de gestiune; - sistemul de proceduri a fost regandit si imbunatatit; - s-au introdus controale periodice pentru verificarea intocmirii corecte ale documentelor

contabile si in evidentierea corecta a stocului de marfa sau materii; - totodata s-au impus noi standarde in ceea ce priveste calitatea raportarii interdepartamentale.



RAPORT AUDIT INTERN OPTIMIZARE PROCESE SI IMBUNATATIRE CONTROL

SC PANADOR SA

Data: 19.02.2012

Distributie: Director general

Observatie Implicatii Recomandari Productie 1. Nu exista o balanta de material pentru determinarea

consumurile specifice realizate sau pentru determinarea productiei reale (fata de cea raportata). Din analiza am observat ca la acelasi consum de faina, productia realizata era diferita in mod consecvent pe acelasi schimb (ex. Din 70 kg faina 360 franzele, respectiv 336).

Ineficienta in productie, pierderi, furt (materie prima sau produs finit) nedetectate.

Monitorizare consumuri specifice realizate pe o perioada de timp si analiza variatii. Stabilire target pentru consumuri de atins de catre fiecare schimb si urmarire atingere obiective (pentru imbunatatire performanta/ eficienta productie).

2. Nu sunt monitorizate cauzele care genereaza bas si rebut – pentru corectie/ control.

Ineficienta in productie, pierderi, furt productie nedeclarata nedetectate.

Cauzele generatoare de bas si rebut trebuie monitorizate pentru a putea fi luate actiuni preventive / corrective de evitare si reducere pierderi. Monitorizare eficienta fiecarui schimb.

3. − Intregul process de inregistrare consum/ productie/ gestiune livrari este manual. − Datele completate in documente nu sunt folosite in prezent. − Reconcilierea pentru verificare raport productie nu este efectuata in practica/ fezabila datorita volumului mare de munca.

Lipsa date operative pentru decizii de crestere eficienta si control. Repetitii in inregistrari si necorelari, erori si diferente nedetectate.

Implementare un sistem de inregistrare a datelor electronic. (Dezvoltat model in Excel pentru implementare imediata si reducere costuri. Datele consolidate in aceasta perioada pot fi luate ca baza la implementarea sistemului integrat de gestiune si urmarirea productiei).

4. Defecte tehnice care pot fi rezolvate cu cost relativ mic (inlocuire divizorului si sincronizarea motorului predospitorului), poate reduce personalul cu 2 persoane/schimb.

Prsonalul eliberat poate fi folosit in alte activitati.

Deja in lucru.

5. Inventarierea materiilor prime si a produselor finite se realizeaza de catre gestionari respective si nu de personae independente.

Pierderi/ furt/ lipsa gestiune nedetectate. Plusuri gestiune netetectate conduc la furt.

Stocul scriptic tinut strict si comparat cu stocul real. (model in Excel functionabil)



In plus, nu se tine evidenta stocurilor scriptice atat la materii prime cat si productie – deci nu vor fi detectate niciodata diferente/ pierderi.

Stoc 26.02 27.02 28.02 - scriptic 1280 1283 533 - faptic 1304 1073 711 Diferenta +24 -210 +178

Inventarierea sa fie realizata minim lunar de catre personae independente (daca e posibil prin rotatie). Periodic si o persoana din conducere/ de incredere.

6. Depozitul de produse finite este amenajat astfel incat permite accesul neautorizat la produsele finite.

Risc de furt. Depozitul de produse finite trebuie amenajat corespunzator, astfel incat accesul sa se faca doar in prezenta gestionarului.

7. Calitatea fainii primite nu este verificata in majoritatea cazurilor (indice deformare/ gluten) – nu este documentat.

Risc de pierderi in productie/ calitate slaba.

Indicii de calitate sa fie verificati de fiecare data si rezultatul testului inregistrat intr-un Excel pentru monitorizare/ analize ulterioare pe o perioada de timp.

Vanzari/ Marketing 1. Nu se monitorizeaza secventialitatea avizelor, pentru

a a se asigura ca toate avizele au fost inregistrate in contabilitate. Pentru a fi posibila aceasta analiza, practica inregistrarii mai multor avize intr-unul singur sa fie oprita.

Pierderi din neincasarea unor livrari care nu au fost inregistrate.

O analiza pentru urmarirea inregistrarii avizelor ar trebui realizata lunar (secventialitate).

