Anul IL No. 3 Martie 192,9

MIŞCAREA MEDICALAR E V I S T Ă M E D I C O - C H I R U R G I C A L Ă I N D E X B I B L . M E D I C A L R O M Â N E S C

SUMARUL

i.

Cronica . . . . ■ ' ...............................

A. — R E V I S T Ă G E N E R A L Ă

Syndromele hemoragipare, Hemofilla şi Purpura de Dr. D. Z am fir . . . .

B. — L U C R Ă R I O R I G I N A L E

Pag.

181

185

Efectul iactagog al razelor ultra-violete tntr’o perioadă mai avansată a procesului de alăptare de D -ri Axente Iancu şi Ilie l a n a .....................198

Efedrina de D -ri D ocent C. R adoslau şi M ircea\ P etrescu .....................206Cercetări făcute asupra syndromului hemogenic (trombocitopenic) din purpura

de D -ri Doc. M. Cânciulescu, R. Hirsch şi S. Pauion . . . . 217

C. - C A Ş U R I C L I N I C E

Un caz de Sifilis hereditär tardiv de D -ri V. D răgoescu şi S. B ăcescu . . 212 Turburări vaso-motorii ale extremităţilor tratate prin diatermie de D -ri D.

Paulian şi G. Ghimuş . . ............................... .... 215

D. — E V O L U Ţ I A T E R A P E U T I C Ă

Tratamentul colibaciiozelor de Dr. S. R o s e n s t e ih ......................................I____VI

II.

MIŞCAREA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂIN Ţ A R Ă

A. — S O C I E T Ă Ţ I Ş T I I N Ţ I F I C E

Soc. Med. a Spit. din Bucureşti (Şed. din 14 şi 28/XI, 14 şi 28/XII/1928,9 şi 23/1/1929)....................................... . . . . . . . . : 233

Reuniunea Anatomică din Cluj (Şed. din 10/XI/1928).......................... . . 2 3 6Reuniunea Ginec. şi Obstetr. Cluj (Şed. din 23/XI, şi 18/XII/1928) . . 237 Soc. de Ginecologie din Bucureşti (Şed. din Mai 1928, 26/1 şi 3/II/1929). 238 Soc. Română de Oftalmologie (Şed. din 22/11 şi 28/III/1928) . . . . 239

• Soc. R. de Biologie (Section Iassy : Séances du 28/XI, et 28/X1I/1928 ;Section Cluj : Séances du 30/X, 22/XII/1928 et 29/1/1929). . . 240

Soc. de Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie şi Psihogie Iaşi (Şed.din 9/XII 1928 şi 2/II/1929)..................... ..... 245

Soc. de Chirurgie Bucureşti (Şed. din 7, 19, 21/XI şi 8/XII/1928) . . 250

IN S T R Ă I N Ă T A T E

Structure anat. des tumeurs bact. de Al. Cantacuzène — . . 256 D e l’existence des tumeurs chez diverses algues m arines de Al. Can- tacuzène — Signification d e la glycogénie du sarcom de Iensen de G. Roussy şi E. Crăciun — Glycogénie de sarcom de Plyton-Rous de G. Roussy şi E. Crăciun — Sur les cellules p igm entaires de la p eau d e Vanguille de A. Panu — Contribution à l’étude des satellites du G enre Hordeum de V. Ghimpu — Une fo rm e d’angine avec exan - tèm e particulier de Th. Mironescu şi Angenomen — Cas de charbon sym pt sans bac. Chauvaei ni vibrion septique de Weinberg şi Mihai- lescu — Bacillus oedem atiens et Charbon sym pt de M. Weinberg şi M. Mihailescu — Bacillus chauvaei et charbon sym pt de M. Weinberg şi M. Mihailescu — L a contr. p a r électr. de F. Battelli şi N. Ga- vrilescu — A p ro p o s de VEncéphalite ép idém ique des renards de C. Levaditi — L’excitabilité nèuro-musc. dans la rigidité de décérébration e t son M écanisme de G. Marinescu, O. Sager şi A. Kreindler — En- cephalo-m yélite enzootique exp. şi N ouvelles rech. sur son virus de S. Nicolau şi I. Galloway — L’immunité dans V encephalo-m yéliie enz. exp. de S. Nicolau, I. Galloway şi N. Stroian — Anticorps tissul,... contre la mal. d e B orn a de S. Nicolau şi Stroian — Réaction de f ix a tion contre le virus herpétique et dans l’enc. myél. enz. exp. de N. Stroian — R echerches sur la brad icard ie ictérique de D-trescu Mante, Hagiescu, Maxim şi C. Petrescu — Cas de synd. cérébelleu x de M. Guillain, Thevenard şi Ionescu — Variations des chron ax ies musc, de S . Marinescu, O. Sager şi A. Kreindler — Réact. liqu ide c.-rach. ap rès m alarioth . de D. Paulian — Syphilis traumatique, Synd. prot. syph., D ém arche à petits p as etc. de Ureche, Goldemberg, Groze şi Dra- gomir — Ambrina in pans, ev idafilor de David-Galaţi şi Gheorghiu — Contr. la pap ilom atoza laringiana de Tempea şi Buzoianu — Sur l’h ém aturie de L. Strominger — Syphilis d ’em blée p a r transfusion san guine de E. Çonstantinescu şi N. Vătămanu — Activation des p rop r. curatives du bismuth de C. Levaditi şi A. Horvard — Action prév . d e l’o r dans la .sy p . exp. de C. Levaditi — Sur le cycle évolutif du virus syph. de Levaditi, Schoen şi Sanchis-Bayarri — L a culture de steptobac., L e chancre sim ple exp. chez le lapin, L’introderm oréactlon dan s le chancre mou, L a réaction de B ordet dans le chancre mou Sensibilisation exp. à l’antigène chanc. de Prof. Nicolau şi Banciu — F réquen ce du chancre mou à Bucarest de Prof. Nicolau şi Aricescu. 265

' III.

MIŞCAREA MEDICALĂ STRĂINĂB ib liografie . . . . . . . . . 266

IV.

DIVERSE - INFORMAŢIUNICongr. Asoc. G-le a med. la Galaţi, Journées Méd. de Paris Stagiunea balneară la Herculane şi Ocna-Sibiului, Soc. de Radio

logie, Serbătorirea Prof G e r o t a .......................... ..............................................Specificul Medical R o m â n e s c ..................... .........................................

270

273275

C R O N I C A

Sângele, acest organ sp ec ia l — mediu interior comun întregului o r - , ganisni — prezin tă b o a le proprii, precum p oa te traduce su ferinţa tutulor celorlalte organ e în atâ tea alte b o a le ş i totuşi p a to log ia lui este în gen eral puţin cunoscută iar indicaţiunile d e ordin sem iologic, ce se p o t trage din exam enul său sistem atic nu sunt îndeajuns de apreciate.

Printre syndrom ele sanguine cel h em oragipar a im presionat m ai mult şi a s t fe l a fix a t în d eo seb i atenţia cercetătorilor.

D'l Dr. D. Zamfir fa c e o clară punere la punct a acestui Syndrom hemoragipar, a le cărui 2 aspecte d eoseb ite îl constituesc Hemofllia ş i Purpura:

H e m o f i l i a b o a lă fam ilia lă ş i hereditară, fo a rte rară , transm isib ilă din gen eraţie în generaţie, ş i care loveşte cu pred ilecţie sexul m asculin d eşi s e transmite prin sexul fem enin, se caracterizează cliniceşte p r in : abundenţa hem oragiilor, multiple şi variate, cari sunt provocate de cauze neînsem nate ş i sunt fo a r te greu de oprit, pentru că recid ivează foarte u şo r ; ia r ain punct de vedere hem atologic prezin tă o în târziere a coa- gulabilităţi, {peste 7 , p ân ă la o oră, — norm al sângele pu s p e lam ă sau într’o epru betă coagu lează între 5—10 minute), ia r aspectul chiagului, în loc să fie roşiu , este a lb .

A spectele sa le clinice sunt d ife r ite : dela fo rm ele cele m ai grave p ân ă la fo rm ele fruste, d e multe or i latente şi p ân ă la fb rm e sporad ice, cari şi-au p ierdu t caracteru l {h ered iiar .

P u r p u r a , afecţiune ban ală , extrem de răspândită, dobândită în timpul v ieţei printr’o etiologie variată, de cauză m anifestă sau ascunsă, debută în m od acut sau cronic, putând avea un rap id s fâ rş it letal ori vindecare, precum şi s ă recid iveze timp îndelungat.

F orm ele e i clinice sunt extrem de v a r ia te : dupe debut, evoluţie, cauză, d a r tutulor le este comun un syndrom sanguin, p e care E. P. W eill l-a denumit h e m o g e n i e : timp de sângerare alungit, o dim inuare a p lă cuţelor sanguine, un timp de coagu lare norm al ş i o leziune (presu pu să) a endoteliului vascular, care fa c e p os ib ile sufusiunile locale determ inate de presiun ea exercitată cu degetul, d e o s fo a ră strân să în ju ru l braţului sau prin ciupitură.

In ultimul timp s’au d eg a ja t aspecte mixte h e m o f i l o - h e m o g e - n i c e , ca ri partic ipă la caracterele hem atolog ice a le am belor varietăţi.

D acă d eg a ja rea caracterelor clin ico-hem atologice a le a cestor 2 syn-

. 182

drom e a fo s t m ai u şoară, în schim b prin derea m ecanism ului patogenic a răm as tot a şa de g rea ş i în această privinţă încă plutim în p line su- poziţiuni în cea ce se r e fe r ă la p ar tea care trebue făcută elementului he- m atopoetic, celu i hum oral sau celui nervos vegetativ.

Tratam etul adequ at ş i susţinut p a r e a doved i multă eficac ita te ; d iversele m etode sunt prezentate de autor cu multă claritate ; prin tre acestea m ai sunt de luat în con siderare cele obţinute de n oi p erson a l cu irad iaţie de m ai lungă durată a tegum entelor prin raze ultra-violete, precum ş i cele expuse de curând în m od dem onstrativ d e către M ondon la Soc. S pitalelor din P aris în şed in ţa din 12 Oct. 1928 p rin ap lica rea m etodei lui W hipple cu ficat. *).

A devenit o ax iom ă indiscutabilă necesitatea alim entaţiei materne pentru sugarul, p e ca re numai cazuri de fo r ţă m a jo ră trebue s ă - l p riveze 'de sânul m am ei; dar m ai puţin este luată în seam ă nevoia de a controla această secreţie lactată ş i a-i îm bunătăţi calitatea ş i cantitatea prin luarea de m ăsuri adequate, cari să îndrepte o h ipogalactie eventuală.

Ori, un m ijloc de a fav oriza secreţia m am elelor a fo s t utilizat de curând de către 2 m edici germ ani, Stolte ş i Weiner, p rin irad iaţia cu raze ultrav io lete : rezultatele obţinute au fo s t atât de încu rajatoare, încât au an gajat şi p e a lţi cercetători, m ai a les că m etoda este fo a rte s im p lă : şedinţe z ilnice 2—3 săptăm âni, m ai târziu m ai rari, d ela o distanţă de 80—60 ctm. durata 5 p ân ă la 45 m inute; dar succesul n’a corespuns în totul aşteptărilor ş i D-nii D-ri Docent Axente Iancu şi Ilie Iana căutând Efectul lactagog al razelor ultra-violete au văzut că într’o perioadă mai Înaintată a procesului de alăptare se la să aşteptat, m ai cu seam ă când se are de a fa c e cu o h i p o g a l a c t i e p r i m i t i v ă prin atro fia fo licu lilor glandu lari ş i ch iar cu o h i p o g a l a c t i e s e c u n d a r ă cât timp subalim entaţia m am ei, condiţiile nehigenice de viaţă, starea de anem ie, b oa la gen erală consom ptivă, eventuala intoxicaţie etc. n’au fo s t com bătute ş i m am a ad equ at tratată : a ltfe l irad iaţia m am elelor răm âne fă r ă efect şi secreţia lor lactată nu este am eliorată.

