Cerinţele tehnice de execuție şi recepţie

ale sistemelor de plăci din gips-carton

Reproducerea figurilor din text a fost facută cu acordul Asociației de Standardizare din România-ASRO nr. LUC/13/162-1-6 din 04.09.2013. Orice încălcare a dreptului de autor asupra standardelor SR EN 14566+A1:2010, SR EN 14353+A1:2010, SR EN 13495-1:2006, SR EN 13495-2:2006, SR EN 13495-3:2006, SR EN 13495-4:2006 constituie infracțiune și se pedepsește conform legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

CUPRINS

1. INTRODUCERE ....................................................................................................... 3

2. INFORMAȚII DE BAZĂ DESPRE TEHNOLOGIA EXECUȚIEI SISTEMELOR DIN GIPS-CARTON ................................................................................................ 4

2.1 Materiale și scule ............................................................................................................. 4

2.1.1 Tipuri de plăci din gips-carton................................................................................... 4 2.1.2 Dimensiuni ș i toleran ț e ............................................................................................. . . 5 2.1.3 Profile de margini ș i capete ale plăcilor din gips-carton............................................. . . . . 5 2.1.4 Finisarea îmbinării în sistemul de montaj cu plăci din gips-carton. Etape de lucru..... . . . . . . 7 2.1.5 Materiale de chituire pentru îmbinările plăcilor din gips-carton ................................. . 7 2.1.6 Componentele structurii suport pentru sistemele de plăci din gips-carton................... 8 2.1.7 Accesorii................................................................................................................... 10 2.1.8 Şuruburi ș i elemente de fixare................................................................................... 10 2.1.9 Scule necesare .......................................................................................................... 14

2.2 Transportul şi depozitarea plăcilor din gips-carton şi a altor materiale ................. . . . . . . .153. REGULI DE SĂNĂTATE ȘI SIGURANȚĂ DE BAZĂ .........................................15

4. RECEPȚIA LUCRĂRILOR .....................................................................................16

4.1 Lucrări ascunse …………………………………………………………..………..…..16

4.2 Evaluarea rezultatului final... ...................................................................................16

4.2.1 Metoda de măsurare.................................................................................................. 164.2.1.1 Abaterea suprafeţei faţă de plan ...............................................................................164.2.1.2 Abaterea marginii suprafeţei faţă de linia dreaptă.....................................................174.2.1.3 Abaterea suprafeţei şi a marginii față de direcția verticală ..............................….… .184.2.1.4 Abaterea suprafeţei şi a muchiilor față de direcția orizontală ..........................……. .194.2.1.5 Abaterea intersecției suprafețelor faţă de unghiul drept ........................................... .20

4.3 Evaluarea calităţii suprafeţei finite .............................................................................21

4.3.1 Nivelurile de calitate ale finisării suprafețelor din gips-carton...................................214.3.1.1 Nivel 1 de calitate al finisării suprafe ț elor (Q1).........................................................21 4.3.1.2 Nivel 2 de calitate al finisării suprafe ț elor (Q2).........................................................22 4.3.1.3 Nivel 3 de calitate al finisării suprafețelor (Q3).........................................................234.3.1.4 Nivel 4 de calitate al finisării suprafețelor (Q4).........................................................24

5. PARAMETRI DE BAZĂ SEMNIFICATIVI PENTRU RECEPȚIA LUCRĂRILOR SISTEMULUI DE PLĂCI DIN GIPS-CARTON .................................................... .24

5.1 Sistemul de pereţi despărţitori .................................................................................. . . 24 5.1.1 Verificarea montării structurii suport ........................................................................ . . .245.1.2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală ......................................................... . .26

1

5.1.3 Verificarea montării plăcilor din gips-carton ............................................................. . .275.1.4 Verificarea îmbinării..................................................................................................295.1.5 Verificarea finisării suprafeţei ..................................................................................... . .30

5.2 Sistemul de tavane din gips-carton ........................................ ………………………..30 5.2.1 Verificarea montării structurii suport.........................................................................305.2.2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală ........................................................ .325.2.3 Verificarea montării plăcilor din gips-carton............................................................. . .325.2.4 Verificarea îmbinării ................................................................................................ . . . . 34 5.2.5 Verificarea finisării suprafeţei .................................................................................. . .35

5.3 Placarea pereţilor cu placi din gips-carton pe structura de profile CD cu bride de fixare directa ............................................................................................................ . . 35

5.3.1 Verificarea montării structurii suport ....................................................................... .355.3.2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală........................................................ .365.3.3 Verificarea montării plăcilor din gips-carton ........................................................... . .375.3.4 Verificarea îmbinării ............................................................................................... . . . . 38 5.3.5 Verificarea finisării suprafeţei ................................................................................ . . . . . . .39

5.4 Peretele de protecţie- placarea pe structură independentă .................................... . . . . . . . 39 5.4.1 Verificarea montării structurii suport ....................................................................... . .395.4.2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală ....................................................... . . .405.4.3 Verificarea montării plăcilor din gips-carton............................................................ . . . . .415.4.4 Verificarea îmbinării................................................................................................ . . . . . . .425.4.5 Verificarea finisării suprafeței.................................................................................. . . . . . .43

5.5 Placarea tavanului ...................................................................................................44 5.5.1 Verificarea montării structurii suport.........................................................................445.5.2 Verificarea montării izolaţiei din vata minerală ........................................................ . .455.5.3 Verificarea montării plăcilor din gips-carton ............................................................ . .455.5.4 Verificarea prelucrării îmbinării................................................................................ . .465.5.5 Verificarea finisării suprafeţei................................................................................... . . .47

5.6 Amenajarea mansardelor .................................................................................................475.6.1 Verificarea montării structurii suport............................................................................475.6.2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală ...........................................................485.6.3 Verificarea montării plăcilor din gips-carton ............................................................... .495.6.4 Verificarea prelucrării îmbinării.................................................................................. . . . . .505.6.5 Verificarea finisării suprafeţei ..................................................................................... . .51

5.7 Placarea directă cu plăci din gips-carton a pere ț ilor .............................................. .515.7.1 Pregatirea suprafeţei suport.......................................................................................515.7.2 Verificarea plăcilor din gips-carton ..........................................................................515.7.3 Verificarea îmbinării................................................................................................ . . . . . .51 5.7.4 Verificarea finisării suprafeței.................................................................................. . . . .52

Anexa nr. 1: Lista reglementărilor în vigoare ...............................................................................53

2

1. INTRODUCERE

Datorită dezvoltării rapide a tehnologiilor de finisare a plăcilor din gips-carton, în industria construcţiilor s-au dezvoltat criterii specifice de evaluare a calităţii acestor lucrări, care să fie recunoscute de către producătorii de sisteme de plăci din gips-carton din România.

La fel ca în cazul celor mai multe lucrări de construcţie, şi în cazul sistemelor de plăci din gips-carton, toate etapele de execuție influențează rezultatul final. Rezultatul final este dat de cumulul tuturor lucrărilor de execuție, de la montarea elementelor metalice şi până la finisare înainte de zugrăvire, aplicarea tapetului sau orice altă metodă de finisare a suprafeţei.

Prin acest ghid dorim să abordăm problema lucrărilor de montaj și pregătire în vederea finisării plăcilor din gips-carton. De subliniat faptul că un număr semnificativ de activităţi realizate de către montatorul sistemelor de plăci din gips-carton sunt clasificate ca fiind aşa numitele lucrări ascunse.

Acesta este motivul pentru care pot apărea unele dificultăţi de evaluare a calităţii în faza de recepţie finală. În timp ce o amplasare incorectă a peretelui sau a tavanului poate fi uşor reperată şi demonstrată în timpul recepţiei lucrărilor, executarea neglijentă a structurii metalice sau montarea greşită a izolaţiei poate fi descoperită numai după un anumit timp de exploatare a clădirii.

Evaluarea calităţii de executare a lucrărilor ascunse şi a rezultatului final este necesară pentru evaluarea completă a calităţii de execuție a sistemelor de plăci din gips-carton.

Prezentul ghid este prima reglementare tehnică din ţara noastră realizată ca urmare a consultărilor cu toţi producătorii de sisteme de plăci din gips-carton din România. Acesta poate fi folosit drept ghid pentru activităţile legate de recepţia lucrărilor de construcţie şi finisare, executate în tehnologia sistemelor de plăci din gips-carton, indiferent de tipul plăcii folosite şi de sistemele de plăci din gips-carton oferite de către oricare dintre producători.

Acest ghid poate fi, de asemenea, o anexă la contractul de execuţie a lucrărilor de montaj și finisare în tehnologia sistemelor de plăci din gips-carton, iar cerințele menționate pot fi recunoscute de către părţi ca punct de plecare pentru recepţia finală.

În plus, nivelurile de calitate a finisării suprafețelor din gips-carton, variind de la Q1 la Q4, se conformează standardelor elaborate de către Asociaţia Europeană a Industriei Produselor din Ipsos, EUROGYPSUM.

3

2. INFORMAȚII DE BAZĂ DESPRE TEHNOLOGIA EXECUȚIEI SISTEMELOR DIN GIPS-CARTON

2.1 Materiale şi scule

2.1.1 Tipuri de plăci din gips-carton

GeneralitățiTipurile de plăci din gips-carton disponibile sunt conform standardului SR EN

520+A1:2010. Performanța tipurilor de plăci din gips-carton, definite în continuare, poate fi combinată într-o singura placă, în acest caz, litera ce identifică fiecare tip de performan ță pe care o satisface trebuie să fie utilizată ca denumire.

Plăci din gips-carton tip APlăci din gips-carton cu o față pe care se pot aplica tencuieli pe baza de ipsos sau decorațiuni potrivite. Pentru identificare, aceste plăci se notează cu tip A. Plăci din gips-carton tip H (plăci din gips-carton cu grad redus al absorbției de apă)Tipuri de plăci cu aditivi pentru reducerea gradului de absorbție de apă. Pot fi potrivite pentru aplicații speciale în care proprietățile reduse de absorbție de apă sunt necesare pentru îmbunătățirea performanței plăcii. Pentru identificare, aceste plăci se notează cu tip H1, H2, H3, cu performanțe diferite de absorbție a apei. Plăci din gips-carton tip E (plăci din gips-carton pentru izolații)Plăci fabricate special pentru utilizarea ca plăci de izolații pentru pereți exteriori. Aceste plăci nu sunt create pentru decorațiuni. Nu sunt concepute pentru a fi în permanență expuse în condiții climatice de exterior. Acest tip de placă de perete are un grad redus al absorb ției de apă și trebuie să aibă o permeabilitate minimă la vapori de apă. Pentru identificare, aceste plăci se notează cu tip E. Plăci din gips-carton tip F (plăci din gips-carton cu aderența miezului imbunatatita la temperaturi ridicate)Plăci din gips-carton cu o față pe care se pot aplica tencuieli de ipsos adecvate sau decorațiuni. Aceste plăci au fibre minerale și/sau alți aditivi în miezul de ipsos pentru a îmbunătăți coeziunea acestuia la temperaturi ridicate. Pentru identificare, aceste placi se noteaza cu tip F. Plăci din gips-carton tip PPlăci cu o față destinată aplicării de tencuieli de ipsos sau de a fi combinate prin lipire cu alte materiale sub formă de plăci sau panouri. In cazul plăcilor destinate aplicării de tencuieli de ipsos, marginile sunt fie drepte, fie rotunjite. In scopul identificării, aceste plăci se notează cu tip P. Plăci din gips-carton tip D (plăci din gips-carton cu densitate controlată)Aceste plăci au o densitate controlată, cu o față pe care se pot aplica diferite tencuieli pe bază de ipsos sau decorațiuni. Acestea sunt apte pentru obținerea unei performanțe îmbunătățite în cazul unor anumite aplicații. Pentru identificare, aceste plăci se noteaza cu tip D. Plăci din gips-carton tip R (plăci din gips-carton cu rezistență ridicată)Aceste plăci pentru aplicații speciale, unde o rezistență mai mare este necesară, au ambele sarcini de rupere, longitudinală și transversală, mărite. Au o față pe care se pot aplica tencuieli pe baza de ipsos sau decorațiuni. Pentru identificare, aceste plăci se notează tip R. Plăci din gips-carton tip I (plăci din gips-carton cu duritate superficială crescută)Plăci care sunt utilizate în aplicațiile în care este necesară o duritate mai mare a suprafeței. Ele au o față adecvată pe care se pot aplica tencuieli de ipsos sau decorațiuni. Pentru identificare, aceste plăci se noteaza cu tip I.

4

2.1.2 Dimensiuni ș i toleran ț e

SR EN 520+A1:2010 specifică următoarele dimensiuni pentru placa din gips-carton:

Plăci din gips-carton tip P Lățime – lațimile nominale obișnuite sunt: 400 mm, 600 mm, 900 mm și

1200 mm. Sunt posibile și alte lățimi. Toleranța trebuie să fie de 0-8 mm. Lungime – lungimile nominale obisnuite sunt 1200 mm, 1500 mm, 1800

mm si 2000 mm.Sunt posibile si alte lungimi. Toleranta trebuie sa fie de 0-6 mm.

Grosime – grosimile nominale obișnuite sunt 9,5 mm și 12,5 mm. Toleranța trebuie sa fie +0,6 mm/-0,6 mm.

Plăci din gips-carton tip A, H, D, E, F, I, R sau combinate

Lațime – lațimile nominale obișnuite sunt: 600 mm, 625 mm, 900 mm, 1200 mm și 1250 mm. Sunt posibile și ale lățimi. Toleranța trebuie să fie de 0-4 mm pentru fiecare măsurare executată în mod individual.

Lungime - lungimile nominale obișnuite sunt 1200 mm, 1500 mm, 1800 mm și 2000 mm.Sunt posibile si alte lungimi. Toleranța trebuie să fie de 0-5 mm.

Grosime – grosimile nominale obișnuite sunt 9,5 mm, 12,5 mm și 15,0 mm. Sunt posibile și alte grosimi 6,5, 18, 20, 25. Grosimea nominală trebuie să fie de cel putin 6,0 mm. Toleranța pentru grosimi mai mici de 18,0 mm trebuie să fie de +0,5/-0,5 mm. Pentru plăci cu grosime nominală egală sau mai mare de 18,0 mm, toleranța trebuie să fie de +0,04/-0,04 mm x grosimea în mm, rotunjind până la cel mai apropiat, 0,1 mm.

2.1.3 Profile de margini ș i capete ale plăcilor din gips-carton

Standardul SR EN 520+A1:2010 specifică următoarele tipuri de profile de margini: marginile acoperite de carton ale plăcilor din gips-carton sunt drepte, oblice, trapezoidale, semi-rotunde sau rotunde, sau în combinație (a se vedea exemplele din figurile 1-6), în funcţie de destinaţie, metodă de îmbinare şi preferinţe. De asemenea, sunt posibile și alte profile de margine.

Figura 1- Margine dreaptă conform SR EN 520+A1:2010

5

Figura 2- Margine oblică conform SR EN 520+A1:2010

Figura 3- Margine conică conform SR EN 520+A1:2010

Figura 4- Margine dreaptă semi-rotundă conform SR EN 520+A1:2010

Figura 5- Margine conică semi-rotundă conform SR EN 520+A1:2010

6

Figura 6- Margine rotundă conform SR EN 520+A1:2010

2.1.4 Finisarea îmbinării în sistemul de montaj cu plăci din gips-carton. Etape de lucru

Finisarea îmbinărilor în funcţie de marginea şi forma acesteia poate include mai multe etape. Utilizaţi banda de armare şi aplicaţi unul sau două straturi de material de chituire. Pentru montarea benzii de armare din hârtie sau fibră de sticlă, aplicaţi un strat de material de chituire, după care aplicati banda de armare în stratul de material de chituire. După ce se usucă primul strat de material, cu banda de armare înglobată, aplicaţi cel de-al doilea strat de material de chituire. Banda de armare este aplicată direct pe marginile plăcilor adiacente imbinarii și este acoperită cu materialul de chituire. În funcţie de nivelul de calitate al finisării cerut (a se vedea Secţiunea 4.3.3, nivel Q2) se poate folosi un anumit material de finisare a îmbinării.