2. Nu exista o situatie centralizata a tuturor contractelor pentru a ne asigura ca: − exista contracte valide / actualizate cu toti clientii; − in contracte sunt specificate toate clauzele contractuale (ex: termenul de plata nu este specificat in toate cauzele – ex. Oportun ctrl 784/6.11.2009)

Pierderi in caz de litigiu. O situatie centralizata cu toate contractele trebuie intocmita pentru a ne asigura ca exista contracte semnate, valide cu toti clientii ( in special cu cei cu care se lucreaza pe credit). De asemenea toate clauzele importante (termen plata) trebuie incluse in contract.

3. Nu e definit formal pretul de vanzare (discounturi) pe client – facturi vanzari emise pe preturi comunicate informal. Nu este definita limita de credit pentru fiecare client. O monitorizare a acestora nu e posibila acum deciziile nefiind documentate.

Erori/ fraude in stabilire preturi/ emitere facturi. Pierderi din neplata creantelor. Credit acordat neautorizat.

1. Preturile autorizate, limita de credit trebuie definita pentru fiecare client, pentru a evita erori/ credit neautorizat/ limita de credit prea mare pentru unii clienti. 2. Lista acestora in Excel poate fi semnata si distribuita la sedinta saptamanala. Deciziile ad-hoc/ telefonice siu operative a fi documentate in lista saptamanal – lista sa fie disponibila la contabilitate pentru introducere preturi facturare (persoana



autorizata MASTER DATA). Sistemul sa restrictioneze modificare preturi vanzare.

4. Nu exista un raport periodic de analiza a profitabilitatii pe client/ perioada.

Maximizare profit. Un raport cu profitabilitatea produselor pe client/perioada ar trebui intocmit periodic.

5. Nu se emite un raport lunar cu cantitatea livrata vs cantitatea facturata. Generand raportul pentru luna feb 2010 am observat urmatoarele cantitati nefacturate:

Nume Marfa Avize Fact inchidere

Avize neinchise

covrigi impletiti 70g 275 265 10 covrigi cu susan 70g 100 0 100 covrigi impletiti 70g 85 0 85

Incasarea cu intarziere. Un raport de analiza a cantitatea livrata vs cantitatea facturata ar trebui intocmit si trimis catre management periodic

6. Nu se face provizion pentru clientii neincasati (conform Codului Fiscal 30% din creantele neincasate sunt deductibile fiscal ). Din analiza vechimii creantelor a rezultat suma de 10,791 RON avand o valoare mai mare de 9 luni (270 zile), pentru care ar putea fi inregistrat provizion.

Plati suplimentare de taxe. Provizionul pentru clientii neincasati trebuie inregistrat.

14. Nu exista control asupra acuratetii monitorizarii incasarilor. Din verificare prin sondaj am observat ca in data de 28.01 nu s-a incasat cantitatea de 25 franzele.

Neincasarea creantelor de la clienti

(De implementat cu o noi gestiune pentru fiecare sofer in aplicatia curenta).

15. Incasarile cash nu sunt verificate zilnic de contabilitate.

Furt, erori Periodic (zilnic) registrul de casa trebuie verificat si semnat de catre Departamentul Contabilitate.

16. Obiective neclare / nemotivante pentru crestere vanzare paine.

Pierdere vanzari Redefinirea obiectivelor de vanzare paine

17. Strategie clienti mari nedefinita clar. HORECA neatacata suficient pentru vanzari.

Pierdere vanzari Toti clientii mari (mai ales care nu vand acum Panador) identificati si planuri de atragere a lor la Panador definite pe termen mediu/ lung – pe rand. (ex. atragere 1 client mare pe trimestru cu actiuni speciale). Definire strategie pentru crestere cota de piata pe HORECA.

18. Actiunile de marketing nu au la baza o strategie cu obiective definite clar pentru fiecare marca. Marca Panador nefolosita ca umbrela pentru majoritatea gamei de produse – Atentie: de ales daca pentru volum sau specialitati.

Actiuni fara eficienta sau cu eficienta limitata.

Definire obiectiv pe termen lung al fiecarui brand si apoi definire actiuni in aceasta directie. Target: reducere actiuni spontane la 1/3 si crestere actiuni planificate la min 2/3.

19. Nu se cunoaste motivul care il determina pe consumatorul final sa cumpere un anumit produs Panador (ca e recomandat de vanzator, e aproape, e ieftin, e bun etc.)

Obiectivele de marketing si pozitionare produs, stabilire preturi si dezvoltare noi produse ar putea fi “pe langa” sau nu

Cercetare identificare motive pentru care consumatorul final cumpara un anumit produs Panador.



”in fata” competitiei

20. Potentialul de calitate al Graham nefolosit – fiind singura paine din faina graham veritabila/ naturala si nu coloranti.