Concluziile autorilor trase din 15 obs., rigu ros studiate fiecare în parte, nu p led ea z ă pentru aceasta nouă m etodă, ap licată fă r ă d iscernământ ş i fă r ă o cunoaştere p rec isă a cauzei h ipogalactiei, care nu poate f i rem ed iată numai prin tr’un tratam ent unilateral.

Efedrina un alcalo id vegetal, sau E f e t o n i n a , sim ilaru l ei sintetic, este m enită să detroneze adrenalin a în anume din indicaţiile terapeutice a le acesteia ş i ch iar în cercetările de ordin biologic, întrucât se bucură de o acţiune m ai prelungită, p oa te f i mânuită în d oze mult m ai întinse ş i a d m inistraţia e i este p os ib ilă ş i p e ca le bucală.

D-nii D-ri Docent C. Radoslav ş i Mircea Petrescu expun într’un articol cercetările lo r ş i p e cele făcu te în alte co labo răr i cu efectele o b ţinute prin doze variate de efed rin ă adm inistrată p e cale ven oasă asupra rid icări tensiunei arteriale , m ăririi glicem iei, variaţiei tablou lu i sanguin şi creşterii m etabolism ului b a s a l ; m ai propun fa cerea unui sp leno-diag- nostic pentru paludism ul cronic în felu l adrenalino-diagnosticului practicat

*) D-l Dr. Paulon a expus în mod complect în No. 6—7/1928 al Revistei noastre în ce constă această metodă precum şi modalitatea ei de aplicare.

183

ş i expus d e n oi în Nq. prim a l rev istei ş i enum era indicaţiile terapeutice a le acestu i a g en t : stările hipotensive, m ai a les in fecţioase, colapsu l card iovascu lar p o s t operator, astmul şi stările sim ilare, syndrom ele variate de ord in anafilactic etc. t

D-nii D-ri Dăgoescu ş i Băcescu expun observaţia unui ca z de Sifilis hereditär tardiv, la eta tea de 31 ani, la care leziunile de ordin terţiar s ’au desvoltat p e o veche cicatrice, ş i denunţă traumatism ul drep t cauză p o sib ilă de - isbucnire a m anifestaţiilor la sifilitici latenţi, în sp ec ie hereaitari.

D-ni D-ri Paulian ş i Ghimuş au tratat la 2 pacien te Turburările vaso- motorii ale extremităţilor prin dlatermie ş i au obţinut rezultate fa v ora b ile ; autorii cred că turburarea prim itiv centrală — d ec i cauza — care a avut repercusiunea p er ife r ic ă d e ordin sim patic, a putut f i la rân du -i m oaifi- cată, ş i ch iar îndepărtată, prin sim pla influenţare a m an ifestaţiei sa le p er ifer ic e — ad ică a efectului.

D-ni D-ri Cânciulescu, R. Hirsch ş i Paulon au căutat p e 4 bolnavi prezin tând Syndromul hemogenlc, d a r d e etiologie d iferită, să v ad ă efectele obţinute p rin iradierea tegumentelor cu raze ultra-violete, ş i p rin Iradiaţia splinei cu raze Röntgen asu pra evoluţiei b oa le i în gen eral precum ş i asupra duratei sâ n g erări ş i c ifre i h em atoblaştilor locali.

C ercetările făcu te în m ai multe şedinţe ser ia le sunt expu se cu toate detaliile p e tablouri sinoptice, din ca ri se p oa te v edea a) că aceşti agenţi fiz io terap ici au avut o influenţă fa v ora b ilă în 3 din cazuri, la cari syn- drom ul purpurie era în p lin ă m anifestare activă (la a l 4, a f la t între crise, terenul h em orag ipar n-a putut f i influenţat prin iradiaţia splinei, cum se în tâm plase cu 3 ani m ai înainte, cân d bolnavul s e g ăsea ~în p lin ă crisă) d eci recom an darea acestui fe l d e tratament, b) determ inarea prin irad iaţia cu raze ultra-violete a unui choc de ordin coloidoclazic, la care a partic ipat ş i cifra h em atob laştilor c) dem onstrarea oare că re i relaţii între dim inuarea timpului sân gerări loca le ş i creşterea hem atoblaştilor locali, d a r relaţie nu abso lu tă ,-ceea ce p e rm ite a fa c e p artea leziunei de en dotelită p arce la ră denunţată de R oskam în acest syndrom şi care exp lică aritm ia sângerări.

Frequenţa afecţiun ilor co libac ilare prin excursia tot m ai d eseo r i constatată în organism a colibacilului, a c e l oa sp e ban al ş i inofensiv a l intestinului, înmulţirea syn drom elor cauzate de acest m icrob capab il de agresivitate, atunci când virulenţa îi este exaltată printr’o afecţiune m ai totdeauna prim itiv intestinală, multele stări feb rile nedeterm inate, în care sero-reacţia Vidai pentru tific ş i p a ra tific este negativă ş i totuşi evoluţia p led ează pentru o afecţiune de ordin digestiv, constatarea destul de fr e - quentă în aceste stări — şi alteori în m od intermitent în timpul unor accese feb r ile p seu d o-p a lu d ice — a colibacilu lui în urinele scoase aseptic cu son da din vesică, n e-au determ inat s ă expunem Tratamentul collibacilozelor în gen eral ş i D-l Dr. Rosenstein a făcut-d într’un m od practic ş i com plect pentru o orientare de ordin g en era l; atrag erea atenţiei asu pra unei atare posib ilităţi ne fa c e să căutăm şi s ă constatăm acest syndrom m ai des d ecât ne-am pu tea aştepta.

Dr. Cânciulescu

184

COMPTES RENDUS DES ARTICLES ORIGINAUX:

Les syndromes hemoragipaires, Hémophilie et purpura par le Dr. D.Zam fir. Revue générale avec mise au point de la question et exposé des dernières recherches et indications thérapeutique.

L'effet lactagogue des rayons ultra-violetes dans une période avancée de l’allaitement par Ax. Iancu et-Ilie la n a .— La méthode de Stolte et Wiener (irradiation par la lampe de Quarz des mamelles en état de l’hypogalactie) a été appliquée par les auteurs chez 15 femmes d’une colectivité infantile de Cluj ; dans des observations, très bien suivies, ils ont constaté que „dans un état de hypogalactie — chez la plupart de ces femmes — l’actinothé- rapie, le facteur alimentaire restant constant et le même tant avant qu! après le traitement, aurait pu exercer son effet lactagogue“ si cette nouvelle méthode constituerait le panacé attendu pour toute sorte de hypo ou d’agalactie.

Conclusion : l’eftet escompté dépend de la nature de l’hypogalactie, la quelle doit être traitée en même temps.

L’Efédrine par les D-teurs C. R adoslau et M. Petrescu. — Les auteurs publient les constatations, qu’ils ont faites sur les avantages, que présente et sur les effets que cet alcaloïde végétal, appelé à remplacer l’adrenaline, exerce sur la tension artérielle, la glicémie, le tableau sanguin, le métabolisme basal, de même que pour le spleno-diagnostic du paludisme chronique.

Leurs études in extenso ont été exposées dans des diverses publications et par des communications faites à la Soc. Méd. des Hôp. de Bucarest, dont on trouve les indications au bas des pages.

Un cas de syphilis héréditaire tardif par les D -rs V. D ragoescu et S. Bacescu, cas dont les manifestations tertiaires à l’âge de 31 ans, ont apparu sur une ancienne cicatrice traumatique du pied.

Troubles vaso-moteurs des extrémités traitées par la diathermie par D. Paulian et D. Ghiniu?—chez deux malades et dont elles ont été momentanément guéries.

Le Traitement des collibaclloses par le Dr. I. Rosenstein. Revue générale d’ordre thérapeutique.

Recherches faites sur le syndrome hémogenique (trombocitopenique) du purpura par les D-rs M. Canciulescu, R. Hirsch et S. Paulon. — Les auteurs ont cherché chez 4 malades présentant le complexe symptomatique du purpura, (par des prélèvements sériés de sang aux pulpes des doigts et lobules des oreilles‘ de même que dans la veine du coude) les chiffres — donc les rapports que existent entre les divers composants du syndrome sanguin (hémogenie appelé par E. Weill) caractéristique de cette maladie ; les recherches ont été faites avant et à divers moments après l’exposé des téguments aux rayons ultra-violets et irradiation de la rate et du foie (de même que de la pulpe d’un doigt et lobule d’une oreilles) ; le sens des variations (avec provocation de crises hemoclasiques Vidal) se voit sur les tableaux connexés; et l’amélioration (jusqu’à la guérison dans les obs. 2 et 3) des malades plaide pour l’emploi des rayons ultraviolets tout aussi bien que pour celui des rayons X dans cette sorte de maladie du sang.

o

R E V I S T Ă G E N E R A L Ă

SYNDROMELE HEMORAGIPARE, HEMOPHILIA ŞI PURPURAde

Dr. D. Z A M F I R

In afecţiunile hemoragipare, modificape celulare — morfologia sângelui — cad pe planul al doilea, în primul rând, rolul principal îl joacă tulburările coagulaţii sângelui şi a vorbi de afecţiunile hemoragice, este a face istoricul maladiilor coagulaţii sângelui.

Afecţiunile hemoragice apar în un mare număr de afecţiuni medicale, în special maladiile ficatului, a rinichilor, a sângelui şi în care hemoragiile nu sunt explicabile prin intensitatea leziunilor locale şi pentru care trebue considerat un factor umoral, factorul sanguin.

Astfel vom descrie hemoragiile dela hepatici, din cursul icterului grav a spirochetozei icterigene şi în un mare număr de afecţiuni medicale — de exemplu purpurile.

Afecţiunile hemoragice pot fi grupate în două categorii: 1) una specială cunoscută din vechime, sub numele d e h e m o p h i l i e ; 2) altă mai complexă în raport cu diferite afecţiuni viscerale, reunite sub numele de p u r p u r ă . Voi trata mai întâi, hemophilia, afecţiunea cea mai bine caracterizată dintre afecţiunile hemoragice.

I.

H E M O P H I L I A '

Este caracterizată frecvent prin a b u n d e n ţ a , i n c o e r c i b i l i t a t e a ş i g r a v i t a t e a h e m o r a g i i l o r , p r o v o c a t e ş i nu s p o n t a n e :

Din punct de vedere hematologic, hemophilia se caracterizează prin un singur simptom: întârzierea coagulaţii, incoagulabilitatea sângelui. Un al treilea caracter, necesar să complecteze definiţia acestei afecţiuni, este că ea e familiară şi ereditară. In unele cazuri se observă hemophilia sporadică, care

/ se arată pură sau asociată la şyndromele purpurice. Voi discuta mai târziu / aceste stări hemophilitice mai complexe.

Prin urmare caracterele hemophilei sunt:1. clin ic : abundenta, imposibilitate de a opri hemoragiile;2. h em ato log ic : întârzierea coagulaţii;3. e t io log ic : caracter familiar şi hereditar. *

*

©

186

A. — HEMOPHILIA FAMILIARĂ

Aceste hemophilü familiare cunoscute din antichitate, au fost studiate adeseori de medicii arabi şi sunt cunoscute din toate timpurile, în deosebi de medicii de copii.

