APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN … · adevărate monumente de cultură, cărți de referință, ... din lirica de dragoste a lumii, el rămâne un etalon, un adevărat maestru

Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XIII, februarie 2018, nr. 131 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

În acest număr:

Răspunderea pentru opiniileexprimate revine în exclusivitate

autorilor

Bacău - PIAȚA CRISTOVEANU

pagina 3

Să ne amintim despre...Mircea Bostan

pagina 5NOTE DE LECTURĂ la cartea „FRĂŢÂNELE MEU, CONSTANTIN

BLĂNARU”, semnată de scriitorul CONSTANTIN T. CIUBOTARUUN OM CU VOCAŢIA PRIETENIEI

Domnița Neaga

pagina 6

PROZATORUL CULIȚĂ IOAN UȘURELU – NOBLEȚEA ROMANULUI (I)

Andrei Petruș

pagina 9 «Puțină mitologie»?...

Ioan Țicalopagina 10MARI

PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTIGheorghe Ungureanu

pagina 13In Memoriam

Dr. Romulus C. BusneaRomulus Dan Busnea

pagina 14

Geta Stan Palade,

ARIPĂ ROZ-ALBĂ DE MĂR…Calistrat Costin

pagina 15

CĂŢEAUAEugen Verman

pagina 12

Mihaela Aionesei - un poetsensibil și profund

din Curbura Carpațilordr. Catinca Agache

pagina 8File de jurnal, sub dictatură –

Liviu Ioan Stoiciu: Ajuns din urmăMioara Bahna

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 131

Ultimul apel telefonic…Devenise o obișnuință ca în ultimii 20 de ani, din când

în când, și distanța nu era prea mare, primeam câte untelefon de la Domnia Sa. Acest lucru mă bucura pestemăsură pentru că El era cel mai apropiat Om sufletuluimeu, după părinții mei. Nu știu cum a fost să fie primulapel telefonic primit, pentru că, nefiind un scrupulos în anota în amănunt tot felul de date, de detalii și deîntâmplări, am scăpat din vedere acest amănunt. Și apoi,atunci când suntem vii, viguroși și atât de naivi, uităm căsuntem, de fapt, atât de efemeri și de trecători.

Nu am notat nicăieri acest amănunt decât, poate peo celulă din inima mea. Cu el mă întâlneam destul de rarpentru că, de vină, era distanța dintre localitățile undelocuiam. Apoi, printr-o fericită întâmplare am devenitcolegi la Filiala Bacău a U.S.R. și ne vedeam mai des.Fiecare întâlnire a mea cu scriitorul, poetul, dar mai alescu omul Radu Cârneci deveneao sărbătoare. Îl așteptam șiașteptam cărțile de la el. Eu îiofeream, la rândul meu, exem-plare din cărțile mele sau poemepentru antologiile de excepție pecare le publica.

Fie că aceste antologii serefereau la: Cinegetica (trei vo-lume), la lumea atât de dragă luiși nu numai, a pădurii șipădurilor, Poezia Păduriiromâne (patru volume; I. poeziapopulară de inspirație silvestră;II. clasicii; III. modernii; IV. con-temporanii) fie Antologia Sonetu-lui Românesc de la începuturi până în prezent) în treivolume, toate au devenit, grație harului său de Cărturar,adevărate monumente de cultură, cărți de referință, cărțide patrimoniu. Traducător de excepție din CântareaCântărilor (parafrază modernă la celebrul text omonimdin Vechiul Testament, atribuit regelui Solomon), dinlirica lui Leopold Sedar Senghor sau din Charles Baude-laire (prima integrală lirică a marelui poet francez în limbaromână, realizată de un singur traducător) și alți mulți mariscriitori ai lumii, din Cartea cu frumoasa Bilitis, sauProfetul și Grădina Profetului de Kahlil Gibral și, din…,sau… din lirica de dragoste a lumii, el rămâne un etalon,un adevărat maestru.

Poezia sa îl așează alături de marile nume alepoeziei române contemporane și numai.

Radu Cârneci era un temerar pe apele poeziei, unadevărat corsar al versului deosebit și al metaforei deexcepție.

Și deodată, poate cu vreo 10 zile înainte, poate cumai mult sau mai puțin, am primit un telefon de la el. Nuera o surpriză pentru că o făcea destul de des. Nu mi s-apărut nimic schimbat în vocea lui. Era aceeași, plină de oanume vitalitate care îl caracteriza. M-a sunat să-mispună că îmi trimite ultima lui carte și să mă întrebe cemai știu despre Vulturul pleșuv, așa cum îl numea el pepoetul Horia Zilieru, cu care nu prea reușea să vorbeascăla telefon, deși îl tot suna. Îi reproșa, prin mine, că nu-lgăsește la telefon și acesta nu-l sună să vadă ce mai faceși cum mai este. Avea un cult al prieteniei cum nu preaam mai întâlnit la mulți dintre confrați. Toate întâlnirilemele cu acest om de excepție au fost niște adevărate lecțiide viață, de conduită morală, de frățietate, de respect fațăde realizarea celuilalt. Nu știu dacă a fost un om perfectsau nu, dacă nu a avut și unele greșeli în această viață,dar sunt convins că sufletul lui de copil știa să ierte.

După aflarea acestei tragice vești mă tot întreb: oarecum aș fi reacționat dacă aș fi știut că acel apel telefonic,primit cu puțin timp în urmă, va fi ultimul? Poate că aș fiînregistrat această convorbire să o pot păstra, iar din cândîn când să o ascult, considerând astfel că el este, fizicvorbind, printre noi. În sufletul meu, Radu Cârneci va fiveșnic, pentru că lecțiile pe care le-am învățat din întâl-nirile pe care le-am avut, le simt mereu vii.

Nu spun altceva decât că memoria acestui mare Poeteste vie în mintea și în inima mea și că, dintr-un arbore,sau dintr-un nor, sau din iarba verde, el îmi va face unsemn și mă va întreba ceva.

Ca fiecare mare poet, ca fiecare mare cărturar, RaduCârneci adresează un îndemn către poeți:

…Să-mpingem ceasul trudnic al nopții către zi/ să-idespicăm adâncul, să-l facem a vui/ …/ și fiecărei clipesă-i dăruim temei:/ la lucrul cel de taină să-i ajutăm pe zei.

Tăcerea-i doar tăcere: ea n-are formă nici/ hotarespre abisuri…

Sunt convins că acolo, în lumea îngerilor, scriitori depoezie pentru Dumnezeu, Poetul Radu Cârneci va cântadintr-un arbore, ca un centaur îndrăgostit, umbra femeii laorgă și iarbă în grădina în formă de vis la marele și eternulbanchet al unui oracol deschis. Dacă aș fi știut că acelapel telefonic primit de la Radu Cârneci ar fi fost ultimul,cu siguranță că l-aș fi înregistrat să știu că Prințul Raduîmi este mereu aproape. Sper că Arborele memoriei vafi rodnic peste timp și că tot efortul lui va fi prețuit de-a pu-ruri, pe bună dreptate, așa cum merită harul său dăruitnouă și cititorilor din viitor.

Emilian Marcu

N. 14 februarie 1928, însatul Valea lui Lal, comunaPardoşi, judeţul Râmnicu Sărat(azi, Buzău) – m. 8 decembrie2017, la București. Poet,traducător, publicist, silvicultor,redactor, editor. Fiul Dochiei-Stanca şi al lui Nicolae Cârneci,ţărani moşneni, şi-a începutstudiile la Şcoala Mărgărităreşti(1935-1942) şi le-a continuat laLiceul „Regele Ferdinand“ dinRâmnicu Sărat (1942-1948).Visând să devină aviator, s-aînscris la Școala de Ofițeri deaviație, dar după două-trei lunide Academie Militară a dat bircu fugiții, neadaptându-se cudisciplina cazonă. A reuşit apoila examenul de admitere laFacultatea de Litere şi Filozofiea Universităţii Bucureşti, unde l-a avut profesor pe GeorgeCălinescu, însă în acelaşi an s-a mutat la Politehnică şi, în1949, la Facultatea deSilvicultură din CâmpulungMoldovenesc, luându-şi licenţaîn 1954, la Braşov, unde fuseseredirecţionată instituția. Prinrepartiţie, face un stagiu decâteva săptămâni, ca inginersilvic, la Ocolul Silvic Noua dinBraşov, după care se transferăpe un post de cercetător laStaţiunea de Cercetări şiExperimentări Silvice Hemeiuşi,judeţul Bacău, şi, în acelaşi an1954, devine inginer-şef laOcolul Silvic Fântânele. Cumîncepuse să aibă preocupări lit-erare încă din anii studenţiei,când a şi debutat în coloaneleziarului sucevean Zori noi(1950, în aceeaşi pagină cuNicolae Labiş) şi a fost inclus înAntologia poeziei româneştide la începuturi şi până azi(Editura de Stat pentruLiteratură şi Artă, Bucureşti,1954), în 1958 renunţă la profe-sie, dedicându-se în exclusivi-tate culturii. E numit director alCasei Regionale a CreaţieiPopulare Bacău (1958-1960),preşedinte al Comitetului Re-gional de Cultură şi Artă Bacău(1960-1964), iar în august 1964devine primul redactor-şef al re-vistei Ateneu, a cărei nouă seriea fondat-o împreună cu alţitineri scriitori băcăuani, întrecare îi amintim pe Sergiu Adam,George Bălăiţă, Ovidiu Genaru,Mihail Sabin, Vlad Sorianu. Înaceastă etapă a „începuturilorşi acumulărilor”, cum a numit-oîntr-un interviu, a fost ferventulmajorităţii acţiunilor culturaledin zonă, editând volumelecolective Plaiurile Bistriţei(1956, 1958), Imn în mers(1963), Colocviu liric (1964),Pagini literare (1964), orga-nizând Consfătuirea cercurilorliterare din Moldova (1963), lup-tând pentru înfiinţarea CaseiMemoriale „George Bacovia” şiamplasarea statuii Poetului încentrul oraşului, iniţiind premiilerevistei Ateneu şi Festivalul Lit-erar-Artistic „George Bacovia”,la care au participat sute descriitori din întreaga ţară. Pânăîn 1972, când a devenit secre-tar al Uniunii Scriitorilor, a pu-blicat nu mai puţin de opt cărţi,debutând editorial în 1963, încolecţia „Luceafărul” a Edituriipentru Literatură, cu volumul de

poezie Noi şi Soarele, şiîncredinţând apoi tiparului:Orgă şi iarbă (idem, 1966),Umbra femeii (Editura Tinere-tului, București, 1968), Iarbaverde, acasă (Editura pentruLiteratură, București, 1968),Centaur îndrăgostit (idem,1969), Grădina în formă devis (Editura Cartea Româ-nească, București, 1970), Cân-tând dintr-un arbore (EdituraJunimea, Iași, 1971), distins cuPremiul Uniunii Scriitorilor, Ora-col deschis (Editura Emi-nescu, București, 1971). Laacestea se adaugă volumul detraduceri din creaţia lui LéopoldSédar Senghor, Jertfe negre(Editura pentru LiteraturăUniversală, București, 1969),care va fi reeditată, într-o ediţiebilingvă, de către EdituraUnivers (București, 1976). Laîncheierea mandatului de laUniunea Scriitorilor se transferăîn redacţia revistei Contempo-ranul, mai întâi ca publicist co-mentator, apoi ca şef al Secţieide Cultură şi Artă (1976-1990),continuându-şi misiunea de

promotor al valorilor culturiinaţionale şi universale şi par-ticipând la o suită demanifestări ale scriitorilor, orga-nizate atât în ţară, cât şi pestehotare. Aceasta debutase, dealtfel, încă din 1957, când aparticipat la Festivalul Mondialal Tineretului şi Studenţilor de laMoscova, şi a inclus, între al-tele, Congresul Mondial alFederaţiei Internaţionale aJurnaliştilor şi Scriitorilor dinTurism (Tel Aviv), „Serile dePoezie“ de la Struga, unde esteaplaudat și premiat pentru po-emul Psalmii lui Zamolxe, Întâl-nirea internaţională „Scriitorii şiPacea“ de la Porto Rož,Comemorarea „600 de ani de lamoartea lui Francesco Pe-trarca“ (Padova), Aniversarea„100 de ani de la naşterea poe-tului Ady Endre“ (Budapesta),Sărbătorirea UNESCO a lui L.S. Senghor (Dakar), ConferinţaScriitorilor Afro-Asiatici (Adis-Abeba), Festivalul European dePoezie de la Louvain. În toatăaceastă perioadă a fost oprezenţă nelipsită în paginile re-vistelor Ateneu, Astra, Cronica,Contemporanul, Convorbiriliterare, Familia, Luceafărul,Ramuri, România literară,Tomis, Tribuna, Vatra, la Radioşi Televiziune, iar în anii dinurmă la Bucureștiul literar șiartistic, Oglinda literară,Cetatea culturală, Bucovinaliterară, Pro Saeculum, Salonulliterar, Spații culturale (unde afost și director onorific), Vitraliu,Actualitatea literară, 13 Plus,Plumb, Litere (unde a figurat casenior editor), ș.a., întregindu-şi concomitent opera cu altevolume originale - Cântarea

cântărilor (Editura CarteaRomânească, 1973), Ban-chetul (Editura Dacia, 1973),Horă de vulturi (EdituraMilitară, 1974), Heraldica iu-birii (Editura Eminescu, 1975),Nobila stirpe (Editura CarteaRomânească, 1976), Hora an-otimpurilor (Editura IonCreangă, 1977), Temerile luiOrfeu (Editura CarteaRomânească, 1978), Premiul„Mihai Eminescu” al AcademieiRomâne, Un spaţiu de dor(Editura Albatros, 1980), Camuntele-n amiază (EdituraMilitară, 1981), Timpuljudecător (Editura Eminescu,1982), Sonete (Editura CarteaRomânească, 1983), Pasăreade cenuşă (idem, 1986), Pre-miul I al Festivalului Național„Cântarea României“, Clipaeternă (Editura Eminescu,1988) – sau de traduceri: Ex-tazul morţii de Srecko Kosovel(Editura Univers, 1975),Poeme de Kahlil Gibran (Edi-tura Albatros, 1983), De lanegritudine la civilizaţia uni-versului de L. S. Senghor (Ed-itura Univers, 1986). Chiar dacăîn 1990 s-a pensionat, n-a în-trerupt nicio clipă activitateapublicistică şi editorială,înfiinţând propria Casă deEditură „Orion” (1991) şiFundaţia „Izvoare” pentruProtecţia Naturii şi Artei (1997),participând la noi întruniri deanvergură – Întâlnirea PoeţilorLumii de la Kuala-Lampur,Zilele Poeziei la Rodež(Provence), Congresul al IX-leaal Organizaţiei Mondiale aPoeţilor (Lisabona), de-schiderea Bibliotecii Lumii de laAlexandria, Zilele Francofoniei(Beyruth) –, iniţiind şi alcătuindantologii de amploare (Ar-borele memoriei, Mioriţa,Poezia Pădurii, Cinegetica,Mari poeţi ai iubirii, Sonetulromânesc), publicând noicreaţii originale şi traduceri.Între acestea: ediţia bibliofilăCântarea cântărilor (EditurileOrion şi Intercompres, 1994),distinsă cu Premiul „Mihai Emi-nescu”, Premiul pentru bib-liofilie la Salonul Naţional alCărţii de la Cluj, Premiul „Lu-cian Blaga” şi Medaliaaniversară „Ierusalim – 3000”,Dorador (Editura Orion, 1997),Heraldica iubirii (Editura Mi-nerva, 1998), Pasărea-fântână (Editura Biodova,2001) Scrisorile către Do-rador... Jurământul (EdituraOrion, 2006), Amintiri din Par-adis (Editura Nico, 2015);Omul de nisip de Jean Joubert(Editura Orion, 1991), Elegiilelui Yorick de Jacques Chessex(idem, 1995), Florile Răului deCharles Baudelaire (EdituraArania, 1996), Totem de L.S.Senghor (Editura Minerva,1996), Inimă de aur deMousse Boulanger (EdituraOrion, 1998), alte trei ediţii dinProfetul, antologia CântareaCântărilor. Antologia vari-antelor româneşti 1688-2008(Editura Hasefer, Bucureşti,2009).

Încununând aceastăbogată operă, în 2004, scriitorulşi-a îngrijit o ediţie definitivă deScrieri, în trei volume (Ar-borele memoriei, Heraldicaiubirii, Clipa eternă),postfaţată de academicianulMihai Cimpoi. A scris, deasemenea, peste 60 de prefețeși postfețe la cărțile unor tineriscriitori, a îngrijit edițiile Sonetede Shakespeare-Voiculescu

Co

rnel

Gal

ben

In memoriam Radu Cârneci

PLUMB 131

pagina 3revistă de atitudine

(Editura Orion, București, 1996), punând fațăîn față creațiile celor doi autori, și Istoriapădurii românești de Constantin C.Giurescu (idem, 2004), la rândul său fiind in-clus în mai multe antologii, între care amintimdoar Africa-Europa (Louvain, 1983), Voicesof contemporary romanian poets/Voci alepoeţilor români contemporani (SedanPublishing House, Cluj Napoca, 2007), Ex-perimentul Focşani (Editura „Muzeul Lite-raturii Române“, Bucureşti, 2007), Autografepentru „Bucovina literară“ (2000-2009) –Editura Muşatinii, Suceava, 2009 și Remem-ber Victor Bârlădeanu (Editura AmandaEdit, București, 2012).

În semn de recunoştinţă pentru com-plexa sa activitate, băcăuanii i-au oferit titlulde Cetăţean de Onoare al Municipiului Bacău(1998) şi pe cel de Doctor Honoris Causa alUniversităţii (2007), în panoplia de trofee fi-gurând numeroase alte însemne, între careamintim titlul de Membru de Onoare al Aca-demiei de Ştiinţe Agro-Silvice din Chişinău(2000), cel de Cetăţean de Onoare al Mu-nicipiului Buzău (2005), Premiul „Mihai Emi-nescu“ (1995), Premiul pentru bibliofilie alSalonului Național al Cărții Cluj-Napoca(1995), Premiul „Lucian Blaga“ (1995),Medalia aniversară „Ierusalim 3000“ aAsociației Scriitorilor de limba română din Is-rael (1997), Premiul Special al Uniunii Scri-itorilor din Republica Moldova (2000),Premiul „Niște țărani“ (2002), Ordinul MeritulCultural în grad de Ofiţer (2003), Premiul„Opera Omnia“ al revistei Argeş (2005), Pre-miul de Excelenţă al Asociaţiei Române pen-tru Patrimoniu pentru ansamblul operei şipentru reconstituirea spiritului renascentist înliteratura română (2006), Marele Premiu pen-tru Poezie al Festivalului Internaţional dePoezie „Grigore Vieru“ (Iaşi-Chişinău, 2011),Premiul de Excelență al Festivalului „Toamnabacoviană“ (2013), Premiul Opera Omnia alrevistei Ateneu (2014). A primit, de aseme-nea, Diploma de Onoare a Asociației Cultu-rale de Prietenie România-Israel (1999), LigiiCultu-rale pentru Unitatea Românilor de Pre-tutindeni (2000), Fundației „Mihai Eminescu“(2000), Inspectoratului pentru CulturăBucurești (2000), Societății de PrietenieRomânia-Africa (2000), Reuniunii ScriitorilorRomâni din Cernăuți (2000), Direcției Cultu-rale a Societății Române de Radiodifuziune(2001) etc. Amintirea sa va rămâne veșnicvie în inimile băcăuanilor, care l-au prețuit șiiubit, bucurându-se ori de câte ori au avutprilejul să-l revadă.

In memoriam Radu Cârneci(Continuare din pag. 2)

A patronat Ministerul Culturiifără a fi membru de partid, daracest amănunt nu l-a scutit de hulirişi injurii.

Debutează în 1964 cu volumulde parodii ,,Singur printre poeţi”, ur-mând ca în decursul prodigioaseisale cariere de scriitor să scoată lalumină alte 23 de volume de poezii.

A primit de 6 ori Premiul Uniu-nii Scriitorilor şi de 2 ori PremiulAcademiei Române, al cărui mem-bru a şi fost din 1992, şi a fost lau-reat al nenumărate premiiinternaţionale.

Printre volumele de versuripublicate, cele mai cunoscute aufost „Tuşiţi”, ,,Suflete, bun la toate”,precum şi ciclul ,,La lilieci”.

A scris cu dragoste şi pentrucei mici.

Dramaturgia sa a abordatteme ale teatrului poeto-parabolic,ale teatrului contemporan, aleteatrului istoric şi nu în ultimul rândale comediei.

Tradus şi jucat pe marilescene ale lumii de la Tampere laVarşovia, piesele sale de teatru aufost răsplătite cu aplauze fur-tunoase (vezi: Iona, Paracliserul,Matca, Există nervi, A treia ţeapă,Răceala şi Vărul Shakespeare).Ca traducător, a tradus integralpoezia lui Boris Pasternak în volu-mul „Lirice”.

A fost redactor-şef la revistacraioveană ,,Ramuri”, revistă de lacare a fost forţat să plece, în urmaunei scrisori ,,de bine” ticluită denişte antiromâni cu ADN-uldelaţiunii în sânge, concetăţenii pecare marele poet i-a îndrumat şipromovat. Iată textul scrisorii„binevoitoare”:

„Către,Şt.Aug.Doinaş, preşedinte de

onoare al U.S.Mircea Dinescu, preşedinte al

U.S:Având în vedere că activitatea

lui M.S. în cadrul revistei ,,Ramuri”este aproape nulă;

Având în vedere că M.S.denigrează marii scriitori de azi (Şt.Aug.Doinaş, Mircea Dinescu, AnaBlandiana, N.Manolescu), refuzândsistematic să-i publice;

Având în vedere cădenigrează marii scriitori din exil:Eugen Ionesco, Emil Cioran (,,E.Cioran a ajuns ca Ceauşescu petoate gardurile”.) şi denigrează U.S(,,Uniunea Scriitorilor se vadesfiinţa; s-o ajutăm să seprăbuşească”.);

Având în vedere că în redacţiese poartă dictatorial, socotindredacţia şi Oltenia ca pe o moşieproprie, devenind o piedică în dez-voltarea spirituală a acestei regiuni;

Îl recuzăm pe M.S. din funcţiade redactor şef al revistei ,,Ramuri”.

Menţionăm că laureatulPremiului Herder nici nu primeştesalariul de la revista noastră, fiindsalariat la editura „Scrisul Româ-nesc”. Menţionăm, de asemenea,că prezentul memoriu n-a fost sem-nat de dactilografă, de tehnoredac-torul Alin Roşca şi de femeia deserviciu.

Ion Buzera, Valentin Baza-verde,Gabriel Chifu, Romulus Dia-conescu, Marius Ghica, SabinGherman, Ion Lascu, GeorgePopescu, Constantin Barbu”.

Parte din cei care l-au turnatpe maestru duc în prezent o viaţălaxă ornată cu belşug şi notorietate,iar celor decedaţi li se organizeazăcomemorări în Foaierul TeatruluiNaţional ,,M.S.” din Craiova.

Mai toţi sunt profesori universi-tari doctori, ,,stâlpi culturali” denădejde ai societăţii. Ba unii îidedică simpozioane, lucrăriştiinţifice, îi îngrijesc volume depoezii alese , în care semnează cu

nonşalanţă prefeţe şi repere bi-ografice, iar unii îi dedică, culmea,poezii, celui pe care l-au ,,ajutat” săpurceadă la dialog cu Divinitatea.

Iată un fragment din poeziadedicată lui ca poem de către unuldintre delatori ,,Poem cu M.S.”:

,,M.S. ştia ceea ce eu abiadacă intuisem.

Ce ştia el era greu, aproapeimposibil de spus în cuvinte.

Şi cu toate acestea a spus-o:în versuri, de o simplitate care as-cundea mereu adâncimea gându-lui...”.

Aflând toate acestea nu poţidecât să te minunezi şi săboscorodeşti în barbă vorbele luiNenea Iancu: „Ce lume! Ce lume,mon cher!

Mai grav este că nimeni nu afăcut nimic, până astăzi, care săanuleze mârşava şi dezonoranta,,cântare”.

Vis-à-vis de acest denunţ, po-etul şi-a dat demisia de la revista,,Ramuri” şi totodată din UniuneScriitorilor, apreciind atitudineavigilenţilor săi colegi astfel:

,,Cu Gabriel Chifu, ConstantinBarbu şi Marius Ghiţă nu-i bine săînnoptezi pe drum, sau să treciprintr-o pădure. Le urez în conti-nuare creştere frumoasă.

Comitetul director a luat în se-rios, cu o grabă suspectă, un me-moriu aberant...”.

Dar oricât s-ar da unii pestecap făcând jocuri murdare, va-loarea rămâne valoare.

Bunăoară, academicianulEugen Simion face următoarearemarcă despre scriitor: ,,M.S.rămâne cel mai mare dramaturgromân postbelic şi poetul care aschimbat împreună cu NichitaStănescu, faţa poeziei româneşti”.

Fire emotivă, nu a avut curajulsă se prezinte personal în faţa luiG. Călinescu, drept urmare în1964, înainte de publicarea volu-mului de debut, la sugestia unorprieteni, îi trimite acestuia 21 depoeme.

Citindu-i poemele marele criticrămâne surprins de vocaţiadeosebită a poetului, re-cunoscându-i ulterior în două arti-cole ,,capacitatea excepţională dea surprinde fantasticul lucrurilorumile şi latura imensă a temelorcomune”. G. Călinescu a fost şi sin-gurul critic şi istoric literar care a se-sizat vocaţia lui M. S. Bolnav fiind,Călinescu îi mărturisea lui Dinu Pi-llat următoarele: ,,Acest băiat aresclipiri de geniu! Aş vrea să scriu caM.S.”. Considerat unul dintre ceimai mari scriitori români contempo-rani, a fost cunoscut pe întreg ma-pamondul, din Canada până înS.U.A, trece apoi în America Latină,urmând a străbate Europa prinSuedia, Olanda , Germania, Anglia,Franţa, Grecia, Italia, Spania , Por-tugalia, Cehia, Rusia, Slovacia,Serbia, Macedonia şi Bulgaria,aterizând în cele din urmă pe ves-titele aeroporturi din Singapore şiChina.