Potential de crestere vanzari

Stabilit strategie pentru: pas1 - pozitionare imagine Graham si apoi pas2 - crestere vanzari. Strategia sa fie validate prin cercetare de piata anterior si calcule contributie.

21. Ambalaje returnabile nu sunt urmarite corespunzator pentru a fi recuperate de la client/ sofer.

Pierderi. Urmarire gestiune ambalaje returnabile si imputare pierderi.

22. Analiza detaliata concurenta – pe produs: de ce se vinde al concurentei.

Propunere analiza pe produs a concurentei si pozitionare BGC a produselor pentru determinare ciclu viata si strategie de piata/ marketing si de cost (Ansoff). (de discutat)

Aprovizionare 1. Transmiterea preturilor negociate (ex. la materie

prima) si a discounturilor (ex. la magazine) nu este documentata.

Risc de plata in plus a facturii

Lista cu preturi negociate/ discounturi a fi tinuta in Excel si distribuita catre contabilii responsabili.

2. Verificari repetate la inregistrarea facturii de la furnizori, care nu sunt necesare, factura nefiind verificata cu contract (pret/ calitate/ alte clauze/ penalitati) sau cu semnatura pentru primire. Factura nu e verificata la momentul platii. (Am observat prin sondaj mai multe cazuri in care seful de magazin nu semneaza pe factura pentru receptia marfurilor.)

Risc a plati cumpararea unor marfuri/ servicii necomandate, in cantitati mai mari decat cele cerute sau la o calitate diferita, pret mai mare decat cel comandat. Risc de frauda – plata facturi fictive. Penalitati neaplicate.

1. Factura sa fie verificata doar la momentul platii – cu contractul si pentru receptie cantitativa/ calitativa. 2. Restrictie sistem pentru modificare adaos. Stabilire adaos comercial doar de 1 persoana autorizata (master data). (Avantaje: 1. Se verifica complet. 2. Se elimina astfel toate verificarile anterioare – minim 1 contabil disponibil pentru alte sarcini. 3. In caz de introducere gresita a unei cifre in system, se identifica eroarea automat in momentul inregistrarii platii.) (Dezavantaj: facturile vor fi indosariate in functie de data scadenta).

3. Documentarea tabelului cu persoane autorizate (pe nivele de valoare sau materiale) pentru: − a verifica si aproba facturi la plata; − a semna contracte, comenzi. In prezent un exista o regula in acest sens si e o oarecare confuzie in aceasta privinta (origine poate semna contract sau semna factura la plata).

Risc de a angaja societatea in comenzi / contracte dezavantajoase care pot conduce la pierderi.

Definire si circulare tabel persoane autorizate pentru a aproba / verifica facturi la plata si contracte/ comenzi.



Lipsa control asupra platilor facturilor cu cash de la gestionara – biletele.

4. Receptia marfurilor un se efectueaza de o persoana independenta.

Acceptarea de marfuri slabe calitativ/ expirate sau lipsa cantitativ pot fi acceptate fara a fi identificate.

Control preventiv: Receptia marfurilor sa fie efectuata de persoane independente de gestione/ consum. SAU Control detective: Inventarieri regulate si dese efectuate de persoane independente.(Dezavantaj: in cazul identificarii unor probleme un poate fi usor identificata persoana responsabila).

IT 1. Sistem informatic slab si neperformant: lipsa rapoarte/

multe verificari manuale si ineficienta/ inregistrarea manuala a acelorasi date in mod repetat.

Ineficienta – costuri mari. Lipsa informatii de analiza/ decizie.

Sistemul informatic a fi inlocuit cu un sistem integrat (respectand conditiile de normalizare a bazelor de date) si cu urmarirea productiei si operatiuni intre societati in grup.

2. Aplicatia de gestiune actuala: − nu este adecvata modului de lucru cu multi utilizatori de la Panador; − nivel de securitate si procesare al datelor foarte slab. Aplicatia nu a fost conceputa pentru modul de lucru client server, drept urmare modul de lucru actual cu aceasta aplicatie este periculos deoarece poate rezulta in pierderea datelor in orice moment – orice utilizator poate sterge datele (chiar si din greseala). Nu exista un mediu de test separate, pentru a testa eventualele schimbari ce trebuiesc implementate in aplicatie. Lipsa unui mediu de test separate poate duce la distrugerea aplicatiei in momentul implementarii unor modificari.

Ineficienta. Functioneaza lent in cazul mai multor operatori in acelasi timp. Pierderea tuturor datelor in orice moment – poate conduce la blocarea companiei pentru cateva saptamani si la pierderi incasari/ vanzari. Modificari necorespunzatoare a aplicatiei pot conduce la pierderi/ modificari nedetectate de date si frauda.