Caracterele etiologice. Caracterul principal a acestei afecţiuni, este de a fi familiară. Nici o dată etiologică nu explică geneza hemophilü familiare, nici o distroîie congenitală. Nici o infecţiune, nici o intoxicaţie câştigată sau hereditară nu explică leziunile sanguine, permanente în timpul, înainte şi după accidentele hemoragice. Deci nu poate fi discuţie nici de syphilis he- reditar, nici de tuberculoză hereditară, etc., nimic nici de partea diferitelor viscere : ficat, rinichi, nici de partea sistemului nervos.

Singurul factor etiologic familiar este cunoscut, se citează unele familii, cum este familia Mempel, familie germană, care a fost studiată timp de cinci generaţii şi graţie lucrărilor medicilor care au urmărit’o, s’au putut bine evidenţia caracterele particulare a acestei afecţiuni familiare.

Care sunt aceste caractere:1. E a este transm isibilă din generaţie în generaţie.2. Totuşi, ca în multe maladii familiare, medicul trebuie să fie atent

şi să nu elimine (infirme) diagnosticul de hémophilie sub pretext că în generaţia imediat anterioară a bolnavului n’a fost hémophilie ; această afecţiune este susceptibilă de a să r i una sau două generaţii.

3. Hemophilia familiară loveşte în deosebi sexu l masculin, băeţii ; în tot cazul ea este excesiv de rară la fete şi este atenuată (ea este mai atenuată mai de grabă decât foarte rară).

4. Caracter destul de rar, ea este o maladie care loveşte indivizii de sex masculin, dar care este transm isibilă prin individul de sex femenin. Ea este transmisă prin femei care sunt indemne în aparenţă şi oamenii care sunt hemophili nu par a transmite hemophilia la descendenţii lor. De exemplu, în familia Mempel, s’a studiat familia cu 212 membri. Din aceşti 212 erau 111 indivizi de sex masculin, din care 37 hemophili şi 101 indivizi femenini, din care nici unul hemophil. Se socoteşte că hemophilia se transmite sexului masculin după legea hereditaţii mendeliene. Se socoteşte că 50 % aproape dintre hemophilicii hereditare au şanse de a îi hemophili ei însuşi. Aşa într’o familie citată de Emile Weill, care erea compusă din opt băeţi şi opt fete, din opt băeţi patru erau hemophili ; din opt fete nici una nu era hemophilică.

Sunt excepţii: se citează familia în care indivizii masculini, transmit hemophilia descendenţilor lor, contrar regulii clasice sau ca hemophilia să apară în familie, considerate pănă atunci indemne. Totuşi în aceste cazuri de hémophilie, este chestiunea adeseori de o diateză hemophilică uşoară, care a sărit una sau mai multe generaţii şi din faptul că indivizii femenini erau mai numeroşi ca acei din sexul masculin, nu s’au putut pune în evidenţă accidentele serioase — deci ’o hémophilie mică spre deosebire de marea hémophilie cu caracterele bine stabilite.

Symptomele marei hemophilü — a hemophilü familiare, sunt cunoscute de mult timp, de oarece în religia ebraică se admitea că în familiile he- mophilice, când doi copii au sângerat la circumcisiune, se putea evita altora să sufere acest accident a circumcizii. La noul născut, după căderea cordonului ombilical, s’au văzut cazuri foarte repede mortale.

î s ?

C aracterele gen erale ş i esen ţiale a le h em oph ilii:a) H em oragie în g en era l unică, care nu este spontană — deci d eo

seb ită de a pu rpurei cronice.b) D urata este extrem de lungă.c) Au tendinţă de a recid iva lo ca l (exemplu tendinţa de a s e re face

a unei hem orag ii la nivelul ace lea ş i articulaţii. Ceiace este esen ţial e că hem oragiile nu sunt spontane, d a r provocate, câte odată p rin cauze neînsem nate în aparentă.

Diferitele hemoragii ce pot fi observate: 1) h e m o r a g i i a mu c o a s e l o r , h e m o r a g i i d e n t a r e , exemplu în urma unei avulsiuni sau în urma căderii naturale a unui dinte; 2) e p i s t a x i s, în urma celei mai mici leziuni ale mucoasei; 3) h e m o r a g i i a l e m u c o a s e l o r i nt e r n e : melena, hematemeze, hematurii sau metroragii. Acestea sunt extrem de importante, căci pot întuneca pronosticul hemophiliilor la femeie. Caracteristic la hemophilia femenină, când este gravă, este de a fi limitată la un singur simptom: metroragia. Este posibil de a vedea într’o familie hemophilă o fată indemnă de hemophilie, prezentând mai târziu în momentul naşterii, hemoragii de expulsie foarte grave, uneori mortale — ceiace arată că hemophilia poate să existe şi la femeie; 4) h e m o r a g i i c u t a n a t e , mai puţin importante ca ale purpurii; hematome cutanate de mare importanţă pentru diagnostic, o echymoză cutanată poate orienta diagnosticul în sensul unei maladii hemoragice.

5) H e m a ' t o m e l e s u b c u t a n a t e sunt mai importante. In aparenţă spontane, în realitate sunt datorite unui mic traumatizm ca injecţie medicamentoasă, o înţepătură (injecţie) pentru cacodylat. Sediul acestor hematome- subcutanate la nivelul membrelor inferioare; hematomele fesiere în deosebi sunt foarte greu de rezorbit şi dau o crepitaţie deosebită. Pot fi găsite de asemeni la nivelul psoasului sau la nivelul pleoapelor sau a aparatului re- troorbitar. Cauza: un efort, o oboseală neobişnuită. Hematomul psoasului este cel mai cunoscut: după un efort, o adevărată psoită cu membrul inferior flectat, bolnavul palid şi anemic, febril. Această falşă psoită se re- zoarbe fără supuraţie, în marea majoritate a cazurilor.

Marele hematom dintre muşchii fesieri se traduce prin o crepitaţie de zăpadă importantă şi câte odată o echymoză care atinge pielea după un oarecare timp şi care este extrem de întinsă.

In al treilea rând, după ţesuturile subcutanate şi m u s c u l a r e vin articulaţiile. Aici avem complicaţia cea mai importantă a hemophilii:- 6) H e m a r t r O z e l e h e m o p h i l i e e, destul de rare şi este nevoede o mare hemophilie familiară cu o mare întârziere a coagulaţii sanguine pentru ca să fie produse. Ating în deosebi genunchiul, mai rar coapsa. Se observă în general în urma unui efort uşor, extrem de uşor, disproporţionat cu importanţa leziunii articulare şi această disproporţie este suficientă ca să caracterizeze hemartroza hemophilică.

La 12 ore după durere, genunchiul devine globulos, membrul în semi- flexiune, fără echymoză vizibilă dar se observă o crepitaţie de zăpadă în raport cu chiagul şi revărsarea sanguină; senzaţii de căldură locală, adeseori temperatura uşor ridicată, la 38», care este o febră de rezorbţie şi nu de infecţie — probă că odată cu rezorbţia sângelui, temperatura revine la

m

normal, fără nici un fenomen infecţios. In 15 zile totul intră ordine; dar câteodată perzistă puţină atrofie a quadricepsului. Ceiace este important este posibilitatea recidivei fie cu ocazia unui traumatizm, fie fără cauză aparentă — predispoziţia locală.

Uneori ori hemartroza nu se rezoarbe şi este urmată de o adevărată artrită, frecăturii cracmente articulare inculaţie colaterală sau chiar rechau- zarea artritei prin noi puseuri hemoragice. Alteori hemartroza este urmată de o adevărată anchyloză, nu completă şi osoasă, ci fibroasă, hematoamele sunt foarte limitate, dureroase şi individul poate deveni infirm, chiar cu o subluxaţie a platoului tibial.

Concluzii terapeutice: în faţa unei hemartroze lente în a se rezorbi şi necomplect, se impune imobilizarea membrului în o poziţie favorabilă în vederea unei bune anchyloze adică în rectitudine pentru membrul inferior, în unghiu drept pentru cot.

7) H e m o r a g i i v i s c e r a l e , contrar celor observate în purpura, sunt rare. Hemoragiile retiniene şi choroidiene se produc cu o cecitate, cele la- byrintice se traduc prin o surditate cu vertijul lui M6nibre. Hemoragiile cerebrale şi meningiene servesc la autopsie să se facă diagnosticul retrospectiv de hemophilie.

Gravă este hemoragia în urma unei răni .de război — hemoragie in- coercibilă în urma căreia individul moare pe câmpul de luptă. Un motiv pentru care hemophilia este un caz de incompatibilitate absolută la serviciul militar, un caz de reformă.

d) In afară de perioada hemoragică nu se poate găsi nici un stigmat de hemofilie, la nivelul vr’unui organ (nici ficat, nici rinichi, etc.), ci trebue făcut exam enul sângelui, numerotarea globulelor roşii n’are interes, fiindcă la hemophili elementele figurate sunt sensibil normale.

Marea anemie a hemophilii nu se vede în practica curentă* ci se observă numai la hemophilii în pragul morţii din cauza intensităţii hemoragii.

Ca şi numărătoarea gl. roşii, examenul hemoglobinei n’are importanţă; hemoglobina este normală dacă individul nu sângerează, este micşorată la prorata hemoragie în perioada hemoragică.

Globulele albe. Nimic de semnalat de partea acestora. Uşoara leuco- cytoză este un fapt banal, Jn raport cu hemoragia care va dispare, de îndată ce bolnavul va fi reparat sângele său.

Plaquetele sanguine, sunt în hemophilie în acelaşi număr că normal (adică 250—300.000 pe mme.). Şe cunoaşte rolul lor în coagulaţie sau mai bine zis în retracţia chiagului.

Fibrina este normală (ar avea interes pentru că graţie precipitării fibrinei se opresc hemoragiile).

Sărurile de calciu sunt norm ale (phenomen paradoxal). Singurul stigmat sanguin — în târzierea coagu laţii — un symptom constant, chiar în afară de perioada hemoragică.

C um s e c a u t ă î n t â r z i e r e a c o a g u l a ţ i i ?Mai multe procedee: 1) luarea de sânge practicată la capătul unui

deget, ca pentru un examen hematologic obişnuit, sângele cules pe lamă (Milian) sau într’o eprubetă (Hayem). Procedeu expus la erori, fiindcă mica plagă digitală poate provoca coagulaţia sângelui; 2) Puncţia venoasă (Ben-

189

saude, P. Emile-Weill) eu un ac de mic calibru. Sângele va fi recoltat într’un tub de hemolyză de diametru de '/, cm., se va lua sânge în 2—3 tuburi de hemolyză — deci 4—5 cmc. de. sânge. Normal coagulala începe după 5—6 minute, apoi se complectează iute şi după 10 minute se poate răsturna tubul, constatându-se fenomenul de coagulare. Din contră, la hemophili, coagulala nu începe decât după 20 minute */i Şi chiar 1 oră.

Al doilea fenomen priveşte aspectu l chiagului. Normal după 24 ore, se observă refracţia chiagului, care pluteşte în serul clar mai mult sau mai puţin colorat de sânge.

In hémophilie: fibrina prin faptul încetinelii coagulării, întârzie să se formeze şi să învăluiască globulele. Acesta prin faptul greutăţii lor, cad la fundul tubului, iar la partea superioară a tubului se observă plasma mai mult sau mai puţin abundentă.

Coagulaţia se face încet, dar în un mod cu totul special, în loc de un chiag roş înconjurat de ser, globulele roşii vor cădea la fund, iar la partea superioară un chiag alb, constituit de fibrina, înglobând plaquetele, Ia partea inferioară, va îngloba hematiile sedimentate, dar nu retractate.

Acest fenomen poartă numele de „coagulaţie plasmatică“.Refracţia chiagului este mai puţin energică decât este normal şi mai

marcată, în regiunea superioară decât cea inferioară.Un ultim punct : timpul însângerării, adică durata micii hemoragii ce

se observă la lobului urechii, în urma unei mici răni cu un vaccinostyl — o plagă de 2 mm. lărgime pe 2 mm. profunzime. Normal timpul de însângerare este de 3 minute la un sănătos; de aceiaşi durată este şi la un hémophilie.