Marginile semirotunde pot fi îmbinate fără bandă de armare. In acest caz, folosiţi un material de chituire a îmbinărilor special, în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului. Aplicaţi două sau trei straturi de material de chituire, în funcţie de nivelul de calitate cerut al finisării îmbinărilor (a se vedea Secţiunea 4.3.3, nivel Q2).

Marginile tăiate. Marginile plăcii din gips-carton sunt tăiate, în mod normal, în unghi drept. Marginea obţinută prin tăierea plăcilor din gips-carton lasă miezul din gips expus. Înainte de montare, marginile tăiate trebuie teşite (șanfrenate) la 45°.

Aplicaţi un strat de material de chituire şi înglobați banda de armare în masa acestuia. După ce se usucă primul strat de material de chituire, cu banda de armare înglobată, aplicaţi un al doilea strat de material de chituire. După ce se usucă materialul de chituire, aplicaţi un nou strat de material de chituire cu rol de finisaj, care se „pierde” pe o lă țime de 20-30 cm în zona îmbinării.

Fig. 7. Imbinarea marginilor tăiate ale plăcilor cu material de chituire si banda de armare

Materialul de chituire se alege în funcție de nivelul cerut de finisare al îmbinării. Pentru umplerea în mai multe straturi, stratul suport trebuie să fie uscat înainte de aplicarea straturilor ulterioare.

2.1.5 Materiale de chituire pentru îmbinările plăcilor din gips-carton

7

Materialele de chituire sunt folosite ca materiale de umplere și finisare a îmbinărilor plăcilor din gips-carton. De asemenea, sunt folosite la umplerea și finisarea îmbinărilor marginale dintre pereți, tavane și elementele structurale.

Materialele de chituire sunt furnizate de către producătorii sistemelor de plăci din gips-carton. Acestea sunt fabricate pe baza cerinţelor SR EN 13963-AC:2006 și sunt clasificate în opt tipuri de materiale de chituire, după descrierea lor și după modul de întărire.

După modul de întărire, materialele de chituire se clasifică în:materiale de chituire de tip 1A, 2A, 3A și 4A, care se întăresc doar prin uscare în aer;materiale de chituire de tip 1B, 2B, 3B și 4B, care se întăresc prin reacție chimică și

uscare în aer. Ele sunt cunoscute sub denumirea de materiale de chituire de priză.

După modul de utilizare, materialele de chituire se clasifică în: materiale de chituire de umplere 1A/1B; materiale de chituire de finisare 2A/2B; materiale de chituire cu utilizare dubla (umplere si finisare) 3A/3B; materiale de chituire fără bandă de armare 4A/4B.

2.1.6 Componentele structurii suport pentru sistemele de plăci din gips-carton

Pentru realizarea pereţilor, tavanelor şi a altor elemente de compartimentare este necesară o structură portanta. In execuția sistemelor de plăci din gips-carton se utilizează profilele speciale din tablă de oţel, formate la rece, cu protecţie la coroziune (galvanizate). Producătorii şi furnizorii de sisteme complete de plăci din gips-carton oferă diferite tipuri de profile. Profilele sistemului sunt fabricate în baza cerinţelor SR EN 14195:2005.

Figura 8: Profile C pentru plafon (CD) cu diferite forme ale rebordului de suspendare și cu o singură formă de nervură de rigidizare conform SR 13495-1:2006

8

Figura 9: Profile C pentru perete (CW) cu diferite forme de borduri și cu diferite forme de nervuri de rigidizare conform SR 13495-1:2006

Figura 10: U profil U pentru perete (UW), profil U pentru perete plafon (UD) conform SR 13495-1:2006

Figura 11: Profil L pentru perete cu unghi exterior (LWa) conform SR 13495-1:2006

9

Figura 12: Profil L pentru perete cu unghi interior (LW) conform SR 13495-1:2006

Figura 13: U – Profil pentru rigidizare, conform SR 13495-1:2006

Profilele sistemelor de plăci din gips-carton sunt clasificate în trei grupe: Profile care alcătuiesc structura pereţilor despărţitori, placările pereţilor; Profile pentru structurile tavanelor, placărilor pereţilor şi placărilor mansardelor; Pentru ambele tipuri, dimensiunea nominală a tablei de oţel pentru profilele de perete şi

tavan este de 0,6 mm ( +/- conform toleranțelor acceptate prin SR-EN 14195-AC:2006) cu toleranţa specificată de furnizorul sistemului sau echivalent în rigiditate a profilului de 0,6. Profilele cadrului pentru montarea uşilor în pereţii despărţitori şi întărirea cadrelor pereţilor în cazul soluţiilor non-standard.

De obicei, profilele sunt fabricate din tablă de oţel de 1,8 mm.Verificaţi dimensiunea tablei de oţel şi furnizorul profilelor cumpărate. Utilizarea profilelor

ce nu aparţin sistemului şi care sunt fabricate din tablă mai subţire invalidează garanţia pentru întreg sistemul (cum ar fi peretele sau tavanul) şi pot reduce proprietăţile (capacitatea de rezistenţă la foc, izolarea fonică şi rezistenţa mecanică).

Utilizarea profilelor cu grosime nominală mai mică de 0,6 mm necesită o proiectare particulară, care să țină seama de reducerea rigidității profilului.

2.1.7 Accesori i

Accesoriile folosite în sistemele de plăci din gips carton trebuie să fie achiziţionate conform sistemului complet recomandat de către producător. Accesoriile includ: piese de suspendare rapidă, piese de suspendare nonius, piese de încrucișare, piese de prelungire profile, bride etc.

2.1.8 Şuruburi ș i elemente de fixare

10

Prinderile mecanice pentru sistemele din ghips-carton sunt fabricate in baza cerintelor prevazute in SR EN 14566+A1:2010

Cuie

Cuiele folosite pentru prinderea plăcilor din gips-carton trebuie să fie dedicate acestui domeniu de utilizare. Cuiele se folosesc pentru fixarea plăcilor de gips-carton pe structura de lemn. Caracteristicile și tipurile de cuie pentru plăci din gips-carton sunt exemplificate în Tabelul 1.

Tabel nr. 1- Exemple de tipuri de cuie, conform SR EN 14566+A1:2010

Cleme

Clemele folosite pentru prinderea plăcilor din gips-carton trebuie să fie dedicate acestui domeniu de utilizare. Clemele se folosesc pentru fixarea plăcilor din gips-carton între ele prin suprapunere sau creearea unor muchii. Caracteristicile și tipurile de cleme pentru plăci din gips-carton sunt exemplificate în Tabelul 2.

Tabel nr. 2- Exemple de tipuri de cleme, conform SR EN 14566+A1:2010

Șuruburi

11

In sistemul din gips-carton, șuruburile au următoarele destinații: fixarea sistemului din gips-carton pe suport de lemn, fixarea profilelor metalice cu tablă de grosime maxim 0,6 mm, fixarea plăcilor din gips-carton pe structură de lemn, fixarea plăcilor din gips-carton pe profile metalice din tablă cu grosime maxim 0,6 mm, fixarea plăcilor din gips-carton pe profile metalice din tablă cu grosime mai mare de 0,6 mm dar maxim 2 mm și pentru fixare profile de 0,6 de profile de 0,2. A se vedea Tabelul 3.

Şuruburile pot fi: şuruburi autoperforante/ autofiletante pentru profile de 0,6 și profile de 0,2, şuruburi pentru lemn. Şuruburile folosite pentru sistemele cu plăci din gips-carton trebuie achiziţionate de la producători.

12

13

Tabelul nr. 3- Exemple de tipuri de șuruburi, conform SR EN 14566+A1:2010

14

Dibluri

Diblurile utilizate pentru fixarea pe plăcile din gips-carton sunt din metal sau plastic. Avem urmatoarele tipuri de dibluri:

Dibluri din plastic fluture melc

Dibluri din metal melc molie (molly)

Diblu melc din plastic si metal

Diblu de tip molly

15

Mortar adeziv

Este folosit pentru fixarea pe pere ți a panourilor compozite de plăci din gips-carton pentru izolare termică/fonică conform SR EN 13950:2006, plăci de gips-carton conform SR EN 520+A1:2010, sau plăci prelucrate conform SR EN 14190:2005 și cornise conform SR EN 14209:2006. Acestea sunt fabricate pe baza cerinţelor SR EN 13963:2005/AC:2006. Este produs în conformitate cu prevederile SR EN 14496/AC: 2006.

2.1.9 Scule necesare

Uneltele uzuale pentru montarea sistemului de plăci din gips-carton sunt:a) pentru tăierea plăcii din gips-carton: cuter; fierăstrău coada de vulpe; fierăstrău pentru placă.b) pentru amestecarea manuală a materialelor de chituire se folosesc spaclu şi găleată

din plastic, iar pentru amestecarea mecanică se foloseşte un mixer cu viteză scăzută;c) pentru determinarea planeității corecte a plăcii din gips-carton se folosesc vinclul,

nivela cu laser, furtunul de nivel, nivela cu bulă de aer, ciocanul de cauciuc și dreptar de 2 m;d) pentru fixarea plăcii din gips-carton se foloseşte şurubelniţa acționată electric;e) pentru chituirea plăcii din gips-carton se folosesc spaclu, drișca, şmirghel sau hârtie

abrazivă;f) pentru debitarea profilelor metalice: se foloseste foarfeca pentru tablă;g) scule suplimentare: rindea (șanfrenare) pentru plăcile din gips-carton (teşirea marginilor plăcii din gips-

carton); fir cu plumb (direcţionare), nivela laser; clește de sertizare pentru prinderea profilelor unele de altele; mașină de găurit actionată electric.

Figura 15 : Scule necesare

1-Nivela cu bula de aer; 2-Șurubelnița sau mașina de găurit electrică; 3-Ruleta; 4-Drișca și spaclu;

5-Banda abrazivă; 6-Foarfeca de tăiat tablă

16

2.2 Transportul şi depozitarea plăcilor din gips- carton şi a altor materiale

Calitatea superioară de finisare a sistemului de plăci din gips-carton poate fi asigurată prin manipularea adecvată a plăcii din gips-carton în timpul transportului la locul de desfăşurare a activităţii şi în timpul asamblării.Transportaţi plăcile în poziţie verticală sau pe stivuitoare speciale cu furci, pe paleţi etc..Depozitaţi plăcile pe o suprafaţă plană, palet sau pe distanţiere din lemn la distanţe de 35 de cm. Protejaţi plăcile, adezivii, pulberile de ipsos şi tencuiala împotriva umezelii. Nu folosiţi plăci din gips-carton ude sau umede. Elementele sistemului metalic, cum ar fi profilele din oţel şi şuruburile trebuie depozitate în stative acoperite.

Figura 16: Depozitarea plăcilor din gips-carton

3. REGULI DE SĂNĂTATE ȘI SIGURANȚĂ DE BAZĂ

NSSM 57- „Norme specifice de securitate a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare și cu mijloace nemecanizate și depozitarea materialelor” cuprind măsuri minime de prevenire a accidentării și îmbolnăvirii profesionale, luând în considerare pericolele specifice acestor activități și cerințele desfășurării proceselor de muncă în condiții de securitate. Scopul prezentelor norme este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc specifici manipulării, transportului prin purtare și cu mijloace nemecanizate și a depozitării materialelor, proprii celor patru componente ale sistemului de muncă (executant-sarcină de muncă-mijloace de producție-mediu de muncă). Prevederile prezentelor norme au caracter național, se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care organizează și desfășoară activitatea de manipulare, transport prin purtare și cu mijloace nemecanizate și de depozitare a materialelor. In scopul prevenirii accidentelor, îmbolnăvirilor profesionale, precum și de prevenire a poluărilor accidentale și a generării de deșeuri la manipulare, depozitare și în utilizarea materialelor, se vor respecta instrucțiunile prevăzute în Fișa cu date de Securitate, precum și în Fișa Tehnică a produselor.Având în vedere prevederile legislatiei, se impune colectarea selectivă a resturilor de materiale rezultate  în urma montajului. Incadrarea deșeurilor potrivit clasificarii deseurilor se face conform HG 856 din 16 august 2002  privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase. Eliminarea deșeurilor se va face prin firme specializate și autorizate pentru transport și eliminare deșeuri. Se încurajează reciclarea deșeurilor de metal, lemn, hârtie și placă din gips-carton, precum și alte deșeuri rezultate în urma activităților de manipulare, depozitare și montaj.

17

4. RECEPȚIA LUCRĂRILOR

4.1 Lucrări ascunse

Recepţia lucrărilor include instalarea corectă a sistemului şi utilizarea corectă a materialelor de construcţie recomandate de către furnizorul sistemului. Lucrările care necesită verificări în fazele premergătoare recepției lucrării sunt: montarea profilelor metalice, a vatei minerale, a plăcii din gips-carton, a benzilor de armare și a instalațiilor în spațiul inchis între plăci.

Verificaţi montarea profilelor din oţel pentru placa din gips-carton, inclusiv determinarea poziţiei structurii suport în raport cu elementele structurale ale clădirii. Verificaţi calitatea şi grosimea foii de tablă a profilelor şi metoda de fixare a profilelor structurii suport metalice faţă de elementele structurale ale clădirii. De asemenea, verificaţi punctele de fixare ale profilelor structurii suport metalice, îmbinările şi utilizarea corectă a benzii de armare.Verificaţi instalarea corectă a vatei minerale sau a vatei de sticlă şi conformitatea parametrilor declaraţi cu parametrii necesari pentru un sistem specific de plăci din gips-carton (de ex. conductivitatea termică, densitate). De asemenea, verificaţi modul de execu ție al rosturilor de dilatație şi umplerea cu vată a profilelor orizontale şi verticale.

Verificaţi montarea plăcii din gips-carton, inclusiv tipul de placă din gips-carton folosit, tipul elementelor de fixare și poziția, distanţa în raport cu pardoseala şi tavanul. Verificaţi şi pregătirea marginilor pentru chituire, inclusiv șanfrenarea marginilor tăiate fără acoperire cu hârtie.

Verificaţi tipurile de bandă de armare folosite şi dispunerea acesteia în rost.Verificaţi tipul materialului de chituire folosit şi numărul de straturi aplicate.

4.2 Evaluarea rezultatului final

Rezultatul final este evaluat după ce verificarea lucrărilor ascunse s-a finalizat. Evaluarea finală (recepţia) include următoarele:- conformitatea cu proiectul peretelui, tavanului şi placării. Conformitatea este evaluată cu ajutorul ruletei, vinclului, riglelor sau dispozitivelor laser prin verificarea poziţiei plăcii din gips-carton (perete – proiecţia faţă de podea; tavan – în raport cu puncte fixe specifice pentru clădire) – toleranţe dimensionale pentru planuri si margini.

4.2.1 Metoda de măsurare

4.2.1.1. Abaterea suprafeţei faţă de plan

Scule necesare:- rigla de 2 m din aluminiu,dreptar;- ruletă cu scară în milimetri.Metoda de măsurare: aşezaţi rigla pe perete (Fig. 17) şi verificaţi contactul cu peretele. Verificaţi golurile dintre linie şi suprafaţa peretelui. Măsuraţi golul în milimetri (Fig. 19). Măsuraţi între oricare două puncte de contact. Verificaţi numărul de goluri pe lungimea rigleii. Măsuraţi fiecare punct în patru direcţii (vertical - A1, orizontal - A3, la 45 o la dreapta - A2, la 45o la stânga - A4).Comparaţi rezultatele cu cerinţele specificate în tabelul 4 (secţiunea 4.2.1.5)

18

Fig 17. Metoda de măsurare – abaterea suprafeţei faţă de plan

4.2.1.2 Abaterea marginii suprafeţei faţă de linia dreaptă

Scule necesare: - rigla de 2 m din aluminiu; - ruletă cu scară în milimetri. Metoda de măsurare: aşezaţi rigla la intersecţia a două planuri (Fig. 18), de ex. colţurile (orizontal şi vertical), colţurile pereţilor sau stâlpilor, marginile grinzilor sau alte muchii. Zonele cu goluri între muchie şi riglă sunt supuse inspecţiei vizuale. Măsuraţi golul în milimetri (Fig. 19). Verificaţi numărul golurilor pe lungimea riglei. Comparaţi rezultatele cu cerinţele specificate în tabelul 4 (secţiunea 4.2.1.5).

