ANUL XI. - Ko. 16 2 ie i exemplaru l Duminică 20 Aprilie 1924

2. — Nr, 16, UNIVERSUL LITERAR

do nu , m с;;л" n'iie p r i m u l u i

Ѳ sută de ani se împlinesc de când nemuritorul Byron nu mai este între muri tor i . E greu de prins, în câteva Imii, personalitatea profundă a aces­tui geniu încărcat de gânduri. El a-parţ ine eroilor, pe cari arhitectul lu-пиіог, îi tr imite arareori pe lume, c a să' i înnalţe destinul şi să-i destăinue adevărul.

P e s tânca nemuriri:, aceşti e ro i s tau asemeni unor coloane de foc, ce a ra tă oamenilor calea spre desăvâr­şit.

C a să pricepi viaţa dramatică a ge­niului înnăscut, asprimea spinilor ce 'mpodobesc trandafirii acestei vieţi, după cum Crucea împodobeşte de veacuri nemurirea lui Cnst, trebue să pătrunzi în noianul său de visuri ca şi'n adâncul unui ocean.

Viaţa şi opera lui Byron nu poate •Îi cuprinsă în cadrul îngust al unor •formule, ce pot tălmăci firea oameni­l o r obicinuiţi, dar nu isbutesc nici o-dată să stabilească valoarea geniu­lui în chip lapidar.

Vom lăsa dar citorilor noştri po­sibilitatea largă şi nedefinită a inter­pretărilor, punând ude dinainte epi­soade din viaţa lui Byron şl fragmen­te din măiastreie-i creaţiunî. x Şi pentru că simţim ea o datorie de

etică superioară, s ă i cinstim pe cât se poate m a i vrednic, în cadrul unei reviste ce grăeşte mulţimii, lăsăm să treacă sărbătorile Învierii, şi de Du­minica Tomei, vom tipări un număr festiv, închinat nemuritorului poet şî profet.

Se va înţelege atunci puterea ope­rei sale ca şi tragedia ce i-a imorta­lizat numele, şi, drept închinători fru­mosului literar şi artistic, îl vom con. templa cu admirare cum stă pe cru-

,cea Calvarului său, ca şi înlănuţuitul pe munte Prornoteu cel chinuit de vulturi.

Tinerimea căreia. îi grăim cu de-a* pururea voe bună şl grijă de viitorul ei, va pricepe taina cugetării de foc, creatoare de temple, amuţi toare de patimi.

Şi inspirată ca Pythia din isvoarele Castalîei. această tinerime chinuită dar încă zâmbitoare, va căuta să pă­t rundă şi mai mult semnul de'ntre-bare ce-1 pune destinul pe frontispi­ciul zilelor viitoare.

Lord Byron va'mprăştia, din măre­ţia lui de visuri ploaie de zâmbete peste restriştile de azi.

Abia atunci, va prinde să fie înţe­les îndureratul geniu al acestui erou învins. ы

Floriile Sfintei dan In anul de graţie 1212, — sunt de

atunci ceva mai mul t de cât şapte sute de ani, — duminica Floriilor că­dea la 28 Martie.

Niciodată, poate, n 'a strălucit pes te Ombria dimineaţă mai limpede de fcât acea duminică, de Florii de acum şapte sute de ani. Soarele dulce de ^ r a c ă v a r ă îşi înt indea gingaşa sa mantie , străvezie peste câmpiile tre­zite la viaţă. P e toa te drumurile cari se sue la Assise, printre aleele de 4юші şi de salcâmi albi, lungi convo-4wci âe ţărani , în haină de sărbătoa­r e , se suiau spre oraş. Ramurile u-şoare de măslin sau de saieâmi ;»e cari le ţ ineau ei în mână, erau ca mişte valuri mişcătoare de ver­deaţă . Se auzeau voci cântând. Ѳ fe­ricire generală plutea în aer, împă-câad sufletele cu natura .

©e cinci ani, o eră de bucurii şi de « « Ă A E J D I , transformase vechea şi înfri-ceşătoarea Etrurie . Inimele băteau asal ta te , pentru acel fiu al lui Pierre # e r « a d a t e , care renunţase la bogă-J I I Î E lume! aceştia şi la o viaţă de ri­sipă, ca să se supue preceptelor Evan-gkeliei care porunceşte să părăseşti t e tu l din lumea aceasta şi să urmezi numai pe Isus.

Iu acea zi, 28 Martie 1212,, cea mai ma. e parte din credincioşi tasistară la marea slujbă de la biserica Sfântu

Gheorghe, unde însuşi episcopul Guido a slujit.

Când s'a terminat binecuvântarea mărţişori lor şi mulţ imea se împrăş-tiase, episcopul observă pe o fată care rămase la locul ei, a t â t de ab­sorbită în gânduri. în cât nu vedea şi nu auzea ceiace se petrecea în ju­rul ei ; înaltul prelat o recunoscu, luă o r amură de masl 'n şi se apropie de ea.

O strigă cu blândeţe : — Clara... E a tresări, îşi ridică spre el ochii

ei uimiţi. El îi întinse r amura de măs­lin. E a o duse la gură, apei o apăsă pe inimă, şi era prea înduioşată ea să poată vorbi...

I n acea seară chiar, Claxa Seiîi se duse la Portioncule, l â a p t Sfântul Francise. Ea îşi эсЬашЬа rochia ei de mătase cu un halat a*pru de lână Ş I pantofii ei brodaţi cu sitadade ; îşi T Ă I A părul, îşi acoperi еарлгі cu u a voal şi-şi pronunţă dorinţele sale.

Francise o conduse la mănăs t i rea benedictinilor a sfântului Paul ca să petreacă acolo noaptea, şi apoi, ca să o sus t ragă mai complect de familia ei care, încercă să o ia înapoi, la mă­năstirea sfântului înger . Această mă­năstire însă aparţ inea şi ea ordinului sfântului Benoit, a cărei haină Clara nu o purta şi nu vroia sări urmeze regulele ei prea blânde.

In acest t imp Francise o I N S T A L A

la mănăs t i rea sfântului Damian ,

u n i e ea i rai paf H I X t imp. urmând sf său b l orie, , .ea îşi distruse, p r in dis c ip l ină de s o b r i e t a t e , a l b e a ţ a f ină a co rpu lu i ei f rumos , u m p l â n d b i se r ica cu p a r f u m u l suf le tu lu i s ă u " . Ce au fost aceş t i lungi a n i de v i a ţ ă m o n a i

hală, t rebue să se c i tească în biográ" fia pe care a scr is 'o T h o m a s de Ce­lano, după povestirile fraţilor Leon şi Angliei. Am cetit această biogra­fie. N 'am cetit n i c i o d a t ă un роещ m a i mişcător.

Cea mai mare. d u r e r e a Clare i a fost m o a r t e a s fân tu lu i F r a n c i s e . T o ţ i ace i cari a u v iz i t a t l oca l i t a t ea Assise, a u p ă s t r a t , de s igur a m i n t i r e a admira­bilei s c e n ă i m o r t a l i z a t ă de p ic to ru l (i iotto. Fraţi i c ă l u g ă r i au dus pe i r merii lor r ă m ă ş i ţ a p ă m â n t e a s c a şi m u r i t o a r e a sub l imu lu i s-fâut, de la P o r t i o n c u l e . ue<l- s f â n t ul ş : a da; ul­t ima suflare , p â n ă la m ă n ă s t i r e a s fân tu lu i D a m i a n , p e n t r u ca. C l a r a ş i su ro r i l e sa le duhovn iceş t i să p o a t ă c o n t e m p l a p e n t r u o u l t i m ă ş l supre­m ă o a r ă fa ţa dulce a t a t ă lu i lor spi­ri tual .