Deci hemophilia fermă comună are particularităţile enumărate adică debut din copilărie, symptôme mucoase, echymoze subcutanate, dar câteodată se atenuiază la pubertate şi determină o ameliorare.

In forma gravă din contră, se observă mari hemoragii hemartroze, aşa că după Carrière 11 % numai depăşesc vârsta de 20 ani.

Alături de formele g r a v e , sunt formele f r u s t e şi l a t e n t e , he- mophilii uşoare, aproape necunoscute. Dintre acestea face parte hem ophilia fem enină. Aceasta este atenuată şi se traduce prin hemoragii genitale fie în momentul regulilor, fie în momentul expulsii.

Deci raritate şi localizare la uter : iată cele 2 particularităţi ale acestui fel de hémophilie.

Alături de marea hémophilie familiară a cărui tablou Tarn expus, există o mică hémophilie — numită hem ophilia sporadică.

B. — HEMOPHILIE SPORADICĂEste chestiunea de indivizi, care nu aparţin unei familii hémophile, şi

totuşi prezintă hemoragii incoercibile, mai puţin importante ca în marea hémophilie, putând pune viaţa în pericol şi care au acelaş stigmat hematologic, adică o întârziere a coagulaţii. Hemophilia, este just, este mai puţin netă, mai puţin gravă, maţ puţin forte, iar tulburările de coagulaţie sunt mai puţin intense. Timpul de coagulaţie prezintă o întârziere de 2 0 - 30 minute şi ajunge rar la o oră. Tratamentul este acelaş.

Tratamentul pentru toate varietăţile de hemophilii, este acelaş : consistă în adjoncţiunea de ser p ro a sp ă t organizmului care duce lipsă de

190

unele substanţe, anume de trombo kinază (ferment coagulant). Următorul fapt probează această particularitate: dacă la sângele de hemophil care coagulează cu o extremă încetineală, se adaugă într’un tub, ser de om sau de animal normal, proaspăt, se produce o coagulaţie rapidă în tub. Aceastăproprietate este utilizată în terapeutică.

Se fac injecţii intravenoase subcutanate sau ch iar intramuscularede s e r p ro a sp ă t uman sau de ser p ro a sp ă t d e anim al — ca serul hemo- poietic care provine dela cai (excitant al hematopoiezei): hemostyl, hemo- genol. In lipsă de ser hemopoietic, ser antidifteric, antimeningococic, cu condiţia să fie proaspăt.

In unele cazuri, dacă hemoragia este foarte profuză, se întrebuinţează seru l antihem oragic Dufour, asociindu-1 cu pansamentele locale cu comprese îmbibate de acelaş ser proaspăt sau pudră de ser.

T r a t a m e n t u l p r e v e n t i v al unui hemofil, care ar avea nevoe de ex. de o intervenţie chirurgicală sau avulsie dentară: poate fi împedecat de a sângera, făcându-i 24—48 ore înainte intervenţiei o injecţie subcutanată cu 30—40 cc. de ser proaspăt.

Se poate încerca a m e l i o r a r e a s t ă r i i s â n g e l u i l a un h e m o p h i l , c a r e nu s â n g e r e a z ă ? P. E. Weill recomandă de a practica la 2 luni sau în fiecare lună o injecţie de 20 cc. de ser hematopoetic sau ser proaspăt şi făcând din timp în timp examene ale timpului de coagulaţie, se va observa că foarte adese ori el devine din ce în ce mai repede, apro- piindu'Se de normal.

Deci în unele cazuri se poate vorbi de ameliorare, nu de vindecare, punând hemophilicii la adăpostul accidentelor aşa de grave ale hemophilii familiare.

II.

P U R P U R I L E

rPurpurile primitive acute ^

Purpurile primitive cronicei

Purpurile simptomatice <

purpura reumatoidăpurpurile inîecţioase ( purpura typhoidă

hemoragice ( purpura fulminanspurpura echimotică.1) purpura cronică apyreticâ (Bensaude şi Rivet)2) hemogenia3) trombopenia esenţială (Franck)4) purpura splenogenă (Kaznelson)5) purpura trombastenică (Glanzmann).

( meningococică I pneumococică

inîecţioase < streptococică I tuberculoase l din cursul febrei eruptive,

toxice: benzol, novarsenobensol autotoxice : icter grav, spirochetoza-ictero-hemo-

ragică, etc. ;Purpura este o boală atât de răspândită, un syndrom atât de frecvent

cu patologia infecţioasă acută sau cronică, încât merită toată atenţiunea noastră. Voi căuta a schematiza într’o clasificaţie cât se poate de complectă

191

diferitele varietăţi ale acestui syndrom. Iată cazul unui tânăr de 17—18 ani, venit în serv. Prof. Widal şi prezentat nouă pe ziua 24/IV/928 de maestru. Ceiace frapează este cecitatea ochiului stâng în urma plăci hemoragice retiniene (hemogenie oculară); în acel moment timpul de sângerare 15 minute, cej de coagulare puţin tardiv, cu chiaguri retractile. De teama de a nu’şi pierde vederea şi la celalt ochiu, reclamă cu inzistentă intervenţia operatorie şi i-se practică splenectomia (ligatura splinei ar fi de recomandat la marii anemiaţi). Splenectomia a dat rezultate admirabile: revenirea la cantitatea de hematoblaste normale de 260.000 pe mmc. în loc de 15.000, ca înainte de intervenţie. .

Timpul de sângerare normal, semnul sforei negativ. Ilustrând cu acest caz capitolul purpurei, voi trece la descrierea pe larg a diferitelor tipuri clinice.

'Mai întâi ce este purpura ? Este un sim ptom cu tanat: h em orag ii cutanate care nu se şterg la presiu n e; cele de volum mic se numesc p e t e ş i i, de talie mai mare v i b i c e şi infine hemoragiile de talie considerabilă, numite e c h y m o z e .

Purpura astfel înţeleasă nu devine gravă şi nu ia caracterul unei maladii decât când se însoţeşte de hemoragii ale mucoaselor sau a viscerelor. Vom considera astfel purpura ca un syndrom, deosebit prin modificaţiile- >,

Conform tabelului alăturat vom descrie mai întâi

A. — PURPURILE PRIMITIVE ACUTE

Cea mai frecventă dintre purpurele primitive acute este purpura reu- matoidă, numită deasemeni purpura simplex, semnificând că în această maladie, purpura cutanată este singurul simptom şi nu se însoţeşte de hemoragii ale mucoaselor, nici a viscerelor.

Purpura reumatoldă se observă adese ori la copii, este o maladie primitivă, fără nici un raport cu ereditate nici cu o tendinţă hemoragică sau hemophilică anterioară.

Odată terminată în evoluţia ei, nu lasă nici o stare hemoragică, indivizii sunt vindecaţi sau imunizaţi, deci se comportă ca o maladie infecţioasă.

S ’a numit reumatoidă, fiindcă această afecţiune se rezumă la două symptome: purpura cutanată şi dureri reumatismale. In primele zile un syndrom infecţios uşor (38°) cu tulb gastro-intestinale.

După câteva zile peteşii pe membrele inferioare, câteodată la membrele superioare, trunchiu, cu o distribuţie nu-metamerică ci radiculară ca în zonă. Durerile articulare sunt atât de intense că ne gândim la reumatizm poly-articular acut, însă fără mare fluxiune, generalizate la un mare număr de articulaţii, ca şi la regiunele abarticulare, la muşchi, teci-tendinoase. La .. durerile reumatoide se adaugă oedem, puţin marcat, dar uneori destul de • important, la nivelul membrelor inferioare a gâtului, picioarelor, maleolelor.

Albumină trecătoare. Turburările gastro-intestinale importante se traduc prin crize abdominale dureroase, vărsături precoce, câte odată diaree cu sânge (singura excepţie la regula relativă a purpurei reumatoide care nu se însoţeşte în general de hemoragii interne). Totul deci formează o stare in- fecţioasă care aduce erori de diagnostic şi ne face a ne gândi la apendicită şi chiar la fenomene peritoneale.

La copii, s’au văzut cazuri de a fi aduse pe masa de operaţie copii

192

mici pentru apendicectomie, la care nu era nici urmă de apendicită şi la care a doua zi dela intervenţia chirurgicală, durerile articulare ale purpurei apărură. Câte odată erupţia purpurică este acompaniată de o erupţie ne- purpurică, de typul urticarian sau de typul erytemului nodos. (Se ştie că erytemul nodos care se înrudeşte cu reumatizmul acut, se caracterizează prin dureri reumatismale, oedem, albuminurie, symptome care se adaug la fenomenele de purpură esenţială).

Acesta este tabloul purpurei simple, care se vindecă şi nu durează mult timp (în 15 zile evoluţia este terminată) şi nu lasă sequele ca reumatismul articular acut.

Al doilea typ: purpura infecţloasă hemoraglcă. Ceiace domină în acesta este febra, syndromul infecţios, care ’l deferenţiază de precedentul unde predomină durerile articulare.

Al doilea fenomen nou sunt hemoragiile (a mucoaselor şi chiar uneori„ . ( a) form a tuphoidă cu evoluţia acută

a viscerilor). Această formă de | fo rm a fulm inans a lui Henoch cu evo-purpură hemoragică se divide în ̂ luţie supra-acută.

Forma typhoidă este ty fosu l angio-hem atic a l lui Landouzij. Această formă se caracterizează prin un syndrom infecţios important, temperatură cu debut brutal la 39°—40°, care rămâne apoi în platou sau prezintă câteva oscilaţii timp de 8—15 zile (de aici numele de tifos angeio hematie). Apoi fenomenele gastro-intestinale se instalează cu aceleaşi caractere ca în purpura reumatismala, dar mai intense, iar după câteva zile apare purpura, cu un caracter mai important ca în precedenta, mici peteşii, mari peteşii şi echy- moze mari şi chiar bule sanguinolente, cari se pot ulcera şi deveni gangre- noase cu ulceraţii profunde, cari sângerează şi devin de o gravitate considerabilă.

Hemoragia se întinde şi la mucoase: epistaxis, hemoptyzii, hematurii, hemoragii buco-pharyngee şi chiar hematemeze.

Uneori există şi hemoragii viscerale (moarte în urma unei hemoragii cerebrale sau meningee). N’are complicaţii cardiace în general. Evoluţia acestui syndrom este severă, moarte în 7« sau chiar 7s de cazuri. Totuşi un tratament destul de energic poate salva bolnavii (transfuzie sanguină şi radioterapia splinei).

Purpura fulm inans a lui Henoch, este forma hyperinfecţioasă a precedentei. Se observă în special la copii, debut brutal prin frisoane, temperaturile 40° şi repede acompaniată de echymoze, oedem, albuminurie. Phenomenele infecţioase sunt atât de grave, în cât moartea survine în 2—3 zile.

Nu se observă hemoragii ale mucoaselor, fiindcă n’au avut timp să apară din cauza evoluţii rapide a afecţiunii. Ceace omoară bolnavii, nu este fenomenul hemoragie, ci însăşi infecţia.

A treia şi ultima formă de purpură primitivă este purpura echymotică sau maladia Iul Werlhof. Survine în general la copil, dar ceiace o face să difere celelalte forme: 1) este apyretică, cu toate că este acută; 2) dă loc la vaste echym oze, acompaniate de hemoragii ale mucoaselor destul de discrete. Echymozele sunt astfel demarcate încât această maladie a copiilor a ocazionat câte odată erori medico-legale destul de particulare; unii părinţii au fost urmăriţi judiciar de a fi brutalizat copii cari erau pur şi simplu

193

atinşi de maladia Iui Werhhof, pe când se dedea de gândit că este vorba de traumatizme a copiilor, cari au fost znopiţi de lovituri, fiindcă n’aveau nici temperatura şi nici syndromul infectios descris în celelalte purpure.