Fig. 18. Metoda de măsurare – abaterea marginii faţă de linia dreaptă

19

Fig. 19. Determinarea golurilor la măsurarea abaterii suprafeţei faţă de plan şi abaterea marginii faţă de linia dreaptă

4.2.1.3 Abaterea suprafeţei şi a marginii faţă de direcţia verticală

Scule necesare:- fir cu plumb sau dispozitiv laser,- ruletă cu scara in mm Metoda de măsurare: folosirea unui fir cu plumb necesită experienţă. La o înălţime de peste 3 m, măsurătoarea poate fi afectată de o eroare semnificativă, de aceea se recomandă utilizarea unui dispozitiv laser. Firul cu plumb este fixat pe tavan, cât mai aproape posibil de perete, iar conul rămâne suspendat deasupra pardoselii (asiguraţi-vă că plumbul este liber să se mişte şi nu atinge peretele sau pardoseala). Utilizaţi ruleta pentru a măsura distanţa de la perete la fir - sus (a2) şi în jos (a1) (fig.20). Diferenţa citită este deviaţia suprafeţei sau a muchiei faţă de poziţia verticală în funcţie de punctul de măsurare. Pentru a evalua deviaţia muchiei faţă de poziţia verticală măsurătoarea este efectuată cel puţin în două puncte (de obicei în două colţuri opuse). Comparaţi rezultatele cu cerinţele specificate în tabelul 4 (secţiunea 4.2.1.5).

Fig. 20. Metoda de măsurare – abaterea suprafeţei faţă de poziţia verticală

20

4.2.1.4 Abaterea suprafeţei şi a muchiilor faţă de direcţia orizontală

Scule necesare:- furtun de nivel- nivelă cu laser cu tripod şi cap rotativ,- riglă cu scară în milimetri

Metoda de măsurare: măsurarea cotelor punctelor specifice. Pentru a măsura diferenţa în nivel între H3 şi H4 (Fig. 21) plasaţi tuburile gradate pe peretele la o înălţime de aprox. 40 cm sub tavan şi scoateţi dopurile tuburilor. După ce lichidul din nivelă este stabilizat marcaţi nivelul. Pentru a determina deviaţia suprafeței faţă de planul orizontal măsuraţi distanţa de la marcaje către nivelul tavanului. Pentru măsurătorile cu instrumente de nivelment se pot folosi nivele optice sau nivele laser alături de mira cu invar care poate fi de asemenea înlocuita cu o ruletă de 2 m. Setaţi instrumentul de nivelment pe orizontală îndreptaţi nivela optica sau nivela laser către mira sau ruleta şi citiţi rezultatul. Diferenţa este citită pentru două puncte relevante de pe tavan. In funcţie de punctul de măsurare poate fi determinata deviaţia suprafeţei sau a muchiilor faţă de planul orizontal. Folosiţi aceeaşi metodă pentru şape (H1 şi H2) şi muchiile grinzilor (H5 şi H6). Comparaţi rezultatele cu cerinţele specificate în tabelul 4 (secţiunea 4.2.1.5).

Fig. 21. Metoda de măsurare – abaterea faţă de poziţia orizontală

21

4.2.1.5 Abaterea intersecţiei suprafeţelor faţă de unghiul drept

Verificaţi unghiurile orizontale la intersecţia a doi pereţi şi unghiurile verticale la intersecţia pereţilor cu tavanele.

Deviaţia planurilor de intersecţie faţă de unghiul specificat este verificată cu ajutorul unui șablon cu braţe de cel puţin 1 metru lungime. Acesta se așează cu unul dintre brațe lipit de suprafața peretelui și cu vârful pe muchia de intersecție între cei doi pereți sau, după caz, perete și tavan. Măsuraţi distanţa maximă dintre suprafaţa plăcii din gips-carton și cel de-al doilea braţ al vinclului cu o precizie de 0,5 mm. Comparaţi cu măsurătorile specificate în tabelul de mai jos.Pentru a măsura unghiuri drepte folosiţi dispozitivul laser sau vinclul.

Clasa Abaterea suprafeţei faţă de plan şi

deviaţia muchiei faţă de linia dreaptă

Abaterea suprafeţei şi a muchiei faţă de direcţia

Abaterea planurilor de intersecţie faţă de unghiul specificat

verticală orizontală

2. Nu depăşeşte 3 mm

Nu depăşeşte 3 goluri pe lungimea riglei (2 m)

Nu mai mult de 2 mm pentru 1 m şi în total nu mai mult de 4 mm în camere cu înălţimea de până la 3,5 m şi nu mai mult de 6 mm pentru camere mai înalte

Nu mai mult de 3 mm pentru 1 m şi în total nu mai mult de 10 mm la lungimea muchiei între doua elemente verticale pe o distanţă de până la 10 m şi nu mai mult de 20 mm pentru altele

Nu mai mult de 4 mm pentru 1 m sau 2 mm pentru 0,5 m

1. Nu depăşeşte 2 mm Nu depăşeşte 3 goluri pe lungimea riglei (2 m)

Nu mai mult de 1,5 mm pentru 1 m şi în total nu mai mult de 3 mm în camere cu înălţimea de până la 3,5 m şi nu mai mult de 4 mm pentru camere mai înalte

Nu mai mult de 2 mm pentru 1m şi în total nu mai mult de 5 mm la lungimea muchiei între două elemente verticale pe o distanţă de până la 10 m şi nu mai mult de 10 mm pentru altele

Nu mai mult de 2 mm pentru 1 m sau 1 mm pentru 0,5 m

Tabel 4. Lista deviaţiilor

22

4.3 Evaluarea calităţii suprafeţei finite

4.3.1 Nivelurile de calitate ale finisării suprafe ț elor din gips-carton

Pentru evaluarea nivelului de prelucrare a îmbinărilor şi de finisare a suprafeţelor din gips-carton trebuie luate în considerate următoarele: Utilizarea preconizată a camerei (de ex. cameră pentru echipamente, magazie, birou, cameră de locuinţă, cameră de hotel, cameră de prezentare, hol de hotel, altele). Metoda de finisare a suprafeţei (de ex. acoperire cu materiale ceramice, vopsea structurală, tencuială, tapet gros, subţire sau tip texturat, vopsea mată, vopsea semi-lucioasă, vopsea lucioasă). Metoda de iluminare (lumină difuză, lumină directă, lumină la distanţă de cel puţin 40 cm faţă de perete şi tavan, lumină punctiformă paralelă cu suprafaţa). Pentru a defini şi clasifica cerinţele, s-au specificat patru niveluri de calitate a suprafeţelor sistemului de plăci din gips-carton. Descrierile permit clientului să definească cerinţele din etapa de lansare a comenzii şi pot fi incluse în recepţia lucrărilor într-un mod asemănător cu metodele de măsurare definite în secţiunea 4.2.1.Specialiştii din cadrul APMCR - grupa de produse din Ipsos, identifică şi recunosc ca standard al industriei următoarele niveluri de finisare a suprafeţelor ce corespund nivelurilor de calitate definite de către EUROGYPSUM:

o Nivel 1 de calitate al suprafețelor (Q1)o Nivel 2 de calitate al suprafețelor (Q2)o Nivel 3 de calitate al suprafețelor (Q3)o Nivel 4 de calitate al suprafețelor (Q4)

Evaluarea nivelului de calitate a suprafeţei va fi efectuată la lumină naturală, cu ochiul liber, la distanţa <1 metru sau cu o sursă de lumină planificată a fi utilizată în acea cameră. În cazuri speciale, tipul, direcţia şi iluminarea suprafeţelor evaluate vor fi definite din faza de proiectare şi folosite în timpul evaluării nivelului de calitate al suprafeţei. 4.3.1.1 Nivel 1 de calitate al finisării suprafețelor (Q1)

Nivelul de calitate Q1 este pentru suprafeţele care nu au nici o cerinţă de finisare decorativă (de ex. strat suport pentru placări ceramice, finisarea rosturilor placărilor deasupra cotei tavanului, în încăperi fără pretenții estetice ale suprafețelor de tip: magazii, arhive, debarale, spaţiile temporare şi spaţiile pentru echipamente etc.).

Realizarea nivelului de calitate Q1, minim tehnic, presupune:o umplerea rosturilor dintre plăci;o acoperirea părţilor vizibile ale elementelor de fixare (șuruburi).

Închiderea rosturilor include înglobarea bandei de armare corespunzătoare între două straturi de material de chituire, în concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului.În cazul în care montatorul sistemului de plăci din gips-carton foloseşte bandă de armare din hârtie sau fibră de sticlă la îmbinările dintre plăci, verificarea lucrărilor ascunse va urmări dacă materialul de chituire a fost aplicat pe rosturi și dacă banda de armare a fost înglobată în acesta. După uscarea primului strat de materialul de chituire cu banda de armare înglobată, se aplică cel de-al doilea strat de materialul de chituire.

23

Pentru finisarea sistemelor din gips-carton la un nivel de calitate Q1 se admite scăderea volumetrică a materialului de chituire format în zona muchiilor de fabrică tip drepte, trapezoidale, semirotunde, în procesul de uscare şi a urmelor de scule. Șanţurile şi ridicăturile din zona rosturilor sunt admise, fiind specifice materialelor pe baza de ipsos, rezultatul fiind apariția unei ușoare concavități în zona rostului. In zona rosturilor transversale dintre plăci, formate de marginile tăiate, se recomandă șanfrenarea la 45° și amorsarea prealabilă a acestor muchii din ipsos fără acoperire de carton. Operațiunile ulterioare de prelucrare ale acestui tip de rost sunt similare celor anterior prezentate. In acest caz se admite o ușoară denivelare convexă a suprafeței în zona acestor rosturi, în urma uscării materialului de șpăcluire. Rolul operațiunii de chituire a rosturilor la nivel Q1 este strict de închidere/sigilare a îmbinărilor dintre plăci. După uscare completă se șlefuiește zona rostului și se desprăfuiește. In cazul sistemelor de plăci din gips-carton cu mai mult de un strat, rosturile straturilor „ascunse” se vor prelucra la nivel de finisare Q1. Acoperirea părţilor vizibile ale elementelor de fixare nu este necesară.

4.3.1.2 Nivel 2 de calitate al finisării suprafețelor (Q2)

Chituirea şi finisarea conform nivelului Q2 este un nivel de îmbinare standard şi îndeplineşte cerinţele estetice de bază pentru suprafeţele pereţilor şi a tavanelor.Obiectivul principal al acestui nivel de calitate este de a alinia zona de îmbinare faţă de suprafaţa plăcii. Se intervine local numai în zona rosturilor (fără a lăți rostul) pentru nivelarea concavităților rezultate în urma operațiunilor de chituire la nivel Q1. In cazul rosturilor transversale, dintre muchiile tăiate se extinde zona rostuită în lateralul rostului pe o lățime totală - stg.+dr. rost - de cca 50 cm, astfel atenuându-se convexitatea creată prin prelucrarea la nivel Q1).

Acelaşi operațiuni se aplică elementelor de fixare, colţurilor şi conexiunilor cu materiale de chituire.

Nivelul Q2 de finisare include:o finisare la nivelul Q1;o finisare suplimentară pentru realizarea unei tranziţii în raport cu suprafaţa plăcii.

Urmele sculelor sau ridicăturile locale trebuie evitate. Finisarea poate să includă, de asemenea, şlefuirea zonelor îmbinate, dacă este necesar.

Acest tip de suprafaţă este potrivit pentru: Acoperirile medii şi grosiere ale peretelui structurat, de ex. tapetul cu impregnare

profundă, tapet texturat sau tapetul standard; Straturi de vopsea structurată grosieră; Straturi de vopsea standard mată, emulsie şi vopsea acrilică aplicate manual cu pensula

sau trafaletul; Tencuiala decorativă.

In cazul în care nivelul de calitate Q2 este folosit ca bază de finisare se admite a fi vizibilă denivelarea între zona rostului și suprafața plăcii din gips-carton. Este rezultatul structurii şi capacităţii de absorbţie diferită a materialului folosit (hârtia pentru placa din

24

gips-carton si materialul de chituit). Denivelarea este vizibilă sub o lumină specifică pentru straturile de vopsea de culoare închisă.

In cazul nivelurilor de calitate Q1 si Q2, dacă operațiunile ulterioare de finisare a suprafeței (de exemplu: up-grade-urile spre Q3 sau Q4) se vor face după o perioada mai mare de 2 săptămâni, se recomanda în cel mai scurt timp protejarea plăcilor și conservarea suprafeței acestora prin grunduire pe toată suprafața cu un grund care să blocheze absorbția umidității din ambientale spre miezul plăcii, protejând placa din gips-carton de o eventuală degradare, să blocheze migrarea sărurilor din interiorul plăcii spre suprafață, evitând apariția unor zone pătate pe suprafața plăcilor care nu mai pot fi acoperite de zugrăveală, să protejeze hârtia de pe placă la fenomenul de fotosensibilitate, evitând îngălbenirea acesteia (fenomen care nu poate fi considerat un defect al plăcii, fiind un fenomen normal în cazul spațiilor foarte vitrate expuse la însorire puternică și care este deranjant optic) și înlocuiește amorsa pentru vopseaua lavabilă. Aplicarea acestui grund trebuie obligatoriu să se facă pe o suprafață a plăcilor complet uscată (fără umiditate în exces, inclusiv în miezul plăcilor din gips-carton).

4.3.1.3 Nivel 3 de calitate al finisării suprafețelor Q3

În cazul în care sunt cerinţe mai mari de calitate a finisării suprafețelor față de nivelul de bază şi cel standard, sunt necesare proceduri suplimentare.

Nivelul Q 3 de finisare include:o finisare la nivelul Q2;o aplicarea pe toată suprafaţa plăcii din gips-carton a unui strat continuu de material de

chituire sau glet acoperind porii, integrând textura şi uniformizând capacitatea de absorbţie a suprafeţei.

Acest strat rezolvă problema concavității rezultată din scăderea volumetrică a materialului care apare la nivelul Q1, diminuează convexitatea în cazul rosturilor transversale dintre muchiile tăiate, închide porii cartonului de pe plăcile din gips-carton creând o suprafață continuă și uniformă din ipsos. Aceasta operațiune necesită grunduire prealabilă pe toată suprafața plăcilor cu un grund de uniformizare a absorbției suprafețelor. Grosimea stratului aplicat este mică şi de obicei nu depăşeşte 1 mm. Efectul poate fi obţinut cu ajutorul unei gletiere din oţel cu margini drepte. Toate neregularităţile pot fi îndepărtate cu ajutorul unei benzi abrazive sau a unui şmirghel cu granulaţie de 200.

Acest tip de suprafaţă a plăcii din gips-carton este potrivit pentru:o acoperiri structurate fine pentru perete;o acoperiri cu vopsea mată structurată fină;o acoperiri cu vopsea semi-lucioasă şi lucioasă;o glet cu dimensiunea maximă a particulelor de 1 mm, dacă este permisă pentru un tip specific de suprafaţă.

Nivelul de calitate Q3 poate include defecte, în special cele vizibile în condiţii de iluminare nefavorabile.

Gradul şi numărul defectelor în comparaţie cu nivelul de calitate Q2 este mult redus.25

4.3.1.4 Nivel 4 de calitate al finisării suprafețelor Q4

Dacă este necesară o suprafaţă a plăcii din gips-carton de calitate superioară atunci întreaga suprafaţă a plăcii din gips-carton trebuie complet acoperită cu un strat de tencuială decorativă subțire sau glet.

Aplicarea gletului sau a tencuielii în strat subțire de până la 3 mm poate fi manuală sau mecanică. Pe lângă nivelare, este necesară de obicei lustruirea suprafeţei. Acest strat anulează problema concavității rezultată din scăderea volumetrică a materialului care apare la nivelul Q1, anulează convexitatea în cazul rosturilor transversale dintre muchiilor tăiate, creează o suprafață continuă și nivelată (perfect plană) din ipsos. Această operațiune necesită grunduire prealabilă pe toată suprafața plăcilor cu un grund de uniformizare a absorbției suprafețelor.

