ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

APARATUL GENITAL FEMININ: este format din: ovar, calea genitala (trompe, uter, vagin) si dintr-un organ genital extern (vulva). y6d5deOrganele genitale ale femeii indeplinesc functia de reproducere.OVARELE: sunt cele 2 glande sexuale care produc celulele sexuale feminine-ovulele, si, in acelasi timp, secreta 2 hormoni: foliculina si luteina (progesteronul).Acestea sunt organe perechi, situate pe peretii laterali ai pelvisului. Au forma de ovoid turtit, si sunt legate de organele din jur printr-o serie de ligamente (ligamentele utero - ovariene, tubo - ovariene si lombo -; ovariene.STRUCTURA OVARULUI: La exterior este acoperit de un epiteliu ovarian sub care se gaseste albugiucea ovarului formata din tesut conjunctiv.In interiorul ovarului se disting 2 zone: medulara si corticala: zona medulara contine tesut conjunctiv, vase de sange, vase limfatice si nervi vegetativi; zona corticala contine foliculii ovarieni in diferite stadii evolutive.La nastere, in ambele ovare exista circa 400000 foliculi, din care se matureaza 300-400 foliculi (unul lunar) incepand de la pubertate (14 -16 ani), cand apare ciclul menstrual pana la instalarea menopauzei (40 -50 de ani).Restul foliculilor involueaza (atrezie foliculara).Foliculii ovarieni primari sunt formati dintr-un ovocit de ordinul I, inconjurat de cateva straturi de celule foliculare.Foliculii ovarieni veziculosi sau de maturatie rezulta din precedentii, prin acumulare de lichid folicular. La acestia , o parte din celulele foliculare raman in jurul ovacitului I si o alta parte se aseaza la periferie , alcatuind stratul cornos , inconjurat de celule care formeaza tecile (interna si externa).VASCULARIZA|IA OVARULUI:Este asigurata de artera ovariana, ramura din aorta abdominala si de o ramura ovariana din artera uterina.Sangele venos este colectat de vena ovariana care la stanga se varsa in vena renala stanga, iar la dreapta in vena cava inferioara.Limfaticele merg in ganglionii lombari si iliaci externi, asezati de-a lungul venei iliace externe.INERVA|IA: Este asigurata de plexul ovarian format din fibre simpatice si parasimpatice (provine din plexul lombo-aortic).TROMPELE UTERINE: Sunt intinse intre ovar si uter. Au o lungime de 7-12 cm si prezinta 4 portiuni. a.intrauterina (care strabate peretii uterului si care se deschide in cavitatea uterului). b.istmul trompei (mai stramta). c.ampula tubei (mai dilatata, care se afla mai lateral). d.infundibulul (in forma de palnie).Aceasta prezinta un orificiu prevazut cu o serie de franjuri (15-20), prin care se deschide in cavitatea abdomino-pelviana.In structura trompei - distingem la exterior peritoneul care formeaza sI un mezou. Urmeaza adventitia formata din tesut conjunctiv, apoi stratul muscular format din fibre musculare netede dispuse in doua straturi:-un strat de fibre longitudinale la exterior,-un strat de fibre circulare la interior.Musculatura favorizeaza inaintarea oului spre cavitatea uterina.La interior se afla mucoasa cutata, formata dintr-un epiteliu cilindric simplu ciliat.VASCULARIZA|IA TROMPEI:Este realizata de ramuri tubare venite din artera uterina si artera ovariana.Sangele venos este colectat de venele omonime.INERVA|IA: este dubla = fibre simpatice si parasimpatice (plexul hipogastric).UTERUL: Este un organ musculos, cavitar,impar, in care se dezvolta oul; la sfarsitul sarcinii el expulzeaza fatul si anexele lui. Este situat in pelvis, inapoia vezicii urinare, inaintea rectului si deasupra vaginei.Are forma de para, cu portiunea mai mare in sus, iar cea mica in jos. Are o lungime de 6-8 cm, iar latimea de 4 cm. Este turtit antero-posterior, astfel incat cavitatea uterina este virtuala.

Prezinta un corp de forma triunghilara, a carui baza se numeste fund, si un col care are forma de butoias.Intre corp si col se afla o portiune mai stramtorata numita istmul uterului. Pe colul uterului se insera extremitatea superioara a vaginei.Datorita acestei insertii, colul prezinta o portiune supravaginala situata deasupra liniei de insertie a vaginei, si o portiune intravaginala situata in interiorul vaginei.STRUCTURA UTERULUI:Peretele uterului este format din 3 tunici:-seroasa-musculara-mucoasaLa exterior este acoperit de peritoneu, care se reflecta de pe fetele anterioara si posterioara a corpului uterin, pe peretii laterali ai pelvisului, formand ligamente late, care impreuna cu peritoneul care acopera uterul, formeaza perimetrul.Invelitoarea peritoneala este dublata pe fata ei profunda de o patura subtire de tesut conjunctiv - stratul subseros (tunica subseroasa).Sub peritoneu, se afla tunica musculara sau miometrul, care reprezinta stratul cel mai dezvoltat ai uterului.Fibrele musculare sunt dispuse in 3 straturi: a.un strat circular, la exterior. b.un strat plexiform mijlociu, gros, care contine in ochiurile retelei vase sangvine, provenite din artera uterina. c.un strat muscular dispus sub forma de anse, la exterior.Tunica interna este mucoasa uterului sau endometrul, formata dintr-un epiteliu cilindric simplu.Mucoasa este aplicata direct pe stratul muscular si contine numeroase glande care patrund pana in miometrul.Endometrul are o evolutie ciclica lunara: in timpul menstruatiei, celulele corionului se inmultesc, mucoasa devenind mai ingrosata, vasele sangvine se dilata, in special capilarele venoase, si apasa asupra epitelului, care se rupe si se exfoliaza in cea mai mare parte a lui; vasele pleznesc si ele si are loc scurgerea de sange, care dureaza 3-4 zile; odata cu aceasta, se elimina si bucatelele de epiteliu exfoliat.Dupa aceasta urmeaza perioada de regenerare, care dureaza 5-10 zile. In aceasta perioada capilarele se ingusteaza, se formeaza altele noi si se reface epiteliul, prin inmultirea celulelor epiteliilor care au ramas neexfoliate si care constituie sursa de regenerare.Daca ovulul a fost fecundat, mucoasa uterina se ingroasa, iar vasele sI glandele se dilata. Mucoasa aceasta de sarcina, astfel modificata, a fost numita caduca sau decidua.La interior se afla cavitatea uterului care comunica in jos cu vagina prin orificiul uterin extern, iar sus - cu cele doua trompe, cavitatea uterina se subimparte intr-o caviatate a corpului uterin, mai mare, si canalul cervical situat la nivelul colului uterin.Cele doua parti ale cavitatii uterine comunica intre ele prin orificiul uterin intern situat in dreptul istmului uterului.VASCULARIZA|IA UTERULUI: Este asigurata de artera uterina, ramura din artera iliaca interna. Din artera uterina se desprind si ramuri care vascularizeaza vaginul, trompa uterina si ovarul.Sangele venos este colectat de vena uterina care se deschide in vena iliaca interna.Limfaticele uterului ajung la ganglionii lombari si iliaci.INERVA|IA UTERULUI: Este asigurata de plexul uterin care contine fibre simpatice si parasimpatice (plexul hipogastric).SITUA|IA SI DIREC|IA UTERULUI: Uterul se gaseste situat in centrul cavitatii pelviene: inapoia vezicii urinare, inaintea rectului, deasupra vaginei; fundul sau se afla sub planul stramtorii superioare a pelvisului, pe care nu o depaseste decat in sarcina sau in unele procese tumorare mari (fibroame mari).Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continua cu ligamentele largi.VARIA|II FIZIOLOGICE: Uterul este un organ mobil. Corpul se poate misca in raport cu colul, ca intr-o articulatie (balama). El poate fi insa deplasat si in totalitate: inapoi de vezica plina; inainte de rectul plin.Ansele intestinale detinse il pot deplasa fie inainte, fie inapoi -; dupa fata pe care apasa.Caracteristic pentru deplasarile fiziologice este faptul ca ele sunt pasagere, uterul revenind la pozitia sa normala

indata ce cauza care le-a determinat a trecut.VARIA|IILE PATOLOGICE: Sunt acelea in care modificarile directiei sau pozitiei uterului sunt definitive. Procesele inflamatorii, prin aderentele pe care le determina, fixeaza cel mai adeseori uterul in aceste pozitii.Aceste modificari intereseaza in primul rand unghiurile de flexiune sI de versiune.In modificarile unghiului de flexiune, colul isi pastreaza pozitia normala, iar corpul se deplaseaza inapoi (retro-flexiune) sau lateral (latero-flexiune).In modificarile unghiului de versiune se schimba raportul dintre colul uterin si vagina, dar nu se schimba raportul dintre corp si col. Vom avea: retro-versiune (deplasarea inapoi) si latero-versiune (deplasarea laterala).De obicei retro-versiunea se asociaza cu retro-flexiunea (retro-versiune-flexiune).DIMENSIUNILE UTERULUI: La femeia adulta, nulipara, sunt urmatoarele:-lungimea de 6 cm -latimea la nivelul fundului, de 4 cm-grosimea de 2 cmLa multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm:-lungimea 7 cm-latimea 5 cm-grosimea 3 cmLa nou nascuta si la fetite, colul e mai mare decat corpul (aproximativ 3/5 din lungimea totala a uterului).La nulipare cele doua segmente sunt aproape egale (corpul e ceva mai mare).La multipare corpul are dimensiuni si mai mari (2/3 din lungimea totala a uterului).CONSISTEN|A UTERULUI: Este ferma, dar elastica, usor de perceput la examenul ginecologic (tuseul vaginal combinat cu palparea abdominala).Datorita acestor particularitati, la care se adauga mobilitatea organului, el tinde in timpul examinarii sa scape printre degete, ca un sambure de cireasa.In sarcina, uterul devine mai moale, pastos.GREUTATEA UTERULUI: Este in medie de 50-70 g, fiind mai usor la nulipare (50-60 g) decat la multipare (60-70 g).VAGINA: (Vagina Kolpos) - este un conduct musculo-conjunctiv, median si nepereche, care prin extremitatea superioara se insera pe colul uterin, iar cu extremitatea inferioara se deschide in vestibulul vaginal; spatiul delimitat de cele doua labii mici.Vestibulul vaginal are doua regiuni:-una anterioara, in care se deschide orificiul extern al uretrei - meatul urinar.-una posterioara, in care se afla orificiul vaginal. La limita dintre orificiul vaginal si vestibul se afla o membrana numita himen, care inchide incomplet acest orificiu.Vagina are o lungime de 7-9 cm si prezinta un perete anterior si unul posterior. Peretele anterior al vaginei are raporturi cu fundul vezicii urinare si cu uretra, iar peretele posterior cu rectul. Peretele posterior este mai lung.STRUCTURA VAGINEI: Peretele vaginei reprezinta la exterior adventitia formata din tesut conjunctiv. Urmeaza tunica musculara formata din fibre musculare netede dispuse intr-un strat longitudinal la exterior si unul circular la interior.Sub tunica musculara se afla mucoasa, formata dintr-un epiteliu pavimentos stratificat. Mucoasa nu are glande.In portiunea inferioara a vaginei, unde se deschide in vestibulul vaginal, vagina este inconjurata de sfincterul extern al vaginei care are fibre musculare striate.VASCULARIZA|IA VAGINEIEste asigurata de ramuri vaginale din artera iliaca interna si din artera uterina.Sangele venos ajunge in vena iliaca interna.Limfaticele sunt tributare ganglionilor iliaci interni.INERVA|IAEste asigurata de plexul vaginal format din fibre simpatice si parasimpatice (plexul hipogastric).