Cu toată întinderea şi numărul echymozelor, această maladie are o evoluţie benignă,- ceiace concordă cu caracterul său neinfectios şi nefebril.

Deşi descrisă la capitolul purpurilor acute, ar putea foarte bine intra în cadrul purpurilor cronice cu un puseu apyretic survenind la un individ atins de o formă frustă de purpură. O maladie cronică care se traduce prin episode acute, nu este o afecţiune cronică în viaţa individului, infecţioasă hemoragică ca purpurile acute.

f i . — PURPURILE CRONICE

In acest grup, sunt aceleaşi symptome ca în purpurele cutanate ca şi aceleaşi complicaţii: hemoragii mucoase şi viscerale. Dar cea ce le caracterizează este starea cronică şi desesperantă a recidivelor. Ca şi hemophilia durează aproape toată viata individului. Aceşti bolnavi au nevoe de a fi tratati mult timp, de a fi supravegheaţi, căci este chestiunea de o particularitate a sângelui lor, de a face purpure numeroase.

După tabloul alăturat avem a descrie: 1) purpura cronică apyretică a lui Bensaude şi Rivet, care se împarte în : a) f o r m a c o n t i n u ă , care este rară şi b) f o r m a i n t e r m i t e n t ă , mai frecventă. Sunt indivizi care cu ocazia tulburărilor gastro-intestlnale, fac mari puseuri de purpură, care când sunt destul de forte,, se acompaniază de hemoragii ale. mucoaselor, a viscerelor. Această afecţiune este apyretică, afebrilă, fără dureri reumatizmale, nici n’are syndrom hemoragie. Ea creiazâ o stare deosebită a individului şi’l împedecă de a duce o viată normală, din cauza tenacităţii sângerării.

2) Hemogenia după E. P. Weill este o stare a sângelui analoaga he- mophilii, dar care se opune acesteia.

Este o stare a sângelui caracterizată prin un timp de sângerare alungit, o diminuare a plachetelor; prin posibilitatea de a provoca semnului „şforei“ (purpura provocată), înfine caracterizată încă prin un timp de coagulare normal, care se opune hemophilii. Este o stare latentă sanguină patologică, descrisă de Weill, deşi nu cu totul de aceiaşi natură ca purpura cronică

' apyretică, dar în realitate îi constitue substratul.3) Stările descrise de germani: Prima este trombopenia esenţială a Iul

Franck, caracterizată prin tendinţa la purpură şi prin trombopenie, adică diminuarea plaquetelor sanguine sau hematoblaste. Această insuficientă quantitativă a sângelui în plaquete, ar fi pentru majoritatea autorilor, cauza principală a alungirii timpului de însângerare.

4) Kaznelson a numit altă formă, purpura splenogenă. După acest autor, splina- este primum movenş al acestei maladii (de unde şi numele de purpură splenogenă) şi el a avut ideia de a trata purpura prin splenectomie, care este tratamentul cel mai heroic a acestor purpjrre.

Splina ar exercita acţiunea în situ de distrugătoare a plachetelor; după Franck din contră acţiunea splinei s’ar exercita la distantă indirect asupra megacaryocitelor măduvei osoase şi deci origina trombogenii ar îi mai mult medulară decât splenică. Splenectomia cadrează deci şi cu ideile lui Franck,

194

căci se ştie că ablaţia splinei pare să stimuleze activitatea măduvei osoase şi a megacaryocitelor în particular.

5) In fine, în â cincea formă, vom descrie cu numele purpurei trom- bastenlca a lui Glanzmann, o purpură care s’ar datori unei insuficienţe calitative a plaquetelor, dând o alterare a funcţiunei plaquetelor sau trombocy- telor. E t i o l o g i e . După Aubertin ar fi bine ca toate aceste varietăţi de purpură cronică să fie unite într’un singur grup (grupul purpurilor cronice primitive). In toate maladia este aceiaşi, caracterizată prin o tendinţă pur- purică însoţită de fenomene hemoragice şi stigmate hematologice, desemnate sub numele de hemogenie. Este un syndrom destul de frecvent, care se poate observa la toate vârstele, dar care debută mai târziu decât he- mophilia şi care se observă tot atât de bine în sexul femenin ca şi în sexul masculin.

Contrar hemophilia este o afecţiune hepatică adeseori; în insuficienţa hepatică, cholemia familiară în icterul hemolitic, în diversele afecţiuni care se caracterizează prin o debilitate hepatică, se observă acest syndrom pur- puriform.

Deci în prezenţa purpurei trebue căutată etiologia hepatică, dar sunt şi alte organe care pot juca un rol purpurigen, astfel tyroida, ovarele, adică insuficienţa tyrodiană sau ovariană, care în unele tipuri de amenoree sau dysmenoree sunt în raport cu syndromul purpurie. Şi nu este rar de a observa ameliorări la unele femei care prezintă acest syndrom, prin tratamentul endocrinian, ovarian, tyroidian sau tyro-ovarian asociat. In unele cazuri s’a putut vindeca o maladie a căilor genitale a femeii fără întrebuinţarea tratamentului hemato-ethyroidian, când fenomenele sunt legate de un bazedowism.

Am văzut deasemeni rolul ce’l joacă splina (după concepţia lui Kaz- nelson şi a Iui Franck) cu indicaţia terapeutică a splenectomii.

Tuberculoza ca şi sifilisul hereditar joacă deasemeni un rol importantîn etiologia purpurii chronice.

S y m p t o m e l e p u r p u r i i c r o n i c e .Puseuri purpurice, recidivante, dezesperante atât pentru familie cât şi

pentru medici; raporturile cu regulile a acestor puseuri, care recidivează înainte sau după momentul regulilor. Ele se văd şi în cursul infecţiilor, saudupă maladiile infecţioase (contrar hemophilii)!

Alături de puseurile cutanate, hemoragii ale mucoaselor uneori uşoare, alteori grave, mai există hemoragii viscerale, (hematemeze, maelena) mai puţin importante ca acele a mucoaselor. Febra şi fenomenele generale (anemia) sunt puţin încercate, cu toată importanţa syndromului purpurie şi hemoragie. Anemia este în raport cu gradul hemoragie.

Ficatul, splina sunt puţin mărite de volum; nu se observă nimic la inimă, nici la pulmon, nu se observă hematurie c i numai leziuni sanguine.

Aceste forme cronice sunt compatibile cu o viaţă lungă. Terapeutica întrebuinţată .vizează nu a vindeca maladia, ci puseurile purpurice, deci ameliorarea individului. Singură splenectomia ar permite transformarea viciului sanguin (substratul purpurei).

C. — PURPURILE SIMPTOMATICEPurpurile descrise până acuma erau fără etiologia precisă, cele ce le

voi descrie recunosc diferite cauze.Le putem deviza în purpure infecţioase, purpure toxice şi antitoxice.

195

Printre formele Infecţioase, descriem mai întâi p u r p u r a m e n i m g o c o c i c ă, adică septicemia meningococicâ fără meningită cerebro-spinală.

Această afecţiune cu tip de febră meningitică se traduce adeseori prin purpura particular intensă cutanată şi mucoasă.

In faţa unui caz de purpură unii autori susţin a se întrebuinţa la întâmplare ser antimeningococic mai degrabă decât ser antidifteric, căci astfel se pot face 2 lucruri: a lucra asupra meningococemiei şi asupra purpurii, întrebuinţând o substanţă antitoxică din punct de vedere meningococic şi ser proaspăt din punct de vedere al purpurii.

F o r m a p n e u m o c o c i c â . Importantă din punct de vedere experimental pentru că cu infecţia pneumococicâ se putea provoca la unele animale purpura, nu e rar de a vedea septicemii pneumococice traducându-se prin endocardită şi însoţită de purpură (pneumococii erau probaţi prin he- mocultură).

F o r m a s t r e p t o c o c i c ă . Există o maladie datorită streptococului, numită scarlatina puerperală (este o septicemie strepto-pneumococică, însoţită de o afecţiune scarlatiniformă şi câte odată de purpură). Altă formă de afecţiune streptococică este en docard ita in fecţioasă a cardiacilor, m alad ie a lui Ossler-Vaquez. Purpura se acompaniază aici de panariţiu lui Ossler (un fel de erytem nodos Ia nivelul degetelor şi de splenomegalie).

T u b e r c u l o z a şi în special forma acută granuiia, se poate acompania de purpură (granulie cu forma hemoragică) ele nu sunt grave.

F e b r e l e e r u p t i v e pot cauza syndromul purpurie astfel: variola hemoragică (care se traduce adeseori prin purpură, însoţită de hemoragii mucoase şi viscerale) numai noţiunea de epidemie de a diagnostica variola, care altfel ar trece necunoscuta ca atare din cauza fenomenelor care amintesc purpurile simptomatice.

Printre formele toxice: în intoxicaţiile cu benzol şi cu novarseno- benzol se observă purpure.

Formele autotoxlce, unde ficatul, rinichii, inima, caşecsia joacă un roi important. In ceiace priveşte ficatul insuficienţa hepatică se traduce prin purpură în icterul grav, sp irochetoza ictero-hem oragică , p e r io a d a term inală a ca şecs iilo r .

Din punct de vedere hematologic se cunosc cele cinci stigmate ale purpurii: 1) prelun girea timpului de să n g era re ; 2) irrectractilitatea chia- gului (complectă, totală sau discretă); 3) diminuţia numărului p laqu etelo r ; 4) timpul d e coagu lare norm al (semn negativ),; 5) purpura provocată.

Toate aceste fenomene se opun formal syndromelor hematologice ale hemophilii.

T R A T A M E N T

In timpul accidentelor acute se va recurge la medicaţia coagulantă, în perioada intercalară la medicaţia endocriniană, patogenia glandulară jucând un mare rol, după cum am văzut la descrierea varietăţilor de purpură:

1) M edicaţia opoterap ică . P. E. Weil, ţinând seamă de frecvenţa tulb- endocriniene, în particular thyo-ovariene şi hepatice, înzistă asupra tratamentului opoterapic bine susţinut. Recomandă hem ato-ethyroid ina, extract tyroidian; în caz de metroragie extract mamar, iar în caz de choiemie in

190

tensă (exagerată la hemogenie) extractele hepatice. Metoda lui Whipple se adresează la bolnavii foarte anemiaţi. -

2) M edicafia coagulantă, în prezenţa accidentelor hemoragice : a) chlo- rurul de calciu, soluţiile de pectină, ser de cal normal sau serul antitoxic, calea gastrică discutabilă, injecţia subcutanată (20 cc.) expune la accidente anafilactice, de aceia se va recomanda calea rectală goutte à goutte rectal de V, litru sau 1 litru de ser glucozat 47 la 1000, la care se adaugă 40—60 cmc. de ser de cal şi la nevoe câteva picături de adrenalină.

Serul seric al lui D ufour ş i L e Hello (ser de iepure de casă, care a primit în diferite reprize mici injecţii intravenoase de ser). O ampulă de 10 cmc. este suficient, Cohen întrebuinţează ser uman delà bolnav însuşi, sau delà rude.

Peptona în injecţii subcutanate. Se injectează 3—10 cmc. (Nolf).f Peptonă Wite 5 gr.

din soluţia ! Na CI 0,50Apă destilată 100 cc.

3) Medicaţii lucrând asupra plaquetelor sanguine. Semnalăm mai întâi simpla injecţie de sânge total (20—40) cmc.) fie delà bolnav însuşi, sau delà o rudă, sau chiar delà un străin, ne vom înconjura de toate precauţiunile obişnuite în transfuziuni (alegerea grupului sanguin este’ absolut necesar).