Acest tip de suprafaţă a plăcii din gips-carton este potrivit pentru:o acoperiri uniforme sau structurate lucioase ale peretelui, cum ar fi tapetul pe bază

metalică sau cel pe bază de vinil;o acoperiri cu vopsea lucioasă;o finisarea decorativă a tencuielii lustruite.

Acoperirea cu strat nivelat ce îndeplineşte cerinţele în concordanţă cu acest nivel de calitate trebuie să reducă la minim orice semne sau urme pe suprafaţa plăcii din gips-carton şi în îmbinări indiferent de sursa de lumină.Cu toate acestea, aceste efecte nu pot fi evitate complet deoarece acoperirea aplicată manual nu va fi ideală şi fluxul de lumină punctiformă paralel cu suprafaţa va dezvălui chiar şi cele mai mici nereguli. Recepţia suprafeţelor de nivel Q4 va permite limitările de mai sus.

5. PARAMETRI DE BAZĂ SEMNIFICATIVI PENTRU RECEPȚIA LUCRĂRILOR SISTEMULUI DE PLĂCI DIN GIPS-CARTON

5.1. Sistemul de pereţi despărţitori

5.1.1 Verificarea montării structurii suport

Verificaţi următorii parametri ai profilului:o tipul;o dimensiunea foii de tablă;o dimensiuni exterioare;o calitatea suprafeţei;o marcarea în concordanţă cu SR-EN 14195:2005;o compararea cu instrucţiunile furnizorului şi specificaţia sistemului. Profilul din tablă de oţel este inscriptionat cu marcaj CE. Dimensiunea nominală a profilului din tabla de oţel, numărul documentului de referinţă, (standard), grosimea sau greutatea şi tipul acoperirii anti-coroziune sunt de asemenea specificate (de ex. Z275, AZ100, Z100).

26

Inspecţia include verificarea specificaţiei şi poziția elementelor de fixare pe perimetrul peretelui. Verificaţi distanțele maxime între punctele de prindere, tipurile elementelor de fixare şi comparaţi cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului. Se vor folosi diblurile sau ancorele cu diametrul şi lungimea compatibile cu stratul suport (stratul în care se ancorează), cel puţin 6 x 40 mm, cu interax <100 cm, conform specificației producătorului între 50 și 100.

De asemenea, verificaţi specificaţia benzii de etanşare de pe perimetrul peretelui . Se va folosi bandă de polietilenă expandată cu grosimea minimă de 3 mm.

Lăţimea minimă a profilelor:o50 mm pentru profile CW (C) / UW (U) 50;o70 mm pentru CW (C) / UW (U) 75;o95 mm pentru profile CW (C) / UW (U) 100.

Verificaţi poziţionarea corectă a benzii de etanşare pe perimetrul structurii peretelui . Furnizorii sistemului recomandă folosirea benzii pe perimetrul structurii peretelui şi anume de-a lungul montanţilor marginali CW (C) şi a profilelor UW (U). Banda trebuie să fie îmbinată cap la cap la rosturile segmentului. Pe toată lungimea trebuie să adere la suprafaţa suport şi la profile iar spaţiul între profile şi suprafaţă nu trebuie să fie vizibil.

De asemenea, verificaţi lungimea şi punctele de montaj ale montanţilor CW (C). În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului montanţii vor fi cu 1,5 – 2,0 cm mai scurţi decât înălțimea utilă a încăperii. Pasul de montaj al profilului este 60, 40 sau 30 cm, în funcţie de sistem.

Verificaţi tipurile de îmbinări între montanţii CW (C) şi profilele UW (U). Furnizorii sistemului nu permit îmbinări fixe şi rigide între montanţii CW (C) şi profilele UW (U) cu şuruburi autoperforante sau cu cleştele de fixare a montanţilor (sertizare).

Inspecţia trebuie să includă verificarea prelungirii lungimii montanţilor CW (C). În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului, profilele sunt îmbinate prin suprapunere pe:

o 50 cm pentru profilul CW (C) 50;o 75 cm pentru CW (C) 75;o 100 cm pentru profilul CW (C) 100.

De asemenea, poate fi folosit un montant CW (C) sau un profil UW (U) suplimentar cu lungimea de 100, 150 sau respectiv 200 cm. Verificaţi dacă distanţa minimă între axele profilelor adiacente este >30 cm.Notă: Nu utilizați profile prelungite pentru pereţi cu înălţimea <300 cm.

Verificarea calității de montare a peretelui despărţitor va include selectarea corectă a sistemului cadrului uşii. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului pot fi folosiţi montanţi standard CW (C) pentru pereţi cu înălţimea de până la 260 cm, deschiderea uşii de până la 90 cm în lăţime şi greutatea foii uşii de până la 25 kg. Dacă oricare din condiţiile de mai sus sunt depăşite se vor folosi profilele UA.Montarea canatului uşii (uşă cu un singur canat sau canat dublu) cu profil UA este acceptată pentru lăţimea deschiderii uşii <90 cm pentru pereţi de până la 650 cm înălţime şi greutatea totală a canatului de până la:

o 50 kg pentru montarea cu profile UA 50;o 75 kg pentru profile UA 75;

27

o 100 kg pentru profile UA 100.Pentru lăţimea deschiderii uşii >120, înălțimea pereţilor >650 cm şi greutatea canatului >50, 75 şi respectiv 100 cm este necesară o structură de susținere pentru uşi proiectată special.

Inspecţia trebuie să includă montarea corectă a cadrului uşii. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului verificaţi dacă montanţii CW (C) sunt instalaţi direct în profilele UW (U).Verificați daca profilele UA sunt fixate de stratul suport cu colţare şi oferă rigiditatea necesară. Colţarul va fi fixat de podea cu cel puţin 2 dibluri sau ancore. Colţarul va fi fixat de profilul UA cu un şurub de 8 mm şi piuliţă:

o 1 bucată pentru UA 50;o 2 bucăţi pentru UA 75 şi UA 100, fiecare îmbinare.

Verificaţi, în ambele cazuri, dacă buiandrugul din profile UW (U) (UA) este fixat de ambele părţi ale montanților de profile CW/UA. În bordarea golului uşii folosiţi minim 2 montanţi CW (C) la distanţa de cel puţin 10 cm faţă de margine.

5.1. 2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală (conform specificaţiei sistemului)

Verificarea montării izolaţiei include verificarea specificaţiei vatei minerale. Verificaţi următoarele:

o tipul;o grosimea saltelei;o densitatea compactă sau greutatea specifică;o lăţimea saltelei;o alte proprietăţi declarate pentru un sistem specific de plăci din gips-carton.

Verificaţi dimensiunile minime ale saltelelor de vată minerală. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului lăţimea va permite montarea izolaţiei fără îmbinări verticale între montanţi şi înălţimea standard pentru plăci, adică 100 cm sau înălţimea peretelui pentru plăci. Se poate folosi un material de izolare tăiat cu înălţimea <30 cm, pentru o suprafaţă de până la 25%, dar este interzisa realizarea unei fâşii de vată ce umple placarea de-a lungul înălţimii.

Verificaţi dacă vata minerală umple spaţiul dintre interiorul montanţilor CW (C). Verificaţi dacă, în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului, saltelele de vată minerală sunt in concordanta cu interaxul montanţilor, adică lăţimea de 30, 40 sau 60 cm.

Verificaţi dacă izolaţia umple peretele pe toată înălţimea sa. Nu sunt permise goluri vizibile la îmbinările pe orizontală între saltelele de material izolant sau capetele saltelelor. Verificaţi dacă golul din interiorul profilului de sus şi de jos UW (U) este umplut cu material izolant.

Dimensiunea maximă a saltelei de vată minerală (vată minerală sau vată bazaltica) sau grosimea saltelei – este de obicei egală cu lăţimea montanţilor CW (C) şi anume:

o 50 mm pentru profile CW (C) 50;o 75 mm pentru profile CW (C) 75;o 100 mm pentru profile CW (C) 100.

În cazul în care profilele principale formează un cadru închis umpleţi îmbinarea cu vată în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului.

28

5.1.3 Verificarea montării plăcilor din gips-carton

Verificaţi următorii parametri ai plăcii din gips carton:o tipul;o grosimea;o profilul marginii;o marcarea conform SR-EN 520+A1:2010.

Verificaţi marca CE, tipul plăcii şi grosimea, clasa de reacție la foc şi numărul documentului de referinţă în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului.

Verificaţi dacă rosturile de dilataţie sunt folosite între perete şi clădire (fabricate din alt material decât placa de gips-carton).Verificați dacă este folosită la îmbinarea dintre pereții din gips-carton.

SECȚIUNE ORIZONTALĂ

SECȚIUNE VERTICALĂ

29

Fig. 22. Racord cu perete si tavan: secţiunea orizontală şi verticală (de sus). 1. Pasta de chituire 2. bandă adezivă de etanşare pentru izolarea acustică, 3. diblu, 4. placa de gips carton, 5. banda de delimitare (de

separare) 6. şuruburi metalice, 7. montant CW (C), 8. vată minerală, 9. profil UW (U) Verificaţi dacă peretele în linie dreaptă de-a lungul lungimii sale >15 m include cel puţin un rost de dilatație în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului. De asemenea, verificaţi dacă rostul de dilatație din peretele despărţitor corespunde cu rostul de dilatație din structura clădirii.

Verificați dacă în cazul planșeelor/ tavanelor cărora le este estimată o sageata in exploatare >10 cm sunt dispuse racorduri flexibile intre acestea si peretele din gips-carton.

Verificaţi dimensiunile plăcii din gips-carton folosite. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului lăţimea minimă a plăcii din gips-carton va fi cel puţin de două ori mai mare decât pasul punctelor de fixare ale montantilor structurii.Îmbinările pe orizontală între plăci pot fi folosite pentru pereţi cu înălţimea >260 cm. Pentru placarea multistrat se poate folosi o singură îmbinare pe orizontală pentru înălţimea placării peretelui <260 cm.

Verificaţi dacă distanţa dintre îmbinările pe orizontală ale plăcii din gips-carton din aceeaşi front de placare (acelaşi strat de pe aceeaşi parte) este >200 cm. Se poate folosi, de asemenea, placa din gips- carton tăiată cu înălţimea >40 cm.

Verificaţi decalarea minimă a îmbinărilor de pe orizontală. Îmbinările pe orizontală din fâşiile adiacente din fiecare strat de placare vor fi deplasate cu cel puţin 40 cm. Îmbinările pe orizontală din stratul adiacent de placare, primul şi al doilea strat din placarea în două straturi, de pe fiecare parte a peretelui vor fi decalate cu cel puţin 40 cm. De asemenea îmbinările pe orizontală din straturile de placare simetrice de pe ambele părţi ale peretelui vor fi deplasate cu cel puţin 40 cm.

Verificaţi decalarea minimă a îmbinărilor pe verticală . Îmbinările pe verticală din stratul de placare adiacent, de pe ambele părţi ale peretelui, vor fi deplasate cu cel puţin o lăţime a modulului punctelor de fixare ale structurii, adică 60 cm. Pentru pereţii despărţitori cu puncte interax (de ex. 30 sau 40 cm) cu placare multistrat (două sau trei straturi) îmbinările pe verticală din straturile de placare adiacente vor fi deplasate cu cel puţin o lăţime a modulului punctelor centrale ale structurii. Îmbinările pe verticală din straturile placării simetrice de pe ambele părţi ale peretelui vor fi deplasate cu cel puţin o lăţime a punctelor de fixare ale structurii, adică 60 cm.

Verificaţi dimensiunea rostului dintre plăcile adiacente. Distanţa dintre marginile longitudinale sau transversale nu poate depăşi 3 mm.

Verificaţi dacă se folosesc şuruburi adecvate. Tipul de şurub va fi compatibil cu profilele folosite în concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului. Şuruburile metalice vor fi folosite pentru fixarea plăcii din gips-carton de montantul CW (C) cu dimensiunea foii de tablă <0,6 mm. Şuruburile metalice autoperforante vor fi folosite pentru profilele UA de 2,0 mm. Verificaţi dacă şuruburile folosite sunt mai lungi decât grosimea plăcii sau grosimea totală a plăcilor folosite pentru placările multistrat cu cel puţin 10 mm. Şuruburile metalice 3,5x25 mm vor fi folosite pentru fixarea plăcii din gips-carton de structura suport executată din montanţii CW (C) (1x12,5 mm placare), iar şuruburile metalice autoperforante 3,5x25 mm vor fi folosite pentru fixarea de structura executată din profile UA.

30

Verificaţi dacă distanțele maxime între punctele de fixare ale şurubului dintr-un singur strat de placare sau straturile exterioare ale placării multistrat respecta distanța optima de 25 cm dar nu mai mult de 30 cm. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului interaxul maxim ale suruburilor din straturile interne ale placării multistrat nu va depăşi 75 cm.

Verificaţi dacă floarea şuruburilor nu trece prin acoperirea din hârtie și este la nivel cu hartia plăcii de gips-carton.

5.1.4 Verificarea îmbinării

Verificaţi specificaţia, tipul, destinaţia şi marcajele materialelor de chituire conform SR-EN 13963:2005/AC:2006. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului folosiţi materialul de chituire pentru îmbinarea plăcii din gips-carton cu sau fără bandă de îmbinare. Verificaţi dacă marcajul CE, destinaţia şi domeniul de aplicare, precum şi toate documentele de referinţă sunt specificate pentru materialul de chituire folosit.

Verificarea calităţii de îmbinare va include specificaţia, tipul, lăţimea, aplicabilitatea şi marcajele benzii de armare. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului se va folosi una din următoarele benzi de îmbinare:

o Banda din fibră de sticlă,adezivă,o Banda de armare din fibră de sticlă,o Banda de armare din hârtie.

Lăţimea minimă a benzii este de 45 mm.

Verificaţi tipurile de benzi folosite și dacă au fost respectate prevederile de la 2.1.4. Verificaţi dacă chituirea pe orizontală a îmbinărilor între plăci, adică a marginilor tăiate, este făcută cu benzi de armare din fibră de sticlă sau bandă de armare din hârtie înglobată în material de chituire.

Verificaţi metoda de pregătire a marginilor tăiate pentru îmbinările pe orizontală. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului marginile tăiate pentru îmbinările pe orizontală sunt teşite la 45o, la aprox. 2/3 din grosimea plăcii (9-10 mm pentru o placă din gips-carton de 12,5 mm, Fig. 7). Verificaţi dacă marginile tăiate sunt curate, fără praf sau umiditate, înainte de aplicare materialului de chituire.

Verificaţi îmbinările pe orizontală şi verticală. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului chituirea îmbinărilor pe orizontală şi verticală dintre plăcile din gips-carton cu bandă înglobată în materialul de chituire necesită aplicarea celui de-al doilea strat de material. Chituirea îmbinărilor verticale cu bandă de armare, în funcţie de adâncimea marginii, poate necesita aplicarea unui al doilea strat de material de chituire al îmbinării. Dacă este necesară o calitate mai bună a îmbinării şi finisării, adică un aspect îmbunătăţit al îmbinărilor sau a întregii suprafeţe a peretelui, verificaţi dacă s-a folosit materialul corespunzător pentru finisare (a se vedea 2.1.5.). În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, îmbinările pe orizontală şi verticală dintre plăci şi toate rosturile perimetrale (în jurul peretelui despărţitor şi structura clădirii) vor fi umplute cu material de rostuire în toate straturile placării. Verificaţi dacă toate îmbinările pe orizontală şi, în majoritatea cazurilor, îmbinările pe verticală din straturile placării externe sunt armate cu bandă.