VULVAReprezinta organul genital extern al femeii, alcatuita din doua cute perechi numite labii (mari sI mici).LABIILE MARI7-9 cm lungime -; sunt doua cute tegumentare, care anterior se unesc la nivelul muntelui Venus, iar posterior se unesc inaintea orificiului anal.Fiecare labie prezinta o fata laterala acoperita de peri, si o fata mediala despartita de labia mica prin santul interlabial.LABIILE MICI3-4 cm lungime -; sunt doua cute simetrice, acoperite de labiile mari. Prin fetele lor mediale delimiteaza vestibulul vaginal.Anterior, labiile mici se impart in ramuri laterale care formeaza preputul clitorisului si ramuri mediale care formeaza fraul clitorisului. Posterior, labiile mici sunt unite prin comisura labiilor mari. Organele erectile ale vulvei sunt bulbii vestibulari, care corespund corpuluui spongios al uretrei la barbat, si clitorisul care corespunde corpilor cavernosi de la barbat.In structura vulvei mai mentionam si glandele vestibulare mici (Bartholiu), situate in partea posterioara a vestibulului vaginal.VASCULARIZA|IA Vulva este vascularizata de ramuri din artera rusinoasa interna.Venele sunt tributare venei iliace interne.Limfa ajunge la ganglionii inghinali.INERVA|IAEste asigurata de ramuri din nervul rusinos intern; pentru organele erectile este asigurata de fibre vegetative parasimpatice venite din nervul pelvin. (S2 -; S4).

Trompele uterineTrompele uterine fac parte din anexele uterine, alaturi de ovare si ligamentele uterului. Sunt doua conducte musculo-membranoase intinse de la coarnele uterine catre extremitatile superioare ale ovarelor. Rolul trompelor uterine este de a capta ovocitul II si in tranzitul spermatozoizilor pentru fecundare.

Uterul si anexele uterine

Anatomie/structura

Trompa uterina e un organ intraperitoneal, acoperit in totalitate de peritoneu visceral. Este situata in marginea superioara a ligamentului larg. Cele doua foite peritoneale formeaza imediat sub trompa uterina mezosalpingele. Trompa are legaturi laxe cu formatiunile vecine, prezentand un grad de mobilitate iar asezarea si directia organului depind de asezarea, orientarea si dimensiunile acestora, mai ales ale uterului. Ampula si infundibulul au raport cu ansele ileale si in stanga cu colonul sigmoid. Infundibulul ajunge in apropierea peretelui lateral pelvin. Istmul are raport anterior cu ligamentul rotund al ovarului, posterior cu ligamentul propriu al ovarului si superior cu ansele ileale si colonul sigmoid pe partea stanga.

Sunt conducte musculo-membranoase, de cea 9-l2 cm, ce se intind de la cornul uterin homo-lateral pana la peretele excavatiei pelene.

Trompa uterina are o lungime de aproximativ 10-12 cm si e impartita in patru segmente: 1) Infundibulul (pavilionul) trompei uterine - are forma de palnie si este situat lateral Baza pavilionului are 10-15 ciucuri (fimbrii) dintre care unul este mai lung: fimbria ovarica care adera la ligamentul tubo-ovarian si are lungimea de 20 mm. 2) Ampula tubara - este cel mai lung segment, avand o lungime de 7-9 cm - odata cu apropierea de infundibulul tubar, ampula se largeste - la acest nivel are loc fecundatia 3) Istmul -are o lungime de 3-4 cm - se intinde intre ligamentul rotund al uterului si ligamentul propriu al ovarului. 4) Portiunea uterina traverseaza cornul uterin - are directie oblica - are olungime de aproximativ 1 cm - se deschide in uter la nivelul ostiului uterin 

Mijloace de fixare: - mezosalpingele/aripioara superioara a ligamentului larg al uterului - ligamentul tubo-ovarian/infundibulo-ovarian - legatura cu cornul uterin La interior, tuba uterina delimiteaza un canal care prezinta plici longitudinale care sunt slab dezvoltate la nivelul istmului dar sunt foarte bine reprezentate la nivelul ampulei. Mucoasa trompei uterine este cu epiteliu ciliat unistratificat. 

Functiile trompei sunt reprezentate de: transportul si stocarea spermatozoizilor, asigurarea conditiilor necesare fecundatiei, dezvoltarii si nutritiei oului in primele zile, precum si transportul acestuia catre catatea uterina.

Trompele uterine, denumite si oviducturi, salpinge sau tubele lui Fallopio, Sunt doua tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 14 centimetri si cu diametrul interior putin mai mare decat grosimea unui fir de par. Ele se termina la nivelul fiecarui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii capteaza ovocitul eliberat la suprafata ovarului.  Trompele uterine este locul de "randez - vous" dintre ovocit si spermatozoizi. Aici va avea loc fecundarea. Rolul trompelor uterine este de a asigura supravietuirea si trecerea spermatozoizilor si a ovocitului, spre locul de fecundatie si trecerea ovocitului fecundat inapoi spre uter, unde se va implanta in endometru.

Anatomia trompelor uterineDin punct de vedere anatomic trompele sunt niste formatiuni musculare cilindrice, de aproximativ 10-14 cm lungime, localizate la nivelul celor doua coarne uterine, si care fac legatura intre cavitatea uterina si cavitatea peritoneala din vecinatatea celor doua ovare.Fiecare trompa uterina este alcatuita din patru parti: Portiunea intramurala este reprezentata de catre zona prin care trompa strabate musculatura uterina la nivelul cornului uterin si unde, prin ostium-ul tubar, se deschide in cavitatea uterina.  Istmul este reprezentat de catre portiunea imediat urmatoare a trompei situata in cavitatea peritoneala in vecinatatea cornului uterin. Aceasta este o zona cu diametru foarte ingust. 

Ampula reprezinta segmentul cel mai lung al trompelor uterine, intermediar si este situat intre extremitatea libera a trompei si cea uterina. Are forma unui cilindru, cu aspect sinuos, de lungime aproximativ 8-10 cm, dar uneori poate fi mult mai lunga.  Infundibulul este extremitatea libera, peritoneala, a trompei, situata in apropierea ovarelor. Are forma unei palnii, iar marginile sale libere au forma unor proiectii digitiforme, denumite fimbrii, care imbratiseaza ovarul vecin. Canalul de comunicare al portiunii infundibulare a trompei cu cavitatea peritoneala poarta numele de ostium tubar abdominal.Structura trompelor uterineDin punct de vedere structural trompa are anumite particularitati. Mucoasa delicata, care captuseste la interior stratul muscular, este pliata intr-o multime de falduri care aproape umplu cavitatea trompei. Diametrul si numarul acestor falduri cresc pe masura ce ne apropiem de extremitatea infundibulara, ovariana, unde formeaza acele fimbrii pe care le-am aratat mai sus. Mucoasa tubara are o categorie de celule care secreta un mucus special si o alta categorie de celule care este prevazuta cu cili (mici proeminente ca niste fire de par) care au rolul de a realiza un fel de covor rulant cu menirea de a purta ovulul dinspre extremitatea abdominala a trompei spre cavitatea uterina.

Stratul muscular de la nivelul trompelor uterine este si cel mai bine reprezentat. El are rolul de a furniza o peristaltica care sa asiste deplasarea spermatozoidului catre ovare. Musculatura trompei este cea mai groasa la nivelul cornului uterin devenind, pe masura ce ne indepartam de uter, din ce in ce mai subtire, astfel incat la nivel infundibular, acolo unde exista fimbriile tubare, ea lipseste cu desavarsire.Trompele sunt acoperite la exterior de catre foita peritoneala, o structura fina care acopera toate viscerele abdominale permitand alunecarea acestora unele pe langa altele fara probleme.

OVARELE

Sunt glandele sexuale ale femeii, fiind situate la nivelul pelvisului, in cavum-ul retrouterin. Formeaza, impreuna cu trompele si ligamentele largi, anexele uterului. indeplinesc o dubla functie: endocrina (secretia ciclica estro-progestativa) si gametoge-netica (prin expulzia mediociclica a ovocitului de ordinul II).Forma ovarului este de ovoid turtit, axul longitudinal fiind oblic, de sus in jos, dinspre lateral spre medial si dinapoi inainte. Prezinta o fata care priveste anterior, inferior si lateral, o extremitate su-pero-extema si una infero-interna, o margine fixa mezoovariana, prin care se ataseaza de foita posterioara a ligamentului larg, si o margine opusa, libera.Dimensiunile ovarului. La femeia adulta sunt in medie de 3,5/2,5/1,5 cm, dupa varsta de 40 ani dimensiunile reducandu-se progresiv, prin instalarea unei scleroze involutive. in perioada preovula-torie volumul unuia dintre ovare creste semnificativ, putandu-se chiar dubla, datorita prezentei foliculului tertiar (de Graaf) si a celorlalti foliculi evolutivi.Coloratia ovarului este roz-albicioasa, mai con-gestiva in perioada periovulatorie, suprafata sa fiind neregulata, prin prezenta unor mici cicatrici retractile (corpi albicans).In mod normal, ovarul este o glanda pereche, uneori putand exista un singur ovar (disgenezie monoovariana) sau ovare supranumerare.Ovarul se gaseste situat in timentul posterior al cavitatii pelviene, fiind suspendat prin intermediul mezoovarului de fata posterioara a ligamentului larg al uterului. La mentinerea sa inaceasta pozitie mai contribuie lig. lombo-ovarian (infundibilo-pelvic), care il suspenda de extremitatea sa supero-externa si lig. utero-ovarian, care il ancoreaza la cornul uterin omolateral. Lig. tubo-ovarian, care se intinde intre extremitatea pavi-lionara a trompei si cea supero-externa a ovarului, are un rol nesemnificatiin sustinerea acestuia, asigurand de fapt un contact intim intre cele doua organe (. 1).