T r e i p r o c e d e e par să se adreseze în deosebi insuficienţii pla- quetelor : injecţia de extract de p laqu ete ; irad iaţia splinei, a m ăduvei oso a se sau a p ie l i i ; splenectom ia. Să semnalăm deasemeni şi ligatura arterei splenice.

a) I n j e c ţ i a de e x t r a c t d e p l a q u e t e (coagulen). Sunt puţine observaţiuni relativ la acest procedeu. Trei injecţii de 20 cmc. de coagulen Ia 2 zile interval opresc hemoragiile. In alte cazuri 40 cmc. de coagulen dau acelaşi rezultat (amândouă sunt observaţiile lui Mercklen şi Wolf delà Strassbourg, Soc. Méd. des Hôpitaux Août 1926). M arquezu critică eficacitatea acestei metode.

b) Al doilea procedeu i r r a d i a ţ i e s p l e n i c e , măduvei osoase şi a suprafeţii cutanate.

In 1920 Stéphan a inaugurat metoda radioterapii în tratamentul purpurei cronice. Cercetările în Franţa a lui Pagniez, Ravina, Solomon, Mercklen şi Wolf în urmă, au demonstrat în definitiv că dacă irradiaţia splinei are acţiune asupra coagulaţii sanguine, acţiunea ei asupra timpului de sângerare pare mai îndoioasă. Din contră, irradiaţia oaselor lungi este mai utilă, ea pare să stimuleze activitatea măduvei osoase, unde ar lua naştere globulinele. La ultimul procedeu se pare că ne putem adresa în hemogenie, fără însă a aştepta rezultate definitive.

3) Kaznelson a indicat primul s p l e n e c t o m i a (în 1916) în purpura hemoragică cronică. De atunci observaţiile s’au îmulţit. Intre alte observaţii putem citi şi a lui Haţieganu şi Jacobovici. (Congrès français de médecine Oct. 1927).

Operaţiunea însăşi este destul de simplă. Splina neindurată, puţin hypertrofică, este rar aderentă. Scurtimea ligamentului phreno-splenic poate face dificilă exterorizarea. Hemoragiile operatorii sunt rare. Mortalitatea postoperatorie la 44 cazuri, raportate de N. Fiessinger este de 10 la 100.

Prepararea bolnavului este foarte importantă. Chirurgul nu va interveni

1Ô7'“'V

decât la un bolnav neanemiat, a cărui timp de coagulaţie şi de sângerare se apropie maximum de normală. Este de subliniat importanţa transfuziu- nelor sanguine ca şi a medicaţii coagulante, în zilele cari preced.

In 8 0 % aproape (după Allan Spence) rezultatele splenectomiei sunt admirabile. Azistăm la o adevărată resurecţie şi hemoragiile încetează aproape imediat, chiar câteodată pe masa de operaţie. Instantaneu aproape se observă modificaţiile sanguine, diminuarea timpului de sângerare şi mărirea considerabilă a numărului plaquetelor sanguine. In acelaş timp chiagul devine retractil. Dispariţia semnului sforii este mai puţin constantă.

In majoritatea cazurilor, vindecarea clinică se afirmă şi hemoragiile nu se mai reproduc. Pronosticul maladii este în întregime transformat. Din studiile diferiţilor autori, sunt cazuri de vindecare clinică şi biologică totală. Sunt cazuri de vindecare clinică completă cu vindecare biologică incompletă (timp de sângerare normal, cu numărul de plaquete tub normal). Din contră sunt cazuri de vindecare biologică nulă sau pe aproape cu ameliorare clinică foarte marcată. Pentru a judeca mai bine de viitorul acestor bolnavi sple- nectomizaţi, este de dorit ca bolnavii să fie,.urmăriţi mai mulţi ani.

Lemaire şi Debaisieux din Louvain publică în Acad. royale de Belgique, Mars 1924, ca şi cazurile expuse la Congrès Français de Médecine dim Oct. 1927, observaţiuni de purpure hemoragicâ aciite foarte grave, cu sângerare à blanc, deci anemie foarte pronunţată şi în care ligatura arterei splenice a dat rezultate admirabile. Bolnavii foarte slăbiţi nu puteau suporta splenectomia. In viitor rămâne de stabilit indicaţiile splenectomii şi a ligaturii arterei splenice.

I n r e z u m a t : splenectom ia în cursul purpurei hem oragice cronice răm âne o intervenţie adm irabilă, d e recom andat în fo rm ele grave cu h e m oragii abundente tenace ş i repetate.

In form ele benigne, m ijloacele m edicale, (in jecţii d e sânge, sau de ser, coagulen, irad iaţia splinei sau cutanată, opoterap ia) vor f i suficiente în m are num ăr de cazuri.

Centrul pentru ocrotirea copiilor ClujD irector: Docent Univ. Dr. Axente Iancu,

med. primar

EFECTUL LACTAGOG AL RAZELOR ULTRAVIOLETE INTR’O PERIOADĂ MAI AVANSATĂ A PROCESULUI DE ALAPTARE *)

deAX. IANCU şl ILIE IANA

Alimentaţia sugacilor la sânul mamei este azi pentru toţi pediatrii de o incontestabilă importanţă. Cu toate progresele ştiinţei medicale tn general şi a pediatriei tn special şi cu toate lucrările şi publicaţiile extrem de numeroase cari au văzut lumina tiparului, referitor la alimentaţia artificială, lapteie de mamă este încă mereu alimentul suveran, singurul adecvat cerinţelor organismului tânăr care poate să-l utilizeze fără ca el să ajungă în «stare de suferinţă şi pericol de moarte»

199

însemnătate tn alimentaţia sugacilor din mediul familiar, apoi această importanţă creşte până la valoarea unui aliment absolut indispensabil pentru mediul colectivităţilor infantile, care aglomerează şi adăposteşte copii din prima vârstă expuşi infecţiilor multiple, tn ciuda principiilor de asepsie şi antisepsie bine stabiiite cari nu pot fi ţinute tn seamă fie din cauza unei amenajări defectuase a serviciilor, fie din motivul că combaterea infecţiilor, îndeosebi celor catarale, este extrem de anevoioasă. Pericolul colectivităţilor infantile există şi azi din nenorocire, el este Insă mult atenuat tn raport cu ravagiile pe cari le producea în . trecut. • Numai aceste ravagii înregistrate tn trecut chiar şi de către cei mai escelenţi pediatri pot să justifice recomandaţia curioasă pe care a făcut-o Henoch lui Heubner cu ocaziunea predării serviciului de clinică infantilă: «es väre am besten die Säuglingsabteilung ganz eingehen zu lassen, da sie nur dazu führte, die Klinik zu discreditieren», recomandaţie care azi natural cu atât mai puţin poate rămâne în picioare

20Ö

printre cei dintâiu condamnaţi ca să apreciem la justa ei valoare toată importanţa pe care o prezintă laptele de mamă.

Deaceia credem că este foarte natural ca să dăm o atenţiune deosebită tuturor mijloacelor terapeutice considerate de către diferiţi

''autori ca având un efect lactagog, precum tot aşa de natural a fost şi sentimentul de mulţumire pe care l-a trezit fn noi o lucrare a lui Stolte şi Wiener

I

201

cari trece procesul fiziologic de alăptare, între 3 —4 săptămâni şi între 7 - 1 săptămâni. Prima criză s’ar afla în raport cu schimbarea condiţiilor de viaţă ale mamei pe când a. doua ar fi determinată de sistarea hormonilor stimulanţi cari cu involuţia uterină încetează.

* Dintre cele 15 cazuri observate de către noi numai unul se afla între cele două perioade (No. 10.) şi unul singur (No. 7.) se află la limita perioadei a doua indicată de către autori. Dorind noi să augmentăm cantitatea de lapte de ţnnmă pe seama sugacilor din serviciul nostru ne-am adresat natural mamelor internate la noi cari însă se aflau într’o perioadă mult mai avansată a procesului de alăptare decât vârsta indicată de către Stolte şi Wiener, credem că acestei împrejurări se datoresc rezultatele noastre mai puţin satisfăcătoare decât cele înregistrate de autori mai sus citaţi*). , . • ' .

1. A. Mama. O primpară a cărui copil poartă semne de nevropatie la internare, 6 luni dela facere, are o secreţie a glandelor mamare de 950 gr. zilnic. In cursul următoarelor 3 luni şi */, laptele scade pănă la 300 gr. Menstruată la 6 luni. începe tratamentul la 9 luni şi 1[l. Pe timpul tratamentului local cu cvarţ secreţiunea se urcă din nou până Ia 550 gr. Face o serie de 18 şedinţe ajungând până la o expunere de 45 minute.«

Concluzia: o mamă care a avut în prealabil o secreţiune de lapte suficientă, dar care încă înainte de începerea tratamentului cu 3 luni şi 1/t i-se prezentase menstruaţia şi care aparţinea categoriei de nevropaţi sub efectul razelor ultraviolete prezintă o urcare din. nou a secreţiei cu 250 gr.

2. L. Mama este o sifilitică primipară, internată( la 2 săptămâni dela facere. Menstruate Ia 6 luni dela facere. Cantitatea de lapte de mamă se urcă treptat ajungând până la 1 litru zilnic. A scăzut apoi până la 300—400 gr. pe zi. Sub efectul razelor ultraviolete aplicate local, laptele de mamă continuă să scadă mereu până la 50 gr. cu toate că i-s’au făcut 18 şedinţe de cvarţ.

3. Sz. M ama m ultipară. Se prezintă la 1 lună şi 7 , dela facere. începe tratamentul la 3 luni şi 3 săptămâni. Cantitatea zilnică de lapte de mamă în primele luni se ridică până la un Kgr. se reduce treptat ajungând la 450 gr. când începe tratamentul cu cvarţ. Pe timpul actinoterapiei'cantitatea laptelui de mamă se urcă la 550 gr. face vre-o două oscilaţiuni între 400—550 gr. pentru ca după aceia să scadă treptat în decursul tratamentului şi după suprimarea lui. I-s’au făcut 18 şedinţe.

4. A. M ultipară. Intrată la 1 lună şi lj t, începe tratamentul la 3 luni şi V« dela. facere. Cantitatea de lapte de mamă se urcă treptat până la 970 gr. zilnic în decursul tratamentului laptele se menţine cam la acelaş nivel. Menstruaţia mamei s’a prezentat Ia 6 luni dela facere, deci, 1 lună după încetarea tratamentului cu cvarţ. I-s’au făcut 24 şedinţe.

*) D. Prof. Nitescu ne atrage atenţiunea asupra calităţilor biologice diferite ale diferitelor fascicole din spectrul razelor .ultraviolete printre cari unele au un efect stimulant iar altele unul inhibitor. D-sa se întreabă dacă nu cumva acţionarea electivă a unora numai, să fi fost utilizată exclusiv eliminând acţiunea celorlalte fapt care ar putea explica deosebirea dintre rezultate. -

Din lucrarea consultată de către noi nu rezultă însă ca autorii să fi întrebuinţat această technică.

o 2

202

5. P. Prim ipară, internată la 3 săptămâni dela îacere, începe tratamentul la 4 luni. Menstruala absentă şi acum.

Cantitatea de lapte de mamă pe timpul internării şi înainte de tratament se urcă pe la vre-o 950 gr. scade la 700—850. Sub influenţa tratamentului cantitatea de lapte de mamă se menţine cam la acelaş nivel cu o vădită tendinţă la scădere însă. I-s’au făcut 24 şedinţe.