S f â n t a C l a r a supraveţui a p r o a p e 27 de ani sfântului Francise. Ea se odihneşte astăzi în biserica pe ca r e ţ inutu l Assise i a consacrat-o, î n lo­cul unde a fost vechea biserică sfân­tul Gheorghe, unde episcopul O-uido i-a întins ramura sfântă. Acolo, poa­te fi văzută încă astăzi, dar. vai ! în ce stare ! S"a închis într 'o mare urnă strălucitoare şi sub bolţi de marmo­r ă multicolore pe aceia care a făcut din mănăst i rea sa o fortăreaţă su­premei Sărăcii"

Crinul fecioresc al corpului său pe-r i tor e, astăzi, o momie sinistru ma­chiată, cu un nas artificial şi cu obraji de email roz.

Nobilă călugăriţă a primelor fete sfinte, mică soră a sfântului Fran­cise, cea mai gingaşă şi cura tă floare a cultului franciscan, de ce n 'a i fost lăsată în primitivul şi umi­lul mormân t de pia t ră !.„

Ab. ! dacă vre-odată te-ai gândi să te întorci la Assise, nu in t ra în bise­r ica ce-ţi poar tă numele ! Du-te mai bine la Sfân&m-Damian. Acolo, ai fi mai puţ in străină.

Ai revedea locul unde îţi ceteai c a r tea de rugăciuni, refeetoaral unde un p a p ă se aşeză la masa t a şi celula în­gustă care, după cum se spune a fost a ta . Ai regăsi grădină mică de t o t unde nu vroiai să fie de câ t crini, vio­lete şi trandafiri, simbolurile curăţe­niei, umilinţei şi iubirei divme.

De pe marginea micei terase, ai re­vedea peisajul dulce şi liniştit care-ţi plăcea. Ochii tăi însă nu vor mai zări Port ioncule unde te-ai scoborît în acea seară însăşi de Florii. Coliba primitivă, care a adăposti t idila năs­cândă a ,,D-nei Sărăcia" cu fiul meş­teşugarului din Assise, sfântul Fran­cise a făcut loc unei biserici vaste.

D i m i t i i r M 20 A n r i l i e 1024 . UNIVEPSUL LITERAR INT. 16 — SC

.S'A SFÎRŞIT !" tablou de P. Van-derUderr.

STROFE Bme-aţi venit iubiţi cocori, Ѣіпе-aţî venit în ţara !... Pe~eripa voastră aţi adus 'Senin şî primăvară.

Şi glasuri de privighet<tri In codri şî prin luncă Şi 'n suflete acelaş dor t)e viaţă şi de munca...

'Şi flori în crâng şî flori pe plaiu. Fier şi bucurie. In calea voastră toiu-acum 'Renaşte şi învie...

G. Nede lea

rece şi somptuoasă, unde inima în­gheaţă când intri.

Te rog, dulce sfântă ('Iară, nu te duce acolo, n'ai mai recunoaşte prea moderna grădină de trandafiri fără spini din care călugării, fraţii tăi de astăzi, ţi-ar da — în schimbul unei ofrande — câte-va foi păta te de ru­gină. In zadar, ai căuta acoperişul umilei celule pe care. în seara când a mur i t Sfântul Francise, ciocârliile veniră s ă se aşeze la apusul soarelui, şi să ţ ipe, ciocârliile cari totuşi, nu cân tă de câ t în zorile limpezi ale di-mineţei. . . Şi cred că ai fi primită ca o străină, în această biserică unde Clara Seifi a devenit glorioasa soră Clara, î n seara de Florii a anului 1212,*acum mai bine de şapte sute de а я і

P e t r a T . Cftdel

N O R O C U L U I d e LEONTIN ILIESCU

— S O N E T E —

Norocule, superb copil din flori De unde'atâta cer în ochii tăi ? Eu tremur ca şi'n dragostea dintăi Când mi ie'mprăştii 'n suflet cu fiort.

Adânci şi mari, deapururi zâmbitori, Sunt ochii tăi — fantastice văpăi — Speranţe râd şi isvorăsc din ei Ca stropi de rouă 'n revărsat de zori.

Nu-i vis... Tu, eşti aievea Fornarina Ce-l inspiră cu dor pe Rafael Ca s 'o adore'n visuri de penel...-

Desmierde-mă deapururea s rnmo Şi blânda ta privire de copil Să simt în mine ritmul lui April.

FLOAREA ALBA Dă-mi floarea albă a iubirii tale !... Şi tu, în dreptul inimii robite, 'Zâmbind mi'o prinzi şi, cu priviri vrăjite? Mi le deşiram' în visxd de petale.

Păream streini şi-aveam aceeaşi cale, Dar eu umblam pe drumuri rătăcite —

lAzi ochii tăi au zări neliniştite, Dar poartă'n ei resfrângeri siderale.

Şi cât as vrea, când, te privesc cu drag, Pe sânii albi să-ţi ploaie trandafirii, Ca să te fure vrăjile iubirii...

De dragul tău aş sta •— un biet pribeag — Uimit în fala Anadynmenci, Ca Paris sub privirile Eieneî..*

4. — Nr. 16. UNIVERSUL Li fERAK Duminică 20 April e 1924

Maiestatea sa Moartea e tam la masă şi scriam. Afară era

o vreme groaznică, ploua amestecat cu zăpadă, cerul era plumburiu, lu­mina zilei cenuşie, pământul alune" cos, şi sufla un vânt puternic. Pe co-«ul sobei şuerăturile grozave ale vân­tului păreau mii de voci ale celor de pe lumea cealaltă care în coruri plân­gătoare se văetau şî cereau milă şi'n-durare.

Oare acel vânt straşnic t rânt i se la perete vre o uşa a iadului, şi gemâ-tele osândiţilor se ridicau până pe pă­mântul păcătos ? !

Uneori nişte şuerături mai ascuţite şi mai lungi ce semănau cu ale noilor născuţi părăsiţi pe maidane, şi cu miorlăitul jalnic al pisicilor în bezna aopţei.

Acele sunete stridente şi tragice mă înfiorau şi m ă 'n t rebam îngro­z i tă : oare să nu fie voci cu adevă-

, ra i?"Voci le celor iubiţi, vocile care au pierit dintre noi ca nălucele, vo­cile celor care n 'au avut vreme să ne epue to t ce aveau da spus înainte de a apuca pe calea fără sfârşit de unde Qu te mai întorci. Şoaptele nedeslu­şite a celor care au muri t nesfârşind »povedanüle lor, şoapteiз amorezaţi-for care au muri t într 'un lung suspin de dragoste. Blestemele răsvrătiţilor, gemetele de durere ale chinuiţilor, chemările nevinovaţilor, din viaţă smulşi de nemiloasa m'oarte în mi­nute de voluptăţi supreme ? !...