Raporturi. Fata supero-mediala si marginea libera vin in contact cu segmentele invecinate ale tractului digestiv. Fata infero-laterala vine in contact, prin intermediul peritoneului parietal pelvian, cu foseta Krause (1), delimitata superior de vasele iliace externe, posterior de vasele iliace interne si ureter, anterior de extremitatea lig. larg, iar inferior de trunchiul arterial ombilico-cal si a. uterina la origine. Aria acestei fosete este strabatuta, dinspre posterior spre anterior, de n. obturator, iritarea acestuia in cazul unor procese inflamatorii sau tu-morale anexiale explicand aparitia durerilor iradiate in teritoriul sau senziti(treimea interna a fetei mediale a coapsei si fata mediala a genunchiului). La multipare, ovarul este situat posterior fata de vasele hipogastrice si ureter, la nivelul fosetei Clau-dius (1) (. 2).

Marginea mezoovariana reprezinta locul unde foita posterioara a lig. larg, reflectata posterior catre ovar, se fixeaza la nivelul acestuia, conducand elementele vasculo-nervoase catre hilul ovarian. Desi ovarul este un organ intraperitoneal, el nu este acoperit la exterior de seroasa peritoneala, aceasta oprindu-se la nivelul marginii mezoova-riene (linia Farre-Waldeyer). Suprafata ovarului este invelita doar de epiteliul propriu ovarian, format din celule mezoteliale ce au origine in foita celomica primitiva, care acoperea gonada primitiva.In cazul unor anomalii de proliferare, acest epiteliu propriu ovarian poate genera majoritatea tumorilor chistice ovariene.Structura. Dinspre exterior spre interior, constatam: epiteliul propriu ovarian, corticala si medulara.La nivelul corticalei, intr-o stroma conjunctiva bogata in fibroblaste, se gasesc foliculiiovarieni in diverse faze evolutive (primordiali, primari, secundari, tertiari) (2). in faza a doua a ciclului ovarian se constata prezenta corpului galben la nivelul ovarului care a ovulat. Micile arii sclero-atrofice stelate prezente in corticala (corpi albicans) sunt rezultatul proceselor involutive repetate ale foliculilor care nu au ajuns la maturatie, precum si ale corpilor galbeni progestativi.Medulara prezinta o stroma conjunctiva laxa, bogata in plexuri vasculare, limfatice si nervoase vegetative. Poate fi sediul unor tumori androgeno-secretante (tumori cu celule hilare) sau a unor tumori dezvoltate din relicvate embrionare.Functiile ovogenetica si endocrina ale ovarului sunt intim corelate intre ele si integrate in ansamblul functionarii gonadostatului.La nivelul fiecarui ovar se gasesc la nastere circa 1-2 milioane foliculi primordiali, numarul acestora reducandu-se la cea 300 000 pana la pubertate (3), ca urmare a unui proces de atrezie. Fiecare folicul primordial contine un ovocit de ordinul I, aflat in faza latenta, oprit in profaza primei diviziuni meiotice, in diploten.Odata cu pubertatea se instaleaza ciclurile ovariene, care la specia umana au o durata de cea 4 saptamani, derulandu-se ritmic de-a lungul perioadei de maturitate sexuala, sub controlul riguros al releului central hipotalamo-hipofizar al gonadostatului. Declansarea activitatii ciclice a gonadostatului, in care este integrata si functia endocrina si respectigametogenetica a ovarului, se face ca urmare a sumarii mai multor factori (4):- genetici;- cresterea ponderala cu atingerea unei mase somatice critice de 47,5 ± 0,5 kg, si mai ales cresterea masei de adipocite;- cresterea secretiei androgenilor suprarena-lieni;- diminuarea activitatii secretorii a epifizei;

- cresterea secretiei de estrogeni ovarieni;- maturizarea sistemului monoaminergic hipota-lamic din zona hipofiziotropa si preoptica.

Nivelul crescut al estrogenilor circulanti, existent la debutul fiecarui ciclu ovarian, determina, prin-tr-un feed-back pozitihipotalamic, activarea centrului tonic hipotalamic, cu cresterea secretiei de FSH al carui nivel plasmatic atinge valori > 25 mUI/ ml, avand ca efect selectarea, in raport cu capacitatea de fixare a FSH, a unui numar de 10-20 foliculi primordiali, ce vor intra in puseu evolutiv, crescand si transformandu-se succesiin foliculi primari si secundari (cavitari), unul singur ajungand ia stadiul de folicul matur tertia (De Graaf). Acesta are un diametru de 18-25 mm si este alcatuit dinspre exterior spre interior din: teaca foliculara externa, teaca foliculara interna, membrana Koelliker-Slawjansky, stratul celulelor granuloase in care se evidentiaza o aglomerare celulara ce contine ovo-citul, numit cumulus proliger, si antrul care contine lichidul folicular.Celulele fibroblastice din stroma ovariana, ce participa la formarea tecilor foiicuiare externa si mai ales interna, se diferentiaza in celule cu potential endocrin, initiind sinteza steroizilor ovarieni pana la stadiul de A4-androstendion. Acesta va fi transferat in celulele granuloase, fiind transformat prin procese de aromatizare in estradiol (E2), fapt ce explica cresterea progresiva a estradiolului plasmatic, care in ziua a 13-a a ciclului ovarian atinge valori de cea 300 pg/ml (. 3A), determinand printr-un feed-back pozitihipotalamic cresterea de LRH, urmata de aparitia "peak\"-ului mediociclic de LH adenohipofizar, concentratia sa plasmatica depasind 40-45 mUI/ml. Aparitia acestei descarcari brutale de LH este semnalul care va induce reluarea procesului de maturare si diviziune a ovocitului de ordinul I, care isi va termina rapid ultimele 2 faze ale diviziunii meiotice (reductionale), transformandu-se in ovocit de ordinul II (haploid) si eliberand primul globul polar.La nivelul ovocitului de ordinul II se va initia imediat cea de-a doua diviziune meiotica (de maturatie), care se va opri in metafaza. Acest moment se situeaza la cea 20 ore de la peak-u\\ de LH si precede cu 2-4 ore ponta ovulara, in urma careia va fi expulzat din foliculul De Graaf ovocitul de ordinul II. El va fi captat de pavilionul tubar si, daca are loc fecundatia, vor fi initiate ultimele 2 faze ale meiozei, cu formarea ovulului si a celui de-al doilea globul polar.La nivelul foliculului De Graaf eclatat se va forma initial corpul galben hemoragie, iar prin proliferarea si diferentierea celulelor granuloase in celule lu-teice, corpul galben progestativ, care va sintetiza estradiol si progesteron pana in ziua 25-26. Durata de viata a corpului galben este relatifixa (10-l2 zile), fiind presilita genetic, acesta involuand in absenta fecundatiei si transformandu-se in corp albicans. Daca are loc fecundatia, HCG-ul secretat de trofoblast va initia transformarea sa in corp galben gestational, care isi va amplifica functia endocrina si va completa pana la sfarsitul lunii a 111-a de sarcina steroidogeneza din unitatea materno-ovulara. Vascularizatie. Este asigurata de aa. ovariene, cu origine in aorta abdominala, si vv. ovariene, cea dreapta varsandu-se in v. cava inferioara si cea stanga in vena renala stanga. A. ovariana, ajunsa la nivelul lig. lombo-ovarian, se imparte intr-un ram ovarian, ce intra in grosimea mezoovarului, si un ram tubar, ce strabate mezosalpinxul, fiecare ana-stomozandu-se cu ramul omonim din a. uterina, formandu-se astfel arcadele paraovariana si sub-tubara, intre care pot exista conexiuni mai mult sau mai putin bine reprezentate (. 4). Limfaticele ovarului dreneaza in vase ce merg spre lig. infun-dibulo-pelvic, urmand traseul vv. ovariene, pentru a se varsa in ganglionii lombo-aortici si pericavi.

Inervatia ovarului este asigurata de plexul nervos vegetatiovarian si, in mai mica masura, de plexul nervos vegetatiuterin.

Fecundatia este procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul. Capul spermatozoidului penetreaza peretele ovulului cu formarea oului (zigot), urmata de dezvoltarea acestuia. Spermatozoizii depusi in

vagin vor trebui sa strabata glera cervicala, cavitatea uterina si trompa pana in treimea externa pentru a intalni ovulul.In acest timp,el isi finalizeaza maturarea, suferind procesul de capacitatie. Dupa ovulatie, ovulul, este aspirat de franjurii tubari si condus spre cavitatea tubara.Fecundatia are loc, in majoritatea cazurilor, in treimea externa a trompei. Momentul propriu-zis al fecundatiei la om nu este cunoscut.

MigratiaZigotul este transportat spre uter cu ajutorul miscarilor peristaltice tubare si a curentului lichidian. Treimea externa a trompei este parcursa mai rapid, iar cea interna mai lent. Migratia oului prin trompa dureaza aproximativ 4 zile. In tot acest timp, oul sufera segmentari successive.

NidatiaNidatia reprezinta fixarea oului in peretele uterin. Acest proces are loc in ziua a 7-a de la fecundatie si se supune unui riguros control hormonal.

La sfarsitul primei saptamani de la fecundatie, oul este implantat superficial, de obicei la nivelul regiunii fundice a corpului uterin. Trofoblastul (stratul celular periferic al oului) penetreaza peretele uterin, iar orificiul de patrundere va fi apoi obturat prin depuneri fibrino-hematice, astfel incat oul este separat de cavitatea uterina. Endometrul sufera modificari si se transforma in decidua sau caduca.

In ziua a 10 a de la fecundatie, oul este complet implantat. Din acest moment, dezvoltarea oului se deruleaza cu rapiditate. Concomitent se deruleaza placentatia, primele vilozitati coriale aparand in ziua 13-14. Ulterior vor aparea si cele secundare si tertiare.

Din acest moment se poate vorbi despre sarcina.