A impus un stil caustic, imagi-nar, natural, derutant şi de cele maimulte ori bestial.

Membru al Academiei Mal-larmé din Paris, al AcademieiEuropene de Ştiinţă şi Artă dinVeneţia şi al Academiei de Arte,Ştiinţe şi Profesii din Florenţa, lau-reat al Premiului Herder, deţinătoral Medaliei de Aur pentru poezie,,Ospiti Napoli”, laureat al Premiului,,Fernando Riello” de la Madrid şi alPremiului ,,Felix Romuliana” de laBelgrad, scriitorul s-a remarcat înviaţa literară mondială, fiind consi-derat de mulţi critici internaţionaliunul dintre cei mai reprezentativipoeţi contemporani, fiind nomina-lizat de două ori la PREMIULNOBEL PENTRU LITERATURĂ.Însă din cauza caracterului nemer-nic al unora a ratat ambeleoportunităţi.

Întâia data a fost propus pen-tru Premiul Nobel pentru Literaturădin partea Comitetului Nobel de laStockholm, în anul 1983, figurândal treilea printre cei 16 nominalizaţi.Dar românaşii noştri, ,,vigilenţipatrioţi” au trimis un memoriu încare îl denigrau la cote înalte,influenţând negativ Comisia. Scri-itorul a aflat despre aceastăticăloşie de la ambasadorul Suedieila Bucureşti, care l-a chemat laAmbasadă şi i-a adus la cunoştinţăurmătoarele: ,,Domnule M.S. vi s-atrimis din România la Comitetulpentru acordarea Premiului Nobelpentru Literatură un memoriu dis-tructiv.

Poetul nu a văzut niciodatăacel memoriu, dar bănuia pe uniidintrei binevoitori.

În acel an Premiul Nobel pen-tru Literatură a fost adjudecat deDerek Walcott, un scriitor din insulaSfânta Lucia din Arhipelagul An-tilele Mici, distincţie acordată pentru,,opera poetică multiculturală şiistorică, pentru analiza conflictuluidintre cultura indigenă şi ceaeuropeană”.

În anul 1992 poetul devinepropunerea oficială a AcademieiRomâne pentru Premiul Nobel pen-tru Literatură. Iată ce spunea scri-itorul în legătură cu aceastăpropunere: „Academia m-a propusşi pentru Premiul Nobel, făcândpublică această propunere – ceeace, într-o ţară ca a noastră, undetoate energiile se focalizează ca săomoare ,,capra vecinului”, pro-punerea devine un izvor nesecatde ură, invidii, şicane etc.”.

Analizând acest citat avem unrăspuns mai mult decât elocvent laîntrebarea privind neacordareaPremiului Nobel celui propus.

Aceste maşinaţiuni subterane,lovituri năprasnice ale românilorîmpotriva unui alt român l-au întris-tat şi mâhnit peste măsură.

Şi cu toate că se vehicula in-tens numele său şi întreaga lumese aştepta ca învingătorul să fie, însfârşit un scriitor român, PremiulNobel pentru Literatură i-a revenitîn anul 1992 scriitorului britanicWilliam Golding pentru ,,romanelesale care, cu perspicacitatea uneiarte narative realiste, dar purtând şiamprenta diversivităţii şi univer-salităţii mitului, iluminează condiţiaumană din lumea de azi”.

Convingerea mea interioarăeste că şi românul nostru, cu în-treaga sa operă ar fi fost capabil să„ilumineze condiţia umană dinlumea de azi”.

Dar nu a fost să fie! Omul acesta a avut marea şansă

de a dialoga cu mari personalităţiculturale ale lumii, printre acesteanumărându-se şi Octavio Paz –mare poet, eseist şi diplomat mexi-can, laureat al Premiului Nobel

(Continuare în pag. 5)

Să ne amintim

despre...

,,Ce-ai lua cu tine,Dacă s-ar pune problemaSă faci zilnic naveta între rai şi iad,Ca să ţii nişte cursuri?

-O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie,Doamne,Dacă nu-ţi cer prea mult”.

Sau...,,Eminescu n-a existat.A existat numai o ţară frumoasăLa margine de mareUnde valurile fac noduri albe”.

Într-un astfel de început oricine ar şti căse va face vorbire despre cel născut într-o zigeroasă de februarie a anului 1936, undevaîntr-o comună cu numele de Bulzeşti la 24de km. de Cetatea Băniei.

Unii spun că s-ar fi născut pe data de19, dar cei apropiaţi şi din familie dau certădata de 29 februarie.

Complet ca scriitor, poet, dramaturg,prozator, eseist şi traducător, 60 din operelesale au fost traduse în peste 20 de ţări. Mareiubitor al penelului s-a exprimat plastic de-schizând numeroase expoziţii în ţară şi înstrăinătate.

Mir

cea

Bo

stan

PLUMB 131

pagina 4 revistă de cultură

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARUDORU KALMUSKI

VIOREL SAVINGHEORGHE NEAGU

GRIGORE CODRESCU ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,

MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,GHEORGHE UNGUREANU,

TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVIC

prezentare grafică: IOAN BURLACU

Corectur\: MIHAI BUZNEA, EUGEN VERMAN

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: [email protected]

telefon: 0234 578 602Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

CRISTINA ȘTEFAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Toader Titi ROZNOVANU

În anul 2017 a fost reeditată ocarte fundamentală pentrucunoașterea științifică în dome-niul biologiei. Este vorba deOriginea speciilor acercetătorului englez CharlesDarwin. Apariția acestei cărți aconstituit un eveniment culturalde anvergură mondială. Erafructul cercetărilor întreprinse deautor în ținuturi exotice pe di-verse insule din oceanul Atlanticși pe continentul sud-american.Expediția a durat câțiva ani, de-plasarea făcându-se cu vasulBeagle. S-a marcat un momentcrucial în dezvoltarea cunoaș-terii realității prin experiment șiobservație. Revoluția declan-șată în domeniul biologiei aveasă ducă la o schimbare deparadigmă în interpretarea orig-inii speciilor animale și aplantelor, îndeosebi sub aspec-tul procesului evoluționist dinaceastă parte a naturii. Așadarsavantul britanic s-a dovedit a fiun deschizător de orizont în in-terpretarea rațională a evoluțieimateriei vii. Dacă el era botanistși zoolog, nu a pretins niciodatăcă ar fi competent și înantropologie. Din cele 15 capi-tole ale tomului impozant reieselimpede că nu face referire și laom. Dacă clerul catolic l-a ridi-culizat imediat pentru viziunealui evoluționistă asupra materieivii, trebuie să ne întrebăm cemotiv aveau teologii să-l re-pudieze. Vehemența atacului lapersoană a provocat largi con-troverse și polemici în lumeaintelectuală a epocii respective.Oare deranja preceptele bibliceconținute în dogma vetero-testamentară? Pentru savanțiera un imens salt pe caleaînțelegerii adevărului bazat peefort rațional, experimental darși pe observația vie, concretă.Savantul amintit a citit în carteaNaturii așa cum povățuia GalileoGalilei cu un secol mai înainte.El s-a axat pe cercetareaempirică, pe analiza și sintezace izvorau din observație șiraționament. A descifrat tainelenaturii fără a intenționa săjicnească clerul ori tradițiabiblică. De altfel, el a pus bazelecercetării sistematice în dome-niul botanicii și zoologiei așacum făcuse Galilei în sfera as-trelor. Deși spiritele retrograde l-au considerat pe Darwin un inspericulos iar cartea lui drept bib-lia ateilor, timpul i-a confirmatdemersul. Genetica modernănuanțează unele constatări alesale și aprofundează procesulînțelegerii secretelor biologiei.Aportul esențial în dezvoltareaculturii universale condensat înaceastă lucrare epocală îl

situează pe autor în pantheonulcorifeilor ce au înnobilat umani-tatea. Stă lângă Copernic, New-ton, Galilei, Freud, Einstein etc.A izbutit să netezească drumulcercetării științifice precum titaniiamintiți mai sus. E drept că aobținut o imensă victorie asupraminții obtuze, tributare unorclișee găunoase, revolute, im-puse cu forța de către teologipopoarelor europene. Lumeaignorantă a ținut isonul acelorcritici ipocriți care nu mai aveauputerea de altă dată, când l-ar fihărăzit rugului înflăcărat într-opiață publică spre satisfacțiagloatelor abrutizate.

Interesant este că nu găsimprintre cele 15 capitole nici unulconsacrat omului prin care să-lașeze în rândul animalelor. Dinmoment ce se exprimăreverențios față de divinitate, nuexistă motiv să i se impute oatitudine ostilă credințeicreștine. Ba încă el scrie cumajusculă cuvântul Creator. Cei se putea reproșa unui aseme-nea intelectual?! Și totuși ar-mata clericală se năpustește cuo agresivitate nejustificatăasupra numelui său. A fost de-snigrat fără scrupul, comparatcu maimuțele, aluzierăutăcioasă la chipul său nu toc-mai angelic. Evident, mesajul cetranspare din text tulbura discur-sul șablonat, stereotip, deesență mitologică cu care preoțiicontrolau și îmbrobodeaupopulația obedientă. Din neferi-cire, până astăzi disputa asupravalabilității concluziilor sale n-aîncetat. El nu s-a pronunțat fărăechivoc asupra originii omului,n-a afirmat răspicat că homosapiens ar proveni direct din fa-milia vastă a primatelor și prinurmare n-a ofensat fondulideatic de factură mitologică tipicBibliei. Despre el se poatespune că nu i-a fost frică de ridi-col, întocmai ca și savantuluifizician Niels Bohr cu un veacmai târziu. Cutezanța cognitivăacestor gânditori a ridicatomenirea pe un piedestal cul-tural admirabil. Cele două viziuniprivind originea omului, ceamitologică și cea științifică mergîn paralel fiecare cu discursul eispecific. Lumea este liberă săaleagă între două alternativefără a se îndârji în polemici vio-lente. Religia are rostul să con-soleze lumea, s-o fortifice în fațafricii de moarte, iar științaslujește vieții îndepărtând totmai mut clipa finală. Omulcopleșit de suferințe, decepțiisimte nevoia reculegerii,evadează în plan imaginar. Prinștiință i se dă o șansă de a-șiameliora condițiile de trai, stareasănătății și a întreprinde acțiunipractice. Fără îndoială, ambeleinstituții servesc condiția umanădar fiecare cu uneltele ei.Ipoteza originii extraterestre alumii pare a fi hazardată, darsunt argumente plauzibile ceizvorăsc din scrieri foarte vechice ne fac să-i dăm un credit fieși pentru un timp foarte

Ipoteze privind originea omului

Co

nst

anti

n V

orn

icea

sa

Mușcăm puțin câtepuțin din pulpa noului an.Zilele se scurg ca niștecocori împușcați cu alicede lumină, săptămânileca niște aripe frânte, iarnopțile încă lungi cât o zidin postul mare, faccoadă la a se arunca înfântâna zânei zorilor. Mai

înțelepți cu un an ne îmbătăm cu vinulsperanțelor, că anul acesta ne va fi mai bine,va curge lapte și miere și viața ne va fi un pa-radis încă neatins! Că iadul și raiul sunt în su-fletul nostru este demonstrat de mult, căsuntem și draci și sfinți este un lucru lesneștiut, dar că vrem să fim și dumnezei esteprea mult chiar și pentru optimismul nostru in-curabil. Iarna își poartă zdrențele de zăpadăși ploaie peste trupul ostenit al patriei, ca onălucă bolnavă de frig. Iarna aceasta este ostruțo-cămilă bine creionată pe pânza pic-torului-vreme, care din când în când aruncăflăcări geroase prin nările de balaur clasat lacoșul cu povești expirate, peste văile ca nișterăni deschise, hăcuite de-a lungul anilor defuria apelor. Ne comportăm ca o bucurie încănerostită! Viața politică este agitată ca un vassub presiune. Din păcate energia aceasta nueste canalizată spre a pune în mișcare dru-mul glorios al patriei spre Noua OrdineMondială și spre binele poporului. Ea serisipește în dispute sterile, de gașcă sauparteneriat, în vederea de a obține cât maimulte foloase în propriile buzunare. Cel puținașa se percepe la nivelul ierbii înghețate decătre majoritatea cetățenilor ce se mulțumesccu firimiturile ce cad de la masa potentațilorzilei! Nu-i așa –politicienii veghează la binelepoporului! Care politicieni? Întrebarea faceobiect de cercetare pentru politologi. Poporuleste prea ocupat cu circul mediatic și pâineacare încă are prețuri rezonabile.Și la urmaurmelor ce să faci în nopțile acestea lungi deiarnă vopsită!. Unii mai merg în piață la unpahar cu sloganuri: jos Guvernul, jos laba depe justiție, etc. De parcă guvernul ia decizii labotul calului, la una mică! Jos laba de pe carejustiție? Aceea care fabrică dosare lacomandă și dă hotărâri în cârdășie cu sis-temul paralel? Don' Trăinică să trăiască c-afăcut sistemul ca un meșter mare, lung și tareprecum castravetele popii de la mănăstireacu vrăbioare. Ceilalți mai merg la câte o în-mormântare, că tot e sezonul, sau la unamică la crâșma lui nea Mitică! A murit unul dinmulți regi și împărați pe care îi avem. Bogațimai suntem în titluri nobiliare! Este drept căacesta Mihai întîiul a condus regatul într-operioadă neguroasă pentru soarta patriei.Trâmbițile mass-mediei au urlat timp de douăsăptămâni pe la toate colțurile frumoaseinoastre patrii despre dispariția unuia dintrecei mai... mai mari conducători de oști șirăzboaie! După mediatizarea făcută Ștefan alMoldovei și Mihai Viteazu a toată Ungro-vlahiei, erau niște puștani începători întru alepoliticii. Stai și te minunezi cum unii fac dințânțari armăsari, cu șea de aur și frâie demătase! De la moartea lui Stalin nu s-a maifăcut atâta propagandă. Să fim bine înțeleși:tot respectul pentru cel care a fost regeleRomâniei Mihai I, cu bune și cu rele a fost unsacrificat cu știință de troica de la Potsdam(ah! iarăși o troică!), a meritat să fie înmor-mântat ca un șef de stat și totul a fostaproape perfect și lăudabil, dar mai încet cupianul pe scări dragi tovarăși! Înțeleg că eroisunt cei care mor în lupta cu dușmanul, pecâmpul de bătălie să apere un obiectiv, darcei care mor la o vârstă respectabilă în patullor, or fi tot eroi? Eroi a ce?! Ai somnului odi-hnitor? Al regretului după o viață trecută șipierdută? Dar despre morți numai de bine!Actul de la 23 august 1944, fără un armistițiuîn prealabil încheiat cu URSS, a costat ar-mata română cca. 200.000 (douăsute de mii)

de soldați și ofițeri trimiși în gulagurile rusești(floarea armatei), iar România a plătitdespăgubiri de câteva miliarde de dolari dupăîncheierea păcii de la Paris, ca țară învinsă.Am scurtat războiul cu șase luni, și...?! Zecide mii de oase zac pe „întinsul" dintre Careiși munții Tatra. Dar am plătit cu vârf și îndesatfiindcă n-am știut să negociem cu ursul polarla timp. Reamintesc că armistițiul cu URSS s-a semnat la 12 septembrie 1944, la treisăptămâni după marea trădare. Cinste celorcare n-au crezut în cuvântul bolșevicului rus:Maniu, Tătărăscu, George Brătianu.

Au plătit cu viața, dar nu au pactizat cudiavolul! Fiindcă tot este timpul piftiilor(răciturilor-sic!) de purceluși și la partidul deguvernământ oala fierbe la foc mic.

O fi fierbând tot o piftie de purceluși gu-vernamentali? La partidul de guvernământguvernarea este ca o gutuie dulce-amăruie.Probabil că de aceea cad guvernele precumgutuile toamna brumate de brumele târzii! Cesă-i faci, bruma politică! Agitație mare, întâl-niri în teritoriu cu organizațiile locale, ale li-derului psd Dragnea, pentru a obține sprijinulîn debarcarea primului-ministru Tudose.Vina? Și-a permis să-i jignească pupilateleormăneană - mi-nistrul de interne.Nenorocitul a crezut că e ca la Brăila, cândse dădeau ăia la coana mare! Coana mare n-avea spate asigurat de un sultan, ci de unamărât de pașă. Deh, nea Tudose dacă șimatale te pui contra curentului teleormănean,te ia Dunărea la vale! N-ai reținut faptul cănici voinicul de bănățean cu platoșa sa de in-telectual n-a putut ține piept tăvălugului de laAlexandria? Ori matale credeai că întâiulneamț în stat va sări la beregata lui Suley-man, doar fiindcă i-ai făcut ochi dulci și fiindcăveneai din sistem? Nu știai că politica ecurvă? Păcat! În cele din urmă ce este scrissă se facă se întâmplă. Cu majoritate zdro-bitoare de voturi conducerea partidului ahotărât că Tudose a fluierat prea strident înbiserică și a zgâriat urechile cui nu trebuie șil-au lăsat la vatră fără livret. Partea tragică aacestei întâmplări este legată de vizita dupăfoarte mulți ani, a primului-ministru alJaponiei în țara noastră.

O vizită așteptată cu interes fiindcă dindelegație făceau parte mulți oameni de afa-ceri niponi. Și cum noi suntem maeștri a neda în stambă, ne-am făcut de cacao și dedata aceasta. Să nu fi știut Dragnea deaceastă vizită, e greu de crezut! Fierbea preatare oala psd-ului și se întărea prea mult pif-tia? Nu se mai putea aștepta două zilehotărârea de debarcare a lui Tudose, pentruca primul-ministru să-și primească omologulnipon conform uzanțelor? De ce atâta grabă?Cu siguranță că se pot face speculații deorice fel. Cert este că ne-am pus iarășipoalele în cap! Totuși să fim optimiști, fiindcădebarcarea lui Tudose aduce pentru primadată în istoria țării o femeie prim-ministru.Paradoxal, tot o teleormăneancă! Să fie și dedata aceasta mărul discordiei? Din nou aufost schimbați mulți miniștri, precum caii lapoștalionul poștei de altădată.

Ar putea fi, parafrazând, schimbăriledese cheia marilor succese! În tot acest timpopoziția ludovico-băsistă a guițat și ea la lunaplină, în speranța că va fi auzită pe întunericde cine trebuie și-i va cădea vreo parămălăiață! Vom trăi și vom vedea. Importanteste pentru coaliția de guvernare să se ținăde programul cu care a câștigat alegerile. Săle amintim guvernanților versurile poetuiGeorge Coșbuc, poate vor înțelege care erostul unui om politic și cum ar trebui să pro-cedeze pentru binele poporului care l-a ales:„Sunt inimă-n inima neamului meu / Și-i cântși iubirea, și ura- / Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu, / Voința mi-e una, că-i unamereu / În toate-ale noastre măsura". Pânădata viitoare să auzim numai de bine!

Trăiască frăția româno-ungară!?

DE LA UN GÂND LA ALTUL: Între comunism și globalizare

Du

mit

ru B

răn

ean

u

PLUMB 131


UN OM CUVOCAŢIA

PRIETENIEI

Pe 29 mai 2014, în Sfânta Zi deÎnălţare, mă aflam cu scriitorul Con-stantin T. Ciubotaru la Râmnicu Vâl-cea, unde prietenul nostru comun,teleormănean la origine, poetul IonDrăghici, îşi lansa cartea de versuri,“Închinare”. Nu era singurul evenimentde acest gen la care mergeamîmpreună. De obicei, C.T.Ciubotarueste plin de vervă, face glume bune,umorul său proverbial, cultivat în scris,se regăseşte şi în limbajul obişnuit. Dedata aceasta, Domnia-Sa părea duscu gândul undeva departe, era absentla discuţii, pierdut în orizonturi ne-cunoscute… Mi-am zis, în sinea mea,că poate este obosit, poate are osuferinţă ascunsă pe care nu doreştesă o împărtăşească prietenilor. Ceputeam face, decât să-i respecttăcerea nefirească…! Din când încând, se retrăgea din public şi butonatelefonul mobil…

Citind cartea „Frăţânele meu,Constantin Blănaru”, am dat timpulînapoi, am reconstituit evenimenteledin după-amiaza aceea de 29 mai2014, de la Râmnicu Vâlcea, şi mi-amexplicat tristeţea “Fratelui meu de su-flet”, C.T.Ciubotaru… Rămânând lamomentul acela, cu o zi înainte, pe 28mai, scriitorul Constantin Blănaruîncheiase socotelile cu viaţa aceasta“plină de draci şi de mizerii”, cum onumeşte undeva într-un mesaj, şi,fireşte că nu mai avea cum să-irăspundă frăţânelui la telefoanele in-sistente ale acestuia, prin care urmausă stabilească întâlnirea din ziuaurmătoare, de la Alba Iulia…(“De cetăcerea asta, de ce nu-mi răspundeFrăţânele la telefon? Ce enervant şisâcâitor este acest: Abonatul nurăspunde!”, se zbuciuma întru sineC.T. Ciubotaru). Abia seara, târziu,ajuns acasă, la Roşiorii de Vede, a fostsunat de doamna Rozalia Blănaru,care i-a dat vestea morţii (atac decord!) a Frăţânelui…

După trei ani de la dispariţiafulgerătoare a scriitorului ConstantinBlănaru, Constantin T. Ciubotaru seîntreabă retoric: “ S-a mai atenuat dur-erea după dispariţia Frăţânelui meu?Nu ştiu…! Cred că a venit timpul săpun capăt doliului de suflet… !”

Cartea „Frăţânele meu, Con-stantin Blănaru”, apărută în varaanului 2017, la Editura Rotipo, Iaşi,este una cu totul aparte în peisajulcreaţiei scriitorului bucovinean Con-stantin T. Ciubotaru, stabilit prin “soartăşi consoartă” în Câmpia Boianului, dinsudul României.

Dacă în alte cărţi autorulabordează o paletă largă de problemedesprinse personal sau mijlocit din re-alitatea socială imediată sau din ceadinainte de 1989 de data aceasta, deşivin din timpuri diferite, evenimentele secoagulează în jurul unei generoaseteme: Prietenia; prietenia dintre doi oa-meni care au multe lucruri în comun:ţinutul din care amândoi au pornit săcucerească lumea (Bucovina), aniiformării profesionale, studenţia (la Uni-versitatea A.I.Cuza, din Iaşi), pasiuneapentru scris (ambii cultivând proza).Destinul însă îşi are planurile lui cufiecare dintre noi, astfel că tinerii pri-eteni de odinioară îşi vor urma dru-murile hărăzite de soartă: unul,Constantin Blănaru, va rămâne înţinuturile natale, din Nord; celălalt,Constantin T. Ciubotaru, va migra spreSud, ca doi “fraţi de cruce”, hotărâţi să

se revadă, după un parcurs iniţiatic, înlocul de unde s-au despărţit, şi să-şiîmpărtăşească experienţele prin careau trecut, aşa, ca doi eroi din cunos-cutele noastre basme populare.

Pe parcursul lecturii acestei cărţide suflet m-am dus cu gândul lamarile prietenii evocate de scriitoriîn operele lor, începând cu prieteniadintre Ghilgameş şi Enkidu, din cunos-cuta epopee sumero-babiloniană. Amrevăzut, în minte, trainicele legături deprietenie ale cavalerilor medievali, dinromanele de capă şi spadă, ajungândpână aproape de literatura zilelornoastre, un model de dăruire în priete-nie oferindu-ne, prin romanele sale,Mihail Sadoveanu…

Prietenia, din cartea în discuţie,nu ţine de ficţiune, ea este un lucrureal, verificabil, există o cores-pondenţă între cei doi scriitori, dar, dinpăcate, ne sunt prezentate doar mate-rialele destinatarului, C. Blănaru, nu şiale expeditorului, C.T. Ciubotaru. Mod-est, cum îl cunoaştem, C.T.C. nu adorit să se aşeze pe sine în lumină,însă, din răspunsurile “Frăţânelui”, re-constituim şi conţinutul mesajelor trim-ise de autorul cărţii. Aşadar, ocarte-document, care depune mărturiedespre trăirile autentice ale celor doiprieteni, despre simţiri, concepţii de-spre lume şi viaţă, atitudini, simpatiisau antipatii literare, politice…

De-a lungul corespondenţei seconturează clar personalitatea fie-căruia dintre cei doi scriitori contempo-rani, şi, avansând în lectura cărţii,asistăm la construirea portretelor lor,unul consolidându-l parcă pe celălalt.

Din mărturisirile autorului Con-stantin T. Ciubotaru, făcute în carte,prin inserţii scurte, de tipul: “Eseu de-spre prieteni sau prietenie”, “Prietenul/Prietenia”, “Şi alte câteva observaţii”,“Frăţânele”, “Ca o presimţire”, “Ungând”, “Despre prietenia literară”,“Explicaţii necesare” (atunci când, înmesajele dintre cei doi, se fac referirila evenimente literare necunoscutecititorului, autorul vine cu precizărilenecesare pentru lămurirea aspectuluiprezentat), aflăm că “Frăţânele” eranăscut în Zodia Vărsător, că „…muncea mult.

Avea totdeauna în viaţă un scopbine definit, dar, în relaţia cu ceilalţi,

mereu ajungea la polemici, pentru cănu a renunţat niciodată la principiilesale, adică să spună ce crede că estejust, corect, omenesc, acceptabil şiobligatoriu de lămurit”. Şi mai credeC.T.Ciubotaru că “Frăţânele meu, Cos-tel Blănaru, a fost un soi de extratere-stru care a trăit printre noi. Neînţelesde câţiva, apreciat de foarte mulţi… Sepoate şi invers…!”

Povestea acestei prietenii a în-ceput în Căminul studenţesc ,”30 De-cembrie”, din Iaşi, cu mulţi ani în urmă.Flacăra ei a stat aprinsă, de ambelepărţi, până la sfârşitul lunii mai, 2014,iar, de atunci, o duce mai departe, deunul singur, Frăţânele Ciubotaru.