Şi,m i-era frică ! mi se părea că ţoa­le acele voci vor lua fiinţă şi că voi vedea răsărind în faţa mea toate a-cele fantasme a căror vaete plângă­toare m ă pătrundeau până 'n suflet, ai m ă cutremurau mai rău decât í r t 1

gui de afară. Mă scutură un fior, şi închisei ochii

obosi tă : dar pesemne că adormii : In fâ ţa ochilor mei închişi începură să alunece forma uşoare vaporoase în care recunoscui pe toţi morţ i i mai iubiţi. Vedeam pe ta ta şi cu el toa tă copilăria mea fericită: pe m a m a şi dânsa 'mi a ră ta într 'o carte i lustrată adolescenţa mea apoi soţul meu cu care trecusem prin ţăr i minunate şi cu care într 'o clipă mai revăzui acele locuri, apoi un frate iubit care m ă privi afectuos şi surâzător. Dar un şuerat mai puternic al vântului m ă făcu să t resar : m ă deşteptai! Văzui cu mirare în faţa mea stând pe scaun* o femee t ână ră de o frumuseţe rarăj frumuseţea statuelor antice, palidă, cu figura ca sculptată 'n marmura cea mai fină; avea cava măre ţ şi nemuri­tor în ea. Alături de dânsa doi ado­lescenţi frumoşi şî trişti. Femeea îmi zise arătandu-mi pe frumoşii ei înso­ţitori : Mihail şi Gav.ru.

şi cum o văzusem repreznta tă prin cărţ i şi i lustrate. Tăceam ! .ce puteam să'i spui ? E a vorbi :

— Te miri că sunt aşa frumoasă, dar voi oamenii vä'nchipuitl că sunt o hârcă bătrână, însă nu este nimeni mai tânăr, mai frumos şi mai puter? nie ca mine. Dacă m'aţi primi cu teáz­ta dragostea ce trebue să aveţi de mine, fiinţe pieritoare ce sunteţi , a ţ i pricepe rostul meu, şi m'a ţ i iubi ca p e liberatorul care rupe lanţurile scla-

" viei. La urma urmei ce sunteţi voi în faţa m e a ?

Nişte frunze de pe pomul vieţei, unda îmuguriţi , înverziţi apoi luaţi de vârtejul vieţei vă refugiaţi în braţele mele cu ochii strâns închişi ca să nu vedeţi. Vina voastră este, dece nu m ă vedeţi. Vina voas t ră ' e s te ! De ce nu vreţi să mă priviţi în faţă?. . . In-lemnisam, şi m ă gândeam să'i răs­pund ceva, dar vocea mi se stinsese, şi nu puteam să articulez nimic.

— Dacă ai vedea, u rmă Moartea ce frumos este în ţa ra mea ! Acolo nu se aud şuerăturile cara sunt, nu vo-

T r csării ! a v e a m d a r în f a t a m e a

cale celor de pe lumea cealal tă dai chiar vocile aduse de vân t din ЪоаЫ colţurile pămâtnului .

In ţ a r a mea nu există astf-d d« concerte : pe pământ , durerea, des* nădejdea, ruşinea, spaima, u ra învî-< dia, pasiunea cântă 'n cor formând-! acele nedesluşite şî 'nfiorătoare su 4

nete. L a mine, în ţ a r a umbrelor nu vor-j

bim şi na 'nţelegem de minune, căcij nu avem ca împărţ i . Acolo aun-j tem fericiţi, căci acolo în adevăr sun«j t e m nemuritori . Un singur om a sca* pa t legilor unele, aceasta aste : Ahas«| yerus, evreul ră tăci tor ! Tresări ţ i U Afla-voî oare istoria acestui om ce le j

bru din gura chiar a Morţei ?! Ii a« runcai o privire rugătoare căci n u puteam vorbi. Ascultă, zise interlo­cutoarea maa : Ahasvérus fusese cel mai bun prieten al regelui... Solo­mon. Când pricepu regele că eu mă apropiam să-j curm firul vieţii, el zisa prietenului său : Ahasvérus ! drept semn de dragostea ce'ţi por t am să' ţ i fac un dar : amestecă subs­tanţele pe care le însemn pe aces­te tableta, fă această reţetă, însă cu condiţia crudă de a se folosi altul de

pe Majesratea sa M o a r t e a ! O prívu. S o n făţ işa subt o f o r m ă cu totul a l t a d e c â t a r a m ob i şnu i t s ă mi-o închipui O. Schindler : „Bucuret'e Împărate al Iudeilor'

Duminică 20 Aprilie 1924. UNIVERSUL LITERAR Nr. 16. - 5,

tele! După aceste cuvinte mur ' . Cu fermula luî Solomon^ Ahasvérus pre­pară pilulele şi luând două din ele pu tu trăi o sută de ani, şi al tă sută. Prostul , credea că a scăpat de mine, că nu se va mai sinchisi de moarte , că a, găsit fericirea, sărmanul de el!... . Graţie secretului său, ajunse puter­nic aspru şj. crud, devenise omul cel trufaş, c r ezânduse nemuritor. Locuia în Ierusalim, când m u r i mântui torul omenirei care chiar el s'a supus fa­gilor mele. ţ P e când era condus mântui torul spre locul de chin, trecu în faţa usai ovre­iului ră tăc i to r : auzind vuetul care se apropia Ahasvérus ieşi pe balconul Caselor lui. -Isus întinse spra el mâi" jiele, c e r â n d u i puţ ină apă şi voe să s tea jos pa pragul uşei lui.

— „TJmblă, treci înainte !' îi zise el ,cu asprima, d i r te de'ţi iă pedeapsa la care te osândeşte legea. ,,Crudu-l e " !, zise Isus, tu vei ocoli mormân­tu l tău, vei umbla în jurul mormân­tului tău, veî umbla în jurul lui fără odihnă, fără adăpost. Nu vei mai muri în veci vecilor ! 1 Ta t ă istoria evreului rătăcitor. [ .De atunci elexirul lui Solomon îi Йаи o nouă viaţă, prin ele domnul Isus îi porunceşte, şi umbla, umbla căutându-mă, şi neîntâlnindu-mă I Kici odată nu se odihneşte, ră tăceş te pe pământu l întreg. P e unde a fo-îfc n 'a văzut decât mizerie, ingrati tudine şi înşelătorie. A văzut că lumea în­t reagă nu este dacât o vecinică o r gie... Moartea tăcu ! O priveam în­duioşată, dânsa îmi pricepu gândul şî Burase. „ învă ţa ţ i să m ă iubiţi şi m ă veţi pricepe, u rmă ea, şi încet-încet, pieri din ochii mei ca un fum uşor. îm i frecai ochii. Apoi, nevrând să mai am a face cu puteri supranatu­rale, m ă sculai-,, m ă îmbrăeai, şi eş ' i i n ger să dau cu ochiv de reali tăţ i !

e jgnfrosîna Palia'

ULICIOARA

Săptămâna Patimilor

Se ' n / m p e e s ă primăvara Vrăjindu-mi iarăşi ulicioara Ce-şi tremură din nou în zare Noian de doruri călătoare...

Ou ţaţa- în senin 'mutată Şi 'n snop de raze 'mbrăţişată, Ea pare că nunteşte 'n soare Gwalaiul pomilor în floare l

Şimi dă târcoale îar prin fete Zefirul — paj, cu flori în plete. — Gu degete subţiri şi fine Bătând în geam şi prin vecine...