6. B. Prim ipară, internată la 2 şi 1[t luni dela îacere începe tratamentul la 3 luni dela facere. A fost mai înainte doică, peste 2 luni însă concediată. Copilul propriu grave turburări de nutriţie. Mentruaţia absentă încă. I-s’au făcut 24 şedinţe.Cantitatea de lapte de mamă se urca până la 650 gr. Cu începerea tratamentului de cvarţ cantitatea laptelui creşte mereu. Dar şi copilul se des- voltă bine în mod progresiv.

7. H. Prim ipară. 1-se începe tratamentul la 2 luni dela facere. Cantitatea laptelui de mamă înainte de tratament a ajuns la 600 gr. Ea se menţine încă 4 zile şi după începerea tratamentului, când începe să scadă progresiv la 400 gr. I-s’au făcut 20 şedinţe constatându-se o scădere, continuă şi progresândă pe timpul tratamentului local cu cvarţ.

8. F. Multipară, nebună. Are dela început foarte puţin lapte 40--60 gr. în pjima lună. începe tratamentul cu cvarţ la aprox. 4 luni dela încetarea complectă a secreţiunii glandei mamare. 1-se face 18 şedinţe de cvarţ în- cercându-se concomitent şi alte metode de stimulare /şi golire a sînului, laptele nu s’a mai prezentat din nou.

9. T. Prim ipară, mai în vârstă (34 ani). Este internată la 3 săptămâni dela facere, menstruaţia la 12 săptămâni, iar tratamentul se institue la 8 luni şi 10 zile. Cantitatea de lapte de mamă înainte de tratament s’a urcat până la 600—700 gr. înainte de tratament scăzuse până la 400 gr. pe zi. începând tratamentul cu cvarţ secreţiunea este augmentată die nou la 550 gr., ca începând cu şedinţa a 20-a să recadă din- nou la 400 gr. I-s’au făcut 24 şedinţe.

10. M. Prim ipară , internată la 3 săptămâni dela îacere, începe tratamentul la 5 săptămâni. Menstruaţia încă absentă. Cantitatea laptelui înainte de tratamenţ 400—550 gr. Pe timpul tratamentului câteva variaţiuni intermitente între 400—600 gr. Spre finea seriei constând din 24 şedinţe secreţiunea se pare a se fi stabilit în jurul a 500 gr. lapte pe zi. In acest caz nu putem constata deci nici un efect lactagog.

11. C. Prim ipară, internată Ia 1 lună, începe tratamentul la 8 luni dela facere menstruată tot atunci. Cantitatea de lapte de mamă înainte de tratament s’a urcat treptat până la 1100 gr. începând tratamentul cu raze ultraviolete, secreţia se menţine la acelaş nivel pentru ca spre finea seriei şedinţelor (24) de cvarţ, să scadă mereu.

12. B. Multipară, internată la 1 lună şi l]„ începe tratamentul la 2 şi, l/t. Menstruaţia reapare la 6 luni, 2 luni după terminarea secx. Cantitatea de lapte de mamă înainte de tratament 300—400 gr. Începând tratamentul secreţia augmentează progresând la. 600 gr. cu o menţinere în jurul la 600 gr. Spre finea seriei constând din 34 şedinţe cantitatea se reduce la 480 gr.

13. P. Prim ipară, internată la 5 săptămâni, începe tratamentul la 3

203

luni şi 10 zile. Cantitatea de lapte de mamă înainte'de tratament se ridică la 750 gr. pe zi. începând tratamentul cu cvarţ nu se constată nici o creştere a secreţiei. Cantitatea laptelui de mamă se menţine aproape fix la acelaş nivel. Menstruaţia absentă. I-s’au făcut 18 şedinţe.' 14. M. Prim ipara, internată la 1 lună şi 3 săptămâni, începe tratamentul la 3 luni şi */i dela facere. Cantitatea de lapte de mamă înainte de tratament s’a urcat până pela 850 gr. începând tratamentul cu cvarţ (23 şedinţe), laptele de mamă scade treptat. Menstruaţia încă absentă.

15. P. Internată, la 4 luni dela facere, vine prezentând în sâni numai mici cantităţi de lapte care este aproape complect dispărut. I-se institue imediat tratamentul local cu lampa de cvarţ, fără însă a putea determina vre-o revenire a secreţiunii. I-s’au făcut până în prezent numai 8 şedinţe (28).

Observaţiunile noastre cari, ce e drept, se referă la mame cari se aflau într'o perioadă mai avansată a procesului de alaptare sunt de natură ca să nu demonstreze un efect lactagog prea pronunţat ca şi cel înregistrat de către Stolte şi Wiener. Observaţiuni similare cu cele ale acestor autori au mai fost publicate şi de către Vogt din Tübingen (Deutsche med. Wochenschrift N o. 33 S. 1367 din 1928). Pe când cei dintâiu au obţinut rezultate extrem de favorabile în 20 de cazuri,- aceştia din urmă au obţinut aceleaşi bune rezultate în 30 de cazuri, atât în cazuri de hipogalactie primară cât şi în cele de hipogalactie secundară. Prof. Engel (Dortmund) într'o lucrare de tot recentă (Grundriss der Säuglings-und Kleinkinderhunde 1929 Bergmann, München) se pronunţă la capitolul hipogalactiei asupra efectului lactagog al razelor ultraviolete la pag. 41 în felul următor: «Gelegentlich wird Massage und Bestrahlung der Brust empfohlen. Da beides harmlos ist, kann es ruhig ausgeübt werden».

C ă constatările extrem de favorabile referitoare la efectul lactagog al razelor, ultraviolete publicate de 'către Stolte, Wiener şi Vogt, nu pot să se refere la toate cazurile de hipogalactie deopotrivă, rezultă şi din construcţia anatomică a glandei mamare. Engel la lumina unor observaţiuni făcute la autopsie pe o serie de femei cari se aflau în perioada de alăptare a putut demonstra că animalele hipogalactii primare îşi au explicaţia în substratul anatomic, când substanţa glandulară este foarte mult redusă, ea fiind înlocuită cu un ţesut conjonctiv, pentru procesul de secreţiune lactată fără nici o valoare. Este foarte logic ca asupra acestui fel de glande, actinoterapia locală să nu poată exercită nici un efect lactagog deosebit. După Jaschke (Pfysiologie, Pflege und Ernährung des Neugeborenen, München Bergmann 1927). hipogalactia poate fi

204

primară când ia început nu se prezintă lapte de loc şi secundara când secreţia care s'a instalat la început dispare mai târziu. Hipo- galactia mai poate fi genuină când cauza ei rezidă în construcţia anatomică a glandei mamare sau acvirată printr'o greşeală de technică de alăptare. Asupra hipogalactiilor primare fatal efectul lactagog al razelor ultraviolete, trebue să fie foarte limitat. Hipogalactiile^ secundare pot fi determinate de o g o l i r e i n c o m p e c t ă a s â n i l o r sau prin lipsa lor de î n t r e b u i n ţ a r e , prin s u b a l i m e n t a ţ i a mamelor şi prin stările lor de a n e m i e sau alte m a l a d i i g r a v e si c o n s u m p t i v e sau i n t o x i d a ţ i i . Rolul t r a u m a t i s m u l u i p s i h i c c a : spaima doliul, este mult discutat în determinismul hi- pogalactiei secundare. Efectul lactagog al actinoterapiei chiar şi asupra unei hipogalactii secundare determinate de o subalimentaţie a mamelor, este numai cu greu de închipuit. A ceste câteva constatări în sine impun în mod logic o restricţiune oricărei tendinţe de generalizare a observaţiunilor autorilor mai sus citaţi. Mai nou chiar si un alt autor german tot din Breslau, Freund

205

tratamentul eu cvart a început la 9 luni şi V2 (No. 1 ) ; lă 3 luni (No. 6 ) ; la 8 luni şi 10 zile (No. 9 ) ; şi la 2 luni şi V2 (No. 12).

e) In 4 cazuri secreţia glandei mamare s’a menţinut la acelaş nivel în decursul tratamentului ca şi înainte de instituirea lui (vezi N-rii 3, 4, 10 şi 13).

f) Inttun caz secreţia lactată la început se urcă pentruca spee finea seriei şedinţelor ea să scadă iarăşi (vezi No. 9).

g) lntr’un caz secreţia glandei mamare se menţine la început la acelaş nivel pentruca spre finea seriei să scadă. (No. 11).

h) In trei cazuri secreţia glandei mamare s’a redus treptatîncă pe timpul când tratamentul local cu cvart era în curs (No. 2, 7 şi 14). - N

i) Cu toate că mamele internate în serviciul nostru având o alocaţie zilnică de 16 lei numai, ar putea fi considerate cu drept cuvânt ca fiind sutfalimentate, deci într’o stare de hipo- galaciie secundară, totuşi credem că actinoterapia factorul alimentar fiind constant şi acelaş atât înainte cât şi în cursul tratamentului ar fi putut să-şi exercite totuşi efectul lactagog.

e f e d r i n ade

Dr. C. RADOSLAV şi Dr- MIRCEA PETRESCU ^Docent Universitar Preparator Universitar

Medic La Spit Filantropia

C u toate că cercetările asupra efedrinei datează de mai multă vreme, totuş- numai de când R. K. Chen a reuşit în 1923 dato- rită unei technice noi de extracţie cu ajutorul amoniacului şi al cloroformului să obţină efedrina cristalizată încep şi cercetările experimentale şi farmacologice. Intr'adevăr toate lucrările anterioare făcute de Yamanashi şi Nagai, Amatsu şi Kubota dădeau rezultate fiziologice inconstante deoarece alcaloidul obţinut era impur.

Acest alcaloid se obţine, cum am văzut dela Cehn, prin extracţie amoniacală şi cloroformică, dintr'o plantă Ephedra vulgáris, var. helvetica, care sub numele de Ma-Huang, era cunoscută din cele mai vechi timpuri în Rusia şi mai ales în China, ca un medicament popular preţios în tuse şi în stările tifoide. ̂ *

Efedrina are forma de cristale albe, solubile în apă, alcoolul, eter şi' cloroform. Soluţiile deviază la stânga planul de polarizare- al luminei. Baza alcaloidică nu este utilizabilă. Sărurile sale însă, sulfatul şi mai ales chlorhidratul, sunt stabile, sunt uşor sterilizabde, au caractere precise şi pot fi conservate mai mult de 9 luni fără

• a fi alterate de aer sau lumină.Formula sa chimică este foarte apropiată de a adrenalinéi.

Deosebirea este dată de dispariţia a doi hidroxili din micleul ben- zenic şi prin adăogirea unui radical metilic.

Adrenalina C 6 H 3 — C H — C H 2 — N H 2 O H O V ‘

Efedrina C 6 H 3 — C H — C H — N H O H - C H 3 - C H 3

Lucrare făcută în Institutul Clinico Medical B. Spit. FilantropiaDr. Prof. Danielopolu

207

In d e o s e b i r e de a d r e n a l i n ă , şi avantajele toate fiind de partea efedrinei, aceasta tşi c o n s e r v ă a c t i v i t a t e a s a în a d m i n i s t r a r e a p e r o r a l ă : nici sucurile digestive şi nici ficatul nu exercită asupra ei nici un fel de acţiune destructivă. In al doilea rând produsul nu se acumulează, repetarea nu dă obişnuinţă, nu produce nici leziuni organice, nici efecte secundare supărătoare cum se întâmplă cu adrenalina, şi în sfârşit efectele sale sunt mai puţin brutale şi sunt de mult mai lungă durată. In acelaş timp dozele în care se administrează sunt mult mai mari şi mai uşor maniabile.