31

5.1.5 Verificarea finisării suprafeţei

Ca parte a verificării calităţii suprafeţei, evaluarea nivelului calităţii (nivelul îmbinării şi finisării) se bazează pe nivelurile de calitate ale îmbinării şi finisării detaliate în secţiunea 4.3. Abaterea suprafeţelor de intersecţie a peretelui este evaluată pe baza măsurătorilor specificate în secţiunea 4.2.( A se vedea C 56-2002 capitolul care se refera la planeitate).

5.2 Sistemul de tavane din gips-carton

5.2.1 Verificarea montării structurii suport

Verificaţi următorii parametri ai profilului:o tipul;o grosimea foii de tablă;o dimensiunile exterioare;o calitatea suprafeţei;o marcajul în concordanţă cu SR-EN 14195:2005;

o comparaţi cu instrucţiunile furnizorului şi specificaţia sistemului.Profilul din tablă de oţel este inscripționat cu marcaj CE. Dimensiunea nominală a profilului din tablă de oţel, numărul documentului de referinţă (standard), grosimea sau greutatea şi tipul acoperirii anti-coroziune sunt, de asemenea, specificate (de ex. Z275, AZ100, Z100).

Verificaţi specificaţia benzii de etanşare adezivă, recomandată pentru utilizare pe perimetrului tavanului sub profilele UD. Se va folosi bandă din polietilenă expandată, cu o grosime minimă de 3 mm, în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului.

Verificaţi distanțele interax între elementele de suspendare/ elementele de fixare, conformitatea cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului. Verificaţi distanțele maxime între punctele de fixare, tipul de piese de fixare în stratul suport şi conformitatea cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului. De exemplu, dacă se utilizează structura suport de tip profile principale și profile de montaj (secundare), simplu placată cu o placă de 12,5 mm, fără sarcină suplimentară, atunci profilul principal se va dispune la interax maxim la distanțe <120 cm, iar profilul inferior (de montaj) la interax de maxim 50 cm în funcţie de orientarea plăcii de gips carton (Fig. 23). Interaxul între punctele de suspendare nu va depăși 120 cm.

Verificaţi specificaţia şi punctele de fixare ale profilului principal (superior) şi ale profilului de montaj (inferior). Verificaţi dacă distanțele maxime între punctele fixare ale profilelor se conformează instrucţiunilor furnizorului sistemului, specificaţiei sistemului și caracteristicilor din proiect.

Verificaţi elementele de fixare din oţel ancore de fixare sau alte elemente de suspendare. Elementele de fixare vor fi compatibile cu materialul suport (în care se vor prinde) şi condiţiile de lucru ale structurii (zone de solicitare la compresie sau la întindere în betonul armat) cu descrierea inclusă în planuri şi specificaţie (proiectul lucrărilor de construcţii).

Verificaţi metodele de îmbinare al profilelor CD cu profilele perimetrului UD. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului nu pot fi folosite prinderi definitive şi

32

rigide cu şuruburi autofiletante/ autoperforante sau alte metode, adică cu cleştele de sertizare. Verificaţi dacă ancorele de fixare ale profilelor principale se află la o distanţă de cel mult 40 cm faţă de perete.

Verificaţi metoda de prelungire a profilului CD de-a lungul lungimii sale. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, folosiţi elemente de prelungire pentru profilele CD. Elementele de suspendare, ancorele de agăţare, vor fi poziționate la o distanţă de cel puţin 15 cm față de zona de continuizare. Decalați continuizările cu cel puțin 100 cm.

Figura 23: Metoda de instalare a plăcii de gips-carton pentru tavanele din gips-carton

33

5.2.2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală (conform specificaţiei sistemului)

Verificarea montării izolaţiei include verificarea specificaţiei vatei minerale. Verificaţi următoarele:

o tipul;o grosimea saltelei;o densitatea compactă sau greutatea specifică;o lăţimea saltelei;o alte proprietăţi declarate pentru un sistem specific de plăci din gips carton.

Verificaţi continuitatea stratului de izolaţie (golurile la îmbinările plăcilor de vată minerală). Golurile vizibile la îmbinările pe orizontală între placa de material izolant sau capetele saltelelor nu sunt admise.

Grosimea maximă a saltelei de vată minerală folosită pentru izolarea tavanelor suspendate este specificată în concordanţă cu specificațiile furnizorului sistemului.

5.2.3 Verificarea montării plăcilor de gips carton

Verificaţi următorii parametri ai plăcii din gips-carton:o tipul;o grosimea, minim 12,5 mm;o profilul marginii;o marcarea conform SR-EN 520+A1:2010.

Verificaţi marca CE, tipul plăcii şi grosimea, clasa de reacție la foc şi numărul standardului de referinţă în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului.

Verificaţi dacă banda de separare este folosită la rosturile de dilataţie dintre perete și placa din gips-carton. Verificați dacă la intersecția dintre un perete masiv cu un tavan din gips-carton s-a folosit banda de separare pentru a nu permite aderen ța chitului din rost la elementul masiv.Verificaţi dacă rosturile de dilataţie folosite între tavanul fals şi pereţi sunt în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului. Verificaţi dacă rosturile de dilataţie sunt folosite la interfaţa plăcii de gips carton cu structura clădirii (fabricate din alt material decât placa de gips carton) (Fig. 22)Îmbinările dintre placarea tavanului şi perete din gips-carton vor fi întărite cu bandă din hârtie sau fibră de sticlă.Verificaţi dacă tavanele cu diagonala >15 m includ cel puţin un rost de dilatație la maxim 60% din suprafață

Verificaţi dimensiunile plăcii din gips carton folosite. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului, lăţimea minimă a plăcii din gips-carton va fi de cel puţin două ori pasul profilelor de montaj (cel puţin 80 cm). Placa din gips-carton tăiată >40 cm în lungime şi >30 cm în lăţime poate fi folosită ca şi placare pentru tavan.

Verificaţi decalarea minimă a marginilor plăcii cu placa din același plan. Îmbinările marginilor plăcilor scurte (pentru completarea suprafeței) trebuie să corespundă poziţiei profilelor CD 60. Îmbinările în straturile ulterioare vor fi decalate (a se vedea Figura 25).

34

Fig. 24. Cadrul de intersecţie pe două niveluri: 1 – placa de gips carton, 2 – profil CD 60, 3– profil UD, 4 – cârlig de agăţare rapidă, 5 - tijă, 6 – conector de intersecţie

Fig. 25. Decalarea stratului de placare

Verificaţi distanta dintre placile adiacente (rostul). Distanta intre marginile longitudinale şi/ sau între marginile transversale nu poate depăşi 3 mm.

Verificaţi dacă se folosesc şuruburi adecvate. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului tipurile de şuruburi trebuie să fie compatibile cu tipul structurii suport.

35

Şuruburile metalice vor fi folosite pentru fixarea plăcii din gips-carton de montanţii CD 60 cu dimensiunea foii <0,6 mm. Verificaţi dacă şuruburile folosite sunt mai lungi decât grosimea plăcii sau grosimea totală a plăcilor folosite în placările multistrat cu cel puţin 10 mm.Şuruburile metalice 3,5x25 mm vor fi folosite pentru fixarea plăcii din gips-carton de structura suport executată din profile CD 60 (placare 1x12,5 mm).

Verificaţi dacă distanțele maxime între şuruburile pentru o placare într-un singur strat şi straturile exterioare ale unei placări multistrat sunt <17 cm. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului, distanțele maxime între şuruburile din straturile interioare ale placării multistrat nu vor depăşi 40 cm.

Verificaţi dacă capetele şuruburilor sunt înșurubate în planul delimitat de acoperirea din hârtie a plăcii din gips-carton. Verificaţi dacă capetele şuruburilor nu trec prin stratul de acoperire din hârtie.

5.2.4 Verificarea îmbinării

Verificaţi specificaţia, tipul, destinaţia şi marcajele materialelor de chituire conform SR-EN 13963:2005/AC:2006. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, folosiţi materialul de chituire pentru îmbinarea plăcii din gips-carton cu sau fără bandă de armare a îmbinărilor. Verificaţi dacă marcajul CE, destinaţia şi domeniul de aplicare, precum şi toate documentele de referinţă sunt specificate pentru materialul de chituire folosit.

Verificarea calităţii de îmbinare va include specificaţia, tipul, lăţimea, aplicabilitatea şi marcajele benzii de armare. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, se va folosi una din următoarele benzi de îmbinare:

o Banda din fibra de sticlă adezivă;o Banda de armare din fibră de sticlă;o Banda de armare din hârtie.

Lăţimea minimă a benzii este de 45 mm.

Verificaţi tipurile de benzi folosite. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, pentru îmbinările pe verticală toate tipurile de benzi pot fi folosite pentru plăcile din gips-carton cu profilul teşit al marginii. Banda este aplicată direct pe marginile plăcilor din gips- carton adiacente sau este înglobată în materialul de chituire, în functie de profilele de margini. Dacă se foloseşte banda din fibră de sticlă sau hârtie verificaţi dacă banda este înglobată în materialul de chituit.Îmbinările transversale (cu margini tăiate) ale plăcii din gips-carton pot fi chituite și fără a folosi banda de armare, folosind materiale de chituire speciale, definite corespunzător în standardul de referință.Verificaţi dacă chituirea pe transversală între plăci, adică a marginilor tăi ate, este făcută cu benzi de armare din fibră de sticlă sau bandă de armare din hârtie înglobată în materialul de chituire.

Verificaţi metoda de pregătire a marginilor tăiate pentru îmbinările pe orizontală. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, marginile tăiate pentru îmbinările pe orizontală sunt teşite la 45o, la aproximativ 2/3 din grosimea plăcii (9-10 mm pentru o placă din gips-carton de 12,5 mm, Figura 7). Verificaţi dacă marginile tăiate sunt curate, fără praf sau umiditate, înainte de aplicare materialului de chituire.

36

Verificaţi îmbinările longitudinale şi transversale. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, chituirea îmbinărilor longitudinale şi transversale dintre plăcile din gips-carton cu bandă înglobată în materialul de chituire necesită aplicarea celui de-al doilea strat de material. Chituirea îmbinărilor longitudinale cu bandă de armare, în funcţie de adâncimea marginii, poate necesita aplicarea unui al doilea strat de material de chituire al îmbinării. Dacă este necesară o calitate mai bună a îmbinării şi finisării, adică un aspect îmbunătăţit al îmbinărilor sau a întregii suprafeţe a peretelui, verificaţi dacă s-a folosit materialul corespunzător pentru finisare ( a se vedea descrierea nivelului de îmbinare şi finisare).

În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, îmbinările longitudinale şi transversale dintre plăci şi toate rosturile perimetrale (în jurul peretelui despărţitor şi structura clădirii) vor fi umplute cu material de chituire în toate straturile placării. Verificaţi dacă toate îmbinările pe transversală şi, în majoritatea cazurilor, îmbinările longitudinale din straturile placării externe sunt armate cu bandă.

5.2.5 Verificarea finisării suprafeţei

Ca parte a verificării calităţii suprafeţei, evaluarea nivelului calităţii (nivelul îmbinării şi finisării) se bazează pe nivelurile de calitate ale îmbinării şi finisării detaliate în secţiunea 4.3.

Deviaţia suprafeţelor de intersecţie a peretelui este evaluată pe baza măsurătorilor specificate în secţiunea 4.2. ( A se vedea C 56-2002, capitolul care se refera la planeitate).

5.3 Placarea pereţilor cu plăci de gips-carton pe structură de profile CD cu brida de fixare directă

5.3.1 Verificarea montării structurii suport

Verificaţi următorii parametri ai profilului:o tipul;o grosimea foii de tablă;o dimensiuni exterioare;o calitatea suprafeţei;o marcarea în concordanţă cu SR-EN 14195:2005;o compararea cu instrucţiunile furnizorului şi specificaţia sistemului.

Profilul din tablă de oţel este inscripționat cu marcaj CE Dimensiunea nominală a profilului din tablă de oţel, numărul documentului de referinţă, (standard), grosimea sau greutatea şi tipul acoperirii anti-coroziune sunt, de asemenea, specificate (de ex. Z275, AZ100, Z100).

Verificaţi specificaţia pieselor (șuruburi, dibluri bolturi) de fixare ale elementelor de prindere

o tipul;o poziția;o dimensiunea;o dimensiuni exterioare;o calitatea suprafeţei;o marcaje conform SR-EN 13964:2005 (în concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului);

37

o marcare: marca CE.

Verificaţi tipul pieselor de fixare folosite în concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului. Se vor folosi diblurile sau ancorele cu diametrul şi lungimea compatibile cu baza, cel puţin 6 x 40 mm, la interax <125 cm.

Inspecţia include verificarea specificaţiei şi poziția elementelor de fixare pe perimetrul peretelui. Verificaţi distanțele maxime între punctele de prindere, tipurile de piese de fixare şi comparaţi cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului. Se vor folosi diblurile sau ancorele cu diametrul şi lungimea compatibile cu baza (stratul în care se ancorează), cel puţin 6 x 35 mm, la interax <100 cm.

Verificați modul de prindere a bridelor pe stratul suport. Se vor folosi diblurile sau ancorele cu diametrul şi lungimea compatibile cu baza (stratul în care se ancorează), cel puţin 6 x 35mm, la interax <150 cm.

De asemenea, verificaţi specificaţia benzii de etanşare de pe perimetrul peretelui și sub brida de fixare directă a profilelor de peretele portant. Se va folosi bandă de polietilenă expandată cu grosimea minimă de 3 mm.

Verificaţi poziţionarea corectă a benzii de etanşare pe perimetrul peretelui şi anume de-a lungul montanţilor marginali CD (C) şi a profilelor UD (U). Banda trebuie să fie continuă. Pe toată lungimea trebuie să adere la suprafaţă şi la profile, iar spaţiul între profile şi suprafaţă nu trebuie să fie vizibil.

De asemenea, verificaţi lungimea şi punctele de montaj ale montanţilor CD (C). În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi cu specificaţia sistemului, montanţii vor fi cu 1,5 – 2,0 cm mai scurţi decât înălțimea utilă a încăperii. Pasul de montaj al profilului este 60, 40 sau 30 cm, în funcţie de sistem.

Verificaţi tipurile de îmbinări între montanţii CD (C) şi profilele UD (U). Furnizorii sistemului nu permit îmbinări fixe şi rigide între montanţii CD (C) şi profilele UD (U) cu şuruburi autoperforante sau cu cleştele de fixare a montanţilor. Distanţa minimă între profilele adiacente trebuie să fie de 30 cm.

5.3.2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală (conform specificaţiei sistemului)

Verificarea montării izolaţiei include verificarea specificaţiei vatei minerale. Verificaţi următoarele:

o tipul;o grosimea saltelei;o densitatea compactă sau greutatea specifică;o lăţimea saltelei;o alte proprietăţi declarate pentru un sistem specific de plăci de gips carton.

Verificaţi dimensiunile minime ale saltelelor de vată minerală. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului, lăţimea va permite montarea izolaţiei fără îmbinări verticale între montanţi şi înălţimea standard pentru plăci, adică 100 cm sau înălţimea peretelui pentru plăci.

38

Verificaţi dacă vata minerală umple spaţiul din interiorul montanţilor CW (C). Verificaţi dacă, în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului, saltelele de vată minerală sunt in concordanta cu interaxul montanţilor, adică lăţimea de 30, 40 sau 60 cm.

Verificaţi dacă izolaţia umple peretele pe toată înălţimea sa. Nu sunt permise goluri vizibile la îmbinările pe orizontală între saltelele de material izolant sau capetele saltelelor. Verificaţi dacă golul din interiorul profilului de sus şi de jos UW (U) este umplut cu material izolant.

5.3.3 Verificarea montării plăcilor din gips-carton

Verificaţi următorii parametri ai plăcii din gips-carton:o tipul;o grosimea;o profilul marginii;o marcarea conform SR-EN 520+A1:2010

Verificaţi marca CE, tipul plăcii şi grosimea, clasa de reacție la foc şi numărul documentului de referinţă, în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului.Verificaţi dacă rosturile de dilataţie sunt folosite între perete şi clădire (fabricate din alt material decât placa din gips-carton). Verificaţi dacă banda de armare din hârtie sau fibră de sticlă este folosită la îmbinările dintre perete si placa din gips-carton.