Ş{ 'ti liniştea de sărbătoare, ha toate dragile-i căscioare l'un sbor de cislă... 'nrourată De cânturi proaspete de fată-

Iar ulicioara mea — gheată Surâde 'n barbă, 'n barba "nc-îorată Şi-şi mână visele m zare In stoluri albe şî hoinare...

C o n s t a n t i n M u c h e

'A fost această pe la ora şease ziua şi s'a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al noulea. Şi s'o întw necat soarele.

Isus a spus cu vocea tare grăind aşa : „Părinte. în mâinile tale depun sufletul meu f Şî zicând aşa El şi-a dat sufletul !

Aceste cuvinte din Evanghelie s'au întipărit în sufletuLomenesc în cât şi astăzi după aproape 2000 de ani în­chipuirea noastră 'şi descrie tabloul

mulţ imea sălbatecă care 'şi bate joi de credinţa, lui şi în glumă L 'au în­cununat cu o cunună de spini şî în loc de sceptru i a u pus pe bra ţe o tres­tie.

Alt tablou reprezintă ultimile clipe ale Mântuitorului aşa cum le arată' cuvintele Evangheliei amintite mai

sus. Tragedia care s'a petrecut acum

2000 de ani şi care trebuia să cutre­mure din temelii omenirea întreagă

PE CRUCE. — Tablou de marele pictor rus V. M. Vazneţor.

întunecos al acelei tragedii care s'a încheiat atunci pe Golgota în numele omenirei.

D a r şi ma i l u m i n o a s ă apare ea in ochii noşt r i m u l ţ u m i t ă t a l e n t u l u i ar­t i ş t i lor c a r e p o t să e x p r i m e even imen­t e l e evanghe l i ce în t o a t ă r e a l i t a t e a lor pe pânze le c r e a ţ i u n i l o r lor.

L n u l din a c e s t e t a b l o u r i pe ca r e le r e p r o d u c e m r e p r e z i n t ă o s c e n ă din a-junul m o r ţ e i lui Chr i s to s . El e încon­jurat , de farisei şi de c ă r t u r a r i şi de impresiona pe fiecare după nevo i le şi

dispoziţia lui şî de aceea vedem la pi­cioarele Crucii şi soldaţi râzând şi su­flete credincioase zdrobite de durere.

Şi azi se petrece de altfel acelaş lu­cru : pe când mulţi se frământă de durere la picioarele Crucii pe care fie­care din ej o poartă în suflet, alţii benchetuesc la praznicul vieţei nepă­sători la orice du re re , surâzători la toate suferinţele omenirei. Dr . L Dt

в . _ — N r . 16. UNIVERSUL LITERAR D u m i n i c a 2 0 A i < r : i e i 9 J 4

2>m norii fugari Cad picuri mari Şi-acoperă tina de avă Min ceru'nnorat Izvorul curat Setosul pământ îl adapă

Copacii tăcuţi Acuma umbriţi

{Tot cântă cu ploaia 'mpreună Şi vuetul lor Cu ploaia în c r

'•Dă zvonuri de vre ic c mai bună

Pe uliţî copii Se ţin de drăcii Se joacă prin apă şi ploaie Cu toţii, şVs mulţi Cu toţii desculţi • Şi ţipă şi 'nnoată 'n şuroaie

Un trăznet venit Pe toţi r a 'nlemnit Şi toţi ne'nchinăm de 'ridurare

FAT FRUMOS — COMENTARII —

d e NUC ITA MACEOONSKI

в е cădea ca Universul Literar, cea ma* veche revistă l i terară româneas­că, să dea toa tă a tenţ ia unei piese de t ea t ru al cărei subiect este românesc, cum românesc este graiul, ce în ver­suri lapidare împodobeşte pe Fătfru-шь& în strai românesc, cu simţire şi yorfoire românească. <• Dacă ţa ra noastră, simbolizată de B e n a F u r t u n ă prin I leana Cosin-,zea*a, dacă sufletul ei există, el nu Ştoate simţi decât recunoşt inţă că un r o m â n şi-a consacrat vremea şi mun-jjea spre a M cânta , pe scena mul t în­cercatului Tea t ru Naţional.

Cttvinte de mulţumire se cuvin în stimul rând directorului general al tea t re lor pentru jucărea piesei lui flwrtună. D l Vlajean asistând la re-ş e t ^ i i a priveghiafc în de aproape ca t o t « ! să fie în armonie, ca totul să &e românesc .

Costumele şi decorurile au fost e-àcecutate cu mul tă pricepere artistica 5|e maeştri i Cornescu şi Athănasescu, j^emtru ca frumuseţile lor de basm să ••.cadreze frumuseţea poetică a lui fFătfrumos. / B a r acelui care a jucat toate r o b r «de din piesă şi la reprezentaţii nu foacft nici unul, regisorului ce a pus m scenă pe Fătfrumos, — d-lu Bum-

Jbeşti cel slab, — care a slăbit mai Lault în trei săptămâni câtă vreme •• 'a repetat piesa, ce i-se cuvine ?

Be sigur că răsplata ş ro ia siagur cerni la reprezetaţii primeşte, d'intre çuliee, ecoul aplauzelor.

P re sa a adus cele mai bune laude 'lui Fătfrumos, nu s'a ocupat, însă. de

D-lui Căpitan D?malid9

Dar ploia a stat Din ceru 'ixnorat Pe cer curcubeul apare

Şi norii pornesc Cu toţi se grăbesc Să lase pe boltă lumină Porniţi spre Apus Cu toţii s'au dus Şi-amiaza de zi e ascunsă

E aer curat P ărn ân tu-adăpat Promite o pâine frumoasă O boare de vânt In negrul pământ Il s cântă şi tânăr îl lasă

Pe utili noroi Şi apă din ploi S'au dus. iară firea zâmbeşte E pace şi 'n cer In caru-i defier Şi soarcle'n cer străluceşte

Teodor P ä n n e s c u

cât în t reacăt de originalitatea poe­tică, şi pathetismul a tâ t de omenesc,-totuşi, al actului al patrulea.

După vijelioasa pornire a lui Făt­frumos pentru a'şi salva ţara, pentru care îşi lasă visul de iubire pe Ileana, să aştepte adormită, în palatul ferme­cat, cortina se ridică asupra terasei palatului unde. într 'un decor de fee­rie Ileana, vorbeşte cu Melinte un om viclean ce- se strecurase în um­bra vitejiilor eroului şi deşteptase cu câte-va clipe mai înainte de a sosi Fătfrt; os. pe Ileana.

D l Demetrescu, care joacă acest rol, îl susţine cu toată, conştiiţiozi-ta tea unui artist cosumat.

Ileana, se ara tă mira tă şi spune a-cestui înşelător : Ah creşte îndoiala ce'n inimă o port... Că alte aripi mândre te-a ridicat aci... De ce palatul doarme ca

ca şi cum tu nai fî Dar, ia tă că Fătfrumos se apropie,

căoi palatul se deşteaptă : fântânele ţâşnesc, păsările cântă, copilele de casă vin şi Fătfrumos intră : maes­trul Demetriade după ce a dus greu­ta tea a tâ tor versuri scânteetoare în cele trei acte, făcându-le să vibreze •în inimile spectatorilor găseşte o pu* tere supraomenească, spre a nsipi, ca nişte petale, versurile ce caută Humenezeîasea frumuseţe a eroismu­lui fără de răsplată.