În viziunea lui C. Blănaru, scri-itorul C.T. Ciubotaru este “…purtătorulde coroană al bucovinenilor. Da, tuduci Crucea Scrisului, deşi alţii sunt ceitrâmbiţaţi…”; „… Tu ai un fel special dea fi; eşti o raritate. Dorinţa de a bucuraprin umor îţi este un dat. Eşti transfor-matorul amărăciunilor în bunădispoziţie, în râs, un sublimator al vieţiiacesteia pline de draci şi de mizerii”;„…Eşti ingenios la creativitate, eşti in-teresant la alternativa realităţii…, totulare logica absurdului cu scop distrac-tiv…”. Sentimentul dezamăgirii îlstăpâneşte continuu pe ConstantinBlănaru, atât pentru probleme dindomeniul literar: că adevăratele valorinu sunt recunoscute (“…Oricum meriţilaude, omagii, răsplăţi, dar cine ţi leface? Cine îţi va ridica statuie?…); căla târgurile de carte nu se face vânzare(“ La târgurile de carte se vinderuşinos, dureros de puţin, la toate edi-turile…” ), cât şi din domeniile social(“… este inutil să mai ceri cuiva cevaspre bine!”; „…detest pe românii denimic, din cauza cărora mai totul, şieroismul e zadarnic la noi…”, politic,administrativ, dar şi cele din planpersonal…)

Presentimentul morţii apropiate îlface să mediteze grav:„ Spune-mi, dece am ciudata senzaţie că… voi murisingur? Noi, oare, vom trăi şi dincolode pielea noastră?”, cu alte cuvinte,vom dăinui prin scris? O întrebarefirească pentru orice creator…

Nu l-am cunoscut personal peprofesorul şi scriitorul ConstantinBlănaru, dar admiraţia mea, pentrufelul său de a vedea realitateacontemporană din ţară, pentru demni-tatea cu care şi-a trăit „înstrăinarea” ul-timilor ani şi apoi a păşit pe TărâmulLiniştii, este fără margini. Îl înţeleg peprofesorul şi scriitorul C. T. Ciubotarude ce l-a apreciat pe „Frăţâne”, de cel-a admirat şi l-a iubit, şi-i înţeleg gestulnobil de a-i închina această carte…

Într-o lume în care totul sedezintegrează ireversibil este greu săînţelegem că mai există civilizaţii şisocietăţi neticăloşite, valori materialesau spirituale nealterate, sentimenteimaculate, neatinse de interes sau per-versiune… Cu toate acestea, există şiexcepţia care confirmă regula. Unexemplu grăitor este cartea desprecare am vorbit, Frăţânele meu, Con-stantin Blănaru, o carte despre pri-etenie, acest sentiment uman fără decare am trece prin viaţă ca niştezombi, fără să visăm, să râdem, sătrăim autentic, să zburăm frumos…,pentru că o prietenie adevărată aredarul de a ne schimba perspectivaasupra multor lucruri, ea având ca su-port iubirea, încrederea, comuni-carea…

Pentru C.T. Ciubotaru, ConstantinBlănaru („Frăţânele”), scriitorul bu-covinean, este şi un adevărat prieten-literar care îi cunoaşte slăbiciunilescrisului, dar îi relevă atuurile; îicunoaşte scăpările, dar îi subliniazăposibilităţile; îi vede îngrijorarea, dar îieliberează spiritul; îi simte pe alocuritemerile şi nesiguranţa, dar îi întăreştecredinţa în ale scrisului… SfaturileFrăţânelui sunt bine-venite şi luate înconsideraţie, când este cazul, de C.T.Ciubotaru, care merge totuşi pe dru-mul propriu, care l-a consacrat. Con-sultând un prieten, omul gândeşte maiorganic, mai unitar, are mai multă în-credere în el, ştie că nu e singur înacest pustiu numit viaţă …

Cartea Frăţânele meu… este unimn închinat prieteniei, valorilor salemorale şi spirituale, prietenia dintre ceidoi scriitori (cu rădăcini comune înpământul Bucovinei, dar despărţiţidupă voinţa destinului) înscriindu-sepe linia tradiţiei deschise de MihaiEminescu şi Ioan Slavici, iar mai apoi,Mihai Eminescu şi Ion Creangă…

NOTE DE LECTURĂ la cartea „FRĂŢÂNELE MEU, CONSTANTIN BLĂNARU”,semnată de scriitorul CONSTANTIN T. CIUBOTARU

Do

mn

ița

Nea

ga

pentru Literatură în 1990 şi JorgeLuis Borges – romancier, poet şieseist argentinian, unul dintre ceimai importanţi scriitori ai secoluluial XX-lea.

Trece la cele veşnice înainte devreme, tânăr şi în puterea creaţiei,în iarna anului 1996, ziua a opta,lăsând moştenire neamului săuînghesuială de opere „atinse de in-credibil”, nepublicate.

După ce scăpară de el, i-au in-stituit sărbătoarea ,,Zilele M.S.”,sărbătoare care în anul 2015 nu s-a ţinut. Ba mai mult, în acelaşi anTeatrul Naţional din Craiova care îipoartă numele nu a avut în reper-toriu nicio piesă a dramaturgului.

Opera sa, după cum aprecia,,fratele şcolit” al scriitorului: ,,areo tentă inconfundabilă. Abordândtoate genurile literare, poezie,proză, teatru, eseu, istorie şicritică literară, este limpede că ac-tivitatea sa literară nu poate ficuprinsă într-o metaforă”.

Dar... vorba englezului. „muchabout human poverty”.

Aşa că parfrazându-l pe poet,conchid văduvit de intensitate: ,,Şipentru că acest mic eseu trebuiasă poarte un nume, un singurnume, i-am spus SORESCU!”.

Să ne amintim despre...(Continuare din pag.3)

LiviaCiupercă

Alegere

Vreau să trăiesc pe-o frunză,ca să-i sorb roua zorilor

târzii de toamnăVreau să hoinăresc printr-un

lan de macicu petalele surâzând

spre sfântul soareVreau să simt aroma

unei prăjituriscăldată-n scorţişoară purăVreau să am forţa de a-i convingepe semenii meicare este diferenţa dintre

o atitudine ECO şi reversul ei, PUNKVreau să pătrund în intimitateaversului eminescian,pentru a mă înfrupta de miezul

ei filosoficO, Doamne!Cât mi-aş dorisă am forţa de a dezlega taineleconvieţuirii finaleale atâtor vlăstare

de la Dunărea de Jos,care-au lăsat, în urmă-le,dureroasă tăcere!...

Eugen SFICHI

Unei familii de matematicieni,la naşterea primului copilAmânând dejunu'Des şi cu temei,Unu' şi cu unu'Face astăzi trei.

Balada telefonului celular

Semaforul e de vinăCă mobilul din maşinăAre caracter labilŞi pe roşu-i... imobil.

Sur le pont d'Avignon(PONT se traduce prin POD)

Ca francez, vei ţine contDe un PONT, iubite vere,PODUL dintre două ereL-a făcut Pilat... din PONT.

PLUMB 131


Două cărțivaloroase (și volu-minoase) mi-aurăpit timpul în ul-tima vreme; răpit eun fel de-a spune,când, de fapt, nu

am avut decât de câștigat.Am cunoscut astfel „OPERA

OMNIA – PROZĂ, ESEU, TEATRU”(Odobești, „Salonul literar”, 2013 și„Scriitori contemporani dinVrancea prin interviuri” (Editura„Ateneul scriitorilor”, Bacău, 2012);cele două impresionante volume, în-sumând peste 1100 de pagini deliteratură autentică, au apărut subsemnătura reputatului scriitor și pro-fesor Culiță Ioan Ușurelu, membruU.S.R., redactorul șef al revistei „Sa-lonul literar”, directorul Festivalului In-ternational de Creație ”Vrancealiterară”.

Ca reporter, scriitorul Culiță IoanUșurelu știe să renunțe la sinemergând cu întrebările, unele inco-mode, chiar și la cei cu care se vedeclar că nu are legături de amiciție. Elscrie și transcrie „sine irae et studio”și construiește astfel un monumentmai trainic decât bronzul (Exegi mo-numentum”), închinat FenomenuluiLiterar Vrâncean. Fenomenul, cu 60de gradații pe scara valorică, are in-tensitatea unui seism care ar trebui săse simtă și la București, în istoriileunor critici literari, mai mult sau maipuțin subiectivi. Dintre toți cei 60 descriitori intervievați, pe noi neinteresează tocmai scriitorul CulițăIoan Ușurelu.

După studii universitare în capi-tala culturală a țării, la prima Univer-sitate din România, „Al.I.Cuza”- Iași,Culiță Ioan Ușurelu se dedică profe-siei de dascăl și scrisului. Opera sade până acum este impresionantă,cuprinzând romane, eseuri, piese deteatru. Despre opera sa au apărutreferințe critice semnate depersonalități de primă mărime alevieții noastre literare: Nicolae Breban,Emilian Marcu, Theodor Codreanu,Ion Rotaru, Viorel Dinescu, Ionel Nec-ula, Florentin Popescu ș.a. În interviulamintit C. I. Ușurelu amintește că„profesoratul a fost marea meadragoste”. El se dovedește un om plinde curaj, spunând lucrurilor pe numeși punând punctul pe i. „Înainte eramai bine, mai ales în cultură,învățământ și sănătate”, afirmă cutărie și luciditate scriitorul, dar „câtăluciditate atâta dramă” (Camil Pe-trescu). Înainte, vorba lui Eminescu„școala era școală și omul era om”.Revista „Salonul literar”, Liga Scriito-rilor din Vrancea (înființată în 1998) șiCenaclul acesteia, toate i sedatorează lui Culiță Ioan Ușurelu șitoate sunt pe cheltuiala proprie, dom-nia sa fiind Factotum, Omul Cultural,un adevărat Mecena.

Scriitorul de înaltă conștiință,Culiță Ioan Ușurelu, crede în „cei careau fost” și în cei care sunt oameni decultură. Pe scriitor, ca și pe noi, de al-tfel, îl supără faptul că, de ziua co-munei, unii primari plătesc mari sumepentru a aduce soliști sau manelișticare să cânte...pentru gură-cască, întimp ce pentru scriitori nu mișcă undeget. Un astfel de om este C. I.Ușurelu, un om extrem de bogatsufletește, având o operă în spate,asemenea lui SISIF, și copii și nepoțideștepți și frumoși: Numai la noi, aici,în România / Rămâne, la bunici,copilăria. Unui astfel de om cultural îidedic aforismul: Cărturarii sunt exem-ple / Că aprind candele-n temple.

Întrebat de Paul Spirescu desprerostul cel adevărat al unei vieți, C. I.Ușurelu a apelat la scriitorul savantBogdan Petriceicu Hașdeu, care aspus că „un bărbat ar trebui să aibă ofamilie, un copil, să construiască o

casă, să planteze un pom și să scrieo carte.” Cu ceva vreme în urmăscoteam o carte intitulată simplu „101sonete” (Bîrlad, „Sfera”, 2007) șiacolo, la pagina 85 se află sonetul Înurma ta…: În urma ta ceva tot sărămână / Când vor veni prietenii lapraznic / Să nu susțină c-ai trăitzadarnic / Și-ai fost numai o mână dețărână. / Să spună despre tine c-aifost darnic, / La fapta bună-ai pus șitu o mână / Și nu ți-a fost zgârceniastăpână, / Fiind un om mărinimos șiharnic. / De vrei un sfat prietenesc,creștine, / Să nu trăiești mereu doarpentru tine, / Ci lasă-ți omenia la-ndemână. /Vor duce alții gândul maideparte, / De lași în urma ta o carte /Un pom, un pui de om sau o fântână”.Am explicat cu acest sonet spuselesavantului și ale scriitorului C. I.Ușurelu, fără să le fi cunoscut di-nainte, ca dovadă că spiritele înaltese întâlnesc. Rostul unei vieți și l-a în-deplinit cu asupra de măsură C. I.Ușurelu și continuă să-l îndepli-nească. Citesc cele trei romane: „Su-plinitorii”(2013), „Cerșetori în loden”(1999) și „Jurnalul unui singuratic”(2013) în paradigmă balzaciană –rebreniană – călinesciană, avândcâteva motive bine întemeiate: - tus-trele romanele sunt realiste, obiective,critice și au în prim-plan nu un înfrântcare trăiește o dramă existențialăasemenea personajelor camil petre-sciene George Demetru Ladima șiȘtefan Gheorghidiu, ci un învingător,un om care înfruntă viața cu loviturileși asperitățile ei în societatea multila-teral, iar astăzi numai lateraldezvoltată.

Izvorât dintr-o vastă experiențăde viață, fericită sau mai puțin fericită,și dintr-o observație realistă,necosmetizată, obiectivă, pătrunză-toare și lucidă a meandrelor sufletuluiomenesc și a societății în care setrăiește, romanul „Suplinitorii” este ro-manul învățământului românesc, unroman care deschide calea neorealis-mului din primele decenii ale nouluimileniu. Romanul experimenteazăterapia prin iubire; un roman trăit, nuînchipuit, asemenea fantasmagoriilorpostmoderniste, de import, ale unorsnobi, corecți politic, de altfel, cărorali se potrivește aforismul: O

zburătoare fără har / E papagalu ll i terar / Că nu e una de elită: Oriplagiază, ori imită. Eroul Lucian Popa,un tânăr inteligent, „cu păr șaten, cuochii albaștri, cu fața ovală și nasulacvilin, cu un trup deșirat și cu niștehaine nepotrivite” este dintru început,„nemulțumit de sine și de cei din jur”,ceea ce e bine, nemulțumirea de sinefiind, pentru firile superioare, imboldpentru împlinirea idealurilor. Romanullui Lucian Popa este romanul tuturorcelor care au slujit și slujesc lacatedră, mai ales în condițiileînvățământului de astăzi, în lipsa decondiții, am vrut să spun: - lipsa demanuale școlare unitare, de uniformeșcolare, lipsa de legi aspre care săpedepsească huliganismul, violența

elevilor față de profesori, prostituțiaș.a. După reușita la facultate, LucianPopa, lipsit de ajutorul și de încura-jarea propriului tată, ajunge suplinitorla școala din satul Prăjeni, „la ieșireadin Hîrlău , spre Botoșani.” „Ziua de15 septembrie era o zi de mareimportanță pentru elevi și profesori”,mai puțin pentru cei suplinitori care„nu pot avea pretenții” la clase maibune, la ore suplimentare și la încămulte altele; deși un suplinitor, dotatcu inteligență, voință, perseverență,curaj și har mai cu seamă este un tit-ular în devenire și trebuie privit caatare, cu același respect. Colectivul încare intră ca străin și care pare să-lrespingă, gazda, mâncarea, drumulnoroios, toate sunt invitații de a da bircu fugiții, dar Lucian rezistă.Observația acestuia de atunci esteperfect valabilă și acum: „Trăim untimp în care valorile nu sunt respec-tate, ci doar apartenența la partid.” Șitocmai în această văgăună are loc un„coup de foudre”, „amour subit et irre-sistible” între Lucian Popa, profesorulde română, și Toria Dinescu, profe-soara de matematică. Tinerii suplini-tori schimbă lumea și prejudecățile.Meditațiile pe care le fac gratis,munca, dăruirea, apropierea de copiiși părinți dau roade, absolvențiireușesc, în sfârșit, la examenele deadmitere în licee și școli profesionale.Arta prozatorului C. I. Ușurelu constăîn naturalețea și acuratețea stilului, înmăiestria dialogurilor și a portretisticii,în descrieri și în talentul evocării. Iatăun portret demn de pana lui Grig-orescu: „Toria Dinescu era într-orochie de supraelastic roz, se mulaperfect pe corpul ei tânăr și frumos.Nasul ușor alungit, ochii migdalați, cugenele lungi și negre, completau, într-un fel aparte, fruntea ei de savant.Părul tuns băiețește și formele-i depiatră trădau încă o dată tinerețea pecare încerca să o ascundă sub rochiilargi și paltoane prost croite.”(pag. 51-52). Dialogurile tinerilor suplinitorisunt interesante, incitante și pre-supun, din partea cititorilor, acelașinivel de pregătire intelectuală. Sepoartă discuții asupra unorpersonalități din lumea muzicii și a lit-eraturii, nume ca Eminescu, Esenin,Rebreanu, Călinescu, Omar Kayyan,

Shakespearesunt des invo-cate. Roman-cierului C. I.Ușurelu nu-isunt străinenici mijloacelepsihologice aleromanului dea n a l i z ă :introspecția șiexperimentul.Iată, de pildă,cum arată feri-cirea pe care otrăiesc cei doiîndrăgost i ț i ,Lucian și Toria:„Ajunseră într-un asemenea

stadiu al micii lor fericiri, încât nu-i de-ranjau nici privirile ironice, nici chiarcuvintele destul de prost plasate decei din jur. Se ridicaseră atât de multdeasupra acestei adunări, încât îșipermiteau să fie toleranți, binevoitorisau chiar altruiști”.(pag. 57) Adăugămun aforism: Altruiști ne credem amân-doi / Că iubirea-i egoism în doi.Învățământul înseamnă inspecții stre-sante, uneori subiective, cercuri ped-agogice mobilizatoare și obositoare,profesori tratați cu superioritate desemianalfabeți politici, elevi de-incvenți și infractori etc. La expresia„Râmnicenii mei sărați”, locul de undevine Toria, în 2016 când am luat pre-miul „Fănuș Neagu” pentru volumul„Un dor nestins de nemurire” acordat

de Editura „Rafet” am dat o replică pecare îmi îngădui să o reproduc:„Distinși prieteni literați / Permiteți casă-mi spun părerea / Că râmniceniinu-s sărați / Ci sunt cu mult mai dulcica mierea.”

Implicat până peste urechi înviața culturală a școlii, a comunei și ajudețului, Lucian Popa reușește, dupăluni de trudă, la facultate, bucurie pecare o împărtășește sufletuluigeamăn într-o „Noapte de patimă, debucurie, de dragoste și speranță.”(pag. 92). Câte-o scurtă descrierepare desprinsă de pe pânzele unorpictori impresioniști: „Martie era pesfârșite. Zăpada se topise de mult șiiarba, cu verdele ei crud, ieșise dinpământ. Era o noapte luminoasă,care te îmbia la plimbare.” (pag. 97).Aflăm din paginile romanului că în so-cietatea de atunci (nu și în cea deacum!) „nepotismul, lichelismul, par-venitismul, delațiunea sunt în floare.”(pag.108) Din „O mie și una de nopți”,din „Decameronul” lui Boccaccio saudin opera sadoveniană, romancierulC. I. Ușurelu desprinde metoda de arezuma, în titlu, capitolul careurmează. Impresionează în modneplăcut drama bătrânului Ostro-veanu, „un om de o modestie și ocurățenie sufletească ieșite dincomun”, „frumosul bătrân al marilordureri”. Lucian Popa, un alt ego alscriitorului C. I. Ușurelu, după ce serealizează profesional și afectiv, sededică scrisului și, devenind membruU.S.R., își vede visul împlinit: „Scri-itorii – iată adevărata măreție a uneinațiuni.” (Samuel Johnson)

Beneficiind de o prefață succintăși persuasivă („Intelectualul – doar uncerșetor?) semnată de reputatul emi-nescolog Theodor Codreanu, ro-manul „Cerșetori în loden” (1999)înfățișează drama profesorului Nico-lae Rușitoru aflat între două lumi: unacare apune, aceea a socialismului, șialta care abia răsare: capitalismulsălbatic. Culiță Ioan Ușurelu a alesformula camilpetresciană a romanuluisubiectiv: „Eu nu pot scrie onest decâtla persoana întâi.” Profesorul, un alterego al scriitorului, a ales să fie sincerîn fața elevilor și a colegilor, adică săaibă curajul să spună lucrurilor penume și asta îl costă: „Dacă n-așspune ce gândesc, mi-ar fi silă demine.”

După ședința de analiză când,arătând cu luciditate adevărata față alucrurilor și a oamenilor, a directoruluiMocanu, promovat pe criterii politice,ca și a inspectorului general, NicolaeRoșitoru este chemat la ordine chiarde către primul secretar al ComitetuluiJudețean al P.C.R. Aici „i se freacăridichea” și este amenințat că dacă nurespectă disciplina de partid va fi ex-clus din organizație, ca și tatăl său.Rămas singur să înfrunte asaltulzerodocților, părăsit de prieteni și denevasta lipsită de dragoste șiînțelegere, profesorul NicolaeRușitoru găsește reazem îndragostea pentru cei doi copii reușiți,Cristi și Marian. O altă victimă aregimului este și economistul Niki

Goleșteanu, tovarăș de suferință.Colac peste pupăză, după o simplărăceală, i se declanșează nemiloasaboală; doctorul Amariei îi dă diagnos-ticul: „Ai cavernă pe plămânul stângși apă în lobul interior al plămânuluidrept. Trebuie să te internezi imediat,altfel mori.” (pag. 204) Așa cum odurere iradiază, la fel și dramaindividuală este ridicată la nivelul în-tregii națiuni care suferă din lipsă deunire: „Ungurii, evreii și țiganii suntuniți, numai românii nu.” (pag. 205)Regizându-și propria moarte, profe-sorul transcrie vorbele soacrei și-ipiere cheful de-a mai muri.

(Continuare în numărul viitor)

PROZATORUL CULIȚĂ IOAN UȘURELU – NOBLEȚEA ROMANULUI (I)

Pet

ruș

An

dre

i


PLUMB 131

În întâmpinarea bicentenarului

ADEVĂR ŞI LEGENDĂ DESPRE ORIGINEA LUI ALECSANDRI

Vom celebra, peste câțiva ani, la 21iulie 2021, bicentenarul nașterii luiVasile Alecsandri, caz aparte în istorianoastră, scriitor și om politicdeopotrivă, ctitor al literaturii românemoderne, dar și prototip al intelectu-alului militant, implicat plenar înpolitică și în prefacerile revoluționaremenite a urni România pe făgașulmodernizării. Așa încât, a ne aplecaacum - în preajma iminentului mo-ment aniversar - asupra biografiei sauoperei sale devine, pentru noi, o dato-rie de suflet, o obligație morală, cu atâtmai mult cu cât, între scriitorii maiimportanți ai literaturii noastre, Alec-sandri se singularizează, devenind uncaz, și prin faptul că „originea familieiși ascendenții poetului nu sunt încă in-dubitabil stabilite”, cum bine observaun istoric literar cu câteva decenii înurmă”. Din acest punct de vedere -continua același -, ne aflăm încă petemeliile puse de Sever Zotta (La cen-tenarul lui Vasile Alecsandri, Iași,1921) și Gheorghe Ungureanu(Câteva date inedite despre familia șiviața poetului Vasile Alecsandri, înCetatea Moldovei, 5/IV, 1943, pp. 254-268).1 Într-adevăr, nu poate fi decâtregretabil faptul că, vreme de aproapeun veac, cercetarea istorico-literară nua făcut progrese în această privință,deși viața și opera scriitorului au con-stituit temele unor volume semnate deistorici și critici literari de primămărime, precum G. Călinescu, G. C.Nicolescu, Al. Piru ş.a. Sunt prezente,din păcate, în scrierile acestora con-sacrate lui Alecsandri o serie de con-fuzii, erori și contraziceri, preluateulterior de alții, nu doar în studii și arti-cole ocazionale, ci și în enciclopedii,dicționare, manuale și auxiliare didac-tice. Cauzele acestor inadvertențe -legate de ascendenţa paternă șimaternă, de familie, de originea nu-melui, de data și locul nașterii etc. -sunt multiple. Unele își au sorgintea înmegalomania poetului care-și inven-tase o fantezistă origine italiană, alteleîn „lipsa unei genealogii mai bogate afamiliei scriitorului nostru”2, altele în„uri personale” - cum spune G.Călinescu - ce „îndeamnă pe unii săafirme că Alecsandri e de originestrăină”3, altele în invidia unor contem-porani precum arhondologul C. Sion,„cel mai mare clevetitor de pe lume”,cum îl numește Iorga, sau - cel maiadesea - în neglijența cercetătorilorcare tratează cu superficialitate as-pecte ţinând de biografia poetului.

În mod paradoxal, am spune, sursacelei dintâi confuzii şi erori în privinţalui Vasile Alecsandri o constituie celetrei pagini rămase dintr-o autobiografiedin 1865, care începea aşa: „Familiamea era originară din Veneţia. Pe tim-pul când această republică era înstrălucire, un străbun al meu, om cuinimă îndrăzneaţă şi cu spirit cav-aleresc, se puse cu a lui spadă în ser-viciul ţării, se căsători cu o româncă şideveni obârşia familiei Alecsandri...“Mai mult decât atât, poetul extindeoriginea italiană şi în direcţiaascendenţei materne, adăugând cevamai încolo: „Maica mea, suflet nobil şiîngeresc era, de asemenea, italiană.“4Era o ipoteză romantică şi fantezistă,„o presupunere în care nici poetul nucredea cu prea multă temeinicie“5,după cum observă unul dintre biografiisăi. În absenţa unui arbore genealogicstabilit cu rigurozitate, aserţiunea poe-tului referitoare la originea sa italianăva fi reluată ulterior de unii cercetători.Astfel, într-o importantă lucrare is-torico-literară, tipărită în timpul vieţii luiAlecsandri, se spunea că acestaprovine „dintr-o familie însemnatăvenită din Veneţia (Italia)“.6 La rândulsău, G. Bengescu, un alt biograf al lui

Alecsandri, întărea spusele poetuluimenţionând că un „Pallazzo Alecsan-dri mai stăruie şi astăzi la Veneţia.“7În sfârşit, ideea originii italiene a fostpreluată, printre alţii, şi de Al. T. Du-mitrescu, un cercetător foarte docu-mentat, de altfel, care, pretinzând că arăscolit arhive străine, e de părere căstrămoşii poetului au venit cu sute deani înainte din Italia şi s-au stabilit încapitala Moldovei.8 Ideea descen-denţei italiene a poetului a fostcombătută tranşant nu doar de istoriciliterari de talia lui N. Iorga sau G.Călinescu, ci şi de biografi ai poetuluiprecum Ilarie Chendi sau N. Zaharia şi– fapt mai puţin cunoscut – debăcăuanul C. Radu, cel dintâi mono-graf al Bacăului, într-un articol dinAteneul cultural.9

La fel de improbabilă ca şi ideeaoriginii italiene este şi cea a originiisemite. Povestea referitoare la de-scinderea lui Alecsandri dintr-un bunicjidan a fost pusă în circulaţie, mai întâi,la Iaşi, prin 1857, în preajma alegerilorpentru tronul Moldovei. Vasile Alec-sandri era unul dintre candidaţii la troncu cele mai mari şanse, aşa încât ad-versarii săi au lansat mai întâi zvonuloriginii semite a poetului, iar nu multdupă aceea au creat şi „un pamfletanonim, cu versuri batjocoritoare,într-o românească de facturăevreiască“10, aşa cum construiseînsuşi Alecsandri, sau avea să creeze,în piese ca Lipitorile satului, Herşcuboccegiul ş.a.