Fecundatia : se desf soar inǎ ǎ   mai multe etape   : a.)    capacitatia, prin care spermatozoizii, in timpul ascesiunii lor spre tromp , sufer un ultim procesǎ ǎ

de maturatie ; este un fenomen spontan dar este mediat si de c tre celulele foliculare din jurulǎ ovulului, celule care au fost stimulate de hormoni ;

b.)    contactul spermatozoidului cu ovulul : cel mai apropiat spermatozoid va penetra ovulul, reactia de cuplare fiind una imunologicǎ  ( cu receptorii ovulari ), dar exist si o atractie chimicǎ ǎ ;

c.)    atasarea spermatozoidului la membrana ovulului ( zona pelucida) , inainte de a o p trunde. La 3ǎ ore de la ins mantare se v d mai multi spermatozoizi in jurul ovulului dar numai unul vaǎ ǎ p trunde zonaǎ  ;

d.)    reactia acrozomului, adicǎ eliberarea unor enzime de c tre spermatozoid care vor usuraǎ p trunderea in ovul;ǎ

e.)    p trunderea zoneiǎ  pelucida a ovulului ( membrana ovulului);f.)      penetratia ovulului   :   comport trei fazeǎ   : atasarea, fuziunea, si incorporatia spermatozoidului in

ovul   ; g.)    reactia cortical –ǎ   blocarea polispermiei   :   dup p trunderea unui spermatozoid in ovul, acestaǎ ǎ

NU mai permite o alt penetrareǎ  ;h.)    activatia:   fenomene ce duc la formarea pronucleilor;i.)      formarea pronucleilor   :materialul cromozomial ce intr odat cu capul spermatozoidului inǎ ǎ

citoplasma ovular este complet ( 23 de cromozomi), cromozomii se deruleaz , nucleulǎ ǎ spermatozoidului este transformat intr-un pronucleu cu un nr. de 23 de cromozomi ; in acelas timp si in acelas mod nucleul ovocitului formeaz un pronucleu femelǎ  ;

j.)      Syngamsia sau Conceptia propriu-zisǎ     : amandoi pronuclei ( masculin si feminin) cresc in m rime, migreaz c tre centrul oului, isi pierd membranele si isi pun pe linia ecuatorialǎ ǎ ǎ ǎ in comun seturile cromozomiale ( 23 + 23 ). Din acest moment se formeaz o nouǎ ǎ fiintǎ umanǎ cu num r diploid de cromozomi ( 46), dar cu genoame diferiteǎ  !

k.)    Segmentarea   : noua celul diploid se segmenteaz prin mitoz ( diviziune)ǎ ǎ ǎ ǎ   care are loc dup 35-ǎ38 ore de la penetratia spermatozoidului in ovul , ducand la 2 celule , mitozele urm toareǎ

succedandu-se rapid :la 45 de ore va avea 4 celule/ la 66 de ore 8 celule/la sfarsitul celei de a 3-a zi va avea 16 celule.

Nidatia   si fenomenele premerg toareǎ   : A.)Fenomenele care preced nidatia   :  

1.      Transportul oului   :   acesta r mane in 1/3 extern a trompeiǎ ǎ   uterine ( ampul )ǎ   aproximativ  72 de ore, dup care incepe sǎ ǎ migreze spre uter. La sfarsitul zilei a 3-a este in faz deǎ  morul ,ǎ  avand 8-16 celule, cand ajunge la cavitatea uterin . Trecerea oului prin tromp ( 3-4 zile ) este favorizat deǎ ǎ ǎ c tre secretia hormonilor estrogeni care cresc peristaltismul, adic contractiile trompelor uterine siǎ ǎ gr besc transportul oului spre uterǎ  ; la transportul oului contribuie mult niste cili ai mucoasei trompelor precum si lichidul secretat la acest nivel, unele prostaglandine( hormoni), etc.In timpul trecerii prin tromp oulǎ  se hr nesteǎ  prin schimburi nutritive de la acest nivel ( glicogen care se descompune in aminoacizi si glucide ).

2.      Oprirea oului (   !)   :   in conditii necorespunz toareǎ ,   respectiv concentratie mare de estrogeni ,     sterilet , etc.   oul poate fi expulzat.

3.      Orientarea oului   :  la femeie se p streaz filogenetic situarea oului pe linia median a uteruluiǎ ǎ ǎ  ;4.      Adeziunea   :   oprit la un anumit nivel al tubului uterin, oul nu se implanteaz imediat, el st lipit deǎ ǎ

endometru, inconjurat de lichidul secretat de c tre glandele mucoasei uterine ( endometriale), timpǎ de 3-4 zile, timp in care evolutia lui continu de la stadiul de morul laǎ ǎ  blastocist – in a  6-a, -7-a zi de la  fecundatie. Aceast atasare la mucoas inainte de implantare, este un fenomen fizico-chimicǎ ǎ realizat prin alcalinizarea mediului local. Prin alcalinizare, respectiv cresterea pH-ului local invelisul oului devine lipicios, aderent, fenomen demonstrat si  « in vitro ».

 Nidatia:     comport mai multe etape:ǎ1.)    Penetratia   :  oul p trunde printr-o zon redus a endometrului unde va c p ta leg turile vasculareǎ ǎ ǎ ǎ ǎ ǎ

necesare hr nirii «ǎ  hemotrofe », adic prin intermediul sangelui , pan la acest moment el hr nindu-ǎ ǎ ǎse « histiotrof », adic prin intermediul secretiilor. Zona de penetrare se vindec si embrionulǎ ǎ incorporat in mucoasa uterin determin o modificare a aspectului mucoasei la acest nivel careǎ ǎ devine o parte din viitoarea placent .ǎ

2.)    R spandireaǎ   :   se refer de fapt la invazia endometruluiǎ  ;3.)    Fuziunea   trofoblastului ( placentei) cu mucoasa uterinǎ : nucleii a dou tesuturi diferite, respectiv aǎ

copilului si al mamei, impart aceeasi citoplasm f r a produce un rejetǎ ǎ ǎ  ( !) cum se intampl la unǎ transplant al unui tesut str in. Exist in mod paradoxal oǎ ǎ  tolerant imunologic a mamei fata de unǎ ǎ tesut str inǎ   !

4.)     Migratia   :  Blastocistul migreaz prin mucoasa uterin , vor fi erodate vasele sanguine materne iarǎ ǎ primele conexiuni cu vasele sanguine se petrec la aproximativ 10-14 zile de la fecundatie.

5.)    Oprirea invaziei   :  Stabilirea unui echilibru intre si mediul matern opresc invazia endometrului, pH-ul mediul se normalizeaz , etc.ǎ

Ovoimplantatia reprezinta totalitatea proceselor biologice (morfostructurale si biochimice) care stau la baza patrunderii si fixarii zigotului in endometrul uterin, acoperirea zonei de patrundere si stabilirea primelor conexiuni circulatorii feto-materne.

Ovoimplantatia se incheie dupa 12-13 zile de la fecundatie.Uneori, nidatia poate suferi o serie de tulburari, devenind patologica: in afara uterului, in trompa, pe ovar, peritoneu sau pe ansele intestinale, dand nastere sarcinii „ectopice” (extrauterine).Consecinta biologica a nidatiei este instalarea sarcinii, care dureaza 280 zile (38-40 saptamani). In aceasta perioada, din zigot se dezvolta embrionul, si mai tarziu fatul.

Spermatozoid

Ø     Gatul:Ø     L=1m si are 2 centrioliØ     Gatul + piesa intermediara + coada = aparatul motil sau cinetic al spermatozoidului

Ø     Piesa intermediara de 5-6m, contine un aparat filamentos reprezentand aparatul mitocondrial al spermatozoidului

Ø     Coada = 45-50m, are o teaca fibroasa - condensata in doua benzi longitudinale care inconjoara filamentul axial

Ø     D.p.v. histochimic: la nivelul capului predomina ADN si proteinele bazice (protamine si histone), concentratia lor fiind corelata cu puterea de fertilizare a spermatozoidului

Instalarea starii de gestatie

 

Fecundatia Definitie

Ø     Fuziunea prin amfixie a celor doi gameti maturi, spermatozoidul si ovocitul de gradul II pe cale de a deveni ovul, cu formarea unui ou sau zigot

Fenomene biologice ce pregatesc fecundatia    Maturatia celulelor sexuale feminine = ovulul, care devine apt pentru a fi fecundat    Maturatia celulelor sexuale masculine = spermatozoidul, ce devine apt pentru a fecunda ovulul    Ovulatia, prin care ovulul e pus in libertate    Captarea ovulului de catre trompa uterina    Acuplarea = actiunea prin care lichidul seminal e depus in organele feminine    Un complex de fenomene biologice (capacitatia) ce conditioneaza ascensiunea spermatozoidului

spre 1/3 externa a trompei uterine, locul fecundatiei    Fecundatia    Fenomenele hormonale si hormonii necesari fecundatiei si transportul oului fecundat, pana la

nidatieCaptarea ovulului

    Dupa ovulatie, ovulul este eliberat din ovar    Punerea in libertate a ovulului matur, in stadiul de profaza, a celei de-a doua mitoze ecuationale,

se face la 30 - 36 de ore de la varful mediociclic de LH    Ovulul expulzat din ovar, inconjurat de corona radiata, este captat de pavilionul tubar si adus in

ampula tubara prin doua fenomene importante

    Motilitatea tubara (miscarile peristaltice ale musculaturii tubare) aflata sub dependenta echilibrului sterolic sexual

     estrogenii cresc peristaltismul tubar     progesteronul scade peristaltismul tubar

    Curentul de absorbtie al serozitatii peritoneale sau lichidului tubei, cu directie spre cavitatea uterin

Ø     sensul migratiei ovulare e realizat si de sensul de miscare a cililor tubari, respectiv catre ostiumul uterin al trompei (spre cavitatea uterina)

Ø     drumul prin trompa uterina e parcurs de catre ovul in trei zileAscensiunea spermatozoizilor

    Calitatea spermatozoizilor    O serie de componente (in special organice) ale lichidului spermatic    Aciditatea vaginala este partial corectata in copulatie prin:

    secretii alcaline ale glandelor perivulvare (Skene si Bartholin)    hipersecretia mucusului cervical in timpul ovulatiei    transudatul vaginal si expulzia partiala a glerei cervicale in timpul orgasmului

    O parte din spermatozoizi sunt dirijati catre cervix prin:Ø     chimiotactism (pH vaginal acid - pH-ul glerei cervicale alcalin)Ø     diferenta de potential electric creat intre glera cervicala alcalina si mediul vaginal acidØ     motilitatea utero-tubara, foarte importanta in ascensiunea spermatozoizilor, este

conditionata de estrogeni si declansata de reflexul nervos al orgasmului, secretia reflexa de vasopresina/ocitocina si resorbtia prostaglandinelor din ejaculat

Ø     penetratia glerei cervicale este favorizata de constitutia fizico-chimica din timpul ovulatiei (varful estrogenic), pH-ul alcalin maxim, compozitie asemanatoare cu o parte din componentele lichidului spermatic, dispozitia paralela a fibrelor de mucina

Ø     proteazele din capul spermatozoidului (scad vascozitatea mucusului cervical)Segmentatia si migratia

Fecundatia normala

Fecundatia propriu-zisa (fertilizarea)    Din contigenul minim de spermatozoizi ce ajung in 1/3 externa a tubei uterine, cativa sunt

selectati pentru a incerca abordarea oului matur si din acestia doar unul va reusi sa patrunda in celula sexuala feminina