Acum când totul se deşteaptă pea-t ru fericire Fătfrumos moare îuvia-gător. El cade pe treptele de piatră ale tronului Ilenei în t imp ce se face noapte, In marea suferinţă ce se des­prinde din acest sfârşit, Fătfrumos îşi dă seama că :

.,Cea mai mare lege pe lume'i des* părţ i rea". El mai priveşte odată рѳ

H r a n a , şi cortina se J a s ă , ca şî plcoa* pele lui Fătfrumos. ale basmului.

Frima, noastră tragediană d-na De­motriade, a onorat- micul i'ol al ma­mei Mioarei, cu o amănunţ i tă studi­ere si. începutul actului întâi este stă­pânit do puternicul său dramat ism; de asemeni şi D-na Almajean-Buzes-cu în rolul Mioarei.

Despre d*ra Maria, Puia lonescu care interpretează pe Ileana se poate spune că şi-a susţinut corect rolul său.

Pen t ru cei optsprezece ani cu care debutează pe scena Teatrului Naţio­nal, s'a relevat ca un talent necesar scenei noastre. In rolurile principale Doamna Giui-

gea şi maestrul Demetriade, Agh 'u ţâ şi Fătfrumos au stârnit admiraţ iunea tut lor ca şi întreaga piesă a lui Fur­tună.

Acei cari îi găsesc defecte să scrie, şi să ne arate piesa de teatru căreia nu-i au găsit.

Cum însă defecte se găsesc pretutin­deni, când le cauţi. Fătfrumos poate să r ămână cea mai frumoasă piesă de teatru românească: până când so va găsi un poet mai iscusit ca să scrie una mai bună căci: termin cu versu­rile cu cari se sfârşeşte Fătfrumos când se înebid porţile basmului :

Câte stele sunt pe cer Toate рапЧа ziuă pier, Dar in fiecare seară Stelele pe cer vin iară.

Azi un om în noapte moare? Mâine alţi merg spre soare. Frunza pică, frunza creşte, Viaţa nimeni n'o opreşte.

Păstorul bun —• Vezi i lu s t r a t a din pa» . I —

In săptămânile acestea de post şî de rugăciune când în Biserică cre­dincioşii aud mereu amintindu-se de jertfa făcută de Mântuitorul lor spre a scăpa oiţele rătăcite al căror Păs­tor bun şi blând a fost EJ, nu aste ta­blou mai simbolic al acestei jertfe do cât acesta pe care Га pictat pictorul francez Sourd.

P e marginea unei prăpăstii, dea* supra abisului nesfârşit al eî, între culmile munţi lor sălbateci, pastoral cel bun, pe capul căruia străluce au­reola jertfei, se apleacă spre oaia ră­tăcită s'o scape de o pierdere sigură.

Şi fiecare înţelege că dincolo da acest tablou, mai departe, în trecu­tul turbure al omenirei, Păs torul a-plecat deasupra oaiei rătăcite, pe fruntea eăruia străluce lumina E t e r nităţei, nu este altul decât Acela ca­re şi-a axpus viaţa ca şi umilul păsto» din tablou ca să scape oile rătăcite, ce formează t u rma omenească, abă' tu tă delà Calea Luminei şi Adsvăru lui.

Duminică, 20 Aorilie 1924. UNIVERSUL LITERAR л ; r ; 6 — 7

însemnări Se a f l ă în mi j locu l E g i p t u l u i , l â n g ă r u i n e l e

c e t ă ţ i i Theba , d o u ă s t a t u i m ă r e ţ e de j g r a n i t î n f ă ţ i ş â n d pe f a r a o n u l Amenotis a l ПІ-1еа şi r e g i n a Tiyi şi ca r i s u n t c u n o s c u ţ i î n ' i s to r i e s u b n u m e l e de Celeşti lai Memaen. Li в 'а s p u s as t fe l p e n t r u c ă loca ln ic i i n u v o i a u n i c i î n r u p t u l c a p u l u i s ă c r e a d ă c ă s t a t u i l e Bant a l e f a r a o n u l u i m a i s u s n u m i t ci s u s ţ i ­n e a u că. e le r e p r e z i n t ă a l t c e v a decâ t c h i p u l scc ip ta feMl luiAIMemnon E t i o p i a n u l , f iul A u ­relii ş i a i hîi TTiton, c a r e a fost o m o r â t l a a-s o d i u l Twiiy un£li> venise s ă d e a a ju to r r ege­l u i P r i m , .tfe-v c h i a r m â n a l u i Aclu le .

D a r n a f e n t r u a c e a s t ă l e g e n d ă s u n t a t â t de c u n o s c u ţ i (Coloşii l u i M e m n o n . C i u d ă ţ e n i a lor 0 f ă f t u i a u ace l s u n e t p l ă c u t , n e o m e n e s c ce l e i z v o r a u d i n t r u p u r i la r ă s ă r i t u l s o a r e l u i şî c a r i se prelungiiH; c â t v a t i m p aaaaestecându-se c a ecouli şf> p ă r â n d : apo i că d i s p a r e ca î n t r ' o p e ş t e r ă , ffttetui й м п а і ş i m a i a p o i P a u s a n i a s a f i r m a r ă a c e a s t a în sexiierue lor- şi n u s u n t s ingur i i . . (Chiar î m p ă r a t u l АИііак veni să a s ­c u l t a a c e l e a r m o n i o a s e p r e l u d i i desp re ca r e •Egipteni» s p u n e a u că s u n t s a l u t u r i l e lu i M e m ­non c i t u e m a m a . sa A u r o r a . N u pes te m u l t t i m p I m o ă r a t n l S e p t i m i u Sever vo ind s ă în-IrumusoţBîşet aieest s a l u t zeesc,. modi f i că s ta­t u i l e саіш (Ieatuiu:i n u m a i ve rb i .

P i ic ina? a c e s t o r s u n e t e a r fi d u p ă î n v ă ţ a ţ i i m o d e r n i o e x c a v a ţ i u n e , u n g n l i n t e r i o r u n d e s e g r ă m ă d e ş t e n o a p t e a r o u ă care , . e v a p o r â n -Йи-эе. I cneş te p e r e ţ i i dte g r a n i t ş i h ă u i e astfel | a f iecare ^s t r ă luc i re a A u r o r i i .

\ F r u m o a s ă fntr 'adevar a fost m o a y t a a o r a t o ­

r u l u i ş i fSitozeruliMi pedagog 1 I s w r a t » (436—3âT 11 I . Cb.j Aeaei», î n ş e l a i f i ind d e арагеяуг a d m i r ă ß * u p r a p a g a i u l ă l a A t e n a p e n t r u М а с е й о м а і ш і -HHp , . . teiăl fui A l e x a n d r u - e e i -Mar.;, саяе tpeste i p u t m ftinţp>< a t a c i ş î p r i c i m i i m a r i ріаайеггі «etăţii- -DuT«T*a i i fiu a t â t d* m a r o î n a t t ЬмбгаОе. în "fiâîstă d e 99 a n i , s e ttot&rî s ă nraaară prin f oame . C u a v o i n ţ ă d » ss^et, b ă t r â n u l , c a r e p ă c ă t u i s e cu g â n d u l t s u p r a lu i F i l i p o v i a ţ ă , î n t r e a g ă , î n c h i s e ochi i tntr'o co l ibă d e l à m a r g i n e a o r a ş u l u i , a p r o a p e i i u r ifiat, cu g â n d u l la m a r e a lu i g r e şea l ă . 1 •

I n m u z e u l d i n Ca i ro s u n t a d u n a t e spec ime-ael j cele m a i c a r a c t e r i s t i c e d i n a r t a a r a b ă şi iot ac i se g ă s e ş t e şi cea m a i b o g a t ă b ib l io tecă Sin to t O r i e n t u l . S u n t 75.060 de volume şi І2ЛВЯ de manuscrise arabe, , m u s u l m a n e , e b r a v te , s i r i a ce şi a r m e n » . P r i n t r e e le se găsesc H M da Погяпо de t o a t e s o i u r i l e ş i l u c r a t e cu o a ; t ă d e o s e b i t ă şi c u o r a r ă m i n u ţ i o z i t a t e .