Verificaţi dacă rosturile dintre placarea peretelui şi pereţii construcţiei sunt în concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului. Verificaţi dacă rosturile de dilataţie sunt folosite la interfaţa plăcii din gips-carton cu structura construcţiei (fabricate din alt material decât placa din gips-carton). Rosturile dintre placarea peretelui şi perete sau placarea plăcii din gips-carton vor fi întărite cu bandă de armare hârtie sau fibră de sticlă.

În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului, lăţimea minimă a plăcii din gips-carton va fi cel puţin de două ori modulul distanței dintre montanții structurii pentru placare pe structura independentă. Pentru majoritatea cazurilor este 120 cm, cu distanțe între montanți din 60 în 60 cm. Înălţimea va fi egală cu lungimea standard a plăcii din gips-carton sau deschiderea utilă a încăperii.Pentru o placare se poate folosi o singură îmbinare pe orizontală pentru înălţimea de placare a peretelui <260 cm.Distanţa între îmbinările plăcii din gips-carton pe orizontală în aceeaşi strat de placare va depăşi 200 cm (nu se aplică straturilor interioare). Este permisă utilizarea plăcii din gips-carton tăiată cu lungimea >40 cm.

Verificaţi decalarea minimă a îmbinărilor pe orizontală. Îmbinările pe orizontală din fasiile adiacente din fiecare strat de placare vor fi deplasate cu cel puţin 40 cm.Îmbinările pe orizontală din straturile de placare adiacente, de exemplu, primul şi al doilea strat în placarea în două straturi vor fi deplasate ce cel puţin 40 cm.

Verificaţi decalarea minimă a îmbinărilor pe verticală. Îmbinările pe verticală din stratul de placare adiacent, de pe ambele parti ale peretelui, vor fi deplasate cu cel puţin lăţimea distanței între montanții structurii, adică 60 cm. Pentru placare cu montanți, deși (de ex. 30 sau 40 cm) cu placare multistrat (două sau trei straturi), îmbinările pe verticală din straturile de placare adiacente vor fi deplasate cu cel puţin lăţimea distanței între montanții structurii.

39

Verificați distanța dintre plăcile adiacente. Distanța dintre marginile longitudinale și/ sau între marginile transversale nu poate depăși 3 mm.

Verificaţi dacă sunt folosite şuruburi adecvate. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, tipul de şuruburi va fi compatibil cu profilele folosite. Şuruburile metalice vor fi folosite pentru fixarea plăcii de gips-carton de montanţii CD/CW cu grosimea foii de tablă <0,6 mm. Verificaţi dacă şuruburile folosite sunt mai lungi decât grosimea plăcii sau grosimea totală a plăcilor folosite în placările multistrat cu cel puţin 10 mm.Pentru fixarea plăcii din gips-carton de structura suport executată din profilele CW (C) (placare 1x12,5 mm) se vor folosi şuruburi metalice 3,5x25 mm.

Verificaţi dacă distanțele maxime între punctele de fixare ale şurubului dintr-o singură placare a stratului sau straturile exterioare ale placării multistrat nu depăşesc 25 cm. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, interaxul maxim al şuruburilor din straturile interioare ale placării multistrat nu va depăşi 60-75 cm.

Verificaţi dacă floarea suruburilor nu trece prin acoperirea din hartie si este la nivel cu hârtia plăcii din gips-carton.

5.3.4 Verificarea îmbinării

Verificaţi specificaţia, tipul, destinaţia şi marcajele materialelor de chituit conform SR-EN 13963:2005/AC:2006. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, folosiţi materialul de chituit pentru îmbinarea plăcii din gips-carton cu sau fără bandă de îmbinare. Verificaţi dacă marcajul CE, destinaţia şi domeniul de aplicare, precum şi toate documentele de referinţă sunt specificate pentru materialul de chituit folosit.

Verificarea calităţii de îmbinare va include specificaţia, tipul, lăţimea, aplicabilitatea şi marcajele benzii de armare. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului se va folosi una din următoarele benzi de îmbinare:

o Plasa din fibră de sticlă;o Banda de armare din fibră de sticlă;o Banda de armare din hârtie;Lăţimea minimă a benzii este de 45 mm.

Verificaţi tipurile de benzi folosite. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului pentru îmbinările pe verticală toate tipurile de benzi pot fi folosite pentru plăcile din gips-carton cu profilul teşit al marginii. Banda este aplicată direct pe marginile plăcilor din gips-carton adiacente sau este înglobată în materialul de chituire, în funcție de profilele de margini. Dacă se foloseşte banda din fibră de sticlă sau hârtie verificaţi dacă banda este înglobată în materialul de chituit. Rosturile orizontale (cu margini tăiate) ale plăcii din gips-carton pot fi chituite si fără a folosi banda de armare, doar folosind materiale de chituire speciale, definite corespunzător în standardul de referință.Verificaţi dacă chituirea pe orizontală între plăci, adică a marginilor tăiate, este făcută cu benzi de armare din fibră de sticlă sau bandă de armare din hârtie înglobată în material de chituire.

Verificaţi metoda de pregătire a marginilor tăiate pentru îmbinările pe orizontală. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului marginile tăiate pentru îmbinările pe orizontală sunt teşite la 45o, la aprox. 2/3 din grosimea plăcii (9-10 mm pentru o placă din gips

40

carton de 12,5 mm, Fig. 7). Verificaţi dacă marginile tăiate sunt curate, fără praf sau umiditate, înainte de aplicare materialului de rostuire.

Verificaţi îmbinările pe orizontală şi verticală. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, chituirea îmbinărilor pe orizontală şi verticală dintre plăcile din gips-carton cu bandă înglobată în materialul de chituire necesită aplicarea celui de-al doilea strat de material. Chituirea îmbinărilor verticale cu bandă de armare, în funcţie de adâncimea marginii, poate necesita aplicarea unui al doilea strat de material de chituire al îmbinării. Dacă este necesară o calitate mai bună a îmbinării şi finisării, adică un aspect îmbunătăţit al îmbinărilor sau a întregii suprafeţe a peretelui, verificaţi dacă s-a folosit materialul corespunzător pentru finisare (a se vedea 2.1.5.). În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului îmbinările pe orizontală şi verticală dintre plăci şi toate rosturile perimetrale (în jurul peretelui despărţitor şi structura clădirii) vor fi umplute cu material de chituire în toate straturile placării. Verificaţi dacă toate îmbinările pe orizontală şi, în majoritatea cazurilor, îmbinările pe verticală din straturile placării externe sunt armate cu bandă.

5.3.5 Verificarea finisării suprafeţei

Ca parte a verificării calităţii suprafeţei, evaluarea nivelului calităţii (nivelul îmbinării şi finisării) se bazează pe nivelurile de calitate ale îmbinării şi finisării detaliate în secţiunea 4.3.

Deviaţia suprafeţelor de intersecţie a peretelui este evaluată pe baza măsurătorilor specificate în secţiunea 4.2 (A se vedea C 56-2002, capitolul care se refera la planeitate).

5.4 Peretele de protecţie- placarea pe structură independentă

5.4.1 Verificarea montării structurii suport

Verificaţi următorii parametri ai profilului:o tipul;o dimensiunea foii de tablă;o dimensiuni exterioare;o calitatea suprafeţei;o marcarea în concordanţă cu SR-EN 14195:2005;o compararea cu instrucţiunile furnizorului şi specificaţia sistemului.

Profilul din tablă de oţel este inscripționat cu marcaj CE. Dimensiunea nominală a profilului din tablă de oţel, numărul documentului de referinţă, (standard), grosimea sau greutatea şi tipul acoperirii anti-coroziune sunt. de asemenea. specificate (de ex. Z275, AZ100, Z100).

Inspecţia include verificarea specificaţiei şi poziția elementelor de fixare pe perimetrul peretelui. Verificaţi distanțele maxime între punctele de prindere, tipurile elementelor de fixare şi comparaţi cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului. Se vor folosi diblurile sau ancorele cu diametrul şi lungimea compatibile cu stratul suport (stratul în care se ancorează), cel puţin 6 x 40 mm, cu interax <100 cm, conform specifica ției producătorului între 50 și 100.

De asemenea, verificaţi specificaţia benzii de etanşare de pe perimetrul peretelui . Se va folosi banda de polietilenă expandată cu grosimea minimă de 3 mm.

41

Lăţimea minimă a profilelor:o50 mm pentru profile CW (C)/UW (U) 50;o70 mm pentru CW (C)/UW (U) 75;o95 mm pentru profile CW (C)/UW (U) 100.

Verificaţi poziţionarea corectă a benzii de etanşare pe perimetrul structurii peretelui. Furnizorii sistemului recomandă folosirea benzii pe perimetrul structurii peretelui şi anume de-a lungul montanţilor marginali CW (C) şi a profilelor UW (U). Banda trebuie să fie îmbinată cap la cap la rosturile segmentului. Pe toată lungimea trebuie să adere la suprafaţa suport şi la profile, iar spaţiul între profile şi suprafaţă nu trebuie să fie vizibil.

De asemenea, verificaţi lungimea şi punctele de montaj ale montanţilor CW (C) . În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului montanţii vor fi cu 1,5 – 2,0 cm mai scurţi decât înălțimea utilă a încăperii. Pasul de montaj al profilului este 60, 40 sau 30 cm, în funcţie de sistem.

Verificaţi tipurile de îmbinări între montanţii CW (C) şi profilele UW (U). Furnizorii sistemului nu permit îmbinări fixe şi rigide între montanţii CW (C) şi profilele UW (U) cu şuruburi autoperforante sau cu cleştele de fixare a montanţilor (sertizare).

Inspecţia trebuie să includă verificarea prelungirii lungimii montanţilor CW (C). În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului, profilele sunt îmbinate prin suprapunere pe

o 50 cm pentru profilul CW (C) 50;o 75 cm pentru CW (C) 75;o 100 cm pentru profilul CW (C) 100.

De asemenea, poate fi folosit un montant CW (C) sau un profil UW (U) suplimentar cu lungimea de 100, 150 sau respectiv 200 cm. Verificaţi dacă distanţa minimă între axele profilelor adiacente este >30 cm.Notă: Nu utilizați profile prelungite pentru pereţi cu înălţimea <300 cm.

5.4.2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală (conform specificaţiei sistemului)

Verificarea montării izolaţiei include verificarea specificaţiei vatei minerale . Verificaţi următoarele:

o tipul;o grosimea saltelei;o densitatea compactă sau greutatea specifică; o lăţimea saltelei;o alte proprietăţi declarate pentru un sistem specific de plăci de gips-carton.

Verificaţi dimensiunile minime ale saltelelor de vată minerală. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului, lăţimea va permite montarea izolaţiei fără îmbinări verticale între montanţi şi înălţimea standard pentru plăci, adică 100 cm sau înălţimea peretelui pentru plăci. Se poate folosi un material de izolare tăiat cu înălţimea <30 cm, pentru o suprafaţă de până la 25%, cu excepţia unei fâşii de vată ce umple placarea de-a lungul înălţimii.

Verificaţi dacă vata minerală umple spaţiul din interiorul montanţilor CW (C). Verificaţi dacă, în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului, saltelele de vată minerală sunt în

42

concordanță cu punctele de fixare ale montanţilor, adică lăţimea de 30, 40 sau 60 cm. Verificaţi dacă saltele de vată minerală sunt cu 1-3 cm mai late decât punctele centrale ale profilului, în special pentru pereţii înalţi.

Verificaţi dacă izolaţia umple peretele pe toată înălţimea sa. Nu sunt permise goluri vizibile la îmbinările pe orizontală între saltelele de material izolant sau capetele saltelelor.Verificaţi dacă golul din interiorul profilului de sus şi de jos UW (U) este umplut cu material izolant.

Dimensiunea maximă a saltelei de vată minerală (vată minerală sau vată de sticlă) sau grosimea saltelei – este de obicei egală cu lăţimea montanţilor CW (C) şi anume:

o 50 mm pentru profile CW (C) 50,o 75 mm pentru profile CW (C) 75,o 100 mm pentru profile CW (C) 100.

În cazul în care profilele principale formează un cadru închis umpleţi îmbinarea cu vată în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului.

5.4.3 Verificarea montării plăcilor din gips carton

Verificaţi următorii parametri ai plăcii de gips carton:o tipul,o grosimea,o profilul marginii,o marcarea conform SR-EN 520+A1:2010.

Verificaţi marca CE, tipul plăcii şi grosimea, clasa de reac ție la foc şi numărul documentului de referinţă în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului.

Verificaţi dacă profilele rosturilor de dilataţie sunt folosite între placarea peretelui şi clădire (fabricate din alt material decât placa din gips-carton). Verificaţi dacă banda de armare din hârtie sau fibră de sticlă este folosită la îmbinările dintre perete si placa din gips carton.Verificaţi dacă peretele în linie dreaptă de-a lungul lungimii sale >15 m include cel puţin un rost de dilatație în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului. De asemenea, verificaţi dacă rostul de dilatație din peretele despărţitor corespunde rostului de dilatație din structura clădirii.

Verificaţi dimensiunile plăcii din gips-carton folosite. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului lăţimea minimă a plăcii din gips-carton va fi cel puţin de două ori mai mare decât pasului punctelor de fixare ale montantilor structurii.Lățimea este de obicei 120 cm la o distanță între punctele de fixare ale montantului de 60 cm. Verificaţi dacă înălţimea plăcilor din gips-carton folosite este egală cu lungimea sa standard sau înălţimea utilă a încăperii.Îmbinările pe orizontală între plăci pot fi folosite pentru placări de pereţi cu înălţimea >260 cm. Pentru placarea multistrat se poate folosi o singură îmbinare pe orizontală pentru înălţimea placării peretelui <260 cm.Verificaţi dacă distanţa dintre îmbinările pe orizontală ale plăcii din gips-carton din aceeaşi front de placare (acelaşi strat de pe aceeaşi parte) este >200 cm. Se poate folosi de asemenea placa din gips- carton tăiată cu înălţimea >40 cm. Verificaţi decalarea minimă a îmbinărilor de pe orizontală. Îmbinările pe orizontală din fâşiile adiacente din fiecare strat de placare vor fi decalate cu cel puţin 40 cm. Îmbinările pe orizontală din stratul adiacent de placare, primul şi al doilea strat din placarea în două straturi,

43

de pe fiecare parte a peretelui vor fi decalate cu cel puţin 40 cm. De asemenea, îmbinările pe orizontală din straturile de placare simetrice de pe ambele părţi ale peretelui vor fi decalate cu cel puţin 40 cm.

Verificaţi decalarea minimă a îmbinărilor pe verticală. Îmbinările pe verticală din stratul de placare adiacent, de pe ambele părţi ale peretelui, vor fi decalate cu cel puţin o lăţime modulului punctelor de fixare ale structurii, adică 60 cm. Pentru pereţii despărţitori cu puncte centrale dense (de ex. 30 sau 40 cm) cu placare multistrat (două sau trei straturi) îmbinările pe verticală din straturile de placare adiacente vor fi decalate cu cel puţin o lăţime modul a punctelor centrale ale structurii. Îmbinările pe verticală din straturile placării simetrice de pe ambele părţi ale peretelui vor fi decalate cu cel puţin o lăţime a punctelor de fixare ale structurii, adică 60 cm.

Verificaţi distanţa dintre plăcile adiacente. Distanţa dintre marginile longitudinale şi/ sau transversale nu poate depăşi 3 mm.

Verificaţi dacă se folosesc şuruburi adecvate. Tipul de şurub va fi compatibil cu profilele folosite în concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului. Şuruburile metalice vor fi folosite pentru fixarea plăcii din gips-carton de montantul CW (C) cu dimensiunea foii de tablă <0,6 mm. Şuruburile metalice autoperforante vor fi folosite pentru profilele UA de 2,0 mm. Verificaţi dacă şuruburile folosite sunt mai lungi decât grosimea plăcii sau grosimea totală a plăcilor folosite pentru placările multistrat cu cel puţin 10 mm. Şuruburile metalice 3,5x25 mm vor fi folosite pentru fixarea plăcii din gips-carton de cadrul fabricat din montanţii CW (C) (1x12,5 mm placare) iar şuruburile metalice autoperforante 3,5x25 mm vor fi folosite pentru fixarea de structura executata din profile UA.