Recomandari imediate: 1. Partitia aplicatiei sa nu mai fie mapata iar modul de acces la aplicatie sa se efectueze prin definirea caii directe catre executabilele acesteia. 2. Ar trebui implementat un mediu de test pentru testarea modificarilor aplicatiei. (Pe termen lung: vezi obs 1 mai sus)

3 In urma analizarii accesului utilizatorilor la aplicatii, am identificat urmatoarele : − 9 utilizatori au access de administator in aplicatia GestProd. − Toti utilizatorii au access sa modifice si sa stearga documentele deja create (exemplu avize/ facturi/ incasari). − Accesul utilizatorilor in aplicatie nu este acordat in functie de societatile pe care lucreaza. Aplicatia Registre nu prezinta facilitatea de acces pe baza de utilizator si parola. In acest mod, activitatea utilizatorilor nu poate fi umrarita

Exista riscul ca unii utilizatori sa efectueze modificari nedorite in aplicatie Stergerea/ modificarea de documente neobservata poate favoriza frauda.

1. Se recomanda ca drepturile de administrator sa fie restrictionate utilizatorilor. 2. Dreptul de stergere documente ar trebui retras. Trebuie consultata firma ce ofera service aplicatiei, pentru a gasi o modalitate pentru retragerea dreptului de modificare a documentelor importante, fara a afecta activitatea



obisnuita a utilizatorilor (sx. Printarea) 3. Ar trebui implementat un sistem de acces pe baza de utilizator si parola in aplicatia Registre.

4 Am observat ca bazele de date principale de furnizori si clienti nu sunt completate corespunzator. Baza de date de clienti contine inregistrari duplicat.

Informatiile despre clienti/ furnizori pot fi incomplete

Unele campuri sa fie configurate ca si campuri obligatorii (ex. denumire client/ furnizor, adresa, telefon, cod fiscal, cod de inregistrare la Registrul Comertului). Aplicatia sa fie modificata sa permita inregistrarea unica a clientilor.

5 Antivirus inefficient. (Actuala configuratie a programului antivirus presupune consumul unui numar mare de resurse. Astfel, pe unele calculatoare acesta este dezactivat pentru ca utilizatorii sa isi poata desfasura activitatea.)

Risc ridicat ca unele calculatoare sa fie infectate cu virusi/ spyware – pierderi date sau spionaj. Incetinire viteza de lucru a operatorilor.

Configurarea antivirusului instalat pentru ca acesta sa consume mai putine resurse. Folosirea unei solutii antivirus pentru persoane juridice, cu facilitati de tip client-server si care folosesc resurse mai putine (ex. Bit Defender, McAfee, AVG.

6 Din revizuirea contractului de service pentru aplicatii, cu firma Atto Soft am observat urmatoarele probleme: − Lipsa back-up date. Conform contractulul firma AttoSoft trebuie sa efectueze back-up regulat al datelor, ceea ce nu se intampla (RISC MAJOR in caz de pierdere date/ hardware stricat). − Cu toate ca, prin contract se plateste o taxa lunara de upgrade, firma Panador nu beneficiaza de toate upgradte-urile lansate de catre AttoSoft. − In contract nu este stipulata o clauza de confidentialitate (RISC MAJOR) − termenul de interventie de max. 48 ore este prea mare. Nu exista contract de servicii cu firma Mondo Computers, cea care asigura mentenanta calculatoarelor si a echipamentelor de retea.

Risc mare de pierderi date si furt / divulgare date. Plata pentru servicii care nu sunt furnizate. Neperformanta in servicii.

1. Firma AttoSoft sa faca back-up regulat pe suport extern al datelor conform contract. 2. Periodic, sa se ceara de la firma AttoSoft o lista cu update-urile lansate, ce pot fi instalate pentru aplicatia firmei Panador pentru analiza/ implementare. 3. Introducerea unei clauze de confidentialitate in contractul cu AttoSoft cu penalitati financiare si personale. 4. Termenul de interventie prevazut in contract ar trebui revizuit si micsorat.

7. Server vulnerabil. − locatia serverului permite accesul oricarui

persoane la acesta. Mai mult, in momentul vizitei, am observat ca panoul lateral al carcasei era desfacut.

− accesul la server nu este restrictionat prin user si parola, cu drepturi specifice pentru fiecare utilizator.

− nu se efectueaza un back-up reulat al bazei de date pe support extern

Riscul ca un utilizator sa defecteze fizic serverul sau sa inlocuiasca subansamble din acesta. Sistemul de operare poate fi destabilizat sau fisierele aplicatiei pot fi sterse/ deteriorate de catre utilizatori deoarece nu exista o restrangere a dreptului de acces logic la server.

