ANEXAREA DOBROGEI LA TARA

ROMANEASCA

Dobrogea este un habitat istoric și geografic care

face parte din teritoriul României și Bulgariei,

teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. Regiunea

era cunoscută în trecutul istoric sub numele

de Sciția Mică. Din punct de vedere administrativ

cuprinde în România județele Tulcea și Constanța iar

în Bulgaria — regiunile Dobrici și Silistra.

ISTORIA ANTICA A DOBROGEI

Dobrogea a fost locuită din timpuri străvechi de

triburi trace printre care cele de la nord erau numite geto-dace

(Geți fiind numirea grecească iar Daci cea romană). Așa

cum Herodot menționează în Istoriile sale, în 514, anul

expediției lui Darius, șahul persan, Dobrogea era locuită în mare

parte de triburi geto-dace. Chiar și sub stăpânirea persană,

cetățile grecești au influențat semnificativ comerțul dintre mare

și Dacia, marcând progresul comerțului dacilor și a civilizației

acestora.

Printre cele mai importante dintre aceste cetăți se

numără:Odessos(Varna),Apollonia, Dionysopolis (Bal

cic), Callatis, Tomis, Histria, Argamum, Halmyris, iar

pe cursul Dunării Aegyssos(Tulcea)

și Axiopolis(Cernavodă)

CETATEA HISTRIA MONEDE BATUTE LA HISTRIA

În circa 330, Alexandru cel Mare i-a înfrânt

pe tracii vasali ai perșilor, și a ocupat Dobrogea,

imperiul său ajungând până la Dunăre. În 322, anul

destrămării imperiului lui Alexandru, Dobrogea este

inclusă în regatul macedonian, iar geto-dacii își reiau

autonomia locală de care dispuneau pe vremea

perșilor.

DOBROGEA ROMANA

Dobrogea a fost inclusă în a doua jumătate a secolului I

î.Hr. în provicia romană Moesia Inferioara de

către împăratul Octavian Augustus.

În timpul războaielor dacice Dobrogea a fost un teatru de

război între daci, aliați cu sarmații contra romanilor. Una

din cele mai strălucite victorii ale romanilor în aceste

războaie a fost cea de la Adamclisi (102), unde s-a ridicat

monumentul de la Tropaeum Traiani.

Printre barbari care au început să apară pe teritoriul

Dobrogei în secolul al III-lea se

numără:goții, gepizii și hunii.

Odată cu împărțirea definitivă a imperiului roman din 395,

Dobrogea intră în componența Imperiul Roman de Răsărit,

treptat creștinatși denumit mai târziu (de istoricii mai

recenți, începând cu germanul Hieronymus Wolf) "Imperiul

Bizantin".

CONDUCEREA DOBROGEI IN TIMPUL LUI MIRCEA

CEL BATRANMircea cel Bătrân a alipit Țării

Românești Dobrogea în 1388/9 .În 1393, Baiazid I

cucerește sudul Dobrogei și îl atacă pe Mircea în

Țara Românească, dar fără succes, iar

în 1395 Mircea recucerește teritoriile pierdute cu

ajutorul aliaților săi,Regatul Ungariei. A treia

ocupație otomană a avut loc între 1397 și 1404.

Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur

Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de

anarhie în Imperiul Otoman.În 1403, Mircea

ocupă cetatea genoveză Licostomo de la

gurile Dunării, iar în 1404 recucerește

Dobrogea și se implică în luptele dinastice din

Imperiul Otoman.

MIRCEA CEL BATRAN

După moartea lui Mircea, în 1418, fiul său Mihail I, reîncepe

luptele cu turcii, pierzându- i via a într-o luptă în 1420.În anul ș ț

acela, sultanul Mehmed I cucere te Dobrogea, ara ș Ț

Românească rămânând doar cu Delta Dunării, dar nu pentru

mult timp.

Unirea Dobrogei, străvechi pământ getic intrat primul în

lumina istoriei, a însemnat în realitate împlinirea

aspirațiilor românilor dobrogeni. Pe tot parcursul

războiului, românii dobrogeni, autohtoni ai regiunii, au

sperat victoria armatei române și posibilitatea unirii cu

România, după cum o demonstrează primirea cu toată

cinstea din iunie 1877 făcută la Măcin trupelor ruse și apoi

în decembrie 1877 petiția dobrogenilor care, acoperită de

nume și semnături, cerea unirea Dobrogei cu România.