Capacitatia

    Pentru a deveni apt pentru fecundatie, spermatozoidul in ascensiunea lui, sufera un ultim fenomen de maturatie = capacitatia (denumire data de Austin), ce reprezinta totalitatea modificarilor morfologice, fiziologice si biologice

    Acest proces implica pierderea elementelor ce acopera spermatozoidulØ     durata capacitatiei e de 1 - 3 oreØ     e un fenomen spontan si se realizeaza atat in uter, cat si in trompa uterinaØ     e supus reglarii hormonilor hipofizari si ovarieni (in special faza uterina)

Contactul spermatozoidului cu ovulul    Spermatozoizii depusi in vagin ajung prin miscari proprii in 1/3 externa a trompei    Ei isi pastreaza puterea fecundanta 24 de ore. La om, un singur spermatozoid are calitatea de a fi

fecundant; spermatozoidul cel mai apropiat de ovul, e cel mai favorizat    Exista si o atractie chimica, dar procesul cel mai important, e cel imunologic, de cuplare a

situsurilor spermatozoidice cu receptorii ovulari    Fertilizarea, incepe cand spermatozoidul capacitat a atins ovulul si invelisurile sale celulare

(cumulus oofor si coroana radiata)    El patrunde in intregime, cap si coada in citoplasma ovulului    Traversarea invelisurilor sale, pare a fi usurata de interactiunea substantelor speciale emise de

gameti si numite gamone (fertilizina, antifertilizina spermatica, lizinele).    La mamifere, hialuronidoza acrozomului pare sa fie enzima ce usureaza patrunderea

spermatozoizilor printre celulele coronei radiataFenomenele intime ale fecundatiei

    Dezintegrarea stratului superficial al cumulusului proliger cu ajutorul hialuronidazei din acrozom    Dislocarea straturilor profunde ale cumulusului proliger cu ajutorul bicarbonatului din mediul

tubar    Penetratia de catre spermatozoid a zonei pellucida, prin dezintegrarea cu ajutorul tripsinei din

acrozom    Cei doi pronuclei isi pierd membrana nucleara, continutul nuclear se contopeste, cromatina lor se

reface in numarul diploid de cromozomi care se organizeaza pe fusul de diviziune, reconstituind asortimentul dublu de cromozomi, caracteristic speciei umane (2N); acest fenomen are loc in metafaza la mitoze de segmentatie

    Cromozomii se cliveaza longitudinal, se reconstituie setul specific de cromozomi si apare santul separator la nivelul citoplasmei, terminand mitoza

    Primele 2 celule ale ontogenezei se separa si raman inconjurate de zona pellucida)    Dupa penetratia zonei pellucida, cei 2 pronuclei formeaza doua mase distincte

intracitoplasmatice, care ulterior fuzioneaza    Fecundatia este completa in momentul metafazei primei diviziuni a oului (in stadiul de 2

blastomere)    Procesul fecundatiei la om, in mod normal are loc la nivelul tubei uterine, in portiunea ampulara

sau jonctiunea ampulo-istmica    Acest proces este precedat de fenomenele premergatoare ovulatiei si descrise anterior    Dupa producerea fecundatiei, are loc segmentatia si migratia tubara    Capul si centriolul proximal al spermatozoidului detasati de coada, care dispare in citoplasma,

devin pronucleu mascul ce contine N cromozomi    Ceilalti constituenti se vor resorbi intr-un timp variabil. Din nucleul ovulului se formeaza

pronucleul femel - tot cu N cromozomi    Centriolul spermatozoidului formeaza un aster spermatic voluminos, care dupa ce se divide in 2

elemente, contribuie la formarea primului fus de diviziuneFecundatia

Stadiul de 2 blastomere

Concluzie    Fecundatia are loc in 1/3 externa a tubei uterine    Precedata de numeroase procese biologice:

Ø     captarea ovulului inconjurat de corona radiata de catre pavilionul tubarØ     ascensiunea spermatozoizilor spre 1/3 externa a tubei unde are loc fecundatiaØ     ultima maturare a spermatozoizilor = capacitatiaØ     fecundatia propriu-zisa, ce incepe in momentul in care spermatozoidul capacitat a venit in

contact cu invelisurile celulare ale oului (cumulus oofor, corona radiata) si le strabateØ     fecundatia este completa in momentul metafazei primei diviziuni a oului (stadiul de 2

blastomere)    Fecundatia e urmata de segmentatie, migratie

Segmentatia

 

DefinitieØ     Reprezinta procesul prin care noua celula diploida (zigotul) se divide prin mitoze, diviziuni ce au

ca rezultat aparitia blastomerelor; ea incepe la 35-38 de ore de la penetratia spermatozoidului in ovul

Ø     Aceasta diviziune a oului se efectueaza concomitent cu procesul de migratie tubara, ajungand la sfarsitul parcursului tubar, ca oul sa fie in stadiul de blastocist, apt pentru nidatie

Ø     Diviziunea oului uman oligolecit este holoblastica si asincronaØ     Primul plan de segmentatie e meridional => 2 blastomere paralele si usor inegaleØ     A II-a segmentatie tot meridional, intereseaza blastomerul mai mare si rezulta 3

blastomereØ     A III-a segmentatie, a blastomerului mai mic, ecuatorial

Ø     cum diviziunea desi dihotomica, e asincrona, blastomerele mai mari se divid mai repede => rezulta o formatie:

Ø     Morula - cu 8 blastomere inegale:Ø     macro blastomereØ     micro blastomere

Ø     Cum rata de diviziune e diferita pentru macro blastomere si micro blastomere, segmentatia oului trece prin stadiul de 9, 10, 11 => 16 celule => astfel incat apare o formatiune sferica alcatuita dintr-un grup central de blastomere, inconjurat de blastomere periferice ce vor forma precoce trofoblastul = este stadiul de morula.

Ø     Timpul necesar ca zigotul sa ajunga la stadiul de morula cu 16 blastomere, este de 72-96 ore. In stadiul de morula, zona pellucida e inca prezenta. Concomitent cu segmentatia se produce: migratia tubara a oului

 

Migratia

    Rol in migratie au:Ø     Miscarile peristaltice ale tubei

Ø     acestea sunt diferite in diverse zone ale tubei astfel: sunt rare si neregulate in portiunea ampulo-pavilionara, frecvente si ritmice in portiunea istmica

Ø     ele sunt sub control hormonal; estrogenii le activeaza, pe cand progesteronul freneaza peristaltica tubara

    Cele doua aspecte (controlul hormonal si diferenta de activitate in diversele segmente ale tubei, se pare ca explica aspectul controversat al stagnarii oului 48 - 70 ore in jonctiunea ampulo-istmica, in timp ce in portiunea ampulo-pavilionara si in cea istmica, migratia e mult mai rapida

Migratia tubara a oului    Miscarile cililor epiteliului tubar: ce imping oul spre uter, de asemenea, sub control hormonal    Curentul lichidian    Cercetarile au aratat ca el are directie dinspre uter spre cavitatea peritoneala, deci oul migreaza

in sens contrar curentului    Aceasta circulatie a lichidului tubar se datoreaza inchiderii temporare a jonctiunii tubo-uterine    Cantitatea secretiei tubare e si ea sub control hormonal fiind mai crescuta la varful secretiei

estrogenice    Koester emite ipoteza “predominantei“, ce incearca sa explice parcurgerea rapida a portiunii

ampulo-pavilionare si stagnarea in jonctiunea ampulo-istmica    Tinand cont ca migratia este contra curentului lichidian, autorii arata ca:

    portiunea ampulo-pavilionara este mai larga, ceea ce determina scaderea vitezei curentului conform legilor fizicii; in aceasta zona celulele ciliate predomina fata de celulele secretorii => aceasta portiune este strabatuta mai rapid

    la nivelul jonctiunii ampulo-istmice lumenul este mai ingust, astfel incat viteza curentului creste    datorita predominentei celulelor secretorii fata de celulele ciliate, zigotul stagneaza aici cat timp

predomina secretia estrogenica (dupa 48-78 ore de la fecundatie, incepe sa creasca secretia de progesteron) => scade secretia tubara si creste activitatea miscarilor ciliate, astfel incat oul sa poata fi impins in portiunea istmica contra curentului, fiind transportat pana la jonctiunea utero-tubara, unde stagneaza 12-14 ore si apoi patrunde in cavitatea uterina in stadiul de blastocist apt pentru nidatie, ce se produce dupa 24 de ore de la patrunderea zigotului in cavitatea uterina

    Secretia de prostaglandine ce activeaza progresia zigotului spre uter prin relaxarea jonctiunii tubo-uterine

    Secretia de histamina cu efect asemanator prin modificarea de tonus    Transportul tubar ce dureaza aproximativ 5 zile, poate fi sistematizat astfel:

    fecundatia si l mitoza au loc la nivelul jonctiunii ampulo-istmice    in stadiul de 4 blastomere (la 3 zile de la fecundatie), zigotul este in portiunea istmica    in stadiul de 8 blastomere oul este tot in portiunea istmica    in stadiul de 64 blastomere (ziua 4-5 de la fecundatie) morula se afla in portiunea

interstitiala a tubei uterineSegmentatia, fecundatia, migratia

Migratia                                           Nidatia

Stadiul de 4 celule al embrionului

    Migratia si dezvoltarea zigotului continua pentru ca, in ziua a 6-a, acesta sa patrunda in cavitatea uterina in stadiul de blastocist

    Trecerea la acest stadiu se produce prin accelerarea marcata a ratei metabolice si a diviziunii cu aparitia unei cavitati

Blastula este alcatuita din doua tipuri de celule:    unele dispuse periferic, aplatizate, alungite, ce se divid rapid si vor forma trofoblastul    altele dispuse intern, globuloase, ce vor forma butonul embrionar, care este inconjurat de

o cavitate chistica plina cu lichid    In ziua 5-6 dupa fecundatie oul este liber in cavitatea uterina, apt pentru ovoimplantatie ce are

loc dupa aproximativ 24 ore de la patrunderea in cavitatea uterina

NidatiaOvoimplantatia sau nidatiaDefinitie

Ø     Este totalitatea proceselor biologice ce contribuie la penetrarea si fixarea blastocistului in endometrul transformat progestativ

Ø     Acest proces asigura hranirea si dezvoltarea oului, care la om este oligolecit, deci, lipsit de rezerve nutritive

Zona de implantatie normala    Procese ce au loc:

Ø     Musculare ce asigura transportul si imobilizarea blastocistului intr-o anumita zona a uterului

Ø     Epitelio-trofoblasticeØ     adezive - atasarea oului la endometruØ     invazive - totalitatea mecanismelor prin care trofoblastul patrunde in epiteliul

endometrial avand ca rezultat cuibarirea oului si transformarea deciduala a endometrului

    Tipuri de ovoimplantatieØ     central ( la primate inferioare si maimuta Rhesus)Ø     excentric (la muridee), intr-o cripta a endometruluiØ     interstitial (la om)