S'a p u s e i ' . ' i r că a r i a a r a b ă n u plac» d e c â t p r i n :nigă!oala cu care s u n t l u c r a t e o r n a ­m e n t e l e şi nu p r i n expresia, ce o poa t e d a vieţ i i , p r i n s ă î n t r ' u n a d in m a n i f e s t ă r i l e oi cele m a i gene ra l e c u m e cazul cu a r i a p l a s ­t i că e lenă . Operele a r a b e s t â r n e s c e n t u z i a s ­m u l n o s t r u n u m a i p r i n m u n c a cu ca re a u fost e l a b o r a t e şi de aceea c a t â t de a d m i r a t ace l Co ran sc r i s în î n t r e g i m e pe o piele de g ă i n a şi oare n u se poa t e citi decâ t cu l upa . Cei car i copiau as t fe l de m a n u s c r i p t e e r a u foar­te m â n d r i de „ t a l e n t u l " lor, d a r îş i oboseau a t â t de m u l t ochi i î n c â t o rbesc c u to ţ i i in ie i m a i î n a i n t e <ide a ş i fi i s p r ă v i t t i ne re ţea .

r , vai c r e a t o r u l „Eugen i e i G r a n d e t " c i a u t o r u l de -scr iaer i ( m u l t a d m i r a t e de „p re ­ţ ioasele- 1 seca lu tuL 'XVII- lea , ceru o d a t ă p a t n i -sute- (ie scuz i a l t u i m a r e sc r i i to r ep i s to la r , Voi tarev Aces ta îi t r i m i s e n u m a i d e c â t s u m a întovăuăşi iS. (te u r m ă t o a r e l e r â n d u r i : „ E u Voi le ra , d e c l a r că d a t o r e z o p t s u t e de scuz i D o m n u l u i Botzac, p e n t r u p l ă c e r e a ce m i - a provocate-o с е г а ш і ч ч п і î n î m p r u m u t p a t r u suto" .

•

Sa s p u n e eă î n t r ' o n o a p t e filozaâul Socxa te v i s ă c u m d i n -depăr tă r i n e b ă n u i t e veni a n p u i u d-î b a r z ă şi i se a ş e z ă în poale . A t r a s de f r u m u s e ţ e a p ă s ă r i c i i filozoful o m â n g â i e şi se p r e g ă t e a s'o d u c ă în casă , c â n d p u i u l ' î ş i l u ă zboru l şi î n c e p u să se î n a l ţ e sus , tot m a i s u s . zându-1 .

Deştept â n d u - s e d i n v i s Socra ie v ă z u рѳ B r i t t a s , u n c e t ă ţ e a n a t e n i a n аамеа«гі»Ы i a î n v ă ţ ă t u r ă pe n e p o t u l s ău . Acest copil e r a P l a t a n ; şi tot i ş t i m c u m d u p ă c e ! U a d m i r a t ş i 1-a. u r i n a t p e m a e s t r u l s ă u o b i m ä раг іл d i n v r e m e , P l a t o n s'a. d e s p ă r ţ i t .«te .--sistemul s ă u ş î Га c o n t i n u a t , 1-a p<?r£ecttom-t riivi-

V'isul Iu i S o c r a t e se a ^ v e r i a e ! î n t o c m a i .

Un .grup de doamne şi domnişoare, artiste pictori, au expus în sala sindi­catului Artelor frumoase, picturi în ulei, aquarele şi desenuri.

Pr in t re mul te lucrări cu tendinţe cubiste şi copilăreşti, sunt remarca­bile tablourile decorative ale domni­şoarei Beller, în cari desenul este că­

u ta t cu conşi iinciozitate. Compoziţiile făcute asupra basméf

lor o r i en t a l e , au un puternic (iramai t ism.

Doamna Lucita Demetr iuse expu­ne de asemeni tablouri ce dovedesc o serioasă tendinţă de a studia şi desă­vârşi pr intr 'un ta lent natural , perso­nal i ta tea sa.

Ctmoscuta romanci-eră f i t a y n a al cărei roman , ,Simplement" a făcut a-t â t a vâlvă la Paris , a fost invitată de Funda ţ i a A. S. R. Pr in ţu l Carol spre a ţine o sene de conferinţe la Bucu­reş t i . Dânsa va face călătoria de la Par is cu aeroplanul, sosind la Bucu­reşti la 25 Aprilie.

I a t ă rezultatul tragerei premiilor filatelice pe care le-am. oferit gratui t cititorilor noştri, pe luna Martie. Au câştigat câte urt lot de mărci urmă­torii :

D-ra Irena Gèpiban Tănase, Oradia Mare ; d. Tiberiu flonescu, Craiova ; drra Victoria Antonescu, Brăila ; d. Alexandru Mariwi, Loca ; ă. Popescu loan, Galaţi ; d. Vicenţiu Bujoreanu, iBolgrad şi d. ..-St. Bărbulescn, Ploeşt i .

Pen t ru luna Aprilie vom continua să oferim cititoiiior noştri numeroa­se premii filatelice în schimbul cu­poanelor.

Mamă şi amantă ROMAN ЭЕ L O U I S U L B A C H

M l l p e p r i v e a p r i n t r e l a c r i m i ş i o g ă s e a a ş a d e m ă r i n l m o a s ă , a ş a de f r u m o a s ă ş i a ş a de a-devirată, că a v e a î n a c e l a ş t i m p pe buze fio­r u l u n e i î n d o i t e m ă r t u r i i de iub i re .

I a g e n u c h i ă c a a l t ă d a t ă şi văzându-1 a ş a i u aé l tud tnee , c o n t e m p l ă r i l o r et t r e c u t e , î i p r i n s e p e d u p ă g a t b r a ţ e l e î n c â n t ă t o a r e , p r e c u m fă­c e a o d i n i o a r ă şi- i s t r e c u r ă î n p ă r u n l u n g sä­t e t ce n u e r a c a s t d e c â t p r i n In ten ţ i e , î ngâ ­n â n d -

— D r a g u l m e u , s c u m p u l m e u d r a g !... V m s t r i g ă t o î n t r e r u p s e . P e p r a g u l uş i i Lou i ­

s e d e C o u r l l e u î i p r i v e a î n m ă r m u r i t ă . Ѵеамк acatsă cu p r e a i m t i m â n t u l u n e i m a r i

tacorii ş i i s e s p u s e s e î n a n t i c a m e r ă , că d. d » ' Lur.ajr e r a In sa lon , d a r ceea ce-i fu d a t s ă va ­d a , • ţ in iuf I n d i g n a t ă p e p r a g . R a d i e r e a pe e a r e e a d u c e a d e a f a r ă s e Î n t u n e c ă r epede , ' da r o l u m i n a p » c a r e n o m a l a v u s e s e vre -o 'da tă i э е a p r i n s e î n och i .