Dintr-un Anuar pentru israeliţi aflămcă o copie a acelui cântec satiric sepăstra încă, după maibine de patru decenii: „Înanii 1850 circula în Iaşiun cântec satiric contralui Alecsandri – se spuneîn acel calendar evreiesc–, în care era luat înbătaie de joc ca jidan. Ocopie din acel timp e înposesia «Societăţii is-torice Iuliu Barasch». D-lNicolae Beldiceanu, pro-fesor în Iaşi, ne asigurăcă, cântecul acesta secânta odată mult delăutari“.11 Deşi se va fisimţit profund vexat înforul său interior, Alec-sandri n-a catadixit sădea vreo replică acestor calomnii, acăror motivaţie era mai mult decâtevidentă. De ce, pe atunci, a fi evreuera de batjocură şi de ce patrioţiiromâni au avut întotdeauna o atitudinepotrivnică acestei naţii sunt chestiunipe care noi, cei din România de azi încare aproape că nu mai există evrei,cu greu le putem pricepe. Aşa încât, laastfel de întrebări declinăm altoracompetenţa unor răspunsuri perti-nente... Cert este că pamfletul din1859, infirmat de patriotismul ardent alpoetului şi de românismul său fărăcusur, n-a putut avea efectul scontatde adversari, candidatura lui Alecsan-dri rămânând neclintită. „Iar poetul ne-tulburat – cum spune ElenaRădulescu-Pogoneanu –, şi-a păstratpână la sfârşitul vieţii atitudinea saantisemită, în parlament şi îndeclaraţiile către familiarii săi, ori încorespondenţa cu prietenii.“12

În timpul vieţii scriitorului, doar unsingur autor – străin, de data aceasta–, un refugiat politic din Italia, publicis-tul evreu A. Canini, a mai avut naivi-tatea să emită ipoteza absurdă aoriginii semite a poetului, spunând:„Cel mai distins între poeţii români învieaţă, Alecsandri este de origineevreiască, fiul lui Isaac Alecsandri dinTriest.“13

În schimb, după decesul lui Alecsan-dri au apărut mai multe publicaţii careafirmau, din nou, originea semită a po-etului. Prima dintre ele, cronologicvorbind, este o corespondenţănesemnată, din ziarul Lupta (8 decem-brie 1891) referitoare la un proces allui Iancu Brănişteanu, văr primar al po-etului, în care se insinuează că buniculamândurora ar fi fost „un Alecsandri ji-

danul, făinar din Botoşani.“14Urmează apoi Arhondologia Moldovei,care, deşi scrisă în 1851, e tipărităabia în 1892, la Iaşi, de Gh.Ghibănescu. Aici, paharnicul Con-standin Sion afirma că bunicul dinspretată al poetului ar fi fost un evreu dinIaşi. „Au fost un Mihalachi Botezatu –îşi aminteşte C. Sion – „jidov din târgulboilor din Iaşi, frate cu Cerbu Ochin-cariu, care au trăit până pe vremeadomniei lui Ioan vodă Sturdza“15,adică – precizăm noi – până după1822, aşa încât poetul îl va fi „prins înviaţă“, cum se spune. Dacă afirmaţianu e făcută cu rea intenţie, atunciavem de-a face cu o confuzie, întrucâtastăzi ştim cu certitudine că slugerulMihalache Alecsandri n-a fost unlongeviv, decedând – se pare – lascurtă vreme după 1801, când e ates-tat în documentul prin care eraînzestrată sora sa Catinca, mezinafamiliei, cu ocazia căsătoriei acesteia.De asemenea, din acelaşi documentse cunosc fraţii şi surorile sale, întrecare nu există – aşa cum vom arătamai jos – nici un Cerbu Ochincariu.Respingând, doar cu argumente debun simţ, ideea originii israelite a poe-tului, N. Iorga îl numeşte pe Sion „celmai mare clevetitor din lume“, în timpce G. Călinescu consideră afirmaţiaaceluiaşi cum că bunicul poetului ar fifost un „jidov“ de pe la Botoşani cafiind „o perfidă insinuare a vestituluicalomniator arhondologic.“16 În ceeace ne priveşte, nu-l suspectăm de releintenţii pe C. Sion, mai ales că lu-crarea sa rămâne o sursă

documentară de impor-tanţă capitală, demnă detoată încrederea, maiales că – după cum bineprecizează în subtitlu –se bazează pe amintiripersonale, pe „note con-temporane“ referitoare laoameni pe care i-acunoscut personal, pecare i-a ajutat, sau cucare s-a înrudit la un mo-ment dat, cum este cazulfamiliei Cozoni, ramuragenealogică maternă apoetului. Rămânem lapărerea că e vorba de oconfuzie, fiindcă evreitrecuţi la creştinism,

apelaţi cu cognomenul Botezatu – de-venit nume de familie, de multe ori –erau destui şi pe atunci. Cert este căîn arborele genealogie al poetului nuîntâlnim nici un caz de acest fel. Maiinteresant de consemnat aici ni separe a fi amănuntul că – excepţiefăcând C. Sion – ideea originii semitea lui Alecsandri e susţinută decercetători evrei, între care IlarieChendi17 şi H. Sanielevici18. Acestadin urmă, adoptând versiunea pahar-nicului Sion, aduce în plus argumentulfizionomiei tatălui poetului, de tip se-mitic, cu ochi bulbucaţi. Polemica peaceastă temă degenerase în afirmaţiişi mai grave, cum că Alecsandri şi-arfi cumpărat funcţiile şi ascensiuneapolitică!19 Elena Rădulescu-Pogoneanu observă, cu justeţe, că„niciodată urmaşii lui Alecsandri nu aucrezut necesar să discute acesteafirmaţiuni ciudate, interesate şicontrazicătoare şi al căror punct deplecare par a fi fost versurile satiricedin 1859.“20 Şi tot ea este de părerecă această stăruinţă „de a arăta peAlecsandri ca fiind de origineevreiască, precum şi pătimaşa şinedemna campanie mai veche îm-potriva sa, acuzându-l că «a falsificat»poeziile populare culese de el, par a fio replică a iudaismului la anti-semitismul marelui poet.“21

Astfel de afirmaţii referitoare la orig-inea italiană, sau israelită a lui Alec-sandri rămân simple supoziţii, dacă nuchiar ipoteze fanteziste, respinse decei mai mulţi dintre cercetătorii vieţii şioperei poetului. Aşa procedează, depildă, Nicolae Iorga, încă din 1914, înarticolul Originea lui Alecsandri22, sauN. Zaharia, cel dintâi monograf al po-

etului, care aduce şi argumente logice,spunând: „Fapt e că nu există nici odovadă ştiinţifică despre origineasemită a lui Alecsandri şi nici despreoriginea italiană (...). Cum se explicăromânismul lui înflăcărat, caldul lui pa-triotism?“23

Dacă aserţiunile referitoare la orig-inea semită sau italiană a lui Alecsan-dri sunt complet lipsite de temeidocumentar, nu acelaşi lucru s-arputea spune despre cele referitoare laobârşia sa grecească. În cazul aces-tora, pe lângă mărturiile unor contem-porani există şi menţiuni documentare,la care se adaugă argumentul eviden-tei rezonanţe eline atât a numelui Alec-sandri, aparţinând ramurii paterne, câtşi a numelui Cozoni – ramuragenealogică maternă. Referitor laacest aspect, Elena Rădulescu-Pogoneanu, în biografia consacratăpoetului în 1940, scria: „Numele puţinobişnuit la noi – Alecsandri – arată oorigine străină şi mai degrabă greacădecât italiană.“24 Iată de ce, în cele ceurmează ne propunem să reconstituimgenealogic atât ramura paternă (Alec-sandri), cât şi pe cea maternă (Co-zoni), pentru a elucida originea şiascendenţa poetului.25

NOTE1. R. Rotaru [Notă referitoare la Alecsan-dri], în C. Sion, Arhondologia Moldovei.Amintiri şi note contimporane. Boieriimoldoveni, Buc., Editura „Minerva“, 1973,p. 8. 2. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alec-sandri. Ediţia a III-a, Buc., Editura „Emi-nescu“, 1975, pp. 7-8.3. G. Călinescu, Vasile Alecsandri, Buc.,Editura Tineretului, 1965, p. 5.4. Vasile Alecsandri, Suvenire din viaţamea, în Opere. Vol. IV, Chişinău, Editura„Hyperion“, 1992, p. 690.5. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 7.6. x x x Conspect asupra literaturiiromâne şi literaţilor ei de la început şipână astăzi în ordine cronologică, ediţiaa II-a, Bucureşti, Editura „Eminescu“,1982, p. 126.7. G. Bengescu, Vasile Alecsandri, înConvorbiri literare, tom 2, nr. 1, 1 mai1886.8. Al. T. Dumitrescu, Despre Vasile Alec-sandri, Bucureşti, f. e., 1905.9. Costache Radu, Alecsandri e de orig-ine italiană?, în Ateneul Cultural, 1 (21),1927, pp. 22-23.10. Elena Rădulescu-Pogoneanu, Vieaţalui Alecsandri, Craiova, Editura „Scrisulromânesc“, 1940, p. 9.11. Anuar pentru israeliţi pe anul 5653(1892-93), Bucureşti, 1893, p. 185. Apud:N. Zaharia, Vasile Alecsandri. Vieaţa şiopera lui, Bucureşti, Institutul de artegrafice, 1919, pp. 5-6.12. Ibidem, p. 9.13. A. Canini, La vérité sur la question is-raélite en Roumanie, Paris, 1879, pp. 42-43.14. Elena Rădulescu-Pogoneanu, op. cit.,p. 10.15. Constandin Sion, ArhondologiaMoldovei, op. cit., p. 9.16. Apud: Marin Cosmescu, Obârşia po-etului Vasile Alecsandri, în Carpica, vol.XXII, 1991, p. 4.17. Ilarie Chendi, Originea lui Alecsandri,în Voinţa Naţională, nr. 5846, 5851, 5857,5862 din 1904.18. H. Sanielevici, Originea lui Alecsandri,în Adevărul literar, 6, nr. 229, 26 aprilie1926.19. H. Sanielevici, Literatură şi ştiinţă,Bucureşti, 1930, pp. 127-145.20. Elena Rădulescu-Pogoneanu, op. cit.,p. 10.21. Ibidem, p. 11.22. Nicolae Iorga, Originea lui Alecsandri,în volumul O luptă literară, I, Vălenii deMunte, 1914.23. N. Zaharia, op.cit., p. 6.24. Elena Rădulescu-Pogoneanu, op. cit.,pp. 8-9.25. Eseurile cu titlul Alecsandri în cea din-tâi reconstituire genealogică au fost pu-blicate, între timp, în revista Ateneu, 52,nr. 563-564, iulie-august 2016, pp. 14-15(ramura paternă) şi Convorbiri literare,150, nr. 9, septembrie 2017, pp. 103-108(ramura maternă).

Liviu Chiscop

PLUMB 131


Eros și leprocrațieO carte de versuri bilingvă

româno-engleză scrisă de poetul și es-eistul Virgil Diaconu, o aparitie inedităparcă așteptată să mai schimbepeisajul insolit al poeziei româneșticontemporane. Interesant și plin deînțelesuri, volumul reflectă fidel profe-siunea de credință a autorului caremărturisește: poeții autentici nu îșiprogramează, artificial, temele pe carele tratează, ci se exprimă, pur și sim-plu, temele care sunt proprii ființei lor.Volumul EROS ȘI LEPROCRAȚIEexprimă percepție autentică a unuipoet care simte și trăiește din plin sen-timentele de dragoste față de ființaiubită- locuiesc într-o bătaie deinimă.../vezi până și zilei i-am închistoate ferestrele ,/ de teamă să nu pleci-dar și de dezamăgire față de o soci-etate dominată de leprocrația agresivăa politicienilor. Din nou, lepocrația sedă în stambă./Gulerele albe din guvernfac tot ce pot/ ca să-și albeascădosarele și să scape de zeghe... într-oțară pe care o numește Anomalisa. Au-torul ne spune că trăiește în douăRomânii- Anomalisa este patria mea.Cu siguranță și patria noastră! În acestcontext poetul evoca democrația decabaret, importată din occident, pentrucare curioșii plătesc pentru a se amăgicu promisiunile ei, iar tinerimea ocirculă din mână în mână ca sexul șimanifestele. Naivii așteaptă pe la uși

minunile eiîn speranțacă le vaîntinde omână, întimp ce pu-terea intrăîn grațiile eifără bilete,fluturându-și imuni-tatea ca uns t i n d a r d .Spune poe-tul: „Să trecstrada și sămă convingcu propriimei ochi/ de

fecioara aceasta proaspătă în peisaj/Democrația de cabaret...” (Occident).Nu vom intra în corpusul volumuluilăsând cititorului plăcerea de a de-scoperi sensuri, semnificații, trăiri aut-entice și profunzimi lirice tulburătoare.Aducem mărturie câteva titluri depoezii: Ispita, Femeia secretă, Pa-gina de istorie, Ceasornicul, Patriamea, Laudatio Domini, Imperiul,Locuiesc într-un crin, Portret cucireșul în brațe, Anomalisa patriamea, În mahalaua înge-rilor, Um-brele acestui secol etc. Aparent ti-tlurile poeziilor par disparate, conținutulînsă este ca un curs de apă cândscânteietoare, când tulbure, cândcurgând liniștită prin câmpiile sufletului,când curgând învolburată printre cas-cadele gândurilor. Virgil Diaconu scrieo poezie autentică de o profundăvibrație lirică: Uneori, ea rămâne lamine/ în locul îngerului care mălocuiește./ În locul razei./ Umerii goideja s-au ascuns în palmele mele./ Maibine intră în vis!/ Mai bine rămâiînchisă acolo!- i-am spus,/ fiaraascunsă în mine poate să scape/ dintr-o clipă în alta. Mesajul este unul carese lasă mai greu descoperit, dar careîncântă și trimite spre meditație față decondiția umană în lumea contem-porană: „Eu îmi închipui lumi care numă închipuie, /în aceeași lumeîmpărțim două lumi./ Dar cum tristețelemele plâng cu lacrima ta,/ cine de-acum ar mai crede/ că în aceeași lumeîmpărțim două lumi.

Să amintim și traducereaexcelentă în engleză realizată deEduard Simion. O carte care invită lalectură!

Dumitru Brăneanu

Pentru scri-itorul Liviu IoanStoiciu viața pro-prie este o minăcu un filon in-epuizabil, impre-vizibil, de undeextrage fără picde parcimonie,cam tot ce se

poate transfigura în poezie sau înproză. Și el demonstrează că, de fapt,absolut totul se poate muta în paginide literatură, de la amănuntele in-signifiante (pentru ochiul comun) alevieții proprii, chiar intime, cotidiene, șipână la fapte, acte, întâmplări dininteracțiunile sociale, profesionale, lit-erare…

S-o luăm cu începutul! Volumulde față – Ajuns din urmă, Editura Ju-nimea, Iași, 2017 –, prefațat de criticulliterar ieșean Ioan Holban, este o cartecare, așa cum se precizează în subti-tlu, pune laolaltă literatura artistică (po-emul) și textul „de graniță” (jurnalul),devenind, în felul acesta, o sintezădocumentară a datelor sinelui autoru-lui, întinsă pe o perioadă scurtă, dedoar un an, începând de sâmbătă, 7martie 1987, și până duminică, 24 iulie1988, dar, cu siguranță, este doar unfragment din însemnările pe care le-afăcut și, probabil, și le face, în contin-uare, scriitorul, fiindcă un asemeneamod de raportare la viață, odatăînvățat, nu poate fi abandonat nici-când.

Este vorba, aici, prin urmare, denumai un an din viață, dar cu trăiri demare intensitate, un fragment de timpprezentat dintr-o perspectivă, firește,subiectivă, care a precedat un mareeveniment, indiferent cum este con-semnat în Istorie sau cum îl numescistoriile paralele, un moment care atransformat radical societatearomânească, iar în malaxorul acestormetamorfoze au fost prinse, în special,viețile indivizilor, nivelul unde ecourileschimbărilor au fost resimțite, de celemai multe ori, mai puternic decât lascara întregului.

Surprinzătoare este, așa cumspuneam de la începutul jurnalului, ex-traordinara acribie cu care noteazăLiviu Ioan Stoiciu aproape tot ce faceîntr-o zi, de parcă s-ar pregăti să deaseamă / declarație / raportul deexistență și se teme să nu omită ceva,să nu greșească, să nu încurce datele,spre a nu fi cumva incriminat… Deaceea, punct cu punct, tot ce compune„rubrica” vieții sale este prezentat pânăîn cele mai mici, mai nesemnificativedetalii, de la orele la care s-a petrecutcutare sau cutare fapt (unde a mers înfiecare zi, pe ce traseu, în ce mod, cucine s-a întâlnit, unde se îndrepta in-terlocutorul accidental, ce au vorbit, cea făcut la serviciu, la BibliotecaJudețeană, cu cine a interacționatacolo, ce atitudine a avut el, cum s-acomportat cel cu care a vorbit, când avenit acasă soția, când copilul, când amâncat, ce și cât fiecare, când și deunde a cumpărat orice pentru casă,când s-a așezat în pat, când și cât astat acolo, ce a făcut, când a făcutbaie „generală”, adică și cu șampon pecap – precizare aproape nelipsită –,care a costat nu știu cât și a fostcumpărat de la „Olga”, mai ales, cuma făcut curățenie pe holurile aparta-mentului focșănean, ștergând mereu,pe jos, inclusiv cu cârpă sau cu bureteud, cum și cu ce spală cada etc., etc.)și până la sentimente, acte intime, ati-tudini, reacții induse de contactul culumea din jur, cu societatea etc. Laacestea se adaugă inserarea, înfiecare zi consemnată, a poemuluicvasi-cotidian, dar și reproducerea înjurnal a oricărui document(corespondență, mai ales), mai multsau mai puțin important pe care-lprimește. Însă nu faptul că scriitorulare răbdare să noteze cam tot ce-i

alcătuiește timpul este neașteptat, ci,în special, plăcerea de a-i face părtașipe alții, străini (mai târziu, ce e drept,după decenii, când își publicăînsemnările), la zbaterile lui cotidiene,de a-i lăsa să pătrundă în labora-toarele ființei sale, ale familiei sale, dea le facilita sau chiar de a le induce oinsolită curiozitate, ca să nu zic voy-erism, pentru că paginile jurnalului parun fel de big brother, avant la lettre, celpuțin pentru noi, românii…

Dar scrisul despre toateîntâmplările, despre toate tresăririleființei, despre cele ce pot fi spuse șicele ce trebuie să rămână (cel puțin,pentru o vreme!) încuiate / secrete /tabu – de la părerile despre Ceaușești,despre ce se vede la televizor, suboblăduirea lor, și până la relațiile intimedintre soți și teama de a nu rămâne iargravidă soția, din pricina unui prezer-vativ chinezesc, pardon – este, prob-abil, o formă de rezistență la anormalulinstalat în întreaga societate a vremii,încât analiza și introspecția devin, încontext, finalități involuntare ale textu-lui, iar unele pagini de jurnal (deși nusunt, prin titlu, prin specia pe care și-oasumă, literatură artistică), par frag-mente de roman subiectiv, unde, spreexemplu, „eroul” își privește soția, îiurmărește comportamentul, gesturile,așteaptă reacții ale ei la comporta-mentul lui, aproape camilpetrescian orichiar joycean: Dorm prost, de-a latul,strâns în mine, Doina stând în aceeașiespectativă sâcâitoare: nu o voiîmbrățișa nici eu.

Cât privește actul scrisului, deși,la un moment dat, autorul vorbește deexistența unui mecanism al scrisuluispontan, de cele mai multe ori, în jur-nal, acesta apare ca deliberat: Măașez pentru a doua oară la birou (însufragerie, unde țin „ușa cu oglindă”deschisă) să scriu un poem, degeaba!Nu sunt „inspirat”… Și astfel de notațiisunt destule în carte. Altădată, depildă, în același registru, notează: Dela 23.40 scriu un poem până la 0.25:pic de somn, un poem fără calificativ.Ar trebui să-mi fie rușine că măîncăpățânez să scriu când simt că n-am nici o tragere de inimă.

Lupta cu sine are, zilnic, prin ur-mare, și forma luptei cu inspirația oricu absența ei: m-am trezit complet lip-sit de „inspirație”! M-am zbătut, să în-nebunesc, degeaba: la ora 24, când îltranscriu, „poemul” e de o idioțeniejenantă… Altcândva, la ora 23.20încep să scriu un poem, ceva ce scapde sub control, o tâmpenie ce nicimăcar exercițiu nu mai poate finumit…; sau: scriu un poem completcretin; ori: mă așez la birou să scriu unpoem, o oră mă chinuiesc să în-cropesc oarece… Ori e doar alint?!

Tot legat de scris – de literatură,nu de jurnal –, scriitorul vorbește desuperstiția de a-și așterne versurile pefuriș, ceea ce-i declanșează o între-bare (rămasă retorică): e o indecențăscrisul? Sinceritate, ironie, cinism,autocritică – de toate sau, poate, nici-una dintre aceste atitudini – sunt, înorice caz, aspecte care creează im-presia că Liviu Ioan Stoiciu se joacă șicu sine și cu potențialul cititor pe carepare a-l fi avut în vedere chiar din vre-mea redactării rândurilor devenite,peste decenii, cartea de față.

Revenind la conținut, în planulimediat, familial, o aproape continuăstare conflictuală între cei doi soți –ambii scriitori – este notată și ca nu-cleu epic, dar și ca motiv de stres orica punct de plecare pentru scris și /sau pentru afecțiune. Amândoi seconsideră nedreptățiți de circumstanțeși, cu tenacitate, se zbat să înfrângăopoziția pe care o percep din parteasupușilor sistemului, în ce-i privește.Văzută dinspre soț, femeia pare asuferi și mai mult: nu are condiții să sedesfășoare ca scriitoare, are senti-mentul, în plus, că muncește prea

mult, ca o servitoare chiar, pentru fam-ilie, în timp ce bărbatul este mai con-cesiv, cu toate că preia mare parte dinsarcinile gospodăriei și ale educării șiîngrijirii copilului: Fac presiuni asupraDoinei să se ocupe de pregătirea fiuluila literatură…

Privațiunile de tot felul, de la finalde comunism, sunt scoase în evidențăprin inventarierea, fără ostentație, adatelor cotidianului, care, deși suntparte din existența autorului,alcătuiesc, concomitent, și opanoramă a lumii românești a pe-rioadei, într-un oraș de provincie,Focșani, însă, cu foarte puține și ne-semnificative diferențe, și din întreagațară, cu împărțirea programului oame-nilor între serviciu și încercările, decele mai multe ori, eșuate de a facerost, pentru familie, de alimente, dar șide alte bunuri de primă necesitate,fiecare conform relațiilor pe care leare, la care se adaugă teamapermanentă că, dintr-un moment într-altul, nu mai curge apă la robinete, nicimăcar rece, că se opresc, la fel, curen-tul electric, gazele, că trebuiecumpărate repede chiar și mărfurilecare se primesc pe cartelă, după oîmpărțire cât se poate de riguroasă,pâinea, zahărul, uleiul de floareasoarelui, ca să nu se termine și sătrebuiască așteptat un timp nedetermi-nat până „se bagă” iar… Peste toateînsă, la nivelul societății, teama de de-latori – pe care, totuși, autorul pare ao ignora sau a se fi învățat cu aceststatu-quo, de vreme ce scrie fărărețineri în jurnalul său despre „mani-feste” și chiar comentează, dar, oare-cum, neutru: Interesant! Sau, așa cumam arătat, face referiri destul de inci-sive la adresa familiei Ceaușescu(Nicocea, cum îl numește), la o regiede imbecilizare colectivă sau spunedeschis că ascută toată ziua Europaliberă (postul de radio Europa Liberăeste, de altfel, una dintre plăcerile sub-versive pe care și le oferă, fără teamă,și despre care scrie, de asemenea,fără frica specifică epocii, de fiecaredată când o ascultă.) – este factorulcare întregește panoplia relelorregimului, resimțite la toate nivelurile,la care se adaugă, după profesie,preocupări, poziția în ierarhia socialăetc., alte nuanțe care constituie speci-ficul sau amprenta fiecărui individ.Acestora, în ce-l privește pe scriitor, lise alătură și alte nenumărate surse destres, care-i afectează, ducând-oaproape de paroxism, hipersensibili-tatea, între care neajunsurile traiului labloc, dar nici superstițiile, pe unasemenea fundal, nu-l ocolesc: seîntreabă, spre exemplu, ce semn omai fi și acesta, când soacra lui acăzut de două ori în fața bisericii, fărăca, frământat de atâtea, grija pentrunotarea tuturor detaliilor prozaice, darnecesare, ale vieții să-i fie alterată:Cumpăr două pungi de mere (17 lei) șidouă pungi de fidea (14 lei). Altădată,cumpăr 13 kile [de varză – n.n.], alegvarza mai mică, să intre pe gura bor-canelor mari, va trebui să dau multefrunze jos de pe ea, că e pălită, chiarputrezită pe ici pe acolo, mă costă 50de lei (4 lei kilul); cumpăr un borcanmare (de murături) de 15 litri (16 lei),țelină, hrean, ardei (23 lei), două pâini(7 lei) etc., etc. Pe acest fundal,urmărirea programelor de la televizor– filme, emisiuni de orice fel, inclusivdesene animate, la „români” și la„moldoveni” – este altă preocupare ascriitorului, ca și a face curățenie înamănunt, ca modalitate de salvare depropriile gânduri, induse de o realitatefrustrantă, nedreaptă, activități opusescrisului, care nu are mereu rol cathar-tic, de vreme ce mărturisește: am ostare generală proastă (ceea ce parea i se întâmpla permanent aproape),mai ales vorbind despre mizeria viețiimele.