TerminologieØ     Nidatia - simpla cuibarire a oului, fiind doar un moment al ovoimplantatiei

Ø     Ovoimplantatia - totalitatea proceselor de la stadiul de ou liber pana la patrunderea oului in endometru, acoperirea zonei de patrundere si stabilirea primelor conexiuni circulatorii embrio-materne

Localizarea spatialaØ     Nidatia se produce in cavitatea uterina, e interstitiala si antimezometrica (pe unul din peretii

cavitatii uterine, mai frecvent pe cel dorsal in treimea superioara)Localizare temporala

Ø     Nidatia incepe din ziua a 6-a de la fecundatie, odata cu patrunderea oului in cavitatea uterina si este incheiata in zilele 12, 13 de la fecundatie

Ø     Cel mai tanar ou uman a fost descris de Rock si Hertig, de 7 zile jumatatev    Trofoblastul ce a invadat endometrul, are forma unei placi groase ce a proliferat si s-a diferentiat

in doua zone de tesut:o       Citotrofoblastul sau stratul Langhans, o masa celulara bine diferentiata si situata spre

interioro       Sincitiotrofoblastul, situat spre periferie si lipsit de diferentiere celulara, formand mase

mari de tip sincitialv    Oul patrunde in cavitatea uterina in stadiul de blastocist inconjurat de zona pellucida, ce are o

structura mucopolizaharidica (foarte discutat fiind rolul jucat de acest invelis in primele faze de dezvoltare ale oului)

v    Se descriu trei lemme:§        oolemma = zona pellucida§        mucolemma = zona tubara§        gloiolemma = lemma uterina

v    Oolemmei si a gloiolemmei sunt importante in faza de adeziunev    Evolutia dinamica a procesului de ovoimplantatie

§        faza de atasare§        faza de adeziune§        faza de penetratie (de invazie)§        faza de acoperire

PENETRAREA EMBRIONULUI IN ENDOMETRUFIXAREA BLASTOCISTULUI IN ENDOMETRU

SFARSITUL NIDATIEI

    Schematic, ovoimplatatia se desfasoara astfel:

Ø     alipirea lemmelor la endometruØ     disparitia lemmelor (la 2-3 zile de la patrunderea oului in cavitatea uterina) si luarea

contactului direct dintre trofoblast si epiteliul endometrialØ     penetratia trofoblastului prin epiteliu cu distrugerea celulelor epiteliale; apare o mica

metroragie (semnul Hartmann)Ø     edemul  concomitent al stromei si extravazarea sanguina din capilarele conjunctive

subepitelialeØ     patrunderea blastocistului prin bariera epiteliala si acoperirea deschiderii endometrului

prin coagul de fibrina si proliferarea epiteliului adjacentØ     diferentierea unui strat trofoblastic extern - sincitiotrofoblastulaparitia sistemului lacunar

in sincitiotrofoblast si a circulatiei sanguine materne prin acest sistemØ     transformarea deciduala = transformarea stromei celulare adiacente a endometrului cu

modificari in substanta intracelulara, transformare insotita de modificari ale criptelor glandulare si ale vaselor sanguine

    Aceasta transformare intereseaza, initial, numai zona de implantare, dar va cuprinde ulterior tot endometrul

    Decidualizarea se afla sub control hormonal (estrogenic)    Ea se produce numai pe un endometru pregatit estro-progestativ pentru implantare

Functiile deciduei in implantare    Nutritia embrionului pana la stabilirea circulatiei materno-fetale si desavarsirea placentatiei; se

presupune ca celulele deciduale ar sintetiza material nutritiv pentru embrion, ce ar ajunge la acesta prin doua cai (faza de nutritie histotrofa):

Ø     prin histoliza (fagocitarea celulelor deciduale de catre trofoblast)Ø     prin difuziune

    Rolul protectiv al uterului in timpul ovoimplantatiei consta in limitarea capacitatii invazive a trofoblastului astfel incat lipsa sau incompleta decidualizare ar permite o placentatie de tip invaziv (aderenta - placenta acreta, percreta sau increta)

    Factori in limitarea penetratiei:    structura endometrului    dispozitia vaselor sanguine    proteinele tisulare si plasmatice, precum si depunerile fibrinoide

    Relatia materno-ovulara este foarte similara cu cea de tip gazda-parazit, cu trofoblastul in rol de parazit, dar cu un perfect echilibru intre capacitatea invaziva a trofoblastului si cea protectiva a endometrului, astfel incat orice inclinare a balantei catre una din parti determina aspectele patologice ale nidatiei

Nidatia

PlacentaMorfologia placentei

 

Definitie

n     Este un organ tranzitoriu al gestatiei, derivat trofoblastic care se diferentiaza precoce in cursul embriogenezei

n     Are structura vasculara spongioasa, culoare rosu inchis, este plina cu sange si face legatura intre mama si fat asigurand schimburile fiziologice necesare nutritiei si dezvoltarii produsului de conceptie

Placentogenezan     Formarea placentei incepe dupa prima saptamana de sarcina, la 8-10 zile dupa nidarea oului si

ajunge la maturitate net diferentiata morfofunctional catre finele lunii a III-a de sarcinan     Placenta ia nastere prin unirea a doua elemente:

n     din partea oului participa vilozitatile coriale din zona corionului vilos (frondosum), intens dezvoltate si ramificate (placenta fetala)

n     din partea mamei elemente provenite din transformarea endometrului in caducan     in cresterea si maturarea placentei intereseaza in mod deosebit trofoblastul ce

asigura de timpuriu nutritia butonului embrionar (trophein=hrana, blastos=germen)

n     el se diferentiaza ca o lama celulara periferica inca din stadiul de morula al oului uman

n     Placenta umana este de tip hemo-corial, deci vilozitatile coriale au contact direct cu sangele matern, si alanto-corial, adica contactul embrion-corion este stabilit prin alantoida

In placentogeneza se descriu doua mari perioade dupa Wilkin si Snoeck:n     Perioada previloasa (intre ziua 6-13 de la fecundare) cu doua etape:

u   etapa prelacunara (a 7-a, a 8-a zi) in care se formeaza cito- si sincitiotrofoblastul. u   etapa lacunara (a 9-a, a 12-a zi) in care se formeaza lacunele trofoblastului intre prelungirile

acestuian     Perioada viloasa (din ziua  a 13-a - pana la termen) cu doua etape:

u   etapa de elaborare intre ziua  a13-a si sfarsitul lunii a 4-a, perioada de formare a placentei in care:

n     citotrofoblastul prolifereaza rapid prin erodarea arteriolelor spiralate si venelor din decidua, sangele matern patrunde in spatiile lacunare formandu-se spatiile interviloase;

n     apar vilozitatile primare care se transforma in vilozitati secundare si tertiare si vilozitatile “crampon“.

u   perioada de stare: cuprinsa intre sfarsitul lunii a 4-a si pana la termen, este caracterizata prin cresterea in volum a cotiledoanelor, pana in saptamana 40-a de gestatie fiecare cotiledon marindu-si volumul de aproximativ 500 de ori (Crawford)

Structura macroscopica a placentein     Diametrul placentei adulte este de 15-20 cm; volumul=550 cm3 ; suprafata este de 250-300 cm2n     Grosimea la centru este cuprinsa intre 1,5-3,5 cm si se subtiaza spre periferie unde atinge 5-6 mmn     Greutatea placentei la termen=500-600 grame si reprezinta 1/6 din greutatea fatuluin     Forma:

u   privita din fata are forma de “placinta“ rotunda sau ovalau   privita din profil are forma discoidala, fiind mai groasa la centru decat la marginiu   marginile se continua cu membranele (elementul corial)

n     Obisnuit, placenta este o masa unica, rar divizata in 2, 3 sau mai multi lobi reuniti prin punti membranoase, brazdate de vase ce unesc acesti lobi (placenta bi- sau multilobata)

n     Alteori, la distanta de masa principala se gasesc unul sau mai multe cotiledoane (lobi) accesorii: placenta succenturiata

Fetele si circumferinta placentein     Fata materna (uterina)

u   adera la peretele uterin, este convexa, brazdata de santuri ce o impart in campuri poligonale (12-20), numite cotiledoane sau lobi placentari

u   santurile corespund septurilor intercotiledonare.u   fata materna este acoperita de membrana deciduala de culoare cenusie-rosieticau   aceasta este presarata cu mici orificii vasculare, ce reprezinta orificiile vaselor

uteroplacentare rupte in urma decolarii placentein     Fata fetala corespunde cavitatii amniotice, este neteda, acoperita de membrana amniotica de

culoare gri-albastruie transparenta, permitand sa se vada ramificatiile vaselor ombilicaleu   pe fata fetala se insera cordonul ombilical

n     Circumferinta placentei se continua cu membranele formate din corionul membranos, dublat de doua foite: amnios si caduca bazala

u   la jonctiunea celor doua foite apare uneori un fenomen de degenerescenta fibrinoida, sub forma unui inel albicios numit inelul lui Winkler - Waldeyer

Structura microscopica a placentein     Placenta fetalan     Placenta materna

Structura vilozitatii coriale1.     Sincitiu2.     Stratul celular Langhans

3.     Ax conjunctivo-vascular4.     Vena vilozitara5.     Artera vilozitara

Placenta fetalan     Membrana amniotica ce este constituita dintr-un epiteliu unistratificat ce contine celule

prismatice cu nuclei rotunzi si citoplasma bogata in picaturi de grasime, glicogen si mitocondriin     Aceasta structura pledeaza pentru functia secretorie a amniosuluin     Corionul bazal (membrana coriala) este format din tesut conjunctiv fibrilar acoperit de stratul

epitelial Langhans si de sincitiun     in acest tesut conjunctiv se ramifica pornind de la insertia cordonului ombilical, arterele si

venele ombilicale ce trimit ramificatii in trunchiurile viloasen     Trunchiurile viloase sunt ramificatii din corionul bazal ce strabat grosimea placentei (spatiul

intervilos) si se fixeaza cu capatul lor de serotina, constituind asa zisele “vilozitati crampon“ sau de fixatie de ordinul l

n     aceste trunchiuri de ordinul l se ramifica la randul lor in trunchiuri viloase de ordinul II si III, libere in spatiul intervilos, numite “vilozitati de nutritie“

n     ele se aseaza regulat in jurul unei axe mediane, realizand un arbore vilozitar comun, numit “sistem tambur“

n     Din trunchiurile viloase de ordinul III iau nastere “vilozitatile definitive“, care din luna a IV-a isi micsoreaza treptat diametrul paralel cu avansarea sarcinii

n     incepand din luna a IV-a, intre sistemele tambur apar septuri de origine trofoblastica ce pleaca din caduca bazala, strabat spatiul intervilos, fara sa atinga placa coriana

n     acestea impart lacul sanguin primitiv din spatiul intervilos in 14-30 cavitati cotiledonare, fiecare avand un arbore vilos cotiledonal complet, cu sisteme capilare scaldate de sangele matern

n     Structura microscopica a vilozitatii corialen     unitatea structurala de baza a placentei fetale este vilozitatea coriala, a carei structura

histologica consta din: invelis epitelial (trofoblast), o axa vasculara si o stroma conjunctivan     Invelisul epitelial este constituit din doua straturi distincte in primele cinci luni de sarcina:

n     stratul extern sau sincitiotrofoblastul, format dintr-o masa citoplasmatica comuna in care apar numerosi nuclei ovalari, mitocondrii, aparat Golgi, ribozomi, picaturi de glicogen, lipide si nucleoproteide

n     toate acestea atesta o activitate metabolica importanta la nivelul sincitiuluin     stratul intern Langhans numit si citotrofoblast, este constituit din celule dispuse intr-un

singur strat pe membrana bazala, sub stratul sincitialn     si acest strat este dotat cu activitate proliferativa si endocrino-metabolica

n     Incepand din luna a IV-a  de sarcina, bistratificarea epiteliului vilozitar incepe sa disparan     sincitiul se subtiaza, iar celulele Langhans sunt dislocaten     acestea constituie “rezerva celulara“ cu potential functional compensator in caz de

suferinta placentara (hipoxie)n     Axa vasculara este formata dintr-o artera si o vena capilarizate la nivelul vilozitatiin     Stroma conjunctiva este constituita din tesut conjunctiv fibrilar