Verificaţi dacă distanțele maxime între punctele de fixare ale şurubului dintr-un singur strat de placare sau straturile exterioare ale placării multistrat nu depăşesc 25 cm. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, punctele centrale maxime ale şurubului din straturile interne ale placării multistrat nu vor depăşi 75 cm.

Verificaţi dacă floarea suruburilor nu trece prin acoperirea din hartie si este la nivel cu hartia placii din gips-carton.

5.4.4 Verificarea îmbinării

Verificaţi specificaţia, tipul, destinaţia şi marcajele materialelor de rostuit, chituit conform SR-EN 13963:2005. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, folosiţi materialul de umplere a rostului pentru îmbinarea plăcii din gips-carton cu sau fără bandă adezivă de îmbinare. Verificaţi dacă marcajul CE, destinaţia şi domeniul de aplicare precum şi toate documentele de referinţă sunt specificate pentru materialul de chituire folosit.

Verificarea calităţii de îmbinare va include specificaţia, tipul, lăţimea, aplicabilitatea şi marcajele benzii de armare. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului se va folosi una din următoarele benzi adezive de îmbinare:

o Plasa/ banda adezivă din fibră de sticlă;o Banda de armare din fibră de sticlă;o Banda de armare din hârtie.

44

Lăţimea minimă a benzii este de 45 mm.

Verificaţi tipurile de benzi folosite. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului pentru îmbinările pe verticală toate tipurile de benzi pot fi folosite pentru plăcile din gips-carton cu profilul teşit al marginii. Banda este aplicată direct pe marginile plăcilor din gips- carton adiacente. pentru profilele de margini. şi este înglobată în materialul de chituire, pentru profilele de margini. Dacă se foloseşte banda din fibră de sticlă sau hârtie verificaţi dacă banda este înglobată în materialul de rostuit. Rosturile orizontale (cu margini din tăiată) ale plăcii din gips-carton pot fi chituite si fără a folosi banda de armare, doar folosind materiale de chituire speciale, definite corespunzător în standardul de referință. Verificaţi dacă chituirea pe orizontale între plăci, adică a marginilor tăiate, este făcută cu benzi de armare din fibră de sticlă sau bandă de armare din hârtie înglobată în materialul de chituire.

Verificaţi metoda de pregătire a marginilor tăiate pentru îmbinările pe orizontală. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului marginile tăiate pentru îmbinările pe orizontală sunt teşite la 45o, la aprox. 2/3 din grosimea plăcii (9-10 mm pentru o placă din gips-carton de 12,5 mm, Fig. 7). Verificaţi dacă marginile tăiate sunt curate, fără praf sau umiditate, înainte de aplicare materialului de rostuire.

Verificaţi îmbinările pe orizontală şi verticală. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, chituirea îmbinărilor pe orizontală şi verticală dintre plăcile din gips-carton cu bandă înglobată în materialul de chituire necesită aplicarea celui de-al doilea strat de material. Chituirea îmbinărilor verticale cu bandă de armare, în funcţie de adâncimea marginii, poate necesita aplicarea unui al doilea strat de material de chituire al îmbinării. Dacă este necesară o calitate mai bună a îmbinării şi finisării, adică un aspect îmbunătăţit al îmbinărilor sau a întregii suprafeţe a peretelui, verificaţi dacă s-a folosit materialul corespunzător pentru finisare (a se vedea 2.1.5.)

În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, îmbinările pe orizontală şi verticală dintre plăci şi toate rosturile perimetrale (în jurul peretelui despărţitor şi structura clădirii) vor fi umplute cu material de chituire, în toate straturile placării. Verificaţi dacă toate îmbinările pe orizontală şi, în majoritatea cazurilor, îmbinările pe verticală din straturile placării externe sunt armate cu bandă.

5.4.5 Verificarea finisării suprafeţei

Ca parte a verificării calităţii suprafeţei, evaluarea nivelului calităţii (nivelul îmbinării şi finisării) se bazează pe nivelurile de calitate ale îmbinării şi finisării detaliate în secţiunea 4.3.

Deviaţia suprafeţelor de intersecţie a peretelui este evaluată pe baza măsurătorilor specificate în secţiunea 4.2 (A se vedea C 56-2002, capitolul care se refera la planeitate).

5.5 Placarea tavanului

5.5.1 Verificarea montării structurii suport

45

Verificaţi următorii parametri ai profilului:o tipul;o grosimea foii de tablă;o dimensiuni exterioare;o calitatea suprafeţei;o marcarea în concordanţă cu SR-EN 14195:2005;o compararea cu instrucţiunile furnizorului şi specificaţia sistemului.

Profilul din tablă de oţel este inscripționat cu marcaj CE. Dimensiunea nominală a profilului din tablă de oţel, numărul documentului de referinţă (standard), grosimea sau greutatea şi tipul acoperirii anti-coroziune sunt, de asemenea, specificate (de ex. Z275, AZ100, Z100).

Verificaţi specificaţia şi poziția de fixare de pe perimetrul tavanului. Verificaţi distanțele maxime între punctele de fixare, tipul de elemente de fixare şi comparaţi cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului. Se vor folosi dibluri sau ancore cu diametrul şi lungimea compatibile cu stratul suport (stratul în care se ancorează) de cel puţin 6 x 40 mm, la interax <100 cm, conform specificației producătorului.

Verificaţi specificaţia benzii de etanşare recomandată pentru utilizare pe perimetrul tavanului sub profilele UD. Se va folosi bandă din polietilenă expandată cu o grosime minimă de 3 mm, în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului.

Verificaţi montarea benzii de etanşare în întreg perimetrul tavanului şi între elementele de prindere directă, dacă este solicitată de către furnizorul sistemului. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, se poate dispune banda de etanșare pe toată suprafaţa contactului elementului suport cu elementul de care se prinde, cum ar fi de-a lungul profilelor UD, prinse de tavanul structural. Banda va fi îmbinată cap la cap şi se va lipi de elementul portant şi profile de-a lungul lor (fără goluri vizibile între bandă, profil şi bază).

Verificaţi, de asemenea, specificaţia şi punctelor de fixare ale elementelor de agăţare folosite pentru montarea placării tavanului şi conformitatea cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului. Verificaţi distanțele maxime între elementele de fixare, tipul elementelor de fixare şi conformitatea cu instrucţiunile furnizorului sistemului şi specificaţia sistemului. Pentru placarea tavanului cu un singur strat cu placă din gips-carton de 12.5 mm, interaxul elementelor de agăţare fără sarcină suplimentară nu va depăşi 100 cm.

Verificaţi poziția profilelor din placarea tavanului şi verificaţi dacă distanțele maxime între elementele de fixare se conformează instrucţiunilor furnizorului sistemului, specificaţiei sistemului şi planurilor şi specificaţiilor din proiect. Piesele de fixare folosite ca şi elemente de prindere vor fi compatibile cu elementul structural în care se vor prinde şi vor ține seama de condiţiile de exploatare ale structurii (zone de solicitare la compresie sau la întindere în betonul armat). Parametrii elementelor de fixare vor fi specificaţi în planuri (proiectul tehnic).

5.5.2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală (conform specificaţiei sistemului)

Verificarea montării izolaţiei include verificarea specificaţiei vatei minerale. Verificaţi următoarele:

o tipul;o grosimea saltelei;o densitatea sau greutatea specifică;o lăţimea saltelei;

46

o alte proprietăţi declarate pentru un sistem specific de plăci de gips-carton.

Verificaţi continuitatea stratului de izolaţie (golurile la îmbinările plăcilor de vată minerală). Golurile vizibile la îmbinările transversale între placa de material izolant sau capetele plăcii nu sunt admise.

Verificaţi grosimea maximă a plăcii de vată minerală daca corespunde instrucţiunilor furnizorului sistemului.

5.5.3 Verificarea montării plăcii din gips-carton

Verificaţi următorii parametri ai plăcii din gips-carton:o tipul;o grosimea;o profilul marginii;o marcarea conform SR-EN 520+A1:2010.

Verificaţi marca CE, tipul plăcii şi grosimea, clasa de reac ție la foc şi numărul documentului de referinţă în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului.

Verificaţi dacă rosturile folosite între placarea tavanului şi pereţi sunt în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului. Verificaţi dacă rosturile de dilataţie sunt folosite la interfaţa plăcii de gips carton cu structura clădirii (fabricate din alt material decât placa din gips carton) (Fig. 22)Îmbinările dintre placarea tavanului şi perete vor fi întărite cu bandă din hârtie sau fibră de sticlă.

În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului, dimensiunile minime ale plăcii din gips-carton includ lăţimea standard şi lungimea standard sau pasul profilelor structurii metalice. Fașiile de completare a suprafețelor tavanului pe conturul camerei de placare de capăt (din jurul perimetrului de placare a tavanului) pot include o placă din gips-carton cu lăţimea >30 cm. Pentru montarea transversală se poate folosi o placă din gips-carton tăiată ce are lungimea minimă de două ori pasul profilelor. Pentru montarea pe longitudinală se poate folosi o placă din gips-carton tăiată de 40 de cm lungime.

Verificaţi decalarea minimă a marginilor plăcii. Chituirea marginilor plăcilor scurte în plan lateral trebuie să corespundă poziţiei profilelor CD 60.Îmbinările din straturile ulterioare vor fi decalate (a se vedea Fig. 25).

Verificaţi distanţa dintre plăcile adiacente. Distanţa între marginile longitudinale şi transversale nu poate depăşi 3 mm.

Verificaţi dacă se folosesc şuruburi adecvate. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului tipurile de şuruburi trebuie să fie compatibile cu tipul structurii. Şuruburile metalice vor fi folosite pentru fixarea plăcii din gips-carton de montanţii CD 60 cu dimensiunea foii de 0,6 mm. Verificaţi dacă şuruburile folosite sunt mai lungi decât grosimea plăcii sau grosimea totală a plăcilor folosite în placările multistrat cu cel puţin 10 mm. Şuruburile metalice 3,5x25 mm vor fi folosite pentru fixarea plăcii din gips-carton de cadrul fabricat din profile CD 60 (placare 1x12,5 mm).

Verificaţi dacă distanțele maxime de fixare ale şuruburilor dintr-o placare într-un singur strat şi straturile exterioare ale unei placări multistrat sunt <17 cm. În conformitate cu

47

instrucţiunile furnizorului sistemului, distanțele maxime de fixare ale şuruburilor din straturile interioare ale placării multistrat nu vor depăşi 40 cm.

Verificaţi dacă floarea șuruburilor nu trece prin acoperirea din hârtie și este la nivel cu hartia plăcii din gips-carton.

5.5.4 Verificarea îmbinării

Verificaţi specificaţia, tipul, destinaţia şi marcajele materialelor de rostuit conform SR-EN 13963:2005. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, folosiţi materialul de rostuit pentru îmbinarea plăcii din gips-carton cu sau fără bandă de armare a îmbinărilor. Verificaţi dacă marcajul CE, destinaţia şi domeniul de aplicare, precum şi toate documentele de referinţă sunt specificate pentru materialul de chituire folosit.

Verificarea calităţii de îmbinare va include specificaţia, tipul, lăţimea, aplicabilitatea şi marcajele benzii de armare. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului se va folosi una din următoarele benzi adezive de îmbinare:

o Plasa din fibră de sticlă;o Banda de armare din fibră de sticlă;o Banda de armare din hârtie.

Lăţimea minimă a benzii este de 45 mm.

Verificaţi tipurile de benzi folosite. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului pentru îmbinările pe verticală toate tipurile de benzi pot fi folosite pentru plăcile din gips-carton cu profilul teşit al marginii. Banda este aplicată direct pe marginile plăcilor din gips- carton adiacente pentru profilele de margini şi este înglobată în materialul de rostuire pentru profilele de margini. Dacă se foloseşte banda din fibră de sticlă sau hârtie verificaţi dacă banda este înglobată în materialul de rostuit.Îmbinările transversale (cu margini din tăiata) ale plăcii din gips-carton pot fi rostuite si fără a folosi banda de armare, folosind doar materiale de rostuire speciale, definite corespunzător în standardul de referință.Verificaţi rostuirea pe transversale între plăci, adică a marginilor tăiate, este făcută cu benzi de armare din fibră de sticlă sau bandă de armare din hârtie înglobata în material de rostuire.

Verificaţi metoda de pregătire a marginilor tăiate pentru îmbinările transversale . În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, marginile tăiate pentru îmbinările pe orizontală sunt teşite la 45o, la aproximativ 2/3 din grosimea plăcii (9-10 mm pentru o placă de gips-carton de 12,5 mm, Fig. 7). Verificaţi dacă marginile tăiate sunt curate, fără praf sau umiditate, înainte de aplicare materialului de rostuire.

Verificaţi îmbinările longitudinale şi transversale. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, rostuirea îmbinărilor pe longitudinală şi transversală dintre plăcile din gips-carton cu bandă înglobată în materialul de rostuire, necesită aplicarea celui de-al doilea strat de material. Rostuirea îmbinărilor longitudinale cu bandă de armare, în funcţie de adâncimea marginii, poate necesita aplicarea unui al doilea strat de material de rostuire al îmbinării. Dacă este necesară o calitate mai bună a îmbinării şi finisării, adică un aspect îmbunătăţit al îmbinărilor sau a întregii suprafeţe a peretelui, verificaţi dacă s-a folosit materialul corespunzător pentru finisare (a se vedea 2.1.5.).

48

În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, îmbinările pe longitudinală şi transversală dintre plăci şi toate rosturile perimetrale (în jurul peretelui despărţitor şi structura clădirii) vor fi umplute cu material de rostuire în toate straturile placării. Verificaţi dacă toate îmbinările pe transversale şi, în majoritatea cazurilor, îmbinările longitudinale din straturile placării externe sunt armate cu bandă.

5.5.5 Verificarea finisării suprafeţei

Ca parte a verificării calităţii suprafeţei, evaluarea nivelului calităţii (nivelul îmbinării şi finisării) se bazează pe nivelurile de calitate ale îmbinării şi finisării detaliate în secţiunea 4.3. Deviaţia suprafeţelor de intersecţie a peretelui este evaluată pe baza măsurătorilor specificate în secţiunea 4.2.

5.6 Amenajarea mansardelor

Executarea sistemelor din gips-carton specifice mansardelor

5.6.1 Verificarea montării structurii suport

Verificaţi următorii parametri ai profilului:o tipul;o grosimea foii de tablă;o dimensiuni exterioare;o calitatea suprafeţei;o marcarea în concordanţă cu SR-EN 14195:2005;o compararea cu instrucţiunile furnizorului şi specificaţia sistemului.

Profilul de oţel este, de obicei, marcat cu marca CE. Dimensiunea nominală a oţelului, numărul documentului de referinţă, grosimea sau greutatea şi tipul acoperiri anti-coroziune sunt, de asemenea, specificate (de ex. Z275, AZ100 Z100).

Verificaţi specificaţia şi punctele centrale ale pieselor de fixare:o tipul;o capacitatea sarcinii;o fixarea;o dimensiunea;o dimensiuni exterioare;o calitatea suprafeţei;o marcaje conform SR-EN 13964:2005.

În concordanţă cu specificaţia furnizorului sistemului se verifică următoarele: marca CE. dimensiunea nominală a oţelului, numărul documentului de referinţă, grosimea sau greutatea şi tipul acoperii anti-coroziune sunt, de asemenea, specificate (de ex. Z275, AZ100 Z100). Verificaţi tipul elementelor de fixare folosite care, în concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, vor include cel puţin două şuruburi de lemn (3,5 x 35) cu adâncimea minimă de 20 mm.

Verificaţi specificaţia şi poziției elementelor de fixare de pe perimetrului mansardei. Verificaţi distanțele maxime şi tipul elementelor de fixare. Se vor folosi dibluri sau ancore cu diametrul şi lungimea compatibile cu elementul structural de care se prind, cel puţin 6 x 40 mm, la centre <100 cm.