(Continuare în pag. 15)

File de jurnal, sub dictatură – Liviu Ioan Stoiciu: Ajuns din urmă

Mio

ara

Bah

na

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 131

Genul şi specia sunt categoriiclasificatoare împrumutate din sis-tematica naturii, menite săintroducă ordine şi clarificare înimensitatea şi diversitateadeconcertantă (tulburătoare, nău-citoare) a producţiilor literare. Celcare a introdus termenul de,,nomenclatură binară” după carenumele unui organism este formatdin gen (A) şi specie (a), a fostbotanistul şi zoologul suedez Carlvon Linné (1707 - 1778). În artă, in-clusiv în literatură, noţiunea de gen,ca orice sinteză teoretică, este ogeneralizare la care se ajunge pecale inductivă, de la manifestărileparticulare spre definirea generalu-lui, şi poate constitui o formă acunoaşterii pozitive. Legăturareciprocă a genului cu speciareflectă legătura dintre general şiparticular, existentă în obiecte, şianume: orice obiect al lumii exte-rioare conţine atât însuşiri ge-nerale, care îl leagă de obiecte deacelaşi gen, cât şi însuşirile saleparticulare.

Definirea genurilor literare afost făcută pentru început de cătrefilosoful Platon, în Republica, carele denumește tipuri de imitație a na-turii, referindu-se la cele trei genuri:epic, expozitiv (liric) și dramatic. Oaltă definiție a genurilor literare ogăsim la Boris Tomașevski, care înlucrarea Teoria literaturii. Poeticale denumește „grupări specifice deprocedee", „procedee evidente”sau „dominante” care își sub-ordonează în totalitate celelaltemetode utile în crearea unei operede artă”. Astfel, pentru a încerca oexemplificare în acest sens, voiapela și la spusele unui filosofromân, și anume Mircea Florian,care pornind de la o opinie veche,vorbește despre faptul că individu-alul nu este altceva decât ,,oîncrucișare de universaluri”.

Literatura pentru copii nureprezintă o categorie uniformă, ci,mai probabil, una eterogenă, carecuprinde o multitudine de genuri șispecii literare, unele mai ușor deînțeles, altele mai complexe, cu as-pect de aventură, cu conținuteducativ, etc. Astfel, datorită faptu-lui că scrierile pentru copii prezintăo diversitate de reprezentări, estenecesară o clasificare a acestora.Pe baza aprecierilor specialiștilor înacest domeniu, a profesorilor șiteoreticienilor, literatura pentru copiiînsumează următoarele tipuri:povești populare cu conținut mora-lizator sau umoristic (snoava), fa-bulosul popular (mituri, basme,legende), poezia, proza fantastică,literatura științifico-fantastică, lite-ratura realistă, literatura de aven-turi, cărțile cu ilustrații șidramaturgia. Însă, în ceea ceprivește simbolul literaturii pentrucopii, acesta este considerat a fiproza fantastică deoarece fanteziareprezintă dominanta vârsteicopilăriei. Ca instrument alcunoașterii lumii rămâne imagi-narul, tezaur de aspirații, tatonare,creație și manifestare interioară acopilului. Totuși, vorbind desprescrierile pentru copii, noțiunea degen reprezintă o categorie destulde abstractă în ceea ce privește în-cadrarea operelor literare. O operăpoate fi încadrată într-o specie saualta, în funcție de atitudinea celuicare o interpretează. De exemplu,

Îmblânzitorul dragonilor de Lu-cinda Hare, despre care am vorbitîn capitolul anterior, poate fi consi-derat basm modern, literatură deaventuri, proză fantastică sauliteratură științifico-fantastică.

Este important de remarcatfaptul că literatura pentru copii nuse prezintă ca o categorie unitară,simplă, ci constituie o bogăție și ovarietate care-i oferă posibilitateade a face treceri, tatonări, apropieri,asocieri, reveniri și cercetăriamănunțite. În cazul în care pecineva îl interesează proza ireală,atunci se pot pune pe acelașipalier povestea Cenușăreasa deFrații Grimm, Legenda Rân-dunicăi de Vasile Alecsandri sauAlice în Țara Minunilor de LewisCarroll.

Specia literară se deosebeştede gen prin însuşiri sau diferenţespecifice. Genologia sau teoriagenerală a genurilor constituiesingură un domeniu palpitant şiademenitor. Se pare că cel maivechi gen literar a fost epicul, ge-nerat de primele creații epopeice:Epopeea lui Ghilgameș, Iliada,Odiseea, Eneida etc. Genul dra-matic s-a născut din poezia corală,după introducerea celui de-aldoilea actor, iar primele poezii lirice,cel puţin în Europa, apar în se-colele VII- VI î.e.n., la aproximativ200 de ani după epopeele home-rice şi o bogată producţie de mituri,legende, eposuri, transmiseveacuri de-a rândul pe cale orală.

Genul literar poate fi consi-derat o categorie estetică, caregrupează opere scrise în timpuri şilocuri diferite, de autori diferiţi, dupăsimilitudini de structură (de formă şide conţinut), determinate de ati-tudinea scriitorului faţă de realitate,de punctul de vedere din careprivește realitatea, adică de ceeace s-a convenit a se numi unghiartistic, de perspectiva compo-ziţională şi de modul sau modali-tatea artistică de exprimare. Înliteratura pentru copii găsim simili-tudini în ceea ce privește prezențaelementelor magice; astfel, basmulpopular și genul fantasy se apropiedin acest punct de vedere, ceea cele desparte fiind discordanța dintrecele două lumi: la basm o singurălume, iar la genul fantasy găsimprezența a două lumi; una reală șialta imaginară, basmul Cenu-șăreasa fiind ilustrativ în acestsens.

O abordare inedită a genuriloro face criticul de origine canadianăNorthrop Frye care consideră fan-tezia un mijloc de transgresiunearhetipală, de revocare și inversarea mitului cu o multitudine demetode derivative sau deviatoarede la formele sale statornicite, înve-chite. Pentru acesta, literaturadiferă de mit prin faptul că mitul sebizuie pe tradițiile și credințele oa-menilor care aparțin diverselorlocuri, iar dacă aceste credințe dis-par, nu mai vorbim despre mit, cidespre literatură. Conform lui Frye,miturile nu sunt redate în literaturapentru copii deoarece acestea auapărut în literatură la lung timpdupă ce umanitatea a pierdut dinsuperstițiile mitice. MiturileAntichității, Egiptului antic sau In-diei au fost promovate în literaturacultă indirect, în literatura pentrucopii ele fiind reproduse conformvârstei, pierzând din conținutul lororiginal și transformate în legendesau basme. La sfârşitul învă-ţământului gimnazial, elevii ştiudeja ce este genul (de la gr. genos,

înrudit cu gine - femeie şi genesis -naştere, geneză, facere), numegeneric pentru fel, soi sau tip, iar înliteratură – fiecare dintre diviziunilefundamentale în care se împart op-erele literare şi care cuprind creaţiiasemănătoare prin modul de areprezenta realitatea: epic, liric şidramatic. Elevii au acum capaci-tatea să înţeleagă şi definiţii dindicţionare explicative, de neolo-gisme sau de specialitate. Astfel,Dicţionarul de neologisme de-fineşte epic (de la gr. epos, epikos– ceva demn de epopee, grandios,de mari proporţii) genul careexprimă, în formă de povestire saunaraţiune, fapte, idei, sentimentereale sau imaginare. Genul liric (dela gr. lyra) cuprinde opere careexprimă direct sentimente şi emoţiiîn legătură cu realitatea naturalăsau omenească. Genul dramatic(de la gr. drama - acţiune)grupează opere în care ideile şisentimentele, ducând la desfă-şurarea unui conflict între perso-naje, sunt prezentate în acţiune pescenă.

Prima imagine, pe care ne-ofacem când vorbim despre genurişi specii literare, este legată deforma lor externă. Genul epicpreferă relatarea obiectivă, înproză, apropiată de realitateafaptelor şi întâmplărilor. Operadramatică prezintă conflicte puter-nice ale unor personaje autentice înacţiune directă şi dialog, în timp ceproducţiile lirice, concentrateasupra sentimentului, apelează deregulă la forma severă, geometricăa versului. Clasificarea genurilordupă aspectul pur formal sub carese prezintă este contrazisă imediatde realitatea artistică, fie şi numaipe motiv că operele epice sau dra-matice, de exemplu, pot fi scriseatât în versuri cât şi în proză. Genulliric cunoaşte şi el o varietate a po-emului în proză. Genul literar căruiaîi aparţine o creaţie poetică nu estedeci hotărât de forma exterioară pecare o îmbracă, ci de atitudineafundamentală a eului care îl animă.

Clasificarea genurilor se facedupă criterii obiective (în gr. krineinînseamnă a judeca bine), decidupă judecăţi corecte, pertinente,care ţin de natura intimă a obiectu-lui judecat, şi discrete, cu untermen din teoria mulţimilor,adică non-continui, diferenţiatoare.Spuneam în definiţia ipotetică agenurilor literare, că acestea pot ficlasificate după cel puţin patru cri-terii: atitudinea scriitorului faţă derealitate; de viziunea asuprarealităţii, ceea ce s-a convenit a senumi unghi artistic, punct de vederesau focar; a perspectivei com-poziţionale ce se deschide dinacest unghi, care arată cât şi ce re-produce artistul din realitate,suprafaţa, volumul, întinderea,sfera de cuprindere; şi modul saumodalitatea de exprimare. În încer-carea de definire și de caracteri-zare a genurilor literare, ca formenaturale de literatură, spuneam căacestea se pot clasifica și descriedupă cel puțin patru criterii obiec-tive: atitudinea scriitorului față derealitate, punctul de vedere sauunghiul artistic din care este privitărealitatea, perspectiva compo-zițională și modul sau modalitateade expunere.

Față de realitatea naturală sausocială, se cunosc două atitudiniprincipale: obiectivă și subiectivă,centrifugă care trimite spre exteriorși concentrică sau centripetă, carese orientează spre interiorul per-sonal, sufletesc sau reflexiv.Apartenența unei opere la un gensau altul depinde și de poziția dincare este privită realitatea, depunctul de vedere sau ceea ce s-aconvenit a se numi unghi artistic.

PARTICULARITĂȚI ESTETICEALE UNOR GENURI ȘI SPECII

PREFERATE APARŢINÂND LITERATURII PENTRU COPII

Au

rin

a-F

lori

ca N

ica

«Puțină mitologie»?...

Când vorbim despre poetul național MihailEminescu (folosesc sintagma cu toatărăspunderea și sper să nu-i usture prea tare pecei cu politica așa-zisă corectă), intrăm volens-nolens în microclimatul mitologiei. Era și reco-mandarea lui George Călinescu, criticul șiistoricul literar avertizându-și cititorii că „puținămitologie nu strică”, un fel de scăldușcă acoexistenței contrariilor, ce se ating din când încând și se resping tot atunci, fără vreoconsecință notabilă, căci apa rămâne tulbureîn continuare.

Când vine vorba de nașterea poetului,Dumbrăvenii Sucevei îl omagiază în ultimadecadă a lui undrea, în vreme ce capitalajudețului și țara întreagă o fac pe la mijlocul luigerar. Ce a scris Eminescu în registrul „Junimii”(aprilie 1878), conform mărturiei lui Iacob Ne-gruzzi, cu mâna lui? La data nașterii, a trecut20 decembrie 1849, același înscris fiind lăsatși într-unul din caietele sale, iar el nu se jucadefel cu astfel de afirmații și informații, mai alescă e trecut și sfântul zilei din calendarul creștinortodox ˗˗ Ignat(ie) Teoforul. Pe de altă parte,avem cuvântul autoritar al lui Călinescu, oprit,potrivit documentelor de stare civilă, la 15 ia-nuarie 1850. Până la urmă, suntem încă într-onebuloasă, iar singura afirmație la care măraliez, fără rezerve, e cea a lui Ion Filipciuc (de-acum aproape două decenii!) privitoare lacristelnița botezului, ce „va trebui ridicată larang de monument istoric al neamului româ-nesc”.

În ceea ce privește locul nașterii, povestease repetă. Mitrica bisericii Uspenia adevereștecă venirea pe lume a poetului să se fi produsîn Botoșani, Călinescu admițând că ar fi pututsă fie și Ipotești, copilul fiind adus la Botoșanidoar pentru botez. Dumbrăvenii trag foc (desub o groasă spuză) la oala lor. Ce ne facem,însă, că poetul a lăsat posterității o altăînsemnare?: Eu sunt născut în Bucovina. Tatălmeu e bucovinean. O încâlceală de zile mari,care va trebui totuși descâlcită, având învedere o altă afirmație a poetului dintr-oscrisoare adresată lui Samson Bodnărescu: Unneadevăr ar fi în stare să mă nenorocească petoată viața și să-mi răpească onoarea. Și,dacă, în urma lecturii ultimei fraze, coroborând-o cu afirmațiile anterioare, am duceraționamentul până la capăt, cu ce ne-am

alege atât înprivința datei, câtși a loculuinașterii?...

Mai e oproblemă: prenu-mele poetului eMihai sau Mihail?Cvasitotalitateacerce tă to r i l o r,școala, mass-media au impusprima formă, înciuda faptului căEminescu a fostbotezat Mihail, iarprima ediție apoeziilor sale,apărută sub îngri-jirea lui Titu

Maiorescu, are imprimată pe copertă formaMihail.

Argumente mai sunt destule în favoareacelui de-al doilea, eu spun doar atât: Mihai, for-mat din două silabe, cu accentul pe vocala dindiftong, nu face altceva decât să-l lege pentrutotdeauna de glie. Îi atârnăm o greutate uriașăși-l ținem, contrar spiritului său, înghesuit întreneputințele noastre, ceea ce convine de mi-nune politicii corecte. Forma Mihail conține treisilabe, iar accentul, rezultat dintr-un hiat, cadepe ultimul i, ceea ce face ca întregul sistemfonematic să se dematerializeze (în acelașispirit eminescian!) și să-și ia zborul cătreînălțimile celeste ale Luceafărului. Cealegem? Rămânem doar pământeni, orinăzuim, așa cum a făcut-o neamul acestamereu, și spre altceva? Mai e sau nu limbastăpâna noastră?...

Ioan

Țic

alo

PLUMB 131


RomicăC.Ghica

Drumurile noastre

Pe şoseaua-ntinsă-coală,Brusc iei viteză fără vânt,Pe unde-s gropi dai în boală,Te stresezi prea tare, pe cuvânt!

Fugit irrepetabil tempus

I se părea o poeziePlimbarea, ieri, cu ea prin parc,Azi, parcul i se pare-un ţarcŞi ea bătrână, o mumie.

Parcul

Trecând ades prin acest parcCândva plin de poezie,Nu-i niciodat’ să nu remarcCă-mi stârneşte nostalgie.

Defilăm cu ce avem

Avem o aşa guvernareCă n-aveam de-ales, pe cuvânt,Căci candidaţii, la votare,Erau o apă şi-un pământ.

Casa

Mulţi visează să-aibă o casă:O familie, adică:Şi un loc de tras acasă.Mulţi, însă, nu se complică.

Dulce casă

Melcul ţine mult la casă,O ia cu el, cum fac puţini,Cucului deloc nu-i pasă,Îşi lasă puii prin vecini.

Breviar revuistic subiectiv

I. Cum le stă binepublicațiilor ordonate și de pres-tigiu, ca România literară, la în-ceput de an și cu prilejulPremiului Național de Poezie„Mihai Eminescu”, citim în nr. 3,la pagina 3, un bilanț camdezamăgitor al lui Gellu Dorianpe tema Opus Primum; „Suntdouăzeci de ediții ale premiuluinațional de poezie”. Ce aflăm?Din ianuarie 1999 s-a acordatprimul premiu pentru un poetdebutant. Președintele juriuluiera pe atunci Laurențiu Ulici, iarlaureatul era Doru Mareş. Deatunci, treizeci de tineri poeți auprimit premiul (în unele ediții s-auacordat și două sau trei premii).Au urmat Dan Bogdan Hanu,pentru cartea Vindecarea desimetrie; apoi T. O. Bobe pentruBucla și alții. Dintre edituri,Vinea a scos 9 cărți, CarteaRomânească - 8 cărţi; TracusArte - 3 cărți; și altele; în topulediturilor au mai intrat MaxBlecher, Cronica ş.a.m.d.

Din păcate, crede Gellu Do-rian, acest lung val de tineri poeți„nu propun o nouă paradigmăpoetică”, așa cum a făcutgenerația optzeci; „a apărut lamulți dintre ei un pericol pentrunoul val, și anume noul loccomun”. Ar fi fost mai interesantdacă mergea mai în profunzimecomentatorul botoșănean privindfactorii care determină acesttablou nu prea încurajator; suntpsiho-literari, temporari, sau es-tetici? Fiindcă niște sinteze arit-metice și nominale am mai citit înpublicația USR, dar fără nuanţeși profunzimi stilistice. Așteptăm,poate se vor pronunța criticii...

*II. În Hyperion nr. 10-11-12/

2017, citim cu o încântare unfragment din volumul 100 de zilecu Petru Creția (Editura Junimea,2014, sub semnătura lui ValentinCoșereanu, fostul muzeograf dela Memorialul Ipotești. De faptsunt două texte ale aceluiași omde litere cu care am colaboratcândva în transmiterea unor doc-umente de arhivă dincorespondența Eminovici -Iurașcu - Velisar. În 1996,Valentin Coșereanu a avut prilejulfericit de a se întreține mai multezile cu eruditul eminescologPetru Creția (aș dori să procur șieu cartea lui Valentin Coșereanu,în care Creția evocă situații,interferențe și convorbiri cu di-verse personalități culturale lite-rare): „Ceea ce voiam să-iascund la început, știind că-l tul-bur și n-o să-i facă bine, mi-aspus-o el, direct, fără nici un felde introducere:

- Deci s-a adus Roșu? Eravădit impresionat și regreta pro-fund moartea cercetătoruluibăcăuan pe care îl aprecia maiales după ce publicase primulvolum din cele cinci programate

(Originele) din Legendă șiadevăr în biografia lui Eminescu,scos în 1989 la CarteaRomânească - Dumnezeu să-lierte! - zicem aproape odată [...]”.Pe noi, băcăuanii, ne intereseazămult relația lui Creţia cu IonRoșu... Atent ca totdeauna, V.Coșereanu atrage atenția că s-auscurs trei decenii de la moartealui Constantin Noica despre carepregătește volumul Jurnal cuNoica și manuscrisele Eminescula Editura Junimea. Când aapărut la Botoșani, „Era uscățiv,adus de spate, purta pardesiulung și un basc tras într-o parteca la vânătorii de munte. Nasacvilin, iar ochii extrem depătrunzători. Afabil. Nu știu de cemi-l imaginasem altfel. A cuprinscu privirea salcâmii din preajmacasei și m-a întrebat dacă sunt,în adevăr, de pe vremea Lui, cuintimitate, dar și cu o venerațiegreu de redat în scris [...] LaIpotești, l-am poftit pe oaspete,după obicei, în casa memorială.„Nu, să o luăm prin învăluire, sămergem la Bisericuța familiei maiîntâi [...]. Am rămas să-l conduc,după dorință, la capela familiei,nu departe de casa părintească”.

În același număr al revisteibotoșănene, Alexandru Do-brescu își scrutează cartea „dupătreizeci de ani”, anume Maiores-cianismul e moștenire cu bucluc.

*III. Revista condusă de

Valeria Manta-Tăicuțu se desfatăîntr-o tematică invidiabilă prinbogăția ei și competența cu careo dezvoltă o echipă de eseiştiformați de-a lungul timpului -Spații culturale 55/ 2017.

În editorialul semnat de Mi-haela Malea Stroe, aceasta seamuză, cu tristeţe, credem, deextinderea devastatoare adiminutivitei, sprijinindu-se pe re-marcile percutante ale lui RaduParaschivescu. Dar și peexperiența de la catedră; o ajutăcu bune exemple: joculeţe,ciupercuţe, pălăriuțe, bilețele șialtele. Lucian Mănăilescu neoferă un grup de poeme grave șilirice, rafinate în metaforismulimaginilor, cum îl știm. Doina Cer-nica deapănă cu rafinamentînsemnări de călătorie în Basara-bia, nuanţând viaţa de dincolo dePrut. Leo Butnaru ține deschiseferestrele către literatura rusă, pecare o știe bine de timp în-delungat; Valeria Manta -Tăicuțu își împrospăteazăpercepția formelor fixe de poezie,dar nu uită să evoce totuși cevasavuros din „dulcele / săracultârg”; o maidaneză pe care„niciun hingher n-a reușit să oprindă”. „Raftul cu cărți” șicolecția de „Reviste literare” suntla locul lor. Numai că susținătorul,grăbit, nu le dă calificativeniciodată. Cu adevărat, lecturiseducătoare găsești în revisteledin provincie. Paginile celor dincapitală te împing, maidegrabă, la somn...

Grigore Codrescu

Rostogolit în cascadele Universuluitimpul se mistuie lunecând maestuosprintre filele calendarului și astfel iată-ne,dragă cititorule, înmănuncheați sufleteșteîn Anul Centenar al Marii Uniri, pe parcur-sul căruia, de această dată, ne vom rea-minti, cu aleasă mândrie, câteva dintrenumele, datele și activitatea unor maripersonalități românești, născute înaceastă lună calendaristică, de început avieții fiecăreia, afară de cele ale creato-rilot operelor literare despre care s-a făcutvorbire în paginile precedente:

* Nicholas Georgescu-Roegen

Matematician, statistician, pedagog șieconomist american de origine română,părinte al teoriei bioeconomice, s-a născutla data de 4 februarie 1906, în Constanța,a decedat la data de 30 octombrie 1994,în Nashville, Tennessee, Statele Unite aleAmericii.

* Anastase Dragomir

Inventator român îndomeniul aviației, cel careîmpreună cu inginerulTănase Dobrescu a pusbazele unei versiuni tim-purii a scaunului ejectabil,așa numita celulăparașutată, brevetată laParis, în anul 1930, testatcu succes la data de

25 august, 1929, pe aeroportul Orly, apoiîn octombrie 1929, pe aeroportulBăneasa, a văzut lumina zilei la data de 6februarie 1896, în Brăila, a decedat în anul1966, în București.

* Maria Cuțarida-Crătunescu

Prima femeie medic din România,absolventă a Facultății de profil din Paris,militantă feministă activă, renumită pe planinternațional, cea care a înființat în anul1897 Sociatatea maternă, iar în 1899 a or-ganizat prima creșă din țară, mobilizatăîn primul război mondial la Institutul și in-ternatul Evanghelic, împărțind, alături deRegina Mar ia aceeași vocaț ie acompasiunii, s-a născut la datade 10 februarie 1857, în Călărași, a dece-dat la data de 10/16/ noiembrie 1919.

* Ion Luca Caragiale

Dramaturg, nuvelist,pamfletar, poet, scriitor,director de teatru, comen-tator politic și ziarist,membru post-mortem alAcademiei Române, autoral comediilor „O noaptefurtunoasă”, „Năpasta”,„D-ale carnavalului” ș.a.,

pe care George Călinescu îl considera a ficel mai mare dramaturg și unul dintre ceimai importanți scriitori români. S-a născutla data de 1/13 februarie 1852, în locali-tatea Haimanale, județul Prahova, astăziI.L. Caragiale, județul Dâmbovița, a dece-dat la data de 9 iunie 1912, în Berlin.

* Spiru Haret

Matematician, astronom, profesorlicențiat la Paris în fizică și matematică,membru titular al Academiei Române, detrei ori ministru al Instrucţiunii Publice,pedagog renumit pentru organizareaînvățământului modern românesc, s-anăscut la data de 15 februarie 1851, în lo-calitatea Hanul Conachi, Iași, a decedat ladata de 17 decembrie 1912, în București.

* Titu Liviu Maiorescu

Academician, criticliterar, avocat, pedagog,eseist, estetician, filosof,politician, Prim-ministru alRomaniei între anii 1912și 1914, ministru de in-terne, membru fondator alAcademiei Române, autoral celebrei teorii sociolo-gice a formelor fără fond,

baza junimismului politic și piatra decăpătâi pe care s-au desăvârșit opereleEminesciene, ale lui Ion Creangă, I.L.Caragiale și Ion Slavici, s-a născut la datade 15 februarie 1840, în Craiova, a dece-dat la data de 18 iunie 1917, în București.

*Constantin Brâncuși

Sculptor român,având contribuții covâr-șitoare la înnoirea limba-jului și viziunii plastice însculptura contemporană,membru postum al Aca-demiei Române, autor alunui număr impresionantde lucrări, printre care:„Coloana infinitului”,

„Masa tăcerii”, „Poarta sărutului”, precumși „Domnișoara Pogany”, „Principesa X”,„Pește I”,„Negresa blondă” ș.a. expuse înmarile muzee ale lumii, s-a născut la datade 19 februarie 1876, în localitatea Hobița,Gorj, a decedat la data de 16 martie 1957,în Paris.

* Gheorghe Platon

Istoric, profesor uni-versitar, doctor alUniversităţii din Iaşi,membru titular al Acade-miei Române, s-a născutla data de 26 februarie1926, în Buhuşi, județulBacău, a decedat la datade 24 ianuarie 2006, înIaşi.