Unirea Dobrogei cu țara a fost dorința guvernului și populației

românești în aceași măsură și nu o situație impusă de ruși, pe care

oamenii politici români ar fi încercat să o evite. (Geograful Grigore

Cobălcescu scria referindu-se la Dobrogea: "În aceste circumstanțe nu

văd ce am putea face decât să privim Dobrogea ca o proprietate a noastră

și să ne gândim ce vom face cu ea, pentru a profita de această stăpânire

legală, și desigur să facem tot ce putem pentru a-i mulțumi pe etnicii

stabiliți pe acest pământ și să căutăm să păstrăm frăția lor."; poetul Mihai

Eminescu vorbind despre Dobrogea afirma:"Din punct de vedere istoric,

noi avem dreptul indisputabil asupra Dobrogei.

Roman în perioada lui Augustus, locul de exil al lui Ovidius,

marele poet, cândva a bizantinilor, trecând de la dinastia

Assanizilor la Valahia, a continuat să rămână Valahiei, până la

momentul când ne-a fost luată de turci"; I. C. Brătianu, cu ocazia

unui discurs în Senat pe 28 septembrie 1878 pleda de asemenea

pentru dreptul istoric al României asupra Dobrogei: "Provoc pe

oricine poate demonstra cu dovezi că Dobrogea ar fi aparținut

statului bulgar. La începutul secolului al XV-lea turcii au furat

Dobrogea de la noi cu sabia. […] Nimeni nu trebuie să

îndrăznească să spună că Dobrogea a aparținut Bulgariei; noi

suntem stăpânii legali prin sânge, am pierdut-o prin sabie și acum

este a noastră... prin sabie!")

Ceea ce a încercat în fapt clasa politică românească, a fost

evitarea pierderii sudului Basarabiei, pentru că nu s-a dorit o

tranzacție teritorială pe seama unor teritorii românești.

România obținea deci, prin ceea ce avea să devină cunoscut

drept "Războiul de Independență", recunoașterea

suveranității sale asupra teritoriului dintre Dunăre și Marea

Neagră.

Participarea României la războiul din 1877-1878 și cucerirea

independenței de stat a însemnat egalitatea juridică cu toate

statele suverane, având o adâncă semnificație morală pentru că a

ridicat conștiința națiunii române libere și a permis realizarea în

perspectivă, atunci când istoria a permis-o, a Marii Uniri de la

1918. Nu mai puțin important a însemnat eliberarea altor

populații balcanice de sub dominația otomană, contribuind

decisiv la evoluția acestora ca state moderne într-o epocă de

afirmare a spiritului național.

STEMA DOBROGEI

REINTREGIREA

Toamna lui 1918 a înclinat definitiv balanța armelor de

partea Antantei pe Frontul de Vest, deruta previzibilă a Puterilor Centrale

determinând conducerea politico-militară a României să reintre

în "Marele Război" pentru a elibera teritoriile ocupate de forțele militare

străine și în speranța împlinirii idealului "Marii Uniri". După ce în 29

septembrie 1918 Bulgaria s-a recunoscut înfrântă de Antantă, Dobrogea a

rămas câtăva vreme sub ocupația germană, dar în decursul lunii

Octombrie unitățile armatei Mackensen se retraseră la rândul lor, astfel

că armistițiul cu Germania (11 noiembrie 1918) avea să găsească

România și în stăpânirea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră.

Populația dobrogeană a reușit să înlăture în mod

rapid toate vicisitudinile create de război. Unirea

tuturor românilor într-un singur stat național de

295.000 km2 cu 18,5 milioane de locuitori și

stăpânirea unui litoral de 460 km între

gura Nistrului și Ecrina (Ecrene în turcește) au adus

Dobrogei o prosperitate deosebită, cum o

demonstrează nivelul dezvoltării sale generale din

perioada interbelică.

PROIECT REALIZA DE:ION OANA ALEXANDRA SI

DENA IONELA

PROFERSOR INDRUMATOR:VAJIAN CAMELIA

CLASA A XII-a A