Două dintre acţiunile fiziologice ale efedrinei au fost mai ales studiate experimental, atât asupra animalelor cât şi asupra omului: a c ţ i u n e a h i p e r t e n s i v ă şi a c ţ i u n e a a s u p r a m u s c u l a t u r e i b r o n c h i a l e . v

Hipertensiunea se aseamănă cu cea adrenalinîcă, dar prezintă o amplitudine mult mai mare, şi are o durată mult mai lungă. Această hipertensiune este datorită vasoconstricţiunei care se pro- dnce atât în teritoriul splanchnic cât şi în teritoriul periferic. Rolul hipertensiv pe care îl exercită prin stimularea contracţiilor cardiace este mult mai mic, în orice caz, nedând efecte superpozabile celor pe cari le dă adrenalina.

Glandele suprarenale cât şi centrii nervoşi vasomotori, bulbari şi medulari nu joacă nici un rol în obţinerea acestei hipertensiuni, ea rămânând datorită aproape numai elementului vasoconstrictor şi într'o mică măsură stimulării contracţiilor cardiace, - obţinându-se absolut acelaş tfect în curba tensiunei arteriale şi după ablaţia ambelor glande suprarenale ca şi după excluderea centrilor vasomotori. •

In ceeace priveşte acţiunea sa asupra musculaturei bronchiale este cunoscută eficacitatea pe care o are în astmul bronchial. A cest rezultat terapeutic semnalat întâi în America de Miller

e f e d r i n ade

Dr. C. RADOSLAV Şi Dr- MIRCEA PETRESCU ^Docent Universitar Preparator Universitar

Medic La Spit Filantropia

C u toate că cercetările asupra efedrinei datează de mai multă vreme, totuş numai de când K. K. Chen a reuşit In 1923 datorită unei technice noi de extracţie cu ajutorul amoniacului şi al cloroformului să obţină efedrina cristalizată încep şi cercetările experimentale şi farmacologice. Intr'adevăr toate lucrările anterioare făcute de Yamanashi şi Naga'i, Amatsu şi Kubota dădeau rezultate fiziologice inconstante deoarece alcaloidul obţinut era impur.

A cest alcaloid se obţine, :cum am văzut dela Cehn, prin extracţie amoniacală şi cloroformică, dintr'o plantă Ephedra vulgáris, var. helvetica, care sub numele de Ma-Huang, era cunoscută din cele mai vechi timpuri In Rusia şi mai ales In China, ca un medicament popular preţios In tuse şi în stările tifoide. ̂ *

Efedrina are forma de cristale albe, solubile In apă, alcoolul, eter şi cloroform . Soluţiile deviază la stânga planul de polarizare- al luminei. B aza alcaloid ică nu este utilizabilă. Sărurile sale Insă, sulfatul şi mai ales chlorhidratul, sunt stabile, sunt uşor sterilizabile, au caractere precise şi pot fi conservate mai mult de 9 luni fără

a fi alterate de aer sau lumină.Formula sa chimică este foarte apropiată de a adrenalinéi.

Deosebirea este dată de dispariţia a doi hidroxili din nilcleul ben- zenic şi prin adăogirea unui radical metilic.

Adrenalina C 6 Ho — C H — C H 2 ~ N H2 O H ■ C H 3 ‘ *

Efedrina C c H 3 — C H — C H — N HO H - C H S - C H 8

Lucrare făcută în Institutul Clinico Medical B. Spit. FilantropiaDr. Prof. Danielopolu

207

In d e o s e b i r e d e a d r e n a I i n ă , şi avantajele toate fiind de partea efedrinei, aceasta îşi c o n s e r v ă a c t i v i t a t e a s a I n a d m i n i s t r a r e a p e r o r a l ă : nici sucurile digestive şi nici ficatu l nu exercită asupra ei nici un fel de acţiune destructivă. In al doilea rând produsul nu se acum ulează, repetarea nu dă obişnuinţă, nu produce nici leziuni organice, nici e fecte secundare supărătoare cum se întâmplă cu adrenalina, şi In sfârşit efectele sale sunt mai puţin brutale şi sunt de mult mai lungă durată. In acelaş timp dozele In care se administrează sunt mult mai mari şi mai uşor maniabile.

Două dintre acţiunile fiziologice ale efedrinei au fost mai ales studiate experimental, atât asupra animalelor cât şi asupra omului: a c ţ i u n e a h i p e r t e n s i v ă şi a c ţ i u n e a a s u p r a m u s c u l a t u r e i b r o n c h i a l e . v

Hipertensiunea se aseamănă cu cea adrenalinică, dar prezintă o amplitudine mult mai mare, şi are o durată mult mai lungă. Această hipertensiune este datorită vasoconstricţiunei care se pro- dnce atât In teritoriul splanchnic cât şi In teritoriul periferic. Rolul hipertensiv pe care îl exercită prin stimularea contracţiilor cardiace este mult mai mic, In orice caz, nedând efecte superpozabile celor pe cari le dă adrenalina.

Glandele suprarenale cât şi centrii nervoşi vasomotori, bulbari şi medulari nu joacă nici un rol In obţinerea acestei hipertensiuni, ea rămânând datorită aproape numai elementului vasoconstrictor şi într'o mică măsură stimulării contracţiilor cardiace, - obţinându«se absolut acelaş .fect în curba tensiune? arteriale şi după ablaţia ambelor glande suprarenale ca şi după excluderea centrilor vasomotori. • -

In ceeace priveşte acţiunea sa asupra musculaturei bronchiale este cunoscută eficacitatea pe care o are In astmul bronchial. A cest rezultat terapeutic semnalat întâi In America de Miller a studiat la omul

‘) C. Radoslau, S. S toicesco . Soc. med. d. H6p. Bucureşti Noembrie 192/ şi Wirkung intravenös einverieibter abgestufter Ephedrinlösungen auf den Blukzucker und Blutdruck beim Menschen im Vergleich mit Adrenalin Wiener klin. Wochenschrift 1928 No. 52.

208

normal a c ţ i u n e a e f e d r i n e i a s u p r a g l i c e m i e i şi a s u p r a t e n s i u n e i a r t e r i a l e - In toate cercetările a fost folosită calea intravenoasă pentru a elimina erorile datorite variaţiilor de absorbţie. In toate cercetările s'a folosit o singură concentrare

209

Şi arătam tn concluzie, că efedrina produce aceleaş modificări ale glicemiei tn doze de cel puţin 1000 de ori mai mari Pe omul normal prin .injecţie intravenoasă echivalenţa efectelor nu se obţine cu doze de 100 de ori mai mari cum au susţinut unii autori experimentând pe animal, ci prin doze cu mult mai ridicate de 1000 sau chiar de 2000 de ori mai mari.

Şi tn al doilea rând dacă durata modificărilor glicemiei este aproape aceiaş pentru amândouă substanţele — efedrină şi adrenalină — tn ceeace priveşte tensiunea arterială efedrina are o acţiune mult mai durabilă. Fiindcă dacă adrenalina dă modificări ale tensiunei arteriale sensibil omoloage ca importanţă cu cele pe cari le produce efedrina, natural păstrând echivalenţa dozelor, durata lor este foarte scurtă nedepăşind nici odată câteva mioute.

Efedrina Insă injectată tn doze mari de 0 .05 ctgr. 0 .09 ctgr. produce o ridicare a tensiunei arteriale care se menţine fără nici o turburare subiectivă sau obiectivă, turburări cari apar destul de frecvent după adrenalină.

Printre numeroasele cazuri studiate se găseau şi hipertensivi — cardiorenali şi hipertensivi esenţiale —cărora doza mijlocie de0.03 ctgr. injectată intravenos nu le-a produs nici un fel de turburare.

Arătăm prin urmare că efedrina' este un puternic agent hipertensiv prezentând asupra adrenalinei un avantaj practic considerabil căci permite de a obţine prin utilizarea sa tn doze mult mai mari întreaga gamă a efectelor dorite.

Tot din aceste cercetări rezultă importanţa pe care o joacă efedrina ca a g e n t t e r a p e u t i c în t o a t e s t ă r i l e h i p o - t e n s i v e cari sunt atât de frecvente în m a l a d i i l e i n f e c ţ i - o a s e ca şi în s t ă r i l e d e c o l a p s c a r d i o - v a s c u l a r consecutive intervenţiilor chirurgicale.

împreună cu E . Mateescu unul dintre noi

210

Marcu 1> a arătat efectele asupra omului normal, cât şi în numeroase afecţiuni unde întotdeauna există curbe similare, cât şi curbele speciale cari au fost găsite în maladia lui Addison şi în limfogra- nulomatoza malignă.

Şi în aceste cercetări a fost utilizată în mod constant calea intravenoasă pentru a elimina erorile datorite absorbţiei. Cercetările au fost făcute pe oameni tineri, â jeun după cel puţin 12 ore, şi au fost împărţite in două griipe distincte după doza de efedrină injectată 0.02 ctgr. şi 0 .06 ctgr.

In primul grup

211

In afceastă privinţă —s p l e n o di a g n o s t i c u l —atât de indicat tn paludism cronic, cercerăriie noastre ne-au arătat avantajele pe cari efedrina le prezintă faţă de adrenalină. In primul rând, reacţie puternică şi In al doilea rând, reacţie mult mai prelungită In timpul căreia cercetările hematologi sau bacteriologice se pot face cu toată uşurinţa,

D esavantajul Insă pe care îl prezentă efedrina era că avea un preţ prea ridicat, desavantaj care de când C asa Merck a fabricat Un produs sintetic, efetonina, care posedă exact formula autom ică a efedrinei, nu mai există. D iferenţa Intre corpul natural şi produsul sintetic este aceeaş ca şi între adrenalina sintetică şi adrenalina naturală.

De altfel Kreitmair, W. Fischer admit după experienţele făcu te identitate absolută Intre ce le 2 produse: efedrina, efetonina.

Deja indicaţiile efedrinei sau efetoninei se fac din ce în ce mai numeroase:

In a s t m , cum crede şi Segard, dă mai ales rezultate bune In crizele astmatice uşoare şi în dispneele astmatiforme ale emfi- zematoşilor. Această eficacitate a efedrinei-efetoninei este datorită excitărei centrului respirator bulbar şi relaxărei muşchilor netezi din peretele bronchiilor. In al doilea rând ea măreşte debitul respirator şi frecvenţa respiraţiilor.

Efedrina adminisrrată înaintea crizei de astm poate s'o oprească,- administrată In timpul crizei poate s'o juguleze după 15' — 30'. In cazurile cele mai rebele atenuiază dispneea. Luată zilnic ea poate modifica în bine sensibilitatea astmaticului.

Şi în sfârşit efectele sale durează mai îndelung decât durează cele ale adrenalinei: după ingestie de 5 — 10 ctgr. efedrină bolnavul îşi păstrează respiraţia normală 7 — 9 ore, şi iarăş alt avantaj

Spitalul Filantropia CraiovaServiciul Dermato-Veneric

UN CAZ DE SIFILIS HEREDITÄR TARDIV

Dr. V . DRÄGOESCU ' d* Dr. S . BĂCESCUMedic Primar * Medic Secundar

După cum ştim, Sifilisul hereditär tardiv, foarte bine studiat de A . Fournier, coprinde ansamblul accidentelor specifice cari provenind dintr'o infecţie hereditară, apar la o vârstă mai mult sau mai puţin înaintată: în a doua copilărie, în adolescenţă şi chiar la adult. După Fournier, aceste accidente apar între 3 şi 28 de ani, cu maximum în jurul vârstei de 12 ani. După vârstea de 28 de ani cazurile sunt foarte rare, chiar excepţionale. Aceste manifes- taţiuni ale sifilisului hereditär tardiv apar la indivizi cari au prezentat, în primele luni ale vieţei lor, accidente de sifilis hereditär şi cari vindecându-se au lăsat urme: cicatrice indelebile, deforma- ţiuni definitive. Aceasta este prima modalitate şi cea mai. frecventă. II putem întâlni la indivizi cari nu prezint de cât le