* Alexandru Vaida Voevod

Publicist, lider marcant ai PartiduluiNațional Român din Transilvania,susținător al drepturilor românilortransilvăneni, Premier al României în treimandate, Ministru de Interne și apoi la Ex-terne, Consilier regal, sprijinitor alregimuuil autoritar al regelui Carol al II-lea,s-a născut la data de 27 februarie 1872,în localitatea Olpreț, astăzi Bobâlna, a de-cedat la data de 19 martie 1950, în Sibiu.

MARIPERSONALITĂȚI

ROMÂNEȘTI

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u

PLUMB 131


Ca să-l atragi pe un elev sprelectură, trebuie să-i stimulezi cre-ativitatea şi să-i oferi cărţi scrise şiilustrate cu fantezie. Îmi amintescde multe ori anii de gimnaziu încare eram îndrumaţi spre lectură,însă textele care ni se propuneaudin literatura română nu neatrăgeau nici prin grafică, nici prinsubiecte. Foarte mulţi ani, lecturiledin programa şcolară gimnazialăurmăreau, chipurile, maturizareaelevului, însă de cele mai multe oriîl îndepărtau de lectură, întrucâtpropunerile abuzau de subiectedramatice, de atmosfera sumbră,de teme inaccesibile vârstei. Estelesne de înţeles că în anii dictaturiişi la condiţiile de tipărire de dinaintede 1989 era greu să-ţi închipuiexistenţa unor cărţi din literaturapentru copii şi tineret aşa cum levezi astăzi pe rafturile librăriilor.

Lumea poveştilor sau a ro-manelor de aventuri şi de dragostea devenit extrem de atractivă în ul-tima vreme, încât şi adultul şicopilul se îndreaptă repede spreediţiile adaptate după autori clasici.Mi se întâmplă deseori să stau într-o librărie câteva ore şi să citesc ocarte de poveşti sau chiar sămeditez la modul în care fostgândită o ediţie adaptată. Mi separe normal, pentru că editorii îşigândesc oferta din mai multepuncte de vedere: vizual (coloritulfrumos cu diferite caractere şi fon-turi), tactil (aplicarea lăcuirii selec-tive sau embsosarea titlurilor),abordarea unor subiecte cât maiapropiate de preocupările de aziale copiilor, care sunt foarteinfluenţaţi de televizor, de calcula-tor şi de internet. Ca să-l aduci pecopil la textul tipărit, să-i cultivirăbdarea de a citi sau de a se con-centra pe mesajul scris, trebuie săte gândeşti, uneori, la tot felul destrategii sau de provocări. Acestaspect îi vizează deopotrivă pepărinţi, pe profesori şi pe editori.

Pe piaţa de carte pentru copii,au apărut multe ediţii sub licenţăstrăină şi mai puţine reeditări dinscriitorii români consacraţi. Aspec-tul este uşor de înţeles din perspec-tiva editorilor. Unii dintre deţinătoriidrepturilor de autor ai scriitorilorromâni blochează opera prinpretenţii materiale absurde. Acestaeste, uneori, motivul pentru careanumite opere nu mai cunoscreeditări de foarte multă vreme.Apoi, ampla dezvoltare a pieţii decarte din occident, care este foartecreativă, trebuie cunoscută şi în re-alitatea românească pentru a oferimodele, reprezentări cu speranţacă se va dezvolta şi la noi o reţeade ilustratori care să mediezeînţelegerea textelor clasice pentrucopiii aflaţi în plină efervescenţăaudio-vizuală.

De mai mulţi ani, am admiratpiaţa de carte din Marea Britanie,unde editorii îşi îndreaptă atenţiaspre familiarizarea copiilor cu op-erele clasice. Astfel, autori ca JaneAusten, Charlotte Brontë, WilliamShakespeare, Frances HodgsonBurnett etc. sunt publicaţi în ediţiiadaptate şi ilustrate pentru a-i intro-duce pe micii cititori în atmosferaunei epoci sau pentru a-i determinasă descopere mentalităţi, vesti-mentaţia, stilul de viaţă etc. Acesteediţii, apărute la Usborne Publish-

ing, se adresează diferitelor nivelede lectură ale copiilor. Nivelul 1este pentru cei care au început săcitească, nivelul 2 îi vizează pe ceicare au deja încredere în capaci-tatea lor de cititori, iar nivelul 3 seadresează elevilor care au maturi-tatea cognitivă şi afectivă de a citiromane mai lungi.

Bineînţeles că în spaţiul româ-nesc această decizie a editurilorstrăine de a-i familiariza pe elevi cuoperele clasice în ediţii prescurtateşi ilustrate poate genera discuţiiample pro sau contra ideii. Printreargumentele pro s-ar putea număracultivarea plăcerii de a citi,apropierea copiilor de literaturaclasică plecând de la discuţii înjurul unor valori, familiarizarea lorcu scriitorii importanţi care au de-venit universali prin teme, prin mo-tive sau prin perenitatea operei.Dar sigur se găsesc şi argumentecontra. Printre acestea s-ar puteainclude afirmaţia că, citită la ovârstă fragedă, opera nu ar maiprezenta interes mai târziu pentrucititorul matur. Însă o carte se poatereciti şi reinterpreta la orice vârstă,când percepţiile sunt altele, iardisponibilitatea de a te raporta la untext clasic se face din altăperspectivă.

Cercetând aceste ediţii pres-curtate, am constatat cu plăcutăuimire că în elaborarea lor existăconsilieri ştiinţifici de la universităţide prestigiu din Marea Britanie,semn că mesajul cărţii nu se abatede la cel propus de scriitor. În plus,ilustraţiile constituie o încercare dea forma reprezentări culturale aleepocii, facilitează comunicareanonverbală şi înţelegerea mesaju-lui. Iată două exemple. RomanulMândrie şi prejudecată de JaneAusten este una dintre lucrărileadaptate de Susanna Davidson, cuilustraţii de Simona Bursi. Con-silierul ştiinţific este Alison Kelly dela Rochampton University. În pre-ambul, sunt notate câteva aspectereferitoare la statutul femeii în pe-rioada Regenţei.

Rezumatul romanului urmă-reşte poveştile de iubire pe care letrăiesc fetele din familia Bennet,modul în care sunt gestionatetrăirile şi se cultivă relaţiile interu-mane. La finalul cărţii, apare oprezentare sumară a lui JaneAusten.

Adaptarea cărţii Grădinasecretă de Frances Hodgson Bur-nett este făcută de Mary Sebag-Montefiore, ilustraţiile sunt semnatede Alan Marks, iar consilierulştiinţific este tot Alison Kelly de laRochampton University. Subiectulcărţii este construit pe de-scoperirea sinelui, cultivarea senti-mentului de încredere în forţeleproprii sau în prieteni, capacitateaunora de a visa, de a se lăsacuceriţi de farmecul naturii, de acrede în fantezie. Ilustraţiile suntfăcute în tonuri calde, iar la finalsunt notate din nou date despreautor, la fel ca la ediţia despre caream amintit mai sus. Aşadar, celedouă cărţi au fost gândite în jurulunor valori asupra cărora se potpurta discuţii atât în spaţiul şcolar,cât şi în familie.

Recent, Didactica PublishingHouse a cumpărat licenţa pentruaceastă serie de opere clasice bri-tanice fără teama că acest demersnu ar avea succes. Dimpotrivă,poate fi un bun exemplu pentruspecialiştii români în educaţie sauîn literatură de a propune pe piaţade carte adaptări din operele mar-ilor scriitori români pentru cititorii înformare. Ne lipseşte doar iniţiativa,nu fantezia.

Despre fantezie

Gab

riel

a G

îrm

acea

Ideea acestorrânduri mi-a fostsugerată de un ca-lendar floral al anuluitrecut pe care l-amprimit în dar de la unMoş Crăciun iubitorde frumos şi animat

de sentimente dintre cele mai pure deapropiere dintre oameni. Prin celedouăsprezece planşe etalând imaginipolicrome ale tot atâtor destinaţii-habitatorăşenesc, am avut şansa de a mă con-sidera un cetăţean universal călătorindprin Italia, Grecia, Franţa, Mexic, Malta,Germania, şi nu numai. Prin oraşe marisau aşezări liliputane, dar având acelaşinumitor comun: aplecarea locuitorilor lorcătre frumosul citadin croit de aceeaşipasiune: străzile-grădină. În niciuna din-tre aceste aşezări nu am văzut vreungard, vreun gărduleţ sau măcar vreourmă de loc îngrădit. Atitudini şi conduitepe care le asociez spiritului liber îngândire şi manifestare. Încrederii reci-proce şi respectului pe care oamenii şile poartă. Privind zi de zi, timp de un anîntreg, aceste adevărate stampe ale co-muniunii cu natura croită după propriilegusturi şi preferinţe, spre propriiledesfătări vizuale şi satisfacţii sufleteşti,am sinţit îndemnul de a le pune alăturide alte imagini redeşteptate din memo-rie şi al căror mesaj sugerează, poatechiar definesc, o altă faţetă a spirituluiuman: izolarea, separarea faţă de cei

din jur prin crearea artificială a unuiunivers propriu prin intermediul a ceeace numim, îndeobşte, gardul tradiţional.Ca un dat primoridal al începuturilor decivilizaţii. Şi nu am în vedere, aici,marele zid chinezesc ori zidurile dimpre-jurul cetăţilor medievale, gardul-zid decetate ce ocroteşte palatul unei marivedete a sportului românesc, gardurilede sârmă ghimpată contra migranţilorsau gardurile de sârmă de la stadioane,care să-i protejeze pe jucători de furiapropriilor ultraşi, ori gardurile din munţiiromâneşti ce separă petece deproprietăţi încălcate doar de animalelesălbatece.

Răsfoind, mai zilele trecute, unvolum de “maxime şi cugetări” am găsito remarcă ce se potriveşte cum nu sepopate mai bine la năravurile şi practi-cile dintotdeauna ale oamenilor de pre-tutindeni, deci şi ale românilor vechi saucontemporani, loviţi cum nu se poatemai tare direct în moalele capului, deboala mândriei ce evoluează rapid spregrandomanie, cu efecte directe peplanul relaţiilor interumane.

Aşadar, iată ce credea în urmă cuo bună bucată de vreme vestitul fizicianIsaak Newton: “Oamenii construiescprea multe ziduri şi prea puţine poduri”.Poate că respectiva cugetare ar fi rămasîn stand by undeva prin memorie pentrucine ştie ce prilej, dacă întâmplarea num-ar fi pus în faţa unei situaţii ce sepotriveşte exact cu morala din mai-suscitata cugetare! Pe o stradă “de cartier”din urbea lui Bacovia cineva şi-a împre-jmuit curtea şi casa cu un gard monu-mental turnat în fier-beton, cu stâlpi şibrâie placate cu plăci de marmoră şipanouri de sticlă securizată, colorată, îninterspaţii. Adevărată operă de artă, orecunosc, menită nu atât să apere pro-prietatea de priviri indiscrete ori/şi demusafiri nepoftiţi, ci în primul rând “săgâdile” orgoliul celor de după ziduri şi săle satisfacă, astfel, mândria de a fi oa-

meni „făcuţi”. Cheltuiala, fără a aveacifele exacte ale lucrării, ar fi fostsuficientă pentru a înălţa încă o casă,poate chiar mai mare şi mai făloasăpentru iniţiatorii şi susţinătorii ei. Dar numă amestec într-o asemenea facerefiindcă nu e deloc treaba mea. Fiecarecu plăcerea lui, pe care şi-o suportă dinpropriile buzunare.

Alta e, însă, chestia cu chestia astaa gardurilor la români. Asemănătoare cuo epdiemie de orgolii capabile săstârnească deopotrivă mândria, invidia,răutatea, duşmănia. Competiţia. Dacă înhabitatul rural lucrurile sunt de înţeles,cu toate că şi aici ar fi destule lucruri despus, în mediul urban datele se schimbăradical. E posibil ca mentalitateaautodelimitării prin intermediul gardurilorsă fi fost alimentată şi susţinută de traiulîn comun la comun, în blocuri, iar tre-cerea la individualitate să fie perceputăca o evadare într-un alt tip de spaţiu şide valori. Mostrele unei astfel de culturise pot vedea în oricare dintre oraşelenoastre, decorate până la suprasaturarede garduri care de care mai de carecroite din scânduri geluite ornamental,din beton, marmoră şi sticlă, dincărămidă, mai rar însă din puieţi şiarbuşti ornamentali; cunoscutele gardurivii. Preferinţele acestea, se pare,evoluează şi spre alte orizonturi, maielevate, după părerea unui analistpolitic ce-şi promovează opiniile şi con-cluziile în mediul virtual: „Pentru o maibună separaţie a puterilor în stat – nespune acesta – suntem în stare săridicăm ziduri şi garduri de sârmăghimpată”. Nu am de unde să ştiu dacăacesta s-a referit doar la ceea ce seîntâmplă de ani buni în politicadâmboviţeană, ori dacă s-a inspirat şide pe la alţii, mai apropiaţi ori maiîndepărtaţi de noi, vecinii ori parteneriide peste ocean: gardurile antimigranţi,înălţate din sârmă ghimpată, ori celezidite din ţinuturile palestiniene; sau,strict recent, la proiectatul gard degraniţă dintre americani şi mexicani,proiect al noului preşedinte american.

Este cât se poate de evident căexemplul ţărilor occidentale „cu lustru”,precum Elveţia, Austria, Franţa, Italia –spre a cita doar câteva exemple, nuprea a prins pe plaiurile noastre mio-ritrice; gardul masiv şi stăvilitor de ima-gine – păstrându-şi statutul de simbol alEU-lui absolut. Pentru că el, gardul, nudelimitează doar un univers mărginit, cieste exponentul unor mentalităţi ce vindin cele mai îndepărtate timpuri şi carene impun cel puţin o constatare cu mul-tiple şi permanente reconfirmări: încă decând a apărut conceptul de proprietate,care la rândul său a plămădit sentimen-tul apartenenţei unice, absoluite şi invi-olabile, gardul şi-a asumat rolul deprotecţie a universurilor-limite nou cre-ate. Chestiunea ţine, am spus-o, de în-ceputurile istoriei, fenomen sesizat înevoluţia lui perpetuă acaparatoare deconcepţii şi teritorii, de unul dintre corifeiimarxismului: Engels, în celebra-i lucrare„Originea familiei, a proprietăţii şi a stat-ului” îi conferea un statut definitoriu cutotul aparte ilustrând natura umană şiaplecarea ei către sinele acaparator. Deaici şi până la apariţia gardului ca ele-ment de delimitare strictă a proprietăţiinu a mai fost decât un singur pas, darcu o strălucită carieră de-a lungul timpu-lui şi în plină expansiune contemporană.Confirmând preceptul că rădăcinilerăului au o mare putere de germinaţie,ca expresie a individualismului care nuse negociază, obţinut şi protejat degard. Mândrie şi prejudecată, separatsau împreună? Iată întrebările la carerăspunsusurile încă nu au fost date. Din-colo, însă, de mesajul lor, rămânadevărurile de sub ochii noştri: defilareade garduri ca statut identitar, ca simbolal proprietăţii egoiste. Gardurile şipeluzele de flori, precum cele din calen-darul invocat, nu le vor înlocui niciodată.Din păcate pentru toţi.

UNIVERSUL MĂRGINIT

Mih

ai B

uzn

ea


PLUMB 131

Prezentă lamajoritatea întâl-nirilor culturale dinzona Carpaților deCurbură, ea însășiamfitrioana unoradintre ele, MihaelaAionesei a adusceva din blândețeași melancolia

ținuturilor natale moldave de dincolode munți, părăsite de timpuriu, înorașul în care nu există niciun liceu înlimba română – Tg. Secuiesc. Aici i-au purtat pașii destinul, în 1981, pecând împlinea zece ani, aici și-a con-struit cuibul și-a crescut fiica, îșisusține soțul, și nici acum dupădecenii de când trăiește în mijloculunei comunități în care românii suntstatistic minoritari, nu i-a trecut senti-mentul de străin în țara sa. Discretă,cu sufletul plin de iubire și frumos, cuzâmbetul nelipsit, caldă șiprietenoasă cu cei din jur, n-ai puteacrede că dincolo de această imaginea sa plină de lumină ascunde, în inte-riorul adânc, tristeți și singurătăți cevin probabil de demult, din aniicopilăriei și adolescenței, ori din aceltimp când se simțea abandonată înaceastă urbe unde rar se-audevorbind românește. Acum însă, cândare prieteni care o înconjură cuatenția lor, cu dorința de a pune în va-loare potențialul ei creator și dăruireasa, se simte utilă, înscriindu-se cutoată ființa în acțiunea concertată abravi lor români din acest spațiuintracarpatic pentru promovareavalorilor identitare, tradițiilor,personalităților, istoriei adevărate (nutruncate) a zonei. Încă de la stabilireaîn acest oraș tăcut ori din vremeastudiilor în cetatea lui Bacovia (1990)- idolul său literar asumat, unul dintrecei mai importanți poeți români ai liriciimoderne –, a simțit nevoia așterneriipe hârtie a stărilor sale lirice. Golulimens lăsat de pierderea timpurie amamei a fost cel care a trimis-o defoarte devreme spre confesiunealirică folosită multă vreme ca „oterapie”, conștientizată în timp ca ovocație.

Timidă dar în egală măsură plinăde forță, modestă dar și conștientă depotențialul său creator, ambițioasă șiperseverentă, sinceră cu sine și cucei din jur, ea a parcurs o linieascendentă presărătă cu zbateri și in-certitudini, căderi și ridicări mai plinede încredere încă, mereu în căutarealuminii pe traiectul autodepășirii. Opasăre cu aripile când ude, când scu-turându-și stropii și strălucind subrazele soarelui.

Foarte atentă cu scrisul său,conștientizând că procesul creațieinecesită nu numai talent, har, ci șisacrificii, dăruire, rigoare, ea îșigestionează cu multă grijă trimiterealui spre lector, neforțând nota,așteptând ca timpul să lucreze înfavoarea sa, ceea ce pare că chiar seîntâmplă.

Citind cu nesaț ce se scrie în ma-terie de poezie azi, cu lecturi serioaseși continue, urmându-și modelele maivechi (G.Bacovia, Magda Isanos) șimai noi, având drept convingere fap-

tul că ,,A fi scriitor este un destin, nuo opțiune”, ea caută atentă nuanțe,expresii, sensuri, subtilități, prin caresă redea cât mai aproape de sufletullectorului intensitatea trăirilor sale, înfiecare poem punând câte puțin dinființa sa lăuntrică. Sunt tot atâtea stărilirice ce nasc o varietate de euri poet-ice, sensibile expresivități amprentatede o gamă foarte largă de trăiri caremerg de la acel sentiment alsingurătății și tristeții ce curge ca plu-vialul bacovian până la revărsări dis-crete de căutări neîncetate ale iubiriicu multele ei fațete. Ele prind conturdiferit de la un poem la altul, de la unvolum la altul, înscriind un parcurs liricdin ce în ce mai sigur pe sine și peforța de expresivitate a păsărilor sale-poeme.

După debutul publicistic în ziarul„Cuvântul Nou” din municipiul SfântuGheorghe, produs prin anii ’80, dupăpremii câștigate la concursurile decreație ca membru al cercului literarde la „Casa Pionierilor” din Tg. Secui-esc, a lăsat decenii să treacă,adunând alte și alte experiențe înașteptarea momentului eruperiilăuntrului poetic, al zborului păsăriidin suflet și al dezbrăcării în poeme.Destinul o conduce spre pasul impor-tant pentru parcursul biografiei salede creație - membru fondator al Ce-naclului online ,,Lira 21” din Bacău -,moment fast care determină lucrurilesă intre pe făgașul mult așteptat. Și-afăcut curaj și din virtual intră în real,debutând editorial, la Bacău, în 2010,în antologia „Lira în patru puncte car-dinale”, iar în 2011, la vârsta de 40 deani, în volum, cu Cerșetori de stele(Art Book) - o selecție de 70 depoeme scrise în timp, primit ca osurpriză plăcută de oamenii decultură din acest oraș, cât și de cei dinarealul transilvan devenit acasă pen-tru autoare. Un un an mai târziu,cartea a fost urmată, de un grupaj deversuri inserat în revista băcăuană„Plumb” și de prezența în alte an-tologii, reviste.

Lansarea acestor cărți în cadrulcenaclului literar „George Bacovia”din Bacău a reprezentat momentulcrucial al intrării în viața culturalăbăcăuană și de aici în lumea literară,drumul fiindu-i astfel deschis spresuișul afirmării. ,,Nu m-a luat nimenide mână să mă așeze în față”-mărturisește poeta despre zbaterilesale pentru a ajunge pe acest vârf dedrum anevoios - ,,Am avut un crez alfurnicii”.

A urmat o explozie de volume deautor apărute aproape în fiecare an,printr-o disciplină de fier autoimpusă- Anotimp (i)legal-lumina (Bacău,Ateneul scriitorilor, 2013); Insomniilebufniței (Timișoara, Eurostampa,2014); Surâsul dintr-o lacrimă(Timișoara, Eurostampa, 2015);Cămașa de sare (Tg Mureș, VatraVeche, 2016); Anotimp sihastru(București, Ștefadina, 2016); Zodiapalmelor tale (Brașov, Libris, 2016) -și prezența în peste 20 de antologii,în presa de specialitate online șipaper. ,,Am început ca o cerșetoarede stele la porțile luminii și am ajunscu cel de-al șaptelea volum de

poeme, Zodia palmelor tale, la ostare de echilibru îndelung căutată încare mă simt ca în palmele lui Dum-nezeu. Am eliberat marea, păsările,mi-e bine deocamdată și asta e tot cecontează” mărturisea sensibila poetă,făcând bilanțul suișului său în sferapoetică. Lansate în diferite centre cul-turale din țară (Bacău, Brașov,București, Miercurea Ciuc, Covasna,Sf. Gheorghe ș.a.), susținute derecitalurile actoricești ale minunateiactrițe Camelia Paraschiv-Katai de laTeatrul ,,Andrei Mureșanu” din Sf.Gheorghe, prezentate de personalitățiliterare și culturale ale zonei, cărțileMihaelei Aionesei au atras atențiapublicului stârnind interesul și făcând-o cunoscută ca un poet sensibil și demare gingășie sufletească. ,,Recitalul«Exercițiu de tril» din poemele Mi-haelei, este un exercițiu de sinceri-tate, în care deschidem cuștilepăsărilor din inimi și le lăsăm săzboare libere, să se privească senineîn iubiri, neliniști, vise, speranțe”-afirma frumoasa și îndrăgita actrițădin inima Covasnei.

,,În jungla mare de cuvinte/ poate

încăpea oricând/ oricum/ oricine/elefanți/ mistreți/ chiar și cămile/ înpielea umbrei de furnică/ poți intra/fără să zgârii/ să rănești/ să strigi/doar pe brânci (Umbra de furnică)-îșidefinește autoarea crezul său desprepoezie. ,,Pot fi ironică, pot îmbrăca iu-birea în curcubeu, ploaia într-un flu-ture de mătase. Pot fi surâs, lacrimă,bufniță, îndrăgostită”- detaliază eadiferitele fațete ale eului poetic în pro-cesul creator (,,E ca o ardere…”)

De la primul volum și până la celmai recent, autoarea a parcurs undrum care înseamnă tot atâtea etapede distilare a formei și expresivitățiipoetice, pornind de la convingerea căfiecare om e un poem nescris.Zboară, ca într-un tablou de Chagal,cu ,,fluturi pe umeri”, printre ,,herghe-lii” de cuvinte-păsări pentru a le dresași prinde în poeme (,,suflu de zor înmâini/ să înfloresc Siberii”- Cuvântulmeu alb). Timpul, Iubirea,Nemărginirea, Dorul, Divinitatea, Cu-vântul sunt pilonii metaforici, sim-bolurile în jurul cărora se rostuieștelirica sa. Tristețea, Singurătatea, calaitmotive, transpun stări sufletești,dar și o formă de cochetărie feminină,de joc poetic, nu au profunzimimetafizice, ci forța de atracție a acelui„quelque chose” feminin (,,Cine ești tu

care-mi dai/ atât de duios zăpezile de-oparte?/ prin singurătățile mele/ pânămai ieri încăpățânate...?”- Sălaș pen-tru singurătate). Deși influențele sesimt, mai ales în primele volume(lucru, de altfel, normal), poeta aduce,prin filtrarea trăirilor sale atât de finnuanțate, o notă de prospețime ce oindividualizează (...,,în fântâna dinmine/ în adâncul ei mă văd cum scot/pentru poeme/ apă vie”- Revelație).Iată un fragment dintr-un poem cuecouri nichitastănesciene (,,mai lasă-mă măcar cu un cuvânt/ să mă întindîn zborul păsării, ca într-un sărut de-al lui/ și-apoi fericită voi strânge/ totcerul la piept,/dar mai lasă-mi,moarte,/timp pentru un psalm și unsărut” (Timp pentru un psalm și unsărut). Senzuală (În lipsa ta) saulucidă, ademenitoare ori la distanțăregală, eroina poetică exprimă eternulfeminin cu esența-i tulburătoare (,,Mi-e dor să te văd cum umbli/treierândninsorile”- Beatitudine; ,,Mai bine-i laspe alții să-ți cânte/ din lire, chitări șimandoline dragostea/ mai bine tac șiurc tiptil pe dealul crucii/ să-ți rostogo-lesc în suflet/ sămânța unui anotimp/cu parfumul de măr domnesc/ șimâine.../ poate mâine ai să mă vezi/de-a dreapta ta / cum rodesc” -Mărul). Iubirea, ca sentiment generaluman, forță și inimă a lumii, esteridicată spre sacral și nemurire (,,i-amdat iubirii numele tău/ și am ascuns-o/la picioarele altarului/ să oînveșnicească Dumnezeu”-Sfințire).Iubirea - hotar între viață și moarte(,,Iubirea și moartea/ se ostenesc/ sămă-mpartă- Mâinile mele cuminți).Autoarea aduce în prim plan un imag-inar poetic suprarealist, hiperbolic, încare sunt pictate cu penelul măiestru,,herghelii de iepe”-idei, păsări-cu-vinte (,,strigătul păsării albastre”),strigătul bufniței (,așteptările/ acestebufnițe cu mersul mărunt”), cuprinseîn mâini-lumină care ,,caută stelele”în trecerea nemiloasă a timpului(,,stingherit ceasul învârte de zor / orenemiloase/ ore pustii ”- Oase vii).