Mătuşf i - sa î n ţ e l e se ceea ce s i m ţ e a L o u i s e . I d e a că o c r e d e a m a i v i n o v a t ă d e c â t e r a î n r e a l i t a t e , o r e v o l t ă . E a r e s p i n s e i u t e p e Fî l îp . s i a r ă t â n d u - i p e Lou i se î n p ic ioa re , p a l i d ă , cu m â i n i l e c r i s p a t e ş l r e z e m a t ă î n c a d r u l uş i ! , î l s i s e :

— Uite , m i n c i n o s u l e ! i a t ă t a i n a t a , ca re in-î r ă fără s ă b a t ă l a u ş ă !

F i l i p , u lu i t , u r m â n d i m p u l s u l i n imi i , făcu u n p a s sp re L o u i s e , d a r a c e a s t a î n a i n t â n d , îl

de tâ l a o parte- c u u n ges t a u t o r i t a r ş i m e r s e d rep t l a d-na d e G r é m i l l y :

— M ă t u ş i c a — î l ziee ea î n ţ e p a t — a m făcu t o p r o s t i e că n ' a m b ă t u t l a u ş ă ? n u e a ş a ?

Ca L c u l s e s ă î n d r ă z n e a s c ă s ă v o r b e a s c ă a ş a a c e l e i a ca re o d o m i n a î n toa-te. t r e b u i a c a iu-

*bdrea s ă fi deven i* de n e î n v i n s î n t r ' î n s a . J e a n n e n u e r a f e m e i a c a s ă îndure-, c h i a r pe d rep t , i r o n i a n e p o a t e i eiv n î e i n u e r a femela c a s ă 3ufere o s i t u a ţ i e r i d î c u l ă .

N ' a i f ăcu t d e c â t o p ros t i e , copi la m e a : a-ee ia d e a n u fî fost ac i , c a s ă p r i m i m î m p r e u ­n ă pe F i l i p . S i a c u m dL-le de L u z a y cere-ţ t i e r t a r e de Ia Louise: p e n t r u că te-ai codit s a - m i măr tu r i s e ş t i , toi...

S i c u m F î l î p f ăcea u n s e m n de p r o t e s t a r e , ea u r m ă :

— N u as tăz i , n u e a ş a copi la m e a ? L o u i s e n ' a r fî t o c m a i d r e p a i ă cu сГ-ía şi ш de vor-k l t cu ete, am; s'o. cer t ; d a r îa t r*idtă ' zi , p e cu­r â n d , c h i a r m â i n e d a « ă v r e i L a r e v e d e r e ş i n u fii s u p ă r a t !

F i l i p în ţe lese că d -na de G r é m i l l y v r e a s ă s c a p e d e o c a m d a t ă d i n t r ' e s i t u a ţ i e eck îvocă şl s e s u p u s e c o n c e d i u l u i ce i se da . î ş i p r e g ă t i p l e c a r e a p r i n câ t eva c u v i n t e c u r t e n i t o a r e că­t r e a m â n d o u ă şi se r e t r a s e .

XI I I Ceea ce s'a p e t r e c u t î n t r e m ă t u ş ă ş i n e p o a t ă ,

se p c a t e î n c h i p u i .

Louise , n e î n c r e z ă t o a r e , î m p ă r ţ i n d u - s e î n t r e r e c u n o ş t i n ţ a el c ă t r e m ă t u ş ă - s a ş i I u b i r e a şa , n u se l ă s ă d e o c a m d a t ă conv insă , d a r s fârş i p l â n g â n d , p r i n a p r i m i ca o condi ţ i e a feri­c i r i i el v i i t o a r e fap te le î m p l i n i t e . D -na de Gré ­m i l l y ca re n u fusese n i c i o d a t ă s u p u s ă u n e i a-s e m e n e a Î n c e r c ă r i ş i c a r e se scuza, f a ţ ă de şco» lă r l t a . ei, s fâ r ş i p r i a a-i s p u n e :

— Bice , d r a g a m e a , d a c ă ţ i -e f r ică s ă fi i t r ă ­d a t ă , fă-te s i n g u r ă i u b i t ă d u p ă c a p u l t ă u . A» puncă- i - t e î n b r a ţ e . Vre i s ă d i s p a r ?

Louise , d e şi î n d u i o ş a t ă , a v u u n s e n t i m e n t d e î ndo ia l ă . S i m ţ e a î n s c u z a a c e a s t a a m ă tu ­şi i sa le , o d e c l a r a ţ i e d e războ i . VestLadu-i că o l ă s a de capu l ei ş î că n u m a i vo i a s ă se a-mes t ece , d -na de G r é m i l l y o obl ig» s ă fie şi m a i s u p u s ă şi m a l d e p e n d e n t ă . S i t u a ţ i a e r a î n t r ' a l t fel p e n i b i l ă p e n t r u F i l i # ; d a t o r a o m ă r t u r i s i r e a m a n t e i , d a r se v e d e * c o n s t r â n s l a o ju s t i f i ca re a p r o a p e i m p o s i b i l ă c ă t r e fa^ i . E r a î n t r e a c e s t e t r e i su f l e t e o j e n ă d e o p o t r i v ă î m p ă r t ă ş i t ă ca re n ' a r fi p u t u t Я* . lesne î n lă ­t u r a t ă .

Se v a v e d e a s t a r e a de sp i r i t a 4 - a e i d e Gré­mi l ly , d i n f r a g m e n t e l e u r m ă t o a r e a l e u n e i l ung i sc r i sor i p e c a r e o adr&să p r i e t e n e i sa le , d-nei de L u z a y :

„Cred d r a g a m e a — a c r i * ee> v i c o n t e s e i — c ă de pe u r m a f ineţelor , p r e c a u t i u e i l o r ş i eon v e n i e n ţ e l o r p â n ă l a d e s n o d ă m â n t u l i n t r î g i l e i n e c u v i i n c i o a s e , n o i aces t ea , cele m a i b u n e p r i n t r e p a r i s i e n e , p i e r d e m v i z i u n e a n e t e d ă a g r e u t ă ţ i l o r şi a so lu ţ i i l o r în a ş a fel că vech ia m e a d i p l o m a ţ i e î m i î n t u n e c ă logica .

De câ te or i m ă c r ed î n t r ' o a t m o s f e r ă supe;

Meserie Copil teribili

- Bme dar ştiam că eşti orb ! -Sunt, dar Duminica am şî eu drept la repaos

— D-ta eştî căpcăunul de Tonescu — / / ? / — Da ! tata zice că a? mâncat zestrea nevestül

* і о а г а , m ă văd i a r ă ş d u s ă de v â r t e j . La mi j lc -ІЮІ v i su lu i celui m a i cu ra t , s im t subi t un g a s t ca re m ă d e p r a v e a z ă f ă ră voia m e a . Mi-e « u s i n e , d a r r u ş i n e a n u e de a j u n s . R o m a n c i e ­r i i m a i de d e m u l t , n u m e a u a c e a s t a d e U r a l • U n t u r i l o r şl-şi j u s t i f i cau ero ine le p r i n l e ş inu l • « l a ţ e l . E u n u cat jus t i f i ca re , d a r n u găsesc fea s l ăb ic iun i l e aces t ea decâ t r a ţ i u n e a de a c r e d e că i o r t a de c a r a c t e r în a s e m e n e a cazur i , «« ie • m u t i l a r e a n a t u r i i .