49

Verificaţi specificaţia benzii de etanşare recomandată pentru folosire în jurul perimetrului partiţionărilor.

Verificaţi montarea benzii de etanşare în întreg perimetrului tavanului şi între elementele de prindere directă, dacă este solicitată de către furnizorul sistemului. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, se poate dispune banda de etanșare pe toată suprafaţa contactului elementului suport cu elementul de care se prinde, cum ar fi de-a lungul profilelor UD, prinse de tavanul structural. Banda va fi îmbinată cap la cap şi se va lipi de elementul portant şi profile de-a lungul lor (fără goluri vizibile între bandă, profil şi bază).

Verificaţi lungimea şi poziția profilelor CD care, în concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, vor fi reduse cu 1,5 - 2,0 cm în raport cu distanţa dintre profilele UD si vor fi poziționate la 40 cm interax.

Verificaţi metodele de îmbinare ale profilelor CD cu profilele UD. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului nu pot fi folosite îmbinările permanente şi rigide cu şuruburi (autoperforante, şuruburi şi alte metode, cum ar fi cu cleştele de sertizare a profilelor). Verificaţi dacă elementele de suspendare marginale se află la distanţa maximă de 15 cm faţă de perete.

Verificaţi metoda de prelungire a profilului CD de-a lungul lungimii sale. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului folosiţi elemente de continuizare pentru profilele CD. Elementele de suspendare, cârlige de agăţare, vor fi poziționate la o distanţă de cel puţin 15 cm față de zona de continuizare. Decalați continuizările cu cel puțin 100 cm.

5.6.2 Verificarea montării izolaţiei din vată minerală (conform specificaţiei sistemului)

Verificarea montării izolaţiei include verificarea specificaţiei vatei minerale. Verificaţi următoarele:

o tipul;o grosimea saltelei;o densitatea compactă sau greutatea specifică o lăţimea saltelei;o alte proprietăţi declarate pentru un sistem specific de plăci din gips-carton.

Verificaţi continuitatea stratului de izolaţie (golurile la îmbinările plăcilor din vată minerală). Golurile vizibile la îmbinările pe orizontală între placa de material izolant sau capetele saltelelor nu sunt admise.

Grosimea maximă a saltelei din vată minerală folosită pentru izolarea tavanelor suspendate este specificată în concordanţă cu specificațiile furnizorului sistemului.

5.6.3 Verificarea montării plăcilor din gips-carton

Verificaţi următorii parametri ai plăcii din gips-carton:o tipul;o grosimea;o profilul marginii;o marcarea conform SR-EN 520+A1:2010

50

Verificaţi marca CE, tipul plăcii şi grosimea, clasa de reac ție la foc şi numărul documentului de referinţă în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului.

Verificaţi dacă rosturile folosite între placarea tavanului şi pereţi sunt în conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului. Verificaţi dacă rosturile de dilataţie sunt folosite la interfaţa plăcii din gips-carton cu structura clădirii (fabricate din alt material decât placa din gips-carton) (Fig. 15).Îmbinările dintre placarea tavanului şi perete vor fi întărite cu bandă din hârtie sau fibră de sticlă.

Benzile de placare de capăt (marginale) pot include o placă din gips-carton cu lăţimea >30 cm. Pentru montarea transversală se poate folosi o placă din gips-carton tăiată ce are lungimea minimă de două ori pasul profilelor. Pentru montarea pe longitudinală se poate folosi o placă din gips-carton tăiată de 40 de cm lungime.

Verificaţi decalarea minimă a îmbinărilor orizontale. Rosturile plăcilor scurte în plan lateral trebuie să corespundă poziţiei profilelor CD 60. Îmbinările orizontale din cadrul benzilor adiacente din fiecare strat de placare vor fi decalate cu minim 40 cm. Rosturile orizontale din cadrul stratului de placare adiacent, primul şi al doilea strat din placarea în două straturi, vor fi deplasate cu cel puţin 40 cm.

Verificaţi deplasarea minimă a îmbinărilor verticale . Îmbinările verticale din cadrul placării adiacente vor fi deplasate cu cel puţin 40 cm, unele în funcţie de altele.

Verificaţi distanţa dintre plăcile adiacente . Distanţa între marginile longitudinale şi transversale nu poate depăşi 3 mm.

Verificaţi dacă se folosesc şuruburi adecvate. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului tipurile de şuruburi trebuie să fie compatibile cu tipul structurii metalice.

Verificaţi dacă distanțele maxime între şuruburile pentru o placare într-un singur strat şi straturile exterioare ale unei placări multistrat sunt <17 cm. În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului, distanțele maxime între şuruburile din straturile interioare ale placării multistrat nu vor depăşi 40 cm.

Verificaţi dacă floarea suruburilor nu trece prin acoperirea din hartie si este la nivel cu hartia placii din gips-carton.

5.6.4 Verificarea îmbinării

Verificaţi specificaţia, tipul, destinaţia şi marcajele materialelor de rostuit conform SR-EN 13963:2005/AC:2006. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, folosiţi materialul de rostuit pentru îmbinarea plăcii din gips-carton cu sau fără bandă de armare a

51

îmbinărilor. Verificaţi dacă marcajul CE, destinaţia şi domeniul de aplicare precum şi toate documentele de referinţă sunt specificate pentru materialul de rostuit folosit. Verificarea calităţii de îmbinare va include specificaţia, tipul, lăţimea, aplicabilitatea şi marcajele benzii de armare. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului se va folosi una din următoarele benzi adezive de îmbinare:

o Plasa din fibră de sticlă;o Banda de armare din fibră de sticlă;o Banda de armare din hârtie.

Lăţimea minimă a benzii este de 45 mm.

Verificaţi tipurile de benzi folosite. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, pentru îmbinările pe verticală, toate tipurile de benzi pot fi folosite pentru plăcile din gips-carton cu profilul teşit al marginii. Banda (plasa) este aplicată direct pe marginile plăcilor din gips-carton adiacente pentru profilele de margini şi este înglobată în materialul de chituire pentru profilele de margini. Dacă se foloseşte banda din fibră de sticlă sau hârtie, verificaţi dacă banda este înglobată în materialul de chituire.Îmbinările transversale (cu margini din tăiata) ale plăcii din gips-carton pot fi chituite și fără a folosi banda de armare, folosind însă doar materiale de chituire speciale, definite corespunzător în standardul de referință.Verificaţi chituirea pe transversală între plăci, adică a marginilor tăiate, dacă este făcută cu benzi de armare din fibră de sticlă sau bandă de armare din hârtie înglobată în material de chituire.

Verificaţi metoda de pregătire a marginilor tăiate pentru îmbinările transversale. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, marginile tăiate pentru îmbinările pe orizontală sunt teşite la 45o, la aproximativ 2/3 din grosimea plăcii (9-10 mm pentru o placă din gips-carton de 12,5 mm, Fig. 7). Verificaţi dacă marginile tăiate sunt curate, fără praf sau umiditate, înainte de aplicare materialului de rostuire.

Verificaţi îmbinările longitudinale şi transversale. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, chituirea îmbinărilor pe longitudinală şi transversală dintre plăcile din gips-carton cu bandă înglobată în materialul de chituire necesită aplicarea celui de-al doilea strat de material. Chituirea îmbinărilor longitudinale cu bandă de armare, în funcţie de adâncimea marginii, poate necesita aplicarea unui al doilea strat de material de chituire al îmbinării. Dacă este necesară o calitate mai bună a îmbinării şi finisării, adică un aspect îmbunătăţit al îmbinărilor sau a întregii suprafeţe a peretelui, verificaţi dacă s-a folosit materialul corespunzător pentru finisare (a se vedea 2.1.5.).

În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, îmbinările pe longitudinală şi transversală dintre plăci şi toate rosturile perimetrale (în jurul peretelui despărţitor şi structura clădirii) vor fi umplute cu material de chituire în toate straturile placării. Verificaţi dacă toate îmbinările pe transversale şi, în majoritatea cazurilor, îmbinările longitudinale din straturile placării externe sunt armate cu bandă.

5.6.5 Verificarea finisării suprafeţei

Ca parte a verificării calităţii suprafeţei, evaluarea nivelului calităţii (nivelul îmbinării şi finisării) se bazează pe nivelurile de calitate ale îmbinării şi finisării detaliate în secţiunea 4.3.

52

Deviaţia suprafeţelor de intersecţie a peretelui este evaluată pe baza măsurătorilor specificate în secţiunea 4.2.

5.7 Placarea directă cu plăci din gips-carton a pereților

5.7.1 Pregătirea suprafeţei suport

Suprafaţa pe care se montează placa din gips-carton trebuie să fie uscată, fără urme de uleiuri sau grăsimi şi nu trebuie să fie acoperită de straturi de zugraveală lavabilă sau vopsea pe bază de ulei. Suprafaţa suport trebuie să ofere o aderenţă adecvată pentru ipsosul adeziv utilizat la lipirea placilor. Suprafeţele cu aderenţă redusă şi suprafeţele absorbante vor fi curăţate și amorsate în concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului.

5.7.2 Verificarea plăcilor din gips-carton

Verificaţi următorii parametri ai plăcii din gips-carton:o tipul;o grosimea;o profilul marginii;o marcarea conform SR-EN 520+A1:2010

În conformitate cu instrucţiunile furnizorului sistemului sau specificaţia sistemului, marca CE, tipul plăcii şi grosimea, clasa de reacție la foc şi numărul documentului de referinţă sunt supuse verificării.

În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, există plăci din gips-carton cu lăţimea standard şi lungimea standard de până la 3 m. Benzile placării de capăt (rândurile marginale) pot include plăci din gips-carton tăiate cu o lăţime >30 cm. Îmbinările orizontale nu sunt acceptate.

Verificaţi specificaţia mortarului adeziv conform SR-EN 14496:2006. Se va folosi mortarul adeziv specificată de către furnizorului sistemului.

Verificaţi schiţa şi metoda de aplicare a mortarului adeziv. Mortarul adeziv va fi aplicat sub formă de turtă cu diametrul de 10-15 cm la distanţe de 5 cm de-a lungul marginilor laterale ale plăcii din gips-carton. Pentru restul suprafeţei rămase, mortarul adeziv se va aplica sub formă de turte cu diametrul de 10-15 cm pe două rânduri. Interax-ul turtelor nu va depăşi 35 cm.

5.7.3 Verificarea îmbinării

Verificaţi specificaţia, tipul, destinaţia şi marcajele materialelor de chituire conform SR-EN 13963:2005. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, folosiţi materialul de chituire pentru îmbinarea plăcii din gips-carton cu sau fără bandă de armare a îmbinărilor. Verificaţi dacă marcajul CE, destinaţia şi domeniul de aplicare, precum şi toate documentele de referinţă sunt specificate pentru materialul de chituire folosit. Verificarea calităţii de îmbinare va include specificaţia, tipul, lăţimea, aplicabilitatea şi marcajele benzii de armare. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului se va folosi una din următoarele benzi adezive de îmbinare:

o Plasa din fibră de sticlă;o Banda de armare din fibră de sticlă;o Banda de armare din hârtie. Lăţimea minimă a benzii este de 45 mm.

53

Verificaţi tipurile de benzi folosite. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, pentru îmbinările pe verticală toate tipurile de benzi pot fi folosite pentru plăcile din gips-carton cu profilul teşit al marginii. Banda (plasa) este aplicată direct pe marginile plăcilor din gips-carton adiacente pentru profilele de margini şi este înglobat[ în materialul de chituire pentru profilele de margini. Dacă se foloseşte banda din fibră de sticlă sau hârtie, verificaţi dacă banda este înglobată în materialul de chituire.Îmbinările transversale (cu margini taiate) ale plăcii din gips-carton pot fi chituite si fără a folosi banda de armare, folosind însă doar materiale de chituire speciale, definite corespunzător în standardul de referință.Verificaţi dacă chituirea pe transversala între plăci, adică a marginilor tăiate, este făcută cu benzi de armare din fibră de sticlă sau bandă de armare din hârtie înglobata în material de chituire.

Verificaţi metoda de pregătire a marginilor tăiate pentru îmbinările transversale. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului, marginile tăiate pentru îmbinările pe orizontală sunt teşite la 45o, la aproximativ 2/3 din grosimea plăcii (9-10 mm pentru o placă din gips-carton de 12,5 mm, Fig. 7). Verificaţi dacă marginile tăiate sunt curate, fără praf sau umiditate, înainte de aplicare materialului de chituire.

Verificaţi îmbinările longitudinale şi transversale. În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului chituirea îmbinărilor longitudinale si transversale dintre plăcile din gips-carton cu bandă înglobată în materialul de chituire necesită aplicarea celui de-al doilea strat de material. Chituirea îmbinărilor longitudinale cu bandă de armare, în funcţie de adâncimea marginii, poate necesita aplicarea unui al doilea strat de material de chituire al îmbinării. Dacă este necesară o calitate mai bună a îmbinării şi finisării, adică un aspect îmbunătăţit al îmbinărilor sau a întregii suprafeţe a peretelui, verificaţi dacă s-a folosit materialul corespunzător pentru finisare (a se vedea 2.1.5.).

În concordanţă cu instrucţiunile furnizorului sistemului îmbinările pe longitudinală şi transversală dintre plăci şi toate rosturile perimetrale (în jurul peretelui despărţitor şi structura clădirii) vor fi umplute cu material de chituire în toate straturile placării. Verificaţi dacă toate îmbinările pe transversala şi, în majoritatea cazurilor, îmbinările longitudinale din straturile placării externe sunt armate cu bandă.

5.7.4 Verificarea finisării suprafeţei

Ca parte a verificării calităţii suprafeţei, evaluarea nivelului calităţii (nivelul îmbinării şi finisării) se bazează pe nivelurile de calitate ale îmbinării şi finisării detaliate în secţiunea 4.3. Deviaţia suprafeţelor de intersecţie a peretelui este evaluată pe baza măsurătorilor specificate în secţiunea 4.

Anexa nr. 1- Lista reglementărilor în vigoare

SR 13495-1:2006- Accesorii pentru utilizare cu plăci de gips-carton. Partea 1: Profile din tablă de oţel

SR 13495-4:2006- Accesorii pentru utilizare cu plăci de gips-carton. Partea 4: Cuie

54

SR 13495-3:2006- Accesorii pentru utilizare cu plăci de gips-carton. Partea 3: Cleme

SR 13495-2:2006- Accesorii pentru utilizare cu plăci de gips-carton. Partea 2: Şuruburi cu fixare rapidă

SR EN 14195:2005 - Componentele structurii metalice pentru sisteme de plăci de gips-carton. Definiţii, condiţii şi metode de încercare

SR EN 14195:2005/AC:2006 - Elemente metalice ale cadrului pentru sisteme de panouri de gips-carton. Definiţii, condiţii şi metode de încercare

SR EN 13950:2006- Panouri compozite din plăci de gips-carton pentru izolare termică/acustică. Definiţii, condiţii şi metode de încercări

SR EN 13963:2005/AC:2006- Materiale de rostuire pentru îmbinarea panourilor de gips-carton. Definiţii, condiţii şi metode de încercare

SR EN 14496:2006- Adezivi pe bază de ipsos pentru panouri compozite din plăci de gips-carton pentru izolare termică/acustică. Definiţii, condiţii şi metode de încercare

SR EN 14209:2006- Cornişe din plăci de gips-carton preformate. Definiţii, condiţii şi metode de încercare

SR EN 13950:2006- Panouri compozite din plăci de gips-carton pentru izolare termică/acustică. Definiţii, condiţii şi metode de încercări

SR EN 14353+A1:2010- Profiluri metalice și profile caracteristice pentru utilizare la plăcile de gips-carton. Definiții, caracteristici și metode de încercare

SR EN 520+A1:2010- Plăci de gips-carton. Definiții, specificații și metode de încercări

SR EN 14566+A1 :2010 – Prinderi mecanice pentru sisteme de placi din gips-carton. Definitii, conditii si materiale de incercare.

55