Sensibile și inedite imagini para-bolico-metaforice pentru a definipoezia (,,..poezia este o vietate carenu poate fi ținută / ca un animal înlanțuri/ nu-i poți spune ca unui câine/când și cum să stea/ când să latre,când să tacă/ ea aleargă pe străzi/ seîmprăștie, se adună/ adună într-oalună lacrimi, bucurii/ se împedică deumbre / se-agață de nori, sare până-n lună / și-apoi coboară surâzând înpăsări, în oameni, în răni – Ne)poem),poetul (,,Îmbătrânești atât de frumos,poete,/ prin sângele tău se întrecherghelii de iepe// Îmbătrânești atâtde frumos, poete,/ Cuvântului tău îieste tot mai sete...”- Când poeții seating), cuvântul (,,Cuvintele acesteape care încerc să ți le scriu/ nu scrije-lesc, nu lăcrimează/ sunt păsări albecare ard...”- Icoana sufletului meu. Unpoem superb- Sorcova- vine să aure-oleze ultimul volum, și cel mai bun, alautoarei.

Cu multe premii la activ, tăinuindîn mâinile sale lumina divină a po-emelor rostite și încă nerostite, Mi-haela Aionesei este un scriitor în plinăafirmare creatoare, reprezentativ pen-tru sensibila zonă a Carpaților deCurbură. *(din seria „Portrete Covăsnene”)

Mihaela Aionesei - un poet sensibil și profund din Curbura Carpaților

Dr.

Cat

inca

Ag

ach

e

Luminița Cojoacă

LA ROSTUL DE DIMINEAȚĂ

Dorul se face apăLa drumul mare

Nu lăsa îngerii sa urceÎn culmea cu multă speranțăCâinii nu urlăLa masa de dimineațăLa prânz se leagă un dorDe urma sa nu dați masaDe pomană că se aprindeLa fiecare strigareNorii nu se fac îngeri de pământMâinile au rostul lorNu striga pământulRostul de înger să se facă apăTremurată peste mormintele goaleLa biserică te duci

cu cămașa descheiată

Îngerii se desfac de principii Sub pașii morților

din mormintele goaleCandela nu se aprinde

la nici o strigareRostul se așează pe culmiDimineața devremeCând sunt îngerii aprinși

PIATRA SEACĂ

Stă aleasă cu măsurăPiatra fără bătăturăAlbă precum o mireasă

Strigă morții nu o lasăC-a albit peste măsurăPiatra de pământ cu mumăS-a ales și judecatDomnu-ales ca împăratPiatra de pământ cu dorTu-i scrii morții de amorFace-te-ai pământ cu floriDorul să-l dai înapoiFace-te-ai pământ curatSoarele pe veci purtatPiatră albă de pământȚi-a făcut orbul mormântPiatră aleas-cu judecatăHaina îți e cumpărată

PLUMB 131


In Memoriam,Dr. Romulus C. Busnea

În urmă cu o lună, pe 24 ianuarie2018, s-au împlinit 24 de ani de la tre-cerea la cele veșnice, a medicului șipublicistului slănicean, Romulus C.Busnea*.

Cu sprijinul reputatului gazetar șipublicist băcăuan Mihai Buznea, în2004, la exact zece ani de la moarteatatălui meu, am descoperit printre cior-nele ce aveau să alcătuiască mai târziumicul său îndreptar turistic şi medical de-spre Slănic- Moldova, nişte manuscriseceva mai vechi, care, în ciudaînsemnărilor, modificărilor şi notiţeloranexate, erau aproape finalizate.

I le-am arătat şi domnului MihaiBuznea, iar după ce împreună le-am dato formă accesibilă publicării, am avutplăcuta surpriză să constatăm că avemde-a face cu una dintre cele mai fru-moase legende descoperite în ultimiiani, publicată ulterior în revistabăcăuană de cultură ,,Ateneu” (aprilie,2004). Despre această legendă, jurna-listul Mihai Buznea, scria în cuvântulsău introductiv din revista ,,Ateneu”:

„O minunată legendă care până laaceastă dată nu a mai văzut luminatiparului, vă va face părtaşi, pedumneavoastră, cititorii, la un evenimenteditorial de excepţie, ce îmbogăţeşte cuîncă o nestemată de nepreţuit vastul pat-rimoniu spiritual naţional. `Legenda Ne-mirei` este una dintre cele mai vechi -are o vârstă de peste opt veacuri - şi,poate, dintre cele mai frumoase pe carele-am moştenit. Aceasta a fost culeasăîn urmă cu 30 de ani de la bătrânii dinaşezările Slănic-Sat şi Cerdac, de cătrepasionatul cercetător folclorist, dr. Ro-mulus C. Busnea, de profesie medicprincipal balneolog (a trecut în lumeaumbrelor acum 10 ani). Cu toate că `deţărână` era de pe plaiurile Buzăului, s-alegat cu întreaga fiinţă, cu toată capaci-tatea sa afectivă, de ţinuturile de basmstrăjuite de vârfurile semeţe ale Nemirei:Slănic-Moldova. Manuscrisele legendeide faţă, care timp de peste 30 de ani şi-au aşteptat ieşirea la lumină, dezvăluieo muncă titanică, de culegere, sistemati-zare, redactare şi interpretare a materi-alului oral obţinut de la locuitorii de peValea Slănicului. Medicul Romulus C.Busnea a publicat în 1981, un ampluvolum despre staţiunea Slănic-Moldova,care include coordonatele istorice, ge-ografice, economice, factorii curativi şide agrement ai Slănicului”.

Cu privire la această inedită apariţiepublicistică, cunoscutul critic literar AlexŞtefănescu, nota următoarele: ,,Din ul-timele numere ale revistei Àteneu`(martie, aprilie, mai), pe lângăobişnuitele rubrici susţinute de colabora-tori prestigioşi precum Constantin Călin,Al. Călinescu, C. D. Zeletin, CristianTeodorescu, Liviu Dănceanu, n-ar trebuitrecute cu vederea documenteexcepţionale precum `Legenda Ne-mirei`, capodoperă a eposului românescîn versiunea inedită din colecţiaparticulară a dr. Romulus C. Busnea dinSlănic-Moldova. Varianta publicată înÀteneu`, a fost culeasă în urmă cu treidecenii de la bătrânii din Slănic-Sat şiCerdac, de medicul folclorist Romulus C.Busnea”.

* Dr. Romulus C. Busnea (n. 17. 12.1922, Beceni, jud. Buzău - d. 24. 01.1994, Slănic- Moldova). Părinţii: Con-stantin Ştefan Buznea, magistrat şi prim-preşedinte de tribunal la Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie Bucureşti (promovatprin decret al Ministerului Justiţiei la 31.12. 1942) şi Margareta Buznea -învăţătoare; Fraţi (surori): ConstantinBuznea, căpitan- grănicer şi MargaretaPetrescu (fostă Buznea) - licenţiată înLitere şi Filosofie, căsătorită cu renumitulavocat Dumitru Petrescu, membru alBaroului de Avocaţi Bucureşti, cel care l-a apărat după revoluţia din 1989 în pro-cesul intentat foştilor conducătoricomunişti, pe Manea Mănescu - fostprim ministru al României (1974 - 1979)

şi membru al Academiei Române. Dintr-o eroare de scriere, numele mediculuislănicean a fost înscris în buletin cu Bus-nea în loc de Buznea, cum ar fi fost nor-mal - comuna Buznea există şi astăzi,lângă oraşul Târgu-Frumos (jud. Iaşi), iarfamilia îşi trage obârşia din vestita fami-lie a boierului Mihail Buznea, localizat pela 1831 în satul Ciuciulea, raionul Glo-deni din Moldova de peste Prut, boier cusuflet şi dare de mână, care construieşteîn anul respectiv, din cheltuiala sa şi acumnatului său Gheorghe Leondari, obiserică în cinstea Sf. Mare MucenicGheorghe, iar soţia acestuia EugeniaBuznea, împreună cu alte doamne auadunat suma de 4 500 lei cu care aucumpărat o Sfântă Evanghelie şi alteobiecte trebuincioase bisericii, careexistă şi astăzi.

Studii: Şcoala Primară din Mizil(1928-1935); Liceul Teoretic ,,Tasse Du-mitrescu” din Mizil (1935 - 1939) - ba-calaureatul îl susţine la Buzău, fiindclasat al 3-lea din 58 de candidaţi); Pre-miant la olimpiadele naţionale de Istorie(1936) şi Limba şi literatura română(1939); Facultatea de Medicină dincadrul Institutului de Medicină şi Farma-cie (1939 - 1945) - specializareaMedicină şi Chirurgie (decan, prof. univ.dr. N. Gh. Lupu);

Între 1945 - 1946, în timp ce-şipregătea teza de doctorat la SanatoriulSatulung (astăzi Săcele-Braşov), seîmbolnăveşte de infiltrat pulmonar.Reuşeşte să-şi definitiveze teza de doc-torat pe care o susţine în anul 1947 înspecialitatea ,,Medicină generală şiChirurgie” (Diploma nr. 4.615 eliberatăde către I.M.F. Bucureşti);

Specializare în balneologie (1957 -1958) în cadrul I. M. F. Bucureşti și spe-

cializare în balneofizioterapie (1960, laI.M.F. Bucureşti);

Căsătorit în anul 1958 cu RozaliaBusnea (asistentă medicală - actual-mente pensionară).

Activitate profesională: Medic decircă la Mănărade - jud.Alba (1948 -1950); medic de circă la Borsec - jud.Harghita (1950 - 1956); medic specialistbalneolog în staţiunea Borsec (1957 -1963); medic specialist balneolog încadrul Staţiunii Medical Balneare Gov-ora (1963 - 1965); Din anul 1966, medicşi director medical în cadrul S.M.B.Slănic-Moldova până în anul 1970, iardin 1971 şi până în 1990, când sepensionează, lucrează ca medic princi-pal balneolog;

Autor a peste 50 de lucrări ştiinţificepe teme de balneologie şi fizioterapiemedicală, printre care: „Cercetări balne-ologice - tratamentul balnear al he-patitelor cronice şi efectele curative aleapelor minerale în bolile digestive;„Tratamentul fizio-balnear la Slănic-Moldova”, „Individualitatea fizico-chimicăa apelor minerale de la Slănic-Moldova;Necesitatea amena-jărilor şi captărilorde noi surse de ape minerale pe teritoriulRomâniei. Studiu de caz - Izvoarele mi-nerale de la Slănic-Moldova; ,,Balneocli-matologie - Studii şi cercetări” ș. a.

Ca director al staţiunii (1966 -1970), se implică împreună cu un colec-tiv de medici din staţiune şi cu specialiştide la Institutul de Balneologie dinBucureşti, în cercetarea calităţilor ter-apeutice ale izvoarelor minerale, precumcel de la Ciunget (Dofteana), care operioadă este îmbuteliat şi transportat în

staţiune pentru cura internă a pacienţilorşi cel de la Slănic-Moldova, denumit„Sonda 2” - forat în 1974, izvor cu efectecurative deosebite în tratamentul bolilordigestive.

În anul 1985, iniţiază cu sprijinulcolectivului medical al DispensaruluiPoliclinic Balnear Slănic-Moldova, unproiect înaintat Oficiului Județean deTurism Bacău (O.J.T.), de transformarea Pavilionului Central ,,Racoviţă” în hotelturistic internaţional, pentru faptul călocaţia respectivă oferea cele mai bunecondiţii de realizare a unui circuit detratament şi recuperare pentru pacienţi,cu dotări la standarde europene, lucrucare din păcate nu şi-a găsit nici azi fi-nalizarea...

I se acordă mai multe distincţii prindecrete ale Consiliului de Stat al R.S.R.în 1969, 1971 şi 1986, pentru ,,meritedeosebite în activitatea medicală”.

Pentru sprijinul adus la dezvoltareaartelor marțiale în România, la 20 iulie1990, Asociația ,,Amical Karate Româ-nia”, afiliată Federației Române de ArteMarțiale, îi conferă titlul de membru deonoare împreună cu gradul (onorific) de,,Centură neagră 1 DAN shodan Karate- Do Shotokan”.

Activitate publicistică: Colaboreazăla diverse revistele medicale, printrecare: ,,Sănătatea”, Viaţa Medicală”,,,Medicina Internă” - reviste editate decătre Uniunea Societăţilor de ŞtiinţeMedicale din R.S.R. În martie 1971,publică în revista ,,Magazin”, un ampludocumentar, intitulat ,,Izvoare de ÀpăVie` - Slănic-Moldova şi Karlovy-Vary”,care este ulterior preluat de presa despecialitate din occident, drept pentrucare, conferenţiază pe această temă, înacelaşi an, la Dresda (Germania), la

invitaţia unui institut de tratarea bolilor digestive;

În anul 1981, publicăîmpreună cu Yolanda Nicoară,volumul „Mic îndreptar turistic şimedical - Slănic-Moldova”(București, Ed.Spor t-Turism,1981), prima lucrare mai amplăcare include pe lângă coordo-natele istorice, geografice şiculturale ale staţiunii, şi pe celereferitoare la factorii de cură,precum şi la tratamentele reco-mandate şi efectuate înstaţiunea Slănic-Moldova;

Cercetător al trecutului is-torico-literar din zona Slănic-

Sat, Cerdac şi Cireşoaia (localităţicomponente ale staţiunii), scrie în anul1974, o superbă legendă a ţinutului,intitulată ,,Legenda Nemirei”, care vaapare publicată postum în revista„Ateneu” (apr. 2004), lucrare retranscrisădupă manuscrisele în original şipublicată cu o prefaţă a gazetaruluibăcăuan Mihai Buznea;

Posesor al unei impresionantecolecţii de vederi din întreaga lume, decărţi şi faimoase tratate de medicină,medicul Romulus C. Busnea era pa-sionat de muzică (deţinea un acordeonmarca ,,Weltmeister” la care cânta cuuşurinţă canţonete, arii din opere, dar şiromanţe sau cântece de petrecere,acompaniat de soţia sa, care avea ovoce de soprană); îi plăceau la fel demult pictura şi arta fotografică, având încasă chiar un mini laborator foto, cu in-strumente de developat, aparate demărit, realizând printre altele peste 500de fotografii color cu staţiunea Slănic-Moldova, surprinsă în toate anotimpurile.

Printre prietenii apropiați ai doctoru-lui Busnea s-a numărat renumitul com-pozitor, dirijor şi orchestrator de muzicăuşoară şi muzică de jazz, EdmondDeda, dar și italianul InnamoratoFrancesco, membru marcant al Partidu-lui Socialist Italian și președinte alFederației Socialiste din Provincia Bari,fost sindicalist și luptător politic antifas-cist, prieten cu Sandro Pertini, fostulpreședinte al Italiei în perioada 1978 -1985.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Romulus-Dan BUSNEA

Metafore comăneștene

La începutul toamnei trecute,la Comănești s-a ivit, peneașteptate, Grupul de literaturăși artă „Metafore comăneștene“.Ideea fusese întoarsă pe toatefețele încă din momentul ieșirii lapensie a profesorului LeonidIacob, cunoscutul poet și coordo-nator al Cenaclului „Mugurii“, celcare mai avuse câteva tentativede a reînvia viața literară pe ValeaTrotușului, dar, în absența unuispațiu adecvat, a fost silit săamâne punerea ei în aplicare.

Resuscitată de apariția, peAleea Parcului nr. 17, a CafeneleiLiterare, ctitorie a Biancăi

Mădălina, fosta sa elevă, și atatălui ei, Vasile Rață, ideea re-unirii foștilor membri ai cena-clurilor „Nicolae Labiș“ și „Artis“ adevenit imediat realitate, iar întâl-nirile bilunare coordonate deLeonid Iacob s-au succedat curegularitate, aducând în primulplan nu doar creatorii de literatură(poeț i , prozator i , c r i t ic i ,ep igramiști), ci și muzicieni,artiști plastici și alte categorii decreatori, între care îi amintim peAlina Apostoaie, Mădălina Miron,Daniela Chirilă, Constantin Chi-rilă, Nicolae Garai, Alina Dor,Mada Deea, Vasile Luci Zamol-xeanu, Ion Moisă, Ioan Popa,Octav Dospinescu, Ioan Gher-ghina, Marcel Cepoi, PetreColăcel, Constantin Colăcel,Toader Oprea, Neculai Oprea,Teodor Doagă, Vasile Ungureanuș.a. Cea de a IX-a întrunire agrupului a fost una deosebită, în-trucât în prima parte a fost oma-giat Mihai Eminescu (i-au dedicatpoezii Vasile Ungureanu, NeculaiOprea și Leonid Iacob, au cântatmelodii pe versurile eminescieneSamuel Colpoș, Nicolae Garai șiConstantin Chirilă), iar în cea dea doua parte au citit, creațiiinedite, Petre Colăcel (poezie),Ioan Gherghina (proză) și OctavDospinescu (epigramă), pe carele puteți regăsi în parte și înaceastă pagină. La cât mai multe!

Cornel GALBEN

Octav Dospinescu

Argumentație... bahicăBerea o beau din butoi, Să vă intre bine-n cap, Doar nu-s capră, ştiţi şi voi, Să mă mulţumesc c-un ţap!

LingușitorilorEu nu vreau ca să vă sperii Şi asta-i regulă de aur, Dacă-l lauzi şi îl perii, Boul se va crede taur!

AvertizareNu mă lovi, te rog frumos, O să regreţi şi să ţii minte Că orice şut primit în dosÎnseamnă un pas înainte...

Riscul craiului

S-o cucereşti pe domnişoara Nu e greu şi voi ştiţi asta, Dar ce faci de până seara Află totul şi nevasta?

PLUMB 131

revistă de culturăpagina 14

Mihaela Băbușanu- „Cu

Mercur înexil”

În cartea „CuMercur în exil„ ,,caldăprecum marea”, și

care aduce ușor acea „liniște senină dedinaintea plecării” autoarea MihaelaBăbuşanu își dezvăluie trecutul sieşi darşi unui public cunoscător al stărilor, trecutrăsfoit ca pe nişte pagini de jurnal con-temporan. Volumul conţine mici picturi(„Dorinţă”, „Doi”, „Spre final” „DorințăRurală”), poeme de autoanaliză precum„Proprietăreasă” unde este prezentatăviziunea sa asupra creaţiei lirice, carecorespunde stilului ei de a scrie „Salonpentru taifasuri şi vorbe bune spuse latimp” .

Parcă autoarea ne mărturisește că is-ar potrivi mai bine rolul de „client” decâtde „proprietar „al acestei mici afaceriaducatoare de mai mult sau mai puținăglorie numită simplu poezie” („Oare cineîmi va citi poeziile?”)

Cadrul literar unde MihaelaBăbuşanu își primește iubitorii de poezieeste cald, relaxant, real și precum oceașcă de ceai din ,,fragi”, „scorțișoară”,„brad” ea povestind pe un ton amicaldespre viața sa celor care au ratat mo-mente dragi.

Femeie modernă, ea este o femeiematură cu suflet de copil care pune viațaîn mișcare cu unsurâs, poate acelsurâs criogenata n t e r i o r ,( R e l a ț i e ” ,„An iversare” ) .A u t o a r e avorbește despredragoste, o con-stantă a po-emelor sale,revelată subtoate aspectele„dragoste laprima vedere”,iubire arzătoare,iubire fericire, iu-bire pierdută (Fantoma), dragostea latinerețe sau la o vârstă înaintată(„Bâtrânețea în doi/ e doar o varăcontinuă”) astfel că volumul de fațădevine un jurământ de credință față desentimentul suprem.

Sunt descoperite astfel rădăcinile iu-birii care învață să crească de acasă, dinbunici și părinți pentru început, conti-nuându-se cu copilul ce se aruncă înlume cu ,„un nod în stomac,, .

„Fata aceea misterioasă și timidă,,se simte uneori „eșuată /La margine delume,, trece ,,peste trei mări / Și peste treițări,, descifrând coduri secrete, știe ,,cădragostea nu e un blestem” („Sirenă”„Străinul” „Speranță”) și lasă emoțiile săse hrănească cu ea până când setransformă în poveste („ coarda sensibilă,prea întinsă / cedează prima”)

În acest volum nu doar iubireaevoluează ci și autoarea care sub acope-rământul ei trece de la speranță la „ochide culoare incertă” „devenind o îmblânzi-toare de vise, pregătită pentru orice în nu-mele iubirii, în stare să fure,, steaua/pentru că mi-e dor de viață,, .

Dar acest proces ajunge să se sim-plifice , presat de timp și experiență con-centrat simplu în conjugarea verbului „afi” („Tu erai,/ eu eram,/noi eram, / e nevoiesă explic mai pe șleau?”) Având parte deexperiențe de tot felul autoarea admiteimportanța experiențelor spirituale;,,hainele de dumincă, diploma șiabilitățile” nu mai înseamnă nimic înabsența sentimentului de apartenență -iu-birea- sub orice formă a ei, aceasta con-ferind adevărata valoare vieții omului cao biecuvântare. „Doar dragoste noastrămână în mână /Iese pe horn sub formă defum/ risipindu-se complet/în cele patruzări”).

Flo

ren

tin

a S

tan

ciu

Romantică,de o sinceritatefără limite, poetadin Piatra Neamțcântă, se închinăiubirii, zeului iu-

bire: „…de-atâta dragoste mi-eteamă să nu pier”, deoarece, jurăîndrăgostită, „viața e mai dulce camoartea”, asta, amară previziune,într-un „mileniu trei care nu uită și nuiartă nimic”! Neliniștesc reacțiile laritmurile „moderne”, agresive, alemediului în care subzistă, intrigată,enervată că în plină noapte, „sunădisperat telefonul la ceasul când„râsul-plânsul la noi se vinde pegratis”! Natură lirică, sentimentală,poeta este deopotrivă un spiritpolemic, critic al unor aspecte alevieții curente urmând un sfat venit dedeparte: „bârfele și gâlcevile de totsoiul dă-le dracului și mergi plină de

tandrețe și grație înainte”! A se luaaminte… Socotindu-se „cea dinurmă mladă romantică, autoareainsistă pe clapele amorului în texteîncărcate de stări firești pentru oîndrăgostită de… dragoste („O,dacă-i ști cât de mult mi-am dorit să-ți rămân în camera ta…/-/ prive-ghindu-ți nesomnul”). Nu puține suntcugetările pe registrul profund al ro-stirilor poematica: „Fiecăruia ni sedă măreața șansă pentru o viață deom!”. Destinul ni-l dobândim de lanaștere precum floarea de purpurăprimăvara urcă dintr-o sămânță deghindă prefăcându-se în pom” și„Secundele de veșnicie, Doamnesunt atât de puține încât abia mai pri-didesc în răgazul dintre două cu-vinte să-mi sprijin tâmpla de umărultău”. Geta Stan Palade ține să-șipună scrisul în slujba unui gen decarte de învățătură („se cuvine pri-

eteni, să ne drămuim visele șiprejudecățile mai presus de orice”)într-o mistică discretă („Doamne, oride câte ori mi-a fost greu mi-amarborat sentimentele în văzul publicdoar pentru tine!”). Un umor desimpatică expresie (v. EVENI-MENTE APOCRIFE… JOCUL DE-ANEMURIREA ș.a.) dă un farmecaparte textelor aluvionând multe dinartificiile poeziei moderne („Fericireao putem învăța de la oameni, păsăriși arbori…”; „Măi bădiță, bădișor,vino-n zori la fântâniță”, „Să știi,dragule, calendarul latin pe care mil-ai bătut lângă icoană-n pereteniciodată nu minte!”) .

Autoarea presară cu deosebitbun gust printre poemele sale numeși numiri faimoase din panteonulliterelor clasice, realizând un inspiratact de cultură: „Fața pământului,Doamne, este o floare zilnicîndrăgostindu-mă de ea! În pieptsimt o evlavie liturgică albă de stea”.

O poezie cu un divers repertoriude lucruri sfinte ce se cade citită cutoată atenția și, desigur, înțeleasă…

Cal

istr

at C

ost

in Geta Stan Palade, ARIPĂ ROZ-ALBĂ DE MĂR…

Cartea luiIoan Murariu, dr.în istorie din1979, profesor laFacultatea de Is-torie Geografie aInstitutului Peda-gogic de 3 ani dinBacău, licențiat

al Facultății de Istorie Filosofie aUniversității „Al. I. Cuza” din Iași,cursuri de zi, am primit-o de câțivaani; însă, spre regretul meu tardiv,am parcurs-o atent abia acum și amconstatat niște calități impresionanteale acestui intelectual băcăuan ori-ginar din Dămilenii Bucovinei, unromân cu un caracter de o rară puri-tate pe care îl voi evoca și pe fondulacelor personalități care au determi-nat Unirea cea mare de acum unveac a românilor din ținuturilestrămoșești ale provinciei din carese trăgea prietenul nostru.

Înainte de a sublinia că aceastăcarte au dat-o la lumină cei doi fii aisăi, Mihăiță și Dănuț Murariu, deasemenea intelectuali ca și mama,prof. de franceză, precum citim peînscrisurile de pe coperta interioară,fii care, poate, se vor hotărî cândvasă tipărească și ceva de lucrărileștiințifice ale tatălui, să observăm cemomente biografice impresionante atrăit tânărul ce se născuse în urmăcu opt decenii și se remarcase prin

pasiunea studiului în toate trepteleînvățământului (primar, gimnazială,liceal și universitar).