Placenta maternan     Este mai redusa de volum fata de placenta fetala si consta din:

u   caduca serotina (placa bazala)t     este o membrana subtire (1mm) ce tapeteaza fata uterina a placenteit     aceasta reprezinta stratul functional al mucoasei uterinet     contine celule trofoblastice, rare celule deciduale si lumene glandulare turtite, ce

dispar in luna a IV-a a sarciniit     din aceasta lama bazala pleaca prelungiri sau septuri ce patrund in santurile

intercotiledonare

t     in zona centrala a placentei, aceste septuri nu ajung la membrana coriala, realizand marile lacuri sanguine. Spre sfarsitul sarcinii apar depozite de fibrinoid in stratul spongios al serotinei, constituind stratul Nitabuch, zona in care se va face decolarea placentei.

t     zona superficiala (compacta) a serotinei se elimina odata cu placenta, zona profunda (spongioasa), adica stratul bazal ramane in uter pentru a servi la regenerarea endometrului

n     Spatiile sanguine ale placentei materne sau spatiile interviloase se gasesc in grosimea serotinei, fiind delimitate de cele doua foite: corionul cu vilozitatile sale si caduca bazala cu septurile sale

n     Vilozitatile coriale se scalda in sangele matern ce este separat de sangele fetal prin invelisul epitelial al acestor vilozitati

n     La marginea placentei se gaseste sinusul coronar sau marginal, captusit de sincitiuu   din el pleaca trunchiuri venoase importante cu rol de colector venos

Circulatia la nivelul placentein     Placenta umana este hemocoriala, adica epiteliul corial (vilozitar) vine in contact direct cu sangele

maternn     La nivelul placentei exista doua sisteme circulatorii:

u   sistemul circulator matern deschis (uteroplacentar sau intervilozitar)u   sistemul circulator fetal inchis (corioembrionar sau intravilozitar)

n     Sangele matern si fetal din cele doua sisteme circula foarte aproape, fiind despartite de membrana vilozitara compusa din epiteliul vilozitar, stroma vilozitara si endoteliul capilarelor vilozitare

n     Aceasta membrana asigura schimburile metabolice in ambele sensuri intre sangele matern ce preda fatului oxigen si substante nutritive si preia CO2 si catabolitii fetali

n     Sangele matern este adus in spatiul intervilos de arterele uterine spiralate (care devin uteroplacentare) sub presiunea de 70-80mmHg sub forma de jet numit “jetul Borrel“

n     Reintoarcerea sangelui matern din spatiile interviloase, incarcat cu CO2 si cataboliti fetali se face prin sistemul venos

n     Acesta este format din vene turtite, de calibru mare, deschise la nivelul spatiului intervilos si la nivelul sinusului marginal

n     Schimburile petrecute la nivelul acestei bariere trebuiesc considerate un proces selectiv, activ, dinamic succedandu-se dupa o curba evolutiva in raport cu varsta sarcinii, corespunzatoare cerintelor fetale

n     Placenta sufera modificari structurale ce se pot incadra in trei perioade:u   de tinerete, pana in luna a IV-au   de maturitate intre lunile V si VIIIu   de senilitate, ultimele 2-3 saptamani in care se accentueaza modificarile degenerative

structurale si vascularen     Intreaga activitate are loc la nivelul epiteliului vilozitarn     Acesta este o adevarata membrana metabolica ce joaca rolul unui filtru ce functioneaza pe baza

principiului osmozei si dializein     Din luna a VII-a a sarcinii fatul dispune de organe parenchimatoase, capabile sa preia de la

placenta o parte din functiile importante. In acest stadiu placenta isi limiteaza activitatea la rolul unui filtru pasiv

n     Schimburile la nivelul placentei au loc prin difuziune simpla si osmoza, difuziune prin molecule purtatoare prin intermediul epiteliului vilozitar, care actioneaza prin fermenti, enzime, fagocitoza, pinocitoza

n     Dupa Wilkin, schimburile placentare sunt conditionate de factori fizici:u   suprafata functionala a placentei la termen ce este egala cu cea a intestinului subtire a

omului adult (14 m2)u   grosimea membranei de schimbu   lungimea retelei capilare sanguine din vilozitatile coriale

n     Alti factori:u   presiunile hidrostatice dintre cele doua fete ale membranei; presiunea hidrostatica a

arterelor uteroplacentare este de 60-70 mmHg, iar a capilarelor fetale, de 30 mm Hg: difuziunea de la presiune mai mare la presiune mai mica; valoarea cantitativa si calitativa a fluxului sanguin; concentratiile diverselor substante ce traverseaza placenta

Functiile placentein     Respiratorien     De nutritien     Excretorien     Endocrinan     De aparare

Functia respiratorien     Nevoile de oxigen ale fatului sunt scazute datorita consumului mic energetic si absentei

termogenezei ce este asigurata de organismul maternn     Trecerea substantelor gazoase se face prin difuziune, pe baza gradientului tensiunilor partiale a

gazelor din sangele matern si fetaln     Pentru oxigen exista o diferenta de presiune de la mama la fatn     Oxigenarea fatului depinde de gradul de oxigenare al sangelui matern, de integritatea anatomo-

functionala a placentei, de aportul adecvat de sange arterial in spatiile intervilozitaren     Bioxidul de carbon exista in concentratie mai mare in sangele fetal decat in sangele matern;

directia de trecere va fi de la fat la maman     Cresterea concentratiei de CO2 in sangele matern duce la trecerea inversan     Prin acelasi mecanism si alte substante gazoase volatile, absorbite de mama, trec cu usurinta

filtrul placentar la fat (cloroformul, eterul)Functia de nutritie

n     Se realizeaza prin trecerea transplacentara a substantelor nutritive de la mama la fatn     Glucidele, grasimile si substantele proteice sufera la nivelul placentei un proces de absorbtie si

filtrare si un proces de prelucrare digestiva, datorita enzimelor si fermentilor existenti la nivelul membranei metabolice vilozitare

n     Glucidele traverseaza placenta dupa ce au fost transformate in fructoza, proteinele in acizi aminati ce sunt resintetizati pe baza codului genetic de catre placenta, in proteine specifice fatului

n     Lipidele trec placenta sub forma de colesterol si acizi grasiSe caracterizeaza prin:

n     Nutritia propriu-zisau   transferul de glucide se face prin difuziune, cresterea glicemiei materne atragand cresterea

glicemiei fetaleu   apa si electrolitii trec la fat in virtutea legilor difuziunii, sangele fetal avand o concentratie si

densitate mai scazuta decat sangele maternu   vitaminele B, C, D, A trec usor placenta ca si vitamina K naturala, cea sintetica fiind retinuta

n     Digestie, prin care enzimele transforma substantele macro in micromoleculare ce pot traversa placenta

u   functia respiratorie a placentei este ontogenetic cea mai veche si bazata pe legile fizice ale difuziunii gazelor, o functie mai primitiva simpla

u   cea digestiva, ontogenetic mai noua, presupune fenomene enzimatice, mai complexeu   in caz de aparitie a unei insuficiente placentare, prima afectata e functia perfectionata,

digestiva si, abia apoi, cea respiratorie; din aceasta cauza, patologia insuficientei placentare determina la inceput o incetinire a ritmului cresterii fetale-hipotrofic si, doar in final, hipoxie

Functia excretorie

n     Numerosi cataboliti rezultati din metabolismul fetal ca ureea, creatinina si acidul uric trec in sangele matern tot prin difuziune

Functia endocrinan     Placenta este o glanda endocrina ce sintetizeaza si secreta hormoni: estrogeni, progesteron,

gonadotrofine corionice, hormoni lactogenin     Sinteza are loc la nivelul epiteliului vilozitar de unde sunt eliminati in torentul circulatorn     Gonadotrofina corionica este sintetizata in mari cantitati in prima jumatate a sarcinii, la nivelul

citotrofoblastului (stratul Langhans) si se elimina prin urina femeii gravide, stand la baza diagnosticului precoce de sarcina

n     Exista o corelatie stransa intre cantitatea de hormon produs si dezvoltarea sau regresia stratului Langhans

n     Concentratia in urina este de 50.000 - 100.000 U.I./24 ore atingand apogeul in luna a III-a de sarcina

n     Dupa luna a VI-a scade la 1.000 U.I. si ramane stationara pana la nasteren     Acest hormon are o actiune de stimulare a sintezei progesteronului de catre corpul galben (pe

care il transforma in corp gestativ) avand si un rol important in reglarea sintezei estrogenilor placentari

n     Hormonul lactogen placentar (somato mamotrof) este un proteohormon secretat de sincitiotrofoblast cu actiune somatotrofa, mamotrofa, luteotrofa, efect antiinsulinic si intervenind in sinteza steroizilor

n     Estrogenii sunt sintetizati de placenta in sincitiotrofoblast, din dehidroepiandrosteronul secretat de glandele suprarenale ale fatului

n     Dozarea lor si mai ales a estriolului este un test valoros de apreciere a vitalitatii fetale si placentare

n     Daca la inceputul sarcinii secretia de estrogeni este aproximativ egala pentru estradiol, estrona si estriol pe masura ce se apropie termenul nasterii, predomina net estriolul

n     Progesteronul este secretat de placenta in sincitiotrofoblast din colesterolul provenit din sangele matern

n     Se elimina prin urina sub forma de pregnandiol, care in a doua jumatate a sarcinii atinge 100 mg in urina pe 24 ore

n     Scade rapid dupa nastere sau dupa moartea intrauterina a fatuluin     Factori tocogeni ca: acetilcolina, serotonina, prostaglandine sunt de asemenea sintetizati de

placentan     Alti hormoni pusi in evidenta in placenta sunt: ACTH, TSH, relaxina, ocitocina si renina