Val, d r a g a m e a , ce bes t ie î n s e t a t ă p e r s i s t ă t n femeia cea m a i r a f i n a t ă 1

N ' a m să a m n i c i o d a t ă t e n t a ţ i a m ă n ă s t i r i i . A ş a r d e . ş i acolo , c u m a r d în î n c h i s o a r e a de mar i : , e r ă in ca re locuiesc . S ă mor , n ic i n u m ă gândesc . Dacă m o a r t e a p u n e t a p a t l a tot , t î n s c h i m b p r o a s t ă , I a r d a c ă n u e decâ t t em--porară, e per f idă , şi p r ime jd ioasă .

S u n t poa t e o p ă g â n ă , p r i m i n d s ä p r e l u n ­g e s c l u p t a c o n t r a n a t u r i i , d a r m ' a ş u r î s in -•g»ră d a c ă m ' a ş face i a r ă ş c reş t ină , c a s ă m ă Шпе să cer u n u i p reo t in spovedan ie leacul a i r e n a r fl in m i n e . P o a t e că doc tor i i a u a-seÂpenea l e a c u r i ; ce s c â r b ă !

£ u cred în v ia ţă , în opar i le e l , , i n . .strălucii c*a şi g lo r i a ei. Aş fi t r ă i t d i n p l i n ; v r e a u şâ* I l iAepàrtez cupa ; n u vreau nici s'o a r u n c , n ic i e^BQ- . rdăresc şî o accept da m a i n a i n t e ca pe aaY'caliciu de amărăc iun-э , conv insă f i indcă w>tu a f la î n t r ' o zi b u c u r i i diferi te şi l in i ş t i t e .

ţf-Jumaî că as t ăz i s u n t în criză, în t e n t a i i a d e a b l e s t ema via ţa , p e n t r u c ă m ă t o r t u r e a z ă . A'j ţăzi s s n f z ă p ă c i t ă şi a m novoie să m ă spo­vedesc .

fSun t az i doi an i de când la Arcachon în t r ' o ajj^ídroíie u n d e se făcea sp i r i t , un d o m n ocu-pfeţ- s ă -mi facă po r t r e tu l în câ teva linii , vor­b i n d de s t a t u r a , a t i t u d i n e a şi t i n e r e ţ e a m e a , m ă a s e m ă n a u n u t b r a u înal t , d r e p t şi verde, c a r e n u la să s ă c r e a s c ă l a t u l p i n a Iul n ic i o i a r b ă p a r a z i t ă . S'a a p l a u d a t în g l u m ă c o m p a ­

r a ţ i a aceas t a D a r de ce-mi r ev ine az i tn m i n t e ? De ce

s u n t î m p i n s ă s ă a d a o g la g l u m a a c e a s t a post-e c r i p t u m - u l aces t a p e ca re seva ca re -mi u m -fla v în t le, se s cu rge a s t ăz i p r i n t r ' o r a n ă , p r in -t r ' o r a n ă ce mi -a i făcut-o a t u n c i c â n d p r i v i r e a t a de m a m ă a p ă t r u n s fa lsa m e a m a t e r n i t a t e î

Eş t i cu a d e v ă r a t m a m a Iul ; t r ebue să al o t a i n ă de v indeca re care este d a r u l t u t u r o r m u m e l o r ; îngri jeşte-1, îa-1, zmulge-1 p e n t r u t o t d e a u n a in f luen ţe i mele ; voiu ş t i s ă m ă v i n d e : a t u n c i când n u - m i va m a i fî t e a m ă de sc rupu le l e şi r e m u ş c ă r i l e lui .

P o a t e când m ă cred de l ica tă , n u s u n t In r e a l i t a t e decâ t o neno roc i t ă c r e a t u r ă pe care r a ţ i u n e a o s fă tueş te la u n d ivor ţ , pe când s im­ţ u r i l e ei îl refuză. Cunoş t i v i a ţ a m e a de fe­m e i e m ă r i t a t ă care a fost o r e s e m n a r e con-B t a n t i pe care n ' a m v r u t s'o t r ădez l u â n d u n a m a n t oa reca re ; d a r c â n d m i - a a p ă r u t î n cale F i l i p d u p ă zece a n i de văduv ie , nu m ' a m m a i u i ta t în og l indă ; m i - a m văzu t t i ne r e ţ ea In t r ' a lui , m i - a m făur i t r o m a n u l pe c a r e l ѵ ь ease i r . • Azi, n u m ă m a i Iubeş te •; o iubeş te pe Louise . Vreau să cunoş t i b ine t o a t ă c ă i n ţ a m e a , t oa t ă desp< r ă r e a m e a , t o a t ă s u f e r i n ţ a m e a " . 1

D n a de Gremi l l y n ' a ş t e p t a nic i u n r ă s p u n s

şi cu t( a t e aces t ea a p r i m i t u n u l a c ă r e i so­lu ţ ie o Î n c â n t ă şl p e care-1 vom af la Î n d a t ă .

F ă r ă să c o m u n i c e aces t r ă s p u n s nepoate i • a l e , o lăsă s ă î n t r e v a d ă că a ş t e p t a r e a n a r a s ă fi-) p r e a l u n g ă ş i Louise o s ă r u t ă r e lno tn ) du - i f ă g a d u i a l a une i a s c u l t ă r i orbeş t i .

I a t i m p u l a c e s t a F i l i p venea r e g u l a t ş i prin­t r 'o în ţe legere t ac i tă , pe nes imţ i t e , et obse rv i eă e p r i m i t ca p r e t e n d e n t . Venea î n f iecare si la a e e ' a ş o ră , g ă s e a m a i î n t o t d e a u n a pe d-ra Ai Cour l ieu s i n g u r ă şi r u ş i n o s ca u n copil И s t r e i u r a fraze ţ e su t e d i n d r agos t e .

F i l i p ţ inuse la c u r e n t pe a m i c u l s ă u Mon-ţ c a m p cu u l t ime le î n t â m p l ă r i , d a r p r i e t e n u l a-i ces ta p ruden t , se m u l ţ u m i s ă s u r â d ă , ferln-J du-se să-ş i d e a vre-o pă r e r e .

P r e g ă t i r i l e de p l eca re u r m a u to tuş i Î n a i n t e şi L o i i s e le î m p ă r t ă ş e a lu i F i l i p ca r e se in-! t r i s t a or ;. de câ te or i i se r e a m i n t e a u .

î n t r ' o zi pe c â n d d. B r a z t e r îl găs i î n s tarea! a c e a s t a şi'l î n t r e b ă cauza , F lHp d r e p t ori-ce) r ă s p u n s îl î n t r e b ă la r â n d u - i :

— Crezi d- ta că d-na de Gremi l l y a r coa-j s i m ţ i s ă -mi d e a pe n e p o a t ă - s a ?

— N u m ă îndoiesc c ă da . • — Cu toate aces tea , e u m ă tem a& n u - m l

refuze cererea . (Sfârşi tul în Nr . v i i tor)

t f

Z I T A Ţ I

VbAICU R U L E A Z Ă :

Filmele cele mai frumoase ş i instructive