Fără nici o intenție literar-artistică, dar cu o sobrietaterarisimă, băcăuanul care a condus/ținut cursuri și seminarii la Facul-tatea de Istorie-Geografie dinBacău, cu o rară precizie arhivistic-documentară a ținut să imortalizezeși să proiecteze de fapt în posteritatepe toți cei care i-au fost aproape:părinții, învățătorii, dascălii din gim-naziu, colegii și profesorii de la AlmaMater, dar și prietenii ce l-au prețuit.În aceeași posteritate sunt proiectațipreoții din satul Dămileni -Cristineşti, dar și toți, absolut toțieroii căzuți în cele două războaiemondiale, precum și legendele dinarealul natal, inclusiv cei care i-aupovestit acele fermecătoare ficțiuni,uneori uitate, din mitologia rurală.Anexele includ fotocopii ale unordocumente și repere de arhitecturărurală care reprezintă istoria uneifermecătoare provincii românești dinnord-estul spațiului românesc. Nulipsesc cu totul secvențeleemoționante, care te proiectează,vorba lui Eugen Negrici, în spațiu„expresivității involuntare”, deși... „înziua de luni, 8 mai 1950, pe la ora 6dimineața, a venit preotul și l-aspovedit. Apoi tata ne-a chemat penoi, copiii, pe rând, în camera lui și

ne-a spus aceleași lucruri: să-liertăm dacă ne-a făcut vreun rău, căşi el ne iartă, și să fim ascultători fațăde mama. Și-a cerut iertare și de lamama, și de la ceilalți oameni dupăobiceiul creştinesc. Puțin mai târziu,pe la ora 7, i-a spus mamei să-l îm-brace cu o cămașă curată. După cel-a îmbrăcat a murit ușor, fără săscoată un cuvânt. L-am înmormân-tat cu multă jale în partea de răsărita cimitirului din Dămileni, miercuri,10 mai 1950”.

Sunt și amintiri frumoase cuIoan Murariu, dr. în istorie. Am fostprogramaţi amândoi să con-ferențiem la Universitatea Popularădin Bacău: el despre Războaiele cuotomanii, iar eu despre Poeziapatriotică a lui Eminescu. La unmoment dat a fost transferat laLiceul „G. Bacovia”; el a venit cu bi-cicleta, având bune amintiri cu acestvehicul; un coleg poznaș a râs,arătându-i cu ce mașini veniseră uniielevi. (De... liceu de elită!)

A doua zi, profesorul Ioan Mu-rariu nu a mai apărut; se transferasela altă școală, mai modestă. Fuseseşapte ani universitar.

Ghinionist al istoriei, el ar fiputut să figureze ca un excelent omde știință în domeniul său.

A dispărut tânăr și peneașteptate. Regretăm și acum, laopt decenii de la naștere, cu ocaziaMarii Uniri a Românilor.

* Ioan Murariu, Însemnări (1984),Editura „Vicovia”, Bacău, 2015.

Lealitatea dascălului și rigoarea cercetătoruluiIoan Murariu*

Gri

go

re C

od

resc

u

Colecţia de carte a Clubului deIniţiativă Literară (CIL), coordonatăde prof. Mircea Nanu-Muntean, s-aîmbogăţit recent cu o nouă apariţieeditorială colectivă, „Refugiul –povestiri şi eseuri” (Ed. „Cygnus”,Suceava 2017), volum care a fostprezentat şi lansat sâmbătă, 6ianuarie a.c., la Observatorul Astro-nomic al Universităţii „Ştefan celMare”-Suceava, în prezenţa cura-torului evenimentului, cercetătorulştiinţific Cezar Leşanu şi a câtorvadintre cei 13 autori semnatari, partedebutanţi, parte consacraţi de cevavreme, manifestare moderată desecretarul CIL, George Sauciuc,semnatarul unei „Praefatio!” la volumşi care a dat pe rând cuvântul auto-rilor. „Credeţi-mă că bucurie mai

mare ca la lansarea acestui volumnu am avut şi nici nu am fost mai en-tuziasmat ca în această zi şi astadeoarece noi, ca şi club literar amîncercat să găsim tineri autori, să-iîndrumăm, să le dăm o şansă să seafirme pe tărâm scriitoricesc, prin in-termediul Clubului de IniţiativăLiterară. Se spune că emoţiile de ladebut nu se uită niciodată” a spusFlorentin Haidamac, unul dintreiniţiatorii CIL-ului. Cu un fin simţ alumorului, o mai veche cunoştinţă anoastră, Constantin Horbovanu, elînsuşi semnatar al volumului de caream făcut zicere, şi-a încântat audito-riul cu două catrene: „Zicerea mem-brilor CIL”: „Nu ne fudulim/ Că eceva aparte/ Dar în CIL trăim, / Ş-avem refugiu în carte/ – şi un altul„Declaraţia membrilor CIL”: „Deamici ne este dor/ Şi suntemmotivaţi,/ Venim la Observator/...Săfim observaţi/. Tabăra SCI-FI AS-PHAR, de pe urma căreia s-a născutvolumul de faţă se desfăşoară anual,din 2014, în mirificul ţinut al

Rădăşenilor care l-a inspirat odată şipe Mihail Sadoveanu, organizatăfiind de Academia de Aventură„Pământul Viu” (organizaţie nonprofit, n.a.) din Fălticeni, careeditează şi revista omonimă,preşedinte prof. Constantin CălinDănilă şi redactor şef, Mihai CristianSfetcu. Despre carte citimurmătoarele, pe coperta versorealizată de John Dobro: „O incursi-une în lumea refugiului imaginată deautori consacraţi sau debutanţiabsoluţi. Un periplu livresc prin carese aduce un tribut grădinii de laRădăşeni, un refugiu al sufletului şial artei sincere. Prin aceste texte seaduce mulţumire echipei ce faceposibilă existenţa, an de an, a extra-ordinarului proiect numit Tabăra sci-fi Asphar. Să ne refugiem înimaginaţie!”. Despre cei 13 autorigăsiţi prezentarea biografică afiecăruia la sfârşitul cărţii. Celorprezenţi autorii le-au oferit cu drag,fiecare în parte, autografe .Debutanţi: Cezar Adomniţei, DragoşHuţuleac, Ciprian Ciaunică, DanStoica şi o prezenţă femininăstabilită pe meleaguri lusitane,Bianca-Alexandra Horbovanu.

Ad

rian

Po

po

vici O nouă carte din colecţia CIL„Refugiul – povestiri şi eseuri”


PLUMB 131

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

Asterisc

CĂŢEAUA...Căţeaua caută, cu disper-

are, orice ar putea s-ohrănească şi să-i dea lapteleatât de trebuitor pentru celepatru mogâldeţe care au ieşit,cu câteva săptămâni în urmă,din pântecele ei. Pubelele de

gunoi sunt pline, dau afară de pline ce sunt acum,după Sărbători, aşa că mulţi oameni au aruncatresturile de mâncare şi gunoaie direct pe placa debeton care e flancată de trei pereţi înalţi, murdarişi devastaţi de anii, mulţi la număr, trecuţi de laamenajarea acestui loc destinat gunoaielor şi au-rolacilor... Mijlocul lui ianuarie a adus un gercumplit, sec, fără zăpezile de altădată, şi, uite,chiar acum i-au venit pe lume căţeii... Nu-i primadată când devine mamă, înaintea acestor ghemo-toace de păr zburlit au mai fost multe, nu-şi maiaminteşte câte generaţii, dar toate au dispărut, audevenit, pe unde or fi, câini în toată regula, i-ahrănit, tot aşa, cu ce-a găsit prin locurile destinatede om resturilor „menajere”, sau cu ce s-au maiîndurat unii oameni din partea locului să-i arunce,a răzbătut prin viaţă şi iat-o, acum, bătrână, slabă,bolnavă , aproape oarbă şi rebegită de frig ,căutând, cu înfrigurare şi speranţă, mâncarea –orice-ar fi, numai mâncare să fie – care să-i dealaptele aşteptat de cei patru în cotlonul acela din-tre două case aproape dărăpănate şi punctul ter-mic, de unde emană, în jur, o căldură vagă şibinefăcătoare. Acolo şi-a făcut sălaşul – din nişteţoale şi cârpe vechi pe care le-a cărat cu gura şidin nişte bucăţi de carton, ferit de vânt şi de ploi,şi acolo i-a adus pe lume... Deodată, prin mizeriaaceea terciuită şi pestilenţială, dejecţii lăsate de„oamenii străzii” care au transformat locul şi încloset public a adulmecat o bucată de carne, da,chiar carne, de porc, trecută de multişor de vre-mea când putea fi mâncată de om, a înfulecat-o,într-un dos, spre peretele de lângă punctul termic,şi, şchiopătând, s-a târât, gemând, spre puii ei...Am privit-o îndelung şi de data asta – o ştiu decâţiva ani buni, era o căţeluşă zburdalnică şi foarteprietenoasă - i-am dat şi eu, nu o dată, de mân-care, şi imaginea ei m-a întristat. Ea mi-a amintitde „Sora”, căţeluşa noastră de pe vremea cânderam băietan acasă, la mine, şi când, într-o zi deiarnă, ne-a ars casa şi avea puii ei în „şala” caseinoastre, şi a fugit să-i salveze şi a sfârşit înflăcările acelea... Ce-am mai plâns atunci...! Aces-teia, eu i-am zis tot aşa, adică „Sora”, de l-a în-ceput i-am dat numele ăsta, şi aşa i-au spus şialţii, de prin vecini, la fel, cred că a dat naştere lamai mult de zece generaţii de căţeluşi, care, nuştiu cum se făcea, dar dispăreau imediat, eracâine de rasă, se vedea de departe, iar căţeii ei,mai mult ca sigur, sunt, pe undeva, paznici şi pri-eteni devotaţi omului... Aşa vor fi, poate, şi aceştia,care au venit pe lume acuma, în iarnă, îs frumoşi,dolofani, vioi şi mama lor, căţeaua - bătrână şislabă - îi hrăneşte cu devotamentul pe care numaiea îl simte în sufletul ei de câine al nimănui...

... Spre seară, când se făcuse aproape în-tuneric, iar gerul îşi înteţea forţele, m-am dus, cadeobicei, să-i văd puii, să-i dezmierd şi să mă joccu ei preţ de câteva minute, să mă bucur cumcresc în fiecare zi, ghemotoace de pluş cu ochi cade mărgele. Dar, vai, culcuşul era gol...! Iarcăţeaua, singură, slabă şi bătrână şi bolnavă,plângea, în legea ei de câine al nimănui, plângeadupă puişorii ei, fără s-o bage nimeni în seamă.Am plecat nu doar dezamăgit ci, mai ales, cu unvădit sentiment de compasiune pentru bietul ani-mal... Sentimentul acesta avea să se transformeîn durere a doua zi dimineaţă când, în drum spreredacţia revistei, n-am mai văzut-o... Şi nici înzilele şi săptămânile următoare... O luase, proba-bil, Nimicul...

Eu

gen

Ver

man

Amintita natură neliniștită ascriitorului, accentuată de contextulsocial, politic, economic, profe-sional, literar, familial – mai exact,de întregul existenței lui – esteevaluată de el însuși, dar șiexplicitată, deseori, fiindcă se simteepuizat psihic, umflat de nefericiri,iar consecințele sunt pe măsură:îmi plâng de milă, gata să-mi dealacrimile! Sunt cu nervii lapământ… Sau: unde o să ajung /cu starea mea sufletească? O săajung departe, cu / siguranță:numai să mă ajung din / urmă! Lacolț mă așteaptă surprize ne-plăcute, pușcărie / politică, bat înlemn, spital de nebuni, / subterande mină, de ultim om…

Așa cum reiese și din fragmen-tul pe care tocmai l-am citat, un as-pect deloc întâmplător alconstrucție textului – care susținetitlul cărții, pe lângă poemele in-cluse – este intercalarea, în textuljurnalului propriu-zis, a unor frag-mente ce pot fi considerate versifi-cate (în vers liber), din care sepoate deduce preocupareapermanentă, când vine vorba descris, a autorului, pentru poezie.

Așadar, scindat între viațapersonală, de familie și creație (defapt, altă latură a vieții personale),poetul se zbate să reziste și să ex-iste, iar poemul de fiecare zi poatefi considerat o terapie împotrivarăului din afară, dar și (sau maiales) din sine. Totuși, având învedere întregul său demers, măcardin această carte, Liviu Ioan Stoiciueste un curajos. Are curajul (saunebunia) de a se dezbrăca în pub-lic, expunându-se unei game dereacții, între care nu lipsesc, sunt

convinsă, cele defavorabile, fără aține seama de ele. Sau este unegoist, care încearcă, în felulacesta, numai propria salvare.

Aceeași amărăciune și încrân-cenare, ca și în jurnal, îl stăpâneștepe scriitor și când își scrie, cutenacitate, poemele care se adunăîn sertar, așa cum mărturisește, însperanța unui timp când să lereevalueze și să le aleagă pe celepublicabile. Mai mult, deși le știecauzele acestor trăiri, este tentat săcaute și mai adânc, la rădăcinile lorși nu neapărat spre a le extirpa, ci,mai degrabă, ca să le scobească,asemenea unei răni deschise,sporind durerea adunată, din mân-dria, invidia, mânia, / lenea,avariția, lăcomia, / desfrânarea cepot fi ale tuturor, în ansamblu, alespeciei, adică, dar și ale individului,șapte păcate, a căror enumerare,așa cum mărturisește, îl relaxează.

Pe de altă parte, o imperioasădorință de a-și fixa continuu deixis-ul existențial, demonstrează, în jur-nalul său Liviu Ioan Stoiciu, încâtacesta poate fi urmărit ca un lung-metraj sau citit ca un roman (foile-ton), fiind, totodată, o formă defixare a identității proprii în contex-tul lumii, miză pe care pare a și-opropune, dar o și estimează con-tinuu. De aceea, nu latura esteticăprimează (exceptând poemele) înjurnal, însă, desigur, cum receptivi-tatea față de expresivitate este, dinvarii motive, diferită, cartea poatesuscita, bănuiesc, o seamă deecouri și pe această latură.

Așa cum reiese din jurnal,viața scriitorului pare o cursă con-tracronometru, fenomenală, în careel citește pe apucate presă (de la

„Viața studențească”, la „Agricul-tura socialistă”, „Cinema”, „Cro-nica”, „Magazin”, „Luceafărul”,„România literară” etc.), literatură(română și străină), dar șiproducțiile soției (aflată și ea într-ocompetiție continuă pentru a scrieroman după roman și a căuta săobțină promisiuni de publicare), pecare le și corectează. Pe lângăacestea, nu neglijează câtuși depuțin sarcinile de serviciu, îngrijireameticuloasă a locuinței, a copilului,implicarea – fie și teoretică – înpregătirea mesei, temele fiului, cucare învață cot la cot, de la biolo-gie, la matematică, îl ajută la lucrumanual etc., și nu uită ca, târziu, înnoapte, să-și scrie poemul defiecare zi (sau măcar să încerce) și,neapărat, paginile de jurnal. Câtprivește jurnalul, remarcabil este că, peprima pagină, după cum noteazăautorul, are scris (ca o invitație, maidegrabă, pentru potențialii curioși!):Jurnal strict confidențial, de uz ex-clusiv personal, amănunt cel puținsurprinzător, ținând cont deexigențele (eufemistic spunând) aleepocii, în materie de atitudine aautorităților și a organelor opresiv-represive față de inși care au opoziție „dușmănoasă” față deregim, dar și postura scriitorului, depersoană, așa cum însuși seprezintă, în repetate rânduri,neagreată de oficialități, urmărităetc. În consecință, aflat (așa cumdă de înțeles ori afirmă direct) cusabia lui Damocles deasupra capu-lui, într-o epocă a precarității pecam toate planurile, Liviu Ioan Sto-iciu alege să trăiască înfrângând,prin scris, orice adversități, trăgândde viață cu o osârdie poateancestrală și reușind, iată, să iasăla un liman fericit…

Liviu Ioan Stoiciu: Ajuns din urmă...(Continuare din pag. 8)

Inscripții băcăuane

O EPISTOLĂNECUNOSCUTĂ A LUIEUGEN URICARIU

Biografia prozatorului, eseistuluiși publicistului Eugen Uricariu (n. 1noiembrie 1946, Buhuși, județulBacău) conține câteva necunos-cute pe care trebuie să le clarifice,chiar acum, pentru istoria literară,arhicunoscutul narator, înzestrat cuveritabile deschideri occidentale.

Își face intrarea în epica anilorșaizeci, în paginile prestigioasei re-viste Ateneu (1966), publicând osumă semnificativă de proze, careau menirea de a stimula interesul șicuriozitatea criticii literare.

Este apreciat și publicat în celemai însemnate reviste ale vremii.Participă, efectiv, la viața literară șiculturală din Cluj, Bacău șiBucurești. Devine, curând, unnume de primă mărime între proza-torii tineri și cei deja afirmați de multtimp.

Se implică în biografia unor re-viste, unde, adesea este redactorși factor decisiv în a promova oliteratură autentică și în a crea unmediu de înaltă intelectualitate și

de efervescență creatoare.În ipostaza de redactor al revistei

Steaua (1973–1989) a cunoscut, acitit și a publicat un număr impor-tant de autori, care au individualizatpublicația clujeană și i-au creat unprestigiu de invidiat.

Unul dintre cei ce au publicat înrevista Steaua este și eseistul șiprozatorul Alexandru George(1930–2012), care s-a bucurat deaprecierea și prețuirea confrateluisău, mai tânăr, Eugen Uricariu.

Epistola ce se publică acum esteconcludentă și cuprinde în câtevașire larga perspectivă și prompti-tudinea occidentală ale lui EugenUricariu.

*[Cluj-Napoca], 22 dec[embrie]

1983

Stimate domnule Alexandru George,

Am plăcerea să vă comunic fap-tul că redacția a primit materialul1d[umnea]v[oa]s[tră]. El va fi progra-mat în următoarele două numere.Cât privește articolul nepublicat lacare vă referiți în scrisoare, dinpăcate a ieșit din sfera de interes aredacției.

Sperăm că nu vă veți supăra

prea atare pe noi dar... De aceeaaveți toată libertatea de a-l publicaîn altă parte.

Cu deosebită stimă,Eugen Uricariu

[Domnului Alexandru George]

Note* Originalul acestei epistole, inedite,se află în biblioteca lui AlexandruGeorge și mi s-a dat acceptul de a opublica de către doamna CarmenConstantin, unica moștenitoare afaimosului polemist și narator.1. Alexandru George ~ Destinul numai bate la ușă, în Steaua, 35, nr. 2(441), februarie 1984, p. 14-15.

NICOLAE SCURTU


131-plumb LIRICE plumb-131

Camelia IulianaRadu

cine alungă chipurile lumii

mă amețeste cu scenarii eu trec asemeni unui fluviu galbenluminescent cărând zi de zi impresiile adunate în coșul pieptului

mărșăluiam înghețată de compromisînghețată în dorința de a fi devoram comun timpul comun

coama galbenă a fluviului înainteazăcu atâta putere cine a visat în locul meu cine a plâns a murit mă trage în adânc

desenez cu frica nereușitei

nevoia de a picta hârtia îmi explodeazădegeteleiar ele picură haotic pe suprafațanetedă nu știu ce va ieși ce va fi un efort atât de mare îmi epuizeazărespirațiile iar eu devin tot mai imprecisă și strig neantul nu spune nimic picură până cadpe hârtie lumea se răsucește mă scurge ca într-o ceașcă de cafeaîntoarsă zațulliniile negre nu vor să spună spațiile albe, tăcerea vorbesc mai mult

mă tot uit după semne

dar lumea zgomotoasă nu face semn mai bine mișc un munte de îndoială mai bine închid și ascultca o șopârlă amorțită sub înveliș de moarte marea înregistrată în cochilie

am o spinare albă de miel pe care altul a desenat cândvacu roșu absurd tăcutinept

EU va rămâne o pată pe carnea mea retrasă într-o altă lume

prin noi trece același om

îl recunoști în ultima seară în care strigi din galeria îndrăgostiților

același om ne locuiește pe toțialergă prin camere în care părăsirea a făcut găuri spre altul

ar vrea să îi răspundă într-o zicineva altcineva

el aleargă prin noi țipă și ne lovește zidurile în brațe strângeo pâine fierbinte la piept aruncată din camionul care aducepâine pe strada unde locuim toți

mă uit la ei

cum împart fericireaînconjurați de privirile cerșetorilorde neputință de foameaurită și statică un obiect de lux doar al lor

ei rup câte o bucată o mestecă elegantcu gura închisă și nu privescîn jos, firimiturile vietăți asemănătoare

aș vrea să mă văd

urâtă și otrăvită cum mă vede elsă am atâtea de reproșat atâta vehemență câtă are el

ura puternică ura care sparge aerul în cioburi atât de subțiri încât lumina se taie în ele

dacă aș avea acea putere și liniile ei de forță trecutul m-ar împinge în altă lume

aproape mă felicitam pentru putereade a vedea lucrurile din înalt

înghițeam realitatea înfofolită în viziunecrezând că m-ar vaccina și aș putea scăpa cu viață

visam pe malul canalului pe margine să fi fost o pădure să răcorească locul pescarilor taciturniși morților de sub betoane

rămăsesem un balon pe o creangăgata să se spargă la cea mai mică atingere

eram altcineva lumea s-a văzut altfel de frica morții

călcăm prin propriul timp

sfioși în asteptarede sub pași drumuri inițiatice se aud murmur de mantre neîntelesecăci am uitat limbajul și semnele vechivedem doar coaja sub care s-au ascuns bătrânii

prin pădurea milenară pășimtoamnă de toamnă mai frumoasă bogat ne cântă în ureche să înțelegem mai mult niciodată

imaginația îmi aduce o inimă nouă

un fluviu nesățios un salt un ucigaș de rutine

ce mlădioasă este plecarea ce vie și clară se face călătoria de parcă nici nu aș fi fost

și nu port nicio vină.

*Cu brațul rece, mă cuprinzicerând ușor să număr pe rând, aceste nopți fierbinți trăite pe-al tău umăr.

*Și simt că minte nu mai amun tremur mă cuprinde,văd umbra ta trecând prin geamși mâna ta se-ntinde.

*Sleită parcă de puteri, mă pierd pe patul moalesimțind iubirea ta de ieri,pășind o nouă cale.

*Oh! Prea iubit cu chip de zeuce-a fost si nu mai este...Tu nu-nțelegi cât mi-e de greu,să scriu a ta poveste?

El:

Copila mea cu chipul blând, tu n-ai de ce te teme!rescrie versuri rând cu rând căci ei o să te cheme.

*Te-or asculta ori poate nu,întunecați de teamă căci dintre toate, numai tumi-ai fost cea mai de seamă.

*Știu bine, greu e de-nțeles nemărginitul soare,al vieții noastre trist reversce-l simți sub sân cum doare.

*Copila mea! Când vor venicu mintea-ncețosatăcercând să afle ce tu știi,iar eu știam odată,

*Plăpândul trup în care zacicutremurat de spaimă, îl voi cuprinde. Tu să taci,să nu îi iei în seamă.

*Nu toți slăvesc lumina meace arde ca un astru,doar tu, rostind cu gura tavezi cerul meu albastru.

*Tu dintre toate ai simțit pustia suferință sub cerul nopții, ai iubitcu-aceeași neputință.

*Oglinda ce ți-o țin acum,să mă privești prin dânsa,curma-va necuprinsul drum,îndepărta-va pânza.

*Cerut-ai să m-auzi vorbind,cutremurată-n fire,la malul mării rătăcind cuvinte de iubire.

*De m-oi întoarce între voi,în adevăr pe lume,renasc în versuri vechi si noipurtând același nume.

*Te uită, eu am revenitpe holda strămoșească,dorind pământul prea iubitsub cer să strălucească.

Ea:

Îmi ceri „ceva" dar nu-nțeleg ce-mi tot rostește gura,E vocea ta, eu nu te neg,a mea e doar căldura.

*Tu nu-nțelegi? Ei nu mai vorluceferi sub alt nume,tânjesc Luceafărul ce-ai fostfără pereche-n lume!

*Cum oare pot eu să răzbat al lumii întuneric?deși te-ai dus, doar n-ai uitatacest întreg generic.

El:

Prejudecăți ori nedreptăți, aievea se vor facedar am rostit-o și-alte dăți că nu m-oi mai întoarce.

Ea:

Mi-e inima un dulce cânt spre sfera-ți infinită,în brațul tău de mă avânt să-ți fiu pe cer iubită.

*Socot că mă vor judecacum au făcut cu tine,de n-ai să poți nici tu iertadurerea strânsă-n mine.

*Luceafăr scump, neprețuit, când încă ți-a fost ceasulce riști al nemuririi nimbfăcând aici popasul,

*Ce faci, în noapte ca să-mi fii, o stare de beție? La ceasuri grele și târziieternă reverie..

*Căci mă topesc când mi te simtcuprinsă -n piept de flamă,si ard când mâna mea întind uitând să iau în seamă

*De-i versul tău sau gândul meu, străină-i a ta lege, și cum îmi cade mie greu, ce pot ei înțelege,

*Din lumea asta de misterce mi-ai deschis în față? Parfumul tău e de eter,al meu miroase-a viață!

El:

Oh! Tu copilă, ce naivți-i modul de gândire. ..Eu îți vorbesc de cine-am fost,și nu de nemurire.

*E vorba numai despre voitrăind într-o minciună,Ce-n jurul vostru, de nevoitot mai adânc s-adună.

*Ce-am fost nu știți, voi inventațipovești fără de noimă, Răspundeți fără să-ntrebați preluând o veche formă.

*Voi reveni să te sărut,tu scrie pentru mine!Din sfera mea îți voi fi scutte voi veghea, știi bine...

Ana-Maria Moraru

Venus

Ea:

Îmi ceri să mă trezesc ușor să nu ridic privirea,să uit de oamenii ce dor și să -mi urmez menirea.

*Mi-așezi în mână un condeicerând să-ți scriu cuvântul,renaști sub umbra unui tei, totuna cu pământul.

*Nu înțeleg, si n-or puteavreodată să - nțeleagă ce dor nespus din sfera ta,de lumea mea te leagă.

*De când te simt, îmi bate-n piepto inimă străină și mă alinți, și te alint,

Documents

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN … · adevărate monumente de cultură, cărți de referință, ... din lirica de dragoste a lumii, el rămâne un etalon, un adevărat maestru