Functia de apararen     Placenta joaca un rol de filtru pentru microbi si toxinele lor, ce o traverseaza usor daca au o

structura micromoleculara; in caz de structura macromoleculara sunt opriti de bariera placentara ce nu o pot traversa decat in caz de lezare prealabila a epiteliului vilozitar

n     Placenta poate fi depasita de: spirochete, toxoplasma, bacilul Koch (exceptional), virusurile poliomelitei, rubeolei

n     Anticorpii cu structura macromoleculara se pare ca nu traverseaza placenta, ci numai grupul lor activ

n     Anticorpul se recompune inapoia barierei placentaren     Asa se explica imunizarea pasiva a fetilor pentru tetanos, difterie, scarlatina etc.n     Din saptamana  a 2-a fatul isi sintetizeaza anticorpi propriin     Hemaglutininele pot trece bariera placentara numai in unele cazuri: izoimunizarea anti- Rhn     Placenta este traversata de substante exogene si mai ales medicamente: antitiroidienele de

sinteza, sulfamidele, hipoglicemiante, antivitaminele K, antibioticele, androgenii (administrarea lor fiind contraindicata in sarcina)

Functia enzimatica

n     Placenta produce si utilizeaza diferite enzime cu rol in protectia sarcinii (ocitocinaza, monoaminooxidaza) sau metabolismele feto-placentare (fosfataza alcalina termostabila, transaminaze etc.)Dezvoltarea produsului de conceptie in uter

Primele stadii de embriogeneza    Sistemul biologic fetal se dezvolta dintr-o singura celula zigotul - oul - rezultata in urma

procesului de fecundatie (contopirea celor 2 gameti)    Perioada embrionara 0-12 saptamani    Perioada fetala se imparte in:

Ø     perioada precoce cuprinsa intre 12-20 saptamaniØ     perioada intermediara  cuprinsa intre 20-28 saptamaniØ     perioada tardiva peste 28 saptamani

Prima saptamana    Din celula ou se segmenteaza 2 blastomere, ulterior prin diviziunea holoblastica si asincrona, se

trece progresiv prin urmatoarele stadii:Ø     Stadiul de morula (12-16 blastomere) - ar corespunde primelor trei zile de dezvoltare a

ouluiØ     Stadiul de blastocist - este caracterizat prin aparitia unei cavitati pline cu lichid (intre

discul embrionar si trofoblast); acest stadiu corespunde cu a 6-a, a 7-a zi de la fecundatieSaptamana a II-a

    Incep multiple modificari la nivelul blastocistului:Ø     din ziua a 8-a are loc la nivelul butonului embrionar, diferentierea spre cavitatea de

segmentatie a unei foite, denumita endophyllum => precursorul endodermuluiØ     tot acum apare cavitatea amniotica  delimitata pe de o parte de amnioblaste (de partea

citotrofoblastului), pe de alta parte de celule inalte (spre endophyllum) ce vor alcatui ectopyllum - precursorul ectodermului

    Cele doua foite care adera intre ele, vor defini discul embrionar didermic, stadiu in care ramane pana in ziua a 15-a

Embriologie

Saptamana a III-a. Stadiul de gastrula    Caracterizat printr-o serie de diferentieri, migrari celulare, cu constituirea celor 3 foite

embrionare:Ø     ectodermulØ     endodermulØ     mezodermul intra-embrionar

Saptamana 4 – 8    La nivelul germenelui tridermic sunt prezente toate clonele celulare, din care ulterior vor lua

nastere toate regiunile embrionare    Din ectoderm se va diferentia placa neurala, ulterior tubul neural cu crestele neurale    Din endoderm se va diferentia tubul digestiv primitiv, sacul vitelin, vezicula alantoida, epiteliul

tubului digestiv si tubul respirator, primordiile glandelor digestive anexe, celulele sexuale    Din mezoderm se va diferentia notocordul sau coarda dorsala (scheletul provizoriu al

embrionului)

    O forma speciala de mezoderm o constituie mezenchimul, din care va lua nastere:    scheletul    tesutul conjunctiv    musculatura neteda    dermul, hipodermul    aparatul circulator    metanefrosul

    Delimitarea corpului embrionar, incepe prin dezvoltarea regiunii dorso-mediane a embrionului    Prin extremitatile sale, el se va aduna in jurul regiunii ombilicale, ca o virgula, datorita

neconcordantei de dezvoltare intre regiunea dorsala si cea ventrala (viscerala) a embrionului precum si neconcordantei dintre cele 2 extremitati: cefalica si caudala

    Vezicula amniotica creste progresiv si inconjoara integral embrionul, devine locul de implantare al cordonului ombilical

    Din vezicula vitelina se diferentiaza intraembrionar tubul digestiv    Cele 2 formatiuni, intra- si extra embrionare, vor comunica prin canalul vitelin

Luna II    Transformarile morfogenetice din embrion au loc accelerat    Spre deosebire de primele 4 saptamani de viata intrauterina, cand cresterea este mai lenta (5-7

mm), la sfarsitul perioadei embrionul masoara 23 mm    Embrionul prezinta o morfogeneza accelerata la nivelul extremitatii cefalice, capul si gatul

constituind aproximativ 1/3 din corpul embrionuluiØ     devine mai voluminoasa si portiunea mijlocie, (trunchiul si abdomenul), schitandu-se

primordiile celor 4 membre: superioare (saptamana a 4-a) si inferioare (saptamana a 5-a)Ø     la nivelul extremitatii cefalice se diferentiaza arcurile branchiale ce alaturi de procesul

fronto-nazal si membrana faringiana delimiteaza gura primitiva si participa la modelarea fetei embrionului; tot acum apar veziculele optice si se schiteaza urechea externa

    Spre sfarsitul lunii a II-a embrionul va poseda schema tuturor organelor sale, avand aspect uman net definit

Luna III    Embrionul devine fat si procesele de crestere sunt pe primul plan, organogeneza fiind terminata    Cresterea in lungime si greutate a fatului:

Ø     la sfarsitul lunii a III-a (saptamanile 11-13) fatul masoara 9 cm si are o greutate de 50-55 grame

Ø     capul este bine format si se diferentiaza organele genitale externe pentru fiecare sexLuna IV

    La sfarsitul lunii a IV-a ( saptamanile 16-17) fatul masoara 16 cm si cantareste 270 grame. Raportul dintre trunchi si extremitatea cefalica se apropie de normal prin dezvoltarea trunchiului

    Partile corpului fetal sunt bine diferentiate si sexul evident    Corpul este acoperit cu o piele subtire pe suprafata careia se gasesc firisoare de lanugo    Fatul schiteaza miscari active ale membrelor

Luna V    La sfarsitul lunii a V-a (saptamanile 21-22) fatul are lungime de 25 cm si o greutate de 650 grame    Fatul se orienteaza provizoriu in cavitatea uterina    Glandele sebacee incep sa secrete, pielea fiind acoperita de vernix caseosa    La sfarsitul lunii a V-a (saptamanile 21-22) fatul are lungime de 25 cm si o greutate de 650 grame    Fatul se orienteaza provizoriu in cavitatea uterina    Glandele sebacee incep sa secrete, pielea fiind acoperita de vernix caseosa    Bataile cordului fetal se percep si miscarile membrelor devin active si mai puternice    Intestinul contine meconiu

    Rinichiul isi incepe functiile, in vezica gasindu-se urinaLuna VI

    La sfarsitul lunii a VI-a (saptamana 26) fatul are o lungime de 35 cm si o greutate de 1000 grame    Pielea devine mai groasa, sub ea se depune tesut adipos    Toate organele sunt in stare sa functioneze, dar sunt imperfecte    Sistemul nervos este insuficient dezvoltat, circumvolutiile cerebrale sunt incomplete    Fatul este considerat viabil, dar cu un mare grad de imaturitate

Luna VII     La sfarsitul lunii a VII-a (saptamanile 30-31) fatul se orienteaza definitiv in cavitatea uterina

(culbuta)    Fatul are o lungime de 40 cm si greutate de 1.750 grame, fiind viabil dar imatur    Pielea corpului este acoperita de lanugo    La baieti testiculele coboara spre canalul inguinal, iar la fetite labiile mici proemina intre labiile

mariLuna VIII

    La sfarsitul lunii a VIII-a (saptamana 36) fatul are o lungime de 45 cm si o greutate de 2.500 grame

    Tesutul adipos este bine dezvoltat, unghiile ating pulpa degetelor, iar capul este acoperit cu par    Fatul are o coloratie rozacee, pielea fiind bine vascularizata

Luna IX    La sfarsitul lunii a IX-a (saptamana 40) fatul prezinta toate caracteristicile cunoscute la termen    El are o lungime de 48-52 cm si o greutate de 3.000-3.200 grame    Testiculele sunt coborate in scrot, iar la fetite labiile mari acopera labiile mici, unghiile acopera

patul ungueal    Pentru o mai usoara memorizare a lungimii fatului la diferite luni de sarcina, precum si a greutatii

lui, au fost propuse mai multe formule si schemeSchema lui Haase

    Pentru calculul lungimii fatului la diferite varste de sarcina    Pentru primele 5 luni, lungimea fatului este egala cu patratul lunii de sarcina:

    luna l           1x1 cm = 1 cm    luna II                   2x2 cm = 4 cm    luna III                  3x3 cm = 9 cm    luna IV                  4x4 cm = 16 cm    luna V                   5x5 cm = 25 cm

    Dupa luna a V-a: se inmulteste numarul lunii de sarcina cu coeficientul 5 la care se adauga cifra 5:    luna VI                            6x5+5 = 35 cm    luna a VII-a                     7x5+5 = 40 cm    luna a VIII-a          8x5+5 = 45 cm    luna a IX-a                      9x5+5 = 50 cm

    Cat priveste greutatea, calculul dupa luna a VI-a, cand fatul are 1.000 grame, se face astfel:                sfarsitul lunii a VI-a          1.000 gr.                sfarsitul lunii a VII-a        1.000 gr. + 750 = 1.750 gr.                sfarsitul lunii a VIII-a       1.750 gr. + 750 = 2.500 gr.                sfarsitul lunii a IX-a          2.500gr. + 750 = 3.250 gr.

    Dupa luna a VI-a, cand greutatea fatului este de 1.000 grame, se adauga la fiecare luna cate 750 grame cu care creste lunar fatul