Serverul aplicatie sa fie mutat intr-o locatie sigura, unde accesul fizic la acesta sa fie restrictionat. Accesul pe server sa se efectueze doar pe baza de user si parola. Efectuarea de back-up regulat pe support extern al datelor aplicatiei. Suportul



Riscul pierderii nerecuperabile a datelor din aplicatie in cazul unui accident la server, deoarece back-up-ul nu se efectueaza pe support extern.

pe care se face back-up-ul ar trebui stocat in alta locatie decat cea a serverului

8. Am observat ca toti angajatii se conecteaza la calculator folosind un cont de utilizator cu drepturi de administrator. Mai mult, am observat ca pe unele calculatoare exista instalate programe care incetinesc performantele calculatoarelor sau unele programe cu scop recreational ce pot distrage utilizatorul de la sarcinile de lucru. (vezi lista din anexa 1) Totodata, am observat ca toti utilizatorii au acces la internet. Accesul excesil va internet creste riscul infectarii cu virusi/ spyware

Ineficienta la servici. Utilizatorii pot destabiliza/ strica sistemul de operare. Exista riscul ca utilizatorii sa instaleze singuri programme neautorizate sau sa isi acorde drepturi nepermise in retea (ex. acces la internet)

1. Creare cont propriu pentru fiecare utilizator, caruia sa i se limiteze accesul la activitati administrative si la programme ce nu ii sunt necesare prin natura serviciului. 2. Dezinstalarea de pe calculatoare a tuturor aplicatiilor care nu sunt necesare. 3. Acordarda dreptului de acces la internet doar limitat.

9. Pe parcursul auditului am observat ca nimeni nu intretine o lista cu echipamentele din firma. Lipsa unei evidente a echipamentelor IT poate duce la Nu exista o evidenta a licentelor progamelor instalate pe calculatoarele utilizatorilor. Pe parcursul auditului am identificat o serie de programme (Ms. Office 2003 basic & Professional, abby fine reader) pentru care nu s-au putu identifica licentele

Riscul de furt de echipamente sau componente IT, ce nu poate fi detectat. Penalitati sau furtul licentelor de catre angajati.

1. Tinerea evidentei tuturor echipamentelor IT (numarul de inventar si configuratie). 2. Inventariere licente - evidenta acestora

Alte observatii 1. Folosirea “inteligenta” a posibilitatii sponsorizarii unei

fundatii pentru a consitui un fond de ajutorare/ motivare angajati – GRATIS (86%) prin deducerea de la plata impozitului pe profit.

Motivare angajati. Sursa suplimentara de venituri.

Discutat deja.

2. Crestere competente sef contabilitate pentru partea de “controlling”, management financiar, management cash/ fond de rulment, analize investitii / surse investitii. (ex. lease-back poate fi avantajos pentru atragere credite)

Lipsa unei “balante” pentru optimizare “financiara” a societatii.

Luminita – ACCA (chiar si numai pentru curs daca nu pentru certificare – devine automat auditor financiar).

3. Tabloul fluxurilor de numerar nu e intocmit/ analizat. Previziuni incasari nu sunt intocmite/ monitorizate.

Pierderi din costuri financiare mari sau lipsa resurse pentru dezoltare/ investitii.

Urmarire profesionista a cash-ului / creditului/ fond rulment etc. pentru optimizare surse de finantare.

4. Implicare operationala directa a managerului general. Lipsa timp pentru analiza tendinte, piata, stabilire directie si dezvoltare.

Dezvoltare persoane pentru preluarea sarcinilor operative. Delegare sarcini neimportante/ fara impact major asupra companiei.



BIBLIOGRAFIE

IFAC – Manualul de standarde internationale de audit si control de calitate : Audit financiar Editura IFAC, Bucuresti, 2009

CECCAR - Manualul pentru standarde internationale de audit, certificare si etica Editura CECCAR, Bucuresti, 2007

Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern Editura InfoMega, Bucuresti, 2007

Marcel Ghita – Auditul Intern Editura Economica, Bucuresti, 2009

Mircea Boulescu – Audit intern si statutar : entitati economice EdituraTribuna Economica, Bucuresti, 2007

Bogdan Anca Madalina, Mircea Boulescu – Auditul financiar in conditiile armonizarii cu standardele internationale de contabilitate. Posibilitati de perfectionare Editura ASE, Bucuresti, 2005

Stefan Craciun – Auditul intern : evaluare, consiliere Editura Economica, Bucuresti, 2006



Documents

Analiza unui sistem de audit intern